Continuându-și reflecția asupra constituției pastorale Gaudium et spes a Conciliului Vatican II, Sfântul Părinte a pus în contrast această misiune cu presiunea resimțită în lumea modernă de a se conforma „unui stil de viață centrat pe consumul de bunuri materiale”. În schimb, a insistat el, „inimile noastre sunt făcute să privească în sus”.

Construirea cetății pământești

În același timp, Biserica își îndeplinește misiunea contribuind și la „construirea cetății pământești”, nu în primul rând prin acțiune politică, ci prin „mărturia credinței și a carității, împreună cu angajamentul pentru dreptate, pace și fraternitate”. Biserica, a continuat el, nu poate accepta „opresiunea celor slabi și a celor săraci, nici structurile nedrepte care perpetuează condiții de dependență și injustiție”. Călăuziți de doctrina Bisericii, creștinii colaborează cu toți oamenii de bunăvoință în căutarea binelui comun.

Coerența dintre credință și viața de zi cu zi

Urmându-i pe Părinții conciliari, Papa Leon a evidențiat nevoia ca creștinii să-și trăiască viața în acord cu credința lor și a observat că discrepanța între „credința mărturisită și viața de zi cu zi merită să fie socotită printre erorile cele mai grave ale epocii noastre”. A remarcat, de asemenea, accentul pus în Gaudium et spes pe misiunea credincioșilor laici, chemați să aducă valorile evanghelice în lume, nu doar în familie și la locul de muncă, ci în „fiecare sferă a vieții”.

Sfințenia personală și caritatea frățească

Întregul Popor al lui Dumnezeu, a continuat el, și mai ales păstorii și teologii, sunt chemați să examineze și să evalueze culturile timpului nostru în lumina Cuvântului lui Dumnezeu și a Tradiției Bisericii. Aceasta, a spus Sfântul Părinte, „cere o minte echilibrată, liberă de curentele culturale, capabilă să privească lumea într-o lumină pozitivă, rămânând totodată fermi în prezentarea mesajului Evangheliei în întregime”, fără a-l dilua și fără a „îndulci” exigențele pe care le ridică.

La final, Suveranul Pontif a insistat că unica intenție a Bisericii, aceea de a instaura Împărăția lui Dumnezeu și mântuirea întregului neam omenesc, se împlinește „mai ales prin sfințenia personală și iubirea frățească”. A încheiat: „să fim, așadar, deschiși față de acțiunea Duhului Sfânt, pentru ca să ne ajute să trăim în sfințenie și caritate, astfel încât lumea să creadă și să spere”.

Astfel, programul propus participanților a fost divers și interactiv, cuprinzând atât activități spirituale (Rozariul, Sfânta Liturghie, cateheză), cât și oportunități de dezvoltare și cunoaștere (standuri cu jocuri, mâncare și activități de creație, tombolă, Talent Show). La frumusețea evenimentului au contribuit, de asemenea, vremea însorită, primirea și disponibilitatea gazdelor, precum și entuziasmul revederii după pauza de peste vară. Programul a debutat cu primirea pelerinilor și cu devoțiunea Sfântului Rozariu, rostit în timpul pelerinajului către mănăstire. Odată ajunși la mănăstire, participanții s-au bucurat de întâmpinarea caldă a organizatorilor. Apoi, tinerii s-au adunat în biserică pentru prima întâlnire de cunoaștere cu Sfântul Francisc, prin intermediul unei cateheze fascinante, moderată de pr. Ioan Butacu (pr. Giovanni) OFMConv.

Momentul central al zilei a fost Sfânta Liturghie, prezidată de Preasfințitul Cornel Damian, Episcop auxiliar de București. În cadrul predicii, Preasfințitul Cornel ne-a propus trei idei principale, pornind de la Evanghelia după Sfântul Matei (11,25-30), mai exact de la fragmentul despre chemarea celor osteniți. Cele trei idei prezentate s-au referit la chemarea celor mici, pe care Isus îi vede ca fiind prioritari; la chemarea celor osteniți, care au nevoie să-l întâlnească pe Isus; iar prin ultima idee, Preasfințitul a făcut referire la „jugul Domnului”, care nu trebuie perceput ca o povară, ci ca o misiune ce poate fi îndeplinită de tineri, asemenea Sfântului Francisc, cu entuziasm și dăruire. La finalul omiliei, Preasfințitul Cornel a concluzionat, invitându-ne să păstrăm mereu în suflet îndemnul lui Isus: „Curaj! Eu am învins lumea!” (In 16,33). După Sfânta Liturghie, participanții au servit prânzul oferit de gazde și organizatori, un timp propice pentru relaxare și socializare.

A urmat „Assisi Fest”, noutatea acestui eveniment și o altă parte importantă așteptată de toți. În cadrul festivalului, cei prezenți s-au bucurat de mai multe surprize din partea tinerilor din Echipa Diecezană, precum un flashmob, o scenetă despre viața Sfântului Francisc, momente artistice individuale și colective, precum și diverse standuri tematice și interactive: relaxare, clătite, provocări, pictură, jocuri și crearea de lumânări. Și aici, Sfântul Francisc și-a făcut simțită prezența datorită standurilor de Q&A și Book Zone. Sistemul de puncte și tombola au făcut totul și mai captivant, tinerii putând câștiga puncte și premii la diversele standuri. Festivalul a prevăzut și un program de Talent Show, în cadrul căruia mai mulți dintre cei prezenți ne-au încântat prin muzică și dans:  David Blăjuț – violă, Cioplea Anima Band, Alexandra Tudor – voce și folclor și Oana Ene – voce. Evenimentul a fost unul reușit și a lăsat multe amintiri plăcute, facilitând, în același timp, legarea unor noi prietenii și cunoașterea unui tânăr sfânt care ne vorbește și astăzi. (Ina Baratu pentru ARCB.ro)

Vizita a debutat prin celebrarea Sfintei Liturghii și a continuat cu o serie de întâlniri cu credincioșii, cu membrii grupului de rugăciune marian „Maria de Schoenstatt” și cu lectorii parohiei. Au urmat apoi momente de dialog cu angajații parohiei și cu membrii Consiliului Parohial, vizite la cei bolnavi, momente de reculegere la cimitir, precum și discuții personale. Toate acestea au revelat chipul unei Biserici vii, care nu doar vorbește, ci ascultă, însoțește și slujește.

Un moment deosebit de emoționant a fost vizita la casa de tip familial aflată în grija Surorilor lui Isus Răscumpărătorul. Aici, adolescenții au avut ocazia să-și împărtășească frânturi din viață și din propriile experiențe. Mărturiile lor, pline de sinceritate și sensibilitate, au fost de-a dreptul profunde, amintindu-ne tuturor că, uneori, cei mai mici ne pot oferi cele mai mari lecții de curaj, speranță și iubire. „În această casă, misiunea surorilor capătă un chip concret: acela de a transforma grija în familie și prezența în iubire. Rugați-vă mult pentru surori!”, i-a îndemnat Preasfințitul pe cei prezenți.

Un alt punct central al programului a fost întâlnirea cu copiii, adolescenții și tinerii. Dialogul deschis cu ei a reprezentat un puternic semn de speranță și o invitație de a privi tânăra generație nu doar ca pe viitorul Bisericii, ci ca pe prezentul ei viu, chemat să-și descopere vocația și misiunea. În toate aceste momente s-au conturat două valori esențiale: respectul și recunoștința. Respectul ne învață să vedem demnitatea sacră a fiecărei persoane, iar recunoștința ne ajută să recunoaștem binele primit de la Dumnezeu și de la cei din jur. O comunitate care știe să respecte și să mulțumească este o comunitate capabilă să crească în comuniune autentică.

Sâmbătă, 3 octombrie, Preasfințitul Iosif Păuleț s-a întâlnit și cu credincioși din filiala Borzești a parohiei noastre, încurajându-i în credință și rugându-i să rămână uniți în jurul bisericii și a păstorului ei. Tot sâmbătă, comunitatea a îmbrăcat haine de sărbătoare, celebrând hramul parohiei. Preasfințitul Iosif Păuleț a încurajat credincioșii să-și îndrepte privirea spre Sfânta Tereza a Pruncului Isus, patroana lor spirituală, cea care a descoperit „calea cea mică”: sfințenia trăită prin lucruri simple, dar împlinite cu o iubire nemărginită. Viața ei ne amintește că nu trebuie să căutăm măreția în ochii lumii, ci să păstrăm o inimă smerită și deplin deschisă înaintea lui Dumnezeu.

Astfel, mottoul vizitei a devenit o adevărată rugăciune pe buzele tuturor: „Doamne, fă-ne mici în ochii noștri, mari în iubire, disponibili pentru misiune!” Vizita pastorală s-a încheiat într-o atmosferă de profundă sărbătoare, prin Sfânta Liturghie solemnă de hram, celebrată alături de un mare număr de preoți, în comuniune strânsă cu enoriașii parohiei și cu pelerinii sosiți la sărbătoare. Această jertfă euharistică a fost și un prinos de mulțumire pentru toate întâlnirile și binecuvântările revărsate în aceste zile.

La finalul celebrării, Preasfințitul a felicitat comunitatea pentru unitatea și statornicia de care dă dovadă, îndemnându-i pe credincioși să-și sporească permanent credința. Au fost adresate mulțumiri speciale părintelui paroh Mihail Farcaș, precum și tuturor preoților parohi care au păstorit de-a lungul timpului această comunitate, lăsând urme adânci în sufletele oamenilor. Rămâne însă o vie chemare pentru viitor: să nu lăsăm ca aceste zile să devină doar o simplă amintire, ci să le transformăm în viață de zi cu zi. Suntem chemați să fim mai atenți la cei care suferă, mai recunoscători pentru binele primit, mai respectuoși unii față de alții și mult mai disponibili pentru misiunea pe care Dumnezeu ne-o încredințează în lume.

Sub ocrotirea a Sfintei Tereza, comunitatea din Onești pășește mai departe pe drumul credinței cu o inimă simplă, smerită și deschisă, păstrând vie în suflet această rugăciune: „Doamne, fă-ne mici în ochii noștri, mari în iubire, disponibili pentru misiune!” (Andreea Alexandra Ciupercă pentru Ercis.ro)

Sfânta Liturghie solemnă a fost prezidată de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, și concelebrată de peste 30 de preoți veniți din diferite comunități. Evanghelia a fost proclamată de Mons. Ionuț-Paul Strejac, consilier al Nunțiaturii apostolice din Albania. Numeroșii credincioși prezenți au adus laudă lui Dumnezeu pentru darurile primite prin mijlocirea Sfintei Tereza a Pruncului Isus și s-au rugat pentru Biserică, pentru familii și pentru întreaga comunitate parohială.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de pr. Fabian Măriuț, parohul parohiei Sfânta Fecioară Maria Regină (Cioplea), care a evocat câteva momente semnificative din viața Sfintei Tereza, punând accentul pe „calea cea mică” a copilăriei spirituale. Pornind de la dorința ei din copilărie de a alege „totul”, predicatorul a arătat cum Tereza avea să-și descopere mai târziu adevărata vocație în inima Bisericii: „Voi fi iubirea. Astfel voi fi totul.” Din această perspectivă au fost puși în lumină trei piloni ai spiritualității sale: umilința, încrederea și iubirea.

Prin exemple din viața sfintei, credincioșii au fost invitați să redescopere simplitatea unei inimi care se încredințează cu totul lui Dumnezeu. Pr. Fabian Măriuț a amintit și imaginea brațelor lui Isus ca un „ascensor” care o ridică pe Tereza spre sfințenie, semn al încrederii ei depline în harul divin, precum și dorința ei de a deveni „victimă a iubirii lui Dumnezeu”. Iubirea, a subliniat predicatorul, nu este doar afecțiune sau sentiment, ci hotărârea de a vrea binele în mod necondiționat și dezinteresat. Predica s-a încheiat cu o rugăciune adresată Sfintei Tereza: „Trimite-ne trandafiri. Ajută-ne să avem mereu încredere, ca și tine, în marea dragoste pe care Dumnezeu o are pentru noi, ca să putem imita mica ta cale de sfințenie în fiecare zi.”

La finalul celebrării, pr. Nicolaie Farcaș, parohul comunității, a mulțumit ÎPS Aurel Percă, preoților concelebranți și tuturor celor care, prin implicarea și dăruirea lor, au contribuit la pregătirea și buna desfășurare a sărbătorii. Bucuria hramului a continuat și după încheierea Sfintei Liturghii, în curtea bisericii, unde cei prezenți au rămas împreună într-o atmosferă fraternă. Comunitatea a pregătit o masă pentru toți participanții, care s-au putut bucura de câteva clipe de întâlnire și de comuniune. Astfel, hramul a fost nu doar un moment de rugăciune în jurul altarului, ci și o frumoasă întâlnire a familiei parohiale, trăită sub ocrotirea Sfintei Tereza a Pruncului Isus. Pentru cei care nu au putut fi prezenți, Sfânta Liturghie a fost transmisă în direct pe Angelus TV. (Teodora Ghebu pentru ARCB.ro)

Dragi prieteni tineri, inima voastră tânjește după iubire. După o iubire profundă, sacrificială și durabilă. Această dorință nu este întâmplătoare. Este un semn că ați fost făcuți pentru iubire. Sfântul Augustin, a cărui inimă arzătoare este reprezentată străpunsă de o săgeată în stema mea, a spus-o astfel: „Neliniștite sunt inimile noastre până se odihnesc în Tine, Dumnezeule” (Confesiuni 1,1). Prin aceasta, el a exprimat dorul după iubirea divină pe care Dumnezeu o revarsă cu adevărat în sufletele noastre atunci când suntem uniți cu El. Da, Dumnezeu însuși poate fi prezent în iubirea umană și o poate transforma. Atunci ne dăruiește capacitatea de a iubi așa cum iubește El: în slujire, în dăruire de sine generoasă și, când este nevoie, în iertare. Căci Dumnezeu este iubire și v-a creat pentru a iubi – pe El și pe oamenii de lângă voi.

Dintre toate formele de iubire umană, cea dintre un bărbat și o femeie ocupă un loc aparte. Ea poate lovi inima ca o săgeată – intens și fulgerător. Totuși, iubirea adevărată nu se oprește aici. Nu este doar o emoție trecătoare, aprinsă pentru scurt timp. Este mai mult. Este un angajament profund față de celălalt, o decizie, un drum și un legământ pe viață. „Iubirea este autentică și poate dura pentru totdeauna doar atunci când reflectă splendoarea eternă a lui Dumnezeu – Dumnezeu care este iubire (cf. 1Ioan 4,8). Relațiile solide și rodnice se construiesc împreună pe încredere reciprocă, pe acest «pentru totdeauna» care este inima oricărei vocații la viața de familie și la consacrarea religioasă” (Discurs la întâlnirea cu tinerii din Liban). Această iubire întreabă mai întâi: „Cum pot iubi așa cum a iubit Cristos?” (cf. Ioan 15,12) și lasă pe ultimul loc întrebarea „Ce câștig eu din aceasta?”

Căsătoria dezvăluie ceva din însuși misterul lui Dumnezeu. Când un bărbat și o femeie se dăruiesc cu totul unul altuia în iubire, Dumnezeu este viu în mijlocul lor. Fidelitatea lor, iertarea lor, năzuința lor zilnică după ceea ce este bun sunt o reflectare a iubirii lui Cristos pentru Biserica Sa. Poate că sună ca o exagerare romantică, dar este un adevăr profund: „În El, care este Unul, noi suntem una” (Sf. Augustin, Comentariu la Psalmul 127).

Dumnezeu vă cheamă, dragi tineri, la această mare iubire. Nu vă temeți de profunzimea ei! Căci iubirea la care sunteți chemați este suficient de puternică pentru a birui dificultățile și suficient de mare pentru a vă susține întreaga viață. Nu este perfectă, dar crește în lumina credinței. Iubirea adevărată este un dar al lui Dumnezeu și noi nu o putem pur și simplu crea singuri. În timp ce iubirea umană este adesea întinată de dorințe egoiste, iubirea lui Dumnezeu, în schimb, este dezinteresată, îndelung-răbdătoare, binevoitoare și are toate calitățile minunate pe care Sf. Paul le enumeră în Scrisoarea către Corinteni (cf. 1Corinteni 13).

Vedem cea mai frumoasă imagine a iubirii adevărate atunci când privim la crucea lui Isus Cristos. El ne iubește atât de mult încât a fost dispus să moară pentru noi. Acesta este „ADN-ul” creștinismului, porunca lui Cristos: „Să vă iubiți unii pe alții așa cum v‑am iubit Eu! Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (Ioan 15,12-13).

Această carte, „YOUCAT: Love Forever”, își propune să vă însoțească pe acest drum. Tineri ca voi, din peste 30 de țări diferite, și-au împărtășit în ea mărturiile, arătând că idealul la care ne cheamă Cristos este o comoară fascinantă. Cartea vă invită să vă deschideți inimile către un plan mai mare decât orice vis omenesc. Ea slujește drept pregătire pentru un „da” care nu este doar pentru o singură zi, ci pentru toată viața – un „da” asemenea iubirii lui Dumnezeu, neobosit și fidel.

Mă rog pentru voi, cei care citiți această carte, inspirată de iubitul nostru Papă Francisc. Fie ca Isus Cristos să vă miște inimile până când își găsesc odihna în El. Fie ca Duhul Sfânt să fie lumina și puterea voastră. Și fie ca voi, asemenea Mariei, Mama iubirii frumoase, să răspundeți cu încredere și curaj la cea mai frumoasă dintre toate vocațiile: vocația la iubire.

Într-un mesaj adresat pr. Gabriel Romanelli, parohul bisericii Sfânta Familie din Gaza, Papa Leon s-a rugat pentru victime și i-a mulțumit pentru slujirea sa. „De când am aflat vestea dureroasă a morții Maysei și a Mariei, mă rog lui Dumnezeu pentru ele, pentru familiile lor și pentru întreaga comunitate din Gaza. Până când, Doamne?”, a scris el. „Vă mulțumesc că însoțiți parohia și atâtea persoane care doresc să trăiască în pace. Binecuvântări și o îmbrățișare afectuoasă.”

La rândul său, Cardinalul Pierbattista Pizzaballa, Patriarhul latin al Ierusalimului, și-a exprimat condoleanțele în numele clerului și al Diecezei, condamnând pierderea unor vieți nevinovate. Înmormântarea celor două femei a avut loc sâmbătă la biserica Sfântul Porfirie din orașul Gaza, unde Mitropolitul Alexios, Vicarul Patriarhal greco-ortodox, s-a rugat pentru odihna lor veșnică. Potrivit surselor medicale de la Spitalul Al-Shifa, persoanele rănite în atac se aflau în stare gravă. Armata israeliană a declarat că ținta atacului a fost un centru de comandă sau un lider al Hamas.

Între timp, Biserica locală, condusă de pr. Romanelli și de Misionarele Carității, continuă să ajute sute de persoane strămutate care nu au unde să se refugieze în siguranță. Într-un interviu acordat ziarului italian La Repubblica, înainte de comemorarea zilei de 7 octombrie, Cardinalul Pizzaballa a spus că atât israelienii, cât și palestinienii rămân marcați de evenimentele din acea zi. „Nu am depășit încă acea zi. Ambele popoare, israelienii și palestinienii, rămân prinse în acest traumatism profund și nerezolvat. Nu văd să apară nicio dorință de a spune: «Să ne oprim.»”

Deși intensitatea luptelor a scăzut, Cardinalul a avertizat că „reconstrucția nu a început, condițiile de viață nu s-au îmbunătățit; mai mult, din unele puncte de vedere, s-au înrăutățit chiar.” Odată cu apropierea iernii, Cardinalul Pizzaballa și-a exprimat îngrijorarea mai ales pentru familiile strămutate. „Ploile vor fi o problemă enormă pentru toți cei care trăiesc în corturi.” În mijlocul acestor dificultăți, redeschiderea școlii parohiale din Gaza a oferit comunității un semn de speranță. „Redeschiderea a fost un semn important de dat. Un semn că, în ciuda tuturor dificultăților, dorim să începem din nou: nu renunțăm”, a spus Cardinalul. „A fost o mare bucurie în acea zi; toți plângeau.”

În prima seară, în cadrul Sfintei Liturghii, părintele ne-a vorbit despre familie ca fiind o resursă care trebuie redescoperită. Părintele a evidențiat că Dumnezeu a creat familia cu scopul ca cei doi soți să aibă grijă unul de celălalt. La finalul predicii, pr. Felician Tiba ne-a îndemnat să luăm hotărârea de a nu mai aștepta ca celălalt să facă primul pas, ci să fim noi primii. În a doua zi, copiii și tinerii au avut ocazia de a se întâlni cu pr. Felician care le-a adresat întrebarea „Cine este Dumnezeu?” Apoi le-a vorbit despre rolul pe care îl au în familie, acela de a învăța, de a participa la bunul mers al familiei.

Seara, credincioșii au avut prilejul de a înțelege importanța credinței în viața de familie, ceea ce presupune un efort. Pr. Felician a adresat întrebarea „Cine este Cristos pentru mine?” Vorbind despre misterul Întrupării lui Isus Cristos, pătimirea, moartea și învierea sa, a subliniat că Isus Cristos este prezent cu noi până la sfârșit prin Biserica sa. Biserica suntem noi și prin Botez suntem continuarea lui Cristos în lume. De asemenea, a evidențiat care este misiunea familiei: aceasta trebuie să vorbească despre iubirea lui Dumnezeu prin fapte și gesturi frumoase, prin exemplul pe care îl dă copiilor, iar scopul este acela de a avea grijă ca soții să ajungă împreună la mântuire.

Zilele de misiuni s-au încheiat cu Sfânta Liturghie de hram, prezenți la sărbătoare fiind Preasfințitul Petru Sescu, Episcop auxiliar al Diecezei de Iași și mai mulți preoți. În cadrul acestei zile de sărbătoare, pr. Felician Tiba a evidențiat importanța hramului bisericii, că fiecare membru din comunitate are rolul lui și trebuie să își facă partea, la fel ca în viața de familie. Prin exemplul Sfintei Tereza a Pruncului Isus a subliniat că iubirea este legea supremă, iar în inima familiei aceasta să domnească.

Părintele paroh Alin Petrică Herciu a adresat cuvinte de recunoștință tuturor celor prezenți la sărbătoare, iar la final întreaga comunitate a primit binecuvântarea Preasfințitului Petru Sescu, care reprezintă un motiv de bucurie și speranță.

Pentru comunitate, aceste zile au fost o adevărată binecuvântare, oferind momente de claritate cu privire la viața de familie, momente de aprofundare a credinței. Mulțumim bunului Dumnezeu pentru aceste zile de har, părintelui paroh, pentru inițiativă, părintelui predicator Tiba Felician, pentru disponibilitate și prezență, Preasfințitului Petru Sescu pentru că a fost în mijlocul nostru, precum și tuturor preoților! (Andreea Trifaș pentru Ercis.ro)

Pr. Francisc Fărcășel, asistentul spiritual general al Acțiunii Catolice, ne-a introdus în tema anului asociativ: „Acțiunea Catolică: o vocație de slujire”, subliniată de mottoul „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6,8), alături de Marius Balint, președintele asociației. S-a subliniat importanța disponibilității, a ascultării glasului lui Dumnezeu și a răspunsului de a ne implica în misiunea de slujire la care suntem chemați. Dacă astăzi am auzi întrebarea Domnului: „Pe cine voi trimite?”, ce răspuns am da? Pe cine alegem să îl slujim, cui îi răspundem: „Iată-mă!”.

A urmat Sfânta Liturghie, prezidată de Preasfințitul Petru Sescu, Episcop auxiliar de Iași, înconjurat de asistenții spirituali parohiali sau diecezani. În cuvântul de învățătură Preasfințitul a subliniat rolul fiecărui creștin în Biserica lui Cristos. În cadrul acestuia am fost invitați să reflectăm asupra chemării primite de fiecare dintre noi prin Botez: „Dumnezeu prin Botez ne cheamă pe fiecare să fim sarea pământului și lumina lumii.” În orice chemare Dumnezeu are inițiativa, El ne cheamă și noi îi răspundem. „Bucurați-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri!” Dacă noi colaborăm cu harul lui Dumnezeu suntem nu doar cetățeni ai acestui pământ, ci chiar cetățeni ai cerului, să avem umilința de a recunoaște că harul lui Dumnezeu lucrează în noi și prin noi.

După prânz activitățile au continuat cu „eMisiunea Acțiunii Catolice”, coordonată de pr. Cristian Andrieș și de pr. Eduard Amariei, asistenți spirituali ai sectorului tineri. Copiii, tinerii și adulții au fost provocați să găsească modalități concrete de a contribui la îndeplinirea misiunii Acțiunii Catolice în societate și în Biserică, responsabilități pentru care sunt gata de a răspunde: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!” după cum este mottoul acestui an asociativ.

În încheierea zilei, nu putea lipsi și o activitate dinamică coordonată de Viorel Butacu, coordonator al zonei Bacău. Participanții au fost împărțiți în 10 grupuri mixte, fiecare grup primind diverse provocări. La final, ne-am reunit cu toții pentru a vedea și a împărtăși ceea ce a realizat fiecare grup, într-un moment de bucurie, creativitate și comuniune. Iar pentru că după faptă vine și răsplata, la finalul programului toți participanții au primit câte o sticluță cu un bilețel pe care să-și noteze un angajament asumat pentru anul asociativ 2026-2027, ca răspuns personal la chemarea de a sluji și de a se implica în viața Acțiunii Catolice.

Ziua s-a încheiat cu o rugăciune de mulțumire adresată lui Dumnezeu pentru momentele de comuniune petrecute împreună, cerând binecuvântare asupra gazdelor acestui eveniment pentru generozitatea și grija de care au dat dovadă pentru ca nimănui să nu îi lipsească nimic. Încredințăm Duhului Sfânt întreaga noastră asociație, pe toți membrii Acțiunii Catolice, ca să răspundem cu fidelitate chemării primite de a sluji lui Dumnezeu pentru binele lumii. (Andreea Hol pentru Ercis.ro)

Credința martirilor

La Roma, a spus Sfântul Părinte, credința pe care au primit-o în Coreea „poate primi un nou impuls misionar. Ați venit de departe, este adevărat, dar aici sunteți acasă.” Într-adevăr, a amintit el, Coreea a fost „cândva un pământ de misiune, dar a devenit astăzi o patrie a misionarilor”, înrădăcinată în memoria credinței și a jertfei martirilor coreeni. „Memoria dă naștere misiunii”, a spus Papa, „iar misiunea deschide calea speranței”.

„Următoarea Zi Mondială a Tineretului va face vizibil tot acest lucru”, a subliniat Pontiful. „Tineri din toate colțurile lumii vor ajunge într-un ținut în care Evanghelia a prins rădăcini prin mărturia martirilor. Mi-aș dori ca ea să fie o mare întâlnire între memorie și viitor: martirii transmit credința noilor generații, iar tinerii o primesc pentru a o duce pe drumurile lumii.”

Ascultarea tinerilor

Invitația Papei Leon adresată tuturor celor implicați în pregătirea evenimentului a fost: „ascultați tinerii, mergeți alături de ei și ajutați-i să descopere că a-l urma pe Cristos nu diminuează libertatea, ci o duce la împlinire; că credința nu restrânge viața, ci o deschide spre un orizont mai larg”. I-a îndemnat să se pregătească pentru Ziua Mondială a Tineretului cu entuziasm, păstrând în inimă cuvintele lui Isus: „Îndrăzniți: Eu am biruit lumea!”

Martirii coreeni, a spus Papa, au înțeles bine aceasta: „speranța lor nu depindea de împrejurări favorabile, ci de certitudinea că Cristos biruise deja”. „Biserica din Coreea a crescut prin mărturia martirilor”, printre care Sfântul Andrei Kim Tae-gon, Sfântul Paul Chong Ha-sang și alții, a spus Papa Leon. „De-a lungul istoriei sale, poporul coreean a dat dovadă de o tărie sufletească extraordinară: a îndurat persecuții, războaie, sărăcie și diviziune, știind să se ridice din nou și să privească spre viitor.”

Femei și bărbați ai reconcilierii

Sfântul Părinte i-a îndemnat pe cei care îl ascultau să prețuiască și să cultive prietenia cu Cristos, care „ne deschide spre fraternitate”. Faptul că provin din Dieceze, institute, congregații și experiențe diferite, a spus el, le permite să „facă din această diversitate o resursă pentru sinodalitate”.

O Biserică sinodală, a continuat Suveranul Pontif, recunoaște în celălalt „un frate sau o soră și un însoțitor de drum, niciodată un rival”. Acest lucru, a spus el, este deosebit de important într-o regiune precum peninsula coreeană, care „poartă încă rana dureroasă a diviziunii”. Să continuăm să lucrăm și să ne rugăm, a îndemnat Papa, „pentru ca noi căi de întâlnire să se deschidă și pentru ca Evanghelia păcii să fie vestită liber în fiecare parte a peninsulei coreene și în întreaga lume”.

Pr. Cristinel Ghiurcă îi urmează în slujirea pastorală pr. Mihail Văcaru, de asemenea călugăr franciscan capucin, care a păstorit comunitatea din Slobozia înaintea sa. Această continuitate franciscană reprezintă o legătură frumoasă pentru comunitate și o invitație de a păstra și de a aprofunda valorile spiritualității franciscane: iubirea față de Cristos și Evanghelie, simplitatea, fraternitatea, apropierea de cei aflați în nevoie și bucuria de a sluji. Noua misiune a pr. Cristinel începe, astfel, într-un spirit de continuitate, dar și cu prospețimea unui nou început, încredințat lui Dumnezeu prin rugăciunea întregii comunități.

Evanghelia proclamată în această zi, din Matei 21,33-43, parabola lucrătorilor viei, a oferit un cadru deosebit de potrivit pentru momentul pe care l-a trăit comunitatea. În predică a fost subliniată semnificația teascului, element prezent în via descrisă de Isus. Teascul devine imagine a sacrificiului și a jertfei, a strivirii bobului de strugure pentru ca din el să izvorască vinul. Imaginea poate fi citită și în lumina slujirii preoțești: păstorul este chemat să-și dăruiască viața pentru comunitatea care îi este încredințată, să fie disponibil, să poarte împreună cu oamenii bucuriile și încercările lor și să transforme propria slujire într-un dar. În centrul acestei dăruiri se află Cristos, care a transformat Crucea în semnul iubirii desăvârșite. De aceea, crucea oferită noului paroh în momentul instalării sale nu este doar un simbol al unei responsabilități, ci și o chemare la o slujire trăită în spiritul jertfei.

Ziua de 4 octombrie a avut o încărcătură aparte pentru familia franciscană. Și comunitatea din Slobozia, alcătuită din pr. Adrian Cojoc, pr. Vicențiu Bejan, pr. Alois Ciuraru și pr. paroh Cristinel Ghiurcă, l-a comemorat pe Sfântul Francisc de Assisi, la 800 de ani de la trecerea sa la cele veșnice. Francisc, omul care a ales să trăiască Evanghelia în simplitate și să-l urmeze pe Cristos cel sărac și răstignit, rămâne pentru Biserică un model de fraternitate, pace și slujire. În această zi, prezența unui călugăr franciscan la începutul unei noi misiuni pastorale în Slobozia capătă o semnificație aparte: chemarea Sfântului Francisc, de a trăi Evanghelia cu autenticitate și de a o face vizibilă prin viață, poate deveni și pentru comunitatea din Slobozia un drum de reînnoire spirituală. La finalul celebrării, comunitatea și-a îndreptat privirea cu încredere spre noua etapă care începe, primindu-l pe pr. Cristinel Ghiurcă ca păstor și slujitor.

Ne exprimăm recunoștința față de pr. Mihail Văcaru pentru cei șapte ani de slujire în biserica noastră și îi dorim noului paroh o misiune binecuvântată, plină de roade, și îl încredințăm rugăciunii comunității, pentru ca Dumnezeu să-i dăruiască putere, înțelepciune și bucurie în slujirea poporului său. Cheia să-i amintească mereu să deschidă ușile către Dumnezeu și către oameni, crucea să-i fie putere în momentele de jertfă, iar cuvântul lui Dumnezeu să-i fie lumină în fiecare zi a misiunii sale. Bine ai venit în mijlocul nostru, pr. Cristinel! (Maria Bucur pentru ARCB.ro)

„Preoții, călugării și călugărițele”, spunea pr. Felician, „în virtutea faptului că fac parte dintr-o structură a Bisericii, fac anual exerciții spirituale și participă frecvent la diferite cursuri de formare. Și creștinul obișnuit, duminică de duminică, unii chiar zi de zi, participând la Liturghie, dar și la Sacramente în general, își asumă Botezul primit, continuând în felul acesta propria formare de creștin. Prin urmare, cu atât mai mult, surorile, cele care prin decizie liberă au ales să împărtășească o anumită carismă, la rândul lor sunt invitate să participe la momente de formare, la zile de reculegere sau la exerciții spirituale.”

Mergând pe firul temei, părintele formator ne-a invitat să nu ne temem să iubim: „A iubi înseamnă a voi binele persoanei iubite, în cazul nostru al aproapelui, indiferent cine este el. Concret, iubirea unei persoane consacrate, al unei surori din Ordo virginum, față de aproapele se manifestă în primul rând prin exemplul pe care trebuie să-l dea. Prezența discretă la celebrările din biserică, îngrijirea cântecelor și a rugăciunilor, vorbirea calmă și atentă, voluntariatul în favoarea bisericii ca și clădire, încurajarea celor descurajați, atenția față de cei bolnavi sau vârstnici, acestea și multe altele arată că respectiva soră a înțeles ce înseamnă a-și conforma viața cu aceea a lui Isus. Sfânta Tereza a Pruncului Isus și-a dorit ca în Biserică să fie iubirea. Nu a voit să fie un oarecare organ marginal, ci a dorit să fie armonizarea tuturor organelor, să fie iubirea, să iubească așa cum a iubit Isus”.

După momentul de formare a urmat Sfânta Liturghie. Și aici, pr Felician a continuat șirul învățăturilor, folosindu-se de data aceasta de lecturile zilei. „Ce frumos ar fi să putem spune și noi, întorcându-ne din comunitățile în care trăim: «Până și diavolii ni se supun!» Ce frumos ar fi ca cei care ne întâlnesc să spună: «Iată o soră, un adevărat model de credință trăită cu entuziasm!»” La final i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru darul de a ne fi întâlnit, pentru toate cele ascultate și l-am rugat pe Duhul Sfânt, protagonistul anului pastoral în care ne aflăm, să fie el cel care să ne călăuzească și să ne inspire în tot ceea ce înseamnă dăruirea noastră în Ordo virginum. (Sr. Maria Porundi pentru Ercis.ro)

Pe 6 mai 1527, Garda Elvețiană Pontificală l-a apărat pe Papa Clement al VII-lea „cu un curaj extraordinar și o loialitate neclintită”. Cu acea ocazie, 147 de gărzi și-au pierdut viața, în timp ce cei 42 de camarazi ai lor l-au escortat pe Sfântul Părinte în siguranță la Castel Sant’Angelo. „Sacco di Roma din 1527 este unul dintre cele mai definitorii evenimente din istoria noastră. Anul comemorativ amintește disponibilitatea de a se sacrifica și marchează loialitatea predecesorilor noștri. În același timp, dorim să arătăm că valorile acelor vremuri sunt încă prezente astăzi și modelează misiunea gărzilor noastre în slujba Papei. Este un an de amintire demnă, de întâlnire și de recunoștință”, a declarat într-un comunicat colonelul Christoph Graf, comandantul Gărzii Elvețiene Pontificale.

Programul comemorativ

Comemorările se vor deschide pe 23 ianuarie cu o conferință a istoricilor la Brig, în Elveția. Va fi lansată o publicație care examinează împrejurările politice, militare și religioase ale evenimentelor din acea perioadă și consecințele lor, precum și „întrebări legate de memorie, responsabilitate și mit”, potrivit comunicatului. Între 16 și 19 aprilie 2027, Garda Elvețiană Pontificală va participa la Sechseläuten, Sărbătoarea Primăverii din Zurich, la invitația Comitetului Central al breslelor din Zurich. „În acest fel”, subliniază comunicatul, „poate fi evidențiată legătura istorică dintre orașul Zurich și comandantul de atunci al Gărzii, Kaspar Röist, care s-a născut la Zurich, a condus Garda în timpul Sacco di Roma din 1527 și și-a pierdut viața.”

Punctul culminant îl vor reprezenta celebrările de la Vatican, între 5 și 7 mai 2027. Programul va cuprinde Vesperele și dezvelirea unei noi plăci comemorative în cinstea gărzilor căzute, Sfânta Liturghie în Bazilica San Pietro, depunerea jurământului de către noile gărzi în Piața San Pietro, o proiecție de artă luminoasă a artistului elvețian Gerry Hofstetter și alte evenimente la care vor lua parte reprezentanți ai Bisericii, ai vieții politice, ai societății civile și ai familiei mai largi a Gărzii Elvețiene.

Un pelerinaj în Elveția

Pe 4 septembrie 2027 va avea loc la Einsiedeln, în Elveția, pelerinajul național al fostelor gărzi elvețiene. Pe lângă celebrările religioase, programul va include premiera mondială a unui film dedicat anului comemorativ, precum și o altă proiecție de artă luminoasă. „Garda Elvețiană Pontificală dorește nu doar să amintească un eveniment istoric definitoriu; oamenii în uniformă și valorile care au modelat de secole slujirea Gărzii Elvețiene sunt, în egală măsură, în centrul atenției”, încheie comunicatul. „Anul comemorativ urmărește, de asemenea, să aprofundeze înțelegerea misiunii actuale a Gărzii Elvețiene, să încurajeze tinerii elvețieni să slujească în Vatican și să evidențieze legătura statornică a Elveției cu această instituție și cu bogata ei tradiție.”

Parohia este păstorită de Pr. Cristian Hoduț, care, împreună cu comunitatea, continuă să ducă mai departe viața și misiunea acestei parohii. Sfânta Liturghie a fost celebrată de Preasfințitul Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea, care a fost înconjurat de un sobor de preoți și de credincioșii comunității. Sfânta Liturghie a reprezentat nu doar un moment de rugăciune și comuniune, ci și unul de aducere aminte și de mulțumire pentru drumul parcurs de această comunitate în cele trei decenii de la retrocedarea bisericii. Parohia o are ca ocrotitoare pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus, una dintre cele mai iubite sfinte ale Bisericii Catolice, cunoscută pentru spiritualitatea sa profundă și pentru ceea ce ea însăși a numit „calea cea mică”. Spiritualitatea ei a fost în centrul cuvântului de învățătură rostit de Preasfințitul Virgil Bercea.

În cuvântul său, Episcopul greco-catolic de Oradea a pornit de la mesajul Evangheliei și de la ceea ce poate fi numit „regula de aur” a vieții creștine: să facem celuilalt ceea ce am dori să ni se facă nouă. Mesajul central transmis credincioșilor a fost unul simplu, dar profund: nu trebuie să așteptăm ca ceilalți să fie buni cu noi pentru a fi și noi buni cu ei. Iubirea începe cu noi. „Vrei să fii salutat? Salută. Vrei să fii iertat? Iartă”, a spus Preasfințitul Virgil, oferind exemple concrete din viața de zi cu zi. „Dacă cineva mă jignește, eu să nu-l jignesc. Și să-l iert. Dacă cineva nu mă bagă în seamă, eu să-l salut. Dacă cineva mă ceartă, să nu răspund cu aceeași ceartă, ci cu un cuvânt bun.” Este o invitație la o schimbare profundă a felului în care ne raportăm la cei din jur. Creștinul nu este chemat să răspundă răului cu rău și nici să aștepte ca celălalt să facă primul pas. Dimpotrivă, iubirea autentică presupune inițiativă, iertare și disponibilitatea de a face binele chiar și atunci când acesta nu este răsplătit.

Vorbind despre Sfânta Tereza, Preasfințitul Virgil Bercea a evidențiat câteva dintre elementele fundamentale ale „căii celei mici”: încrederea în Dumnezeu, umilința, simplitatea, acceptarea suferinței și, mai presus de toate, iubirea. Astfel, viața Sfintei Tereza devine un exemplu pentru fiecare creștin. Nu este nevoie de gesturi spectaculoase pentru a trăi sfințenia. Un gest simplu, făcut cu iubire, poate avea o valoare extraordinară. În acest sens, Preasfințitul Virgil a vorbit și despre puterea unui simplu surâs: „Un surâs nu costă nimic. Niciodată.” Un zâmbet, o vorbă bună, un salut sau o mână întinsă pot schimba ziua unei persoane. Iubirea creștină se concretizează astfel în gesturi mici, dar care pot aduce lumină și speranță în viața celui de lângă noi.

Un alt îndemn important adresat credincioșilor a fost acela de a nu răspunde răului cu rău. „Faceți bine celor care vă fac rău” și „Nu răspundeți răul cu rău” sunt cuvinte care sintetizează una dintre cele mai dificile, dar și mai frumoase exigențe ale vieții creștine. Este ușor să fii bun cu cel care este bun cu tine. Mult mai greu este să rămâi bun atunci când ești rănit, jignit sau ignorat. Tocmai aici se vede însă adevărata putere a iubirii creștine: în capacitatea de a ierta, de a înțelege și de a răspunde cu bine acolo unde ai primit rău.  Preasfințitul Virgil a subliniat și importanța milostivirii și a înțelegerii celui de lângă noi. Înainte de a judeca un om pentru comportamentul său, suntem chemați să ne întrebăm ce se află în spatele acelui comportament. Cel care este nervos poate trece printr-o suferință. Cel care nu zâmbește poate fi rănit. Cel care se poartă aspru poate avea, la rândul său, nevoie de înțelegere. De aceea, a fi creștin înseamnă și a învăța să privești omul de lângă tine cu milostivire.

Un moment deosebit al sărbătorii a fost dedicat celor care, de-a lungul anilor, au rămas aproape de această parohie și de biserica ei. La împlinirea celor 30 de ani de la retrocedarea bisericii, au fost înmânate diplome de recunoștință persoanelor care au fost alături de comunitate din acea zi și până în prezent. Fiecare diplomă a fost, de fapt, mai mult decât o simplă distincție. A fost un „mulțumesc” pentru ani de prezență, de implicare, de sprijin și de fidelitate. Pentru oamenii care au fost acolo nu doar la marile sărbători, ci și în momentele în care comunitatea a avut nevoie de ei. În spatele acestor 30 de ani se află oameni care au crezut în această comunitate, au contribuit la viața ei și au ajutat ca biserica să rămână un loc viu, în care credința, tradiția și oamenii să se întâlnească.

La 30 de ani de la retrocedare, mesajul Sfintei Tereza rămâne unul deosebit de actual: sfințenia se poate trăi în lucrurile mici, atunci când acestea sunt făcute cu iubire. (Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, Andrei Alexa)

Privind la figura Sfântului din Assisi, președintele italian a observat că timpul nu i-a diminuat „câtuși de puțin atracția și carisma, care trăiesc cu mult dincolo de granițele Italiei și ale creștinismului însuși, al cărui fiu și figură eminentă este, profet al păcii, al iubirii și al respectului față de creație”. Învățătura sa, a continuat, este „o moștenire universală pentru femeile și bărbații din orice epocă și din orice parte a lumii, credincioși și necredincioși, creștini și adepți ai altor religii”. Comunitățile franciscane, a remarcat el, au adus viața religioasă „dincolo de solemnitatea mănăstirilor, în țesutul urban și social” al vremii lor, „care avea atâta nevoie de angajament și prezență”. Ele au întruchipat „un ideal de sărăcie evanghelică și de apropiere față de cei mai mici dintre noi, lăsând o amprentă profundă asupra societății medievale și deschizând calea unor noi forme de solidaritate și a unor noi principii pentru relațiile umane”.

Din acest motiv, a spus el, „Francisc poate fi considerat pe bună dreptate un precursor al sfinților cunoscuți pentru lucrarea lor socială”. A cerut „doar” să trăiască în sărăcie, pace și bucurie alături de frații și surorile sale, urmându-l pe Cristos și „trăind mesajul Evangheliei, invitându-i pe alții să îmbrățișeze privilegiul sărăciei evanghelice – un îndemn care îl deosebea de mișcările populiste ale vremii sale”. „Prin această alegere radicală, atât de uluitoare în ochii lumii, omul care a ales pentru sine și pentru urmașii săi numele smerit de Frați Minori a devenit una dintre cele mai semnificative, mai cunoscute și mai iubite figuri din istoria lumii.”

La rândul său, Custodele Sfântului Convent, fr. Marco Moroni, a îndemnat „mereu” să se ocrotească demnitatea fiecărei persoane, „fără deosebire”. A anunțat, de asemenea, că, împreună cu autoritățile locale, „a fost lansată o propunere pentru un semn durabil și concret al centenarului”: înființarea unui hospice pentru copii în cadrul rețelei regionale de îngrijiri paliative din Umbria.

Aproximativ 3.000 de persoane au luminat noaptea anterioară în Assisi participând la o procesiune. Cu cântece și rugăciuni, cateheze și reconstituiri istorice, traseul pedestru a refăcut drumul parcurs de sicriul Sf. Francisc în 1226, de la locul morții sale până la locul înmormântării, de la Santa Maria degli Angeli până la Bazilica Sf. Francisc. La miezul nopții, clopotele tuturor bisericilor din Assisi au sunat, inaugurând celebrarea euharistică prezidată de Cardinalul Ángel Fernández Artime.

În omilia sa, Cardinalul a reflectat asupra „celui mai profund mesaj” al trecerii sale din această viață: „A trăi bine înseamnă a învăța, zi după zi, să murim față de noi înșine pentru a-i aparține tot mai deplin lui Cristos”. La final, a spus el, „lucrurile pe care le-am avut, realizările noastre, imaginea pe care am proiectat-o despre noi înșine” nu vor mai conta. „Iubirea va rămâne. Cristos va rămâne. Francisc moare sărac, dar moare bogat în singura bogăție care nu moare niciodată: Domnul.” De aceea, a îndemnat oamenii să „se întoarcă la ceea ce este esențial”, punându-l pe Cristos „în centru”, învățând „să se încreadă în Dumnezeu” și trăind „cu mai puțină atașare de lucruri și cu mai multă atenție față de oameni”.

În zorii zilei de duminică, o altă Liturghie pentru comunitatea fraților a fost prezidată de fr. Carlos Alberto Trovarelli, ministru general al Ordinului Fraților Minori Conventuali. Într-un mesaj adresat întregului Ordin, fr. Trovarelli i-a îndemnat să ceară „harul de a îndrăzni să-și asume riscuri”, pentru ca viețile lor să „îl reflecte pe Sfântul din Assisi care, dezbrăcându-se de tot”, a lăsat Duhul Domnului „să facă să înflorească în el bucuria desăvârșită și acea primăvară a credinței pe care, chiar și astăzi, nenumărați bărbați și femei din întreaga lume o recunosc și o admiră”.

„Numai când pacea îi îmbrățișează pe toți este cu adevărat pace.” Cardinalul Matteo Maria Zuppi și-a început omilia reflectând asupra unei lumi marcate, astăzi ca și acum secole, de „războaie groaznice, o nebunie care îi înnebunește pe oameni”. Cardinalul a prezidat Liturghia duminică dimineață la Assisi, în sărbătoarea Sf. Francisc și la al optulea centenar al morții sale, care a avut loc pe 3 octombrie 1226 la Porțiuncula. Au concelebrat Episcopul Felice Accrocca de Assisi-Nocera Umbra-Gualdo Tadino și Foligno, miniștrii Ordinului Fraților Minori Conventuali și Cardinalul Ángel Fernández Artime, legat papal pentru Bazilicile papale din Assisi.

Bazilica Sf. Francisc a fost arhiplină de credincioși, în prezența președintelui italian Sergio Mattarella, alături de reprezentanți ai instituțiilor din întreaga Italie – ai cărei sfinți patroni sunt Sf. Francisc și Sfânta Ecaterina din Siena – și din alte câteva țări. În omilia sa, Arhiepiscopul de Bologna și președintele Conferinței Episcopale Italiene l-a evocat pe Poverello din Assisi ca pe un „chip viu al lui Cristos”, „plin de bucurie”, un „poet al vieții”, care a cântat „frumusețea pe deplin omenească și pe deplin divină” a creației.

Fratele Francisc rămâne profund actual astăzi, inspirându-i pe oameni să meargă împotriva curentului și să cultive reconcilierea, după cum a amintit Papa Leon al XIV-lea în timpul vizitei sale pastorale la Assisi, în luna august trecută. Francisc „ne ajută să vedem” prezența Domnului, a reflectat Cardinalul, încurajându-ne să „împlinim voința Sa”, potrivit căreia nimeni nu este pierdut, „nici măcar dușmanul”. Cardinalul a rostit apoi o caldă mulțumire, făcând ecou Cântării creaturilor: „Lăudat fii Tu, pentru că Fratele Francisc continuă să ne dăruiască pacea și să ne învețe să fim făcători de pace, aducând-o oriunde există violență, ură și neînțelegere. S-a despuiat de tot pentru a putea fi dezarmat.”

Cardinalul Zuppi a reflectat asupra timpurilor „amenințătoare” în care trăim, când „suntem ispitiți și seduși de o cultură a puterii vulgară, dominatoare și înșelătoare, alimentată și de accente puse greșit, de interese economice flagrante și uriașe, de naționalisme care ruinează națiunile și de campanii care creează un dușman în loc să caute ceea ce unește”. Calea de urmat, a spus el, este dezarmarea „mâinilor și a inimilor noastre”.

Francisc, „cel smerit”, poate „dezumfla aroganța celor puternici” cu curtoazie și „fără nici o îngâmfare”. El „vorbește tuturor, pentru că credința sa nu este îndreptată împotriva nimănui, ci este iubire pentru toți”. Simplitatea sa, care nu este nici „superficialitate, nici înrobire față de aparențe”, păstrează ceea ce este esențial: „ceea ce este invizibil pentru ochi, dar face totul vizibil, adevărat, prețios și luminos, chiar și boala și groaznicul întuneric descurajant al morții”.

Ne amintește că „singura cauză pentru care merită să luptăm” este cea a păcii și a dreptății, „pentru că numai acestea ne permit să descoperim și să apărăm orice cauză dreaptă”, și că războiul „nu este destinul nostru, iar pacea începe cu noi și este singurul viitor posibil”. Francisc, a subliniat președintele Conferinței Episcopale Italiene, „le scrie conducătorilor națiunilor, îndemnându-i să aleagă pacea. Nu mai este timp de pierdut, pentru că suferința este imensă. Dezbinătorul continuă să facă soluțiile mai dificile, înșală mințile și ne face să credem – ce înșelător! – că vom găsi pacea prin arme, și nu prin dialog și prin statul de drept”.

Totuși, mesajul Fratelui Francisc, un om sărac care „îi îmbogățește pe alții”, ne ajunge astăzi pentru a ne ajuta să înțelegem „că nu ne vom găsi niciodată împlinirea prin a avea, ci doar prin a dărui, pentru că totul este al nostru dacă iubim”. A iubi înseamnă a dărui, a observat Cardinalul Zuppi, și „nu există bucurie fără a aduce fericire aproapelui, începând cu cei săraci”. De aceea, a îndemnat „să creăm o legătură cu cei săraci, privindu-i nu ca pe un obiect de preocupare, ci ca pe frații și surorile noastre”. Aceasta nu este un sacrificiu, ci o „experiență a iubirii”.

Pe măsură ce „acest extraordinar al optulea centenar” se apropie de final, a continuat Cardinalul, Sf. Francisc ne ajută, de asemenea, să „descoperim și să redescoperim cele mai profunde rădăcini comune ale Italiei”, care „ne fac oameni și ne umplu de o cultură ce vine de la Cristos și duce la Cristos, și pe care trebuie să o hrănim prin rugăciune și slujire, ceva ce poate oferi oricine”. Francisc însuși a făcut aceasta ca „frate mai mic al tuturor”, care „a vrut să ajungă la toți și se simțea acasă peste tot, în timp ce toți se simțeau acasă alături de el”. „Să nu îl reducem pe Sf. Francisc la măsura noastră, ci să-l urmăm, pentru a simți că lumea și fiecare popor sunt ale noastre.” În fine, Francisc „cere doar făcători de pace smeriți și arhitecți ai păcii”, care îi ajută cu curaj pe oameni să „trăiască împreună, trăgându-și puterea din statul de drept, nu din impunerea legii forței”.

Arta răspunde marilor întrebări ale inimii

După ce a mulțumit membrilor Dicasterului pentru lucrarea lor la Pavilionul de la Bienala de la Veneția, Papa Leon a evidențiat deviza Vaticanului la expoziția de anul acesta, „Urechea este ochiul sufletului”. Într-adevăr, a spus el, „arta acționează ca o antenă, captând marile întrebări ale inimii omenești […] și făcându-le audibile, vizibile și comunicabile”. Invocând „mărturia nemuritoare a Sfântului Augustin despre neliniștea inimii omenești aflate în căutarea adevărului”, a spus că „arta, atunci când este autentică, este însuflețită de această neliniște”. Acesta este, a explicat el, motivul pentru care, pentru Biserică, arta nu este niciodată „un simplu accesoriu”, ci „un loc fundamental de ascultare – un spațiu în care ne lăsăm instruiți despre aspirațiile și rănile omenirii, despre setea ei de frumusețe, de dreptate și de pace și despre căutarea ei de sens”. Într-o epocă a motoarelor de căutare, a spus el, „marele pericol nu mai este doar cenzura, ci omogenizarea; nu doar tăcerea impusă, ci zgomotul care face ascultarea imposibilă”.

Arta adevărată și inteligența artificială

Arta, în schimb, merge mereu mai adânc decât răspunsurile preambalate, căutând „firul care leagă” faptele repetate de sistemele automate. Amintind cuvintele Sfântului Papă Paul al VI-lea adresate artiștilor, Pontiful a spus că Biserica are nevoie de artiști care să poată colabora la slujirea predicării și să facă lumea spiritului, a lui Dumnezeu, „accesibilă și de înțeles”. „Acest lucru este valabil mai ales în această eră a inteligenței artificiale”, a continuat Sfântul Părinte, „când a devenit urgent să distingem arta omenească de ceea ce este produs de mașini”. A insistat asupra „diferenței ontologice – anterioare chiar și celei estetice – dintre artă și ceea ce o mașină poate genera prin calcul statistic pe baza a milioane de imagini create de alții”. Și astfel, a spus el, „Biserica dorește să-și reînnoiască alianța cu artiștii și cu instituțiile culturale”. Și-a încheiat discursul asigurându-i pe artiști și pe curatori „că Biserica vă privește cu stimă, cu recunoștință și cu speranță; că are nevoie de voi și dorește să meargă alături de voi, pentru ca împreună să ocrotim «umanitatea magnifică» ce ne-a fost încredințată”.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Vasile a subliniat logica învățăturii lui Isus, care, în Evanghelia Duminicii (Luca 6,31-36), ne îndeamnă să ne iubim și dușmanii, nu doar prietenii: „Aceasta este logica evangheliei, care este iubirea nemăsurată a lui Dumnezeu față de om, iar Isus o întrupează și pe care ne-o încredințează și nouă. Iubirea aceasta este nemărginită, este iubirea față de tot și față de toate, ea mergând împreună cu învățătura despre iertare”. Ierarhul a vorbit despre faptul că omul, singur, nu are puterea de a ierta imediat răul pe care îl suportă, dar iertarea se poate trăi și oferi în măsura în care invocăm ajutorul harului care vine din interior. Isus îi spune lui Petru că e nevoie să ierte „de șaptezeci de ori câte șapte”, nelimitat, iar astăzi, în cuvântul Evangheliei, ne lasă promisiunea: „astfel veți rămâne fiii Celui Preaînalt”.

Vorbind despre exemplul Sf. Francisc de Assisi, Preasfinția Sa a afirmat: „Sfântul Francisc a început acest drum al sfințeniei la 25 de ani când, după o bătălie în care este rănit, fiind internat în spital și văzând că idealurile lui nu se împlinesc așa cum își dorește, începe să facă spațiu în inima lui unei alte logici, logicii Evangheliei, care este iubirea nemăsurată al lui Dumnezeu față de om. Transformarea lui reprezintă drumul spre sfințenie… a ales o viață radicală, alegând sărăcia, simplitatea, renunțarea la sine și trăirea Evangheliei, primind Sfintele Stigmate cu doi ani înainte de moartea sa și fiind sanctificat la doi ani după moartea sa.” A lăsat moștenire Bisericii Ordinul călugăresc Franciscan, cu peste 800 de ani de activitate.

La finalul celebrării, pr. paroh Ovidiu Bârle a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezența la sărbătoarea parohiei și pentru cuvântul de învățătură, precum și tuturor preoților, persoanelor consacrate și credincioșilor care s-au unit în rugăciune cu ocazia hramului bisericii. Jubileul Franciscan se încheie pe data de 10 ianuarie 2027, iar în acest an fiecare credincios, urmând exemplul Sfântului din Assisi, este chemat să devină el însuși model de sfințenie în viață și martor statornic al păcii. (Biroul de presă al Eparhiei de Maramureș)

Iubiți frați și surori, duminică binecuvântată!

Parabola evanghelică proclamată în liturgia din această duminică vorbește despre viața lui Isus și luminează sensul misiunii Sale (cf. Matei 21,33-43). El este Fiul lui Dumnezeu trimis în lume și totuși este respins chiar de cei care ar fi trebuit să-l primească cu brațele deschise. Cel care a venit să aducă mântuirea este condamnat; Cel care vrea să dea viață este dat la moarte. Deși acest lucru ne duce la reflecția asupra numeroaselor cruzimi care chinuie lumea și istoria popoarelor, învățătura lui Cristos dezvăluie milostivirea mereu mai mare a Tatălui Său.

Într-adevăr, respingerea violentă nu zădărnicește voința lui Dumnezeu; în dreptatea Sa infinită, transformă răul în răscumpărare: „Piatra pe care au lepădat-o ziditorii a ajuns piatra din capul unghiului” (Matei 21,42; cf. Psalmul 118,22). Isus însuși amintește aceste cuvinte din Psalm, care celebrează lucrarea minunată săvârșită de Domnul: tocmai ceea ce a fost lepădat devine temelia care susține totul. Astfel călăuzește Cel Atotputernic istoria, venind în ajutorul nostru în toate căderile noastre: Dumnezeu nu aruncă niciodată viețile noastre!

După imaginea folosită în parabolă, via care trebuie lucrată cu dreptate este Biserica, pe care o zidim sau o stricăm prin alegerile noastre. În această privință, astăzi – în al optulea centenar al morții sale – doresc să amintesc un lucrător care a muncit cu mare rodnicie în via Domnului: Sfântul Francisc din Assisi, căruia Isus însuși i-a cerut să repare Biserica Sa. Inspirat de Cel Răstignit, Francisc și-a zidit mai întâi propria viață pe temelia lui Cristos, împărtășind sărăcia, bucuria și suferințele Sale, până la primirea semnului mistic al stigmatelor. Om al rugăciunii fierbinți, plin de caritate față de toți, a fost un exemplu pentru primii frați care i-au împărtășit asceza ca pe o condiție autentică pentru reforma Bisericii. Sfântul Francisc a reparat Biserica în virtutea credinței sale în Domnul Isus, vindecând fisurile discordiei prin mărturia iubirii frățești.

Dragi prieteni, carisma Sfântului Francisc continuă să aducă roade și astăzi, după opt secole. Aceasta este atestată nu numai de marea și vibranta familie franciscană, ci și de numeroasele daruri pe care moștenirea sa spirituală le oferă Poporului lui Dumnezeu. Celebrând Anul Jubiliar Franciscan, să cerem, așadar, cu perseverență darul păcii și să ne angajăm cu sinceritate să construim armonie între popoare.

Fie ca mijlocirea Preasfintei Maria, Mama noastră, să ne însoțească mereu în această lucrare. Către ea ne îndreptăm acum, uniți spiritual cu credincioșii adunați la Sanctuarul din Pompei pentru a înălța Rugăciunea de implorare către Fecioara Sfântului Rozariu.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Iubiți frați și surori,

Duminica trecută, la Lourdes, i-am invitat pe toți să se roage Rozariul în această lună octombrie, cu intenția specială ca războaiele să înceteze și pacea să fie construită. Printre primii care au făcut-o au fost copiii, iar ei continuă să o facă: în perioada 1-7 octombrie, „Ajutor pentru Biserica care Suferă” promovează inițiativa „Un milion de copii se roagă Rozariul” pentru pace și unitate în lume. Le mulțumesc din inimă tuturor băieților și fetelor care se alătură acestei rugăciuni în atâtea părți ale lumii. Să urmăm cu toții exemplul lor, invocând mijlocirea Fecioarei Maria pentru ca popoarele să fie eliberate de flagelul războiului. În mod deosebit, să ne rugăm pentru Țara Sfântă și pentru victimele nevinovate ale violenței.

În zilele următoare, cu ocazia celei de-a zecea aniversări a exortației apostolice Amoris laetitia, va avea loc la Vatican o întâlnire pentru care i-am convocat pe capii Bisericilor Catolice Orientale și pe președinții Conferințelor Episcopale din lume. Va fi un timp de discernământ sinodal pentru identificarea pașilor de urmat pentru a proclama astăzi Evanghelia în rândul familiilor și al generațiilor mai tinere. Încredințez această sarcină rugăciunilor voastre și, mai ales, familiilor care, cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt un semn de speranță și o comoară inestimabilă pentru Biserică și pentru societate.

Mă bucur de numeroasele inițiative care celebrează al optulea centenar al morții Sfântului Francisc din Assisi. În mod deosebit îmi amintesc de cele desfășurate la Assisi, la care au participat cele mai înalte autorități ale Statului italian. Îi salut, de asemenea, pe radioamatorii din Assisi și Foligno, care răspândesc mesajul de pace al Sfântului Francisc. Acum, adresez salutul meu tuturor celor prezenți astăzi în Piața San Pietro. Îi salut pe participanții la Săptămâna Internațională de Muzică Sacră, organizată de Institutul Pontifical de Muzică Sacră, precum și pe credincioșii din Puente Alto, Santiago, Chile, și pe profesorii și elevii Gimnaziului Sankt Bonaventura din Dillingen, Germania.

Îi salut pe candidații la Mir din Pinerolo; pe credincioșii din Fasana Polesine; pe tinerii din Val Brembana care au parcurs pe jos Via Francigena de la Viterbo la Roma; Asociația FIABA, care promovează campanii pentru îmbunătățirea accesibilității în spațiile publice; grupul „Mame care dăruiesc un zâmbet” din Taranto; și asociația „Studenți cu Stele” din Lurago d’Erba. Binecuvântez cu căldură credincioșii care, astăzi, din această Piață, vor porni în pelerinaj spre Sanctuarul Maicii Domnului a Revelației de pe Via Laurentina, continuând tradiția începută de Papa Pius al XII-lea.

Vă doresc tuturor o duminică binecuvântată!

Papa Leon s-a adresat jandarmilor ca „muncitori” în via Domnului, cărora le-a fost încredințată grija pentru locuri, intrări și clădiri, dar mai presus de toate, pentru oameni. Este o sarcină importantă, în care grija este una dintre caracteristicile definitorii și din care izvorăște respectul care trebuie arătat în diferite situații. Papa a subliniat provocarea de a-i apăra pe ceilalți cu smerenie și dăruire, precum și cu discreție și simț al datoriei. Sfântul Părinte i-a invitat pe jandarmi să privească mereu spre Dumnezeu și să-și încredințeze Lui zilele și slujirea lor. I-a încurajat să redescopere în Dumnezeu acea pace care le permite să acționeze cu claritate și cu inima împăcată.

Pontiful le-a mai spus că în centrul vieții și al slujirii lor trebuie să se afle Isus Cristos, care ne învață cum să dăm dovadă de blândețe, fiind în același timp o autoritate care merge mână în mână cu smerenia și având curajul de a interveni cu o inimă milostivă. O inimă și o minte educate în bunătate fac parte din profilul unui jandarm și cei care îi protejează pe ceilalți trebuie mai întâi să păstreze în interiorul lor adevărul, dreptatea, bunătatea și respectul. Papa a remarcat că, deși munca lor le cere să rămână vigilenți, ei sunt chemați și la ceva și mai profund – să vegheze cu grijă și asupra lor înșiși.

Le-a recomandat să-și păzească inima, pentru ca aceasta să nu se împietrească, ci să rămână mereu docilă față de Dumnezeu și atentă față de ceilalți; să-și păzească conștiința, pentru ca aceasta să poată continua să-i călăuzească cu integritate; și să păzească fraternitatea dintre ei, pentru ca fiecare persoană să se simtă primită, susținută și niciodată singură. Pontiful i-a încredințat pe toți membrii personalului Sfântului Arhanghel Mihail, patronul Corpului de Jandarmerie al Vaticanului, și i-a îndemnat, atât pe cei care slujesc de mulți ani, cât și pe cei cincisprezece care și-au depus jurământul în această zi, să nu uite niciodată pentru cine și pentru ce au ales să slujească. I-a încurajat și să persevereze în a fi demni de încredere, discreți și loiali, lăsând ca Isus să le inspire slujirea.

Christopher Graney, cercetător asociat la Observatorul Vaticanului, i-a spus prezentatoarei emisiunii „EWTN News Nightly”, Veronica Dudo, pe 2 octombrie: „Din perspectiva astronomiei moderne, Pământul nu este un loc obișnuit. Aceasta nu înseamnă că nu există alte planete asemănătoare Pământului în altă parte a universului, dar universul cu siguranță nu este plin de lumi asemănătoare Pământului.” În noua sa carte „Un univers de Pământuri: Planeta noastră și alte lumi, de la Copernic la NASA” (Oxford University Press, 2026), Graney îi invită pe cititori să privească Pământul în contextul vastului univers.

Graney a afirmat că, pe parcursul unei mari părți a istoriei moderne, astronomii au crezut că Pământul era un corp ceresc obișnuit și că universul era populat de numeroase lumi asemănătoare Pământului. Cu toate acestea, Graney demolează această teorie și pledează pentru o abordare mai realistă a sistemului nostru solar. „Nu cu mult timp în urmă, cel puțin în termenii istoriei Bisericii, astronomii considerau că Pământul era foarte obișnuit”, a spus el. „Ei credeau că există multe locuri asemănătoare Pământului. Veți găsi această idee mai ales în scrierile istorice din secolul al XIX-lea.”

De exemplu, pr. iezuit Angelo Secchi, un astronom italian pionier al secolului al XIX-lea, considerat unul dintre fondatorii astrofizicii, susținea ideea că universul conținea numeroase lumi locuite. El a scris că stelele erau sori care distribuiau „viață și bunătate” către „nenumărate ființe binecuvântate de mâna Atotputernicului”, reflectând o credință comună a secolului al XIX-lea conform căreia viața exista în întregul cosmos. În astronomia modernă, „știm că Marte este complet lipsit de viață, sau cel puțin există atât de puțină viață acolo – dacă există vreuna – încât încă nu am găsit-o… Am observat planete care orbitează în jurul altor stele. Universul este atât de divers. Acele sisteme stelare, acele planete par foarte diferite de Pământ”, a spus el.

La Observatorul Vaticanului, Graney își concentrează cercetarea asupra istoriei științei, studiind asteroizii, galaxiile și cosmologia. Când a fost întrebat dacă Vaticanul are cunoștință de vreo observare sau semne de existență extraterestră în altă parte a sistemului solar, Graney a respins teoriile conform cărora Vaticanul ar ascunde dovezi ale existenței vieții extraterestre, afirmând că astfel de povești sunt „mult mai plictisitoare” în realitate și că orice formă de viață din altă parte a universului este probabil prea îndepărtată pentru a fi ajuns pe Pământ. „Este mai plictisitor, cred, decât ideea că Vaticanul ascunde extratereștri. Dar așa stau lucrurile”, a spus Graney.

O astfel de unitate „constituie un element esențial pentru credibilitatea mărturiei noastre”. Sfântul Părinte a început prin a-și exprima bucuria de a se întâlni cu comunitatea și prin a aminti lunga istorie a Campo Santo ca punct de referință privilegiat pentru pelerinii care veneau la Roma din teritoriile Sfântului Imperiu Roman, încă din secolul al VIII-lea. În secolul al XIX-lea locul a căpătat o importanță deosebită pentru preoții din acele țări, într-o perioadă în care slujirea clerului era grav îngreunată, dacă nu chiar imposibilă, ca urmare a politicilor ecleziastice din cadrul Kulturkampf-ului în Imperiul German.

Prin ospitalitatea oferită de Arhicofraternitatea Campo Santo Teutonico, a explicat Papa, acest loc a devenit „un loc de refugiu și de studiu” pentru preoții din regiunile vorbitoare de limbă germană. Ulterior, Campo Santo s-a dezvoltat „într-un important centru de arheologie creștină, istorie a Bisericii și cercetare privind originile creștinismului”. Pontiful le-a spus celor adunați că pot privi înapoi cu recunoștință la „roadele bogate ale acestei istorii” și a subliniat importanța Colegiului pentru Biserica de astăzi. „Chiar și astăzi, Colegiul pentru preoți urmărește să fie un loc sigur de formare”, astfel încât clericii care locuiesc acolo să-și poată aprofunda „călătoria intelectuală și spirituală”.

Papa Leon a explicat că această formare trebuie să le permită să răspundă la întrebările oamenilor din țările lor de origine „în fața marilor provocări ale timpului nostru” și să dea dovadă de speranța care este în ei (cf. 1Petru 3,15). A subliniat, de asemenea, o caracteristică distinctivă a Colegiului: proximitatea sa unică față de mormântul Sfântului Apostol Petru. Încă de la începuturile instituției, această apropiere a mers mână în mână cu „o aderare fidelă la Suveranul Pontif”. Sfântul Părinte a remarcat că acest lucru se reflectă în titlul de „Colegiu Pontifical”, pe care Papa Benedict al XVI-lea l-a conferit instituției în 2010.

„O astfel de onoare”, a spus Papa Leon al XIV-lea, „implică și un angajament: acela de a păstra această apropiere și unitate cu Succesorul lui Petru și cu credința apostolilor pe care el o proclamă”. Papa a revenit apoi asupra importanței unității creștine, îndemnând membrii Colegiului să-și însușească rugăciunea lui Isus. „Faceți-vă proprie această rugăciune din suflet a lui Isus”, a spus el, îndemnându-i să ceară acest dar, astfel încât comunitatea Colegiului să fie un loc în care unitatea „poate fi trăită concret și făcută vizibilă”.

Alături de seniorii Centrului rezidențial „Casa Frențiu” s-au aflat seniori din centrele de zi ale Direcției de Asistență Socială Oradea, într-o întâlnire care a adus împreună oameni, zâmbete și emoții. Pentru masa de prânz, mesele au fost mai pline, conversațiile mai lungi, iar atmosfera din „Casa Frențiu” și mai caldă. Invitați deosebiți au fost alături de noi: Florin Birta – primarul Municipiului Oradea, Arina Moș – deputat, Preasfinția Sa Virgil Bercea – episcopul greco-catolic de Oradea, Anca Grama – director executiv al Direcției de Asistență Socială Oradea, Eugenia Borbei – secretar general al Muncipiului Oradea, Pető Dalma – consilier local și Miorița Săteanu – cetățean de onoare al Municipiului Oradea, și, totodată, rezidentă a „Casei Frențiu”.

Un moment deosebit al zilei a fost întâlnirea cu Preasfinția Sa Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea, care le-a adresat seniorilor un cuvânt de suflet. Împreună cu cei prezenți, a rostit o rugăciune și le-a oferit binecuvântarea sa, oferind astfel și mai multă lumină acestui eveniment. Masa festivă de prânz a continuat o tradiție frumoasă a Direcției de Asistență Socială Oradea și a Centrului rezidențial „Casa Frențiu”, păstrată de mai mulți ani cu prilejul Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice. Și de această dată, seniorii s-au bucurat de muzică ambientală, de voie bună și de un desert pregătit special pentru această zi – un tort care a adus zâmbete și a completat sărbătoarea noastră.

Dar, dincolo de masă, de muzică și de toate momentele pregătite cu grijă, adevărata bucurie a zilei a fost întâlnirea. A fost timpul petrecut împreună. O conversație. Un zâmbet. O amintire împărtășită. O mână strânsă cu drag. Bucuria de a revedea oameni cunoscuți și de a lega noi prietenii. Le mulțumim reprezentanților Direcției de Asistență Socială Oradea pentru încrederea de a ne avea, din nou, alături ca parteneri în această frumoasă tradiție. Ne bucurăm că Centrul rezidențial „Casa Frențiu” poate fi, an de an, locul în care seniori din Oradea se întâlnesc, se bucură și se simt acasă. (Teodora Boda pentru EGCO.ro)

Sfânta Liturghie a fost celebrată chiar în ziua în care Biserica Romano-Catolică îi sărbătorește pe Sfinții Arhangheli. În predică, ÎPS Aurel Percă i-a îndemnat pe cei prezenți să se implice pentru a găsi împreună calea cea dreaptă. Arhiepiscopul l-a dat ca exemplu pe Sfântul Augustin, care spunea: „Mulți oameni spun că vremurile în care trăim sunt rele; nu vremurile sunt rele, să ne străduim ca oamenii să fie buni și vremurile vor fi bune”. Așadar, a afirmat că, studiind științele sacre la Facultatea de Teologie, oamenii trebuie să devină mai buni. A amintit apoi și de tema pastorală a acestui an, „Am primit o credință. O trăim. O transmitem mai departe.”, care pornește de la un eveniment istoric ce va fi marcat curând: 800 de ani de la înființarea Episcopiei Cumanilor.

Pentru a face legătura cu sărbătoarea zilei, ÎPS Aurel a amintit că cei trei Arhangheli comemorați pe 29 septembrie oferă credincioșilor un exemplu și o lecție. Arhanghelul Mihail ne îndeamnă să ne punem întrebarea „Cine este ca Dumnezeu?” Într-o lume în care credem că totul poate fi explicat, el ne aduce în fața misterului. Adevărata teologie înseamnă să ne folosim mintea cu toată seriozitatea ei, iar, la finalul oricărei cercetări, să recunoaștem că misterul lui Dumnezeu rămâne infinit. Înaltpreasfințitul i-a îndemnat pe studenți: „Adevărul să-l duceți mai departe. Nu pierdeți capacitatea de a vă uimi înaintea măreției lui Dumnezeu!” La Teologie, a menționat el, nu veniți doar pentru o diplomă sau pentru o carieră, ci și pentru ca „facultatea să formeze minți care gândesc profund și inimi care știu să îngenuncheze în fața lui Dumnezeu”.

Arhanghelul Gabriel este mesagerul, cel care aduce cuvântul lui Dumnezeu. Arhiepiscopul a subliniat cât de important este ca, la facultate, studenții să învețe să primească cuvântul și să-l ducă mai departe, iar teologia să nu rămână închisă într-o bibliotecă. Arhanghelul Gabriel nu vine să se vestească pe el însuși, ci pe Dumnezeu. La fel, un student trebuie să primească, să aprofundeze și să transmită mai departe. „Iubiți cuvântul, învățați să citiți și învățați să ascultați înainte să vorbiți; cine știe să asculte va deveni un om bun.”

La final, l-a amintit pe Arhanghelul Rafael, tovarășul de drum al lui Tobia, care îl ajută să ia deciziile potrivite în momentele de cumpănă. Amintind apoi de povestea unui pelerin care mergea pe jos prin Germania spre Santiago de Compostela, le-a spus celor prezenți că Dumnezeu nu-i lasă niciodată singuri pe drumurile lor, iar cunoașterea adevărată nu trebuie să ne îndepărteze de oameni, ci să ne facă mai capabili să-i însoțim.

În a doua parte a întâlnirii, studenții și profesorii au urcat în Aula Magna a facultății. Aici, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, a rostit un cuvânt de bun-venit și a transmis salutul și binecuvântarea Înaltpreasfințitului Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București. La rândul său, pr. decan Eduard Giurgi i-a salutat pe toți cei prezenți și le-a urat bun venit tuturor studenților, exprimându-și bucuria că anul acesta s-a înscris un număr considerabil de studenți la programul de Teologie Asistență Socială.

În continuare, ceilalți profesori s-au prezentat și au vorbit despre cursurile și seminarele pe care le vor ține în anul academic 2026-2027. Deschiderea a luat apoi sfârșit, iar studenții și profesorii au avut prilejul să discute în grupuri mai mici, să se salute și să se cunoască mai bine. Cei prezenți au plecat din Aula Magna zâmbitori și plini de entuziasm pentru provocările și bucuriile noului an universitar. Le urăm tuturor studenților un an binecuvântat și plin de roade! (Carla Beatrice Munteanu pentru ARCB.ro)

Istoria Simpozionului

Viitorul simpozion urmează altor două întâlniri: prima, desfășurată în 2022, s-a concentrat asupra teologiei fundamentale a preoției, iar cea de-a doua, din 2024, a explorat antropologia vocațiilor. La ambele a participat defunctul Papă Francisc. Cel de-al treilea simpozion se sprijină pe reflecția ecleziologică și antropologică dezvoltată în cadrul acelor întâlniri, așezând fundamentul unei teologii a vocațiilor și carismelor aflate în slujba convertirii misionare și sinodale a Bisericii. Cardinalul Ouellet, prefect emerit al Dicasterului pentru Episcopi, a explicat că al treilea simpozion va dezvolta temele abordate în cele două întâlniri anterioare.

Simpozionul din 2024 a examinat antropologia creștină în raport cu noile curente ale culturii contemporane, reafirmând, a spus el, că antropologia catolică oferă o „veste bună” despre persoana umană, mai ales în lumina provocărilor cu care se confruntă societatea de astăzi. Simpozionul actual va trece de la această înțelegere mai largă a vocației la o explorare mai detaliată a diferitelor forme pe care le ia vocația prin darurile lui Dumnezeu.

„Suntem în relație cu Dumnezeu prin aceste daruri”, a spus el, explicând că al treilea simpozion va examina mai îndeaproape diversitatea și specificitatea vocațiilor, inclusiv viața monastică, viața consacrată, căsătoria și cei care rămân celibi fără a intra în viața consacrată. Cardinalul Ouellet a subliniat că aceste vocații diferite nu trebuie înțelese ca „o rivalitate” între preoți, diaconi, persoane consacrate și laici. Ele aparțin, mai degrabă, unei „ecleziologii de comuniune”, în care diversitatea vocațiilor slujește unei mărturii comune despre Treime.

Programul

Prima zi, care va începe cu un discurs de deschidere al Papei Leon către participanți, se va concentra pe „Fundamentele biblice, antropologice și istorice”. Programul va explora „carismele în Noul Testament”, „conceptul multidisciplinar de carismă”, „viața monastică drept carismă în Biserică”, „darurile și carismele la Sfântul Toma de Aquino” și „rolul Duhului în reînnoirea Bisericii prin misiune”.

A doua zi va aborda „Teologia darurilor lui Dumnezeu de la Conciliul Vatican II” și va include contribuții din partea Cardinalului Ouellet, a Cardinalului Frank Leo, Arhiepiscop de Toronto, și a Episcopului Paolo Martinelli OFMCap, Vicar apostolic al Arabiei de Sud. Reflecțiile din acea zi se vor concentra asupra „Treimii și carismelor dintr-o perspectivă sinodală și misionară” și asupra „Fecioarei Maria ca arhetip și model al tuturor vocațiilor”. Vor avea loc, de asemenea, reflecții și discuții despre relația dintre darurile ierarhice și cele carismatice, Magisteriu, ecumenism și teologia contemporană. A treia zi se va concentra pe „Teologia și pastorația vocațiilor și misiunilor”.

Ultima zi va include sesiuni despre „teologia chemării și natura vocației”, „slujirile hirotonite și carismele”, „carismele și viața consacrată”, „carisma eclezială a Sacramentului căsătoriei” și „celibatul și vocația baptismală”. Programul va include și o sesiune dedicată „perspectivelor teologice, antropologice și psihologice asupra prevenirii comportamentelor deviante” și o alta despre „Carisma pusă la încercarea discernământului și a libertății, a adevărului și a comuniunii în Duhul”. Fiecare zi a programului va cuprinde, de asemenea, prezentări introductive, întrebări, discuții și schimburi de idei, pauze și Sfânta Liturghie zilnică.

Cardinalul Ouellet: carismele noastre izvorăsc din relația cu Dumnezeu

În intervenția sa din cadrul conferinței de presă, Cardinalul Ouellet a subliniat că „suntem trimiși de Dumnezeu”, accentuând că această misiune are rădăcini în relația noastră cu Duhul Sfânt. A fi trimis de Dumnezeu, a explicat el, înseamnă a fi transformat de Duhul Sfânt, care le dă credincioșilor carismele ce le permit „să laude, să trăiască în caritate și să crească în toate activitățile noastre”. „Viața noastră în Dumnezeu, cu Dumnezeu”, a spus el, „este preoția Bisericii.”

Cardinalul Ouellet a reflectat apoi asupra relației dintre Duhul Sfânt, sinodalitate și misiunea Bisericii. A sugerat că rolul Duhului Sfânt nu a primit întotdeauna suficientă accentuare în discuțiile despre sinodalitate, care trebuie să pornească, a spus el, de la o conștientizare mai profundă a faptului că creștinii sunt un popor trimis de Dumnezeu. Afirmând valoarea sinodalității și lunga ei tradiție în viața Bisericii, prelatul a subliniat că a merge împreună ca popor al lui Dumnezeu înseamnă a merge împreună „cu Cristos”. A avertizat că o accentuare insuficientă a dimensiunii sacramentale a sinodalității poate duce la o înțelegere prea sociologică a conceptului. În schimb, creștinii trebuie să recunoască „că mergem împreună în comuniune cu Sfânta Treime”.

Frumusețea unității în diversitate

În centrul acestei identități, a spus el, se află Botezul, în special Botezul nostru în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Simpozionul, a explicat așadar Cardinalul Ouellet, va explora modul în care creștinii sunt chemați să se raporteze unii la alții, împărtășind „comoara” primită de la Dumnezeu și dând mărturie despre ea.

Gabriella Gambino, subsecretară a Dicasterului pentru Laici, Familie și Viață, a explicat sensul întâlnirii Sfântul Părinte cu capii Bisericilor Orientale și cu președinții Conferințelor Episcopale, intitulată „Zece ani de la Amoris laetitia: a proclama astăzi Evanghelia împreună cu familiile”, care va avea loc între 7 și 14 octombrie în Aula Paul al VI-lea. La o conferință de presă ținută pe 2 octombrie la biroul de presă au fost prezentate detaliile inițiativei dorite de Pontif: o întâlnire cu ușile închise, cu 187 de participanți. Dintre aceștia, 115 provin din Conferințele Episcopale, reprezentate de 111 președinți și patru delegați.

Paisprezece sunt Cardinali care sunt președinți ai Conferințelor Episcopale, doi sunt reprezentanți ai Episcopilor fără Conferință Episcopală, 15 provin din Bisericile Catolice Orientale sui iuris, 22 sunt invitați ai Papei, 11 sunt responsabili cu organizarea evenimentului, iar un număr egal de cupluri și familii iau parte la întâlnire. Identitatea acestora din urmă, 22 de persoane de pe cele cinci continente, nu a fost făcută publică, din respect pentru poveștile lor și pentru a le asigura o libertate mai mare.

Ascultare și discernământ

Nu este un Sinod, a explicat pr. Giacomo Costa, iezuit, consultant al Secretariatului General al Sinodului și responsabil cu metodologia întâlnirii de săptămâna viitoare, și nici o continuare a unui Sinod. Este, mai degrabă, a spus el, o ocazie de a asculta glasul Bisericii într-un timp al marilor schimbări. Gambino a subliniat nevoia unui parcurs marcat de ascultare și discernământ, care pornește de la nevoile exprimate în ultimii ani de Episcopi în timpul vizitelor ad limina, precum și de la îngrijorarea „față de dificultățile întâmpinate în munca pastorală și față de provocările cu care se confruntă familiile în relațiile și în viața lor de zi cu zi”.

Datele prezentate reflectă, de altfel, o transformare culturală importantă aflată în desfășurare. În Polonia, de exemplu, numărul căsătoriilor religioase celebrate în ultimii cinci ani a scăzut cu 45%. În Australia, între 1970 și 2024, cifra a scăzut de la 88% la 16%. „Acestea sunt semne care, în pofida diversității contextelor”, a spus subsecretara, „indică urgența de a însoți alegerea de a se căsători și de a oferi un sprijin mai ferm pentru transmiterea credinței în interiorul familiei”.

Abordarea pastorală

Gambino a subliniat importanța unei abordări pastorale care să înceapă cu mult înainte de căsătorie și să însoțească persoanele de-a lungul întregii vieți, mai ales în vremuri de criză. Din acest motiv, cele cinci teme anunțate în iulie sunt dezvoltate în lumina schimbărilor care afectează familiile: realitatea familiilor de astăzi, marcată deopotrivă de frumusețe și de provocări; tinerii și descoperirea vocației la căsătorie; primii ani de căsătorie; însoțirea și sprijinul în situații complexe; și, în sfârșit, familiile creștine ca protagoniste ale misiunii Bisericii.

Aceste puncte au fost evidențiate și în prezentarea Oriettei Rachele Grazioli, profesoară de drept canonic și drept comparat al familiei la Institutul Teologic Pontifical Papa Ioan Paul al II-lea pentru Științele Căsătoriei și Familiei și vice-coordonatoare a experților în timpul întâlnirii de la Vatican. Ea a subliniat, de asemenea, creativitatea de care au dat dovadă multe familii în ultimii ani, în contextele în care trăiesc și lucrează, „cu darurile harului primite în Sacramentul Căsătoriei”.

Potrivit dr. Grazioli, ascultarea și discernământul, cuvinte-cheie ale întâlnirii, sunt și cele două căi care îi vor călăuzi pe experții chemați să-și aducă contribuția cu competența lor specifică. „Dacă ar fi să vorbim despre o speranță”, a încheiat ea, „ar fi aceea de a lega împreună toate firele pe care ascultarea și dialogul reciproc le vor țese, astfel încât fiecare context local reprezentat să poată face un pas înainte pe drumul sprijinirii familiei, sarea pământului.”

Rugăciunea ca parte a metodei

Această abordare, centrată pe dialog și schimb, se va reflecta în structura zilelor. Pe 7 octombrie, Papa Leon al XIV-lea va introduce lucrările, după o meditație a sr. dominicane Helen Alford, președinta Academiei Pontificale de Științe Sociale. Un timp de rugăciune, a explicat pr. Costa, este „parte din metoda” aplicată. „Nu este suficient să adunăm informații și să comparăm poziții; trebuie să ne pregătim să ascultăm cuvântul, pe ceilalți și ceea ce poate face să răsară Duhul prin dialog.”

În cele cinci zile tematice, familiile, Episcopii și experții vor lua cuvântul pe rând. În grupurile de lucru se vor alterna momente de vorbire, de ascultare și de tăcere. Prin împărtășirea experienței fiecăruia, prin reflecția asupra a ceea ce s-a auzit de la ceilalți și prin analiza comună a ceea ce a ieșit la iveală, participanții vor identifica puncte de convergență, dar și diferențe, tensiuni, întrebări deschise și posibili pași înainte. „Nu vom căuta să eliminăm diferențele pentru a ajunge la un consens: chiar și o diferență mai bine înțeleasă”, a spus pr. Costa, „poate fi un rod al ascultării.” Va urma o scurtă prezentare a concluziilor în fața Adunării, care va conduce la o nouă discuție în dialog plenar.

Un raport, nu un document final

Astfel, au explicat vorbitorii, ceea ce va reieși în cele din urmă din zilele întâlnirii va fi cuprins într-un raport care „nu este un nou document final” menit să înlocuiască exortația apostolică semnată de Papa Francisc în 2016, la încheierea celor două Sinoade despre familie, Sinodul extraordinar din 2014 și Sinodul ordinar din 2015. Mai degrabă, au precizat ei, va fi o sinteză pregătită de o Comisie, care va fi apoi discutată de Adunare și trimisă Papei. Rezultatele vor fi puse la dispoziția presei, care va fi ținută la curent prin mai multe briefinguri asupra desfășurării întâlnirii.

Cei care au făcut prezentarea au încheiat afirmând că, la zece ani de la Amoris laetitia, angajamentul Bisericii este, așadar, acela de a înțelege mai bine cum pot familiile să rămână locuri de evanghelizare „în pofida războaielor care le-au schimbat, a migrațiilor care le-au despărțit și a crizelor de sănătate care le-au afectat”. Vorbitorii au sugerat, în final, că angajamentul Vaticanului este de a deschide noi căi, născute din ascultare și discernământ, pentru a proclama astăzi Evanghelia familiilor și împreună cu familiile.

Celebrarea a fost deschisă de salutul pr. Davide Bisognin, noul paroh al bisericii „San Pio X” din Verona, care a ținut să-și exprime bucuria de a fi alături de credincioșii români la sărbătoarea hramului și deschizând astfel un nou drum de colaborare între parohie și comunitatea românească. Alături de pr. Egidiu au concelebrat pr. Bogdan Baieș, preot colaborator la parohia Valeggio sul Mincio, pr. Giuseppe Mirandola, director al Oficiului pentru Migranți al Diecezei de Verona, precum și pr. Petru-Clementin Stoica, capelanul comunității române catolice din Verona.

La celebrare au participat numeroși credincioși din Verona și din localitățile învecinate, veniți să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru darul credinței și să se încredințeze mijlocirii Sfintei Tereza, „mica floare” a Carmelului. În predica sa, pr. Egidiu a evidențiat „calea cea mică” a sfintei din Lisieux, o cale a simplității, a iubirii și a încrederii totale în Dumnezeu. Un moment deosebit al celebrării l-a constituit cinstirea relicvelor Sfintei Tereza, aduse de la Sanctuarul Terezian din Verona, prin care credincioșii au avut ocazia să se roage și să ceară mijlocirea sfintei patroane.

După Sfânta Liturghie, sărbătoarea a continuat în Campetto, spațiul deschis al parohiei „San Pio X”, unde membrii comunității au pregătit cu generozitate produse tradiționale românești, iar atmosfera a fost animată de muzica și folclorul românesc oferite cu pasiune de artista Natalia Chibzii și formația sa. Momentul de sărbătoare s-a încheiat în jurul orei 20, într-o atmosferă de bucurie și comuniune. Pentru comunitatea română catolică din Verona, această zi a fost un moment de rugăciune, recunoștință și fraternitate, în care credința și tradițiile românești s-au întâlnit sub ocrotirea Sfintei Tereza a Pruncului Isus. (Pr. Petru-Clementin Stoica pentru Ercis.ro)

Venite ad Me, care în latină înseamnă „Veniți la Mine”, răspunde unei cereri făcute de Papa Francisc și asumate de Papa Leon al XIV-lea, menită să stimuleze dezbaterea și reflecția în comunitatea catolică. „Având în vedere că în multe părți ale lumii credința se transmite cu dificultate tot mai mare, întrebarea este cum putem transmite cu succes celorlalți credința, în lumea în care trăim”, a adăugat aceeași sursă. În pregătirea documentului, Vaticanul a consultat Conferințe Episcopale din întreaga lume. Potrivit sursei din Vatican, 70% dintre ele au răspuns. „Aceasta conferă textului un caracter puternic universal, care reflectă o mare varietate de preocupări și contexte privind transmiterea credinței”, a precizat sursa.

Miercuri, Cardinalul a vizitat o tabără ce găzduiește prizonieri de război ucraineni. A vorbit cu aceștia, le-a transmis apropierea Papei Leon al XIV-lea și și-a exprimat speranța că se vor putea întoarce curând acasă. Mons. Giovanni d’Aniello, Nunțiu apostolic la Moscova, l-a însoțit pe Cardinal pe toată durata vizitei de trei zile. Cardinalul Zuppi s-a întâlnit cu Yuri Ușakov, consilierul pentru politică externă al președintelui rus Vladimir Putin. Discuțiile lor s-au concentrat asupra prizonierilor militari și civili, căutării persoanelor dispărute, reunirii familiilor și repatrierii copiilor.

Cardinalul s-a întâlnit, de asemenea, cu comisarul pentru drepturile omului al Federației Ruse, Yana Lantratova, care i-a mulțumit „pentru abordarea sa constructivă”, și cu comisarul rus pentru drepturile copilului, Maria Lvova-Belova. „Trebuie să consolidăm și să accelerăm verificările necesare pentru a ne asigura că familiile pot fi reunite”, a spus Cardinalul Zuppi.

În acest context, Oficiul pentru Pastorația Biblică ARCB și Școala Biblică „Nazaret” continuă programul „Serile de marți cu Biblia și Sfinții Părinți”, un parcurs de formare biblică pentru laici, desfășurat online, de două ori pe lună. În anul aniversar al Școlii Biblice „Nazaret”, care marchează 20 de ani de activitate, aceste întâlniri se înscriu firesc în tema „Împreună pe drumul Cuvântului”, luminată de experiența ucenicilor din Emaus: „Oare nu ne ardea în noi inima când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?” (Lc 24,32). Scrisoarea pastorală a Păstorului Arhidiecezei de București ne explică un adevăr deosebit: „credința nu începe cu generația noastră” și că darul primit nu trebuie păstrat numai pentru noi, ci trăit și transmis. Tocmai aici se află sensul formării biblice: a primi mai conștient cuvântul lui Dumnezeu, a-l lăsa să transforme viața și a deveni, la rândul nostru, purtători ai Evangheliei.

„Serile de marți” vor să fie un spațiu de întâlnire și comuniune, în care Biblia și reflecția Sfinților Părinți să devină un izvor de lumină pentru viața concretă. Participanții vor putea asculta profesori și invitați, vor avea ocazia să dialogheze, să aprofundeze credința și să facă parte dintr-o comunitate de studiu deschisă și fraternă. În aceeași scrisoare pastorală, ÎPS Aurel Percă ne amintește că „misiunea începe prin apropiere” și că o Biserică vie este una care îi ascultă pe oameni, le cunoaște întrebările și neliniștile și merge spre ei. De aceea, Serile de marți sunt și o formă concretă de misiune: un loc în care cei care caută răspunsuri, sens, aprofundare sau un timp de respiro spiritual pot găsi un drum de formare și însoțire.

Participarea la cursurile online este gratuită. Persoanele care doresc să susțină desfășurarea acestor cursuri pot face o donație voluntară. Sunt prevăzute două modalități de participare: auditor, cu obținerea unui atestat de participare, sau cursant permanent, prin parcurgerea întregului program, redactarea unui eseu final și obținerea atestatului de absolvire. Fișa de înscriere este disponibilă pe pagina de Facebook a Oficiului pentru Pastorația Biblică ARCB și pe www.nazareth.ro, la secțiunea „Revista biblică”, dar și aici: Fisa-inscriere. După completare, aceasta se trimite la adresa oficiupastoratiabiblica@yahoo.com. Responsabili pentru formare: Pr. Daniel Bulai și Sr. Cristina Mareș.

Într-un an pastoral care ne întreabă nu doar ce am primit, ci și cum trăim și ce transmitem mai departe, formarea biblică devine o chemare la responsabilitate și speranță. Așa cum ne amintește ÎPS Aurel Percă, Biserica este chemată să semene cu răbdare, încredere și speranță. Vă invităm să mergem împreună pe drumul Cuvântului, pentru ca ceea ce am primit în credință să devină viață, mărturie și dar pentru ceilalți. (Sr. Cristina Mareș, Oficiul pentru Pastorația Biblică ARCB)

Evenimentul a reunit reprezentanți ai Bisericii, ai instituțiilor publice și ai organizațiilor și serviciilor implicate în sprijinirea copiilor cu dizabilități și a familiilor acestora. Au fost prezenți Preafericirea Sa Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, și Preasfinția Sa Cristian, Episcop auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș, alături de reprezentanți ai DGASPC Alba, Inspectoratului Școlar Județean Alba, autorităților publice locale, furnizorilor de servicii sociale și instituțiilor de învățământ, precum și specialiști implicați în activitățile dedicate copiilor cu dizabilități.

Conferința a fost deschisă de pr. Flavius Florea, vicar administrativ și director general al Asociației Caritas Mitropolitan Greco-Catolic Blaj, care a adresat un cuvânt de bun venit celor prezenți și a evidențiat importanța unei colaborări cât mai strânse între instituții și organizații în sprijinul copiilor și familiilor care se confruntă cu situații de vulnerabilitate. A urmat binecuvântarea și cuvântul de salut al Preafericirii Sale Claudiu. Arhiepiscopul Major a subliniat importanța activității sociale desfășurate de Caritas Blaj și a prezenței concrete a Bisericii alături de persoanele și familiile aflate în situații de vulnerabilitate. În această perspectivă, lansarea proiectului reprezintă mai mult decât inițierea unei noi serii de activități sociale: este un pas concret în asumarea misiunii Bisericii de a fi aproape de cei care au nevoie de sprijin. Prin serviciile de recuperare, terapie și consiliere pe care le pune la dispoziția copiilor cu dizabilități și a familiilor acestora, proiectul transformă grija pentru aproapele în intervenții concrete, adaptate nevoilor fiecărui copil.

În continuarea întâlnirii, Ancuța Sălcudean, managerul proiectului, a prezentat în detaliu inițiativa, oferind celor prezenți o imagine de ansamblu asupra obiectivelor, grupului țintă, activităților și serviciilor care vor fi oferite pe parcursul implementării. Au fost prezentate, de asemenea, aria de implementare, echipa implicată și impactul urmărit asupra copiilor și familiilor acestora, precum și modalitățile prin care serviciile vor putea răspunde unor nevoi diverse și concrete. Proiectul se va desfășura pe o perioadă de 37 de luni, din iulie 2026 până în iulie 2029, și se adresează copiilor cu dizabilități din județele Alba, Sibiu și Mureș, atât din mediul urban, cât și din mediul rural. În cadrul proiectului vor fi incluși 131 de copii, care vor putea beneficia, în funcție de nevoile individuale identificate, de servicii precum kinetoterapie, logopedie, terapie psihologică, terapie ocupațională și terapie senzorială.

Dimensiunea recuperatorie este completată de activități recreative și de socializare, precum și de servicii de asistență socială, menite să faciliteze accesul copiilor și familiilor lor la resursele și sprijinul de care au nevoie. Serviciile vor fi oferite prin intermediul a două structuri sociale licențiate cu experiență în domeniu: Centrul de Recuperare Neuromotorie „Pruncul Isus” din Mediaș și Echipa Mobilă de Recuperare Complexă la Domiciliu pentru Copii și Tineri cu Dizabilități din Mediul Rural din Județul Alba. Un aspect important al proiectului îl constituie atenția acordată familiei. Pentru că parcursul unui copil cu dizabilități îi privește în mod direct și pe cei care îl îngrijesc, proiectul include și consiliere, informare, suport și activități pentru dezvoltarea competențelor parentale.

Astfel, intervenția nu se limitează la terapia propriu-zisă, ci urmărește să ofere părinților și aparținătorilor instrumente și sprijin pentru o mai bună înțelegere și gestionare a nevoilor copilului. Este o abordare care pune în centru copilul, dar privește întreaga familie și contextul în care acesta crește și se dezvoltă. (Biroul de presă al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș)