Dintre diversele aspecte tratate în această întâlnire de către sr. Pina, amintim: tehnologiile digitale și sfințirea minții, manipularea minții de către publicitate, prima știre falsă (cf. Geneză 3,1-15), caracteristicile minții umane, bolile și tendințele periculoase ale minții precum și remediile lor, viziunea pozitivă a Fericitului Alberione în disciplinarea minții. Încă de la început, s-a subliniat faptul că gândurile pe care le repetăm zilnic creează calitatea vieții noastre; influențează corpul, alegerile, acțiunile. sr. Pina a insistat asupra importanței de a deveni conștienți de ceea ce gândim deoarece „Fericirea vieții tale depinde de calitatea gândurilor tale” (Marcus Aurelius).

Fericitul Alberione, în 1956, spune că gândurile „sunt inseparabilii noștri tovarăși de drum, cei mai intimi prieteni”. El ne atrage atenția că „niciun alt dar al lui Dumnezeu nu este mai risipit decât mintea” și ne dă numeroase exemple: risipă a minții în lecturi sau vizionarea unor emisiuni nefolositoare, în convorbiri inutile, în a-i judeca pe alții, în a lucra în mod dezordonat și grăbit, în proiecte irealizabile, în temeri pentru viitor sau în scrupule. De aceea, Fericitul Alberione ne spune că „Prima examinare și cea mai grea este cea a minții”.

El vorbește despre o luptă interioară ce se desfășoară la nivelul minții, într-un parcurs de eliberare care nu se termină niciodată: „Cele mai mari bătălii se dau în minte. Asupra gândurilor trebuie să veghem, fiindcă nu se poate închide orice ușă ermetic”. Metoda pe care ne-o sugerează este una pozitivă: „Să ne umplem mintea cu gânduri bune; cu toată atenția, pururi și pretutindeni: așa încât să nu mai rămână nici spațiu, nici timp pentru cele rele”. În acest itinerar formativ al sfințirii minții, Fericitul Alberione indică câteva mijloace pozitive pentru un drum spiritual, la îndemâna fiecăruia: Sfânta Liturghie, Sfânta Împărtășanie, examenul de conștiință, meditația. Aceste mijloace nu sunt doar niște practici de pietate, ci însăși temelia vieții spirituale.

După întâlnirea cu sr. Pina a avut loc Sfânta Liturghie celebrată de pr. Emil Moraru care, în predica sa, a subliniat că esența vieții creștine constă în comuniunea cu Isus Învățătorul: „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” (Galateni 2,20). Apoi a vorbit celor prezenți despre Isus Calea, Adevărul și Viața. Isus Calea este modelul pe care trebuie să-l urmăm, Isus Adevărul ne luminează mințile prin cuvântul Său, iar Isus Viața ne redă viața harului. Pr. Emil s-a oprit în reflecția sa asupra unei fraze pe care Fericitul Alberione a dorit-o în toate capelele pauline: „Nu vă temeți. Eu sunt cu voi. De aici vreau să luminez. Trăiți într-o continuă convertire”. La finalul predicii, părintele a amintit că procesul de convertire pornește de la nivelul minții  și l-a dat ca exemplu pe Sf. Paul care, după întâlnirea cu Isus, și-a schimbat ideea despre Dumnezeu.

Suntem recunoscători pentru oportunitatea pe care am avut-o de a reflecta asupra faptului că sfințenia pornește, în primul rând, de la minte, deoarece mintea este locul adevărului, al discernământului, al orientării vieții și cerem harul ca fiecare creștin să învețe să vadă, să judece și să facă alegeri la lumina Evangheliei. Închei cu un îndemn pe care Fericitul Alberione îl adresează fiecăruia dintre noi: „Hrănește-ți mintea cu gânduri de adevăr, de ordine și de dreptate – față de Dumnezeu, față de aproapele și față de noi înșine; cu privire la trecut, prezent și viitor”. (Sr. Paula Burcă FSP pentru ARCB.ro)

În același timp, fiecare cultură exprimă propriul ei impuls de a-i face pe oameni să-și deschidă mintea către dimensiunea spirituală inerentă a umanității. Exprimând căutarea de sens a omenirii, fiecare cultură îi pregătește astfel pe oameni să primească Evanghelia lui Cristos. „Relația dintre credință și cultură își găsește temelia primară în Întrupare. Așa cum Cuvântul divin s-a făcut trup și a venit să locuiască printre noi, tot astfel și credința este o realitate întrupată, împletită cu cultura în care este cufundată.” Credința, a spus Sfântul Părinte, se întrupează în fiecare cultură, dar nu se identifică cu nicio expresie anume. „Credința locuiește în ele, modelându-le din interior după «forma» lui Isus Cristos; adică prin caritate, prin slujire și prin recunoașterea filială a paternității lui Dumnezeu.”

În același fel, Biserica extrage ceea ce este bun, frumos și adevărat din toate culturile pentru a transmite credința și mesajul Evangheliei. Papa Leon a amintit dorința Bisericii de a promova cultura ca un bun în sine și ca o slujire adusă omenirii, mai ales sub forma educației universale. Gaudium et spes, a spus el, susține nevoia ca învățământul să îmbrățișeze „unitatea cunoașterii”. Creștinii au primit din Revelație răspunsurile la marile întrebări ale existenței; totuși, nu suntem scutiți de a ne angaja într-o formare intelectuală și culturală răbdătoare.

„Dimpotrivă, cunoașterea umană și științifică a creștinilor trebuie să meargă mână în mână cu substanța credinței lor, care trebuie aprofundată continuu, odată cu vârsta și în acord cu nivelul lor de studii.” În încheiere, Papa Leon al XIV-lea a spus că Biserica trebuie să cultive o integrare rodnică a tuturor formelor de cunoaștere, exprimată într-un mod de a trăi credința „marcat de o viziune pozitivă asupra lumii și a istoriei”. „Credința, așadar, îmbogățește și aduce la împlinire orice cultură pe care o întâlnește și este ea însăși chemată să devină o cultură modelată de Cristos.”

Expoziția a fost organizată de biserica San Salvatore alle Coppelle din Roma, împreună cu Facultatea de Teologie Greco-Catolică a Universității Babeș-Bolyai, Departamentul Blaj, și Școala de Mozaic „Tesserae” din Blaj, în parteneriat cu Fundația Internațională „Résonnance”. Prin intermediul artei, inițiativa pune în lumină mărturia de credință a celor șapte Episcopi greco-catolici care, în timpul persecuției comuniste, au rămas fideli lui Cristos, Bisericii lor și comuniunii cu Scaunul lui Petru, plătind pentru această fidelitate cu suferința, întemnițarea și, în cele din urmă, cu propria viață.

Desfășurat cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Claudiu-Lucian Pop, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, evenimentul s-a bucurat de participarea unor reprezentanți ai Sfântului Scaun, ai corpului diplomatic, ai instituțiilor academice și ai comunității românești din Roma. Printre cei prezenți s-au numărat Excelența Sa Anthony Randazzo, prefect al Dicasterului pentru Textele Legislative; Excelența Sa George Gabriel Bologan, ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun și Ordinul Suveran Militar de Malta; Augustin Mihalache, reprezentant al Ambasadei României în Italia; prof. Vincenzo Buonomo, delegat pontifical pentru Universitatea Pontificală Urbaniana din Roma; Mons. Pierpaolo Felicolo, director național al Fundației Migrantes a Conferinței Episcopale Italiene; pr. Gabriel Buboi, rectorul Colegiului Pontifical „Pio Romeno”.

Au participat de asemenea pr. Juan Antonio Cabrera Montero, OSA, decanul Institutului Patristic Pontifical „Augustinianum”, și pr. Robert Roman Lisseiko OSBM, protoarhimandrit și superior general al Ordinului Bazilian al Sfântului Iosafat, alături de alți invitați și iubitori ai artei, Mons. Zoltán Toman, oficial în cadrul Secretariatului de Stat al Sfântului Scaun, și Mons. Isidor Iacovici, coordonator național pentru pastorația românilor catolici de rit latin din Italia. În cuvântul de bun venit, Preasfinția Sa Cristian Crișan, Vizitator Apostolic pentru credincioșii greco-catolici români din Europa Occidentală, a evocat mărturia celor șapte Fericiți Episcopi martiri, subliniind fidelitatea lor față de Cristos și față de Biserică: „Acești păstori s-au aflat în fața unei alegeri radicale: să renunțe la credința lor și la comuniunea cu Roma ori să îndure persecuția. De ce au fost persecutați? De ce au murit ca martiri? Pentru că au rămas fideli lui Cristos, propriei conștiințe, Bisericii lor și comuniunii cu Roma.”

Programul a continuat cu Acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, intonat de seminariștii Colegiului Pontifical „Pio Romeno”. Ulterior, curatoarea expoziției, Claudia Kömives, artist vizual, fondatoare și coordonatoare a Școlii de Mozaic „Tesserae” din Blaj, a prezentat lucrările expuse și tehnicile artistice utilizate. Referindu-se la semnificația inițiativei, aceasta a subliniat: „Prin această expoziție aducem la Roma nu doar lucrări de artă, ci și o parte din istoria, credința și identitatea culturală a Bisericii noastre.” În continuare, pr. prof. Lucian Lechințan SJ a prezentat expoziția și lucrările reunite, situându-le în contextul tradiției artistice și spirituale a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.

În cuvântul de salut rostit cu acest prilej solemn, ambasadorul George Bologan a evidențiat vocația culturală și spirituală a bisericii San Salvatore alle Coppelle din Roma, îndeosebi în perioada persecuției Bisericii Greco-Catolice din România, precum și puterea artei de a apropia oamenii și de a crea punți de comuniune. Un moment deosebit al serii l-a constituit intermezzo-ul muzical susținut de pianista Lavinia Dragoș, cofondatoare a Fundației Internaționale „Résonnance”. Stabilită în prezent la Münster, în Germania, aceasta a interpretat lucrări din creația compozitorilor Johann Sebastian Bach, Paul Constantinescu și Frédéric Chopin.

Cele paisprezece lucrări expuse invită vizitatorii să descopere bogăția spirituală și frumusețea artei mozaicului creștin. Ele evocă chipul preafrumos al Mântuitorului Isus, al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și al sfinților, iconostasul Catedralei din Blaj, precum și rodnicia mărturiei de credință a celor șapte Fericiți Episcopi martiri greco-catolici români. „Camminiamo Insieme” – „Să mergem împreună” este un îndemn la comuniune și la deschiderea către dialog. Prin mesajul lor profund spiritual, lucrările expuse invită  la reflecție și la întâlnire, într-un spațiu în care arta devine expresie a memoriei, a credinței și a speranței. (Claudia Kömives pentru AEGC.ro)

Mai târziu în aceeași săptămână, joi, 5 noiembrie, Papa Leon va prezida Liturghia pentru Cardinalii și Episcopii care au murit în cursul anului trecut. Liturghia va fi celebrată în Bazilica San Pietro. De vineri, 6 noiembrie, până marți, 17 noiembrie, Sfântul Părinte va călători în America de Sud, cu opriri în Uruguay, Argentina și Peru. Itinerarul complet al călătoriei apostolice a Papei și informații despre diversele Liturghii publice celebrate de el se găsesc pe site-ul Vaticanului. La o zi după întoarcerea sa în Vatican, va celebra Liturghia miercuri, 18 noiembrie, în Bazilica San Pietro, pentru Solemnitatea Sfințirii Bazilicii Vaticane. În acest an, 2026, se împlinesc 400 de ani de la sfințirea Bazilicii. În sfârșit, pe 8 decembrie, Solemnitatea Neprihănitei Zămisliri a Preasfintei Fecioare Maria, Papa Leon se va îndrepta spre Piața di Spagna din Roma, unde îi va conduce pe credincioși într-un Act de Venerare a Fecioarei Imaculate.

Sfântul Părinte a început amintind că participanții s-au adunat în orașul Sf. Francisc la 40 de ani de la Ziua Mondială de Rugăciune pentru Pace, ținută pe 27 octombrie 1986, inițiată de Sfântul Ioan Paul al II-lea. După acea primă întâlnire istorică, a spus Papa Leon, predecesorul său a cerut „să continuăm să trăim spiritul de la Assisi”. Papa i-a salutat pe organizatori, pe Patriarhi, pe liderii religioși și pe franciscanii care au luat parte activ la diversele zile de rugăciune și de dialog. „Mi-aș fi dorit foarte mult să fiu împreună cu voi la mormântul Sfântului Francisc, la această aniversare importantă, să vă văd chipurile și să dăm mărturie împreună despre faptul că a trăi ca frați și surori este deja posibil!”

Tocmai în aceste vremuri marcate de o „cultură a puterii”, a observat Pontiful, „este nevoie să cultivăm spiritul de la Assisi, care presupune respingerea justificării religioase a războiului, un spirit de mediere și de dialog, și o reflecție contemplativă îmbinată cu o acțiune creatoare în slujba unui viitor de pace”. În acest context, a insistat ca pacea să devină din nou „idealul comun al tuturor popoarelor, steaua călăuzitoare a tuturor alegerilor noastre, etalonul care dezvăluie nedreptatea și orizontul comun al tuturor”. „Trebuie să reconstruim pacea pretutindeni, nu să ne pregătim pentru noi războaie”, a subliniat el, reafirmând că numele lui Dumnezeu nu poate fi manipulat niciodată în încercarea de a justifica războiul. Drumul care a început la Assisi ca o căutare comună a păcii, a explicat el, este, înainte de toate, „calea rugăciunii”.

„Rugăciunea poate părea slabă în fața puterilor lumii”, a recunoscut Papa Leon, „dar este forța smerită a credincioșilor.” Astfel, a făcut el apel, „să ne întoarcem către Dumnezeu, dătătorul păcii, ca să atingă inimile celor care caută războiul și terorismul. Să nu uităm că rugăciunea nu este niciodată zadarnică.” Subliniind că lumea are nevoie de dialog, a spus că „drumul de la Assisi îi cheamă pe liderii religioși să cultive un climat de dialog între credincioși și în societate, pentru ca limbajul aroganței să facă loc limbajului păcii, al negocierii și al înțelegerii”, pentru „a îndepărta treptat omenirea de ciclul violenței”. În fine, și-a exprimat speranța că „rugăciunile noastre vor obține de la Dumnezeu pacea pentru națiunile lumii, după care tânjim”, rugându-se ca Domnul „să ne facă instrumente neînarmate ale păcii Sale”.

În cadrul Sfintei Liturghii care a deschis programul de vineri, pr. Francisc Fărcășel, asistent spiritual general al Acțiunii Catolice, a subliniat conștientizarea motivației pentru care fiecare participant a acceptat să participe la curs. Uneori poate a intervenit chemarea și trimiterea părintelui paroh, alteori a fost dorința inimii de a întâlni persoane dragi, sau a fost chemarea lui Cristos căreia i-am răspuns „Iată-mă! Trimite-mă!” Seara a continuat cu o serată de cunoaștere organizată de Viorel Butacu, coordonator al zonei Bacău. Prin diferite activități, șapte module, s-a creat un mediu dinamic, bogat în provocări, participanții au interacționat, și-au împărtășit pasiunile, talentele și visurile, si-au exprimat părerile, fapt care a unit mai mult participanții.

Ziua de sâmbătă a început cu momentul de formare spirituală: „Acțiunea Catolică – vocație la slujire”, susținut de pr. Francisc Fărcășel. Slujirea la care este chemată Acțiunea Catolică are cinci direcții: slujirea lui Cristos și aici fiecare era invitat să reflecteze asupra centralității lui Cristos în viața și în activitățile personale dar și ale grupului parohial; slujirea Bisericii și a parohiei, Acțiunea Catolică construiește în Biserică și nu afara ei, liderul acțiunii catolice privește parohia cu ochii celui care slujește și identifică nevoile ei. A treia direcție de slujire este slujirea omului după modelul lui Cristos care vede omul cu nevoile lui și se apropie, vindecă, iartă, acționează. A patra slujire este slujirea societății, fiecare membru al Acțiunii Catolice este chemat să fie martor al evangheliei în mijlocul lumii. A cincea direcție este formarea, preocuparea de a forma lideri capabili să slujească pentru binele tuturor.

Au urmat trei sesiuni formative „Arta de a sluji” susținute de Vlad Ropotică, speaker motivațional, fondator al KRI LEADERS, prima firmă românească ce are ca obiectiv principal creșterea unei generații de lideri, realizator al emisiunii „Creștinism și civilizație”, coordonator al broșurii „Arta de a sluji. De la chemare la misiune. Leadership creștin”, broșură oferită fiecărui participant alături de agenda diecezană. Ce este un lider? – a stârnit numeroase răspunsuri din partea participanților, iar pentru a înțelege mai bine am ascultat și discutat pe baza imnului Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Un lider este omul spre care noi privim și avem așteptări, să fie un simbol al unității, să obțină rezultate concrete, să fie călăuzit de Dumnezeu și înzestrat cu darurile cele mai bune, să conducă poporul spre victorie, să nu renunțe la cauze, să fie credincios, să fie iubit de popor și apărat de Dumnezeu. Liderul nu este singur, ci este înconjurat de echipa lui, persoane pe care este chemat să le descopere și să le fructifice angajamentul. Liderul nu este un „conflict avoider”, el trebuie să aibă umilință, dar și autoritate, responsabilitate și curaj. Analiza riscului ne-a învățat să discernem înainte de a acționa. Au fost prezentate mai multe situații problemă cu care s-ar putea confrunta liderul și, în grupuri mici, s-au discutat și s-a decis ce va fi realizat în viitorul apropiat. În sesiunea a treia, „Condu ca un lider”, s-a pus problema pregătirii viitorului, pregătirea altor responsabili care să preia rolul de lider.

Mulțumindu-i lui Vlad Ropotică pentru modul interactiv de a transmite cunoștințe și experiențe, a urmat momentul „Președinți în ACțiune”, coordonat de membrii Consiliului diecezan. Participanții au avut ocazia de a practica ascultarea activă, de a găsi soluții la anumite probleme cu care un lider de grup se poate întâlni. La Sfânta Liturghie de sâmbătă seara, pr. Gabriel Cocianga, asistent spiritual al sectorului copii, zona Roman, pornind de la versetul: „Mai lasă-l și anul acesta. Voi săpa în jurul lui, îl voi îngriji și poate va aduce rod” (Lc 13, 8-9), subliniază ideea de slujire asemeni acțiunii de a nu renunța, de a continua să încurajezi, să dăruiești chiar dacă nu ești apreciat, chiar și atunci când nu se văd roadele muncii tale. Un lider bun are răbdare și continuă să lucreze cu iubire, nu condamnă și nu obosește să se îngrijească de ai săi, convins fiind că Dumnezeu este cel care lucrează.

Serata culturală i-a provocat pe președinți să aprofundeze notele caracteristice ale Acțiunii Catolice: laicitatea, organicitatea, colaborarea cu ierarhia și eclezialitatea. Fiecare a avut posibilitatea de a împărtăși din experiențele proprii evenimente legate de aceste patru note caracteristice. Serata a continuat cu jocuri de atenție și reflecție legate de misiunea unui președinte parohial și de misiunea responsabilului de sector și s-a încheiat cu dans și voie bună urmate de rugăciunea de mulțumire pentru felul minunat în care Dumnezeu lucrează în fiecare dintre noi.

Duminică dimineața s-au desfășurat concluziile și împărtășirile asupra conținutului cursului de formare. Fiecare participant și-a luat trei propuneri concrete, măsurabile, pentru următoarea perioadă și și-au autoadresat o scrisoare de încurajare pe care o vor primi înainte de Crăciun, reamintindu-și astfel de tot ceea ce au învățat la cursul de formare.

La Sfânta Liturghie, pr. Francisc Fărcășel, în cuvântul de învățătură, referitor la întrebarea adresată lui Isus: „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din lege?” (Matei 22,36), a amintit că dintre cele 613 legi, Isus se întoarce la Tabele Legii primite de Moise, la iubirea lui Dumnezeu, cu toată ființa, și la iubirea față de aproapele. Iubirea de Dumnezeu se reflectă în iubirea de aproapele, iar iubirea de aproapele are la bază iubirea față de Dumnezeu. La finalul Sfintei Liturghii, pr. Francisc a mulțumit gazdelor, pr. Felician Tiba, sr. Tereza, pentru ospitalitatea cu care ne-au primit în casă și s-au îngrijit să nu ne lipsească nimic, apoi a oferit fiecărui participant mandatul de „Lider AC”.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru chemarea primită și pentru certitudinea că ne este alături în misiunea încredințată. Mulțumim tuturor președinților parohiali care au ales să participe la curs și să pună în practică cele învățate. Mulțumim Conferinței Episcopilor Americani care ne-au sprijinit în realizarea acestui proiect. (Bernadeta Moreanu, secretar AC Iași)

Pe acest drum, iubirea se dovedește în lucrurile mici: un „Cum ți-a fost ziua?” ascultat cu adevărat, un „Iartă-mă!”, o rugăciune spusă împreună. Căsătoria creștină, a continuat părintele, nu se sprijină doar pe puterile celor doi, ci și pe harul Sacramentului. Cristos este prezent în bucuria nașterii unui copil, dar și în lacrimile bolii sau ale pierderii cuiva drag. De aceea, i-a îndemnat pe soți: „Nu vă fie teamă să vă rugați împreună!” Chiar și o rugăciune scurtă, spusă împreună, poate deveni un moment de har. „Nu trebuie să fim soți perfecți pentru a avea o familie creștină. Trebuie să fim soți care nu încetează să învețe să iubească, să ceară iertare și să se lase ajutați de harul lui Dumnezeu.”

Adresându-se aniversaților, părintele paroh le-a mulțumit pentru moștenirea care „nu se măsoară în bani și nici în bunuri materiale”. Ei au arătat că o promisiune poate fi păstrată, că iertarea este posibilă și că doi oameni pot îmbătrâni împreună fără să înceteze să-și fie sprijin unul altuia. Soților care au aniversat 60 de ani de căsătorie le-a spus că prezența lor „ne amintește că iubirea poate străbate multe anotimpuri ale vieții”. Pe cei aflați la 5, 10 sau 15 ani de căsnicie i-a îndemnat să privească înainte cu speranță.

La final, soții au fost invitați să-și spună din nou, în inimă: „Îți mulțumesc că ai mers cu mine până aici. Cu ajutorul lui Dumnezeu, vreau să mergem mai departe.” Pentru că, a încheiat părintele, „nu este niciodată prea târziu să iubești mai mult”. După cuvântul de învățătură, vizibil emoționați, soții sărbătoriți și-au reînnoit făgăduințele din ziua căsătoriei. Celebrarea liturgică a fost urmată de o agapă fraternă, în care bucuria comuniunii s-a prelungit. Familiilor sărbătorite le mulțumim pentru mărturia lor de fidelitate! Cristos, care a fost prezent la începutul drumului lor, să le însoțească până la capăt.

„Dacă ați putea să vă întoarceți în ziua nunții, ați mai spune încă o dată «DA»?” Această întrebare a deschis o reflecție asupra sensului profund al legământului matrimonial. După ani de viață împreună, acel „DA” capătă o semnificație mai profundă, purtând în sine bucurii, sacrificii, încercări, iertare și fidelitate. Iubirea față de Dumnezeu se concretizează în relația cu persoana de lângă noi. Pentru soți, aceasta înseamnă să cultive zilnic răbdarea, ascultarea, respectul și grija reciprocă. Uneori, iubirea se răcește nu din cauza unor greșeli mari, ci pentru că dispar gesturile simple: un cuvânt de mulțumire, o vorbă bună sau disponibilitatea de a cere iertare. Adevărata iubire are nevoie de atenție și dăruire, asemenea unei plante care trebuie îngrijită pentru a crește.

Un alt punct al reflecției l-a constituit exemplul Sfintei Familii din Nazaret, care, deși apropiată de Dumnezeu, nu a fost scutită de încercări. Și familiile românești care trăiesc departe de țară, în Padova și în împrejurimi, cunosc greutatea muncii, grija pentru copii și dorul de cei dragi. În fața acestor provocări, familia este chemată să rămână unită în credință, să păstreze dialogul și să găsească timp pentru rugăciunea împreună. Dumnezeu nu promite o viață fără furtuni, ci ne însoțește în mijlocul lor. O familie puternică nu este aceea care nu întâmpină dificultăți, ci aceea care învață să le înfrunte împreună, avându-l pe Dumnezeu în centrul vieții sale.

La final, am fost invitați să redescoperim valoarea acelui „DA” rostit în ziua căsătoriei și să-i mulțumim Domnului pentru drumul parcurs, cerându-i iertare pentru momentele în care am uitat să iubim și harul de a continua să mergem împreună. Celebrarea a fost o mărturie a frumuseții sacramentului Căsătoriei și a chemării familiei creștine de a fi un loc al iubirii, al iertării și al credinței. Fie ca Sfânta Familie din Nazaret să rămână model pentru toate familiile, iar Cristos să fie mereu în centrul căminelor lor, izvor de pace, fidelitate și speranță! (Pr. Marian Cazacu, capelanul comunității române catolice din Padova)

Originar din Acireale, prelatul italian a fost creat Cardinal în 2010 de Papa Benedict al XVI-lea și a condus Arhidieceza de Palermo între 2006 și 2015. Funeraliile Cardinalului Romeo vor avea loc miercuri dimineață în Bazilica-Catedrală din Acireale. În mesajul său de condoleanțe, Sfântul Părinte și-a exprimat sincera participare la durerea tuturor credincioșilor și a familiei care îl plâng pe răposatul Cardinal și a spus că își amintește „cu afecțiune de acest drag frate care a slujit cu generozitate Evanghelia și Biserica”.

Cu recunoștință, Suveranul Pontif a amintit „slujirea dedicată” a Cardinalului Romeo, mai întâi ca preot al Diecezei de Acireale, apoi în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun, mai ales ca reprezentant pontifical în Haiti, Columbia, Canada, Italia și Republica San Marino, și, în final, ca „devotat Arhiepiscop de Palermo”. În încheiere, a înălțat rugăciuni fierbinți către Domnul ca să-l primească pe Cardinalul Romeo în pacea Sa și a acordat binecuvântarea sa apostolică tuturor celor care îi plâng trecerea.

A doua zi, plin de emoție și însoțit de un număr însemnat de credincioși din comunitățile catolice ale Diecezei de Iași, candidatul la ordinele sacre a pășit în Catedrala noastră pentru a fi sfințit diacon prin mâinile ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București. La altar, Arhiepiscopul a fost însoțit de ÎPS Giampiero Gloder, Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova și de PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București. Întreaga biserică a tresăltat de bucurie la răspunsul „Prezent!” dat de candidat profesorului și formatorului pr. Cristian Bîrnat, reprezentant al Seminarului Episcopul diecezan „Sfântul Iosif” din Iași, venit să dea mărturie că acesta este vrednic să primească prima treaptă a Sacramentului Sfintei Preoții.

În predica sa, ÎPS Aurel Percă a vorbit despre importanța slujirii diaconale, pornind de la lecturile alese special pentru Liturgia Cuvântului, și despre îndatoririle pe care le va avea noul diacon în misiunea de slujire a Bisericii și a poporului lui Dumnezeu care îi este încredințată. După depunerea promisiunilor de ascultare, de slujire, de predicare a Cuvântului lui Dumnezeu, de curăție și de rugăciune zilnică a Breviarului, după cântarea Litaniei Tuturor Sfinților și prosternarea cu fața la pământ, semn al umilinței, dar și al dăruirii totale lui Dumnezeu și aproapelui, și după impunerea mâinilor, noul diacon a fost îmbrăcat cu veșmintele specifice: stola, prinsă în diagonală peste umărul stâng, și dalmatica.

L-a ajutat pr. Cristian Burcă, parohul comunității sale de origine, sosit împreună cu un număr impresionant de credincioși din Valea Seacă, semn de prețuire și de dragoste față de un vrednic fiu al satului. Înmânarea Evangheliarului și sărutul păcii din partea Ierarhului locului au încheiat ritul sfințirii diaconale, după care Sfânta Liturghie a continuat, cu diaconii slujind alături de cei trei Episcopi la altarul Catedralei. La Sfânta Împărtășanie, noul diacon și colegii săi i-au împărtășit pe credincioșii prezenți, printre care și părinții și rudele sale, veniți din comunitățile catolice ale Diecezei de Iași.

La finalul celebrării, Arhiepiscopul Aurel Percă a ținut să mulțumească familiei noului diacon, preoților și formatorilor care l-au călăuzit de-a lungul anilor, tuturor celor care l-au însoțit în acest moment de har, corului, care a impresionat prin piesele alese și interpretate cu măiestrie, precum și credincioșilor care au urmărit Sfânta Liturghie la televiziunea noastră, Angelus TV, și în mediul online. Arhiepiscopul l-a felicitat totodată pe ÎPS Giampiero Gloder, cu ocazia aniversării a 13 ani de la consacrarea episcopală. Mons. Giampiero Gloder a mulțumit și a transmis mesajul și binecuvântarea Sfântului Părinte, Papa Leon al XIV-lea, cu prilejul acestui eveniment de bucurie pentru Arhidieceza noastră.

Ne unim și noi în mulțumire către Bunul Dumnezeu pentru darul chemării la taina slujirii Cuvântului Său și a poporului încredințat, precum și pentru răspunsul vrednicului diacon, care a ales Arhidieceza noastră pentru a-și trăi vocația, primită ca har prin rugăciunile și jertfele oferite de-a lungul anilor de pregătire pentru Sacramentul Sfintei Preoții. (Daniel-Marius Filip pentru ARCB.ro)

Sfânta Liturghie a fost celebrată de Preafericirea Sa Claudiu, împreună cu Preasfinția Sa Mihai, Episcopul Eparhiei de București, și cu un sobor de preoți din Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș și din Eparhia de Cluj-Gherla. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Catedralei din Blaj. Cuvântul de învățătură a fost rostit de Preasfinția Sa Mihai, care a vorbit despre lupta spirituală împotriva răului, puterea harului lui Dumnezeu și chemarea fiecărui creștin de a da mărturie despre întâlnirea personală cu Cristos.

Pornind de la Evanghelia zilei, Preasfinția Sa a subliniat că biruința asupra răului începe în propria inimă și presupune smerenie, perseverență și încredere în iubirea lui Dumnezeu. Întâlnirea cu Cristos nu rămâne o experiență strict personală, ci devine o misiune: aceea de a mărturisi, prin propria viață, iubirea și compasiunea Domnului. Referindu-se la hirotonirea noului diacon, PS Mihai a evidențiat semnificația acestui moment pentru comunitatea credincioșilor, ca semn al grijii lui Dumnezeu și ca o nouă chemare la slujire. Cel care primește această misiune este chemat să slujească prin vestirea Cuvântului lui Dumnezeu, împlinirea voinței Sale și mărturisirea iubirii Sale, cultivând harul prin smerenie, răbdare și perseverență. Preasfinția Sa a amintit, totodată, că urmarea lui Cristos presupune asumarea crucii și disponibilitatea pentru dăruire, încredințați că drumul crucii devine, prin Înviere, calea spre viața adevărată.

Vlad-Antonio Mureșan s-a născut la 11 august 1993, în Târgu Mureș, și aparține Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș. Este absolvent al Facultății de Teologie Sacră a Universității Pontificale „Sfântul Toma din Aquino” (Angelicum) din Roma, unde a studiat ca bursier al Dicasterului pentru Bisericile Orientale. În anul 2020 a obținut gradul de baccalaureatus in sacra theologia (STB), iar în 2022 gradul de licentiatus in sacra theologia (STL), cu specializarea teologie dogmatică și fundamentală. Ambele studii au fost încheiate cu calificativul cum laude. Teza sa de licență canonică, intitulată „The Doctrine of Slava as the Deifying Grace in the Light of Lex Orandi”, a fost elaborată sub coordonarea prof. dr. Dominik Jurczak OP.

La Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Departamentul Blaj, a absolvit programul de licență în Teologie Greco-Catolică Pastorală, în anul 2024, și programul de master în teologie pastorală în comunitățile ecleziale, în anul 2025. Formarea sa anterioară include calificarea de asistent medical generalist, obținută la Școala Postliceală Sanitară „Gheorghe Marinescu” din Târgu Mureș, în perioada 2013-2015, precum și studii de psihologie la Universitatea „Dimitrie Cantemir”, în perioada 2014-2015. Acestea au fost însoțite de stagii clinice la Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și de un stagiu de practică în psihologie.

Formarea seminarială a urmat-o la Seminarul Arhiepiscopal Major „Bunavestire” din Blaj, în perioada 2015-2017, și la Colegiul Pontifical Pio Romeno din Roma, între anii 2017 și 2022. La 21 noiembrie 2017, a fost hirotesit lector de către Preasfinția Sa Claudiu Lucian Pop, pe atunci Episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore, iar la 15 august 2022 a fost hirotesit ipodiacon de către Preasfinția Sa Cristian Dumitru Crișan, Episcop auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș. Din ianuarie 2023, își desfășoară activitatea în cadrul Curiei Arhiepiscopiei Majore de la Blaj, implicându-se cu precădere în pastorația tinerilor și a copiilor. De-a lungul anilor, a făcut parte din echipele de organizare ale mai multor întâlniri intereparhiale și naționale dedicate tinerilor și copiilor, precum și din organizarea unor manifestări academice cu tematică teologică. (Nicu Goga, Biroul de presă al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș)

Vizita a început vineri seara cu Sfânta Liturghie de deschidere, prezidată de Preasfințitul Iosif, însoțit de pr. paroh Adrian Fărăoanu și de pr. decan Costel Țăranu. După celebrarea euharistică, a urmat întâlnirea cu membrii consiliului parohial pastoral și ai consiliului economic. Într-un dialog deschis s-au discutat aspecte legate de administrarea bunurilor parohiei, proiectele de viitor și provocările cu care se confruntă comunitatea. Preasfințitul a apreciat implicarea credincioșilor și spiritul de credință, încurajându-i să continue cu aceeași responsabilitate și unitate.

Ziua de sâmbătă a fost dedicată celor mai sensibili membri ai comunității. Însoțit de părintele paroh și de pr. Iosif Enășoaie, Preasfințitul Iosif a vizitat câțiva credincioși țintuiți la pat sau încercați de bătrânețe. Vizitarea bolnavilor reprezintă unul dintre momentele cele mai sensibile ale vizitei pastorale, exprimând apropierea Bisericii de persoanele vulnerabile și dorința de a le oferi mângâiere și speranță. Prin rugăciune și prezență părintească, episcopul le reamintește că nu sunt singure și că fiecare om rămâne prețios în ochii lui Dumnezeu. Lacrimile, dar și zâmbetele de pe fețele lor au fost mărturia unei întâlniri care nu va fi uitată.

După vizitarea bolnavilor a avut loc un moment de rugăciune în cimitirul comunității, loc al amintirii și al speranței creștine. Rugăciunea pentru cei adormiți în Domnul îi reunește pe credincioși în jurul credinței în înviere și în viața veșnică, păstrând vie memoria celor care au contribuit la istoria și la viața spirituală a comunității din Ciugheș. Programul zilei a continuat cu disponibilitatea Preasfințitului pentru audiențe particulare, mulți credincioși profitând de acest timp pentru a primi sfat și încurajare părintească.

Un loc aparte în cadrul vizitei îl ocupă întâlnirea cu copiii, adolescenții și tinerii. Reprezentând prezentul și viitorul Bisericii, aceștia au avut ocazia să adreseze întrebări despre credință, prietenie și viitor. Cu glas părintesc, PS Iosif i-a îndemnat să nu uite niciodată două cuvinte mici, dar care fac viața frumoasă și binecuvântată: respect și recunoștință. Respectul înseamnă să-l vedem pe Isus în celălalt – în mama, în tata, în profesor, în colegul de bancă. Recunoștința înseamnă să nu uităm niciodată să spunem Mulțumesc – lui Dumnezeu, părinților și tuturor celor care ne fac un bine. Un copil care știe să respecte și să mulțumească crește mare înaintea lui Dumnezeu.

Duminică, întreaga comunitate s-a adunat la Sfânta Liturghie pontificală de încheiere a vizitei pastorale. La altar a fost prezent și pr. Iosif Enășoaie, căruia întreaga comunitate îi mulțumește pentru răbdare și disponibilitate pentru spovezi. După Liturghie PS Iosif s-a întâlnit și cu membrii corului, mulțumindu-le pentru slujirea lor fidelă și pentru frumusețea cântării, îndemnându-i să cânte mereu cu inima pentru Domnul.

La final, pr. paroh Adrian Fărăoanu a mulțumit bunului Dumnezeu pentru aceste zile binecuvântate și Preasfințitului Iosif pentru prezența sa părintească, pentru cuvintele de învățătură și pentru inima sa deschisă către toți. De asemenea, a adresat mulțumiri întregii comunități pentru prezență, rugăciune și unitate. Pentru comunitatea romano-catolică din Ciugheș, zilele de 23, 24 și 25 octombrie reprezintă o invitație la apropiere de Dumnezeu, la unitate și la reînnoirea speranței.

Întâlnirea cu Preasfințitul Iosif Păuleț se dorește a fi un semn al prezenței vii a Bisericii în mijlocul credincioșilor și un îndemn de a continua, cu încredere și dăruire, drumul credinței. Vizita pastorală s-a încheiat, însă ecoul ei rămâne: o chemare la mai multă credință, mai multă comuniune și mai multă iubire în familia parohiei Ciugheș. (Prof. Ramona-Ancuța-Amagdei pentru Ercis.ro)

Născut în anul 1944, în regiunea Padova din Italia, pr. Roberto Giraldo este doctor în teologie dogmatică, cu specializare în ecleziologie și teologie sacramentală. De-a lungul activității sale academice, a fost profesor universitar și s-a ocupat timp îndelungat de Institutul Ecumenic „San Bernardino” din Veneția, contribuind la promovarea dialogului ecumenic și la aprofundarea reflecției teologice.

Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. Roberto Giraldo, împreună cu pr. Daniel Bertean, parohul comunității din Dumbrava Nord, pr. Alexandru Barbolovici, protopop de Veneția, și ipod. Andrei Alexa, fiu al comunității. În cuvântul de învățătură, pr. Roberto Giraldo a vorbit despre viața Sf. Francisc din Assisi, evidențiind principalele momente ale parcursului său spiritual: de la tinerețea marcată de dorința de afirmare și de o viață lumească, până la întâlnirea transformatoare cu Dumnezeu, care i-a schimbat radical existența.

Un moment de cotitură în viața Sf. Francisc l-a constituit „întâlnirea cu leproșii”. „Dacă înainte trecea mai departe, evitându-i, convertirea a avut loc când a devenit capabil să se apropie de ei și să-i privească prin ochii iubirii și ai milostivirii.” Această schimbare profundă a inimii a reprezentat începutul unui nou mod de a trăi Evanghelia, prin renunțare, simplitate și slujirea celor aflați în suferință.

Pornind de la aceste momente esențiale, pr. Giraldo a prezentat și alte repere ale vieții „Sărăcuțului din Assisi”, precum și începuturile micii comunități care s-a format în jurul său. Exemplul Sfântului Francisc a fost propus credincioșilor ca o invitație la o credință trăită concret, prin iubire față de aproapele, disponibilitate pentru cei marginalizați și fidelitate față de chemarea lui Dumnezeu.

În încheiere, pr. Roberto Giraldo a subliniat că, „dincolo de toate învățăturile și exemplele pe care Sf. Francisc ni le-a lăsat, una dintre cele mai importante moșteniri rămâne Biserica însăși. Chemarea adresată credincioșilor este aceea de a o iubi, de a o îmbrățișa și de a rămâne în comuniune cu ea, recunoscând în Biserică locul întâlnirii cu Cristos și al trăirii credinței împreună cu ceilalți.”

La final, pr. Roberto Giraldo a mulțumit părintelui paroh pentru invitație și întregii comunități pentru primirea călduroasă, exprimându-și bucuria de a fi fost alături de credincioșii din Zalău. Vizita a rămas astfel un prilej de îmbogățire spirituală pentru comunitate, reamintind că adevărata convertire începe prin deschiderea inimii către Dumnezeu și către aproapele, iar fidelitatea față de Evanghelie se concretizează în iubire, slujire și comuniune în Biserică. (Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, Andrei Alexa)

Tema conferinței a fost „De la erou la martir. Convertirea lui Apostol Bologa”. A moderat evenimentul pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I. Părintele i-a urat lui Cristian Bădiliță „Bine ați venit acasă”. A explicat: „De ce acasă? Pentru că Clujul este parte din traseul său intelectual și apoi pentru faptul că este în Biserica Greco-Catolică, a cărei istorie, spiritualitate și contribuție la cultura românească le-a cercetat și le-a promovat și îi mulțumim pentru aceasta”. Pr. Mircea Marțian a mulțumit apoi Preafericirii Sale Claudiu și Preasfinției Sale Cristian pentru prezență, și-a exprimat recunoștința pentru susținerea și binecuvântarea acordată de către Preafericirea Sa Claudiu acestui eveniment, „care face ca Biserica să fie mereu vie, iar acest muzeu să-și găsească semnificația, importanța și să fie sfințit” – deoarece, a explicat, cu fiecare eveniment spiritual, acest spațiu dedicat în special marelui Episcop greco-catolic martir primește o nouă viață, o nouă lumină.

În introducere, Cristian Bădiliță a spus că a ales să vorbească „despre un mare erou al culturii noastre, nu doar al literaturii noastre, dar și despre un om discret, dar fervent credincios al Bisericii Greco-Catolice, mai puțin cunoscut în această postură, Liviu Rebreanu”, despre care a mărturisit:  „Un om și scriitor pe care îl admir nespus, unul dintre cei mai dragi scriitori ai minții mele, dar și un om foarte drag sufletului meu – ca om și ca ‘exilați comuni’, să zicem, în spațiul argeșean, pentru că el și-a petrecut o bună parte din ultimii ani din viață în Regat, în zona Argeșului, lângă Pitești, la Valea Mare, unde a existat, până în 1990, Casa ‘Muzeul Liviu Rebreanu’. Era pe cale să fie demolată, am intervenit cu micile puteri, dar care s-au dovedit a fi importante și am salvat casa respectivă”. A dezvoltat tema propusă, cu pasiune și talent narativ, captând publicul ascultător, ilustrând firul ideilor și cu citate semnificative din roman.

Cristian Bădiliță a propus o interpretare a romanului lui Liviu Rebreanu cu accent pe drumul convertirii, al regăsirii lui Dumnezeu și al transformării lăuntrice a personajului său, Apostol Bologa. Pornind de la mărturiile autobiografice ale scriitorului, a evidențiat legătura dintre destinul lui Apostol Bologa și cel al fratelui mai mic al lui Liviu Rebreanu, Emil, ofițer în armata austro-ungară, executat în timpul primului război mondial. Experiența tragică a fratelui și faptul că acesta nu a avut parte de o înmormântare creștinească au dus la nașterea acestui roman, dedicat memoriei sale.

Evoluția spirituală a lui Apostol Bologa a fost prezentată cu accent pe trei momente esențiale: „L-am văzut pe Dumnezeu”, „L-am pierdut pe Dumnezeu” și „Sufletul meu l-a regăsit pe Dumnezeu!” Prima mărturisire personajul o face în copilărie, când i se revelează prezența lui Dumnezeu. La aflarea veștii morții tatălui, pe care nu o poate accepta, Apostol Bologa își pierde credința. Mai târziu, personajul parcurge un drum dureros, marcat de realitatea crudă a războiului, prin care ajunge să-l regăsească pe Dumnezeu.

Cristian Bădiliță a pus în lumină corespondențe dintre destinul lui Apostol Bologa și evenimentele din Săptămâna Patimilor, din viața lui Isus, sau experiențe care amintesc revelațiile Sf. Apostol Pavel. Întâlnirea cu Dumnezeu, acceptarea morții îl proiectează pe eroul romanului în transcendență, în dimensiunea martiriului, cu mult mai presus de patriotismul și eroismul despre care vorbesc criticii literari sau manualele școlare. Citând „scena capitală a romanului” – în „Cartea a 2-a”, cap. 10 -, în care, în viziune extatică, personajul îl regăsește pe Dumnezeu, conferențiarul a exclamat: „Ai impresia că Rebreanu însuși a experimentat ceea ce scrie aici. Un om care nu a trăit măcar jumătate din aceste lucruri nu putea să scrie asemenea rânduri”.

În final, Cristian Bădiliță a atras atenția asupra semnificației „foii albe” – scrisoarea nescrisă, prin care Apostol Bologa dorea să-i transmită mamei sale vestea propriei morți, „un simbol extrem de puternic” și un semn de speranță. „Foaia albă reprezintă, cred eu”, a încheiat Cristian Bădiliță, „și îndemnul adresat peste timp de către Emil fratelui său. Este scrisoarea pe care Emil n-a mai apucat să o scrie către fratele său, Liviu, îndemnul către Liviu, nescris, dar simțit de Liviu, cel de a-i scrie povestea, adevărata poveste, adică romanul însuși: memorial și declarație postumă de dragoste. Foaia din camera devenită mormânt gol este giulgiul în care Emil – Apostol va fi îmbrăcat în cuvinte pentru eternitate”.

După conferință, Preafericirea Sa Claudiu a adresat câteva cuvinte participanților. A evidențiat, între altele, importanța lecturii – amintind și un document cu invitația Papei Francisc la lectură -, „nu doar la o lectură spirituală, ci la o lectură clasică și care nu exclude zona spirituală, o lectura care formează”. S-a referit apoi, ca o continuare a mesajului conferinței lui Cristian Bădiliță, „la prioritatea lui Dumnezeu”. „Dumnezeu are tot timpul prioritate în viața noastră. Și poate intra și ieși, fiindcă El ne-a creat. Știe, are toate cheile, chiar dacă respectă libertatea noastră. Dar momentul în care are loc prima revelație, nu este căutat, nu este pregătit”. Într-o coexistență a contrariilor în această lume, în care aici se percep dificultățile vieții, dar privind la cer se vede frumusețea, a subliniat importanța credinței: „Știm că există o prezență a lui Dumnezeu care conduce viața noastră, a fiecăruia dintre noi și, la fel, și viața lumii în care trăim. Și aceasta ne dă speranță.”

A fost și de această dată la dispoziția cititorilor standul de „Cărți și manuscrise pictate”, îngrijit de restauratoarea de artă Malvine Mocenco – și ea oaspete în această seară. Între cărțile expuse se afla și „Pădurea spânzuraților”, apărută recent la Presa Universitară Clujeană, cu o interpretare teologică a lui Cristian Bădiliță (v. aici). Publicul a rămas în continuare pentru a primi autografe de la scriitor, pentru momente de dialog și de împărtășire.

Organizate în spiritul promovării pelerinajului și al valorilor creștine, aceste întâlniri au oferit participanților prilejul de a împărtăși experiențe, de a descoperi inițiative locale și de a reflecta asupra semnificației spirituale a drumului Camino. Conferința s-a desfășurat la Hotelul Fiald din Bacău și a reunit preoți, autori, artiști, pelerini și persoane implicate în dezvoltarea proiectului Camino de România. Evenimentul a fost organizat de Vasile Mircea, responsabil pentru Camino de România în județul Bacău, care a deschis întâlnirea printr-un cald cuvânt de bun venit adresat tuturor participanților. Programul conferinței a îmbinat reflecția spirituală, prezentările de proiecte și cărți, muzica și tradițiile locale, evidențiind diversitatea experiențelor pe care le aduce pelerinajul.

Prof. Ion Nicolae a prezentat proiectul Camino de România, vorbind despre dezvoltarea acestuia și despre dorința de a crea legături între pelerini, comunități și locuri de spiritualitate, pe un drum care unește simbolic Carpații cu Santiago de Compostela. Dimensiunea spirituală a întâlnirii a fost evidențiată de pr. Dominic Brandiu, care a vorbit despre spiritualitatea drumului Camino și despre semnificația profundă a pelerinajului în viața omului. Camino nu reprezintă doar o călătorie fizică, ci și o căutare interioară, un timp de rugăciune, reflecție și apropiere de Dumnezeu. Pr. Iordache Costraș a prezentat proiectul Caminito „Cărările Măgurii”, însoțit de imagini de la inaugurarea traseului. Participanții au urmărit, de asemenea, clipul „The Way”, realizat de Adrian Grosu. Gheorghe Cancel a adus în atenția publicului proiectul „Arta în dar – Caminito 7 capele”, evidențiind legătura dintre artă, credință și promovarea traseelor de pelerinaj.

Tradițiile locale au fost reprezentate printr-un program artistic cu două melodii ceangăiești, interpretate de familia Benchea Pavel din Șomușca. Momentul a pus în valoare bogăția culturală a comunității și rolul tradițiilor în păstrarea identității locale. Un alt moment important l-a constituit prezentarea Elisabetei Turi, intitulată „Pe Camino de România – unde sufletul merge înaintea pașilor”. Mărturia a adus în prim-plan experiența pelerinajului și transformările sufletești pe care le poate aduce un asemenea drum. Mircea V. a prezentat clipul „Adunate de pe Camino de Bacău”, realizat pe melodia „El peregrino”, compusă de venezueleanul Adrián Guacarán în anul 1985, cu ocazia vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în Venezuela.

Veronica Panait a împărtășit publicului reflecțiile sale prin lucrarea „Camino dincolo de tine – Jurnalul unui călător pe drumul speranței”. Programul a continuat cu vizionarea clipului „Still Out There”, realizat de Adrian Grosu din Galați, și cu prezentarea susținută de Marian Apostol, intitulată „Până la capăt”. După pauza de 15 minute, participanții au ascultat intervenția pr. Lucian Butnaru, de la biserica militară din Bacău, dedicată Muntelui Athos. Tema a fost completată de Marian Apostol prin momentul „Athos”. În continuare, Gabriela Greu a prezentat volumul „Camino de România – Din Carpați spre Santiago”, aducând în prim-plan experiențele, poveștile și contribuțiile celor implicați în promovarea acestui proiect.

Conferința s-a încheiat cu discuții libere și luări de cuvânt ale coautorilor, care au avut ocazia să împărtășească idei, experiențe și perspective asupra dezvoltării Camino de România. Întreaga zi a demonstrat că drumul Camino este mai mult decât un traseu: este o experiență de viață, o călătorie spirituală și culturală și o întâlnire între oameni care împărtășesc valori comune. A doua zi, pe 17 octombrie, 42 de pelerini caminarzi veniți din diferite regiuni ale țării au pornit pe Camino de România, într-o zi dedicată rugăciunii, credinței, comuniunii și descoperirii spirituale. Pelerinajul a început la Lespezi, cu celebrarea Sfintei Liturghii, oficiată de asistentul spiritual al grupului, Părintele Gabriel Ciubotariu. Următoarea oprire a fost la Mărgineni, unde pelerinii au fost întâmpinați de pr. paroh Daniel Bisoc. Asociația Camino de România adresează sincere mulțumiri tuturor preoților, comunităților parohiale, organizatorilor, artiștilor, autorilor și participanților care au contribuit la reușita celor două zile de evenimente.

Mulțumiri speciale lui Vasile Mircea, organizatorul evenimentului, precum și pr. Gabriel Ciubotariu, pr. paroh Emanuel Lucaci, pr. vicar Eduard Amariei, pr. Eduard Coșa și pr. paroh Daniel Bisoc, pentru sprijinul spiritual, primirea călduroasă și binecuvântările oferite pelerinilor. Asociația le mulțumește, de asemenea, celor 42 de pelerini veniți din întreaga țară, care au făcut ca ziua de 17 octombrie să fie una deosebită, plină de emoție, prietenie și credință. Camino de România înseamnă mai mult decât un traseu parcurs pe jos. Înseamnă credință trăită, cultură împărtășită, prietenie, ospitalitate și curajul de a merge înainte, chiar și atunci când drumul devine dificil. (Pr. Gabriel Ciubotariu, asistent spiritual – Camino de România; materialul complet poate fi citit pe ARCB.ro)

Iubiți frați și surori, duminică binecuvântată!

În Evanghelia de astăzi, Domnul ne conduce din nou în inima credinței noastre (cf. Matei 22,34-40). Un învățător al Legii, căutând să-l pună la încercare pe Isus, întreabă: „Care poruncă este cea mai mare în Lege?” (v. 36). Învățătorul răspunde citând un pasaj din Deuteronom: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău!” (v. 37; cf. Deuteronom 6,5). Cristos așază iubirea chiar în centrul relației noastre cu Dumnezeu. Într-adevăr, nu este de ajuns să știm că Dumnezeu există, că este singurul Dumnezeu sau că este Atotputernicul. Domnul caută o relație personală cu noi: unicul Dumnezeu adevărat vrea să devină Dumnezeul nostru.

În întâlnirea noastră cu El, porunca iubirii nu este nici o obligație, nici o impunere. Într-adevăr, nu se poate iubi „la comandă”. Iubirea de Dumnezeu este însăși esența dorinței omenești, care își află împlinirea în comuniunea cu El. De aceea, iubirea noastră poate fi autentică doar atunci când este un răspuns la iubirea Sa, care ne precedă mereu. De aici izvorăște nevoia unui angajament total, care implică întreaga persoană: inima, sufletul și mintea.

La prima poruncă, Domnul o adaugă pe a doua: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22,39). Această regulă de viață izvorăște din aceeași sursă; de aceea Isus spune că este asemănătoare cu cea dintâi. Datorită relației noastre strânse cu Dumnezeu, suntem capabili să ne privim pe noi înșine și pe aproapele nostru cu ochii lui Cristos, din perspectiva Sa. În acest fel, egoismul este biruit, iar chiar și iubirea de sine devine caritate: existența noastră se îndreaptă spre celălalt și devine un dar pentru cei din jur.

Sf. Tereza a Pruncului Isus a înțeles bine aceasta: „Numai Iubirea”, scria ea, îi face pe membrii Bisericii să acționeze, „iar dacă Iubirea s-ar stinge vreodată, apostolii n-ar mai vesti Evanghelia” (cf. Opere complete, Manuscrisul B, 3v°, Roma 1997, 223). Într-adevăr, fără iubire, credința noastră ar fi lipsită de esența ei, faptele noastre bune s-ar reduce la simplu moralism, iar speranța noastră ar fi zadarnică.

Dragi prieteni, nu-l putem iubi cu adevărat pe Dumnezeu dacă această iubire nu se revarsă în iubire față de frații și surorile noastre. Și nu-l putem iubi cu adevărat pe aproapele decât ca fii ai aceluiași Tată, care ne-a iubit mai întâi în Fiul Său, Isus. Să-i cerem Domnului harul unei inimi noi, capabile să îmbrățișeze și să trăiască cea mai mare dintre toate poruncile. Fie ca Fecioara Maria să mijlocească pentru noi, ea în a cărei Inimă Neprihănită nu se află decât iubire.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Iubiți frați și surori,

Urmăresc cu îngrijorare grava situație umanitară din Yemen, în special din orașul Taiz, unde populația suferă din cauza lipsei de hrană, de apă și de îngrijire medicală. Fac un apel din inimă ca ostilitățile să înceteze și ca poporului yemenit și tuturor popoarelor din regiune să li se garanteze dreptul de a trăi în pace.

Rugăciunile mele se îndreaptă către toți cei care au fost răniți sau și-au pierdut viața vinerea trecută, în atacul terorist asupra credincioșilor de la biserica ortodoxă Sfântul Gheorghe din Hamoud, Iordania. Îmi exprim apropierea față de comunitate și de întreaga țară, cunoscută pentru conviețuirea ei pașnică și pentru respectul dintre diferitele religii.

Să continuăm să ne rugăm împreună pentru pace. Poimâine, 27 octombrie, să ne unim în duh cu capii Bisericilor și cu liderii religioși care se vor reuni la Assisi pentru a marca a 40-a aniversare a întâlnirii convocate de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea. Niciodată nu a fost atât de clar că războaiele, pe lângă faptul că seamănă moarte și distrugere, sărăcesc și vatămă lumea. Fie ca Domnul să inspire alegeri de dialog și de pace!

Vă salut pe toți, dragi credincioși din Roma și pelerini din diverse țări! Îi primesc pe membrii Centro Académico Romano Fundación din Spania; grupul de la Saint Ciaran’s College din Ballygawley, Irlanda; și grupul școlilor „Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea” din Dieceza de Opole, Polonia. Mă bucur să-i primesc pe șefii protocolului din mai multe ministere și departamente guvernamentale italiene. Îi salut pe membrii Asociației „Solidarietà in Buone Mani” din Castiglion Fiorentino și grupul de prieteni din Concorezzo, veniți în pelerinaj pentru a marca împlinirea a 70 de ani.

Vă doresc tuturor o duminică binecuvântată.

Documentul a fost semnat de PS Cristian Crișan, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, în numele Preafericitului Părinte Claudiu-Lucian Pop, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, și de Excelența Sa Domenico Pompili, Episcopul Diecezei de Verona.

La eveniment au fost prezenți Cardinalul Angelo Bagnasco, Arhiepiscop emerit de Genova și fost președinte al Conferinței Episcopale Italiene; Excelența Sa Mario Toso, Episcop emerit de Faenza-Modigliana; don Renzo Beghini, președintele Fundației „Giuseppe Toniolo”, și Claudio Gentili, directorul revistei “La Società”, alături de participanții la manifestarea „Poeți Sociali”.

Prin acordul încheiat, Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș și Dieceza de Verona se angajează să colaboreze pentru promovarea și răspândirea doctrinei sociale a Bisericii în diferite domenii ale vieții sociale, precum și pentru aprofundarea acesteia prin cercetare și dialog științific.

Prin inițiative comune de studiu, formare și reflecție pastorală, colaborarea urmărește să valorifice principiile și conținuturile doctrinei sociale a Bisericii în abordarea provocărilor societății contemporane, unind reflecția academică și angajamentul concret în slujirea binelui comun.

Cei șase sunt Friedrich Kaiser Depel, primul Prelat Teritorial de Caravelí, în Peru, și întemeietorul Surorilor Misionare ale lui Isus, Cuvânt și Victimă; Oreste Marengo, Episcop salezian care a slujit în India; Margarita Bavosi, numită „Luminosa”, laică consacrată din Mișcarea Focolari; Domenico Pogliani, preot al Arhidiecezei de Milano; Alessandro Vitetti, preot al Diecezei de Rossano-Cariati; și Daniele din San Giovanni Rotondo, frate capucin și fiu spiritual al Sfântului Pio de Pietrelcina.

Friedrich Kaiser Depel, pionier al apostolatului biblic din Peru

Friedrich Kaiser Depel s-a născut pe 24 mai 1903 la Dülmen, în Germania, și a crescut într-o familie profund catolică. Potrivit biografiei publicate de Dicasterul pentru Cauzele Sfinților, a intrat în seminarul Misionarilor Inimii Preasfinte (MSC) în 1919 și a făcut profesiunea perpetuă în 1930. A fost hirotonit preot pe 10 august 1932. În aprilie 1939 a fost trimis în Peru, unde congregația sa înființase o nouă misiune. A slujit ca director spiritual și profesor la seminarul din Huánuco, înainte de a deveni rector și paroh al capelei aflate pe lângă comunitatea misionară.

O mare parte din slujirea sa s-a desfășurat la Lima. În 1957 a fost numit administrator provincial al MSC și, pe 21 noiembrie același an, Papa Pius al XII-lea l-a numit primul Prelat de Caravelí. După ce un cutremur a lovit regiunea în 1960, s-a ocupat de asigurarea aprovizionării cu apă a comunităților locale și de reconstruirea Catedralei. În anul următor a întemeiat Pioasa Uniune a Surorilor Misionare ale lui Isus, Cuvânt și Victimă (MJVV). Alcătuită din tinere din zonă, comunitatea urmărea să răspundă lipsei de preoți și să ducă credința comunităților din Anzi.

A participat la toate cele patru sesiuni ale Conciliului Vatican II, între 1962 și 1965, și a fost hirotonit Episcop pe 7 decembrie 1963. Din cauza sănătății șubrede, a demisionat din funcția de Prelat pe 25 mai 1971. S-a dedicat apoi formării teologice și spirituale a surorilor, a căror comunitate a fost recunoscută de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea drept congregație de drept pontifical pe 14 septembrie 1982. Episcopul Kaiser Depel a murit la Lima pe 26 septembrie 1993 și a fost înmormântat în capela surorilor din Caravelí. Credința sa neclintită și angajamentul de a face Sfânta Scriptură mai larg cunoscută i-au adus recunoașterea ca pionier al apostolatului biblic din Peru.

Oreste Marengo, un „străin” îmbrățișat de India

Oreste Marengo s-a născut pe 29 august 1906 la Diano d’Alba, în provincia italiană Cuneo, într-o familie de agricultori cu o puternică credință creștină. La 13 ani s-a mutat la Torino pentru a începe formarea salezienă, întâlnind unii dintre cei dintâi membri ai congregației întemeiate de Sfântul Ioan Bosco. În 1923 a călătorit în nord-estul Indiei împreună cu alți opt novici. Alături de studiile de filosofie, a lucrat în sate, pregătind catehumeni și sprijinind primele comunități catolice. A fost hirotonit preot pe 2 aprilie 1932. În 1951 a fost numit primul Episcop al nou-înființatei Dieceze de Dibrugarh. Hirotonirea sa episcopală a avut loc în Bazilica Maria Ajutorul Creștinilor din Torino, pe 27 decembrie al aceluiași an.

A condus Dieceza până în 1964, când a devenit Episcop de Tezpur, iar ulterior a slujit ca Administrator apostolic de Tura. De-a lungul slujirii sale, a întemeiat centre misionare și i-a ajutat pe cei care fugeau din Pakistan în timpul războiului acestuia cu India. Pentru a răspunde lipsei de preoți, a primit clerici din alte părți ale țării, printre care Kerala. După ce a renunțat la funcția de Administrator apostolic, la vârsta de 70 de ani, a continuat să ofere sprijin preoților locali.

A murit pe 30 iulie 1998, după repetate internări în spital, înconjurat de afecțiunea oamenilor pe care îi slujise. Această legătură a fost deosebit de semnificativă într-o vreme în care străinii din India puteau întâmpina suspiciune sau respingere. Episcopul Marengo a încurajat vocațiile la preoție și a recunoscut contribuția vitală a laicilor la răspândirea credinței catolice.

Margarita Bavosi, „Luminosa”, care a trăit în „clipa prezentă”

Margarita Bavosi s-a născut pe 19 septembrie 1941 la Buenos Aires, în Argentina, într-o familie prosperă de imigranți italieni. Mama ei a murit când avea zece ani. După ce a absolvit istoria, s-a simțit tot mai atrasă să-l pună pe Dumnezeu în centrul vieții sale. Și-a găsit vocația în Mișcarea Focolari, învățând „carisma unității” direct de la întemeietoarea ei, Slujitoarea lui Dumnezeu Chiara Lubich. Personalitatea ei spontană și optimistă i-a adus porecla „Luminosa”.

În mai 1966 i-a fost încredințată răspunderea Mișcării în Paraná, Argentina. În 1970, Lubich i-a încredințat răspunderea comună pentru lucrarea Mișcării în Spania și, mai târziu, la Montevideo, în Uruguay. În iunie 1981 au început să apară simptomele unei fibroze pulmonare atipice. A murit pe 7 martie 1985, la vârsta de 43 de ani. Chiara Lubich a spus despre ea: „Viața ei, scăldată în iubirea evanghelică trăită în prezent, în clipa prezentă, a fost o cursă rapidă spre Dumnezeu.”

Domenico Pogliani, o viață dedicată celor aflați în nevoie

Născut la Milano pe 18 decembrie 1838, Domenico Pogliani a crescut în credință la oratoriul San Luigi. A fost hirotonit preot pe 26 mai 1861 și a slujit la Rosate, Lecco și Trenno, înainte de a fi numit preot ajutor în parohia aflată pe lângă Catedrala din Milano. Ulterior a devenit paroh la Cesano Boscone, unde, cu sprijinul unei binefăcătoare, a deschis o grădiniță și un oratoriu pentru fete. A întemeiat, de asemenea, un cămin de îngrijire care, la izbucnirea Primului Război Mondial, găzduia 400 de persoane. Acesta includea o secție pentru băieți cu dizabilități intelectuale și mai multe ateliere. A murit pe 25 iulie 1921, iar mormântul său a devenit curând un loc în care oamenii se adunau să se roage.

Alessandro Vitetti: „Nu văd, nu aud, dar cred”

Alessandro Vitetti s-a născut pe 12 octombrie 1915 la Cirò, în provincia Crotone, și a fost hirotonit preot pe 16 iunie 1940. A slujit în Dieceza de Cariati ca și canonic al Catedralei și profesor la seminar. A rămas în Calabria pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, făcându-se cunoscut prin grija față de cei mai nevoiași. De-a lungul anilor a ocupat mai multe funcții diecezane, între care cancelar, director al oficiului administrativ, asistent ecleziastic al tinerelor catolice și al absolvenților catolici, coordonator pentru misiuni și apărător al legăturii la tribunalul diecezan.

Colaborator apropiat al Episcopului Orazio Semeraro, l-a însoțit la Roma în timpul Conciliului Vatican II. În 1964 a intrat în Institutul Secular al Preoților Misionari ai Regalității lui Cristos, întemeiat de pr. Agostino Gemelli, și a făcut voturile prevăzute de institut. Era foarte căutat ca îndrumător spiritual și confesor, atrăgând oameni și din afara Calabriei. În ultimii ani, diabetul l-a lăsat orb și nemișcat. Și-a înfruntat suferința cu o credință exemplară, exprimată în cuvintele: „Nu văd, nu aud, dar cred.” A murit la Cariati pe 24 februarie 1995.

Daniele din San Giovanni Rotondo, fiu spiritual al lui Padre Pio

Fratele Daniele s-a născut Michele Natale pe 11 martie 1919 la San Giovanni Rotondo, în provincia Foggia. A lucrat ca păstor încă de mic și era cunoscut pentru firea sa veselă și zâmbetul său ușor. La 14 ani s-a simțit chemat să intre printre frații capucini. O întâlnire cu Sfântul Pio de Pietrelcina, pe 4 iunie 1933, i-a întărit vocația: sfântul l-a binecuvântat și i-a adresat cuvinte de încurajare. În 1934 s-a mutat la mănăstirea Sant’Anna din Foggia, unde a slujit ca sacristan și portar. Pe 25 martie 1935 a intrat în noviciat la Morcone, luând numele de fr. Daniele. A ales să rămână frate laic.

Și-a făcut profesiunea temporară în 1936 și profesiunea perpetuă pe 12 mai 1940. În această perioadă, legătura sa cu Sfântul Pio s-a adâncit, iar el a devenit unul dintre fiii săi spirituali. Întors la Foggia, a muncit neobosit pentru a-i ajuta pe răniți și a-i îngropa pe morți în timpul bombardamentelor din 1943. Începând din 1952, o serie de boli l-au dus frecvent la spital. În ciuda suferinței sale, după moartea lui Padre Pio s-a dedicat înființării și sprijinirii unor grupuri de rugăciune în Italia și în străinătate, atrăgând mulți credincioși. A murit pe 6 iulie 1994.

Ne-am bucurat de participarea PS Vasile Bizău, Episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Maramureș, care, în cuvântul de deschidere, a apreciat faptul că organizarea anuală a acestui simpozion a devenit o tradiție și o modalitate perpetuă de comemorare a Episcopilor martiri, dar și a mărturisitorilor care și-au pus viața în pericol pentru credința și Biserica Greco-Catolică, construind o punte peste timp până în zilele noastre.

După momentul de deschidere al simpozionului, cuvântul a fost predat dr. Viorel Câmpean, cercetător în cadrul Bibliotecii Județene Satu Mare, care a susținut o prelegere despre preotul greco-catolic Vasile Popan și activitatea acestuia în cadrul Școlii Confesionale din Lipău. De a lungul prezentării biografice, momentul a fost îmbogățit de analiza lucrării preotului Popan, „Cântarea pruncilor după ai lor în războiu’’, conținând o serie de poezii ale unor copii, dedicate taților aflați pe frontul Primului Război Mondial.

A urmat directorul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Baia Mare, dr. Viorel Rusu, care a prezentat o lucrare despre desfășurarea campaniei electorale și fraudarea alegerilor din anul 1946, demers prin care s-a urmărit rolul deținut de preoții greco-catolici din Maramureș în procesul de împiedicare a ascensiunii comunismului în județ. De asemenea, dr. Viorel Rusu a fost invitat să prezinte cartea Laurei Stanciu, „Greco-catolici dincolo de cortina de fier. Vasile Bărbat în vâltoarea secolului XX”, publicată de Editura Mega din Cluj-Napoca în anul 2025.

Păstrând tematica instaurării și desfășurării regimului comunist în România, conf. univ. dr. Laura Stanciu, de la Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, a susținut o prezentare biografică a preotului greco-catolic Vasile Bărbat, preot aflat în ultimul lot de studenți trimiși de Mitropolia de la Blaj în anul 1947 la Colegiul Greco-Catolic Român de la Roma, Pio Romeno. De reținut este importanța lucrării de doctorat a acestuia, care tratează problema teologului iezuit aflat în primele decenii de existență ale Bisericii Greco-Catolice din România. Desfășurarea simpozionului a fost completată de drd. Denisa Cărăian Săveanu, muzeograf în cadrul Muzeului Județean Satu Mare, care a susținut o prelegere despre martiriul Episcopului Greco-Catolic al Oradiei Mari, Valeriu Traian Frențiu.

Ca președintele AGRU Maramureș, Alexandru Șișeștean a susținut o prelegere despre perioada terorii din primul deceniu de dezlănțuire a regimului comunist, evocând personalități ale Bisericii Greco-Catolice persecutate: Alexandru Rusu, Marian Gheorghe, Gavril Sălăgeanu, Andrei Răfan, Iuliu Șurani. Tabloul simpozionului a fost definitiv conturat prin contribuția Luciei Pop, muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie din Baia Mare, care a prezentat cartea scrisă de Alexandru Șișeștean, „Existență interzisă și identitate regăsită. Comunism și credință ascunsă: clandestinitatea greco-catolică din Șișești”, apărută la Editura Galaxia Gutenberg din Târgu-Lăpuș în anul 2026.

Ne bucurăm că am reușit să organizăm cea de-a XXI-a ediție a acestui simpozion. Mulțumim celor care au susținut manifestarea prin prezența lor. Mulțumim, de asemenea, conducerii Bibliotecii Județene pentru asigurarea spațiului de desfășurare a simpozionului. Faptul că prestația conferențiarilor a fost la cel mai înalt nivel demonstrează că auditoriul a rămas același de la început până la final, captivat de elocvența vorbitorilor. Considerăm că desfășurarea evenimentului trebuie să ne mobilizeze și să continuăm acest demers început de AGRU eparhial Maramureș în urmă cu 21 de ani. (Alexandru Șișeștean pentru EpiscopiaMM.ro)

În cea de-a doua zi, au fost programate primele două sesiuni ale conferinței. În cuvântul de deschidere, pr. Ștefan Lupu, rectorul Seminarului Mare Episcopul diecezan, a subliniat importanța tematicii în contextul recentei împliniri a 60 de ani de la încheierea Conciliului Vatican al II-lea. Acesta a reliefat necesitatea conservării și aprofundării învățăturilor conciliare, astfel încât Biserica să își mențină direcția spirituală și să răspundă eficient provocărilor contemporane.

Preasfințitul Iosif Păuleț, Episcop de Iași, a analizat identitatea și natura Bisericii prin grila teologică a Conciliului: Biserica este concomitent o instituție vizibilă, organizată ierarhic, și Trupul Mistic al lui Cristos. Cele două dimensiuni sunt inseparabile, reflectând dubla natură – umană și divină – a Bisericii. În acest context, Constituția pastorală Gaudium et spes așază în centru persoana umană, relațiile interpersonale și binele comun. De asemenea, Preasfințitul a amintit de reforma liturgică și de promovarea rolului activ al laicilor, subliniind că aceste transformări nu trebuie să rămână exterioare, ci trebuie asumate la nivel interior pentru a transpune credința în viața cotidiană.

În continuare, ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop de București, a prezentat modul în care reformele Conciliului Vatican al II-lea (desfășurat între 1962 și 1965, deschis de Papa Ioan al XXIII-lea și încheiat de Papa Paul al VI-lea) au fost receptate în Biserica Catolică din România în timpul regimului comunist. Procesul a fost mult îngreunat de restricțiile politice, de limitarea activității pastorale și de întreruperea comunicării directe cu Vaticanul – nici un Episcop român neavând posibilitatea de a participa la lucrările conciliare. Arhiepiscopul a evidențiat conceptul cheie de aggiornamento (înnoirea și adaptarea vieții ecleziale la exigențele prezentului prin dialog deschis cu lumea), precum și schimbările concrete care au urmat, cum ar fi reforma liturgică (traducerea cărților de cult, introducerea limbii române în celebrare și orientarea preotului către popor) și necesitatea regândirii formării sacerdotale.

Pr. Wilhelm Dancă, vicepreședintele Academiei Român, a propus o lectură a documentelor conciliare prin prisma gândirii Sf. John Henry Newman, insistând asupra identității creștine în lumea modernă. În expunerea sa, a arătat că educația creștină trebuie să îmbrățișeze toate dimensiunile omului – morală, intelectuală, spirituală și umană -, iar credința și rațiunea trebuie privite ca două căi complementare, nu opuse. O atenție deosebită a fost acordată formării laicilor pentru o participare conștientă și activă la viața eclezială, amintind, în spiritul Gaudium et spes, că în sanctuarul conștiinței omul se întâlnește cu Dumnezeu și își asumă chemarea de a face binele și de a evita răul.

Prima sesiune, moderată de pr. Gabriel-Iulian Robu, a reunit comunicări axate pe diplomația Sfântului Scaun, reforma liturgică și impactul transformărilor conciliare asupra comunităților de credință. Prof. dr. Anton Coșa (Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău) a prezentat tema „Diplomația secretă a Sfântului Scaun și România în siajul Conciliului al II-lea din Vatican”. Pr. Daniel Iacobuț a susținut prelegerea „Reforma liturgică a actului penitențial, semn al convertirii pentru Biserică”, analizând evoluția teologico-liturgică a acestui moment din cadrul Sfintei Liturghii. Prima sesiune s-a încheiat într-un cadru solemn cu celebrarea Sfintei Liturghii pontificale, prezidată de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București. La finalul jertfei euharistice, într-un moment festiv de recunoaștere a parcursului academic și vocațional, Arhiepiscopul a înmânat absolvenților ultimelor două promoții ale Seminarului Mare Episcopul diecezan diplomele de bacalaureat în teologie. Aceste titluri academice sunt acordate de Universitatea pontificală din Lateran din Roma, la care Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași este afiliat.

Cea de-a doua sesiune, moderată de pr. Lucian Păuleț, a fost dedicată binelui comun, dinamicii receptării teologice, demnității umane și misiunii Bisericii. Sr. Victoria Pop (Congregația „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providențe”) a analizat rolul familiei guanelliene în promovarea binelui comun în România, prin prisma constituției Gaudium et spes. Pr. Lucian Păuleț a abordat tema „Receptării ecleziale”, valorificând reflecțiile teologului Yves Congar. Cătălina Popescu, doctorandă la Facultatea de Filosofie și Științe Politico-Administrative, a prezentat tema „Demnitatea umană ca limită morală a utilizării tehnologiilor informaționale”. Pr. Cristian Bîrnat a încheiat această a doua sesiune, propunând o reflecție pe tema „Preoții misionari Fidei donum în lumina Conciliului al II-lea din Vatican”.

Ultima sesiune, din 24 octombrie, moderată de pr. Iosif Iacob, a abordat rolul Sfintei Scripturi, dialogul cu societatea secularizată, vocația laicilor și particularitățile receptării conciliare în spațiul multicultural din România. Pr. Iosif Antili a prezentat evoluția accesului credincioșilor la Sfânta Scriptură, arătând că, spre deosebire de alte confesiuni creștine unde traducerile în limba poporului aveau deja o tradiție consolidată, în Biserica Catolică lectura biblică personală a primit un impuls decisiv prin Conciliul Vatican al II-lea. Pr. Gabriel-Iulian Robu a vorbit despre deschiderea Bisericii spre dialogul cu lumea contemporană.

Pr. Emil Dumea, în comunicarea „Conciliul ecumenic al II-lea din Vatican și Biserica Catolică din România”, a legat memoria istorică a Bisericii de responsabilitățile prezentului. Prof. dr. Iulian Ghercă (Liceul Teoretic „Bogdan Vodă” din Hălăucești) a analizat demnitatea și misiunea laicilor. Dr. Carol-Alexandru Mohr (Institutul „Bucovina” al Academiei Române) a închis seria comunicărilor cu o analiză asupra comunităților catolice din Bucovina, unde conviețuirea istorico-culturală dintre români și germani a modelat viața religioasă.

Temele prezentate în cadrul acestei conferințe naționale au reconfirmat valabilitatea și actualitatea Conciliului Vatican al II-lea pentru Biserica contemporană. Reformele liturgice, formarea teologică, dialogul interconfesional și social, apărarea demnității umane și dinamica misionară rămân piloni fundamentali ai vieții creștine. Experiența Bisericii Catolice din România demonstrează că, deși receptarea documentelor conciliare a fost îngreunată de vicisitudinile istoriei recente, moștenirea Conciliului continuă să ofere direcții clare pentru misiunea Bisericii în cel de-al treilea mileniu. (Ovidiu-Florin Vătămănelu pentru Ercis.ro)

Vineri, 23 octombrie, Dicasterul pentru Laici, Familie și Viață a aprobat oficial statutele revizuite ale Jesus Youth, la un deceniu după ce a primit, în mai 2016, recunoașterea din partea Sfântului Scaun ca asociație internațională de credincioși. Papa Leon a amintit că Jesus Youth a crescut din inițiativa spontană a unor tineri din India, în cadrul Reînnoirii Carismatice. „Punctul de plecare al oricărei reînnoiri autentice în Biserică este propria descoperire a iubirii lui Isus”, a spus el. „Membrii diverselor grupuri de rugăciune au simțit astfel nevoia de a se reuni pentru a-și canaliza entuziasmul și inițiativele în ceva care să poată susține și îndruma noul impuls spiritual și misionar pe care îl trăiseră.”

Pe măsură ce Jesus Youth se maturizează în drumul ei eclezial, a adăugat Pontiful, membrii sunt invitați să înfrunte noi provocări și să aducă noi roade. Papa Leon a arătat spre numeroșii tineri care au devenit martori bucuroși ai credinței, în special spre Ajna George, despre care a spus că a fost sprijinită în boală și în încercări de iubirea ei pentru Isus prezent în Euharistie. „Nu vă pierdeți zelul apostolic, ci cultivați-l și duceți-l în țări noi”, a spus el. „Încă o dată, toate acestea sunt posibile doar păstrându-vă privirea ațintită asupra lui Isus Cristos.”

Papa a observat că Jesus Youth este prezentă în multe zone în care creștinii sunt o minoritate, spunând că mărturia lor creștină îi poate ajuta pe alții să-și dea seama de dorința lor profundă de a descoperi iubirea lui Cristos. A invitat mișcarea să-i ajute pe tineri să-și descopere vocația la căsătorie, precum și la preoție și la viața consacrată. „Tinerii trebuie să știe că viața lor este mare și frumoasă pentru că face parte dintr-un plan mai mare al lui Dumnezeu”, a spus el. În încheiere, i-a încurajat pe membrii mișcării Jesus Youth să-și păstreze „prospețimea și entuziasmul tineresc față de credință”, depășind cu răbdare orice dificultăți care apar din diferențele de rit. „Căutați să vă păstrați unitatea, mai ales în mijlocul marii diversități de medii sociale, de culturi și de limbi care sunt semnele distinctive ale mișcării voastre.”

Rugăciunea Rozariului, rostită parcurgând la pas drumul spre sanctuar, pe o vreme mohorâtă și ploioasă, ne-a amintit că și cele mai grele zile din viața omului se află sub privirea „Mamei”. O mamă adevărată nu își abandonează fiul în momentele grele. „Bine ați venit la Cacica, la Maica Sfântă”, ne-a spus pr. Daniel Romila OFMConv, parohul și rectorul Sanctuarului, cu o voce caldă și vădit emoționată. Mai apoi, pr. franciscan Paul Mârț, printr-o meditație special pregătită pentru noi, ne-a purtat cu gândul prin trecutul, prezentul și viitorul nostru. Multe sunt provocările care ce ne stau în față, dar oamenii care au avut curaj și încredere în Dumnezeu niciodată nu au rămas dezamăgiți. Trecutul este o mare școală a vieții, viitorul este o mare speranță și se privește cu încredere, însă prezentul este „darul” pe care ești chemat să prețuiești și să faci din el o sămânță pentru viitor.

În timp ce mai mulți preoți ne-au ajutat să ne împăcăm cu Domnul în Sacramentul Pocăinței, parfumul rugăciunii de la ora de adorație coordonată de pr. Bogdan Balașcă OFMConv,  inunda întregul Sanctuar. Rugăciunile scurte și profunde, muzica liniștitoare și pâinea frântă oferită tuturor ne-au amintit că suntem o familie, în care nimeni nu are voie să se simtă singur și flămând. Momentul culminant a fost Sfântă Liturghie, celebrată de însuși PS Iosif Păuleț, care chiar în acea zi celebra aniversarul propriei nașteri. Ne-am simțit privilegiați că a dorit ca într-o zi atât de important să fie în mijlocul nostru. Predica Episcopului a fost un balsam pentru inimile noastre, deoarece ne-a amintit că suntem importanți, că viețile noastre contează, că Cineva și-a pus încrederea noi.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, pr. Petru-Sebastian Tamaș, inspectorul școlar diecezan și directorul Oficiului pentru Pastorația Școlară și Predarea Religiei în școli, ne-a „electrizat” mulțumind într-un stil original tuturor celor prezenți. Ne-a amintit că timpul petrecut cu „mama” este mereu un timp câștigat și ne-ar face tare bine să mai venim la Cacica. Pe drumul de întoarcere, grupurile de elevi s-au oprit în diferite puncte de pe traseu pentru a-și aduna gândurile și a încorona o zi trăită în spiritul reculegerii și al păcii. Elevii din Bacău s-au oprit la Nisiporești, acasă la fericita Veronica Antal. Ea este dovada vie că și creștinii din Moldova, din comunitățile noastre catolice, pot deveni sfinți, oameni lumină, oameni care inspiră generații întregi. (Melyssa Dogaru pentru Ercis.ro)

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Virgil Bercea a pornit de la mesajul Evangheliei zilei, subliniind că fiecare om este chemat și trimis de Dumnezeu să-și împlinească propria misiune, în familie, în Biserică și în societate. Ierarhul a evidențiat importanța recunoștinței față de Dumnezeu pentru chemarea primită și a îndemnat credincioșii să-și deschidă inimile lui Cristos cu încredere și curaj, urmând îndemnul rămas emblematic al Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea: „Nu vă temeți, deschideți larg porțile inimilor voastre lui Cristos!”:

„Cu drag îl salut pe Preasfințitul John Michael, Episcopul greco-catolic de Ohio, din Statele Unite, care este astăzi aici, alături de noi. În același timp, îl salut pe pr. Ludovico, care este un călugăr rozminian. Vă salut cu drag pe fiecare dintre Dvs și mă bucur că suntem aici, împreună, pentru a primi în această biserică moaștele Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea. Este un eveniment frumos și important. Evanghelia de astăzi se încheie cu aceste cuvinte: «Pace casei acesteia!». Ea începe cu trimiterea celor doisprezece în lume, pentru a merge și a învăța. Fiecare dintre noi este trimis de Domnul, într-un fel sau altul, în lume. Unii devin preoți, alții devin tați și mame în familie, iar alții lucrează în alte locuri, fiind trimiși de Domnul. Fiecare dintre noi avem însă o chemare și o misiune și este foarte important să știm să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru acest lucru.”

„Papa Ioan Paul al II-lea, dacă vă aduceți aminte, și-a început pontificatul cu aceste cuvinte: «Nu vă temeți, deschideți larg porțile inimilor voastre lui Cristos!» Dacă fiecare dintre noi am ascultat chemarea, de cine ne vom teme? Cât de larg vom deschide porțile inimilor noastre și cu cât curaj vom pleca în lume? De astăzi îl avem aici, printre noi, pe masa Sfântului Altar, pe acest mare Papă al secolului al XX-lea, Ioan Paul al II-lea. A fost un Papă mare. Știm că a fost în România, iar în urma vizitei sale în țara noastră a luat naștere și această biserică. Gândiți-vă cum se leagă lucrurile unele de altele! Este foarte important să credem în intervenția Domnului și a sfinților în viața noastră. Sfinții sunt mijlocitori. Ne rugăm lor pentru a duce rugăciunile noastre înaintea Domnului atunci când ne este greu și pentru a-I mulțumi atunci când ne este bine. A fost un mare Papă, fiindcă a făcut să cadă cortina și zidurile și, în același timp, a fost foarte aproape de noi, de Biserica noastră.”

„Eu l-am cunoscut personal și m-am întâlnit cu dânsul de mai multe ori. Mă asculta atunci când trebuia să citească un mesaj în limba română, pentru a auzi pronunția. De astăzi îl avem aici, printre noi. Mă bucur foarte mult că, într-adevăr, rămâne cu noi. Cred și sunt convins că va fi un mijlocitor pentru fiecare dintre noi înaintea tronului ceresc. Fiecare dintre noi avem nevoie de mijlocirea sfinților. Îi avem pe părinții noștri, care ne-au precedat și sunt deja în Împărăția Cerurilor, pe cei dragi ai noștri, dar îi avem și pe acești sfinți, care se roagă pentru fiecare dintre noi, în comuniunea sfinților, pentru cei care încă ne aflăm aici, pe pământ, în Biserica luptătoare. O rugăm pe Maica Domnului, pe Sfântul Ioan Paul al II-lea, pe toți îngerii și sfinții să ne însoțească pe drumul vieții și să ne fie ocrotitori, pentru ca să avem curajul și tăria de a deschide larg porțile inimilor noastre lui Isus Cristos. Dacă Domnul este cu noi, cu siguranță că pacea se coboară în sufletul nostru. Și de cine ne vom teme?”

La finalul Sfintei Liturghii, pr. paroh Ștefan Madarasi a adresat cuvinte de mulțumire pr. Francisc Lăcătuș FDP, doamnei Dana și domnului Fulvio, prin a căror implicare a fost posibilă aducerea sfintelor moaște în Eparhia de Oradea. De asemenea, a mulțumit celor doi Ierarhi, preoților împreună-slujitori, surorilor din Congregația Maicii Domnului, membrilor Reuniunii Mariane, credincioșilor și tuturor oaspeților care au luat parte la acest moment de har. În semn de prețuire, celor doi Episcopi le-a oferit câte o icoană a Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea. După binecuvântarea finală, credincioșii au avut posibilitatea de a se apropia cu evlavie de sfintele moaște, de a le săruta și de a primi ungerea cu untdelemn sfințit. Fiecare a primit, de asemenea, o icoană a Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, ca amintire a acestui eveniment deosebit. (Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, Cristian Ciulea)

A fost a cincea sa întâlnire cu Papa Leon, ale cărui eforturi pentru pace între Rusia și Ucraina au inclus recente convorbiri telefonice cu președinții Vladimir Putin și Volodimir Zelenski. În aceste convorbiri, Sfântul Părinte a făcut apel la o încetare a focului în orașul Oleșki, ocupat de Rusia, unde civilii se confruntă cu o lipsă disperată de alimente, apă și medicamente. Arhiepiscopul Major Șevciuc și-a exprimat o recunoștință deosebită pentru aceste convorbiri – discuția cu președintele Putin a avut loc în timp ce Papa se afla la Spitalul Gemelli din Roma – și pentru atenția acordată „catastrofei umanitare” de la Oleșki.

Recunoștință pentru sprijinul acordat Ucrainei

Pe parcursul audienței, Arhiepiscopul Major Șevciuc i-a mulțumit în repetate rânduri Papei pentru sprijinul acordat Ucrainei, atât de des numită „martirizată” de Papa Francisc, și pentru apelurile sale continue la încetarea războiului. A exprimat o apreciere deosebită pentru „diplomația umanitară” a Sfântului Scaun, care urmărește să aline suferința civililor, să obțină eliberarea prizonierilor de război și a civililor deținuți de Rusia și să readucă acasă copiii ucraineni transferați din locurile lor de origine.

Misiunile Cardinalului Zuppi și ale Arhiepiscopului Gallagher

Începută sub Papa Francisc și reînnoită de Papa Leon al XIV-lea, această misiune a inclus vizite la Kiev și la Moscova în vara trecută ale Cardinalului Matteo Maria Zuppi, președintele Conferinței Episcopale Italiene, și ale Arhiepiscopului Paul Richard Gallagher, secretar pentru relațiile cu statele și cu organizațiile internaționale. Cele patru vizite ale lor au inclus întâlniri cu reprezentanți politici și ai Bisericii. Cardinalul Zuppi a vizitat, de asemenea, o unitate de detenție rusă în care sunt ținuți ucraineni capturați pe câmpul de luptă.

Arhiepiscopul Major Șevciuc a subliniat că aceasta a fost prima dată când un reprezentant al unei instituții internaționale a putut vizita prizonieri de război ucraineni în Rusia. „Este un semn că nimeni nu este uitat. Domnul Dumnezeu îi ține minte pe toți. Iar Biserica Mamă lucrează pentru ca toți prizonierii noștri de război și ostaticii deținuți ilegal să fie eliberați cât mai curând”, a spus el. A amintit, de asemenea, cuvintele Arhiepiscopului Gallagher la Moscova, potrivit cărora nu poate exista o soluție militară a războiului și că, prin urmare, trebuie create condițiile pentru un proces politic și diplomatic.

Îngrijorare pe măsură ce se apropie iarna

În timpul convorbirii lor din biblioteca Palatului apostolic, Arhiepiscopul Major Șevciuc a vorbit și despre provocările cu care se confruntă Ucraina pe măsură ce se apropie o nouă iarnă extrem de friguroasă, cu infrastructura țării avariată de bombardamente. A cerut sprijinul și solidaritatea comunității catolice internaționale în acest timp de încercare pentru poporul ucrainean. Un răspuns va veni în următoarele zile, când Arhiepiscopul Luis Marín de San Martín, elemosinierul papal și prefect al Dicasterului pentru Slujirea Carității, va vizita Ucraina între 27 și 30 octombrie. El va aduce alimente, medicamente și alte provizii esențiale și, mai presus de toate, va transmite apropierea Suveranului Pontif față de oameni. Biserica Greco-Catolică Ucraineană este strâns implicată în această misiune.

Sinodul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene

Arhiepiscopul Major Șevciuc l-a informat pe Papă și despre cel mai recent Sinod al Episcopilor al Bisericii sale, care s-a concentrat pe vocațiile la preoție și la viața consacrată. Sinodul, a explicat el, a reafirmat nevoia de a cultiva vocațiile în mijlocul crizelor demografice și umanitare provocate de agresiunea Rusiei. Potrivit Arhiepiscopului Major Șevciuc, Papa Leon al XIV-lea le-a mulțumit Episcopilor, preoților, monahilor și credincioșilor Bisericii Greco-Catolice Ucrainene pentru mărturia lor distinctă de credință din timpul războiului. Arhiepiscopul Major l-a asigurat, la rândul său, pe Sfântul Părinte de rugăciunile și de sprijinul greco-catolicilor ucraineni, în timp ce el își continuă recuperarea după operația toracică.

Daruri de la Kiev

Printre darurile aduse de la Kiev s-au aflat un timbru poștal al Statului Cetății Vaticanului și o broșură însoțitoare, care comemorează trei evenimente importante din viața Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, realizate în cooperare cu serviciul poștal al Vaticanului. Arhiepiscopul Major Șevciuc a oferit, de asemenea, un timbru ucrainean special, înfățișându-l pe Papa Leon al XIV-lea, emis, a explicat el, „ca semn de recunoștință față de Sfântul Scaun pentru misiunea sa umanitară”. Alte daruri au inclus un album foto intitulat Pelerini ai speranței, care comemorează întâlnirea comunității ucrainene cu Papa, și Hemingway nu știe nimic, o carte scrisă de Arthur Dron, veteran al războiului ruso-ucrainean.

Întâlniri anterioare

Prima întâlnire oficială a Papei Leon al XIV-lea cu Arhiepiscopul Major Șevciuc a avut loc pe 15 mai 2025, când Papa, proaspăt ales, l-a primit la Palatul apostolic. Pe 28 iunie al aceluiași an, Papa a mers în Bazilica San Pietro pentru celebrarea jubiliară a Bisericii Greco-Catolice Ucrainene. Privind spre copii, vârstnici, cupluri și, mai ales, spre mamele soldaților uciși pe linia frontului, și-a exprimat durerea față de „un război lipsit de sens”. A urmat o altă audiență privată pe 12 februarie 2026, când Arhiepiscopul Major Șevciuc i-a înmânat Papei o listă cu 400 de prizonieri de război. Arhiepiscopul Major a revenit ulterior la Vatican pentru reuniunea care a marcat a zecea aniversare a Amoris laetitia, la care au fost invitați și șefii Bisericilor Catolice Orientale.

Potrivit biroului de presă, Pontiful va trimite un mesaj prin care își exprimă apropierea față de „organizatori, față de liderii și reprezentanții confesiunilor creștine și ai altor religii, precum și față de invitații prezenți”. Comunicatul a asigurat pe toți că Sfântul Părinte rămâne convins „că dialogul «Spiritului de la Assisi» și căutarea unor cuvinte și gesturi de pace sunt resurse valoroase într-o epocă a conflictelor”.

Dr. Luigi Carbone și prof. Stefano Margaritora au explicat situația. „Sfântul Părinte a făcut o radiografie toracică de control, așa cum fusese programat. Examinarea a confirmat că recuperarea sa postoperatorie decurge foarte bine. Totuși, având în vedere timpul scurt scurs de la operație, medicii săi au recomandat, ca măsură de precauție, renunțarea la călătoria cu elicopterul planificată pentru 27 octombrie”, au precizat ei în comunicatul publicat vineri de biroul de presă al Sfântului Scaun.

Anunțul vine după operația Papei Leon al XIV-lea din 13 octombrie, în care i-a fost îndepărtat lobul inferior al plămânului drept. Medicii Sfântului Părinte au spus miercuri că, prin operație, a fost îndepărtat tot adenocarcinomul pulmonar malign și că testele ulterioare au confirmat că „nu este necesar nici un alt tratament”.

Întâlnirea pentru pace de la Assisi este organizată de Comunitatea Sant’Egidio și va avea loc între 25 și 27 octombrie. Ea marchează a 40-a aniversare a istoricei Zile Mondiale de Rugăciune pentru Pace, convocate de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea în 1986. De atunci, Comunitatea Sant’Egidio a dus mai departe „Spiritul de la Assisi” prin întâlniri interreligioase anuale în Europa și dincolo de ea. Evenimentul din acest an, intitulat „Pace dezarmată și dezarmantă”, este așteptat să reunească 384 de reprezentanți ai religiilor, culturilor și instituțiilor din 53 de țări. Cele 24 de forumuri tematice ale sale vor aborda subiecte precum conflictul, dezarmarea, migrația, sărăcia, tinerii și rolul religiilor în construirea păcii.

Calitate, nu cantitate

Reflectând asupra istoriei Facultății, la 150 de ani de la înființarea ei, Suveranul Pontif a amintit rădăcinile ei în tradiția iezuită, în special în Exercițiile spirituale ale Sfântului Ignațiu. A evocat maxima „calitate, nu cantitate”, spunând că scopul Facultății nu este doar de a ști ce spune legea, ci „de a forma persoane care posedă un simț eclezial al iustum”, adică al „ceea ce este drept”, prin studiu, tradiție și principii teologice „care aruncă lumină asupra legii”. Papa Leon a observat că legea Bisericii are rolul de a „crea ordine” în Biserică, precizând că legea „trebuie să urmărească întotdeauna binele supranatural al fiecărui credincios și edificarea comuniunii ecleziale”. A spus că acest scop se atinge prin „urmărirea adevăratei dreptăți”, care nu este niciodată despărțită de adevăr și de milostivire.

În slujba slujirii Papilor

În fine, Sfântul Părinte a menționat „rolul special” al Facultății „în slujba slujirii petrine”, exprimat prin fidelitatea față de Magisteriu și prin slujirea adusă Scaunului Apostolic. I-a chemat pe membrii Facultății să le ofere studenților „o experiență vie a Bisericii universale, care află în Episcopul Romei principiul și temelia perpetuă și vizibilă a unității”. Studenții ar trebui să primească experiența Bisericii ca „comuniune universală” drept „o comoară de împărtășit, punând-o în slujba” comunităților pe care le vor sluji. Papa Leon și-a încheiat discursul exprimându-și încrederea că Facultatea, „călcând pe urmele” predecesorilor ei, „va putea continua să aducă roadele de doctrină, de erudiție și de sfințenie a vieții pe care Domnul și Biserica le așteaptă de la voi”.

Conferința a fost organizată de Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, în colaborare cu Universitatea din Oradea, prin Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării, în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor și Primăria Municipiului Oradea. Dezbaterea a fost moderată de prof. univ. dr. Gabriel Moisa, managerul Muzeului Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, și de prof. univ. dr. Sorin Șipoș, prorector al Universității din Oradea.

Tema întâlnirii se înscrie în aria principalelor direcții de cercetare ale prof. univ. dr. Cornel Sigmirean, specialist în istoria formării intelectualității și a elitelor românești din Transilvania. În cadrul conferinței au fost abordate aspecte referitoare la afirmarea elitei transilvănene după Marea Unire din 1918, la integrarea intelectualității ardelene în structurile administrative, politice și culturale ale României interbelice, precum și la contribuția acesteia la consolidarea și modernizarea statului român. Formarea intelectualității transilvănene în mediul central-european și experiența acumulată în cadrul instituțiilor culturale, educaționale și ecleziastice au reprezentat repere importante în conturarea profilului acestei elite. Integrarea sa în viața publică a României întregite a contribuit la dezvoltarea instituțiilor statului și la consolidarea unității naționale, într-un context marcat de transformări politice, sociale și culturale.

Prof. univ. dr. Cornel Sigmirean are o bogată activitate științifică și editorială, fiind autor, coautor și coordonator al numeroaselor volume dedicate istoriei moderne și contemporane a Transilvaniei, evoluției elitelor românești, învățământului și instituțiilor ecleziastice. Printre lucrările sale de referință se numără Istoria formării intelectualității românești din Transilvania și Banat în epoca modernă, Intelectualitatea ecleziastică. Preoții Blajului (1806-1918) și Între tradiție și modernitate: elitele din România în secolul cel scurt (1918-1989). La finalul conferinței, participanții au avut ocazia să ia parte la un dialog deschis cu invitatul, în cadrul unei sesiuni de întrebări și răspunsuri. Discuțiile au oferit prilejul aprofundării temelor prezentate și al unui schimb de idei privind rolul intelectualității transilvănene în evoluția societății românești și a celei europene din perioada interbelică. (Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea)

Un pelerinaj, a spus el, oferă prilejul de a descoperi locuri creștine într-un alt loc și de a avea timp și spațiu pentru a-l întâlni pe Dumnezeu la un nivel mai profund, personal și comunitar, în Biserică. Această a 17-a Zi Mondială a Tineretului internațională va fi o ocazie pentru tinerii din întreaga lume de a se întâlni într-un singur loc, arătând bogata și frumoasa diferență a limbilor și a culturilor.

„Cu toate acestea, în pofida acestor diferențe, ba chiar tocmai datorită diversității voastre dăruite de Dumnezeu, veți trăi un simț și mai puternic al unității, căci toți suntem mădulare ale unui singur Trup al lui Cristos”, a subliniat Sfântul Părinte. Pentru tineri, a explicat el, ZMT 2027 va fi o ocazie de a-și aprofunda credința și de a-și întâlni frații și surorile în Cristos. Și-a exprimat dorința ca ei „să-și făurească amintiri pline de bucurie și să lege prietenii care vor dura toată viața”.

Aduceți-vă speranțele, luptele și visurile

Tema de la Seul este „Îndrăzniți! Eu am biruit lumea”. Joi, 22 octombrie, este sărbătoarea Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, care a repetat lumii acest mesaj: „Nu vă fie teamă! Deschideți larg porțile lui Cristos.” Aceste cuvinte ale Papei care a început Zilele Mondiale ale Tineretului rămân adevărate pentru toți oamenii și astăzi. Având aceasta în vedere, Papa Leon i-a provocat pe tineri să „aducă tot ceea ce sunteți și tot ceea ce purtați în inimile voastre, inclusiv visurile, dorințele și speranțele, precum și rănile și luptele voastre”.

Dumnezeu, a subliniat el, îi așteaptă la ZMT. Îl cheamă pe fiecare pe nume și vrea „să vă retrezească speranța și să vă dăruiască plinătatea vieții și a bucuriei”. Papa Leon și-a încheiat mesajul video spunând că așteaptă cu nerăbdare să-i vadă pe toți la Seul și oferind binecuvântarea sa tuturor tinerilor și celor dragi ai lor.

1. Programe pentru tineri

Program pastoral în Colegiul „Vino și vezi” – str. 1 Decembrie nr. 1, Timișoara III Elisabetin.

Octombrie 2026

24 octombrie – Ieșire în natură

26 octombrie – Film și cineforum, 20:00-21:30

2. A apărut calendarul diecezan pentru anul 2027, cu 12 file

A apărut calendarul romano-catolic cu 12 pagini, pentru anul 2027, având între coperțile sale imagini reprezentative din interiorul și exteriorul Bazilicii Maria Radna, dar și din alte biserici din Dieceză, și sunt redate toate sărbătorile și pelerinajele, în cele trei limbi cel mai frecvent utilizate în Dieceză (maghiară, română și germană). Aceste calendare se pot cumpăra la Ordinariatul Episcopal din Timișoara, la locul de pelerinaj Maria Radna, în Domul Sf. Gheorghe, Catedrala romano-catolică din Timișoara precum și în mai multe parohii din Timișoara și din Dieceză, prețul fiind de 15,00 lei.

3. Sărbătoarea Recoltei cu preșcolarii Grădiniței „Nikolaus Lenau” la Domul din Timișoara

Grădinița „Nikolaus Lenau” din Timișoara organizează vineri, 23 octombrie 2026, la ora 11.00, Sărbătoarea Recoltei și a recunoștinței față de Dumnezeu pentru copiii acestei instituții de învățământ în Catedrala Sfântul Gheorghe, Domul Romano-Catolic din Timișoara. La eveniment vor participa copiii, educatoarele și părinții. Celebrarea pentru micii vizitatori va fi oficiată de părintele canonic Nikola Lauš, directorul cancelariei Diecezei de Timișoara.

4. Instalarea noului Arhiepiscop și Mitropolit de Kalocsa-Kecskemét

După ce Sf. Părinte Papa Leon al XIV-lea a acceptat cererea de renunțare la conducerea pastorală a Arhidiecezei de Kalocsa-Kecskemét prezentată pentru limită de vârstă a Arhiepiscopului Balázs Bábel, l-a numit ca nou Arhiepiscop și Mitropolit romano-catolic de Kalocsa-Kecskemét pe E.S. Ferenc Palánki, până acum Episcop al Diecezei de Debrecen-Nyíregyháza. Instalarea noului Arhiepiscop va avea loc sâmbătă, 24 octombrie 2026 începând cu ora 11.00 în Catedrala Mitropolitană Adormirea Maicii Domnului din Kalocsa. La acest eveniment va participa Excelența Sa Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan de Timișoara.

5. Curs de formare pentru adulți

Următoarea întâlnire a participanților la cursul de formare organizat de Episcopia Romano-Catolică din Timișoara pentru credincioși va avea loc sâmbătă, 24 octombrie 2026 între orele 10.00-16.00 în Centrul Episcopul diecezan de Tineret (str. A. Pacha, nr. 2). Cursul este deschis tuturor adulților care doresc să fie întăriți în credință, pentru cei care doresc să își găsească mai mult locul lor în comunitatea Bisericii și care, în această comunitate, doresc să trăiască precum ucenici ai lui Isus, să slujească și să îi conducă pe alții la Isus. Pe parcursul formării participanții vor fi îndemnați ca să decidă, în ce domeniu ar dori să își asume o slujire concretă în parohie sau în comunitate, de exemplu, ca lector, preorator, acolit sau altă slujire.

6. Întâlniri dedicate temei sinodalității în Dieceza de Timișoara

– În data de 30 octombrie 2026, de la ora 18.00 în parohia Lugoj vor avea loc discuții dedicate temei sinodalității cu participarea preoților și colaboratorilor din parohia Lugoj și parohiile învecinate.

– În data de 7 noiembrie a.c. de la ora 18.00 în Centrul Episcopul diecezan de Tineret vor avea loc discuții sinodale cu participarea profesorilor de religie și a cateheților.

7. Deschiderea cursului de formare sinodală

La Universitatea Sophia din Loppiano, lângă Florența, Italia, Centrul Evangelii Gaudium (CEG), începe un curs de formare sinodală despre conținuturi și instrumente utile în această fază a implementării Documentului Final, sub titlul: Practici pentru o Biserică sinodală. Cursul online va începe în data de 26 octombrie 2026, ora 19:00 cu un webinar accesibil pentru toți cei interesați.

8. Întâlnirea Națională a Superioarelor și Superiorilor la Timișoara

În organizarea Comisiei Pentru Cler și Viața Consacrată din Cadrul Conferinței Episcopale din România, în perioada 27-30 octombrie 2026 la Timișoara va începe Întâlnirea Națională a Superioarelor și Superiorilor la Timișoara. Liturghia de deschidere va fi celebrată la ora 18.00 în Domul Sf. Gheorghe de Excelența Sa Giampiero Gloder, Nunțiul Apostolic în România și Republica Moldova. În cadrul acestei Sfinte Liturghii cei prezenți se vor ruga și pentru pace.

9. CALLED TO UNITY- Întâlnire ecumenică la Würzburg

În perioada 29-31 octombrie 2026, membrii rețelei „Împreună pentru Europa” vor desfășura la Würzburg întâlnirea lor anuală. La eveniment din Timișoara va participa Luca Ciobotaru și Cezara Perian.

Împreună pentru Europa (https://www.together4europe.org/) este o asociere liberă a unor comunități și mișcări creștine din Europa, din diferite Biserici, care se angajează împreună, respectând propria diversitate a fiecăruia, în favoarea unor scopuri comune: a conlucra pentru o Europă a fraternității, o Europă cu o puternică coeziune socială în multiformitatea culturală, o Europă care să devină mesaj de pace și punte între popoare.

10. Requiem în Domul Sf. Gheorghe din Timișoara

Cu prilejul sărbătorii Tuturor Sfinţilor şi a Zilei Morţilor luni, 2 noiembrie 2026 în Domul Sf. Gheorghe, Catedrala romano-catolică din Timișoara la ora 8.00 Excelenţa Sa Iosif Csaba Pál, Episcop de Timişoara va celebra un Requiem pentru sufletele Episcopilor, canonicilor, preoților și credincioșilor decedaţi din Dieceza de Timișoara. Omilia va fi rostită de pr. Adalbert Jäger, canonic, decan, paroh de Timișoara VI Fratelia.

11. Cerc biblic la Ordinariatul Episcopal

La inițiativa Excelenței Sale Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan, la Ordinariatul Episcopal a luat ființă un cerc biblic pentru adulții tineri. Întâlnirile au loc după posibilități în prima și a treia joi a fiecărei luni de la ora 19.00. Următoarea întâlnire va avea loc joi, 5 noiembrie a.c. de la ora 19.00.

12. Zile de îngrijire vocațională pentru tineri

În zilele de 6 și 7 noiembrie a.c. Liceul Teologic Romano-Catolic Gerhardinum va găzdui un program spiritual organizat de Centrul Episcopul diecezan pentru Vocații de Preot pentru acei tineri, care simt chemare către slujirea sacerdotală sau călugărească. Programul spiritual va fi condus de pr. Zoltán Kocsik, directorul Liceului Gerhardinum, și cuprinde meditații, discuții în grup și/sau individuale, Adorație Euharistică, Sf. Liturghie.

13. Concertul „Seasons of Passion – Vivaldi & Beethoven” în Domul Sf. Gheorghe din Timișoara

Vineri, 27 noiembrie 2026, de la ora 19.30, în Domul Sfântul Gheorghe, Catedrala romano-catolică din Timișoara, va avea loc concertul intitulat „Seasons of Passion – Vivaldi & Beethoven”, dedicat creațiilor a doi mari compozitori ai muzicii clasice: Antonio Vivaldi și Ludwig van Beethoven.

În cadrul concertului, violonista Natalia Pancec și pianistul Andrei Licareț vor interpreta două lucrări reprezentative ale repertoriului clasic: „Anotimpurile” de Antonio Vivaldi și Sonata pentru vioară și pian nr. 9, cunoscută sub numele de „Kreutzer”, de Ludwig van Beethoven. Accesul la concert se face pe bază de bilet.

ARHIDIACONATUL DE TIMIȘ

1. Întâlnire despre Cuvântul Vieții

În parohia romano-catolică din Timișoara IV Iosefin miercuri, 4 noiembrie 2026 la ora 19.30 va avea loc o întâlnire online despre Cuvântul Vieții.

2. Seminarii pregătitoare pentru Sacramentul Căsătoriei

În parohia Timișoara III Elisabetin vor avea loc seminarii pregătitoare pentru Sacramentul Căsătoriei. Coordonator: P. Nicolae Lauš SDS, vicar parohial, psiholog. Programul se va desfășura între orele 10.00-18.00, după cum urmează: 7 noiembrie.

3. Concursuri pentru elevi cu ocazia Zilei Diasporei Maghiare la Liceul Teologic Romano-Catolic Gerhardinum

Cu ocazia Zilei Diasporei Maghiare, Liceul Teologic Romano-Catolic Gerhardinum din Timișoara lansează două concursuri dedicate elevilor: un concurs de povești și un concurs de fotografie. Etapa finală a celor două competiții și premierea participanților vor avea loc în data de 13 noiembrie 2026, la Liceul Gerhardinum.

Concursul de povești se adresează elevilor din clasele a III-a – a VIII-a. Participanții sunt invitați să aleagă un basm popular maghiar sau o poveste scrisă de un autor maghiar, să realizeze o înregistrare video în care povestesc textul ales și să o trimită prin WhatsApp, la numărul de telefon 0734 915 016, până la data de 2 noiembrie 2026, ora 12.00. Concursul cuprinde două categorii: elevi care frecventează școli cu predare în limba maghiară și elevi care studiază limba maghiară în cadrul cursurilor facultative. Participanții sunt rugați să precizeze categoria la care se înscriu.

Concursul de fotografie, cu tema „Comunitatea maghiară din diaspora, văzută prin ochii elevilor”, se adresează elevilor din clasele a V-a – a VIII-a. Participanții trebuie să realizeze o fotografie în localitatea în care locuiesc, să precizeze locul în care a fost făcută și să redacteze un text de 7-10 propoziții în care să explice de ce au ales imaginea respectivă și cum se leagă aceasta de tema comunităților maghiare care trăiesc în minoritate. Fotografia și descrierea trebuie trimise prin WhatsApp, la același număr de telefon, până la 2 noiembrie 2026, ora 12.00.

Etapa finală a ambelor concursuri va consta într-o provocare organizată cu ocazia Zilei Diasporei Maghiare, în data de 13 noiembrie, la Liceul Gerhardinum. Detaliile privind desfășurarea finalei vor fi comunicate fiecărui participant prin WhatsApp.

La trimiterea materialelor, fiecare concurent este rugat să menționeze numele și prenumele, clasa, școala și localitatea de proveniență.

4. Curs biblic în Mănăstirea Salvatoriană

În zilele de 14 noiembrie, 12 decembrie 2026; 23 ianuarie, 20 februarie, 20 martie 2027 Mănăstirea Salvatoriană din Timișoara-Elisabetin va găzdui un curs biblic, coordonat de Dr. theol. Imogen Tietze, referent de formare. Tema întâlnirilor va fi „Informații generale despre Biblie”. Programul fiecărei zile va începe la ora 10.00 și se va termina la ora 16.00, cu masa de prânz inclusă, și va cuprinde prelegere, discuții în plen și în grupuri mici, Liturghia Cuvântului. Taxa de participare este 30,-RON pentru fiecare întâlnire. Cei interesați se pot înscrie la adresa de e-mail: bildungsreferat@salvatorianer.at, la nr. de telefon: 0040 723 523369 sau pe WhatsApp.

5. Masterclass de cânt gregorian la Timișoara

În perioada 27 noiembrie – 1 decembrie 2026, la Timișoara va avea loc un masterclass de cânt gregorian, susținut de profesori de la Schola Gregoriana din Paris. Evenimentul este organizat de parohia romano-catolică Timișoara III Elisabetin și parohia romano-catolică din Timișoara IV Iosefin.

Programul cuprinde noțiuni de notație gregoriană (neume), ritm și frazare în cântul liturgic, relația dintre text și melodie, precum și exerciții practice de cânt coral. Participanții vor pregăti și două concerte spirituale.

Cursurile se vor desfășura pe două niveluri: începător, destinat persoanelor fără experiență în cântul gregorian, și intermediar, pentru cei care au deja cunoștințe în acest domeniu.

Taxa de participare este de 150 de lei, existând și posibilitatea acordării unor burse. Înscrierile se fac până la data de 16 noiembrie 2026.

Informații suplimentare pot fi obținute la adresa de e-mail: tomaverly@gmail.com.

ARHIDIACONATUL DE MUREȘ

1. Zece ani de renovări la biserica Sfânta Ana din Sântana – Moment aniversar în Germania

Sâmbătă, 24 octombrie 2026, la Centrul Cultural din Leingarten, Germania (Schwaigerner Str. 76), va avea loc un eveniment dedicat prezentării lucrărilor de renovare realizate în perioada 2016-2026 la biserica romano-catolică Sfânta Ana din Sântana, județul Arad. Evenimentul este organizat de Asociația „Förderverein Mutter-Anna-Kirche Sanktanna e.V.”. Programul va începe la ora 14.30, cu o întâlnire a participanților la cafea și prăjituri. La ora 16.00 vor fi prezentate, prin imagini și explicații, proiectele de renovare a bisericii. După cina de la ora 17.30, la ora 18.30 va avea loc o retrospectivă a evenimentelor caritabile organizate în ultimii zece ani, ilustrată prin fotografii și secvențe video. Seara se va încheia într-o atmosferă convivială, cu momente muzicale.

Intrarea este liberă, iar donațiile sunt binevenite.

2. Concert Vocal-Instrumental „Ave Maria” la Maria Radna

parohia romano-catolică Radna împreună cu Primăria Orașului Lipova și cu Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, facultatea de Științe Umaniste și Sociale organizează în data de 25 octombrie a.c. cu începere de la ora 17.00 un recital vocal-instrumentat. Manifestarea muzicală, ce stă sub titlul „Ave Maria”, fiind organizată în luna Sf. Rozariu, va avealoc în Bazilica Papală Maria-Radna. Intrarea este gratuită.

ARHIDIACONATUL BANATUL MONTAN

1. Sărbătoarea Recoltei la Slatina-Timiș

În perioada 31 octombrie – 1 noiembrie 2026, la Slatina-Timiș va avea loc evenimentul intitulat „Weekend-ul coregrafilor din Banatul de Munte și Sărbătoarea Recoltei”, organizat de Primăria comunei Slatina-Timiș, în colaborare cu parohia romano-catolică și Restaurantul L’Osterietta.

Programul va începe sâmbătă, 31 octombrie, la ora 11.30, cu o Sfântă Liturghie de mulțumire. De la ora 13.00, participanții sunt invitați la un prânz la Căminul Cultural, pregătit de bucătarul restaurantului L’Osterietta. La ora 18.00, la parohie va avea loc o cateheză cu tinerii, urmată de mărturii.

Duminică, 1 noiembrie, programul va continua la ora 11.30 cu Sfânta Liturghie, urmată la ora 12.30 de sfințirea mormintelor. De la ora 15.00, la Căminul Cultural va avea loc o șezătoare bănățeană.

2. Ședință decanală

Joi, 5 noiembrie 2026 va avea loc Ședința Decanatului de Severin la Slatina Timiș. Aceasta va începe la ora 10.00 în biserica romano-catolică cu Sf. Liturghie.

Birou de presă al Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara

Tel. 0256/221115, e-mail: mediatm@gerhardus.ro

Copiii și persoanele cu abilități speciale au cântat, au animat răspunsurile și au participat cu o naturalețe care a umplut biserica de lumină. Pentru mulți, lumea lor pare greu de înțeles; pentru ei, lumea noastră este cea diferită. Dar în această seară, prin prezența Episcopului și prin apropierea lui plină de delicatețe, s‑a creat un spațiu comun: lumea lor a devenit lumea tuturor, o lume în care au căzut barierele ce uneori de despart, chiar dacă doar pentru moment.

La începutul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Petru Sescu, cu iubirea și grija sa de păstor, asemenea unui tată, s‑a apropiat de fiecare, a zâmbit, a ascultat, a înțeles mesajele lor pline de iubire și empatie. Prin gesturile sale a arătat că Biserica nu doar vorbește despre cei vulnerabili, ci îi îmbrățișează cu adevărat, și le zice, tu ești important pentru mine, ești la fel de important ca oricare dintre noi, cu darurile și gingășia ta poți conduce pe ceilalți la Dumnezeu.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de către părintele Iulian Robu, care a adaptat limbajul să pe înțelesul tuturor, în mod special al persoanelor cu dizabilități. Pornind de la evanghelia zilei care ne vorbește despre separarea celor de la dreapta și de la stânga, el a întrebat pe copii cu nevoi speciale dar și pe ceilalți credincioși prezenți de față: „Unde doriți să fiți? La dreapta sau la stânga?” A primit diferite răspunsuri, dar cel mai convingător a fost: „La dreapta!” După care părintele a explicat că dreapta este locul celor care fac fapte bune: generozitate, iertare, ospitalitate, rugăciune al celor care îl urmează pe Dumnezeu în toată inima. A dat ca exemplu un citat de pe peretele capelei în care suntem rugați să ne rugăm pentru novicele Antonel, ca fiind o faptă nobilă, o dovadă de solidaritate, de iubire și de apropiere față de cei ce sunt în formare spre drumul lor spre sfânta Preoție. După care a vorbit despre bagajul faptelor bune, pe care l‑au purtat Sfântul Alois Guanella, Sfânta Tereza de Calcutta și toți cei care au ales să trăiască iubirea concretă. Și i‑a îndemnat pe toți să‑și umple propriul bagaj cu bine, cu iubire, respect și dragoste pentru Dumnezeu și față de aproapele.

La finalul celebrării, copiii au prezentat un mic spectacol pregătit cu grijă de educatorii centrului coordonați fiind de Iuliana Judele, educator de excepție, om minunat. Bucuria lor a fost una molipsitoare și plină de compasiune. După care a urmat o agapă frățească la care au participat și Preasfințitul, alături de el fiind membrii comunității, seminariști, angajați și surori, au servit masa împreună un gest de fraternitate care arată că Opera Don Guanella este mai mult decât un centru: este o familie în care cu toții suntem tratați la fel indiferent de funcția și de statutul pe care îl avem în societate. De asemenea a fost adresată și o invitație deschisă către toți cei care doresc să cunoască lumea persoanelor cu dizabilități. O lume care nu este a handicapului, ci abilităților speciale, a sensibilității, a sincerității și a unei frumuseți pe care doar inimile curate o pot vedea, să vă vină și să o descopere. Biserica nu uită niciodată persoanele în nevoie. Le poartă în rugăciune, în slujire și în iubire. Iar aceasta zi a fost o mărturie vie, a ceea ce a fost, ce este și va fi.

Totodată, dorim să mulțumim din suflet Preasfințitului Petru Sescu, părintelui Iulian Robu, părintelui Alphonse Bakthis Walagan, comunității, tuturor angajaților, educatorilor, Iulianei Judele și voluntarilor care au făcut posibilă această înălțătoare celebrare. Mulțumim congregației care, prin carisma Sf. Alois Guanella, continuă să aducă lumină în viețile celor mai vulnerabili, asemenea samariteanului milostiv și a lui Isus, Bunul Păstor. Sfântul Alois Guanella să ne însoțească și să ne întărească în misiunea de a face binele cu bucurie, să mijlocească de la Dumnezeu darurile de care avem cea mai are nevoie! Sfinte Alois Guanella, roagă te pentru noi! (Iulian Tugui pentru Ercis.ro)