La conferință au luat cuvântul ÎPS Fülöp Kocsis, Mitropolitul greco-catolic de Hajdúdorog, PS Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea, Mihalik Zsuzsa, manager de proiect din partea partenerului maghiar, și Rodica Indig, din partea echipei de proiect a Episcopiei Greco-Catolice de Oradea. Din partea Eparhiei Greco-Catolice de Oradea au fost prezenți, de asemenea, Gabriela Droj, managerul proiectului transfrontalier, lect. univ. dr. Radu Mureșan, dirijorul corului „Buna Vestire” și unul dintre dirijorii artistici implicați în proiect, Anikó Nichita, secretar al Corului Eparhial orădean, precum și membri ai biroului de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea.

Conferința de presă a fost precedată și încheiată de momente muzicale susținute de Lautitia Kóruscsalád, ansamblu coral din Debrețin condus de dirijorul Nemes József. Într-un fel, înainte ca proiectul să fie explicat în cuvinte, sensul său fusese deja spus prin cânt: voci diferite reunite într-o singură armonie. Într-un loc în care spiritualitatea, pelerinajul și întâlnirea dintre oameni fac parte din identitatea comunității, CBC Fest a fost prezentat nu doar ca un proiect cultural transfrontalier, ci ca o nouă posibilitate de apropiere între comunitățile română și maghiară prin muzică. ÎPS Fülöp Kocsis a vorbit despre frumusețea acestei cooperări și despre rolul pe care muzica îl poate avea în consolidarea sentimentului de apartenență.

„Obiectivul acestui proiect este să întărească, prin muzică, interacțiunea dintre comunitatea română și cea maghiară. Este un proiect foarte frumos, care va fi savurat pe tot parcursul lui”, a spus Mitropolitul de Hajdúdorog. Evocând propria experiență în conducerea corurilor și apropierea sa de muzica liturgică, IPS Fülöp a vorbit despre ceea ce se naște între oameni atunci când cântă împreună și despre felul în care această experiență poate deveni și una spirituală. „Când am avut această posibilitate, a fost o oportunitate foarte frumoasă. Dacă vorbim despre o practică spirituală, ea sporește simțământul de apartenență al membrilor”, a arătat ierarhul, amintind apoi propria experiență de a conduce coruri și de a reuni formații corale.

Pentru PS Virgil Bercea, întâlnirea de la Máriapócs a însemnat și continuarea unei prietenii construite în timp între cele două Eparhii: „Mă bucur foarte mult să fim astăzi împreună. Corul ne-a introdus în această atmosferă plăcută. Suntem aici, prieteni de multă vreme; nu este primul proiect pe care îl facem transfrontalier”, a spus Episcopul greco-catolic de Oradea. PS Virgil Bercea a amintit că Máriapócs a fost, de-a lungul timpului, un loc al întâlnirii și al apropierii dintre cele două comunități, iar relațiile construite aici continuă astăzi într-o nouă formă: „Harurile Mariei de aici, de la Máriapócs, ne-au unit de mult timp și continuă să ne unească într-o altă manieră. Data trecută am restaurat niște biserici; de această dată restaurăm prietenii și legături care trebuie să dăinuie între noi. Este foarte important să rămânem împreună, în muzică și în cânt, pentru că atunci când suntem într-un cor, trăim împreună”, a subliniat Preasfinția Sa.

Discursurile celor doi ierarhi s-au întâlnit într-o idee comună: muzica nu este doar expresie artistică, ci și spațiu al comuniunii. Ea poate întări apartenența, poate reclădi prietenii și poate crea punți între oameni care vorbesc limbi diferite, dar care sunt capabili să dea glas împreună aceleiași rugăciuni. Din perspectiva partenerului maghiar, Mihalik Zsuzsa, manager de proiect în Ungaria, a vorbit despre parcursul îndelungat al CBC Fest și despre perseverența celor două echipe în construirea inițiativei. Ea a amintit că proiectul a început să prindă contur încă din septembrie 2023, cu aproape trei ani înainte de această primă conferință de presă. „Am început proiectul acum aproximativ trei ani, mai exact în septembrie 2023”, a precizat Mihalik Zsuzsa, evocând etapele prin care inițiativa a trecut până la forma actuală și dificultățile întâmpinate pe parcurs în găsirea formulei de finanțare.

În continuarea conferinței de presă, Rodica Indig  a vorbit despre bucuria unei colaborări care depășește simpla desfășurare a unui proiect și devine un adevărat prilej de cunoaștere reciprocă prin patrimoniul coral al celor două comunități. „Avem posibilitatea să vă împărtășim frumuseți din patrimoniul nostru coral și din tradițiile noastre muzicale și, în același timp, să ne îmbogățim cunoscând și cântând împreună piese din patrimoniul cultural și artistic maghiar”, a subliniat dumneaei.

Pentru Oradea, proiectul are o semnificație aparte și prin faptul că se desfășoară în anul bisericesc 2026-2027, decretat de Preasfințitul Virgil Bercea An Jubiliar, la împlinirea a 250 de ani de la înființarea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea. După primele întâlniri de lucru și reuniunea dirijorilor implicați în proiect, partenerii se vor revedea în 25 septembrie, la Oradea, în cadrul unei conferințe de presă prin care CBC Fest va fi prezentat publicului din România. După aceea, vor urma activități importante de formare susținute de îndrumători de excepție și evenimente muzicale la care vor participa împreună, având o singură voce: a rugăciunii prin muzică. CBC Fest va culmina în primăvara anului viitor cu trei concerte la Oradea, la care „vă invităm și vă așteptăm la toate aceste concerte, pentru că va fi o adevărată sărbătoare”.

În încheierea conferinței de presă, un mesaj de recunoștință, adresat atât celor prezenți, cât și tuturor celor care lucrează pentru realizarea proiectului: „Vă mulțumim pentru participarea la această conferință de presă, în acest loc sfânt și în acest timp binecuvântat. Vă mulțumim tuturor și vă asigurăm, din partea echipei de organizare, că vom face tot ce ne stă în putință pentru ca acest proiect, CBC Fest, să fie unul care leagă comunitatea noastră română și maghiară prin cultură și prin muzică”, au spus gazdele. Mulțumirile s-au îndreptat astfel spre cei doi parteneri, ÎPS Fülöp Kocsis și PS Virgil Bercea care au susținut inițiativa, echipele de proiect, dirijorii, corurile și toți cei implicați în munca organizatorică, administrativă, artistică și de comunicare. Prima conferință de presă de la Máriapócs a devenit  și un moment de recunoștință față de cei care au transformat o idee începută în urmă cu trei ani într-un proiect concret.

CBC Fest este implementat de Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Oradea, în calitate de lider de proiect, împreună cu Mitropolia Greco-Catolică de Hajdúdorog, prin Programul Interreg VI-A România-Ungaria. Într-o lume în care granițele pot fi încă resimțite în limbă, cultură sau istorie, proiectul propune un «alt fel de întâlnire». Una în care vocile nu trebuie să fie identice pentru a cânta împreună. La Máriapócs, în prima zi a Întâlnirii Episcopilor Catolici Orientali din Europa, acest mesaj a devenit cea mai simplă definiție a CBC Fest: două comunități, două limbi și o singură voce, prin muzică! (Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, Mihaela Caba-Madarasi)

Christopher West este unul dintre fondatorii Institutului pentru Teologia Trupului (TOBI), ce își are sediul în Pennsylvania, SUA. Așa cum a mărturisit în timpul evenimentului de ieri seară, West a găsit în Teologia trupului răspunsul la propriile întrebări existențiale. A simțit că în această viziune propusă de Papa Ioan Paul al II-lea se găsesc răspunsuri pentru multe dintre problemele actuale cu care se confruntă oamenii, care sunt tot mai confuzi privitor la identitatea lor de bărbați și femei, așa că din 1993 încoace și-a dedicat viața promovării adevărului despre om, ca făptură creată de Dumnezeu pentru o comuniune intimă cu El. Această muncă l-a condus să scrie mai multe cărți, una, de introducere în Teologia trupului, fiind tradusă recent la Editura Ruah a Comunității Magnificat din București. Pe lângă cărți, West a produs numeroase resurse video și audio, programe și podcasturi, pentru a face lumii accesibilă învățătura de altfel înaltă a Papei Ioan Paul al II-lea. Desigur, el și conferențiază, organizează reculegeri și vorbește în parohii și la diverse evenimente ecleziale, din SUA și din întreaga lume.

În acest context, Christopher West a venit cu o mică echipă pentru prima oară în România, prima sa oprire fiind la Ciofliceni, unde în zilele de 11-13 septembrie a ținut o reculegere intitulată „Acesta este Trupul Meu”. Evenimentul a fost organizat de Comunitatea Magnificat în parteneriat cu Comisia pentru Familie din cadrul Conferinței Episcopilor Catolici din România, Arhidieceza Romano-Catolică de București, Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului al Arhidiecezei Romano-Catolice de București și SIGNIS România (Angelus TV). Peste 300 de persoane au participat la reculegere, tineri, părinți, logodnici, cateheți, profesori de religie și animatori de tineret, precum și preoți și persoane consacrate. După reculegere, prin colaborarea dintre Comunitatea Magnificat și asociația „SUSținem familia”, Christopher West a venit cu mica sa echipă și în Cluj, unde punctul central a fost evenimentul „Made for more” de la cinematograful Florin Piersic.

În deschiderea serii, Filip Șandor și Paul Mureșan, din partea celor două asociații organizatoare, au prezentat evenimentul și pe cei doi invitați. De pe scena cinematografului, West le-a vorbit celor prezenți, în mare parte tineri, despre demnitatea fiecărei persoane umane, care trebuie tratată ca indispensabilă, de neînlocuit și irepetabilă, despre nevoia oamenilor de a fi văzuți, respectați, și nu folosiți. Deși s-a aflat pe scenă timp de peste două ore, vorbitorul a spus că nu poate decât să atingă „suprafața suprafeței” Teologiei trupului, fără să poată să intre în profunzimea ei. Și totuși, în timpul avut la dispoziție a reușit să prezinte câțiva piloni ai acestei viziuni despre om, ființă cu trup și suflet, dorită și iubită de Dumnezeu, stârnind interesul pentru aprofundarea subiectului. Acest lucru este posibil inclusiv prin amintita carte a sa tradusă: „Teologia trupului pentru începători. O redescoperire a semnificației vieții, iubirii, sexului și genului”. De asemenea, i-a invitat pe toți cei prezenți să se înscrie acolo, pe loc, la un curs video online, gratuit, tot introductiv, pe această temă.

Christopher West nu doar a vorbit cu pasiune, ci a și cântat cu pasiune în unele scurte momente. Partea muzicală principală a fost susținută de Mike Mangione, muzician american profesionist, care l-a cunoscut pe West în 2001, iar din 2008 îl însoțește la evenimentele TOBI. Melodiile sale nu au fost simple pauze, ci au ilustrat puterea frumuseții – în acest caz a frumuseții muzicii – de a străpunge inima, versurile fiind o invitație la aprofundare prin meditare a celor anterior audiate. Pe site-ul TOBInstute.org citim despre evenimentul „Made for more”: „De unde venim și încotro ne îndreptăm? Aceste întrebări sunt decisive pentru a înțelege ce înseamnă să fii om și cum să ne orientăm viețile și acțiunile către o împlinire autentică. Veniți alături de Christopher West și Mike Mangione, care îmbină în mod creativ prezentări dinamice cu muzică live, fragmente din filme, videoclipuri de pe YouTube și artă sacră, pentru o seară plină de frumusețe și reflecție asupra sensului vieții, al iubirii și al destinului uman. Veți pleca cu o viziune plină de credință și speranță, care vă va insufla uimirea și bucuria pură de a trăi”.

Așa a fost pentru participanții la evenimentul din Cluj, aparținând mai multor confesiuni creștine. Cei doi au reușit să atingă inimile participanților și să îi facă să își dorească să afle mai multe. În încheiere, Teodora Fernea, din partea asociației „SUSținem familia”, i-a invitat pe West și Mangione să revină în România pentru o perioadă mai lungă. Ea a mulțumit apoi participanților, prietenilor de la „Edictum Dei”, celorlalți parteneri și sponsorilor acestui eveniment, precum și echipei de voluntari și pr. Titus Sas, cel care a asigurat traducerea simultană din limba engleză. La final, Christopher West a ieșit în holul cinematografului, unde s-a fotografiat cu participanți și a dat autografe pe cartea sa recent tradusă. Asociația „SUSținem familia” a reușit astfel să mijlocească prezența unui al treia oaspete american catolic important, după vizitele și conferințele susținute în aprilie 2024 de Matt Fradd, respectiv în martie 2025 de Edward Sri. Cei care doresc să susțină asociația în organizarea unor evenimente de acest gen, o pot face donând în următorul cont: RO78BTRLRONCRT0473996901.

Iar seara s-a încheiat într-un mod cu totul deosebit, prin Concertul pentru Pace. În prezența relicvei Sărăcuțului din Assisi, Daniel Ciobanu la orgă, Daniel Gherasim la vioară, soprana Daria-Luisa Giurgilă și baritonul Marius-Mădălin Munteanu au făcut ca prin cânt pacea să se sedimenteze în inimile noastre. Acolo unde cuvintele poate nu mai erau suficiente, muzica a devenit rugăciune. Vocile, vioara și orga ne-au ajutat să înălțăm spre Dumnezeu aceeași dorință care a străbătut întreaga zi: „Doamne, dăruiește lumii pace!”

Și poate că muzica ne-a oferit și una dintre cele mai frumoase imagini ale păcii: instrumente și voci diferite, fiecare păstrându-și sunetul propriu, dar care, ascultându-se unele pe altele, reușesc să creeze împreună armonie. Lumea noastră are nevoie să învețe din nou această artă de a pune împreună darurile și talanții fiecăruia. Sfântul Francisc a venit în comunitatea noastră într-o zi care în istorie a rămas marcată de terorism. Relicva ne-a amintit că Evanghelia poate fi trăită. Că putem alege simplitatea în locul orgoliului, apropierea în locul indiferenței, iertarea în locul resentimentului, fraternitatea în locul dezbinării.

Relicva a plecat mai departe. Ziua s-a încheiat. Dar chemarea la Pace rămâne. Să facem din comunitatea noastră un loc în care salutul atât de drag familiei franciscane să devină un program de viață: Pace și bine! „Pace în inimile noastre. Pace în familiile noastre. Pace între noi.” Și binele făcut, cu discreție și generozitate, oriunde Dumnezeu ne așază. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru această zi de har; le mulțumim fraților franciscani care au purtat relicva în pelerinaj, în special părintelui Bogdan-Cristian Mîrț și părintelui Claudiu Ilieș; le mulțumim artiștilor care au transformat muzica în rugăciune și tuturor celor care, într-un fel sau altul, au făcut posibilă această zi. Iar Sf. Francisc îi spunem simplu: Mulțumim că ai trecut pe la noi! Ajută-ne ca puțin din spiritul tău să rămână cu noi. (Laurențiu Avădăni pentru OFMConv.ro)

Orientarea către algoritmi în locul oamenilor

În lumea de astăzi, Pontiful a subliniat că aceste două afirmații din constituție sunt din ce în ce mai urgente. Progresul tehnologic, răspândirea mass-media și a rețelelor sociale, precum și utilizarea tot mai largă a inteligenței artificiale, pe de o parte, creează noi oportunități, dărâmă bariere și reduc decalajele. Cu toate acestea, pe de altă parte, aceste evoluții au condus și la relații mai virtuale și mai puțin personale. Există, de asemenea, riscul ca oamenii să se obișnuiască să apeleze la algoritmi pentru alegeri care ar trebui rezervate exclusiv conștiinței umane.

„A ne asigura că relațiile sociale au o substanță reală și o profunzime personală este, în acest sens, contribuția pe care comunitatea creștină dorește să o ofere”, a explicat Papa. Toți, a spus el, ar trebui să facă parte dintr-o singură familie și să se trateze reciproc ca frați și surori. Din acest motiv, „iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele este prima și cea mai mare poruncă”, ce și-a găsit revelația deplină și împlinirea completă în Cristos.

O singură familie

Desăvârșirea persoanei umane și dezvoltarea societății trebuie considerate „strâns interdependente”. Papa Leon a avertizat că, dacă acestea sunt puse „una împotriva celeilalte” sau dacă sunt separate, „ar însemna să le lipsim de sens”. Acest lucru se poate observa de-a lungul istoriei. De aceea, așa cum au afirmat Părinții Conciliului Vatican II, toate instituțiile sociale trebuie să aibă persoana umană ca subiect și scop.

Gaudium et spes, în acest sens, subliniază diversitatea oamenilor din întreaga lume ca fiind „o resursă de îmbogățire și creștere”, mai degrabă decât „un pericol sau o amenințare”. Conflictul, care se poate transforma în violență, provine din puterea păcatului și din modul în care „acesta condiționează mentalitățile și acțiunile la toate nivelurile, provocând distrugere și moarte”. Pentru a contracara acest lucru, i-a încurajat pe toți să fie și mai deschiși către „logica reciprocității, a împărtășirii și a grijii”.

În Gaudium et spes, binele comun este definit ca „suma acelor condiții ale vieții sociale care permit grupurilor sociale și membrilor lor individuali un acces relativ complet și facil la propria împlinire”. Acest lucru merge mână în mână cu recunoașterea „interdependenței dintre popoare”, întrucât fiecare grup social trebuie să țină seama de nevoile și obiectivele fiecărui grup, precum și de bunăstarea generală a întregii familii umane.

Având în vedere acest lucru, Părinții Conciliului au prezentat „consecințe practice și deosebit de urgente”. În primul rând, respectul față de persoana umană. Orice se opune vieții înseși încalcă integritatea unei persoane și insultă demnitatea umană: „toate aceste lucruri și altele asemănătoare sunt într-adevăr infamii” (ibid.). A doua consecință este egalitatea fundamentală a fiecărei ființe umane, „care impune dreptatea socială”. Orice formă de discriminare trebuie depășită și „eradicată ca fiind contrară voinței lui Dumnezeu”.

Papa Leon a subliniat că Părinții Conciliului ne provoacă să „depășim mentalitatea individualistă și să adoptăm o atitudine de responsabilitate și participare”. A concluzionat că această viziune asupra umanității ca „o comunitate de oameni” este „o moștenire valoroasă pe care ne-a lăsat-o Conciliul Vatican II”. Ea ne cheamă să facem un discernământ personal și comunitar pentru a evalua evenimentele politice și sociale actuale ținând cont de criteriile demnității umane. „Căci viitorul umanității depinde de angajamentul fiecărei persoane de a colabora cu Dumnezeu și cu frații și surorile sale în construirea unei lumi mai umane.”

Papa Leon al XIV-lea a exprimat aceste cuvinte miercuri dimineață, adresându-se participanților la conferința intitulată „Secolul XXI: o nouă epocă a martirilor?”, organizată de Dicasterul pentru Cauzele Sfinților și de Comisia pentru Noii Martiri – Martori ai Credinței a acestui Dicaster. Conferința a avut loc marți la Institutul Pontifical Patristic Augustinianum din Roma și a oferit o ocazie de reflecție și studiu asupra fenomenului martiriului contemporan, prin mărturii și contribuții axate pe diferite contexte geografice și pe multiplele forme de mărturie creștină din timpul nostru.

Sfântul Părinte le-a urat bun venit celor adunați și a subliniat că această denumire are scopul de a indica o categorie mai largă, distinctă atât de martirii ale căror cauze de beatificare sunt în curs de desfășurare, cât și de cei care au fost înscriși oficial în catalogul Fericiților și al Sfinților. Comisia, înființată de Papa Francisc în 2023, a reiterat Papa Leon, are sarcina de a aduna mărturii privind cei care și-au pierdut viața pentru Cristos, independent de procesul canonic, pentru ca exemplul lor să nu se piardă. „Aceștia sunt frați și surori”, a insistat el, „care, în diverse contexte geografice, istorice și politice, și-au dat viața pentru Evanghelie”.

Suveranul Pontif a continuat insistând că mărturia lor „ne spune că propria noastră epocă, dominată de o cultură a puterii, a forței nelimitate și a dezvoltării neîncetate a sistemelor de armament, este, de asemenea, o epocă martoră a eroismului celor pe care ne bucurăm să-i numim «noi martori ai credinței»”. A amintit că mulți dintre ei sunt uciși prin abuzuri de putere sau de către organizații criminale deoarece, creștini fiind, se opun nedreptăților acestora în numele Evangheliei.

„Conceptul de «martor al credinței»”, a spus el, „a fost formulat tocmai pentru a cuprinde și a onora situații istorice complexe în care motivația făptașilor nu poate fi atribuită în mod explicit «urii față de credință»”. Din această perspectivă, a explicat, activitatea acestei comisii recent înființate are un caracter mai degrabă istoric și educativ decât juridic, concentrându-se mai mult asupra atitudinii victimei decât asupra motivelor persecutorului. Cu alte cuvinte, a adăugat el, se ține seama de faptul că victima a rămas credincioasă lui Cristos în îndeplinirea angajamentului său evanghelic și a făcut acest lucru până la moarte.

„În acești martori ai credinței”, a subliniat Papa Leon, „este evident că perseverența în a face binele și fidelitatea față de darul suprem al sinelui în iubire și-au tras puterea din victoria Mielului care a fost junghiat asupra răului, singura certitudine capabilă să ofere pace profundă celor care cred în El. În ei, modul de viață creștin se manifestă eroic: nu caută niciodată confruntarea, ci, dimpotrivă, o dezarmează prin puterea blândeții.” Martorii credinței, a clarificat Sfântul Părinte, nu propun o ideologie, ci arată o credință trăită în viața de zi cu zi, subliniind că credibilitatea lor izvorăște din coerența dintre cuvinte și fapte, o coerență dusă adesea până la sacrificiul suprem.

„În contexte culturale marcate de indiferență, «sfințenia de lângă noi» și eroismul tăcut”, a spus el, „devin forme semnificative de mărturie, capabile să-i provoace pe toți, chiar și pe cei mai neîncrezători”. Cu acest sentiment, a exprimat încă o dată admirația Bisericii față de acești martori, care ajută la reflectarea luminii Domnului și servesc drept călăuze pentru omenire. „Dându-și viața pentru dreptate, adevăr, pace și libertate”, a spus Pontiful, „martorii credinței au contribuit în mod efectiv la venirea cerurilor noi și a pământului nou, pe care le așteptăm cu încredere prin milostivirea lui Dumnezeu”. În acest sens, a îndemnat: „Suntem cu toții chemați să ne aducem contribuția la acest orizont al angajamentului, la acest atelier al speranței”. În încheiere, a mulțumit celor prezenți pentru prețioasa lor slujire și le-a acordat binecuvântarea apostolică.

Pr. Cristinel Fodor a structurat meditații astfel încât fiecare să aprofundeze frumusețea și responsabilitatea misiunii catehetice. A evidențiat că un catehet trebuie să fie sare, lumină și cetate, să aibă gândirea lui Cristos, deoarece el este sursa puterii lui și să nu se dea bătut niciodată. Dumnezeu alege pe cei slabi, fricoși, fragili, dar care au inima deschisă și disponibilă să fie modelată. Nu au lipsit îndemnurile la perseverență și apelurile la speranță. Misiunea catehetică vine la pachet cu provocări enorme: lipsa de interes, rutina, oboseala sau sentimentul de zădărnicie. Cateheții au fost încurajați să nu se lase copleșiți de eșecuri, ci „să își dorească aurul”, să alerge ca să câștige, să dea tot ce pot. Iar pentru aceasta, trebuie să înceapă bine, să practice lepădarea de sine, să conștientizeze valoarea premiului și mai ales, să fie atenți la pericolul de a nu fi descalificați. Să își amintească mereu că nu lucrează prin propriile puteri, ci însoțiți de Duhul Sfânt.

Rugăciunea, meditația și dialogul spiritual i-au ajutat pe participanți să conștientizeze că pregătirea pentru misiunea catehetică nu poate fi doar intelectuală. Ea trebuie să fie în primul rând, o pregătire a inimii. Sfânta liturghie a fost prezidată de Episcopul auxiliar Petru Sescu care i-a îndemnat pe cateheți să devină prin cuvânt și exemplu martori ai credinței și însoțitori ai celor care îl caută pe Dumnezeu. Cateheții s-au întors în comunitățile lor nu doar cu idei noi, ci mai ales cu inimi întărite, cu entuziasm reînnoit și gata să continue munca de transmitere a credinței cu mai multă dăruire și curaj. (Luminița Farcaș pentru Ercis.ro)

Procesiunea, pe care organizatorii au numit-o „Procesiunea Hosanna”, a început la Catedrala Fecioarei Imaculate din Baghdeda, cunoscută și sub numele de Qaraqosh – un oraș cu populație majoritar creștină situat în Câmpia Ninivei din Irak. Participanții au urmat traseul tradițional al procesiunii din Duminica Floriilor spre biserica Sfântului Ioan. Pe parcurs, tinerii și alți credincioși s-au rugat, au cântat imnuri și au intonat cântări, purtând ramuri de măslin ca simbol al păcii. Procesiunea s-a încheiat cu „Slujba Crucii – Teshmeshta”, o slujbă de rugăciune din tradiția siriacă, urmată de aprinderea torței festive.

Înainte de a porni de la Catedrală, participanții au asistat la o conferință spirituală intitulată „Sfântul Francisc: un model viu pentru tinerii noștri în speranța vie”, prezentată de pr. dominican Nuwairan Nasser. Acesta i-a încurajat pe tineri să urmeze exemplul Sfântului Francisc de Assisi, căutând să întruchipeze valorile sale spirituale în viața de zi cu zi și să trăiască mai profund sensul temei festivalului. Festivalul a început joi sub tema „Pe urmele Sfântului Francisc”.

Programul de deschidere a inclus o reflecție spirituală susținută de PS Hanno, intitulată „Lasă tot ce te face să te pierzi pe tine însuți”. Episcopul a subliniat importanța înțelegerii libertății creștine ca un răspuns liber de ascultare față de Dumnezeu, mai degrabă decât ca o libertate fără răspundere sau responsabilitate. Reflecția sa s-a bazat pe tema festivalului și pe viața Sf. Francisc. Participanții s-au împărțit apoi în grupuri pentru pelerinaje și rugăciune la mai multe biserici din Baghdeda, printre care biserica Sfântului Efrem Sirul, biserica Sfinților Behnam și Sara, biserica Sfântului Iacob Mutilatul, biserica Sfântului Ioan Botezătorul și biserica Sfântului Iosif.

A doua zi a festivalului a inclus vizite la biserici restaurate aparținând Diecezei din Mosul, un oraș în care comunitatea creștină a suferit persecuții severe și a fost forțată să se strămute în timpul ocupației grupării Statului Islamic. Tinerii au început de la biserica Sfântul Toma și au continuat spre biserica Fecioarei Maria a Imaculatei Concepții, ambele situate în Orașul Vechi din Mosul, înainte de a încheia la biserica Maicii Domnului a Bunei Vestiri, în partea de est a orașului. Locuitorii au întâmpinat mulțimile de tineri creștini și au salutat ceea ce organizatorii au descris drept „prezența creștină reînnoită în patria istorică a comunității”.

Ziua a inclus, de asemenea, o conferință spirituală intitulată „Iartă ca să fii liber”, prezentată de Episcopul Emmanuel Kallo, vicarul special al Episcopului și responsabilul oficial pentru bisericile catolice siriace din Mosul. Mons. Kallo a reflectat asupra înțelegerii creștine a iertării și a explicat cum iertarea celorlalți poate ajuta o persoană să se elibereze de povara și durerea cauzate de faptele rele. Tinerii au participat, de asemenea, la Adorația euharistică din biserica Maicii Domnului a Bunei Vestiri.

Episcopul a fost întâmpinat de pr. Vladimir Beloconîi și pr. Roman Gorancioi, de călugărițe și de întreaga comunitate parohială. Vizita a căpătat imediat o semnificație deosebită, fiind și o ocazie de a comemora celebrarea solemnă de acum un an, când, după un lung parcurs și multe eforturi, biserica parohială a fost sfințită. La acest eveniment s-a referit PS Anton în mesajul său introductiv, reamintind cu bucurie de acea zi și subliniind că adevărata frumusețe a unei biserici nu vine doar din ceea ce o împodobește în exterior, ci mai ales din credința preoților, a persoanelor consacrate și a credincioșilor.

În centrul celebrării a fost pus misterul Crucii, semn al iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu. Reluând cuvintele din Evanghelia după Ioan – „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut” -, Episcopul a reamintit că în Cruce se manifestă măsura iubirii lui Dumnezeu pentru fiecare om. Ea nu este, așadar, doar amintirea suferinței lui Cristos, ci locul în care se revelează o iubire capabilă să-l atingă pe om în fragilitatea sa și să-i deschidă calea spre mântuire. Episcopul a indicat, de asemenea, că în Cruce se găsește izbăvirea de ispitele mândriei și a îndepărtării de Dumnezeu. A privi spre Cel Răstignit înseamnă a învăța smerenia lui Cristos și a Mariei. În fața Crucii, creștinul nu poate rămâne indiferent: el este chemat să răspundă la iubirea primită cu propria iubire, cu credința și cu o viață transformată de Evanghelie.

Predica fost rostită de pr. dr. Petru Ciobanu care a indicat Crucea lui Cristos drept o carte din care învățăm să-l iubim pe Dumnezeu și pe aproapele, să luptăm împotriva ispitei, să nu păcătuim și să ne purtăm propria cruce. Hramul este întotdeauna o ocazie de a reînnoi sentimentul de apartenență la comunitatea eclezială. Aceasta exprimă comuniunea care unește comunitatea din Bender cu întreaga Biserică locală. De asemenea, PS Anton Coșa s-a rugat și pentru întreaga Dieceză de Chișinău, cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a înființării sale de Sfântul Papă Ioan Paul II. Este o aniversare care ne cheamă să privim cu recunoștință drumul parcurs și să continuăm cu încredere misiunea Bisericii Catolice în Moldova.

La începutul Sfintei Liturghii, pr. paroh Isidor Gheorghieș a adresat un cuvânt de bun venit PS Petru Sescu, preoților prezenți în altar și tuturor credincioșilor care au luat parte la această sărbătoare deosebită pentru întreaga comunitate din Oțeleni. În cuvântul de învățătură, PS Petru Sescu a explicat, într-un mod profund și accesibil tuturor, semnificația sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, care ne descoperă iubirea nemărginită a lui Dumnezeu față de oameni, manifestată prin jertfa Fiului său. Pornind de la Evanghelia după sfântul Ioan, Preasfințitul a subliniat faptul că înălțarea lui Isus pe cruce reprezintă, în același timp, începutul înălțării noastre spre gloria paradisului. Crucea, care la prima vedere pare un semn al suferinței și al morții, devine pentru creștin semnul iubirii, al speranței și al victoriei vieții asupra morții.

PS Petru i-a îndemnat pe credincioși să se însemne întotdeauna cu respect și credință cu semnul sfintei cruci și să nu se lase influențați de cei care vorbesc sau se comportă fără respect față de acest semn sfânt. Un gând deosebit care a rămas în inimile credincioșilor a fost acela că, atunci când simțim că ne apasă crucea vieții, nu trebuie să uităm că tocmai crucea poate deveni începutul ridicării noastre spre Dumnezeu și spre paradis. La sfârșitul Sfintei Liturghii, înainte de binecuvântarea finală, PS Petru Sescu a sfințit capela mortuară. A urmat apoi prohodul pentru răposații noștri, un moment de profundă reculegere și comuniune spirituală.

Această nouă capelă, dedicată Înălțării Sfintei Cruci, va fi de acum înainte un loc de rugăciune și de speranță pentru comunitatea din Oțeleni, mai ales în momentele de despărțire de cei dragi. În fața morții, credința creștină ne amintește că moartea nu este sfârșitul, ci că, prin Cristos cel răstignit și înviat, suntem chemați la viața veșnică. La final, părintele paroh a invitat întreaga comunitate să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru ajutorul și harurile primite în realizarea acestui proiect. De asemenea, a adresat sincere mulțumiri PS Petru Sescu, preoților care au participat la Sfânta Liturghie, credincioșilor din parohie și tuturor binefăcătorilor care au contribuit, prin generozitatea și implicarea lor, la ridicarea acestei capele. (Pr. Claudiu-Bogdan Hușanu pentru Ercis.ro)

Din partea Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș participă Preafericirea Sa Claudiu, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, și Preasfinția Sa Cristian, Episcopul auxiliar al Arhieparhiei. Întâlnirea Episcopilor Catolici Orientali din Europa a fost inițiată în anul 1997 de Episcopul Szilárd Keresztes, iar prima ediție s-a încheiat prin celebrarea Sfintei Liturghii la Máriapócs. De atunci, reuniunea are loc anual, oferind Ierarhilor un prilej de a împărtăși bucuriile, dificultățile și provocările pastorale cu care se confruntă comunitățile lor.

Reuniunea din acest an are o semnificație aparte, desfășurându-se în contextul aniversării a 330 de ani de la prima lăcrimare a icoanei Maicii Domnului de la Máriapócs, una dintre cele mai importante icoane și locuri de pelerinaj ale tradiției greco-catolice din Ungaria. Pe parcursul întâlnirii, Episcopii și participanții vor lua parte la celebrări liturgice comune și momente de rugăciune la Máriapócs, Tokaj și Nyíregyháza. Credincioșii sunt invitați să se alăture celebrărilor publice și să se roage împreună cu ierarhii participanți la această întâlnire, care constituie un important moment de comuniune și mărturie a credinței catolice în Europa de Est.

În cadrul Sfintei Liturghii solemne, 29 de copii au primit Sacramentul Mirului, prin impunerea mâinilor și ungerea cu sfânta crismă, fiind întăriți de Duhul Sfânt și de darurile sale pentru a mărturisi cu mai mult curaj credința creștină și a crește în comuniunea cu Dumnezeu și cu Biserica. Sfânta Liturghie a fost prezidată de Preasfințitul Petru Sescu, înconjurat de pr. paroh Ovidiu Robu, de preoții comunității și de preoții oaspeți. Alături de cei 29 de candidați la Mir au fost familiile lor, nașii, rudele și numeroși credincioși, care au dorit să participe la bucuria acestei zile deosebite pentru întreaga comunitate.

Celebrarea a început cu primirea Preasfințitului Petru Sescu în fața bisericii, urmată de un scurt moment de rugăciune și de intrarea în lăcașul de cult. În continuare, întreaga comunitate s-a unit în celebrarea solemnă a Sfintei Liturghii. În cuvântul de bun venit, pr. Ovidiu Robu și-a exprimat bucuria de a-l primi pe Preasfințitul Petru Sescu în mijlocul comunității din Pralea și a subliniat importanța acestei zile pentru copii, pentru familiile lor și pentru întreaga comunitate parohială.

Un moment deosebit al celebrării l-a constituit predica Preasfințitului Petru Sescu. Acesta a evidențiat, mai întâi, caracterul aparte al sărbătorii, amintind faptul că biserica din Pralea este singura biserică din Dieceza de Iași care are ca hram „Numele Sfintei Fecioare Maria”. Adresându-se în mod special copiilor care urmau să primească Sacramentul Mirului, Preasfințitul le-a vorbit despre credință, încrederea în Dumnezeu și despre semnificația numelui Maria. Totodată, le-a explicat rolul Duhului Sfânt și importanța darurilor sale în viața fiecărui creștin.

Preasfințitul a prezentat-o pe Sfânta Fecioară Maria drept cea „plină de har” și slujitoarea Domnului, un model de credință și de disponibilitate față de Dumnezeu. Maria ne învață să spunem „da” chemării lui Dumnezeu și să devenim, la rândul nostru, slujitori ai săi. Asemenea Sfintei Fecioare, fiecare creștin este chemat să-l slujească pe Isus și să transforme credința într-o mărturie vie, prin cuvânt și faptă. În continuarea predicii, Preasfințitul Petru Sescu a subliniat importanța Sacramentului Mirului în viața creștinului. Prin acest Sacrament, creștinii sunt întăriți de Duhul Sfânt și primesc harurile necesare pentru a crește în credință, pentru a rămâne statornici în încercările vieții și pentru a deveni martori ai lui Cristos în familie, în comunitate și în societate.

Momentul administrării Sacramentului Mirului a fost unul de profundă emoție pentru cei 29 de copii, pentru familiile și nașii lor, dar și pentru întreaga comunitate, care i-a însoțit prin rugăciune și i-a primit în mod deplin în această nouă etapă a vieții lor de credință. La finalul celebrării, au fost adresate cuvinte de mulțumire Preasfințitului Petru Sescu pentru prezența sa în mijlocul comunității din Pralea, precum și preoților, familiilor, nașilor și tuturor celor care au contribuit la pregătirea și buna desfășurare a acestei sărbători.

Ziua de 12 septembrie a rămas astfel în memoria comunității din Pralea ca o zi de har și de bucurie, în care hramul închinat Sfintei Fecioare Maria s-a împletit cu bucuria celor 29 de copii întăriți prin Sacramentul Mirului și chemați să fie, asemenea Mariei, slujitori și martori ai lui Cristos. (Prof. Mariana Păvăluță pentru Ercis.ro)

„Ne actualizăm credința de fiecare dată când ne facem semnul sfintei cruci și atunci când ne punem în prezența Celui Înviat, în prezența lui Dumnezeu”, a afirmat Preasfinția Sa Vasile Bizău în cuvântul de învățătură, vorbind despre modul în care omul care este condus în procesiunea vieții de credința în Cristos se îmbogățește de înțelepciunea lui Dumnezeu. „Despre această înțelepciune vorbește Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Corinteni (1Corinteni 1,18-24): Din moment ce lumea nu l-a cunoscut pe Dumnezeu prin înțelepciune, prin filozofie, prin mintea omenească inventivă, creatoare, Dumnezeu a binevoit să ne mântuiască prin propovăduire și propovăduirea este aceasta: Cristos a murit și a înviat pentru noi”.

„Suntem chemați în sărbătoarea de astăzi să reînnoim în inimile noastre sentimentul de recunoștință față de Dumnezeu și credința noastră în El și să reînnoim raportul cu cei de lângă noi. Pentru că în relații, în comunicare, în prezență se manifestă harul, acel har care mângâie, care ajută, care dă speranță” a spus PS Vasile, îndemnând astfel credincioșii să se cufunde în tăcerea ultimelor clipe ale lui Isus pe cruce, să privească spre cruce și să se lase îmbrățișați de iubirea lui Dumnezeu, care se manifestă și atunci când nu înțelegem: „Să ne lăsăm îmbrățișați de această privire a lui Isus, care este mereu prezent, o privire care pătrunde în tăcere în interiorul inimii noastre și dorește să ne însoțească, să ne mântuiască, să ne ridice și să ne conducă dincolo de granițele vizibilului și ale acestei lumi. Dorește să ne conducă în Împărăție, în Cer”.

„La împlinirea Sfintei Liturghii se cuvine să adresăm cuvinte de recunoștință Bunului Dumnezeu pentru harurile pe care le revarsă asupra comunității noastre. Îi mulțumim Preasfințitului Părinte Vasile, a cărui prezență și călăuzire se descoperă de fiecare dată a fi o binecuvântare”, a afirmat părintele paroh la finalul celebrării, mulțumind, de asemenea, tuturor preoților prezenți, persoanelor consacrate și credincioșilor care s-au alăturat în rugăciune de Sărbătoarea închinată Sfintei Cruci. Celebrarea a fost transmisă în direct la Radio Maria. (Biroul de presă al Eparhiei de Maramureș)

După seara pregătitoare de rugăciune din 12 septembrie, programul sărbătorii de hram a continuat în dimineața de 13 septembrie, în curtea mănăstirii, cu rugăciunea Sfântului Rozariu rostită de surori. În acest timp credincioșii, din Cluj-Napoca și din alte localități, continuau să sosească la Sfânta Liturghie. Înainte de începerea Sfintei Liturghii, Ierarhii și preoții au mers în procesiune de la poarta mănăstirii, și, înainte de a urca la altarul exterior, s-au închinat în fața icoanei Maicii Domnului. La baza icoanei Sanctuarului, Preafericirea Sa Claudiu a așezat spre venerare o relicvă din Crucea Domnului, subliniind astfel legătura profundă dintre sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului și misterul Sfintei Cruci.

A urmat Sfânta Liturghie arhierească, însoțită atât de cântările surorilor – iar surorilor din Congregația Maicii Domnului și Maicii Teodorina, Superioara generală CMD, li s-au alăturat și surori baziliene, cu Maica Andreea, Superioară provincială și alte persoane consacrate – cât și de răspunsurile liturgice date de Corul „Angeli”, dirijat de prof. Angela David. Cuvântul de învățătură a fost rostit de Preasfinția Sa Mihai Frățilă, care, pornind de la Evanghelia despre Marta și Maria și de la cuvintele lui Isus despre „singurul lucru necesar”, a vorbit despre casa lui Lazăr, Marta și Maria ca despre o „casă a prieteniei”, un loc al bucuriei și al comuniunii, precum și „locul adevărului atunci când el trebuie apărat și spus din dragoste pentru celălalt”. Ierarhul a remarcat și legătura cu sărbătoarea Înălțării Sfinte Cruci, prin faptul că „nu există înviere fără moarte și nu există bucurie deplină fără școala asprimilor vieții”. Preasfinția Sa Mihai a reflectat asupra dragostei lui Dumnezeu, care „nu răsplătește merite” și se învață „prin lumina Vinerii Mari”.

Preasfinția Sa Mihai a atras atenția asupra riscului de a transforma viața într-o succesiune de activități și preocupări, dar, a evidențiat, contează cu adevărat „întâlnirea cu Dumnezeu, prezența Lui, simțul prezenței Sale în viața noastră de dimineața și până seara”. Iar, „adevărul care dă sens vieții” este „Persoana Lui, bucuria de a fi alături de El, de a aparține Bisericii, a trăi în bucuria Maicii Domnului, care ne face împreună cu ea copii ai lui Dumnezeu, care primesc cuvântul și care îl pun în valoare”. A subliniat că întâlnirea cu Cristos nu poate fi înlocuită de tradiții, de discursuri sau de simpla împlinire a unor prescripții, ci presupune o întâlnire personală și directă cu Fiul lui Dumnezeu, cel care s-a dăruit pentru noi pe Cruce. În acest drum, Maica Domnului este modelul celui care se încrede în Dumnezeu și în Providența Sa. Preasfinția Sa Mihai a arătat că temerile și zbuciumul fac parte și din viața omului credincios, însă răspunsul la acestea este abandonarea în Dumnezeu și redescoperirea bucuriei de a sta la picioarele lui Isus, pentru a fi transformat și înnoit de cuvântul Său.

La încheierea Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa Claudiu s-a adresat surorilor, preoților și credincioșilor, mulțumindu-le tuturor pentru timpul pe care l-au dăruit lui Dumnezeu, pentru că, a spus, „timpul pe care îl dăruim lui Dumnezeu este singurul timp pe care îl câștigăm”. A continuat: „Astăzi ați ales să intrați în mod special sub ocrotirea ei, venind în casa ei, în acest Sanctuar”. A mulțumit Preasfinției Sale Mihai pentru comuniune și pentru că a vorbit despre „casei prieteniei”, amintind că și Biserica ar trebui să fie o „casă a prieteniei” în care se manifestă „comuniune, prietenie și faptul că suntem toți parte a aceleași Familii a lui Dumnezeu”. Preafericirea Sa Claudiu a prezentat și legătura dintre Nașterea Maicii Domnului și Sfânta Cruce. În contextul anului dedicat Sfintei Scripturi, a invitat credincioșii să citească Scriptura nu ca pe o simplă „listă de porunci”, ci ca pe o „Scrisoare de iubire” a lui Dumnezeu, în care pot găsi „tot ceea ce El a făcut pentru noi”, până la a se jertfi pe Cruce.

Credincioșii au fost invitați, apoi, să treacă prin fața icoanei Maicii Sfinte și a relicvei Sfintei Cruci, și, după un moment de rugăciune și venerare, fiecare a primit de la Preafericirea Sa Claudiu și de la Preasfinția Sa Mihai ungerea cu ulei sfințit spre vindecare și binecuvântare. S-a încheiat, astfel, o celebrare în care bucuria Nașterii Maicii Domnului s-a întâlnit cu lumina Crucii lui Cristos, iar pelerinii au fost chemați să-și încredințeze viața ocrotirii Maicii Sfinte și, plecând de la mănăstirea CMD să ofere, în comunitățile și familiile lor, mărturia întâlnirii cu Dumnezeu.

Pc. Maică Teodorina, Superioara generală a CMD, a vorbit despre proiectul aplicației „Rugăciuni și Cântări”, „inițiat în anul 2020, când Congregația Surorilor Maicii Domnului se pregătea să celebreze 100 de ani de la întemeierea sa”. Atunci surorile și-au propus, să poată „oferi mai departe din ceea ce Congregația a primit și a trăit”. Astfel „s-a născut ideea unei aplicații care să pună la îndemâna oamenilor o parte din tezaurul nostru de rugăciune și cântări. Au început primele înregistrări, apoi munca de selecție, pregătire și dezvoltare, iar astăzi avem bucuria de a prezenta rezultatul acestui parcurs”. A explicat această alegere, a unei aplicații de rugăciune. Privind de la utilitatea pe care telefonul mobil o are în viața zilnică, și-au pus întrebarea dacă „acest instrument, atât de prezent în viața noastră, poate deveni și un sprijin pentru viața spirituală”.

A continuat: „Răspunsul nostru a fost afirmativ, dar cu o distincție importantă. Tehnologia nu poate înlocui întâlnirea personală cu Dumnezeu. O aplicație nu poate lua locul Sfintei Liturghii, al rugăciunii comunitare sau al vieții sacramentale a Bisericii. Ea poate însă pune la îndemâna omului un text, o cântare sau o rugăciune chiar atunci când are nevoie de ele”. Prin realizarea acestei aplicații, a explicat, „ne-am gândit la bolnavii care nu mai au puterea să citească, la persoanele singure, la cei aflați în călătorie, la cei tineri, la familii și la toți oamenii care, în ritmul vieții cotidiene, caută un timp pentru Dumnezeu. De aceea, componenta audio deține un loc important în cadrul aplicației. Există momente în care omul nu mai găsește cuvinte potrivite sau nu mai are puterea să se roage așa cum ar dori. Atunci, rugăciunea Bisericii îi poate împrumuta cuvintele de care are nevoie. Ascultând, omul nu rămâne doar receptor al unui text, ci poate intra el însuși în rugăciune”. A adăugat: „Aplicația reunește rugăciuni și cântări în format text și audio, într-o structură simplă și accesibilă. Ea va putea fi dezvoltată în timp prin adăugarea de noi rugăciuni, cântări și alte resurse pentru viața spirituală.” Iar intenția principală a realizării ei, a fost aceea de a-i ajuta pe oameni să se roage.

Pr. vicar Vasile Tofană SJ – care de-a lungul timpului a contribuit la realizarea acestei aplicații – a prezentat cum, pornind de la o idee, discutată cu Pc. Maică Teodorina cu ani în urmă, în 2020, acest proiect a prins formă. A mulțumit tuturor celor care au lucrat la această aplicație – a amintit rolul important pe care l-a avut sr. Dominica, „în ceea ce privește conținutul, cântările, textele, partea de muzică sacră”. A încheiat: „Adevărata măsură a acestei aplicații nu o să fie numărul descărcărilor și nici performanța tehnică, ci rodul pe care îl va avea în viața celor care o folosesc. Cred că aceasta a fost singura motivație care ne-a condus în tot acești ani. Dacă prin această aplicație cineva va găsi un moment de liniște, va redescoperi o rugăciune sau își va îndrepta inima spre Dumnezeu, atunci putem spune că toată osteneala acestei munci a meritat. Le doresc tuturor celor care au lucrat la ea ca rodul muncii lor să apropie rugăciunea de om și omul de Dumnezeu”.

La invitația pr. rector Cristian David, a luat cuvântul tânărul dezvoltator Serafim Socaciu, care a oferit detalii despre conținut și despre partea de colaborare cu surorile CMD, despre intenția de a realiza această aplicație care să ajute oamenii „să poată să ajungă mai aproape de Cristos”. A dat indicații cu privire la instalarea și utilizarea aplicației, a făcut și o demonstrație de utilizare a ei. A mărturisit că îi plăcea foarte mult să asculte rugăciunea surorilor în timp ce lucra la aplicație. În final, a mulțumit surorilor „pentru această oportunitate pe care am avut-o, să dezvolt aplicația în numele Congregației. (…) Cred că m-a ajutat foarte mult și pe mine să mă dezvolt, să cresc spiritual.”

Programul serii a continuat cu rugăciunea Vecerniei, după care a urmat un moment aniversar – a fost felicitată de către Maica Teodorina, de surori și de toți participanții, familia rectorului Sanctuarului, pr. Cristian și Angela David – dirijoare a Corului Angeli -, la împlinirea a 25 de ani de căsătorie. Seara s-a încheiat, astfel, cu bucurie, bucurie care deschide drumul sărbătorii de duminică, 13 septembrie 2026 – serbarea hramului mănăstirii – Nașterea Maicii Domnului.

În Rădăuți, toamna a început anul acesta cu o vibrație aparte, ca și cum orașul ar fi respirat mai adânc, pregătindu-se pentru un moment rar: împlinirea a două secole de la sfințirea bisericii romano‑catolice. Zilele dinaintea marii sărbători nu au fost simple file de calendar, ci trepte ale unei călătorii interioare, fiecare cu numele ei, cu lumina ei, cu oamenii ei. Totul a început pe 8 septembrie, de „Ziua bisericii”. În lumina caldă de seară a sărbătorii Nașterea Sfintei Fecioare Maria, credincioșii au umplut băncile bisericii, iar pr. Alois Farțade, decan al Bucovinei, a deschis drumul jubiliar cu o Sfântă Liturghie care părea să lege prezentul de începuturile comunității.

A doua zi, numită „Ziua memoriei”, a adus cu ea o liniște gravă. S-a celebrat o Sfântă Liturghie cu recviem pentru toți cei care, de-a lungul vremii, au ridicat, au îngrijit sau au apărat această biserică. Apoi, la mormântul ctitorului, rugăciunea s-a transformat în recunoștință, ca un arc peste timp. „Ziua recunoștinței” a fost dedicată celor mai fragili membri ai comunității: bolnavii, vârstnicii, dar și celor care de-a lungul anilor au fost binefăcătorii acestui sfânt lăcaș. În fața Euharistiei, oamenii au stat cu aceeași simplitate cu care stăteau odinioară cei ce au pus piatră peste piatră la zidirea bisericii.

A urmat „Ziua mărturiei”, 11 septembrie, când comunitatea l-a primit pe Episcopul Iosif Păuleț. Preasfințitul a binecuvântat noul scaun de Spovadă, a prezidat Sfânta Liturghie și, spre seară, a participat la lansarea volumului festiv „Semnul veșniciei”. În aceeași atmosferă, expoziția de fotografie – o călătorie vizuală prin istoria bisericii – și-a deschis porțile. Moderatorul acestui eveniment a prezentat ideile structurale care au stat la baza realizării expoziției și a cărții. Parohul comunității, pr. Eduard Soare, coordonatorul volumului, a explicat în fața auditoriului însemnătatea faptului de a fi creștin și de a avea biserică.

Ioan Șmid, semnatarul sintezei istorice și organizator al expoziției, a prezentat momentele esențiale ale istoriei parohiei, așa cum doar cineva care a cercetat, a scris și a trăit această istorie o poate face. Moderatorul serii, pr. drd. Iulian‑Michail Echert, a ținut firul evenimentelor cu eleganță și claritate. Ziua a cincea, „Ziua comunității” a fost dedicată în întregime activităților pastorale ale Episcopului în parohia noastră: vizite la cele două filiale, Putna și Falcău, la bolnavii comunității, vizită în Comunitatea surorilor din Congregatio Jesu, întâlniri cu copiii și tinerii, cu membrii Consiliului Pastoral parohial, cu membrii Consiliului Economic parohial, întâlniri cu angajații parohiei și audiențe particulare.

În sfârșit, a venit ziua cea mare, „Ziua bucuriei”, 13 septembrie. Dimineața a început cu Sfânta Liturghie în limba germană, urmată de cea în limba polonă, semn al diversității care a modelat mereu această parohie. Momentul culminant a fost Sfânta Liturghie pontificală prezidată de Episcopul de Iași, Mons. Iosif Păuleț, alături de care au participat Episcopul emerit de Iași, Mons. Petru Gherghel, Mons. Ionuț-Paul Strejac, oficial în diplomația Sfântului Scaun, Mons. Isidor Iacovici, coordonator național pentru pastorația românilor catolici de rit latin în Italia și vicar episcopal pentru clerul din diaspora, pr. Alois Farțadi, decan de Suceava, preoți din decanat, preoți care au slujit în parohia Rădăuți, preoți invitați, preoți din Biserica Greco-Catolică și preoți din străinătate.

Celebrarea bicentenarului s-a bucurat și de prezența autorităților civile: deputatul Ghervazen Longher, președintele Uniunii Polonezilor din România; primarul Bogdan-Andrei Loghin; viceprimarul Adi-Gheorghiță Jecalo; Camelia Damian, subprefect al Județului Suceava; Bogdan Mihai Alupoaie, managerul Spitalului Municipal „Sfinții Cosma și Damian” din Rădăuți.

La finalul Sfintei Liturghii pontificale, pr. Eduard Soare, parohul nostru, a adus mulțumire pentru modul în care a fost organizat și a decurs întregul eveniment și i-a invitat la microfon, pentru scurte alocuțiuni, pe pr. Alois Moraru, consilier istoric la Episcopia Romano-Catolică de Iași, și pe Mons. Petru Gherghel, Episcop emerit de Iași, care a ținut să participe la această mare sărbătoare și care a evocat în cuvântul său frumoasele amintiri care îl leagă de parohia Rădăuți, unde a slujit ca preot vicar timp de trei ani (1967-1970). Ultimul moment a fost binecuvântarea și dezvelirea plăcii comemorative a bicentenarului de către Episcopul Iosif Păuleț.

Două sute de ani nu sunt doar o cifră, ci o respirație lungă a unei comunități care a știut să rămână fidelă credinței, tradiției și istoriei sale. Biserica romano‑catolică din Rădăuți este un edificiu, dar și un martor al generațiilor care au trecut prin ea cu rugăciune, cu speranță, cu lacrimi și cu bucurie. Sărbătoarea bicentenarului nu a fost doar comemorarea unui moment din trecut, ci reafirmarea unei identități vii, care continuă să se scrie prin oamenii de astăzi. În lumina acestor zile, comunitatea a înțeles încă o dată că istoria nu înseamnă doar „ce a fost”, ci și „ce se transmite mai departe” – prin credință, prin cultură, prin gesturi simple și prin inimile celor care pășesc în biserică, așa cum au făcut-o și înaintașii noștri, acum două secole. (Ioan Șmid pentru Ercis.ro)

Măsura a fost adoptată ca răspuns la consecințele pandemiei, care a agravat „deficitul ce a caracterizat gestionarea economică a Sfântului Scaun de mai mulți ani și a afectat negativ toate sursele de venit atât pentru Sfântul Scaun, cât și pentru Statul Cetății Vatican”, după cum se menționa în motu proprio Un viitor durabil. Mai presus de toate, aceasta a reprezentat o revizuire a cheltuielilor din partea Papei Francisc, menită să evite măsuri și mai drastice, precum concedierea angajaților – în special a personalului laic și, mai ales, a mamelor și taților cu familii.

Măsura Papei Francisc

Papa Francisc a redus cu 10% salariile Cardinalilor care slujesc în Curie. Angajații Sfântului Scaun, ai Guvernoratului și ai altor instituții conexe încadrați în grilele salariale C și C1 – și anume, șefii și secretarii Dicasterelor – au beneficiat de o reducere de 8%. O reducere generală de 3% a fost aplicată și angajaților care erau membri ai clerului sau ai institutelor religioase. Suspendarea concomitentă a majorărilor bienale de vechime – majorările salariale acordate în mod normal la fiecare doi ani – a afectat întregul personal în funcție. În cazul angajaților laici, însă, aceasta s-a aplicat doar celor de la nivelul patru și mai sus, neafectând astfel salariile cele mai mici.

Decizia Papei Leon

În document, Papa Leon al XIV-lea explică faptul că „măsurile de limitare a salariilor” luate de predecesorul său au fost necesare pentru a face față „provocării excepționale reprezentate de pandemie”. Dispozițiile fuseseră deja modificate parțial în 2025 prin abrogarea articolului 3 printr-un Rescriptum ex Audientia din 16 iunie 2025. „Acum”, spune Pontiful, „acestea pot fi ridicate, cu certitudinea că instituțiile Sfântului Scaun și ale Statului Cetății Vatican își vor continua, prin diferite mijloace, angajamentul de a asigura sustenabilitatea economică”.

Efectele anterioare rămân neschimbate

Din acest motiv, „după ce a ascultat avizul competent al Secretariatului pentru Economie” și „după ce a analizat cu atenție toate aspectele”, Papa dispune abrogarea definitivă a motu proprio-ului Un viitor durabil, cu efect de la 1 septembrie 2026. Documentul precizează, totuși, că efectele produse pe durata vigorii motu proprio-ului rămân definitiv menținute. Printre acestea se numără „efectele produse de suspendarea acumulării majorărilor bienale de vechime menționate la articolul 5, care rămân definitiv aplicate”. Cu alte cuvinte, tot ceea ce s-a întâmplat sau s-a aplicat pe durata în vigoare a legii rămâne neschimbat, inclusiv înghețarea majorărilor de vechime acumulate.

„Să nu vă supărați dacă va trebui să mai spunem și lucrurilor pe nume! Să nu vă supărați dacă vă voi spune că o familie a pierdut paradisul și familia are datoria de a-l recupera prin respect reciproc, prin atenție reciprocă și mai ales prin iubirea soților. Să nu vă supărați dacă vă voi spune că, la nunta din Cana Galileei, Isus a găsit o familie lipsită de bucurie, de har, o familie dezorientată, aflată în lipsuri, chiar elementare! Și nu vă supărați dacă vă voi spune că tot ceea ce funcționează sau nu funcționează în această lume are legătură cu familia!”

„În familie ne naștem, aici învățăm, aici vedem exemplul părinților, dacă este unul bun sau unul rău, de aici ne luăm primele noțiuni ale bunului simț, aici învățăm sau nu respectul, atenția față de celălalt, să ne impunem sau să trecem cu vederea. În familie se nasc viitori preoți, Episcopi și Papa, așa cum tot în familie se nasc viitori președinți de țară, primi miniștri și miniștri, aici ne nasc primarii și tot aici se nasc femeile de serviciu, șoferii de taxi sau aviatorii, cosmonauții, dar și cerșetorii. În familie se nasc viitori bogați, ca și viitori săraci. Familia este baza societății și a Bisericii.”

„Știu că nu e ușor pentru o familie, mai ales astăzi în condițiile atât de dificile din punct de vedere social și spiritual. Și totuși, Dumnezeu a încredințat familiei reușita sau eșecul acestei lumi. Depinde de ea! Dacă este greu, aceasta este crucea familiei, dacă este ușor, înseamnă că am învățat să ne asumăm crucea!” După cele trei zile încheiate cu ziua hramului, Înălțarea Sfintei Cruci, am înțeles că Dumnezeu Tatăl a propus crucea pentru Fiul Său pentru că a considerat că acesta este singurul și cel mai la îndemână loc unde ne poate întâlni! „Da”, spunea părintele predicator, „crucea este locul întâlnirii, este intersecția unde cerul se îmbină cu pământul, unde suferința este ridicată la rang de glorie și unde gloria învață să se contopească cu simplitatea omului și cu limitele lui.”

La Șcheia, familiile din comunitate, persoanele singure, tinerii și copiii deopotrivă, toți ne-am întâlnit în cruce, am fost sfătuiți să o îmbrățișăm, să ne-o asumăm și să-l preamărim pe Dumnezeu pentru jertfa Fiului Lui. Au fost zile de har, de pregătire, zile care am fi vrut să nu se termine. Mulțumiri pr. paroh Marcelin Chelaru pentru inițiativă, pr. Alexandru Roca, vicar episcopal, pentru prezență și pentru Sfânta Liturghie solemnă de hram, mulțumiri tuturor preoților prezenți, dar și întregii comunități din Șcheia, precum și oaspeților care ne-au onorat cu prezența lor.

Prezența păstorului în mijlocul comunității a adus o mare bucurie în inimile tuturor celor prezenți, învăluind întreaga celebrare într-o atmosferă de aleasă căldură spirituală. Această vizită a transformat sărbătoarea într-un adevărat prilej de reînnoire sufletească, lăsând o amprentă profundă de speranță și unitate în sufletele credincioșilor din Bacău. Cuvântul de învățătură a fost rostit de pr. Iulian Robu, care a oferit o predică bogată, ajutându-i pe cei prezenți să redescopere frumusețea și puterea Crucii în viața de zi cu zi. Părintele a subliniat că forma Crucii poartă o semnificație profundă despre iubire. Linia verticală ne amintește de legătura noastră de iubire cu Dumnezeu, în timp ce linia orizontală ne îndeamnă să ne deschidem inimile spre aproapele nostru. Astfel, Crucea adună laolaltă porunca iubirii de Dumnezeu și porunca iubirii față de aproapele.

Un alt gând deosebit transmis în cadrul predicii a fost îndemnul de a face semnul Sfintei Cruci cu multă atenție și respect. Părintele predicator a subliniat valoarea profundă a acestui gest, care devine o mărturisire autentică de credință atunci când este făcut din inimă. În mod special, credincioșii au fost invitați să redescopere frumusețea gesturilor de la intrarea în biserică: după atingerea apei sfințite, să facă cu evlavie semnul Sfintei Cruci și să îngenuncheze în fața Domnului. Totodată, credincioșii au fost invitați să privească Crucea ca pe o scară sfântă ce unește cerul cu pământul. Prin intermediul acestei scări, rugăciunile și cererile noastre bune urcă spre Tatăl ceresc, în timp ce harurile, binecuvântările și pacea lui coboară din abundență asupra vieții noastre.

Cântarea corului parohiei a susținut în mod frumos Sfânta Liturghie, ajutându-i pe credincioși să se unească în rugăciune. Prin această slujire a lor, plină de dăruire, cântarea a devenit o treaptă de înălțare spirituală pentru întreaga comunitate. La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh a adresat un cuvânt de mulțumire PS Petru Sescu pentru prezența sa și pentru binecuvântarea adusă comunității. De asemenea, au fost exprimate gânduri de recunoștință față de părintele predicator Iulian Robu, față de preoții concelebranți, coriști și toți credincioșii care s-au implicat în pregătirea acestei sărbători. Sărbătoarea s-a încheiat cu binecuvântarea finală, iar cei prezenți au purtat în suflete lumina și puterea sfintei Cruci pentru toate zilele ce vor urma. (Pr. Antonio Băcăoanu pentru Ercis.ro)

Președintele CEC, E.S. Arhiepiscopul Nikitas de Thyateira și Marea Britanie, și președintele CCEE, E.S. Mons. Gintaras Grušas, Arhiepiscopul de Vilnius, au condus întâlnirea și discuțiile din cadrul acesteia. O temă centrală a fost Charta Oecumenica revizuită, semnată în comun de cei doi președinți la Roma, pe 5 noiembrie 2025. Participanții au reflectat asupra modului în care documentul este primit în întreaga Europă și asupra modului în care angajamentele sale pot fi puse în practică prin rugăciune, dialog, formare și cooperare concretă.

Arhiepiscopul Nikitas a afirmat despre Charta Oecumenica revizuită că cheamă Bisericile să-și aprofundeze angajamentul față de unitatea creștină și să-l transpună într-o cooperare semnificativă. „Bisericile noastre au responsabilitatea comună de a merge împreună și de a oferi o mărturie creștină credibilă, înrădăcinată în reconciliere, pace și speranță”, a spus el. „Lucrurile au avansat de la întâlnirea noastră de la Roma de anul trecut, dar Charta Oecumenica nu poate rămâne doar un document pe hârtie. Ea trebuie să devină un angajament viu care să ne modeleze deciziile, să ne întărească mărturia comună și să conducă la o cooperare concretă între creștinii din întreaga Europă”, a spus Arhiepiscopul Grušas.

Comitetul mixt a discutat, de asemenea, despre sinodalitate din perspectivele catolică, protestantă, ortodoxă și anglicană. Discuțiile au evidențiat faptul că sinodalitatea este esențială pentru înțelegerea de sine a Bisericii în toate tradițiile creștine. Participanții au subliniat importanța ascultării, a discernământului, a participării și a comuniunii și au explorat modul în care sinodalitatea poate consolida cooperarea ecumenică și mărturia creștină comună în Europa. Programul a inclus rugăciuni comune la Heiliggeistkirche și o vizită la sediul Bisericii protestante din Hessa și Nassau, o Biserică membră a CEC, în Darmstadt. Participanții s-au întâlnit cu conducerea Bisericii și au discutat despre viața ecumenică a acesteia, precum și despre provocările legate de democrație și naționalism în Europa.

La încheierea întâlnirii, CCEE și CEC au emis o declarație comună prin care și-au exprimat solidaritatea cu creștinii persecutați și au lansat un apel la pace, dreptate și reconciliere. Comitetul s-a rugat pentru toate persoanele afectate de conflicte, în special în Ucraina, Orientul Mijlociu și Țara Sfântă. De asemenea, a încurajat creștinii din Europa și din întreaga lume să sprijine eforturile de promovare a păcii și de protejare a vieții și demnității fiecărei persoane umane. Declarația a fost semnată de Arhiepiscopul Gintaras Grušas de Vilnius, președintele CCEE, și de Arhiepiscopul Nikitas de Thyateira și Marea Britanie, președintele CEC.

Printre participanții la întâlnire s-au numărat Cardinalul Jean-Claude Hollerich SJ, Arhiepiscopul de Luxemburg; Cardinalul Ladislav Német, Arhiepiscopul de Belgrad; E.S. Mons. Bertram Meier, Episcopul de Augsburg; Mons. Antonio Ammirati, secretar general al CCEE; pr. Charbel Bteich, secretar general adjunct al CCEE; Episcopul Frank Kopania al Bisericii protestante din Germania; Preasfințitul dr. Dagmar Winter, Episcop de Edinburgh; dr. Verena Hammes, secretar general al Consiliului Bisericilor din Germania; pr. Frank-Dieter Fischbach, secretar general al CEC; pr. dr. Karin Sarja din Biserica Suediei; rev. prof. dr. Christiane Tietz, președintă a Bisericii protestante din Hessa și Nassau; arhipreotul Radu Constantin Miron, din cadrul Patriarhiei ecumenice; și rev. Manuel Barrios Prieto, secretar general al COMECE. Reuniunea anuală a Comitetului mixt reflectă parteneriatul de lungă durată dintre CCEE și CEC. Ambele organizații rămân angajate în aprofundarea cooperării dintre Bisericile din Europa și în consolidarea mărturiei lor creștine comune.

Drd. Abel Raul Bociort, doctorand al Școlii Doctorale de Studii de Populație și Istoria Minorităților din cadrul Universității Babeș-Bolyai – a vorbit despre jurnalele părintelui protopop Elie Dăianu. Conferința a evidențiat personalitatea complexă a Protopopului Elie Dăianu, unul dintre reprezentanții importanți ai vieții bisericești și culturale românești din Transilvania primei jumătăți a secolului al XX-lea. Protopop al Clujului începând din 1902, Elie Dăianu s-a remarcat prin activitatea sa publicistică și culturală, prin implicarea în apărarea identității românești și prin sprijinirea educației și a comunității. Un loc central în conferință l-a ocupat jurnalul său, alcătuit din zeci de caiete și păstrat în fondurile Arhivelor Naționale. Însemnările, redactate de-a lungul mai multor decenii, constituie o mărturie valoroasă asupra unor momente esențiale din istoria Transilvaniei și a României: Primul Război Mondial, Marea Unire, perioada interbelică, Al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist. Dincolo de valoarea istorică, jurnalul dezvăluie și omul Elie Dăianu, cu preocupările, convingerile și trăirile sale.

Prof. Mădălin Sebastian Lung, autor, publicist, cercetător la Multicultural Business Institute, a prezentat rezultatele cercetării a 118 documente de corespondență, care ilustrează amploarea relațiilor protopopului Elie Dăianu cu oameni de cultură, oameni de știință și membri sau viitori membri ai Academiei Române. Corespondența evidențiază implicarea sa în promovarea culturii românești, sprijinirea tinerilor, circulația cărților și conservarea patrimoniului. Prin credință, cultură și responsabilitate față de comunitate, protopopul Elie Dăianu se conturează astfel ca o personalitate complexă, a cărei moștenire documentară continuă să ofere mărturii importante despre istoria și societatea românească.

Pr. protopop Nicolae Țap, a continuat cu o prezentare exhaustivă a protopopului Elie Dăianu, cu accent pe activitatea sa ca preot greco-catolic și protopop al Clujului. Protopopul Elie Dăianu a fost prezentat drept una dintre personalitățile care au contribuit major la transformarea Clujului românesc de la începutul secolului al XX-lea. Părintele a subliniat amploarea activității sale în plan pastoral, cultural și administrativ. Originar dintr-o familie modestă, „dar cu deschidere spre învățătură”, Elie Dăianu s-a remarcat încă din anii de școală în localitatea natală, Cut, jud. Alba, drept un elev eminent. A continuat studiile la Sebeș, „unde va învăța nemțește”, după care a mers la Sibiu „pentru a învăța ungurește și să continue germana”, iar apoi a studiat la Blaj. În anul 1888 a absolvit Gimnaziul din Blaj ca șef de promoție. „Episcopul de atunci, Ioan Vancea, i-a dat o bursă și a studiat la Budapesta unde va încheia studiile în 1894, cu doctorat și apoi va merge un an la Graz, pentru a studia literatura și câteva luni va trece și pe la Roma”, revenind ulterior în Transilvania.

Încă din tinerețe și-a început activitatea publicistică. Ca director al ziarului „Tribuna” din Sibiu, cu mult curaj a susținut cauza națională românească. După moartea soției sale, din 1900, a plecat la Blaj și timp de doi ani a predat teologia și morala. În 1902, a fost hirotonit preot și trimis ca protopop al Clujului, într-un moment în care Clujul număra în jur de 8.000 de credincioși români. La Cluj, protopopul Dăianu a sprijinit misiunile pastorale, prin care preoții se deplasau în localități pentru predicare și spovadă, contribuind la apropierea credincioșilor de viața sacramentală. În același timp, a încurajat colaborarea dintre preoți și intelectuali, fără să urmărească eliminarea celor care ocupaseră funcții înaintea sa. Un rol major l-a avut în dezvoltarea presei și culturii românești. La scurt timp după venirea la Cluj a fondat „Răvașul”, al cărui prim număr a apărut într-un tiraj impresionant pentru epocă, de 12.000 de exemplare. Publicația urmărea să ofere românilor informații și cultură, iar Dăianu s-a înconjurat de colaboratori valoroși, contribuind la consolidarea unui nucleu intelectual românesc la Cluj.

Conferința a evidențiat și preocuparea sa pentru patrimoniul și instituțiile comunității. În urma deteriorării bisericii „Bob”, Dăianu s-a implicat în refacerea acesteia și a contribuit la strângerea fondurilor necesare. A susținut, de asemenea, construirea școlii pentru fete și dezvoltarea bazei materiale a Bisericii, folosind inclusiv strategia achiziționării de proprietăți pentru consolidarea patrimoniului parohiei. Un exemplu al principiilor sale este refuzul de a accepta compromisuri în alegerea personalului didactic, insistând ca numirea să se facă pe criteriul competenței.

Protopopul Dăianu s-a implicat și în obținerea unor drepturi importante pentru comunitatea greco-catolică românească din Cluj. A făcut demersuri pentru ca militarii români să poată participa la celebrările liturgice în ritul propriu și, mai târziu, a susținut recuperarea unor spații bisericești pentru comunitatea românească. Totodată, a sprijinit ideea transferării centrului mitropolitan greco-catolic la Cluj, proiect care demonstra viziunea sa asupra rolului pe care orașul îl putea avea în viața Bisericii și a culturii românești. În ciuda conflictelor și a procesului canonic deschis împotriva sa, Dăianu nu a răspuns prin ură sau răzbunare.

Conferința a insistat asupra acestei dimensiuni a personalității sale: un om ferm în apărarea principiilor, dar capabil să depășească resentimentele personale și să rămână până la capăt fidel Bisericii. Chiar și în momentele de dezamăgire, a continuat să scrie și să susțină cauza Bisericii Greco-Catolice. Prin activitatea sa pastorală, jurnalistică, culturală și administrativă, protopopul Elie Dăianu apare drept o personalitate polivalentă, care a înțeles slujirea Bisericii și ca pe o responsabilitate față de comunitate, educație, cultură și identitatea românească.

Anterior, Camera Comunelor adoptase proiectul de lege în 2024. Deputații au adoptat din nou proiectul în iunie 2025, iar Camera Lorzilor nu a finalizat procedura de adoptare înainte de încheierea sesiunii, în aprilie. Lauren Edwards, din Partidul Laburist, a reintrodus apoi proiectul de lege în iunie. „Pe parcursul acestei dezbateri, am susținut că răspunsul nostru față de cei care se confruntă cu boli grave, dizabilități sau provocările bătrâneții trebuie să se bazeze pe solidaritate, grijă și respect”, a afirmat Arhiepiscopul John Sherrington de Liverpool într-o declarație după respingerea proiectului de lege cu 286 de voturi contra și 270 pentru, pe 11 septembrie.

Înaintea votului, Arhiepiscopul Richard Moth, președintele Conferinței Episcopilor Catolici din Anglia și Țara Galilor, a făcut apel la credincioși să scrie parlamentarilor pentru a se opune proiectului de lege, calificându-l drept „greșit din principiu”. „De asemenea, este profund defectuos și, dacă ar fi adoptat, ar putea determina persoanele vulnerabile să se simtă presate să-și pună capăt vieții”, a spus el. A precizat că proiectul de lege „prezintă o gravă lipsă de protecție pentru personalul din domeniul sănătății și al asistenței sociale și riscă să pună multe centre de îngrijire paliativă și azile minunate în situația de a nu mai putea funcționa”.

După vot, Mons. Sherrington, Episcopul responsabil cu problemele legate de viață în cadrul Conferinței Episcopale, a mulțumit „celor care au scris deputaților lor pentru a opri avansarea proiectului de lege și celor care au sprijinit campania împotriva acestuia în alte moduri”. Prelatul și-a exprimat recunoștința pentru eforturile grupurilor care militează pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, precum și profesioniștilor din domeniul juridic și medical, care și-au ridicat vocea pentru a apăra „demnitatea și caracterul sacru al fiecărei vieți”.

„Adevărata măsură a unei societăți pline de compasiune este disponibilitatea sa de a sprijini oamenii în circumstanțe dificile, mai degrabă decât de a-i încuraja să-și pună capăt vieții”, a spus el. „În fiecare zi, familiile, prietenii, îngrijitorii și profesioniștii din domeniul sănătății dau dovadă de o generozitate extraordinară în a-i însoți și susține pe cei care suferă. Devotamentul lor ne amintește de valoarea relațiilor umane și de responsabilitatea noastră comună de a avea grijă unii de alții, mai ales în momentele cele mai vulnerabile ale vieții”, a spus el.

Arhiepiscopul a menționat că „cea mai eficientă modalitate de a aborda suferința de la sfârșitul vieții este prin accesul sporit la îngrijiri paliative și pentru un sfârșit de viață de calitate”. „Asigurarea disponibilității acestor îngrijiri pentru toți cei care au nevoie de ele poate ajuta oamenii să se bucure de alinare, demnitate și sprijin în ultimele lor zile”, a spus el. „Fie ca toți bolnavii și cei slăbiți să găsească alinare în sprijinul celor dragi și în iubirea lui Dumnezeu, care transcende orice suferință. Rog comunitatea catolică să continue să se roage pentru legiuitorii noștri, pentru ca aceștia să se asigure că legile noastre apără întotdeauna demnitatea vieții umane”, a spus el.

Dragi frați și surori, o duminică frumoasă!

Evanghelia de astăzi ne vorbește despre iertare, care este o trăsătură fundamentală a vieții creștine. Isus a învățat și a dat exemplu de iertare chiar și pe cruce, unde s-a rugat Tatălui pentru persecutorii Săi cu cuvintele binecunoscute: „Iartă-i, căci nu știu ce fac” (Luca 23,34).

În pasajul de astăzi, Petru îl întreabă pe Învățător tocmai despre această chestiune: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greșește împotriva mea? De șapte ori?” (Matei 18,21). Cuvintele sale dezvăluie o inimă generoasă, întrucât numărul șapte simbolizează plinătatea în Biblie, iar „a ierta de șapte ori” înseamnă a ierta din plin. Răspunsul lui Isus, însă, merge și mai departe: „Nu-ți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori șapte” (v. 22); cu alte cuvinte, dincolo de orice limită, fără măsură.

Pentru a-și clarifica și mai bine ideea, Mântuitorul spune pilda unui slujitor care avea față de stăpânul său o datorie uriașă, practic imposibil de plătit. Deși propria sa datorie fusese iertată din pură milostivire, el nu a arătat aceeași milostivire față de unul dintre colegii săi servitori și, pentru aceasta, a fost mustrat și pedepsit sever (vv. 23-30).

Prin aceste cuvinte, Isus ne reamintește că darul și iertarea sunt temelia existenței noastre. Toate lucrurile ne sunt dăruite de Dumnezeu din pură iubire, iar nici unul dintre noi nu poate pretinde că este perfect în a răspunde la o astfel de bunătate. Din acest motiv, gratuitatea — care este sursa existenței noastre — este, de asemenea, cea mai bună regulă pentru viața noastră în comun. Trăim această realitate în fiecare zi. Iertarea este indispensabilă și, fără ea, nu putem trăi în pace. Mai devreme sau mai târziu, conflictele, acuzațiile, ranchiuna și actele de răzbunare își fac apariția în inimile noastre și între oameni, iar aceste acte distrug relațiile, dezbină familiile și declanșează războaie.

Numai iertarea ne eliberează și restabilește lumina, chiar și acolo unde sărăcia materială și morală a omului a întunecat orizontul și a făcut calea nesigură. Iertarea, asemenea unei adieri blânde, risipește chiar și norii cei mai denși, până când soarele strălucește din nou. Sfântul Petru însuși a trăit această experiență de multe ori în viața sa; în special atunci când — după ce l-a negat și l-a părăsit pe Isus în timpul Pătimirii — l-a întâlnit pe Domnul înviat pe malul lacului și l-a auzit punându-i o singură întrebare: „Simone… mă iubești?” (Ioan 21,15). Aceasta a fost însoțită de o invitație: „urmează-mă!” (v. 19), aceeași invitație adresată cu ocazia primei lor întâlniri. Era ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Această iubire, care iartă și vindecă, avea să marcheze pentru primul dintre apostoli confirmarea misiunii sale.

Să o rugăm, așadar, pe Fecioara Maria, Maica Milostivirii, să ne ajute să iertăm — întotdeauna, chiar și atunci când este greu să facem primul pas — și să răspândim, cu curaj și perseverență, lumina senină și tămăduitoare a iubirii care biruie ura și dezarmează orice ranchiună.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Dragi frați și surori!

Acum două zile s-au împlinit douăzeci și cinci de ani de la atacurile teroriste din 11 septembrie din Statele Unite ale Americii. Îmi reînnoiesc rugăciunile pentru cei care și-au pierdut viața și pentru cei care continuă să poarte rănile acelei zile tragice. Într-o perioadă în care conflictele și violența îi afectează pe atât de mulți dintre frații și surorile noastre, vă invit pe toți să vă rugați ca Domnul să dăruiască lumii darul păcii. Amintirea evenimentului tragic care a avut loc acum douăzeci și cinci de ani ne îndeamnă să ne reînnoim angajamentul față de pace, în primul rând prin rugăciune, pe care o încredințăm mijlocirii Fecioarei Maria.

Acum vă salut cu căldură pe toți, romani și pelerini! Salut grupurile din São Paulo, Brazilia, și pe cele din diverse alte țări. Îi salut pe membrii Asociației Religioase „Isus Nazareno Cautivo” care locuiesc în Roma, grupul de la Oratoriul Salesian din Chieri, credincioșii din Dolianova, Sardinia, și pe pelerinii care au venit din Assisi pe Calea Sfântului Francisc. Salut „Familia din Belluno”, împreună cu Școala Erechim din Brazilia, precum și motocicliștii care s-au adunat pentru a-și manifesta sprijinul pentru pace și viață. Vă doresc tuturor o duminică frumoasă.

În cuvântul de învățătură, Ierarhul a vorbit despre sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, pornind de la expresia „Maria din Nazaret, fiica preferată a Tatălui Ceresc”. Preasfinția Sa a arătat că o naștere aduce „ceva nou și proaspăt” și „deschide un nou orizont al speranței”, oprindu-se apoi asupra legăturii dintre viața Maicii Domnului și voința lui Dumnezeu. Referindu-se la vocația vieții consacrate, Ierarhul a vorbit despre chemarea lui Dumnezeu în viața Surorilor și despre răspunsul dat acestei chemări. În partea finală a predicii, s-a oprit asupra a două expresii din Acatist, în care Maica Domnului este numită „raza soarelui celui înțelegător” și „raza luminii celei neapuse”, și a încheiat cerând mijlocirea Maicii Domnului pentru sufletele, viețile și familiile celor prezenți.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Ioan le-a mulțumit surorilor baziliene pentru invitație și pentru activitatea desfășurată în Eparhia de Lugoj, exprimându-și bucuria pentru creșterea comunității. De asemenea, a adresat mulțumiri preoților, persoanelor consacrate, credincioșilor, binefăcătorilor și tuturor celor care au contribuit la organizarea sărbătorii hramului. Sr. Veridiana, superioara comunității surorilor baziliene din Lugoj, a mulțumit Preasfințitului Ioan pentru susținerea acordată Surorilor, precum și preoților, surorilor baziliene venite din celelalte comunități, reprezentanților altor congregații, corului și credincioșilor. În cuvântul său, ea a explicat cine sunt terțiarii bazilieni, care este locul lor în familia baziliană și legătura acestora cu spiritualitatea Ordinului Sfântului Vasile cel Mare. Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă fraternă în curtea mănăstirii. (Raimondo-Mario Rupp pentru EpiscopiaLugoj.ro)

În cele trei conferințe din cadrul exercițiilor spirituale, pr. Henryk Urban, a propus participanților momente de reflecție și meditație asupra acestor teme și asupra modului în care ele pot deveni realități vii în existența fiecărui creștin. Redăm mai jos câteva idei din bogatul material prezentat participanților de pr. Henryk Urban. În prima conferință, a vorbit despre Isus Cristos ca Lumină a Lumii, Viață și Adevăr, pornind atât de la Evanghelii, cât și de la Jurnalul Sfintei Faustina. S-a subliniat că Sfânta Faustina a fost aleasă de Dumnezeu ca instrument al mesajului Milostivirii Divine, ca ostie prin care să reverse asupra lumii întregi cele două raze ale Milostivirii Sale. În Evanghelie, Isus Se prezintă drept „Lumina lumii”, iar întâlnirea cu Nicodim și vindecările orbilor devin imagini puternice ale trecerii de la întuneric la lumină.

Părintele a subliniat că credința este lumină, deoarece ne ajută să-l vedem pe Dumnezeu cu ochii sufletului și să recunoaștem adevărul despre noi înșine. În absența acestei lumini, omul poate ajunge la dezorientare, teamă, disperare și confuzie. Cristos este însă Viața și Adevărul, iar creștinul este chemat să primească lumina Sa și, la rândul său, să devină lumină pentru cei din jur.

În cea de-a doua zi, reflecția s-a concentrat asupra Prezenței reale a Domnului Isus în Sfânta Euharistie și asupra transmiterii Milostivirii Divine către lume. Pr. Urban a evidențiat legătura dintre Euharistie și cele două raze ale Milostivirii – sângele și apa care au izvorât din inima lui Isus -, subliniind că acest dar al lui Dumnezeu este chemat să ajungă la cât mai mulți oameni. În acest context, Sfânta Faustina apare ca un instrument prin care mesajul Milostivirii este transmis lumii. Instituirea Sfintei Euharistii, considerată un mare semn al iubirii lui Dumnezeu, poate fi contemplată, după îndemnul Sfântului Ignațiu de Loyola, prin transpunerea spirituală în Cenacol, la momentul frângerii Pâinii și al împărtășirii acesteia Apostolilor.

Cea de-a treia conferință a avut ca temă rugăciunea pentru dobândirea Iubirii Milostive, pe care Sfânta Faustina o consideră cel mai mare atribut al lui Dumnezeu. Această iubire se revelează în mod deplin prin darul Fiului Său pentru mântuirea lumii și rămâne prezentă chiar și atunci când omul cade în păcat și suferință. Pr. Henryk a subliniat că Milostivirea lui Dumnezeu înseamnă iertare, dar nu ignorarea păcatului. Consecințele și pedeapsa păcatului nu trebuie privite ca răzbunare, ci și ca un mijloc pedagogic, care îl poate conduce pe om spre conștientizare, îndreptare și convertire.

Părintele a evidențiat și chemarea universală la sfințenie, reafirmată de Conciliul Vatican II: la sfințenie sunt chemați toți creștinii, nu doar persoanele consacrate. Exemplul sfinților ne arată că fiecare om este chemat să-și descopere și să-și asume propriul drum spre Dumnezeu, fără a copia un model, ci urmându-L pe Cristos în fidelitate față de propria vocație. La finalul conferinței, pr. Henrik Urban a amintit de Apostolatul Zâmbetului, concept spiritual enunțat de Sfânta Ursula Ledochowska în care zâmbetul nu e doar o simplă expresie de politețe, ci o reflexie a harului: o mărturia vizibilă a păcii interioare și a unei suflet profund unit cu Dumnezeu, o formă de dăruire, un mod de a alunga norii din suflet, o metodă de educație.

În predica de la Sfânta Liturghie de duminică, pr. Emil Moraru a arătat că Evanghelia zilei pune o întrebare simplă, dar profundă: Cât de mult ne pasă de cei de lângă noi? Isus vorbește în Evanghelie despre corectarea frățească, ne propune o cale a corectării fraterne, cu iubire și din iubire. ne spune că adevărata iubire nu caută să umilească, ci să salveze, că adevărul fără iubire poate răni, că actul de corectare fără iubire poate distruge. Cu alte cuvinte, tot ceea ce facem trebuie să izvorască din iubire. Din Iubirea Milostivă.

Cele trei zile de exerciții spirituale au fost astfel un timp de întâlnire mai profundă cu Dumnezeu, o invitație de a-L redescoperi pe Cristos ca Lumină, Viață și Adevăr, de a trăi cu responsabilitate darul Sfintei Euharistii și de a primi Iubirea Milostivă pentru a o dărui mai departe. În acest fel, rugăciunea și meditația devin începutul unei vieți reînnoite, orientate spre credință, iubire și sfințenie. (Misionarii Milostivirii Divine)

Sărbătoarea a fost precedată de trei zile de pregătire spirituală, conduse de pr. dr. Eduard Giurgi, decanul Facultății de Teologie Romano-Catolică a Universității din București. Meditațiile propuse în aceste zile i-au ajutat pe credincioși să aprofundeze locul Preasfintei Fecioare Maria în planul mântuirii și să-și pregătească inimile pentru celebrarea hramului. Omilia a fost rostită de pr. Eduard Giurgi, care a așezat în centrul reflecției credința și ascultarea Mariei, precum și speranța pe care nașterea ei o aduce întregii omeniri. „Celebrăm astăzi sărbătoarea Nașterii Sfintei Fecioare Maria, Mama noastră și Mama Domnului nostru Isus Cristos, hramul acestei comunități”, a spus părintele, subliniind că înțelegerea sărbătorii izvorăște din misterul lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu și Cuvântul întrupat.

Pornind de la profeția lui Miheia, pr. Eduard Giurgi a arătat că Dumnezeu rămâne fidel promisiunilor sale și le împlinește prin căi care depășesc adesea așteptările omenești. Mântuitorul avea să vină din Betleemul cel mic, iar iubirea lui Dumnezeu urma să devină apropiată oamenilor prin disponibilitatea unei femei smerite din Nazaret. „Dumnezeu a plănuit totul pentru binele și pentru folosul oamenilor pe care El îi iubește”, a afirmat el. Manifestarea iubirii sale „nu are loc printr-o apariție glorioasă, ci mai degrabă printr-o femeie umilă din Nazaret, prin Maria”. În această alegere se descoperă felul tainic în care lucrează Dumnezeu: în liniște, prin smerenie și printr-o inimă deschisă voinței sale. Prin acel „fiat” rostit în credință, Maria și-a așezat întreaga existență în mâinile lui Dumnezeu.

Evocând învățătura Sf. Augustin, pr. Eduard Giurgi a amintit că Maria l-a purtat pe Cuvântul lui Dumnezeu mai întâi în inimă și apoi în sânul său. Viața ei devenise deja un spațiu al ascultării, pregătit să primească misterul Întrupării și să ofere lumii lumina mântuirii. Aleasă printr-un har unic pentru a fi Maica Mântuitorului, Maria a răspuns chemării sale cu libertate și fidelitate. Cinstirea pe care Biserica i-o aduce nu izvorăște numai din demnitatea primită, ci și din credința cu care ea a colaborat cu harul lui Dumnezeu.

Această fidelitate a însoțit-o până pe Golgota. Maria nu l-a urmat pe Fiul său doar în bucuria începuturilor, ci a rămas lângă El și în ceasul suferinței. „Ea ne învață cu adevărat să-l urmăm pe Isus în fiecare zi cu mai multă fidelitate, să ne străduim în fiecare zi mai mult să împlinim voința Fiului ei”, a subliniat părintele. În statornicia ei se descoperă chipul adevăratului ucenic: o credință care nu se retrage în fața încercării și o iubire care nu abandonează.

Un loc central în omilie l-a ocupat legătura dintre naștere și speranță. Evocând un gând al Sfântului Papă Ioan al XXIII-lea, pr. Eduard Giurgi a amintit că fiecare naștere ne învață „că Dumnezeu nu s-a săturat de omenire, că Dumnezeu continuă să dea viață”. Dacă fiecare viață nouă deschide un viitor, Nașterea Preasfintei Fecioare Maria poartă o speranță cu totul aparte. Venirea ei în lume este asemenea zorilor care vestesc apropierea zilei: prin Maria se apropie împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu în Cristos.

Celebrarea a continuat cu Liturgia euharistică, în cadrul căreia membrii consiliului pastoral parohial au adus darurile la altar, la ofertoriu. Prin citirea lecturilor sacre și aducerea darurilor, ei au exprimat spiritul de slujire cu care credincioșii laici contribuie la viața parohiei și la comuniunea Bisericii. Prin rugăciunea euharistică și primirea Sfintei Împărtășanii, comuniunea celor prezenți a fost întărită în Cristos. Hrăniți din Cuvântul lui Dumnezeu și din Sfânta Euharistie, preoții și credincioșii au trăit bucuria apartenenței la aceeași familie a lui Dumnezeu.

La finalul celebrării euharistice, pr. Cristinel Țâmpu, parohul Bărăției, i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra parohiei și pentru harul întâlnirii în jurul aceluiași altar. Un cuvânt de profundă recunoștință i-a fost adresat ÎPS Aurel Percă pentru prezența părintească și grija pastorală cu care însoțește comunitatea, precum și pr. Eduard Giurgi pentru cele trei zile de pregătire spirituală și pentru bogăția învățăturilor oferite. Mulțumirile s-au îndreptat către preoții concelebranți și către seminariștii prezenți, între care Ilie Răpcianu, fiu al parohiei, al cărui răspuns la chemarea lui Dumnezeu reprezintă pentru comunitate o bucurie și un semn de speranță. Au fost amintiți, de asemenea, consiliul pastoral parohial, corul, ministranții, colaboratorii, binefăcătorii și toți cei care au contribuit, prin rugăciune, muncă și generozitate, la pregătirea hramului.

Adresându-se credincioșilor prezenți în biserică și celor care s-au unit în rugăciune prin transmisiunea în direct de pe pagina de Facebook a parohiei, părintele paroh a spus: „Dumneavoastră sunteți pietrele vii din care Dumnezeu zidește această comunitate”. Totodată, i-a îndemnat să ducă lumina primită la altar în propriile familii și lângă cei singuri, bolnavi sau descurajați. Îndreptând privirea tuturor spre Maria, Regina Păcii și Maica Speranței, pr. Cristinel Țâmpu a amintit că Dumnezeu nu își abandonează poporul și că „nici o noapte a istoriei nu este atât de întunecată încât harul Său să nu poată aprinde în ea o lumină”.

După încheierea Sfintei Liturghii, bucuria sărbătorii a continuat în curtea parohiei, printr-o agapă frățească. Întâlnirea a prelungit comuniunea trăită în jurul altarului și a întărit legăturile unei comunități unite prin credință și recunoștință. Hramul Bărăției a devenit astfel un timp de reînnoire sufletească și o chemare de a păstra vie lumina primită. Sărbătoarea Nașterii Mariei amintește că Dumnezeu pregătește în tăcere lucrările sale cele mai mari și că o inimă smerită, deschisă voinței sale, poate deveni izvor de speranță pentru ceilalți.

În discursul său amplu, rostit atât în spaniolă, cât și în engleză, Sfântul Părinte i-a salutat pe reprezentanții Consiliului Episcopilor din America Latină și Caraibe, ai Conferinței Ecleziastice a Amazoniei și ai Conferinței Episcopilor Catolici din Statele Unite. De asemenea, le-a mulțumit pentru prezență reprezentanților organizațiilor internaționale, băncilor regionale de dezvoltare, întreprinderilor, fundațiilor, sindicatelor, asociațiilor patronale, universităților, rețelelor ecleziastice și organizațiilor sociale. Amploarea reprezentării, a spus el, conferă întâlnirii o semnificație deosebită și reflectă dorința de a continua un dialog care să se traducă în modele de dezvoltare „mai umane, durabile și solidare”.

„Un dialog curajos și plin de încredere”

Pontiful a legat acest efort de o dimensiune esențială a misiunii Bisericii. A reamintit că, la începutul pontificatului său, le-a vorbit membrilor Colegiului Cardinalilor, pe 10 mai 2025, despre necesitatea unui „dialog curajos și plin de încredere cu lumea contemporană, în diversele sale componente și realități”. Dialogul cu lumea, a explicat el, nu este o activitate secundară pentru Biserică, ci face parte din misiunea sa evanghelizatoare. Biserica proclamă Evanghelia în mijlocul circumstanțelor concrete în care trăiesc oamenii și este, prin urmare, chemată să privească fără ocolișuri realitatea lor. În acest context, a reamintit că Biserica este chemată să „îmbrățișeze realitatea” și să pună în lumină contradicțiile care pot însoți progresul științific și tehnologic, ale cărui posibilități fără precedent aduc cu sine noi responsabilități.

Ce fel de umanitate vrem să construim?

În fața dezvoltării tehnologice, Papa Leon al XIV-lea a îndemnat oamenii să depășească simpla acceptare sau respingere a unor instrumente anume. Întrebarea decisivă, a spus el, este „ce fel de umanitate vrem să construim și ce loc va avea fiecare persoană în ea”. A plasat această întrebare în orizontul credinței creștine: Dumnezeu a intrat în istorie și, în Isus Cristos, a îmbrăcat natura umană. Biserica este, prin urmare, chemată să discearnă, în cadrul istoriei, ce servește cu adevărat persoanei umane și ce s-ar putea întoarce, în cele din urmă, împotriva ei.

Transformările epocii noastre, a adăugat el, impun o responsabilitate care depășește capacitatea oricărei instituții luate separat. De aici rezultă necesitatea de a redescoperi logica subsidiarității, recunoscând responsabilitatea proprie a fiecărui actor, dar și necesitatea de a lucra împreună. În acest sens, a salutat inițiativa de promovare a unei Agende de responsabilitate partajată Nord-Sud pentru cooperarea multisectorială. „Atunci când instituțiile publice, întreprinderile, lucrătorii, universitățile, comunitățile și organizațiile sociale își împărtășesc cunoștințele, capacitățile și resursele în slujba binelui comun, o convingere care s-a maturizat în cadrul doctrinei sociale a Bisericii și pe care predecesorii mei au dezvoltat-o în moduri diferite capătă o formă concretă: marile provocări sociale necesită responsabilitate comună, participare și colaborare între diferitele organisme ale societății.”

Învățătura socială ca proces de discernământ

În secțiunea în limba engleză a discursului său, Suveranul Pontif s-a concentrat asupra res novae, noile realități care conturează epoca noastră, solicitând instituții capabile să reglementeze fără a sufoca. A subliniat, de asemenea, responsabilitatea întreprinderilor, care trebuie să recunoască demnitatea umană, și nu doar profitul, ca măsură a succesului. În acest sens, a pus în evidență doctrina socială catolică, subliniind că aceasta nu este un manual de principii și reguli care să fie aplicate mecanic, ci mai degrabă „un proces de discernământ comun”. Ea nu înlocuiește deciziile pe care diferiții actori sunt chemați să le ia, a spus el. În schimb, oferă criterii pentru a judeca dacă acele decizii respectă cu adevărat demnitatea umană și servesc binelui comun.

O cultură a negocierii

Papa Leon a încurajat, de asemenea, cultivarea unei „culturi sănătoase a negocierii”. Negocierea, a spus el, poate deschide căi acolo unde diferențele par să fi închis orice posibilitate de întâlnire. În acest fel, cei implicați în proces pot contribui, la rândul lor, la diplomația păcii de care lumea are nevoie. Papa Leon și-a încheiat discursul exprimându-și speranța că progresul epocii noastre nu va lăsa în urma sa noi ruine, astfel încât ceea ce construim să devină cu adevărat „o casă și un refugiu pentru toți”.

O mărturie a comuniunii

După ce a menționat prezența și a câtorva bărbați, Suveranul Pontif a descris activitatea CIB ca parte a unui parcurs continuu de comuniune și coordonare în cadrul familiei benedictine. A subliniat importanța unei „sinodalități spirituale” în care unicitatea fiecărei persoane devine „o comoară pentru toți”. Amintind descrierea făcută de Papa Francisc a unei „inimi benedictine lărgite de dulceața de nedescris a iubirii”, Sfântul Părinte a spus că înrădăcinarea profundă în Cristos permite comunităților benedictine să dea roade evanghelice abundente.

Referindu-se la vizitele sale recente la Sanctuarele benedictine din Subiaco și Montecassino, Papa a spus că tradiția benedictină amintește de imaginea evanghelică în care „dintr-o sămânță mică a crescut un copac mare”. A descris eforturile benedictinilor din întreaga lume de a rămâne înrădăcinați în Cristos și de a servi drept „mărturie vie și rugătoare a Lui” ca fiind „un mare semn și un dar profetic”, în special într-o perioadă marcată de „o sete de viață autentică, de comuniune și de pace”.

Rugăciune și formare

Papa Leon a reamintit, de asemenea, descrierea Sfântului Papă Paul al VI-lea privind viața benedictină ca o îmbinare între rugăciune, studiu și muncă, ce contribuie la răspândirea „civilizației și a valorilor spirituale” și la promovarea unității între popoare. A salutat eforturile CIB de a oferi noi oportunități de formare pentru femeile benedictine, inclusiv prin intermediul instrumentelor digitale. În încheierea discursului său, le-a mulțumit participantelor pentru rugăciunea lor și pentru jertfa ascunsă a vieții lor, precum și pentru contribuția lor la îndrumarea spirituală, reflecția teologică și viața comunitară și le-a încurajat: „continuați în angajamentul vostru consacrat față de comuniune”.

„Fie ca venirea sărbătorii Roș Hașana”, scrie Sfântul Părinte în mesajul său, „să aducă cu sine promisiunea unei reînnoiri pașnice și dulceața unui început propice; fie ca tăcerea sacră a Iom Kipur să fie un prilej de pace și lumină interioară; fie ca sărbătoarea Sucot să fie plină de bucurie, recunoștință și fraternitate.” Reafirmându-și „aprecierea” sa și „cea a întregii Biserici”, Pontiful îl roagă pe „Cel Veșnic să ne dăruiască să creștem în prietenie reciprocă, în orașul nostru, Roma, și în întreaga lume”.

Roș Hașana este Anul Nou religios, una dintre cele trei sărbători de Anul Nou din calendarul evreiesc; Iom Kipur comemorează Ziua Ispășirii, iar Sucot este cunoscută și sub denumirile de „Sărbătoarea Corturilor”, „Sărbătoarea Tabernacolelor” sau, simplu, „Tabernacolele”.

Prima zi a pelerinajului a debutat cu cazarea pelerinilor la Colegiul Pontifical Irlandez din Roma, al cărui vicerector este pr. Marius Cojan, originar din Dieceza de Iași. La ora 10.00, a avut loc vizita la Bazilica papală San Giovanni in Lateranno, prima biserică dintre toate bisericile catolice din lume și sediul Papei ca Episcop al Romei. Apoi, la ora 12.00, pelerinii au celebrat Sfânta Liturghie, în limba italiană, în „Capela Clementina” din Bazilica papală Santa Maria Maggiore, locul unde se ruga Papa Francisc înainte și după fiecare călătorie apostolică, în fața icoanei Sfintei Fecioare Maria, cinstită cu numele de „Salus populi romani”, și locul unde acum este înmormântat. Celebrarea liturgică a fost prezidată de PS Iosif Păuleț, ca mulțumire pentru vizita Sanctității Sale în România. Un motiv personal al Excelenței Sale a fost faptul că același Papă Francisc l-a numit Episcop de Iași, omagiindu-l după Sfânta Liturghie la mormântul său. Cuvântul de învățătură a fost ținut de pr. Gabriel-Iulian Robu, cancelarul episcopiei. Ziua a continuat cu momente de întâlnire și dialog cu preoții români prezenți la Roma pentru pastorație sau studiu.

A doua zi a pelerinajului a fost intensă. La ora 7.15, s-a celebrat Sfânta Liturghie în „Capela Clementina” din cripta Bazilicii San Pietro din Vatican, locul unde se află mormântul Sfântului Petru. La ora 10.00, pelerinii au participat la audiența generală a Papei Leon al XIV-lea. PS Iosif l-a salutat pe Sfântul Părinte și individual, dar și alături de grupul de preoți din Dieceză pe care îi avea alături, moment în care păstorul Diecezei de Iași i-a oferit Papei o copie în ceramică a icoanei centrale din Catedrala mamă „Adormirea Maicii Domnului” din Iași, după care s-a făcut și o fotografie de grup cu Suveranul Pontif. După audiență a urmat o întâlnire în biblioteca Secretariatului de Stat cu Mons. Mihaiță Blaj și Mons. Claudiu Carteș care lucrează în diplomația vaticană. Aceștia au prezentat cum este organizată relația Vaticanului cu celelalte state, misiunea pe care o îndeplinește fiecare dintre ei în diplomație și au oferit un tur prin palatul apostolic. A urmat o vizită la capela din Casa „Santa Marta”, locul unde a locuit Papa Francisc pe durata pontificatului său. În cursul după-amiezii, grupul de pelerini a vizitat surorile din Institutul „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot” care slujesc în Colegiul „Teutonicum” („Germanicum”) din Vatican și „Necropola Vaticană”.

Cea de-a treia zi a pelerinajului a cuprins, în prima parte, o vizită culturală, despre istoria Romei, la „Musei Capitolini”, locul care povestește istoria Romei. După-amiază, PS Iosif împreună cu pelerinii s-au îndreptat spre biserica „San Vitale”, locul unde Mons. Isidor Iacovici își desfășoară activitatea de păstor al comunității catolicilor români din Roma și împrejurimi. Mons. Iacovici, care este și vicar episcopal pentru clerul din diaspora, alături de cei care au putut participa la Liturghia de la ora 16.00, i-a primit pe Episcopul de Iași și pe preoții pelerini cu căldură și recunoștință pentru această vizită. Cuvântul de învățătură a fost ținut de pr. Daniel Iacobuț, parohul parohiei Catedralei din Iași, prin această Sfântă Liturghie fiind încununat pelerinajul din cele trei zile de har în Cetatea Eternă. Aceste zile de pelerinaj al grupului de preoți de la Episcopia din Iași împreună cu PS Iosif Păuleţ s-au încheiat joi, 10 septembrie. Au fost zile de har, zile de îmbogățire spirituală și umană, dar și zile de revigorare spirituală. (Pr. Claudiu Bulai pentru Ercis.ro)

Hramul bisericii parohiale din Timișoara IV-Iosefin, sărbătorit la 8 septembrie, cu prilejul sărbătorii Nașterii Sfintei Fecioare Maria, a fost un astfel de moment în care membrii comunității au celebrat credința și comuniunea sub ocrotirea Maicii Domnului, patroana acestui locaș de cult. Sfânta Liturghie a fost celebrată de la ora 18.00, în trei limbi, de pr. dr. Attila Kozovits, paroh de Zimandu Nou și Sântana, care în acest an sărbătorește jubileul de argint – 25 de ani de la hirotonirea sa întru preot.

Au concelebrat pr. Zsolt Szilvágyi, vicar pastoral și parohul acestei comunități, pr. Nikola Lauš, director al Cancelariei Episcopale, Mons. Gheorghe Augustinov, paroh al parohiei personale bulgare din Timișoara, Mons. dr. Zoltán Toman, preot diecezan aflat în serviciul Sfântului Scaun, la Roma, pr. Adalbert Jäger, paroh de Timișoara VI-Fratelia, pr. Simon Ciubotaru, paroh de Timișoara VII-Freidorf, pr. Augustin Bărbuț, paroh de Timișoara IX-Marienheim, pr. Zoltán Kocsik, directorul Liceului Teologic Romano-Catolic Gerhardinum, pr. Constantin Rudolf Cocriș, administrator parohial la Gătaia, și pr. Branko Duma, capelan al parohiei Timișoara IV-Iosefin. La altar au slujit diaconii Rémusz Horváth, Péter Baum și Mario Karnel.

Sf. Liturghie a fost înfrumusețată de cântecele interpretate de organistul prof. Cristian Roșoagă, împreună cu corul de adulți „Laudate Dominum” și corul de copii de limba maghiară al parohiei, „Szeretet-hangok” („Sunetele Iubirii”), din echipa de coordonare și conducere a căruia fac parte familiile Maskulik și Ninács, precum și sr. Renáta Miklós SSND. Sf. Liturghie a fost transmisă în direct pe canalul YouTube al parohiei Timișoara IV Iosefin. În cuvântul său introductiv pr. Zsolt Szilvágyi, parohul acestei comunități, i-a salutat cu multă căldură pe toți cei prezenți, și a subliniat: „Ne-am adunat aici ca o mare familie de sărbătoarea nașterii Mamei noastre Cerești. Am venit să o salutăm prin rugăciunile noastre și totodată prin promisiunea noastră, că dorim să Îl urmăm pe Fiul său.”

În omilia sa, rostită în limbile română, maghiară și germană, pr. dr. Attila Kozovits a subliniat câteva idei-cheie, precum încrederea în Dumnezeu, colaborarea cu El la realizarea planului Său și convertirea. Un gând important al omiliei a fost acela că planul lui Dumnezeu cere și colaborarea omului. Așa cum pământul rodește pâinea, dar omul trebuie să muncească pentru ea, tot astfel, în lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu nu poate lipsi răspunsul liber al omului. „Nu există în lume valoare adevărată care să nu ceară, pe lângă darul lui Dumnezeu, și colaborarea omului”, a subliniat pr. Kozovits.

Exemplul Sfintei Fecioare Maria devine deosebit de important tocmai în acest sens. Atunci când Dumnezeu a chemat-o, ea a răspuns cu „da”: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” Acest răspuns a devenit temelia întregii vieți a Maicii Domnului. „De aceea, învățătura cea mai importantă a Sfintei Fecioare poate fi rezumată astfel: «Facă-se voia Ta». Pentru că ceea ce Dumnezeu Atotputernicul voiește pentru noi și împlinește împreună cu noi este mai bun decât cel mai bun, nimeni nu poate născoci ceva mai înalt, nimeni nu poate săvârși ceva mai desăvârșit, iar rodul acestui drum nu poate fi altul decât viața veșnică, zidită deasupra lumii trecătoare”, a concluzionat pr. Kozovits.

În încheiere, părintele paroh a adresat mulțumiri tuturor celor care au contribuit la organizarea și desfășurarea acestei sărbători. După Sfânta Liturghie, toți cei prezenți au fost invitați în curtea parohiei, unde s-au bucurat de o agapă fraternă. (Biroul de presă al Episcopiei de Timișoara)