Mi-am luat-o în vara trecută, cu gândul la tot felul de variante de a o decora, până am găsit un şerveţel cu frumoase nuanţe de verde – culoarea mea preferată -, şi m-am hotărât… Numai că mi-a luat ceva (mai mult) până să o şi fac, că tot aveam emoţii cum mi-ar ieşi. Dar m-am gândit să o iau acum ca pe o provocare la ceva nou, şi sunt încântată, nu numai pentru că e verde… M-am documentat puţin şi am văzut că e bine să vopseşti înainte lemnul cu alb, pentru un contrast mai bun al culorilor şerveţelului. Aşa că am albit cutiuţa, apoi m-am străduit să îmi decupez şerveţelul cât mai exact pe dimensiunile laturilor ei şi… l-am lipit. Eu lucrez cu aracet de lemn; poate nu este chiar aşa profesionist, dar sunt mulţumită de rezultate. A mai fost nevoie de mici retuşuri, cu acril verde sau cu tempera aurie, că nu am nimerit exact dimensiunea sau poziţia şerveţelului… Mulţumesc, Diana, de provocare!

În cele din urmăm m-am gândit să pun mai multe poze într-un mic album.

S-a dus un “nebun pentru Cristos”. De ce nebun? Pentru că la 1 decembrie 1948 comuniştii desfiinţau Biserica Greco-Catolică (în acte), iar în 8 decembrie 1948 el era hirotonit preot greco-catolic. Un nebun, fără îndoială. Cei cu minte se dădeau la fund în acele vremuri. El nu: şi-a găsit să se facă preot.