Scriitorul acestor reflecţii este medic psihiatru, cursant al şcolii psihoterapice de analiză existenţială „Sael România” şi unul dintre organizatorii manifestărilor interconfesionale din oraşul Sibiu. La lansarea cărţii, au conferenţiat: Ghiorghe Talau, profesor universitar dr., şeful secţiei clinice a Spitalului de Psihiatrie „Dr. Gh. Preda” Sibiu; Andreea Leonid, redactor la radio şi TVR Cluj; Istvan Raduly, preot romano-catolic; Walther Gottfried Seidner, preot evanghelic luteran; Varro Sandor, preot reformat; Cristian Istrate, pastor asociat metodist; Beniamin Poplăcean, pastor baptist. Evenimentul a fost organizat de Biserica Baptistă „Renaşterea” Sibiu.

În prefaţă, autorul afirmă că astăzi creştinii au întronat „raţiunea în locul inspiraţiei. Derulăm proiecte înainte de a întreba Proiectantul. Ne folosim de Numele Lui în loc să-L lăsăm pe El să Se folosească de numele noastre. Ne lăudăm cu religia şi am uitat de relaţie. […] Cumva suntem ca Iacov, cel rămas singur, în noapte, luptându-Se cu Fiul lui Dumnezeu. Şi asta până când înţelegem că nu învingem decât lăsându-L pe El să câştige. Şi abia atunci se luminează de ziuă, iar noi şchiopătăm în fire, pentru a merge, prin puterea Lui, spre Casă. Cred că aceasta este ideea centrală a cărţii: începem să fim abia atunci când nu mai suntem. Şi, oricât de dureros ar fi procesul acesta, de îi permitem, Dumnezeu ne dezleagă toate legăturile pământului, pentru a ne lega cu totul de cer.”

Calea Crucii este o devoţiune deosebit de cunoscută şi îndrăgită de poporul creştin, încă din secolele XIV-XV, fiind răspândită de călugării franciscani. După Edictul de la Milano (313), nenumăraţi creştini au ţinut să meargă anual la Ierusalim în Săptămâna Patimilor lui Cristos pentru a parcurge drumul pe care Acesta L-a străbătut în zilele dinaintea morţii Sale. Franciscanii au conceput şi au răspândit, în secolele XIV şi XV, devoţiunea Căii Crucii. Ei au avut ideea de a adapta această formă de meditaţie asupra Patimilor, cadrului obişnuit al majorităţii credincioşilor, pentru a permite celor săraci şi celor care nu puteau să ajungă pe Pământul Sfânt, să realizeze acelaşi drum ca şi pelerinii. Împreună cu credincioşii se rugau şi meditau la fiecare dintre aceste etape sau Staţiuni. Cu timpul, au adaptat această formă de meditaţie asupra Patimilor lui Cristos cu majoritatea creştinilor, în aer liber sau în lăcaşe de cult. În prezent, procesiunea Calea Crucii este o ocazie pentru creştinii de diferite confesiuni să celebreze ceea ce pe toţi îi uneşte.

Informaţii suplimentare legate marşul interconfesional al Căii Crucii, se pot obţine la numărul de telefon 0742433175, persoană de contact Mihaela Herciu.

După cuvintele de salut, reverendul a făcut o scurtă prezentare a parcursului rugăciunii, şi a dat tonul la primul cântec, „Thine be the glory, risen, conquering Son” (Slavă ţie, Fiu victorios şi înviat), un imn de Paşti, „potrivit pentru această biserică care are hramul Învierii Domnului”. După citirea lecturilor din Vechiul şi Noul Testament, a urmat cântarea unui nou imn, un fragment din Magnificat (Luca 1,46-55): „Tell out my soul” (Măreşte sufletul meu pe Domnul). Proclamarea Sfintei Evanghelii a fost făcută în limba română de către pr. Gabriel Popa, din Arhidieceza de Bucureşti. Cuvântul de învăţătură a fost ţinut de PS Daniel Zikeli, Episcop Vicar al Bisericii Evanghelice Lutherane de Confesiune Augustană. Acesta a subliniat în cuvântul său: „Cristos cel înviat poate să transforme, să schimbe vieţile noastre”. Trebuie să răspundem şi noi, creştinii autentici şi fideli de astăzi, la întrebarea lui Cristos pusă şi nouă precum odinioară lui Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Adică, a explicat predicatorul, „pot să fiu eu centrul vieţii tale, prioritatea gândirii şi a comportamentului tău?” „A-L iubi pe Domnul înseamnă a asculta de poruncile Sale, a îmbrăţişa principiile Sale, a-l urma în toate aspectele şi în toate momentele vieţii. A-l iubi pe Domnul înseamnă a împlini cea mai însemnată dintre porunci, şi anume: Să-l iubeşte pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

„Cristos nu are ajutoare”, a spus spre încheiere PS Zikeli, „doar ajutorul nostru pentru a-i aduce pe oameni lângă El. Noi suntem singura Biblie pe care societatea o mai citeşte, noi suntem ultimul mesaj scris în cuvinte şi în fapte […] noi, adică, creştinii, autentici şi fideli, indiferent de confesiunea din care facem parte”. „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?”: este întrebarea pe care Cristos o pune fiecăruia dintre noi în multe situaţii şi în diverse momente ale vieţii. Binecuvântaţi sunt cei care pot răspunde precum sfântul apostol: „Tu ştii că te iubesc”. După predică au urmat rugăciuni pentru unitate, rostite de către fiecare reprezentant al Bisericilor creştine în limba proprie, încheiate de binecuvântările oferite celor prezenţi de către înalţii prelaţi prezenţi la întâlnire. Rugăciunile Tatăl nostru, recitată de către fiecare în limba maternă, şi rugăciunea Sfântului Ioan Gură de Aur au încheiat întâlnirea de implorare a darului unităţii.

Întrebat despre organizarea Bisericii Baptistă din România pastorul a răspuns: „Este cumva impropriu să spunem Biserica Baptistă din România din cauza faptului că suntem organizaţi prin asocierea unor biserici locale într-o Uniune de biserici. Biserica locală este considerată drept unitate elementară fundamentală în ecleziologia baptistă, din această pricină bisericile locale se asociază în comunităţi teritoriale, care cuprind unul, două sau mai multe judeţe, în funcţie de numărul credincioşilor şi posibilităţile de administrare, iar aceste comunităţi teritoriale compun Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, care a luat fiinţă în anul 1920 şi are sediul în Bucureşti. Date fiind aceste precizări care ţin de ecleziologia specifică, se înţelege de ce nu spunem Cultul Creştin Baptist din România sau Biserica Creştină Baptistă din România, ci uniune de biserici locale.”

A explicat apoi relaţia baptiştilor cu protestanţii: „Baptiştii au apărut ca o mişcare desprinsă în aparenţă din Reforma radicală. Li se spune ‘neoprotestanţi’. Este greşit. Baptiştii sunt protestanţi. Mişcarea baptistă a apărut în secolul al XVI-lea. În anul 1609 apare prima biserică baptistă la Amsterdam. Cred că este important de precizat faptul că baptiştii nu sunt ‘reformatori’, adică nu fac parte din mişcarea de Reformă a Bisericii Catolice. Baptiştii sunt mai degrabă ‘revizionişti’. Ei nu se identifică cu mişcarea lui Luther şi Calvin, care răspund unor probleme şi practici teologice apărute în Biserica Catolică; baptiştii se referă întotdeauna la Biserica Primară, iar în practică şi ethos încearcă o reîntoarcere la principiile şi practicile Bisericii aşa cum sunt acestea descrise în Faptele Apostolilor. Din această pricină baptiştii reprezintă adesea un grup separat şi faţă de bisericile tradiţionale, dar şi faţă de bisericile care s-au născut din Reformă.”

Încercând să prezinte „trăsăturile definitorii ale baptiştilor”, pastorul Cruceru enumeră zece puncte, dintre care cităm în continuare doar primele patru, invitându-i pe cei interesaţi să afle mai multe informaţii despre baptişti să citească tot interviul pe Oglindanet.ro: „1. Baptiştii sunt credincioşi trinitarieni, niceeni şi calcedonieni. Mărturisim Sfânta Treime şi pe Isus ca Dumnezeu şi Om. De asemenea, credem că Duhul Sfânt este o persoană, nu o putere, cum cred martorii lui Iehova, care neagă şi dumnezeirea Fiului. Menţionez acest lucru pentru că adesea suntem confundaţi cu acest cult. 2. Baptiştii, aşa cum spuneam, sunt revizionişti. În virtutea principiului Sola Scriptura, resping tradiţia. Trebuie înţeles faptul că există o distincţie între buna predanie a învăţăturilor Bisericii Universale, pe care şi baptiştii le-au adoptat şi tradiţii, practici pe care baptiştii le consideră ‘nebiblice’ şi care nu se regăsesc în practica Bisericii Primare (liturghia cu formă fixă, cultul morţilor, icoanele etc. ) 3. Baptiştii sunt iconoclaşti şi resping orice formă de reprezentare a Persoanelor Treimii. 4. Baptiştii resping preoţia, dar cred în preoţia universală a tuturor credincioşilor. Fiecare credincios se poate ruga lui Dumnezeu direct şi nu are nevoie de un alt Mijlocitor între om şi Dumnezeu în afară de Isus Cristos.”

Preşedintele Cultului Baptiste solicită o expunere a motivelor care au determinat această schimbare ce afectează viaţa bisericilor baptiste din România. Totodată solicită şi o clarificare a unor declaraţii făcute în mass-media de către Primul Ministru prin care afirma că noul secretariat va păstra legătura „cu Biserica Ortodoxă în principal”. Domnul Otniel Bunaciu îşi exprimă speranţa că schimbările făcute sunt în spiritul Constituţiei României şi a articolului 9 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, care specifică faptul că „statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee”, cultele fiind „egale în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar „statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult”. (preluare de pe UniuneaBaptista.ro)

Blogul câştigător este descris astfel: „un blog dinamic şi interesant, dar mai ales consistent. Oricine vrea să dobândească o perspectivă amplă (şi neideologizată) despre mediul confesional evanghelic autohton nu trebuie să rateze interviul în 14 părţi despre evanghelicii din România. De asemenea, la fel de interesante şi consistente sunt şi alte seriale, precum: Exerciţii de înţelegere (16 părţi), Evanghelicii între liberalism şi fundamentalism (4 părţi), Despre patologia religioasă a societăţii româneşti postcomuniste (2 părţi) sau interviurile cu Dănuţ Jemna (12 părţi), Radu Gheorghiţă (6 părţi), Voicu Bojan (5 părţi). Fie că scrie despre vizitele (de lucru) în India, Kenya, Tailanda, fie că abordează critic, uneori chiar pamfletar, fenomene şi evenimente din societatea românească, bloggerul ieşean ne seduce printr-un condei exersat şi generos. Nu uită să pună anunţuri despre reuşitele unor tineri precum Mihail Neamţu, Daniel Fărcaş, Adonis Vidu, dar şi să ne atragă atenţia asupra unor documente importante precum Declaraţia de la Zürich sau Manifestul Evanghelic.”

Dănuţ Mănăstireanu are doctoratul în teologie (Ph. D.) la London School of Theology – Brunel University, 2005. Din 1999 este Director pentru Credinţă şi Dezvoltare pentru regiunea Europei de est şi a Orientului Apropiat în organizaţia World Vision International. Din 2005 predă ca Adjunct Faculty un curs de Formare spirituală într-un program de masterat la Eastern University din St. Davids, Penn, SUA. […] Este preşedintele Societăţii Academice a Românilor Evanghelici, iniţiată în vederea creării unei colectivităţi cu caracter academic în cadrul comunităţii creştine evanghelice din România, din conducere mai făcând parte doi prieteni ai săi din Iaşi, Dănuţ Jemna, doctor în statistică, liderul bisericii Străjerul, şi Dorin Dobrincu, doctor în istorie, unul dintre cei care a contribuit la forma finală a Raportului Comisiei Tismăneanu.”

Citim în continuarea materialului: „Imaginaţi-vă o Românie aparte în care în cel puţin 1000 de biserici, de dimineaţă şi la lăsarea serii, credincioşii înalta cu putere rugăciunea: Doamne, binecuvântează România!” Apoi se explică: „Anul acesta ne rugăm în mod special pentru situaţia economică a României.” Şi se explică şi intenţiile rugăciunii: ca „România să devină o ţară creştină, nu doar să se declare. România să Îl recunoască pe Isus Hristos că Domn şi Mântuitor personal. Preşedintele ţării – să fie şi un om al lui Dumnezeu. Guvernul – să fie o instituţie care să se bazeze pe Biblie în luare deciziilor. În Parlamentul şi Camera Deputăţiilor Adevărul şi Dreptatea să se distingă zilnic. Prefecturile ţării să orânduiască lucrurile conform Bibliei. Primăriile să fie locuri în care Dumnezeu să nu fie făcut de ruşine. Păstorii, preoţii, prezbiterii şi alţi slujitori să fie oameni călăuziţi de Dumnezeu. Bisericile să trăiască în Adevărul Bibliei. Să se mărturisim păcatele personale. Să mărturisim păcatele naţiunii şi să cerem Vindecare. România să aibă o presă curată. Învăţământul să fie la înălţimea cuvenită. Economia ţării să fie în creştere, bazată şi pe morală creştină.”

Organizatori şi parteneri: Bisericile Evanghelice din România, Alege Viaţa, Alfa Omega TV, Credo TV, Radio Vocea Evangheliei, CAV şi alţi parteneri media din străinătate.

Această Biblie, ce va călători timp de doi ani de zile în jurul pământului, este un unicat având 1500 de pagini şi dimensiuni generoase (45/40 cm) fiecare din cele 66 de cărţi ce o formează fiind scrisă într-o alta limbă, printre care şi limba română (Epistola lui Pavel către Filimon), simbolizând astfel universalitatea mesajului lui Dumnezeu pentru locuitorii acestei planete. Deşi se adresează în principal Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, motivaţia acestei iniţiative este revitalizarea şi încurajarea creştinilor din orice confesiune religioasă de a studia Biblia în mod personal şi de a urma învăţăturile ei în vieţuirea zilnică. Biblia este sursa primară şi baza oricărei învăţături creştine dar şi un model demn de urmat în această perioadă unde cuvântul „stabilitate” este din ce în ce mai rar.

În fiecare localitate prin care va trece Biblia, în parteneriat cu Asociaţia „Conştiinţă şi Libertate” şi Societatea Biblică Interconfesională din România, se va organiza o Expoziţie în cadrul căreia vor fi prezentate câteva zeci de Biblii inedite din colecţii private, de la cele foarte vechi la cele digitale sau care încap pe un microfilm de câţiva centimetri. La aceste expoziţii, vizitatorii vor putea instala o Biblie pe telefonul mobil şi de asemenea vor primi un plan de citire al Bibliei într-un an de zile. Pe lângă această expoziţie vor fi organizate simpozioane pe tema rolului Bibliei în viaţa individuală şi a societăţii. „Simpozionul şi expoziţia vor urmări să conştientizeze participanţii că la baza crizei multiple de mari dimensiuni pe care o parcurge societatea stă criza morală şi că Biblia oferă o soluţie pentru această criză” a declarat Viorel Dima, coordonatorul proiectului în România. „În acest context”, a mai spus el, „mesajul cel mai important al manifestării va fi: citirea zilnică a Bibliei aduce însănătoşire morală şi oferă putere spirituală având un impact pozitiv asupra calităţii vieţii.”

În cuvântul de învăţătură, care a aparţinut Bisericii Anglicane, părintele Martin Jaques a evidenţiat faptul că mesajul Evangheliei este acelaşi pentru toţi. „Indiferent ce ne desparte, suntem toţi legaţi prin Hristos, ca centru unificator. Isus Hristos a fost răstignit pentru noi toţi, nu doar pentru o facţiune sau o denominaţie. Sfântul Pavel a luptat mereu pentru unitate, nu pentru uniformitate, deosebirile în interpretare erau luate în seamă atunci când apăreau şi recomanda grijă în relaţiile dintre noi (…). Contextele şi limbajele noastre diferite, culturile diferite şi deosebirile denominaţionale istorice vor rămâne, dar nu trebuie să uităm niciodată, nu trebuie să le lăsăm să umbrească adevărul – acela că suntem toţi legaţi de aceeaşi revelaţie a lui Dumnezeu în Hristos”. După aceasta, a urmat rugăciunea Bisericii Ortodoxe Române şi a Bisericii Reformate, precum şi Crezul Apostolic, rostit de reprezentantul Bisericii Evanghelice Maghiare.

Din dragostea sa pentru persoanele aflate în nevoie, Petru Dugulescu a înfiinţat Asociaţia „Isus Speranţa României”. Credinţa şi dragostea pentru oameni l-au motivat să caute resurse pentru susţinerea proiectelor asociaţiei. Copiii orfani i-au fost aproape de suflet şi au făcut parte din viaţa lui, astfel că în anul 1992 a înfiinţat Casa Fraţii lui Onisim, care de curând a împlinit 15 ani. Tot „tata Dugu”, cum spun băieţii de la Onisim, a deschis un azil de bătrâni şi fete cu handicap la Haţeg, asigurând de asemenea hrana zilnică pentru 40 de bătrâni din Timişoara. Petru Dugulescu a fost primul pastor baptist care a fost ales în Parlamentul României în calitate de deputat pentru două mandate consecutive, începând cu anul 1992 până în anul 2000. El a căutat să-L facă cunoscut pe Dumnezeu cât mai mult, fiind fondatorul Grupului de Rugăciune în Parlamentul României.

O parte din experienţele sale trăite în timpul slujirii de pastor se regăsesc în cele două volume autobiografice, „Ei mi-au programat moartea” şi „Democraţie şi persecuţie”. Încercând să definească propria slujire pentru Dumnezeu, Petru Dugulescu şi-a aşternut gândurile pe hârtie şi le-a transpus în volume de poezii „Călătorii enigmatici” şi „Apus de Mileniu”. În timpul anilor de slujire pastorală şi socială a fost laureat cu o serie de premii naţionale şi internaţionale, printre cele mai importante fiind titlul de „Ambasador al Păcii” oferit de Interreligious and International Peace Council, laureat cu premiul „Freedom Fighter Award” („Luptător pentru libertate”) de American Freedom Festival, declarat cetăţean de onoare în 4 state americane, recent numele său fiind inclus în Enciclopedia Personalităţilor din România.

În conformitate cu Art. 29 din Constituţia României, care garantează libertatea de conştiinţă şi exercitarea liberă a credinţei religioase, vă rugăm să reveniţi asupra deciziei de a organiza referendumul pentru suspendarea preşedintelui în ziua de sâmbătă. Avem convingerea că în această situaţie se poate găsi o soluţie favorabilă pentru cei peste 100.000 de adventişti din România şi diaspora în vederea exercitării dreptului de vot. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este o denominaţiune creştină mondială numărând peste 25 de milioane de credincioşi în 202 ţări. În lumea creştină, Biserica Adventistă este un lider în domeniul educaţiei şi al sănătăţii, deţinând, ca mărime, a doua reţea de şcoli şi universităţi creştine din lume, iar Agenţia Adventistă de Dezvoltare şi Ajutor (ADRA) activează în 110 ţări şi serveşte o populaţie de 25 de milioane de oameni aflaţi în situaţii extreme.

Biserica Adventistă este o organizaţie apolitică, nu susţine nici un partid politic dar îşi încurajează membrii să-şi exercite îndatoririle civice şi să se implice activ în bunul mers al societăţii. În situaţia în care nu vom găsi înţelegerea necesară, ne rezervăm dreptul de a apela la organismele şi instanţele internaţionale în vederea soluţionării acestei probleme. (Comunicat al Asociaţiei Bisericilor Adventiste de Limba Română din Statele Unite ale Americii şi Canada, transmis, conform Agenţiei Amos, Parlamentului, Preşedinţiei şi Guvernului României)

În fiecare Biserică în care se va face câte un popas se vor desfăşura programe religioase, specifice diferitelor rânduieli ale comunităţilor religioase respective. Programul va urma firul povestirii biblice, după modelul staţiunilor tradiţionale – catolice: judecata – Matei 27, 22-23.26; batjocorirea – Matei 27, 27-31; Golgota – Matei 27, 33-36; crucificarea: Matei 27, 37-42, moartea: Matei 27, 45-50.54, înmormântarea – Matei 27, 59-61. Fiecare biserică locală va proiecta o imagine din tradiţia ei care să arate spre textul biblic, imagine pe baza căreia se va face meditaţia biblică.

Procesiunea va respecta următorul program şi itinerariu: se va începe de la ora 20.00, din dreptul Bisericii Romano-Catolice (centru). Al doilea popas va fi Biserica Greco-Catolică, apoi Biserica Baptistă Betania, Biserica Evanghelică Luterană, Biserica Reformată şi, apoi, Biserica Ortodoxă, unde se va încheia „Calea Crucii”. Colecta care se va realiza în urma acestui eveniment se va îndrepta spre un băiat de 14 ani, suferind de osteosarcom femural, în vederea salvării de la amputare a membrului inferior afectat de cancer.

Printre organizatori se numără: din partea Bisericii Evanghelice, pastor Hans-Georg Junesc şi Wolgang Arvay, din partea Bisericii Romano-Catolice, preot Voiculescu Cristian şi a celei Greco-Catolice, preot Popa Nicolae şi Dincă Antonia. Biserica Ortodoxă este reprezentată de preot Almăjeanu Cristian, Biserica Reformată de Vecsei Ibolya şi Biserica Baptistă Betania de pastor Câmpean Radu.

Teologul laic protestant Dănuţ Mănăstireanu propune societăţii de astăzi un subiect actual şi controversat: definirea raportului dintre Scriptură, tradiţie şi Biserică, aceste trei elemente care se întrepătrund, citim într-un material de prezentare apărut pe situl Diecezei de Iaşi. Cartea reprezintă rezultatul întâlnirii cu sine însuşi a unui teolog protestant-evanghelic la graniţa dintre tradiţia spiritualităţii patristice răsăritene, apofatice şi cea a dinamismului reformist al unui tradiţionalism occidental, catafatic.

Dănuţ Mănăstireanu (n. 1954), teolog laic protestant, locuieşte în Iaşi. A studiat teologia şi a luat masteratul la London Bible College. A predat pentru o perioadă de patru ani hermeneutică şi alte discipline la Universitatea „Emanuel” din Oradea. Din anul 1999 lucrează pentru o organizaţie creştină de caritate, „World Vision International”, având funcţia de director pentru credinţă şi dezvoltare pentru regiunea Orientului Apropiat şi a Europei de Est. În anul 2005 a obţinut titlul de doctor în teologie la Universitatea Brunei din Londra, cu teza „Un model pericoretic al bisericii. Eclesiologia trinitară a lui Dumitru Slăniloae”.

În topul 100, pe lângă Sfântul (pentru ortodocşi) Ştefan cel Mare şi pastorul protestant Wurmbrand s-au mai aflat şi alte personalităţi importante pentru creştini. Astfel, pe locul 18 s-a aflat Constantin Brâncoveanu, canonizat de Biserica Ortodoxă în 2002. Primul Ierarh în topul 100 a fost Cardinalul greco-catolic Iuliu Hossu, celălalt Cardinal român, Alexandru Todea, situându-se pe locul 75. Alte personalităţi creştine regăsite în topul celor mai mari români au fost Iosif Trifa (locul 41); Dumitru Stăniloae (74); Ilie Cleopa (78); Arsenie Boca (79); Dumitru Cornilescu (81); şi Nicolae Steinhardt (86). Surpriza cea mai mare a fost însă la emisiunea de pe TVR de sâmbătă prezenţa în Top 10 a lui Richard Wurmbrand, necunoscut multora. Dintr-un material de pe internet aflăm că Wurmbrand s-a născut în 1909, a murit în 2001, şi a scris numeroase cărţi, traduse în peste 70 de limbi.

Richard Wurmbrand s-a născut în Bucureşti în 1909, fiind cel mai mic dintre cei patru băieţi ai unei familii de evrei români. În 1936, anul în care s-a căsătorit, călătorind prin munţii României, a întâlnit un tâmplar creştin care i-a pus în mână o Biblie. Neavând educaţie, creştinul nu le-a putut explica prea multe, şi nici nu le-a putut răspunde la întrebări, doar i-a sfătuit să îşi facă timp să citească măcar una dintre Evanghelii. După câtva timp evreul Wurmbrand s-a încreştinat, devenind apoi pastor protestant. În timpul celui de al doilea război mondial, pastorul Richard Wurmbrand şi soţia sa au salvat numeroşi tineri evrei din ghetouri, au predicat zilnic în multe adăposturi şi au fost arestaţi de câteva ori pentru activitate creştină ilegală în timpul stării de război. După sfârşitul războiului, când comuniştii s-au instalat în România şi au început să controleze bisericile (1945-1947), pastorul Wurmbrand a început o activitate subterană viguroasă de propovăduire a Evangheliei. A tipărit şi a organizat distribuirea secretă a un milion de Evanghelii în limba rusă trupelor ruseşti care ocupaseră România, şi a convertit la credinţă pe unii dintre ofiţerii şi soldaţii ruşi.

În februarie 1948, deşi era sub protecţie diplomatică suedeză, a fost răpit de pe stradă de agenţii guvernului comunist, şi a dispărut fără urmă în închisoare. A fost ţinut sub un nume fals într-o celulă izolată. În timpul anilor grei de închisoare a reuşit să convertească la credinţă ofiţeri de rang înalt din poliţia secretă, şi aceştia au ajutat la eliberarea lui în anul 1956. Odată ieşit din temniţă, a reînceput activitatea în Biserica prigonită. Doi ani mai târziu a fost din nou arestat. A fost închis timp de 14 ani, în doua perioade: 1948-1956 şi 1959-1964. Richard Wurmbrand a ieşit din închisoare în anul 1964, în urma unei amnestii generale. Creştinii din Norvegia au negociat cu autorităţile comuniste în vederea obţinerii permisiunii pentru ca familia Wurmbrand să poată părăsi România. În 1965 familia a ajuns în Oslo, Norvegia, apoi în 1966, în America.

Pastorul a profitat de orice ocazie să vestească occidentului ce se întâmpla în România. A fondat apoi „Misiunea Creştina pentru lumea comunistă”, actuala „Vocea Martirilor”, o organizaţie mondială având ca scop să îi ajute pe creştinii persecutaţi de regimurile comuniste şi să-i evanghelizeze pe comunişti. În 1990, după căderea regimului comunist, familia Wurmbrand s-a întors în România. Pastorul Wurmbrand a fost activ, a vorbit şi a călătorit pentru Misiune până la vârsta de peste 85 de ani. În ultimii 5 ani de viaţă a fost ţintuit la pat datorită unei boli contractate în timpul anilor de închisoare. A murit la 17 februarie 2001, la vârsta de 91 de ani, din cauza unei insuficienţe respiratorii. Cărţi ale pastorului Wurmbrand pot fi comandate online prin librăria CLC România.

După mesajul înregistrat prezentat de Secretarul general al ONU, Kofi Annan, au fost acordate patru premii pentru următoarele secţiuni: presa scrisă, radio, televiziune, on-line. Temele fixate pentru concurs au fost din domeniile: social (sănătatea femeii şi a copilului, drepturile copilului, drepturile refugiaţilor, egalitatea şanselor, violenţa în familie); economic (reducerea sărăciei, mediu); politic (relaţii internaţionale, buna guvernare). Selecţia câştigătorilor a fost făcută de un juriu format din Lucia Hossu-Longin, Florian Pittis şi Ioana Avadani. La secţiunea radio, premiul a fost câştigat de Ioan Ciobota, de la Radio Vocea Evangheliei din Timişoara, care a participat cu un documentar despre avort, cu titlul „Ce nume i-ai da copilului tău nenăscut?” Premiul primit de fiecare câştigător a inclus un laptop de marcă şi un reportofon digital, oferite de LG Electronics.

Pentru mai multe informaţii sau pentru versiunea gratuită a documentarului „Ce nume i-ai da copilului tău nenăscut?” (format Audio, MP3 sau scris în Word) puteţi scrie un email la adresa ciobotaioan@yahoo.com sau suna la unul din numerele: 0256-217212; 0356-421404; 0788-368182.

Să intrăm deci în sit. Ce oferă? Cu adevărat lucruri pentru minte şi suflet. Prima şi cea mai consistentă rubrică poartă numele „Devoţionale”. Aici găsiţi zilnic câte un text spre reflecţie. Rubrica a început la 14 iunie 2004, şi de atunci a oferit zi de zi câteva rânduri spre meditat. A doua rubrică, „Făgăduinţe”, reuneşte „filmuleţe” flash, realizate lunar, în care fotografii frumoase şi melodii calme se împletesc cu citate din Sfânta Scriptură. Există şi o rubrică „Wallpapers” unde puteţi găsi, la diferite rezoluţii, imagini pentru fundalul calculatorului Dvs. Imaginile sunt, din nou, însoţite de citate biblice.

În fine, există şi o carte de oaspeţi, mărturie a interesului pentru acest sit, precum şi posibilitatea de a vă abona pentru a fi anunţat prin email de noutăţi. Vă dorim vizitare plăcută şi vizionare plăcută (porniţi boxele la producţiile de la rubrica „Făgăduinţe”; merită!).

Programul, conform aceleiaşi surse, va include: timp devoţional tată-copii; seara, timp de părtăşie şi învăţătură la focul de tabără; cursuri de orientare turistică, căţărare şi coborâre cu pluta cu un profesor experimentat; activităţi sportive, fotbal, volei, tenis de câmp; lucru manual. La tabără pot participa numai tătici împreună cu copiii lor (între 6-13 ani). Cazarea se va face în corturi mari (de armată) cu paturi etajate, cu o capacitate de 10-12 locuri în fiecare cort. Pentru suma de 60euro/persoană se asigură şi trei mese pe zi, servite în restaurantul de la Valea Drăganului, iar în zilele cu drumeţie, va fi mâncare la pachet asigurată de personalul pensiunii. „Este o tabără 100% românească şi până în prezent nu avem sponsori. Nu ezitaţi să vă înscrieţi şi să luaţi legătura cu noi în cazul în care nu va puteţi permite să achitaţi integral costurile.”

Înscrierile se fac până la 11 iulie a.c., prin fax la 0256-435056 sau e-mail la office@abcr.ro. Plata se va face în lei, în contul Asociaţiei Bărbaţilor Creştini: RO54 RZBR 0000 0600 0631 2472 ROL Raiffeisen Bank – Timişoara, cu menţiunea „înscriere tabără”. „Ştiu bine că în perioada 17-23 iulie 2005 aţi putea fi în multe alte locuri, aţi putea face multe alte lucruri, dar ce vreau să vă aduc aminte este că nimic nu va aduce un profit mai mare decât o săptămână petrecută cu copilul/copiii dvs. în mijlocul creaţiei lui Dumnezeu”, subliniază Alin Pădureanu, din partea organizatorilor. „De aceea `aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat, şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre, şi pentru casele voastre!` (Neemia 4:14)”.

„Lanţul vieţii” îşi propune să fie o manifestaţie-pledoarie pentru viaţă. Sunt invitaţi să participe la acest eveniment – în mod special la constituirea lanţului – toţi cei care susţin Viaţa. Participanţii vor fi invitaţi să formeze un lanţ stând unul lângă altul, de-a lungul arterelor principale de circulaţie ale oraşului. De asemenea, vor fi invitaţi să stea de-a lungul trotuarelor şi să se roage pentru această problema îngrijorătoare pentru naţiunea română. Întâlnirea va avea loc în Piaţa Avram Iancu, din Cluj-Napoca. După deschiderea oficială a evenimentului vor fi comunicate străzile unde se va forma şi desfăşura „lanţul vieţii.”

Informaţii suplimentare se găsesc pe pagina dedicată evenimentului pe YWAM.ro.

„Văd în susţinerea pe care am avut-o din partea Adunării Generale chemarea lui Dumnezeu şi un privilegiu extraordinar în a oferi tot ce am pentru El, înţelegând prin aceasta să mă consacru slujirii Bisericii şi societăţii. Cred că Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea are de oferit societăţii valori şi modele, care să contribuie la atingerea standardelor europene care sunt izvorâte din civilizaţia creştină. De aceea vom acorda o tot mai mare atenţie comunicării, conştienţi fiind că atât relaţiile interconfesionale, cele cu instituţiile statului şi cu alte componente ale societăţii sunt influenţate de buna cunoaştere reciprocă. Transmiterea publică şi integrală, a tuturor momentelor Adunării Generale, prin intemediul Internetului, a fost un act unic şi a demonstarat deschiderea şi transparenţa pe care intenţionăm să o continuăm în viitor” a declarat Teodor Huţanu după investire.

Prezenţi la eveniment au transmis mesaje de salut şi apreciere vicepreşedintele Senatului, domnul senator Teodor Meleşcanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Adrian Năstase prin consilierul său, Laurenţiu Tănase, Adrian Lemeni, Secretarul de Stat pentru Culte şi deputatul Dan Liga. Din partea Bisericilor au luat cuvântul prof. univ. dr. Ioan Caraza, profesor de patristică la Facultatea de Teologie Ortodoxă şi Secretarul General al Societăţii Biblice Interconfesionale din România; Mircea Cioată, Preşedintele Bisericii Creştine după Evanghelie; pr. Cristian Sabău, din partea Bisericii Greco-Catolice; pastorul Zsolt Bela de la Biserica Reformată Calvină; pr. Radu Holca de la Biserica Armeană şi pastorul Vasile Roske, membru al consiliului de conducere al Bisericii Penticostale şi redactor şef al revistei oficiale a cultului. Informaţiile au fost oferite de Cristian Modan. Informaţii suplimentare se găsesc pe situl Adventist.ro.

Delegaţii, între care se află pastori şi credincioşi laici în proporţie egală, vor primi şi dezbate rapoartele privind starea Bisericii, prezentate de administraţia şi directorii departamentali ai Uniunii. De asemenea, vor fi stabilite direcţiile prioritare pentru următoarea perioadă, va fi acreditat personalul pastoral, vor fi discutate şi supuse spre aprobare modificări ale Statutului de organizare şi funcţionare al Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea din România. Vor participa reprezentanţi ai organizaţiei europene a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, cu sediul la Berna. Lucrările Adunării Generale vor fi prezentate pe pagina oficială a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea – www.adventist.ro.

Din partea autorităţilor vor fi prezenţi dr. Adrian Lemeni, Secretar de Stat pentru Culte, reprezentanţi ai celor două camere ale Parlamentului şi ai Ministerului Culturii şi Cultelor. De asemenea vor participa reprezentanţi ai altor biserici. Adunarea Generală se reuneşte la fiecare cinci ani şi reprezintă cea mai înaltă autoritate a Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea din România. Între sesiunile Adunării Generale, conducerea revine Comitetului Executiv al Uniunii format din administratori, directori departamentali, pastori şi laici. Uniunea Adventistă de Ziua a Şaptea are în componenţă şase conferinţe teritoriale (Banat, Moldova, Muntenia, Oltenia, Transilvania de Nord şi Transilvania de Sud) şi coordonează diferite activităţi prin departamente (de ex. Pastoraţie, Tineret, Educaţie, Relaţii Publice şi Libertate religioasă, Publicaţii) care asigură conducerea, planificarea şi implementarea programelor specifice.

Biserica Adventistă din România, este cea mai numeroasă din Europa. Ea operează un institut teologic de grad universitar cu trei specializări: teologie pastorală, asistenţă socială şi litere, o şcoală de asistenţi medicali, trei licee şi mai multe şcoli generale, şase staţii radio, un centru de producţie video, editură şi tipografie, cabinete medicale, un institut de studii biblice prin corespondenţă, mai multe organizaţii umanitare pentru deţinuţi şi copii aflaţi în dificultate, precum şi o agenţie de ajutor şi refacere (ADRA) prin care credincioşii adventişti au contribuit cu 100.000 de euro la proiecte în ajutorul victimelor cutremurului şi valurilor ucigaşe din Asia de Sud-Est .

Pe plan mondial, Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea este prezentă în 203 ţări, deţinând unul dintre cele mai dezvoltate sisteme educaţionale protestante din lume, cu 5.605 şcoli (incluzând 99 de colegii şi universităţi) ce asigură educaţia a aproximativ 1,1 milioane de persoane. De asemenea, deţine peste 600 de spitale, sanatorii şi clinici în lumea întreagă ce promovează în mod consecvent programele de asigurare a sănătăţii populaţiei, oferind tratamente pentru renunţarea la fumat, reabilitare a alcoolicilor, programe de slăbire şi de luptă împotriva stresului. Dintre acestea, Universitatea Loma Linda din California, s-a bucurat de interesul mass-media mai mult decât oricare alt centru medical din Statele Unite datorită rezultatelor ştiinţifice, unele reprezentând premiere mondiale, cum ar fi transplantul de inimă la copii („Baby Fae”) şi acceleratorul de protoni folosit pentru tratarea cancerului. Informaţiile au fost furnizate de Cristian Modan.

Prima serie de dezbateri a avut loc miercuri, discuţiile urmând să continue în jurul aceleiaşi teme până sâmbătă. Privitor la subiectul propus – Bisericile, confesiunile şi Europa unită – au avut loc mai multe luări de poziţie din perspectiva ortodoxă, greco-catolică, romano-catolică, evanghelică, anglicană şi iudaică. Părintele Iustin Marchiş, reprezentantul Parohiei Stavropoleos, şi Gunter Dill, directorul Fundaţiei „Konrad Adenauer”, au moderat dezbaterile.

„Mă tem că cei de la putere nu sunt limpezi în ceea ce priveşte problema reală a integrării europene. Şi noi suntem aici pentru a da un semn şi pentru a adânci, în calitate de teologi, această problemă”, a precizat părintele Marchiş. De asemenea, Gunter Dill a apreciat că Biserica trebuie să ofere un răspuns, împreună cu politica, diverselor crize cu care se confruntă astăzi Europa.

Prezent la dezbateri, Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Preasfinţitul Visarion Răşinăreanu a arătat că luările de poziţie ale Bisericii în actualul context european nasc discuţii şi polemici care converg către o Europă unită. „Rădăcinile creştine ale Europei sunt lucruri palpabile, de netăgăduit”, a subliniat Ierarhul.

Toţi cei prezenţi la discuţii au fost de acord că în noua construcţie europeană toate confesiunile religioase trebuie să se regăsească şi să colaboreze. Din moment ce, reprezentând diverse culte, sunt chemaţi să dea un răspuns problemelor cu care se confruntă societatea, în cadrul dezbaterilor s-a discutat şi despre doctrina socială a Bisericii.

Postul de radio al Mitropoliei ortodoxe a Moldovei şi Bucovinei, „Radio Trinitas”, care este membru al CERC, a hotărât să se alăture acestei iniţiative prin rugăciune. Postul va transmite zilnic, de la ora 15.00, „Un minut de rugăciune pentru pace” cu următorul conţinut: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, caută din înălţime şi ne izbăveşte pe noi de toată pătimirea cea rea şi de toate primejdiile ce vin asupra noastră. Alungă din inimile oamenilor toată răutatea, invidia şi spinii urii, iar în locul lor sădeşte şi rourează iubirea cea curăţitoare de tot răul şi dătătoare de pace şi de toată fapta cea bună şi bineplăcută Ţie. Şi ne iartă tuturor greşelile noastre, ca împreună să putem petrece în pace şi în unire, şi pe Tine totdeauna iubindu-Te şi poruncilor Tale urmaşi făcându-ne, să ne învrednicim de bunătăţile Tale cele cereşti şi Ţie slavă să înălţăm în vecii vecilor. Amin.”

Conform datelor furnizate de „Viaţa Cultelor”, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România este autocefală şi organizată ca Mitropolie, cu o singură Episcopie la Adjud, o nouă Episcopie fiind în curs de organizare la Bacău. IPS Vlasie Mogârzan este secondat de cinci Episcopi. Mitropolia are circa 500.000 de credincioşi înregistraţi, dar, potrivit propriilor statistici, la slujbe şi la viaţa Bisericii participă peste un milion de creştini. Ea are 130 de preoţi de mir şi 60 de parohii (faţă de numai 36 înainte de decembrie 1989), răspândite pe teritoriul întregii ţări.

Mai mari sunt parohiile de la Covasna, Sibiu, Orăştie, Albac, Câmpeni. Pe lângă cele şapte mănăstiri pe care le aveau înainte de evenimentele din decembrie 1989, ortodocşii români de stil vechi şi-au construit după această dată încă 42 de schituri şi mănăstiri, dintre care sunt încă în curs de terminare mai puţin de jumătate. Între mânăstirile de călugări cea mai mare este cea de la Chilia Veche, cu 280 de monahi, avându-l ca stareţ pe părintele Dionisie. În Delta Dunării sunt patru schituri de călugări.

Mitropolitul de stil vechi Vlasie şi-a exprimat pentru „Viaţa Cultelor” speranţa că noua Lege a Cultelor, în curs de elaborare, va include Biserica pe care o păstoreşte între Cultele recunoscute din România. Deşi fostul Mitropolit al Moldovei şi viitor Patriarh, Justin Moisescu, admitea că Biserica de stil vechi “a păstrat credinţa curată, aşa cum s-a moştenit”, în ciuda ruperii ei din trupul Bisericii mame (în octombrie 1924, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a acceptat trecerea la calendarul gregorian, operată de autorităţile statului român cu puţin timp înainte), astăzi această Biserică figurează după unii teologi ortodocşi în rândul sectelor.

Este vorba, în primul rând, de Palatul baroc, fosta reşedinţă a Episcopiei romano-catolice din Oradea, care găzduieşte în prezent Muzeul Ţării Crişurilor. Conducerea muzeului refuză, în ciuda a două hotărâri din justiţie, eliberarea şi predarea către eparhie a unei aripi a clădirii, invocând dispoziţiile Ministerului Culturii şi Cultelor. În semn de protest, duminică, 8 decembrie curent, Episcopul, preoţii şi credincioşii maghiari catolici s-au adunat, după Liturghie, în faţa intrării muzeului, păzită de oameni înarmaţi, şi s-au rugat pentru ajutorul divin în obţinerea drepturilor legale.

O altă clădire cerută este cea a Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia, de renume european, donată Episcopiei catolice de Alba în 1780, de Episcopul conte Batthyany Ignac. Justiţia a hotărât restituirea clădirii, dar organizaţia P.S.D. (de guvernământ) Alba Iulia şi prefectul judeţului se opun executării sentinţei. Arhiepiscopia romano-catolică de Alba Iulia solicită şi fondul de carte al bibliotecii, care, fiind patrimoniu naţional, se află în custodia Ministerului Culturii şi Cultelor (MCC). Ministerul se opune ideii de restituire.

Un al treilea imobil important solicitat de comunitatea maghiară este cel al Colegiului Reformat din Cluj-Napoca, în care funcţionează în prezent liceul „Gheorghe Şincai”. În ciuda hotărârilor instanţelor de judecată, conducerea acestui liceu, care a subînchiriat o parte din spaţii altor instituţii, refuză să cedeze clădirea. Din această cauză, Colegiul Reformat este obligat să-şi desfăşoare activitatea didactică în spaţii închiriate în diferite alte locuri din oraş, informa la 12 decembrie curent ediţia de Transilvania a ziarului bucureştean „Evenimentul Zilei”.

Diferenţa până la aproape 1 232 000 scrieri biblice este dată de Biblia pentru copii în limbile română, maghiară şi ucraineană – 263 639 exemplare, Noul Testament cu Psalmii în traducerea Cornilescu – 11 000 exemplare, Noul Testament în traducerea Gala Galaction şi cărţi şcolare – 37 439 exemplare, Noul Testament tradus de Î.P.S. Bartolomeu Anania – 25 000 exemplare, Mica Biblie pentru ortodocşi – 110 619 exemplare, Psaltirea pentru ortodocşi – 204 239 exemplare, Evanghelii pentru ortodocşi – 6 000 exemplare, Ghidul Ierusalimului – 5 100 exemplare, ediţii critice ale Sfintei Scripturi, dicţionare ale limbii greceşti a Noului Testament în engleză şi franceză, Biblii în limbile franceză, engleză, germană, sârbă, ucraineană – 37 209 exemplare, cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, Cărţi de rugăciune în scriere Braille pentru nevăzători – fiecare în tiraj de câte 10 000 exemplare, Manual de utilizare a Bibliei – 5000 exemplare, Noul Testament în ediţie bilingvă română-maghiară – 1 500 exemplare, Synopsa celor 4 Evanghelii – 3 000 exemplare, Dicţionarul grec-român – 3 000 exemplare, casete audio în limba romanes – 380, casete audio – 1 500, Evanghelia după Marcu (Evanghelia pala o Marco) în ediţie bilingvă română-romanes (pentru aceasta din urmă s-a folosit dialectul căldărarilor) după versiunea Cornilescu şi Evanghelia după Matei (Evanghelia pala o Matei), de asemenea în ediţie bilingvă română-romanes (în dialectul ursarilor) după versiunea Galaction, fiecare în câte 1000 de exemplare, alte publicaţii religioase, precum Atlasul biblic şi Buletinul informativ al SBIR – 81 543 exemplare.

Cu sprijinul UBS, ABS şi al altor companii mari din SUA, care au oferit fonduri pentru Societăţile Biblice Naţionale, SBIR desfăşoară activităţi în cadrul programului „Opportunity 21” (O 21) şi al Programului Serviciul Mondial al UBS. Astfel, în cadrul subprogramului „Biblia – lumină pentru secolul al XXI-lea”, Biblia (în forma integrală sau în ediţii parţiale) a ajuns, distribuită gratuit, în 5 grădiniţe şi 19 case de copii, în 19 centre de îngrijire şi asistenţă pentru vârstnici, în 10 penitenciare, în cinci şcoli.

Prin programul O 21 au fost distribuite gratuit, în perioada noiembrie 2000 – noiembrie 2002, 1 630 Biblii ediţia Galaction, 1945 exemplare din Noul Testament, versiunea Bartolomeu Anania, 700 Psaltiri, 900 exemplare din Mica Biblie, 870 exemplare din Biblia ilustrată pentru copii.

Bisericile fondatoare ale SBIR şi-au exprimat încă de la început intenţia de a realiza o traducere interconfesională în limba română a Bibliei. Până acum la Bucureşti s-au desfăşurat trei seminare ale traducătorilor, în iunie 1993, în decembrie 2000 şi în mai 2001, la ultimul participând şi 10 membri ai Societăţii Biblice din Ungaria. Rezultatele de până acum constau în zece traduceri din Noul Testament şi o ediţie pilot de 1000 de exemplare din Epistola către Timotei a Sfântului Apostol Pavel.

Informaţiile au fost furnizate de P.S. Damaschin Coravu, Episcopul ortodox al Sloboziei şi Călăraşilor, vicepreşedintele SBIR, în raportul prezentat cu ocazia Zilei Bibliei, la aniversarea a 10 ani de existenţă a Societăţii Biblice Interconfesionale.

„Biblia cu ilustraţii”, apărută în Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, cu colaborarea SBIR (care a asigurat culegerea computerizată, corectura şi aranjarea ilustraţiilor în pagină), îl are ca redactor pe Diacon conf. univ. dr. Ioan Caraza, secretar general al SBIR, şi ca tehnoredactor pe Protos. Vartolomeu Bogdan. Hârtia specială ca şi celelalte materiale necesare tipăririi Bibliei cu ilustraţii au fost asigurate de Societăţile Biblice Unite (UBS). Textele scripturistice au fost alese de Pr. dr. Sabin Verzan (1928-1997) care, în colaborare cu specialişti în artă creştină din România, a adunat peste 800 de reproduceri de icoane, miniaturi, broderii religioase, geme etc. Cele mai vechi dintre acestea datează din secolul III. În anii 1975-1985, Pr. Sabin Verzan a realizat pe baza acestei colecţii lucrarea în cinci volume „Arta creştină în România”.

Pentru Biblia cu ilustraţii au fost selectate 321 de reproduceri color din colecţia Verzan. Actuala ediţie a Bibliei reprezintă un evident progres faţă de alte ediţii ale Bibliei ilustrate, precum Mica Biblie din 1913 şi Biblia ilustrată din 1936 (amândouă în alb-negru), realizate de Episcopul Nicodim Munteanu (viitorul Patriarh din 1939-1948) în colaborare, pentru cea de a doua, cu I.D. Ştefănescu, profesor de istoria artei creştine.

Biblia cu ilustraţii „pune în lumină apostolicitatea şi vechimea creştinismului românesc, profunzimea şi autenticitatea trăirii adevărului scripturistic în spaţiul carpato-dunăreano-pontic, modul în care acest adevăr scripturistic este tălmăcit în imagini de o negrăită frumuseţe şi sinceritate de zugravii bisericeşti”, după cum se arată în Introducerea lucrării. Aceeaşi Introducere remarcă „succesiunea neîntreruptă” a acestor tălmăciri, „din cele dintâi zile ale Creştinismului românesc până în epoca noastră, într-o deplină unitate de gând şi de simţire creştină şi românească”.

Anul acesta, celebrarea „Zilei Bibliei” coincide cu aniversarea a zece ani de la infiintarea Societatii Biblice Interconfesionale. Pentru a marca acest eveniment, in cadrul simpozionului va fi lansata prima Biblie cu imagini, tiparita in Romania, ilustrata cu 1300 dintre cele mai valoroase icoane realizate pe teritoriul tarii noastre. Tot in dupa-amiaza zilei de maine, aniversarea SBIR va fi completata cu un „Concert de muzica sacra”, la Teatrul de Opereta „Ion Dacian”, ora 18. Vor concerta corul „Simbol”, de pe langa Patriarhia Romana, dirijor prof. diac. Jean Lupu, corul „Musica Sacra”, al Catedralei romano-catolice „Sf. Iosif”, dirijat de prof. univ. Marcel Costea, corala Institutului Teologic Adventist, formatia instrumental-camerala a Bisericii Evanghelice Lutherane.

La Societatea Biblica Interconfesionala au aderat 12 Biserici din Romania: Biserica Ortodoxa Romana, Biserica Evanghelica Lutherana CA, Biserica Adventista de Ziua a Saptea, Biserica Reformata-Calvina, Biserica Penticostala, Biserica Lutherana CASP, Biserica Baptista, Biserica Unitariana, Biserica Armeana, Biserica Baptista Maghiara, Vicariatul Ortodox Sarb, Vicariatul Ortodox Ucrainean. Scopul Societatii Biblice il reprezinta traducerea, tiparirea si distribuirea Sfintei Scripturi, fara a formula puncte de vedere cu caracter confesional. (Ion Zubascu)

Cele 1.300 de imagini care ilustreaza Biblia sunt selectate din cele mai valoroase icoane si fresce ortodoxe din spatiul romanesc. In acest sens s-a folosit atat material iconografic existent, dar s-a umblat si pe teren, prin biserici si manastiri, pentru a selecta imagini inedite de mare valoare. Prima Biblie cu imagini tiparita in Romania va fi lansata in cadrul Simpozionului International dedicat „Zilei Bibliei”, din 14 noiembrie, la sala de conferinte a Hotelului Lebada din Bucuresti, organizat de SBIR, si va fi difuzata in toate librariile cu carte si tiparituri religioase. (Ion Zubascu)

Căsătorit, tată a două fetiţe, Părintele James este absolvent al Universităţii din Oxford, unde a urmat studii de limba franceză şi de limba germană la Wadham College. Pregătirea preoţiei a făcut-o la Westcott House, în Cambridge. Prima sa parohie a fost la Oxford, unde a păstorit vreme de 12 ani, împreună cu colegi de la alte denominaţii creştine, comunitatea ecumenică a bisericii Sfintei Familii (Church of the Holy Family). Soţia sa, Celia, este pictoriţă. Marile tradiţii artistice româneşti, atât cele ţărăneşti, cât şi cele bisericeşti, îi dau o nouă viziune şi o nouă inspiraţie.

Venirea la Bucureşti a Părintelui James a fost într-un fel propria sa opţiune. S-a întâmplat că un grup ecumenic de clerici români i-a vizitat parohia pentru a cunoaşte în mare modul în care Biserica Anglicană lucrează în cooperare cu guvernul şi cu diversele organizaţii neguvernamentale în câmpul asistenţei sociale. Unul dintre preoţii ortodocşi care făceau parte din acest grup, Pr. Ioan Bizău din Cluj-Napoca, l-a invitat pe Părintele James să viziteze România. Împreună cu familia, preotul anglican a stat o lună în Transilvania şi în Maramureş – experienţă care le-a dat tututor o mare dragoste pentru ţara descoperită astfel. Aproximativ în aceeaşi perioadă Părintele James a cunoscut la Oxford un medic român care îşi pregătea doctoratul în teologie şi cu care s-a împrietenit. Anul trecut a venit cu acest prieten din nou în România, făcând o călătorie de trei săptămâni în diferite regiuni ale ţării. Aşa a început să înveţe româneşte şi vrea să se perfecţioneze în această limbă pentru a-i putea cunoaşte în original pe scriitorii şi gânditorii români şi pentru a adânci prieteniile personale pe care şi le-a făcut în România. Consideră că fiind educat într-o societate capitalistă bine dezvoltată din punct de vedere al tehnologiei are măcar o perspectivă parţială asupra lumii în care trăim. Crede, însă, că a cunoaşte realităţile unei societăţi abia ieşite din coşmarul totalitar îl îmbogăţeşte şi îi completează imaginea asupra situaţiei globale şi asupra condiţiei umane, a relatat pentru buletinul „Viaţa Cultelor” Părintele James Ramsay.

Pe de altă parte, postul de paroh al bisericii anglicane din Bucuresti era vacant de câteva luni bune, după întoarcerea în ţara sa a Părintelui Steven Hughes, care a slujit aici vreme de trei ani. La 5 noiembrie curent, biserica anglicană „Învierea” a sărbătorit optzeci de ani de când a fost sfinţită. Slujba de aniversare, prezidată de Părintele James, s-a desfăşurat cu participarea corului bisericii ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” din str. Pitar Moş (aflată în vecinătate), al cărei paroh este Părintele Mihai Spătărelu.

Atit reprezentantii U.D.M.R., cit si conducatorii Bisericilor Maghiare au primit cu un optimism moderat si precaut adoptarea Legii. Vicepresedintele executiv al U.D.M.R., deputatul Borbèly Làszlò a spus ca: „Faptul ca adversarii acestei initiative legislative s-au retras, multi dintre ei chiar au votat legea, se datoreaza faptului ca reprezentantul Bisericii Ortodoxe s-a declarat pentru adoptarea legii. Acest lucru insa nu inseamna ca dupa promulgarea ei, institutiile care ocupa in prezent imobilele restituite le vor parasi imediat in pasi de defilare”.

Arhiepiscopul romano-catolic de Alba Iulia Jakubinyi György a spus ca deocamdata sa abtine sa comenteze sau sa evalueze legea adoptata si perspectivele ei de aplicare prezicind ca „Summitul NATO din aceasta toamna de la Praga face ca sa intram imediat in posesia unor imobile, fiindca acest gest ar fi favorabil imaginii Romaniei in pragul aderarii, dar este greu de crezut ca ni se vor restitui toate imobilele care ne apartin de drept”.

Làszlo Tökes, episcop reformat de Oradea, ca de obicei a fost mai categoric in privinta votului majoritar al Parlamentului declarind: „Daca nu am avea in mina noastra experientele trecutului, am putea chiar sa primim cu optimism acest rezultat, dar ma tem ca avem de-a face cu un eveniment folosit ca reclama in favoarea conjucturii politice actuale. In faza aplicarii legii problemele nu vor fi deloc lipsite de complicatii, ne asteapta un sir indelungat de procese, totusi trebuie sa avansam increderea in speranta ca intr-adevar vom reintra in posesia imobilelor noastre”.

Conform Legii votate, Bisericile vor stabili daca pretind restituirea efectiva in natura, sau prin recompensa pentru fiecare imobil in parte, factor determinant in durata procesului de restituire. (Denes Gyula – Editia de Transilvania)