Un masaj anticelulitic făcut ca la carte îţi îmbunătăţeşte circulaţia sângelui la nivelul pielii, făcând ca toxinele şi reziduurile de apă din ţesuturi să fie expulzate, iar celulele de grăsime să fie dizolvate.

Iată 10 tehnici de masaj anticelulitic, care îţi vor topi grăsimea şi îţi vor face pielea mai netedă şi mai frumoasă!

1. Aplică loţiunea anticelulitică pe zona afectată, astfel încât mâinile tale să alunece cu uşurinţă pe piele.

2. Masajul anticelulitic se efectuează întotdeauna de jos în sus, deci cu o mişcare antigravitaţională.

3. Masajul anticelulitic poate fi făcut atât cu palma deschisă, cât şi cu pumnul sau folosind doar vârful degetelor ori podul palmei.

3. În masajul anticelulitic se combină mai multe tipuri de atingeri, de diferite intensităţi.

4. Începe cu mişcări longitudinale, lente, cu palma desfăcută. Cu aceste mişcări vei aplica şi loţiunea anticelulitică.

5. Continuă cu frecarea zonei, tot cu palmele desfăcute, tot pe direcţie longitudinală, dar mărind ritmul. Între palmă şi piele ar trebui să simţi o căldură plăcută.

6. Alternează cu mişcări circulare, pe care le vei efectua de această dată cu pumnul, pentru un plus de fermitate.

7. Acum vei apuca pielea între degetul mare, arătător şi mijlociu. Presiunea trebuie să fie una moderată. Vei apuca pielea ca atunci când vrei să observi punctele de grăsime din piele.

8. Mai departe, vei frământa pielea ca pe un aluat. Trebuie să o apuci ca în tehnica precedentă şi imediat după ce o apuci să roteşti degetele uşor. Nu uita să faci acest lucru de jos în sus, nu invers!

9. O altă tehnică cu care să alternezi masajul este ciupirea pielii. Întâi o ciupeşti, după care mişti degetele în toate direcţiile, într-un ritm vioi.

10. Masajul anticelulitic se va încheia întotdeauna cu câteva mişcări de relaxare a pielii, pe care le poţi efectua cu podul palmei pentru un contact mai intens cu pielea. Trebuie să efectuezi ca la început mişcări lente, longitudinale, care să pornească de jos în sus.

Pont: Dacă simţi că-ţi obosesc degetele, apelează cu încredere la un aparat de masaj anticelulitic, care să aibă o textură specială cu bile. (Foto: iStockphoto)

Citeste si:

Cea mai trăsnită dietă: băi reci, cafea, mișcare și trei mese pe ziUlei de masaj cu ciocolataA slăbit 95 de kilograme de ruşine pentru că nu putea zbura cu balonul!

sursa: eva.ro

Cele două tipuri de raze UVA şi UVB sunt la fel de dăunătoare pentru ochii, ca şi pentru piele. Razele UVB degradează pielea la exterior, în timp ce razele UVA atacă în profunzime, distrugând colagenul şi ducând la îmbătrânirea prematură a pielii.

Aşadar, data viitoare când vrei să-ţi cumperi o pereche de ochelari, ţine cont de câteva amănunte:
- Aceştia nu trebuie să fie doar la modă, ci trebuie să fie suficient de închişi ca să protejeze ochii de radiaţiile puternice.
- Culoarea lentilelor este şi ea foarte importantă. Dintre toate modelele de pe piaţă, ochelarii cu lentilă fumurie sunt cei mai potriviţi, deorece deformează cel mai puţin culorile naturale. Încearcă să le eviţi lentilele transparente, care oferă protecţie împotriva razelor UV, însă nu împiedică acţiunea acestora asupra ridurilor.

În funcţie de preferinţe dar şi de forma feţei, poţi alege între modele cu rame colorate, transparente sau albe cu rame ovale, tip aviator sau pătrate. Iată ce ţi se potriveşte:

Pentru faţa ovală:

Faţa ovală este cel mai simplu de potrivit cu orice tunsoare, machiaj, frizură şi evident, ochelari de soare. Dacă eşti posesoarea unei astfel de forme, poţi opta cu încredere pentru orice model de ochelari, însă îţi recomandăm ochelarii supradimensionaţi.

Pentru faţa pătrată:

Dacă ai faţa pătrată, maxilarele au linii ample iar pomeţii sunt proeminenţi, de aceea, cea mai bună soluţie este să atragi atenţia asupra elementelor plasate pe centrul feţei: ochi, nas, gură. Alege ochelarii de soare de formă ovală sau rectangulară, de dimensiuni reduse

Pentru faţa rotundă:

Indiferent de greutatea corpului, dacă ai faţa rotundă, vei părea întotdeauna bucălată. De aceea, alege o pereche de ochelari cu linii drepte, pătrăţoase, pentru a distrage atenţia de la rotundul feţei. Cea mai potrivită formă este cea a ochelarilor retro, cu forma dreptunghiulară.

Pentru faţa în formă de inimă:

Acestei figuri îi sunt caracteristice fruntea largă şi bărbia îngustă. Ochelarii de soare care ţi se potrivesc de minune sunt cei cu rame subţiri, care nu atrag foarte mult atenţia asupra zonei superiare a feţei, cum sunt ochelarii de aviator.

Citeste si:

Detoxifiază-ţi tenul cu argilă!

Cum foloseşti aloe vera pentru îngrijirea corpului?

Cum faci părul să crească mai repede?

sursa: clickpentrufemei.ro

Despre intenţiile sale şi dificultăţile pe care le-a ridicat După dealuri, scris şi realizat într-un timp record, Cristian Mungiu vorbeşte pe larg în caietul de presă al filmului. În opinia sa, povestea reală, a incidentului de la Tanacu, a fost mai curând „o tragică mostră de incompetenţă, lipsă de responsabilitate şi conjuncturi nefericite”. Filmreporter.ro vă oferă integral această discuţie.

Care a fost punctul de plecare al filmului?

În 2005 mi-au căzut ochii pe ştirea despre o fată care s-a întors din Germania să-şi viziteze prietena aflată la o mănăstire din Moldova şi care a murit câteva săptămâni mai târziu fiind – după cum a scris presa – „exorcizată”. Ştiţi că în scurtă vreme cazul a ajuns în toate ziarele şi curând a fost preluat fără prea multă verificare suplimentară şi în presa internaţională. Preotul mănăstirii, dacă vă amintiţi, a fost caterisit la repezeală de către Episcopia locală îndată ce cazul a ajuns în presă, iar maicile au fost excluse din viaţa monahală – măsuri luate în grabă, căci în mod normal ar fi trebuit, conform regulamentelor bisericeşti, să aibă loc o cercetare a faptelor înainte să se ia măsuri.

Biserica Ortodoxă a condamnat şi s-a dezis de cele întâmplate. Ştiţi că, începând de anul acesta, din ianuarie, dacă nu mă înşel, Biserica le-a recomandat preoţilor să nu mai citească Moliftele Sfântului Vasile, considerate a fi textele de căpătâi în încercarea de alungare a duhurilor rele. Cumva, pare că este o măsură prin care Biserica încearcă să prevină dar şi să se delimiteze preventiv de alte posibile situaţii că cea din 2005. Un simplu search pe google îţi arată însă că asemenea practici continuă şi oricine poate descărca filme făcute cu telefonul mobil la diferite slujbe de alungare a duhurilor rele din „posedaţi”.

Pe generic scrie ca ai fost inspirat de romanele non-ficţionale ale Tatianei Niculescu Bran.

Tatiana lucra că ziaristă în perioada aia, pentru BBC. A fost printre primele persoane, dacă nu prima, care a încercat să cerceteze ce s-a întâmplat cu adevărat în mănăstire şi care a investigat cazul vreme de mai mulţi ani, publicând în final două cărţi care prezintă atât incidentul din 2005 cât şi procesul care a urmat. Cărţile au fost prezentate drept romane jurnalistice, un gen în care noi nu avem tradiţie, dacă nu cumva, iarăşi, aceste cărţi ale Tatianei nu or fi chiar primele încercări de acest fel.

Te-ai gândit imediat să faci un film pornind de la acel incident?

Eu mi-am păstrat obiceiul şi plăcerea de a citi foarte multă presă din perioada în care am lucrat şi eu un pic ca jurnalist şi, ca subiect de presă, mi se părea foarte interesant. Ca subiect de film, pe de altă parte, povestea părea cumva cam prea senzaţională, melodramatică şi beneficiind de o expunere deja prea mare – date fiind multitudinea de articole şi informaţii plasate pe internet despre subiectul ăsta. Însă am continuat să urmăresc ce se întâmplă cu cei implicaţi în caz în toţi anii în care s-a desfăşurat procesul şi chiar şi după ce au fost condamnaţi.

O cunoşteai pe Tatiana în 2005?

Ne-am cunoscut în 2007, la New York – eu eram acolo pentru o prezentare cu 4 luni 3 săptămâni şi 2 zile, iar Andrei Şerban m-a invitat să asist la un spectacol pe care îl montase la Teatrul La Mama cu actori foarte tineri – printr-un proiect numit Academia Itinerantă -, o dramatizare a incidentului care constituie subiectul celei dintâi cărţi a Tatianei Niculescu. Cu ocazia aceea, din câte îmi amintesc, Tatiana mi-a dat un exemplar din carte şi am vorbit un pic despre cele întâmplate.

Şi când te-ai hotărât să faci totuşi un film inspirat de acel incident?

M-am întâlnit întâmplător cu Tatiana pe Magheru anul trecut în primăvară, într-o perioadă când eu stăteam în birou şi scriam. Mi-a dat o carte nouă de a ei, pe care tocmai o lansa – cu ideea că ar putea fi un bun subiect de film. Era tot o carte cumva având de-a face cu religia, biserica şi credinţa. Pe tema asta, mi se părea însă că povestea din 2005 are totuşi mai mult potenţial, aşa că am început să recitesc pe internet postări despre evenimentele de atunci şi am constatat că există o polarizare formidabilă în rândul celor care comentau şi că povestea suscită încă un interes foarte mare. M-am apucat şi am scris mai întâi o variantă de scenariu care nu mi-a plăcut – era încă prea aproape de incidentul petrecut în realitate şi nu făcea decât să îi scoată la iveală lipsa de sens, într-un fel, povestea reală fiind mai curând pentru mine o tragică mostră de incompetenţă, lipsă de responsabilitate şi conjuncturi nefericite.

Şi tu despre ce voiai să fie povestea?

Ce am apreciat în primul rând la cărţile Tatianei era tocmai că nu dădeau sentinţe, nu stabileau vinovaţii, nu identificau responsabili – doar povesteau ce s-a întâmplat, făcând-o într-o manieră frustă şi echilibrată – bbc-ista, aş zice, dacă îmi permiţi termenul. Iar mie personal mi s-a părut că aş putea face un film pe tema asta în momentul în care am simţit că pot să mă desprind de povestea reală.

În final, scenariul meu nu este despre ce s-a întâmplat în 2005, iar personajele nu încarnează defel pe acel părinte şi pe acele maici. E o ficţiune în care am încercat în mod deliberat să nu ţin cont şi să mă îndepărtez de povestea reală. Mi-am însuşit însă spiritul cărţilor, am încercat, la rândul meu, să nu comentez, să nu judec şi să nu identific vinovaţi ci să povestesc, adăugând însă întâmplări, incidente şi motivaţii care să confere poveştii acele semnificaţii în plus pe care povestea din realitate mi se pare că nu le avea. A rămas o poveste despre vină, însă a devenit deopotrivă şi una despre alegeri şi despre diferite feluri de a înţelege iubirea; despre ce fac oamenii în numele convingerilor lor şi despre ce se întâmplă când religia este interpretată literal, despre indiferenţă şi despre intoleranţă, însă în primul rând este o poveste despre libertatea de a hotărî.

Cât de aproape este varianta finală a filmului de scenariu? Ai lucrat mult la scenariu?

Am scris şi rescris destul de mult – în final, varianta cu care am început pregătirea filmului având 245 de pagini. Ulterior am tăiat mai întâi până la 220 de pagini, iar în filmare am intrat cu un scenariu de 180 de pagini. Am rescris însă destul de mult în timpul filmărilor, la început mai rar, însă pe măsură ce avansam în film tot mai des până când, spre final, rescriam zilnic cel puţin dialogurile. Nu e vorba de o rescriere majoră, ci mai degrabă de o adaptare a scenariului la felul în care se înfiripa filmul; povestea fiind foarte complexă, a fost foarte dificil să decid din stadiul de scriere ce îi era absolut necesar şi ce nu şi am încercat să fiu atent la propria voinţă a filmului meu şi să înţeleg ce se potriveşte şi ce nu se potriveşte pe măsură ce avansam. În final, filmul durează 150 de minute.

Ai folosit tot materialul filmat?

Nu. Sunt destule secvenţe pe care nu le-am folosit – vreo 30, 40 de minute în total de lucruri rămase pe afară – unele foarte bune în sine, dar nu absolut necesare. Filmul ăsta e diferit de cel dinainte, are ceva din ritmul şi logica unui român, în sensul în care detaliile, evenimentele colaterale mărunte şi sub-ploturile sunt cel puţin la fel de importante ca şi povestea principală – scopul acestor detalii fiind să conducă la o cât mai bună înţelegere a lumii în care trăiesc, au fost crescuţi şi educaţi aceşti oameni în mijlocul cărora sunt plasate personajele principale, care sunt valorile care contează în această lume – informaţii fără de care nu poţi plasa evenimentul principal în context şi înţelege ce şi de ce s-a întâmplat. Nu sunt foarte convins că asemnea demersuri complexe au drept cel mai potrivit mijloc de expresie filmul, dar nu aveam cum să verific fără să încerc.

A fost greu să filmezi un scenariu aşa de lung într-un timp aşa de scurt?

Cam totul a fost complicat în legătură cu proiectul ăsta de la început, în special din pricina lungimii lui, dar şi a deadline-urilor pe care singuri ni le-am impus. Ne-am hotărât în august 2011 să încercăm să filmăm iarna şi să avem filmul gata pentru Cannes 2012. M-am decis să-i dau drumul fără să mai stau pe gânduri, pentru că pe cât mă gândeam, pe atât aveam mai multe îndoieli că acest tip de ţesătură ficţională e pretabilă pentru transpunere în film – cred că dacă lăsam filmarea pentru mai târziu, era posibil să nu mai fac proiectul deloc.

Deci te-ai gândit să renunţi încă înainte să începi?

Cum să spun, am hotărât să avansez în proiect pas cu pas: întâi mi-am propus să am scenariul gata înainte să decid dacă merită încercat sau nu. După care mi-am zis că ajută să văd nişte actori care să dea viaţă personajelor, apoi mi-am zis că trebuie să filmez câteva repetiţii în decor ca să fie relevant şi tot aşa. În cele din urmă, a devenit clar că voi face filmul, dar dacă poveşti de o asemenea complexitate şi structură sunt transformabile în cinema e o întrebare la care încă îmi formulez răspunsul.

Cum au fost filmările?

A fost complicat, pentru că a trebuit să construim mănăstirea şi toate dependinţele şi pentru că am filmat iarna, iar în ianuarie a început să fie foarte frig – or la minus 15 grade e mult mai greu să te relaxezi, să te gândeşti la personajul tău şi la situaţie, pur şi simplu corpul tău are o altă prioritate.

A fost greu şi pentru că a fost, într-un fel, un film foarte greu din punct de vedere fizic şi, în plus, filmat în plan secvenţă – un film în care actorii au trebuit să fugă, să se lupte, să care de colo colo greutăţi mari şi toate astea concomitent cu livrarea cât mai naturală a unor dialoguri precise, interpretate aşa cum stabilisem la repetiţii.

Am construit decorul pe un deal lângă Câmpina, iar filmarea în deplasare vreme de săptămâni întregi şi-a pus cumva amprenta asupra echipei – a fost un mare efort pentru toată lumea.

Dar cel mai complicat a fost din pricina însăşi a situaţiilor imaginate – dificile, violente şi apăsătoare -, filmul reunind, cum era de aşteptat, actori cu convingeri religioase cât se poate de diferite, care însă au trebuit să lucreze împreună la acelaşi proiect, în unele situaţii trebuind să dea viaţă unor personaje care acţionau complet altfel decât ar fi făcut-o interpretul personajului în viaţa reală – ceea ce, când e vorba de convingeri personale importante, aduce o povară în plus şi pune în discuţie graniţa subtilă dintre personaj şi interpret.

Am început repetiţiile înainte să avem garanţia că se va găsi şi asigura la timp finanţarea proiectului – şi asta din pricina timpului foarte scurt pe care l-am avut la dispoziţie ca să punem la punct toate detaliile – şi aspectul ăsta a adus o presiune suplimentară, în special asupra mea.

Un alt factor complet imprevizibil a fost vremea; când filmezi iarna, habar n-ai ce îţi va aduce ziua următoare şi trebuie să te adaptezi din mers. Nu ai lumină naturală decât de la 9.00 la 15.00, or ziua de filmare are 12 ore. O altă necunoscută a fost zăpada: presupuneam că va ninge, dar când, nu puteam şti, iar când a nins a nins enorm, cred că a fost una dintre cele mai bogate în ninsoare ierni din ultimii ani şi, pentru multe zile, am răzbătut cu greu către locul de filmare.

Ai avut puţin timp la dispoziţie pentru casting. Ce te-a făcut să te decizi pentru aceşti actori?

Filmul e plasat ca acţiune în Moldova şi e vorbit aproape integral în accent, aşa că, de la început, alegerea actorilor a trebuit să ţină cont de aspectul ăsta. Ca să le fie mai uşor, dialogurile au fost scrise de la început fonetic – mai târziu, când a trebuit să traducem scenariul în alte limbi pentru diverse aplicaţii, l-am rescris corect folosind ortografia acceptată, ca să se înţeleagă.

Singurul actor pe care am bănuit că am să-l distribui încă de când scriam este Valeriu Andriuţă – vechiul meu camarad din timpul facultăţii care a jucat în toate filmele mele de şcoală şi în câteva de după şcoală. Ştiam că se mutase în Irlanda de câţiva ani şi aproape că pierdusem legăturaă, ştiam că acolo lucra în cu totul alt domeniu, dar ştiindu-l, mă gândeam că n-are importanţă pauza asta. E şi singurul pe care l-am sunat cu mult înainte să mă decid că o să fac film după povestea asta – a trebuit s-o fac ca să-l rog să-şi lase barbă, pentru orice eventualitate. Iar apoi, cu cât treceau lunile şi cu cât îi creştea barba, cu atât mai mult devenea limpede că, dacă fac filmul, cu el trebuie să lucrez. Când am început castingul, a venit şi am citit câteva dialoguri şi am decis că nu are rost să mai văd alţi actori pentru rolul ăla – era al lui.

A fost mai greu cu rolurile feminine?

Am ştiut de la început că pentru rolurile astea va trebui să caut – nu aveam pe nimeni în cap dinainte şi ştiam că va fi dificil. Căutam actori care să poată să pară oameni simpli, nesofisticaţi, cu puţină educaţie şi cu acea înfăţişare aparte pe care o capătă uneori oamenii credincioşi. Am hotărât să văd personal la casting cât mai multe dintre actriţele care aveau vârsta, accentul şi cât de cât înfăţişarea potrivite.

Pe Cristina Flutur am chemat-o după ce am văzut pe net o fotografie de-a ei în care avea ceva în privire ce îmi dădea speranţe că putea fi ea personajul. Pe Cosmina Stratan am urmărit-o întâi într-o probă dată în absenţa mea – o probă în care îi dădeau lacrimile; secvenţa nu cred că cerea neapărat acel lucru, însă capacitatea ei de a genera emoţie era copleşitoare. Abia mai târziu am aflat că sunt amândouă ieşence ca şi mine – ca majoritatea actorilor pe care i-am ales în final pentru film. Bineînţeles, nu din pricina asta i-am ales, însă bănuiesc că felul lor de a vorbi – care îmi e familiar – se traduce cumva în capul meu drept natural, firesc.

Ai tras multe duble?

Păi da, pentru că n-am avut prea multă vreme pentru repetiţii şi pentru că am continuat să rescriu în permanenţă. Am tras cu mult mai mult decât pentru oricare film precedent de-al meu şi, cu cât avansam în film, cu atât numărul de duble creştea. La început cred că nu trăgeam mai mult de 10-15 duble pe secvenţă, însă către final am început să tragem frecvent 20-30 şi uneori 40 de duble. Însă, pe măsură ce avansam cu dublele, secvenţa începea să prindă contur, deseori dublele de final fiind mult mai închegate şi mai scurte decât cele de început – uneori durând aproape de două ori mai puţin. Însă să filmezi secvenţe de grup în plan-secvenţă e dificil şi epuizant pentru toţi cei implicaţi.

Aţi terminat foarte târziu filmarea. Când aţi avut timp de post-producţie şi cum aţi reuşit să aveţi filmul gata pentru Cannes într-un timp aşa de scurt?

Era clar că nu o să avem cum să finalizăm filmul dacă începem post-producţia după ce încheiem filmările – nu există timp fizic suficient. Aşa că am decis să instalăm un grup de montaj la filmare, într-o cameră de hotel, iar editorul filmului, Mircea Olteanu, a stat cu noi toată filmarea şi a montat pe măsură ce filmam. În fiecare seară, după filmare, urcam în micul nostru grup de montaj improvizat, vedeam materialul din ziua precedentă, alegeam dubla cea mai bună, iar mai departe Mircea le insera peste noapte în montaj. În felul ăsta, am încheiat odată cu filmarea şi o prima variantă de montaj şi am câştigat mult timp.

Ce aşteptări ai legate de filmul asta?

Mă aştept, în primul rând, ca cei care îl văd să îl compare, inevitabil, cu cel de dinainte – €“ deşi, dacă s-ar putea, mie mi-ar plăcea ca filmul să fie văzut în sine şi nu în raport cu vreun alt film. Şi După dealuri şi 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile au ca personaje principale două fete aflate într-o relaţie şi un personaj masculin decizional şi puternic, dar cu toate astea filmele sunt foarte diferite.

Sper, apoi, ca cei care văd filmul să aibă o opinie despre ce li se propune: nu contează cui dau dreptate – ceea ce îmi doresc cel mai mult e să nu rămână pasivi în faţa filmului, a poveştii – căci prea adesea lumea în care am ajuns noi să trăim azi e paralizată de un anume fel de pasivitate şi non-reacţie la stimuli de orice fel. Sper ca cei care văd filmul să înţeleagă că el încearcă să le transmită ceva despre tiparul lumii în care trăiesc şi despre efectele nebănuite ale unor obiceiuri şi convingeri mărunte pe care le tolerăm în viaţa noastră şi a celorlalţi fără să le considerăm periculoase sau importante. Mă aştept, totodată, ca filmul să fie interpretat şi judecat destul de diferit în străinătate faţă de acasă, în România.

Care te aştepţi să fie poziţia Bisericii Ortodoxe despre film?

Nu ştiu dacă Biserica va avea vreo poziţie anume – cu atât mai puţin una oficială, bănuiesc mai degrabă că nu. Sper însă că un număr cât mai mare de practicanţi care merg duminică de duminică la biserică să fie curioşi să vadă filmul şi să-şi formeze propria lor opinie despre ce văd, după ce văd şi gândindu-se cu mintea lor – într-un fel, asta e chestiunea cea mai importantă de care vorbeşte filmul, nevoia de a judeca şi acţiona cu propria ta minte şi nu altfel.

Citeşte şi
Ce rochii vor purta actriţele din „După dealuri” pe covorul roşu, la Cannes
Începe cursa pentru Palme d’Or: filmele din competiţie, în imagini
Un nou regizor român la Cannes: Paul Negoescu şi „Orizont”

sursa: filmreporter.ro

Este primul gol marcat de un portar in istoria finalelor Champions League si, de asemenea, primul din cariera goalkeeperului crescut de Schalke!

Citeste si
Neuer face MISTO de Ramos dupa penalty-ul ratat! “Ratarea lui Ronaldo NU a fost o intamplare!” Cum explica momentul care a scos Realul din Liga:
POZA ANULUI in Germania! Neuer a fost ingropat in banane la derby-ul Borussia – Bayern! Explicatiile dementiale pentru gestul fanilor:
Era sa sparga mingea! FOLHA-SECA perfecta pe care nu o opreau nici Casillas, Neuer si Buffon impreuna! VIDEO

sursa: sport.ro

Drogba e omul care i-a adus “Sfantul Graal”, asa cum scrie presa engleza, unul dintre primele transferuri realizate de Abramovic la Chelsea. Culmea. Ivorianul e gata sa plece de la Stamford Bridge dupa 8 ani fabulosi in care a fost principalul atacant al clubului londonez.

Londra e la prima Liga castigata, dar nu toti oamenii din oras sunt fericiti. Fanii lui Tottenham sunt in lacrimi in acest moment pentru ca Chelsea le-a luat locul de Champions League. Nici fanii lui Arsenal nu se bucura. Sperau ca ei sa fie primii care aduc trofeul in oras.

Citeste si
SEISM pe Allianz Arena! “Baaa, asta a innebunit! Portarul bate penalty!?” Faza care l-a facut EROU pe Neuer la finala Ligii

“Nein! Nein! Nein!” Nemtii sunt in stare de SOC: “CRIMA in finala Champions League, Bayern nu merita sa piarda!”

Abramovici se FACE DE RAS dupa finala Ligii! Decizia ABERANTA pe care o iau milioanele de euro: “Trebuie sa pleci, n-ai FATA de Chelsea”

sursa: sport.ro

“Asta nu e o discuţie confidenţială!”. De regulă se întîmplă invers.
De regulă, cînd fac asemenea afirmaţii directe, cu nume şi sume, oamenii aleg să nu fie publicate sau nu şi le asumă.
Adrian Porumboiu, prosper om de afaceri şi proaspăt falit în visul lui de a deveni campion al României cu FC Vaslui, insistă. “Vă mai spun o dată: aceasta nu e o discuţie confidenţială!”.
Convorbirea e pe final, n-am înregistrat-o, dar nici nu e nevoie, “bună ziua dumneavoastră şi ascultătorilor dumneavoastră”, Porumboiu vorbeşte calm şi notiţele de pe hîrtie sînt pline de acuze dure şi explicite la adresa lui Ion Crăciunescu.
Fie am discutat cu un om complet nebun, fie trăim într-un fotbal care merită dus la balamuc. După despăduchierea legală.

sursa: gsp.ro

Nu este insa singurul care va pleca! In aceasta vara vor ramane fara contract nu mai putin de 5 jucatori, 4 dintre ei fiind nume foarte importante pentru Steaua!

Titular aproape meci de meci, Geraldo Alves are un salariu imens si in ciuda evolutiilor foarte bune, are sanse mici sa mai continue. Fundasul de 31 de ani va pleca mai mult ca sigur cu toata ca a spus in mai multe randuri ca asteapta sa primeasca o oferta de la Steaua pentru prelungirea contractului! Geraldo este evaluat la 1milion de euro pe site-ul de specialitate transfermarkt.de

Un alt fundas care o poate parasi gratis pe Steaua este Valentin Iliev. Eroul din meciul cu Dinamo are oferte din Bulgaria iar sansele sa fie pastrat pare mici in ciuda celor doua goluri din deby. Iliev este evaluat la 850.000 de euro.

Nici Bicfalvi, unul dintre cei mai vechi jucatori din lotul Stelei, nu stie daca va continua la Steaua si din sezonul urmator. Mijlocasul central care a fost folosit si ca fundas dreapta in acest sezon a fost dorit si in iarna de Dinamo si Vaslui. El e cotat la 1 milion de euro.

Tot la 1 milion de euro este cotat si atacantul Stefan Nikolic. Acesta are insa o situatie diferita fata de ceilalti – el e doar imprumutat la Steaua iar patronul Gigi Becali trebuie sa se hotarasca daca va plati suma de 650.000 de euro pentru a-l transfera definitiv.

Ultimul de pe lista si cel care va pleca mai mult ca sigur este Ovidiu Dananae. Fundasul evaluat la 750.000 a primit foarte putine sanse la Steaua iar atunci cand a jucat nu a convins.

Citeste si
SENZATIONAL! Steaua joaca in finala de la Munchen! Nemtii sunt obsedati de COSMARUL Barcelona! Scenariu INCREDIBIL pentru finala Ligii

Steaua ia lectii de la DICTATORII din Liga I! Meciul dupa care vor sa dea o lovitura MORTALA la petrecerea de titlu a CFR-ului
Arogantele care ii fac pe stelisti sa-si iasa din minti! Un fost IDOL din Ghencea ia Steaua la misto: “Gata cu Steaua! Sa se bucure pentru mine”

sursa: sport.ro

Acum, Heynckes a pierdut finala cu Bayern Munchen chiar acasa, pe Allianz Arena.

“Ii felicit pe cei de la Chelsea pentru victorie” a spus antrenorul bavarezilor la finalul meciului. “Daca ar fi sa spun ceva despre Roberto di Matteo este ca Chelsea ar trebui sa-i ofere un contract pe 3 ani!”

“Chelsea a jucat asa cum ne gandeam ca o vor face. Nu putem da vina decat pe noi pentru ca am avut atatea oportunitati si, cu toate astea, nu am putut sa marcam pana in minutul 83″ a mai spus Heynckes, cel care a dezvaluit si ca Arjen Robben nu a mai vrut sa se bage la penalty-uri dupa ce ratase in prelungiri: “Poti intelege ca daca nu a marcat din penalty in extra-time si-a pierdut increderea sa participe la loviturile de departajare. E usor de vazut asta” a mai spus antrenorul lui Bayern.

Citeste si
Seara in care Chelsea a distrus un MIT! Drama pe care Bayern nu a mai trait-o niciodata pana acum:

Abramovici se FACE DE RAS dupa finala Ligii! Decizia ABERANTA pe care o iau milioanele de euro: “Trebuie sa pleci, n-ai FATA de Chelsea”

Chelsea, noua REGINA a Europei! DROGBA se retrage ca un EROU dupa 2 goluri ISTORICE pe Allianz Arena! Bayern 4-5 Chelsea, in finala Ligii!

sursa: sport.ro

UPDATE// Doar luni, 21 mai 2012, pînă la ora 14:00 se mai pot cumpăra bilete la finala Cupei României. Preţurile sînt următoarele: tribuna  a II-a (inelul 1)- 120 lei; tribuna  a II-a (inelul 2) – 60 lei ;  peluza a II-a (inelul 1) – 40 lei

Sîmbătă seara mai erau disponibile 6.000 de tichete, în mare parte la tribuna a II-a, însă ieri, din cauza ploii care a căzut în Bucureşti, s-au dat doar 1.000 de bilete. “Sînt încrezător că pînă luni le vom epuiza. Dacă nu, sîntem obligaţi să le returnăm celor de la Federaţie“, a spus Zotta.

Preţurile sînt: 40 de lei – peluza, 60 lei – tribuna a II-a, inelul 2 şi 120 lei – tribuna a II-a, inelul 1.

CITESTE SI

FOTO Finala Cupei se joacă şi în metrou » Super iniţiativă de promovare a ultimului act al Cupei României
Străin la Cupă, dar pe măsura lui Tudor
Rapid şi Dinamo au primit cîte 18.000 de bilete la finala Cupei României. Care sunt sectoarele destinate galeriilor

sursa: gsp.ro

”Pentru ce să plătim atîţia bani, ca să vină 100 de suporteri?! Ar fi fost dezolant şi mai stricam şi gazonul pe ploaia asta, iar miercuri se juca finala cu Rapid pe un teren prost”, au precizat oficialii dinamovişti.

Dinamo joacă miercuri, pe Naţional Arena, finala Cupei României, cu Rapid (21:30, PRO TV şi liveTEXT pe GSP.RO).

Citeşte şi: Rapid şi Dinamo au primit cîte 18.000 de bilete la finala Cupei României. Care sunt sectoarele destinate galeriilor

CITESTE SI

Ioaniţoaia despre triumful lui CFR Cluj: Campioana ajutată!
Stoichiţă spune adio Stelei după meciul cu CFR! » Cine îi ia locul?
EXCLUSIV » Acuzele din fotbal se mută în Caraibe! Discuţiile lui Tolontan cu Porumboiu, Crăciunescu şi Paszkany

sursa: gsp.ro