„Cu smerenie și bucurie, am primit astăzi Ordinul Meritul Cultural în Grad de Mare Ofițer conferit Bisericii Ortodoxe Române de către Președintele României”, a spus PF Daniel în scurta sa intervenție la primirea distincției. „Ordinul Meritul Cultural în Grad de Mare Ofițer, cel mai înalt grad care poate fi conferit unei instituții din Statul Român, reprezintă un important semn de prețuire pentru întreaga activitate desfășurată de Biserica Ortodoxă Română, în promovarea valorilor spirituale, culturale și morale creștin ortodoxe.”

„În contextul unei lumi afectate de numeroase crize de ordin social, politic și economic, cooperarea dintre Biserică și instituțiile Statului, în spiritul respectului reciproc și al dialogului eficient, este esențială pentru consolidarea păcii sociale și a solidarității între oameni. Prin urmare, doresc să exprim mulțumirea noastră, Domnule Președinte, pentru acest Ordin oferit ca semn de apreciere față de activitatea Bisericii Ortodoxe Române. Totodată, ne rugăm lui Dumnezeu să reverse binecuvântarea Sa asupra României, asupra conducătorilor ei și a întregului popor român!”

În contextul sfințirii picturii sacre, PF Bartolomeu a vorbit, printre altele, despre icoane: „Sfânta Icoană nu este o simplă lucrare de artă, nici un element decorativ al bisericilor, al mănăstirilor sau al caselor noastre, ci este răspunsul puternic al teologiei ortodoxe împotriva ereziilor care tăgăduiesc adevărul Întrupării Fiului lui Dumnezeu și al celor care nu primesc îndumnezeirea omului prin har. După cum se știe, Biserica a pătimit mult din pricina vechii lupte împotriva sfintelor icoane, în decursul căreia s-a arătat mulțime de sfinți mucenici și mărturisitori, însă biruința deplină a fost dată pentru totdeauna prin Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea, care a mărturisit: «Pe Cristos, adevăratul nostru Dumnezeu, și pe Sfinții Săi îi cinstim în cuvinte … în biserici și în icoane – pe Cristos îl slăvim și ne închinăm Lui, ca Unui Dumnezeu și Stăpân, iar pe sfinți îi cinstim pentru Stăpânul lor comun, ca pe niște prieteni ai Săi adevărați, acordându-le închinarea potrivită».”

„Sfintele Icoane, atât cele purtate, cât și cele zugrăvite pe zidurile bisericilor, sunt purtătoare de har dumnezeiesc, de aceea multe dintre ele sunt și făcătoare de minuni”, a continuat înaltul oaspete. „Ele sunt și o înaltă lecție de teologie ortodoxă, o predică măreață a bunei credințe, o mărturisire vizuală a Evangheliei și a viețuirii bine plăcute lui Dumnezeu care reiese din aceasta. Icoanele îmbină prezentul cu veșnicia, înalță mintea omului de la grijile lumești cotidiene spre cele cerești și-L aduc pe Dumnezeu aproape de om. În mod deosebit, pictura din biserică, de la Pantocrator, din cupolă, și până la Maica Domnului Platitera, din absida Altarului, împreună cu toți sfinții zugrăviți pe pereți și bolți, coboară în chip tainic și adevărat cerul pe pământ.” A exclamat apoi: „Sunt firești bucuria și entuziasmul nostru duhovnicesc de astăzi, la finalizarea și sfințirea solemnă a picturii acestui preafrumos lăcaș! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”

Patriarhul ecumenic și-a încheiat cuvântul astfel: „Fraților, exprimându-ne mulțumirile din toată inima către Preafericitul Frate Patriarh Daniel pentru frățeasca sa invitație către noi și pentru aleasa primire plină de ospitalitate, ne rugăm ca Domnul nostru Isus Cristos, Cel ce a înviat din morți și s-a înălțat în slavă la ceruri, îndumnezeind firea omenească, cu rugăciunile Preacuratei Sale Maici, Născătoarea de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, ale Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, ale Marelui Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a cărui pomenire o săvârșim astăzi, și ale celor patru Cuvioși Aghioriți de curând canonizați, Dionisie, Petroniu, Nifon și Nectarie, să binecuvânteze, să sfințească și să mântuiască acest oraș și această țară și pe voi toți, împreună-rugătorilor, dăruindu-vă cele de folos pentru mântuire. Amin!”

„Dorim să sărutăm lanțurile celor care, închiși pe nedrept, plâng și se întristează pentru atacurile împotriva religiei, pentru distrugerea instituțiilor sfinte, pentru mântuirea veșnică a poporului amenințat de un astfel de pericol, și mai mult pentru propriile suferințe și pentru libertatea pierdută”. Aceste cuvintele, rostite la 27 martie 1952 de Papa Pius al XII-lea, ne arată care a fost atitudinea Sfântului Părinte fața de martirii Bisericii lui Cristos și implicit fața de martirii Bisericii noastre din România. Vorbind despre cauza de beatificare a preotului Dumitru Matei din Dieceza de Iași, vrem să facem următoarea precizare: un proces de beatificare se desfășoară în două faze – diecezană și romană.

Faza diecezană a început la Iași prin decretul dat de Episcopul Iosif Păuleț la 30 ianuarie 2022 și s-a încheiat la 13 septembrie 2023, tot la Iași, când dosarul a fost trimis la Roma la Dicasterul pentru Cauzele Sfinților. După ce acest dicaster, studiind dosarul, a acordat validitatea procesului desfășurat la Iași, a fost numit un relator în persoana părintelui carmelit Szczepan T. Praśkiewicz. Sub coordonarea sa, pr. Isidor Iacovici, numit postulator al cauzei, de către PS Iosif Păuleț, și pr. Alois Moraru au redactat lucrarea care poartă numele Positio. În această carte (Positio) sunt prezentate documentele personale, biografia, documentele procesuale și raportul comisiei istoricilor și teologilor asupra vieții, activității și mai ales asupra virtuților și martiriului părintelui Dumitru Matei. Sunt prezentate apoi mărturiile celor ce l-au cunoscut de aproape pe părintele Matei. Toate aceste documente de care am vorbit mai sus, sunt rodul unei cercetări de peste 20 de ani întreprinse de dr. Doboș Dănuț și părintele Alois Moraru prin arhivele Securității și ale Episcopiei de Iași. Această carte despre care vorbim conține peste 530 de pagini și 33 de fotografii care vorbesc despre părintele Matei.

Un rol important într-o Positio îl ocupă martiriul material și cel formal atât din partea persecutorului, cât și din partea celui persecutat, mai concret, cum s-a desfășurat persecuția din partea sistemului comunist împotriva Bisericii și cum a rezistat Biserica și preotul martir împotriva celor ce ar fi voit ca părintele să renunțe la credința în Cristos și la legătura cu Sfântul Scaun. Această lucrare, Positio, a fost prezentată în ziua de joi, 25 septembrie 2025, pr. Angelo Romano, relator general al Dicasterului pentru Cauzele Sfinților, care o va da spre cercetare Comisiei istoricilor din cadrul aceluiași dicaster. Va urma apoi să cerceteze Positio Comisia Teologilor, a Episcopilor și a Cardinalilor și la final va avea cuvântul Sfântul Părinte Papa. Pe drept, părintele Matei Dumitru, împreună cu toți ceilalți mărturisitori ai credinței care au sfârșit în temnițele securității din dragoste pentru Cristos și evanghelie, pot fi considerați martiri și mărturisitori ai secolului XX.

Cu exemplul său, părintele Matei Dumitru ne arată că evanghelia lui Cristos poate să fie trăită de toți oamenii și în toate timpurile. Datorită martiriului său, Biserica locală de Iași își continuă istoria sa de mântuire, încrezătoare că o Biserică născută sub crucea lui Cristos poate să crească și să se dezvolte și în mijlocul persecuțiilor. Această speranță a fost întărită în poporul român de cuvintele Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, în a doua zi a vizitei în România din anul 1999 (desfășurată între 7 și 9 mai): „Lanțurile voastre, cătușele conaționalilor voștri sunt gloria Bisericii: adevărul v-a făcut liberi! Au încercat să vă ia libertatea, să vă oprime, dar fără succes. Ați rămas liberi în interior chiar și în lanțuri; liberi chiar și atunci când plângeați; liberi chiar și atunci când comunitățile voastre au fost profanate și lovite. Am venit pentru a aduce un omagiu poporului român, fraților și surorilor care au sfințit acest pământ cu mărturia lor de credință, un popor creștin mândru de identitatea sa, mereu apărată cu un preț scump”.

Peste câteva zile, la 23 octombrie 2025 se vor împlini 75 de ani de când pr. Dumitru Matei a fost condamnat la moarte pentru „spionaj și înaltă trădare” de către Tribunalul Militar București. Credincioșii din România și într-un chip special Dieceza de Iași, cu specialiștii în istorie și teologie pe care îi are, vor să demonstreze tocmai contrariul: pr. Dumitru Matei este „un martir al credinței și al carității”. Mulțumesc Episcopilor noștri, Mons, Iosif Păuleț și Mons, Petru Sescu, pentru susținerea acestei cauze, mulțumesc tuturor colaboratorilor pentru faza diecezană, mulțumesc într-un chip special neobositului părinte Alois Moraru care mă însoțește în muncă la faza romană. Un gând de profundă recunoștință tuturor celor care se roagă pentru reușita acestei cauze. Știu că sunt mulți care se roagă în particular, dar și în public, în comunități, dar și în anumite grupuri pentru părintele Dumitru Matei. Sunt convins că, într-o zi, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu susținerea Dvs, condamnarea nedreaptă a unui tribunal militar pusă pe capul părintelui Dumitru va fi înlocuită de coroana fericiților.

Să susținem acest proces de beatificare cu rugăciunile noastre statornice îndreptate spre Domnul prin mijlocirea Inimii Neprihănite a Mariei. (Pr. Isidor Iacovici, postulator)

Membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Preasfințiile Voastre, am primit cu întristare vestea trecerii din această viață, la venerabila vârstă de 94 de ani, a Eminenței Sale Cardinalul Lucian Mureșan, Arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Omagiem memoria unui evlavios cleric mărturisitor al credinței în timpul regimului comunist și adresăm condoleanțe ierarhilor, clerului și credincioșilor Bisericii Greco-Catolice din România.

Ne rugăm Domnului Isus Cristos, Cel ce este Învierea și Viața (cf. Ioan 11, 25), să odihnească sufletul Cardinalului Lucian Mureșan în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi. († Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)

Sanctitatea Voastră, Cristos a înviat! Dorim să vă adresăm calde felicitări cu prilejul alegerii Sanctității Voastre în demnitatea de cel de-al 267-lea Episcop al Romei și Papă al Bisericii Romano-Catolice. Suntem pe deplin convinși că Sanctitatea Voastră veți continua să promovați spiritul dialogului, al păcii și al cooperării între Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă. Într-o lume care se confruntă cu multiple crize spirituale, economice și sociale, vocea unită a creștinilor este mai necesară ca oricând pentru a oferi un mesaj de speranță, solidaritate și iubire.

Totodată, ne exprimăm speranța că Sanctitatea Voastră veți continua să sprijiniți pe credincioșii ortodocși români care trăiesc în număr mare în diferite țări din Europa de Vest, în special în Italia, așa cum au făcut-o în mod constant și venerabilii predecesori ai Sanctității Voastre, Papa Benedict al XVI-lea și Papa Francisc. Cu salutări cordiale în Cristos, + Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Excelența Sa a mulțumit pentru primire, exprimându-și disponibilitatea pentru dialog și cooperare cu Patriarhia Română în timpul mandatului său de ambasador al Vaticanului la București. Totodată, Mons. Giampiero Gloder a evidențiat importanța implicării Bisericii Ortodoxe Române și a celei Romano-Catolice în efortul de refacere a unității creștine, mai ales în contextul actual marcat de multiple crize. În acest sens, Excelența Sa a subliniat faptul că o mărturie comună despre valorile fundamentale ale creștinismului este vitală în fața numeroaselor provocări ale lumii de astăzi.

Pe parcursul convorbirii, Patriarhul României și-a exprimat recunoștința atât pentru sprijinul constant acordat de către Biserica Romano-Catolică comunităților ortodoxe românești în diaspora occidentală, prin oferirea în folosință a unor locașuri de cult pentru slujire, cât și pentru integrarea acestora în societățile din țările de adopție. (Sectorul relații bisericești, interreligioase și comunități bisericești externe)

Echipa de formare compusă din sora Magdalena Hârbu, Fiică a Carității, doamna Ana Doboș, vincențian, pr. Cristinel Andrei, preot lazarist, fr. Celestin Farcaș, frate lazarist, împreună cu invitații pr. Jean Francois Desclaux, preot lazarist și spiritualul SSVP Franța, pr. Jerome Delsinne, preot lazarist, și seminaristul lazarist Perceval Pondrom, ne-a ajutat să aprofundăm carisma vincențiană. Formarea a început cu vizitarea capelei „Sfântul Vincențiu de Paul”, cunoașterea vieții sfântului prin conferința „Sfântul Vincențiu de Paul și opțiunea fundamentală de consacrare lui Dumnezeu prin slujirea săracului”, prezentată de pr. Andrei Cristinel, și conferința „Implicarea laicilor în slujirea săracilor după viziunea Sfântului Vincențiu”, prezentată de pr. Jean Francois Desclaux, și a continuat cu vizitarea locurilor unde a trăit și a practicat caritatea Sf. Vincențiu de Paul.

A doua zi l-am cunoscut mai bine pe Fericitul Frederic Ozanam, prin prezentarea făcută de pr. Jerome Delsinne, prin prezentarea înființării primei conferințe, expusă de fr. Celestin Farcaș, și prin vizitarea locurilor unde a trăit Fericitul Frederic, unde s-a înființat prima conferință, biserica unde mergea el cu familia lui. Am continuat formarea prin prezentarea făcută de sora Magdalena Hârbu: „Sora Rozalia Rendu, o viață în slujba carității”, de unde am înțeles că atunci când dorim să facem un bine nimic nu ne poate împiedica. Fratele Celestin ne-a arătat modul în care trebuie să privim săracul: privire socială, privire de ordin pastoral și o privire mistică. Primul regulament din 1835 și regulamentul din 2003 au fost prezentate de sora Magdalena și au urmat ateliere de lucru referitoare la viața noastră din conferințe, la modul cum trebuie să vedem persoana săracă și la relațiile membrilor din conferințe.

Am vizitat sediului internațional al Societății „Sfântul Vincențiu de Paul” unde am fost primiți cu multă deschidere și am văzut amploarea dezvoltării Conferințelor „Sfântul Vincențiu”. Timpul practic a fost îmbinat cu trăirea spirituală de la celebrările Sfintelor Liturghii în locuri cu o istorie creștină deosebită. Am avut celebrări în Capela „Sfântul Vincențiu de Paul”, în cripta unde este înmormântat Fericitul Frederic Ozanam, la biserica „Sfântul Medard”, unde slujea sora Rozalia Rendu, în cripta de la Sacre-Coeur și în Capela Medalia Miraculoasă. Mulțumim tuturor persoanelor de bine care au făcut posibilă această sesiune de formare, Dumnezeu să îi ocrotească și Duhul Sfânt să reverse asupra lor harurile de care au nevoie. Tot ceea ce am primit se va transforma în fapte bune puse în slujirea săracului. (Ana Doboș pentru Ercis.ro)

Bogdan Tătaru‑Cazaban „a fost vreme de patru ani consilier de stat la Președinția României, iar șase ani a fost ambasador al României pe lângă Cetatea Vaticanului. A desfășurat o foarte bogată și diversă activitate științifică de cercetare, care s‑a concretizat într‑o mulțime de volume redactate sau coordonate cu multă pricepere datorită pasiunii sale pentru cercetarea teologică, istorică, patristică.” Bogdan Tătaru Cazaban s-a născut în anul 1977 la Focșani și a urmat studii de filozofie și teologie la Universitatea din București și stagii de cercetare la Colegiul Noua Europă și la École des Hautes Études en Sciences Sociales / Maison des Sciences de l’Homme din Paris.

Este doctor în filozofie al Universității din București, cercetător științific la Institutul de Istorie a religiilor al Academiei Române, cofondator al revistei „Chora. Revue d’études anciennes et médiévales: philosophie, théologie, sciences” și membru al mai multor asociații și societăți academice. Între 2010 și 2016 a fost ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun și Ordinul Suveran de Malta. A primit Ordinul „Pius al IX-lea” în grad de Mare Cruce din partea Sfântului Scaun, Ordinul „Pro Merito Melitensi” în grad de Mare Cruce (Ordinul Suveran de Malta), Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler și Ordinul Coroanei Belgiei în grad de Comandor.

„Rugăciunea este prezență și lucrare a Sfântului Duh în omul credincios, care aduce mângâiere, pace și bucurie; ea ne unește cu Preasfânta Treime și cu Biserica lui Hristos din toate timpurile și din toate locurile. […] Ea este temelia viețuirii și a creșterii spirituale a omului, care ne ajută să înfruntăm greutățile, și să pregustăm încă din lumea aceasta lumina și bucuria învierii și a vieții veșnice. Rugăciunea este biruința asupra înstrăinării omului de Dumnezeu, de sine însuși și de semeni, este izvor de pace, de bucurie și comuniune. Totodată, rugăciunea comună este semn al prezenței tainice a Mântuitorului nostru Isus Cristos […]. De aceea, copiii și tinerii, părinții și profesorii sunt chemați să prețuiască și să cultive rugăciunea în comunitatea eclesială, în familie, în școală și în societate, aceasta fiind izvorul iubirii curate față de Dumnezeu și de semeni.”

„Fără rugăciune nu este Biserică și nici viață creștină. Când pierdem bucuria și pacea sufletului, este semnul sigur că nu ne mai rugăm cum trebuie sau cât trebuie. Astăzi, când, sub influența secularizării, valorile spirituale sunt neglijate, iar educația este supusă unor schimbări de paradigmă, copiii și tinerii au nevoie să descopere sensul profund creștin al vieții, importanța rugăciunii, bucuria comuniunii cu Dumnezeu și cu semenii, să cultive virtuți esențiale, precum: respectul pentru demnitatea persoanei, prietenia, iubirea sinceră, solidaritatea și recunoștința. De asemenea, copiii și tinerii au nevoie de o educație temeinică pentru viață, care include experiențe personale, trăite în cadrul unei comunități concrete, începând din familie și continuând în școală, în viața Bisericii și a societății.”

„Este cunoscut faptul că școala românească a luat ființă în tinda Bisericii și a continuat să se dezvolte în strânsă legătură cu Biserica. Prin prezența orei de Religie în școală și prin cateheza parohială, Biserica oferă copiilor și tinerilor repere esențiale pentru dezvoltarea lor atât în plan personal, cât și comunitar. Pentru a cultiva relația de comuniune a omului cu Dumnezeu și cu aproapele prin rugăciune, în contextul Anului omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului, în perioada 15 noiembrie 2021 – 21 mai 2022, Patriarhia Română a organizat, în parteneriat cu Ministerul Educației, Concursul Național Catehetic intitulat «Rugăciunea în viața mea». La concurs au participat grupuri catehetice parohiale, formate din copii și tineri atât din țară, cât și din diaspora, câștigătorii fiind premiați în ziua de 21 mai 2022, cu ocazia hramului istoric al Catedralei Patriarhale, Sfinții Mari Împărați, Constantin și mama sa, Elena. Cu prilejul începutului anului școlar 2022-2023, ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să îi binecuvânteze pe toți elevii, părinții, învățătorii și profesorii români, dăruindu-le sănătate deplină, bucuria rugăciunii și creștere spirituală, întru mulți și fericiți ani!”

„Sanctitatea Voastră, am aflat cu tristețe de trecerea din această viață, în ziua de 24 august 2022, a Înaltpreasfințitului Părinte Kallistos, Mitropolit de Diokleia, un prieten vechi al Bisericii noastre și al nostru personal, un promotor neobosit al valorilor Ortodoxiei în Occident, unind teologia cu viața liturgică și cu activitatea pastorală. În special, ne aducem aminte de Înaltpreasfinția Sa ca de ierarhul erudit si profesorul de teologie ortodoxă la prestigioasa Universitate din Oxford si Președinte al Institutului pentru Studii Creștin-Ortodoxe din Cambridge pentru mulți ani.

În aceste momente de întristare, adresăm Sanctității Voastre și Sfintei Biserici a Constantinopolului gândurile noastre fraterne de consolare și ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cel înviat din morți, să dăruiască sufletului fratelui nostru ierarh Kallistos odihnă în pacea, lumina și iubirea Preasfintei Treimi! Pomenirea sa să fie veșnică din neam în neam! Cu aleasă prețuire și frățească dragoste în Hristos Domnul, † DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.”

* * *

Mitropolitul Kallistos (Ware) de Diokleia, distins teolog și ierarh al Patriarhiei Ecumenice, a adormit întru Domnul miercuri, în jurul orei 01:00. S-a născut cu numele de Timothy la Bath, în Marea Britanie, în 1934, și a studiat la Școala din Westminster și la reputatul Colegiu Magdalen din Oxford. A descoperit Ortodoxia anii de școală, dar abia în 1958 a devenit membri al Bisericii Ortodoxe. A călătorit mult – în America de Nord, la Ierusalim și Sf. Munte Athos și la Mănăstirea Sf. Ioan Teologul din Insula Patmos – și s-a implicat în cercetări academice.

În 1963 i-a apărut lucrarea clasică, The Orthodox Church („Biserica Ortodoxă”), în 1964 a publicat Eustratios Argenti: A Study of the Greek Church under Turkish Rule („Eustratie Argenti: Un studiu despre Biserica Greacă sub Stăpânirea Turcească”), iar în 1965, anul în care a fost hirotonit diacon, și-a terminat teza de doctorat la Universitatea Oxford, dedicată scrierilor Sfântului Marcu Ascetul. Ca diacon, a slujit la mănăstirea din Insula Patmos și alături de Arhiepiscopul Athenagora al II-lea de Thyateira și Marea Britanie. În 1966, a fost numit Lector al catedrei de Studii despre Creștinătatea Ortodoxă Răsăriteană la Universitatea Oxford.

În aceeași perioadă a fost hirotonit preot și a depus jurămintele monahale, luând numele de Kallistos. Fiind profesor la Oxford, a primit și ascultarea de a înființa o parohie ortodoxă greacă la Oxford. Împreună cu parohia rusă din zonă, comunitatea greacă din Oxford a construit o nouă biserică, pe care cele două parohii au folosit-o slujind alternativ. A fost ales și consacrat Episcop de Diokleia în 1982.

Ne exprimăm pe această cale speranța că forțele politice euro-atlantice mai pot găsi calea unui dialog pacificator spre binele Ucrainei și al întregii Europe. Totodată, ne exprimăm deplina solidaritate cu creștinii români ortodocși care trăiesc în Ucraina, precum și disponibilitatea de a-i ajuta după propriile noastre puteri. Ne rugăm Milostivului Dumnezeu, Domnul păcii, al dreptății și al iubirii, să dăruiască ocrotire poporului ucrainean și înțelepciune făcătoare de pace tuturor conducătorilor politici responsabili. † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

În cadrul întâlnirii, înalții prelați au discutat despre problemele spirituale ale lumii contemporane și despre importanța învățăturii evanghelice în societatea secularizată a zilelor noastre. Monseniorul Miguel Maury Buendia a menționat faptul că Suveranul Pontif Francis I poartă o dragoste aparte față de țara noastră și față de poporul român. De asemenea, Excelența Sa a fost foarte mulțumit de bunele relații inter-creștine și inter-etnice din județele Alba și Mureș, cultivate de către Părintele Arhiepiscop Irineu Pop și Arhiepiscopul Gergely Kovács.

Întâiul vorbitor a fost E.S. Episcop Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan de Timișoara, care a transmis întregului popor al lui Dumnezeu prezent câteva cuvinte de învățătură: „Ne-am adunat astăzi membrii diferitelor biserici și comunități; diferențele dintre noi sunt evidente; ne cunoaștem cu toții, le cunoaște și bunul Dumnezeu. Și El ne iubește așa cum suntem, diferiți; suntem împreună ca să ne unim cu această iubire a Tatălui ceresc. Pe parcursul istoriei de multe ori am ieșit din această iubire. […] Diversitatea, care poate fi o îmbogățire reciprocă, a devenit motiv de divergențe, dezbinare și uneori de dușmănie. Astăzi suntem aici să trăim în diversitate reconciliată. Unitatea încă nu este perfecta, nu este vizibilă. Cu ajutorul lui Dumnezeu vrem să exprimăm dorința noastră de comuniune, că vrem să merge împreună; în primul rând, împreună cu Domnul nostru Isus Cristos, cu Dumnezeu și, mai ales, împreună unii cu ceilalți. Vrem să ne primim unul pe celălalt drept cadou. Darul lui Dumnezeu îl văd în fratele meu, în sora mea.”

Ulterior, fiecare reprezentant al cultelor prezente la celebrarea ecumenică a transmis câteva gânduri spirituale, bazate pe cuvintele Sfintei Evanghelii, scurte meditații, chiar și o rugăciune. Aproape fiecare reprezentant al confesiunilor prezente a rostit, în încheierea prelegerii sale și o rugăciune pentru unitate. La final, rugăciunea fundamentală a tuturor creștinilor „Tatăl nostru”, a fost rostită de toți credincioșii prezenți. Binecuvântarea a fost acordată celor prezenți, pe rând, de către preoții și oficianții confesiunilor prezente. Aranjamentul coral a fost asigurat de corul „Teofora Dacica Timisiensis” al parohiei Timișoara, piața Dacia, condus de pr. Ionuț Filip. Documentarea întregului eveniment (foto și video) e disponibilă pe pagina de Facebook a Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara. (Biroul de presă al Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara)

La eveniment au participat Preasfințitul Părinte Iosif Csaba Pál, Episcop al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a participat și Preasfințitul Părinte Lucian Mic, Episcop Român-Ortodox de Caransebeș, precum și Preasfințitul Părinte Călin Ioan Bot, Episcop auxiliar al Episcopiei Române Unite, Greco-Catolice de Lugoj. Prezenți în sala de Consiliu a Episcopiei Caransebeșului, unde a fost realizată conexiunea pe platforma Zoom, cei trei Episcopi s-au alăturat astfel altor peste 150 de Episcopi de diferite confesiuni din peste 45 de țări, membri sau prieteni ai Mișcării Focolare.

Organizație internațională fondată de Chiara Lubich în 1943 în Trento, nordul Italiei și răspândită în peste 182 de națiuni, Mișcarea Focolară sau „Lucrarea Mariei”, a cărei vocație este dialogul caritabil dintre zone culturale diferite, promovează idealurile de frăție universală și transmite tuturor cât de important este să răspundem chemării lui Isus Cristos la unitate creștină: „Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu m-ai trimis” (Ioan 17,21). Obiectivele întâlnirii au fost expuse de Episcopul Christian Krause, fost președinte al Federației Mondiale Luterane în perioada 1997-2003. În prima parte a conferinței, președinta Mișcării Focolarilor, Margaret Karram a prezentat contribuția acestei mișcări laice în drumul unității dintre creștini de-a lungul timpului, dar mai ales într-o lume sfâșiată de dezbinări și dispute contrare Evangheliei propovăduite de Cristos.

Programul conferinței a fost împărțit în momente de ascultare reciprocă, de schimburi de experiență, în grupuri lingvistice sau în plen, pe mai multe secțiuni. Participanții la eveniment au ascultat mărturii de viață fondată pe cuvântul lui Dumnezeu, personale sau comunitare. Din Peru în Filipine, din Slovacia în America de Sud, s-a făcut simțită dorința profundă de a împărtăși, în mod simplu, darurile spirituale ale diferitelor comunități, pentru a face față provocărilor lumii de astăzi. În cea de-a doua parte a evenimentului, prof. Ștefan Tobler, teolog și profesor de Teologie Evanghelică la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, a invitat audiența la o reflecție asupra temei „Isus Răstignit și abandonat”, un text scris de Mons. Klaus Hemmerle, Episcop de Aachen – Germania (1975-1994). Sanctitatea sa, Bartolomeu I, Arhiepiscop de Constantinopol și Patriarh Ecumenic, a transmis un mesaj în care îndeamnă pe toți la trăirea unei vieți autentice în Cristos, având îndrăzneala de a trăi o comuniune mai strânsă între noi și cu Dumnezeu.

Una din concluziile importante ale acestor două zile a fost fără echivoc conștiința că cuvântul lui Dumnezeu creează unitate, iar harul unității se întrupează în vindecarea rănilor umanității contemporane. Aceasta a fost subliniată de Mons. Piero Coda, profesor la Institutul Universitar „Sophia”, Loppiano, Italia, director al Școlii Abbà și membru al Comisiei Teologice Internaționale. Nelson Luiz Campos Leite, Episcop emerit al Bisericii Metodiste din San Paolo-Brazilia, a concluzionat că rugăciunea sinceră a creștinilor pentru ceilalți și iubirea reciprocă depășește barierele interconfesionale. Conferința Episcopilor s-a încheiat cu intervenția rev. Jesùs Moràn, copreședinte al Mișcării Focolare, cu îndemnul să îndrăznim să fim una în dragostea Domnului nostru Isus Cristos, în iubirea față de aproapele și față de cei aflați în nevoi.

Limba principală de comunicare a evenimentului a fost engleza, dar au existat traduceri simultane în mai multe limbi, inclusiv limba română. La finalul întâlnirii, Preasfințitul Părinte Lucian a condus cu multă bucurie oaspeții de seamă la cele două Catedrale din Caransebeș, Catedrala „Învierea Domnului și Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” și Catedrala istorică „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, apoi la biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” – necropolă a Ierarhilor Caransebeșului și au vizitat colecția muzeală „Episcop Elie Miron Cristea” din incinta Centrului eparhial al Episcopiei Caransebeșului.” (text și foto: Episcopia Caransebeșului, via Gerhardus.ro)

Cu numai câteva zile înainte de adoptarea Raportului Matić, Vasile Bănescu sublinia într-o declarație de presă faptul că „Biserica este favorabilă oricărui tip de educație cu adevărat (nu imaginar) utilă și autentic formatoare”. „Ideologizarea informațiilor transmise elevilor în cadrul școlar, care trebuie sa rămână unul curat și neutru ideologic, inclusiv pe teme legate de sexualitate, este în totală contradicție cu scopul real și ultim al educației: formarea omului în spiritul celor mai înalte valori morale și al eticii virtuții ca expresie a echilibrului și normalității”, preciza purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

În salutul său dinaintea actului penitențial, PS Iosif Păuleț a cerut tuturor „să se roage pentru persoanele consacrate, ca ele să fie fidele vocației lor, să trăiască cu bucurie și entuziasm chemarea lor de la Dumnezeu”. Un moment deosebit al acestei celebrări l-a reprezentat reînnoirea voturilor de castitate, sărăcie și ascultare după constituțiile proprii. Ele exprimă angajarea de a-l urma pe Cristos mai îndeaproape și dăruirea în slujirea generoasă a lui Dumnezeu și a Bisericii. În cuvântul de învățătură, părintele Damian-Gheorghe Pătrașcu OFMConv a răspuns la întrebarea „Ce este viața consacrată?” prin două cuvinte: dar și responsabilitate. Viața consacrată este un dar picurat de însuși Dumnezeu direct în inima unei persoanei; un dar oferit în mod gratuit din marea milostivire a lui Dumnezeu, fără niciun merit personal; un dar zămislit de rugăciunea comunității de credință; un dar care trebuie dăruit, nicidecum păstrat pentru sine.

Viața consacrată este responsabilitate, căci nu am fost chemați de Dumnezeu ca „persoane fizice”, ci am fost chemați pentru a reprezenta comunitatea de credință și a-l vesti pe Dumnezeu în numele comunității, acolo unde ascultarea ne trimite. De aceea, suntem responsabili de trăirea propriei chemări, responsabili ca darul primit să nu devină „proprietate privată”, ci să rămână dar. Pentru ca darul să rămână dar, el trebuie dăruit cu timp și fără timp, în totalitate, tuturor. În finalul celebrării, PS Petru Gherghel ne-a îndemnat să ne trăim cu bucurie vocația. Mulțumim pr. Robert Râtan pentru îngrijirea cântărilor care au făcut rugăciunea noastră mai frumoasă. Mulțumim părinților concelebranți și tuturor persoanelor care s-au unit rugăciunii noastre. Împreună continuăm să îl rugăm pe stăpânul secerișului să trimită lucrători în secerișul său. (sr. Monica Bogdănel, Congregația Surorile Providenței, Iași)

PS Petru Gherghel, amintind de unirea în rugăciune a PS Iosif Păuleț, a prezentat la începutul Liturghiei motivul întâlnirii în cea mai frumoasă și importantă rugăciune, Sfânta Liturghie: „Astăzi suntem aici pentru că Isus ne-a chemat să vedem imaginea unui slujitor, a unui apostol, a Preasfințitului Florentin, care a fost chemat în slava veșnică. Astăzi îl avem în mijlocul nostru pe acela care este concetățean al nostru, pentru că s-a născut aici, la Iași, și aici a fost botezat și a primit primele sfinte taine, aici a început să lucreze în sufletul său să lucreze credința”, amintind de mărturia de credință pe care a făcut-o PS Florentin în anul 2013, în dialog cu regretatul pr. Cornel Cadar.

La predică, pr. Cristian Diac a vorbit despre speranța adusă de Cristos prin venirea lui în lume, pentru a lua asupra Sa păcatele, suferințele, pentru ca să trăiască alături de oameni pentru a simți și a fi alături de ei. În continuare, părintele predicator a prezentat câteva date biografice, prezentând imaginea PS Florentin Crihălmeanu, subliniind, printre altele: erudiția, „umanitatea caldă, cu o bunătate atrăgătoare, cu o simplitate austeră”, „un om care prin bunătatea lui îți comunica despre Dumnezeu”. Părintele Cristian, la finalul predicii, i-a invitat pe credincioși să se îndrepte împreună spre Dumnezeu și să se roage ca El „să privească cu față senină, cu bunătate spre toate realizările acestui Episcop, spre slujirea lui rodnică, sacerdotală și episcopală și să îl răsplătească cu fericirea veșnică alături de sfinții și aleșii săi, iar nouă, prin exemplul lui, să ne dea tăria de a merge mai departe oricât de enigmatice și complicate ne apar întrebările despre viață, despre suferință, despre moarte, pentru că știm că Isus Cristos, Domnul nostru, este alături de noi și în El toate capătă sens și în el avem asigurată mântuirea veșnică.”

La sfârșitul Sfintei Liturghii, PS Petru a rostit câteva cuvinte despre PS Florentin, spunând că „suntem triști, dar și bucuroși”, „l-am pierdut, dar l-am câștigat pentru vecie”, motivând că „ne-a părăsit un prieten, dar noi știm că acest prieten nu se desparte de noi niciodată și că e la Domnul și ne mângâiem știind că mijlocește pentru noi, pentru ca și noi să mergem pe drumul iubirii, așa cum a mers el”. Amintind despre dorința PS Florentin de a descoperi – așa cum sfătuia Papa Francisc – locul și momentul în care a fost botezat, Episcopul Petru a vorbit despre originile Episcopului Florentin, dar și despre faptul că el a fost botezat în baptisteriul din Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, „de unde a pornit toată puterea credinței lui”.

PS Petru, așa cum a subliniat și în mesajul de pe pagina personală de Facebook, a insistat asupra prieteniei care rămâne și după moarte, în cazul PS Florentin spunând: „Ne bucurăm, deci, după încercarea pe care o trăim cu toții, că el rămâne prietenul nostru, pentru cei din Iași, bineînțeles și pentru cei din Cluj-Gherla, dar și pentru toți cei din toată țara… și să avem o mângâiere că l-am câștigat ca un prieten pentru vecie”. După binecuvântarea finală a Sfintei Liturghii, s-a procedat la rugăciunea recviemului pentru odihna veșnică a PS Florentin Crihălmeanu. (pr. Adrian Blăjuță pentru Ercis.ro)

Decizia de permitere a oficierii slujbelor religioase și în interiorul lăcașurilor de cult, în anumite condiții care vor fi comunicate ulterior, a fost anunțată marți de premierul Ludovic Orban, după ședința de Guvern. În acest context, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române a afirmat că Biserica Ortodoxă Română, ca și până acum, „va respecta exemplar regulile de natură sanitară și le va reitera constant în recomandările pe care le va face credincioșilor săi”.

Conform lui Vasile Bănescu, „este esențial să recuperăm constant, dar cu discernământ, deplina normalitate a vieții noastre sociale”, explicând că acest lucru „ne privește pe fiecare în parte și ne solicită responsabilitatea personală”. „Credința autentică civilizează, rodește atenție morală, grijă și respect față de celălalt. De aceea, credința onorează în cel mai înalt grad. Ca și respectarea ei”, a subliniat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române. Slujbele în lăcașurile de cult au fost restricționate parțial pe perioada stării de urgență și a celei de alertă introduse din cauza Covid-19, fiind permise doar slujbele legate de evenimente familiale care au fost condiționate de un număr limitat de participanți.

Legea nr. 45/3 aprilie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287/6 aprilie 2020, care modifică și completează Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede obligativitatea organizării în școli, cel puțin semestrial, a unor programe pentru viață și sănătate, inclusiv educație sexuală pentru copii, deși Patriarhia Română a susținut caracterul opțional în școli al orelor de educație pentru viață, iar programele școlare corelate acestora să fie elaborate potrivit valorilor morale.

În acest sens, încă din ziua de 13 martie 2020, Patriarhia Română a transmis adrese cu privire la Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, către Președintele României, Primul-ministru și Ministrul Educației și Cercetării, cu argumentele de mai jos.

1. Constituția României prevede: „părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine” (art. 29, alin. 6); de asemenea, „libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale” (art. 29, alin. 1); așadar, nu există niciun temei obiectiv pentru ca Statul să impună un model ideologic în educația copiilor, peste acordul și convingerile părinților.
2. Totodată, în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului se arată: „părinții copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educației care urmează să fie dată copiilor lor” (art. 51, alin. 2).
3. Conform Legii educației naționale nr. 1/2011, „educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților au ca finalitate principală formarea competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini, necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viață, conform intereselor și aspirațiilor fiecăruia și dorinței de a învăța pe tot parcursul vieții” (art. 4); așadar, finalitatea nu este conectarea minții elevilor la ideologii invariabil nocive, fapt probat constant în istoria contemporană a umanității.
4. Potrivit art. 65, alin. 4 și 5 din Legea educației naționale nr. 1/2011, „Planurile-cadru și programele școlare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învățământul preuniversitar sunt elaborate de către instituțiile și organismele abilitate ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și se aprobă prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului. Curriculumul la decizia școlii se constituie atât din pachete disciplinare opționale ofertate la nivel național, regional și local, cât și din pachete disciplinare opționale ofertate la nivelul unității de învățământ. Consiliul de administrație al unității de învățământ, în urma consultării elevilor, părinților și pe baza resurselor disponibile, stabilește curriculumul la decizia școlii.” Așadar, Planurile-cadru și programele școlare sunt elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, nu prin lege adoptată de Parlamentul României.
5. În planul curriculumului școlar formal, responsabilitățile educaționale nu pot fi atribuite decât personalului didactic, certificat în acest sens.
6. Considerăm că încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educație sexuală reprezintă un atentat asupra inocenței copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească și marcându-i pe aceștia pentru întreaga viață. În acest sens, mai multe studii realizate în diferite țări au demonstrat că o astfel de abordare a educației copiilor a avut ca urmare începerea vieții sexuale mai devreme, cu implicațiile de rigoare, fără vreo îmbunătățire în plan social. Spre exemplu, analiza intitulată Re-examinarea dovezilor: Educația sexuală completă în școli în Statele Unite ale Americii, realizată în anul 2019, de Institutul pentru Cercetare și Evaluare, din Statele Unite ale Americii, organizație independentă cu peste 25 de ani de experiență în evaluarea programelor de acest tip, arată că programele de educație sexuală în școlile publice nu sunt eficiente, iar unele au dus chiar la creșterea ratei sarcinilor la adolescență, la reducerea vârstei debutului sexual, precum și la comportamente sexuale riscante. Concluzia cercetării este că astfel de programe sunt mai degrabă „de îndoctrinare sexuală” decât „de educație”.
7. În unele state ale Uniunii Europene, educația sexuală este organizată în cadrul altor discipline școlare (Austria, Grecia, Irlanda, Letonia, Portugalia, Slovacia, Spania), iar în altele, ca disciplină distinctă, neavând caracter obligatoriu (Bulgaria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia, Lituania, Polonia).
8. În România, studierea temelor specifice educației pentru viață și sănătate se realizează în cadrul disciplinei școlare obligatorii Consiliere și dezvoltare personală, căreia i se alocă deja o oră/săptămână în Planul-cadru pentru învățământul gimnazial. De asemenea, în sistemul public de învățământ românesc există deja discipline opționale, ofertate la nivel național, care abordează aspecte privind educația pentru viață: Educație pentru sănătate; Pregătiți pentru viață. Educație pentru viață și comunitate; Adolescență și autocunoaștere; Mai întâi caracterul.
9. În țara noastră, numeroase și reprezentative asociații din societatea civilă și-au exprimat îngrijorarea față de efectele educației sexuale asupra copiilor. Aceste asociații și-au prezentat poziția în mod public și au propus soluții alternative, în care accentul cade pe educația pentru familie. Considerăm că pregătirea pentru viața intimă și de familie trebuie să fie lăsată în primul rând în sarcina familiei care poate aprecia corect și obiectiv stadiul de dezvoltare psiho-fizic, intelectual și emoțional al copilului.
10. Conștienți fiind de importanța educației tinerilor pentru a răspunde provocărilor societății actuale, considerăm că identitatea și viața persoanei umane nu se epuizează într-o realitate exclusiv biologică sau socio-culturală. Viața are și o dimensiune spirituală, ignorată în societatea contemporană secularizată, care a pierdut sensul sacru al vieții umane. Biserica a acordat dintotdeauna o importanță deosebită creșterii spirituale a omului, care este chemat la viață veșnică în iubirea lui Dumnezeu. De aceea, este relevantă și valorificarea specificului formativ al educației religioase, care contribuie la cultivarea unei conștiințe vii și mărturisitoare a valorii eterne a persoanei umane, la promovarea demnității acesteia în familie și în societate și la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate și de orientare.

(biroul de presă al Patriarhiei Române)

Întâlnirea a început vineri, 15 octombrie, o dată cu sosirea copiilor misionari, aceștia fiind însoțiți la mănăstire de un grup de animatori și de câțiva părinți. Sf. Liturghie de deschidere a fost concelebrată la ora 18:00, de pr. Eugen Blaj, director național al OMP România și de pr. Ciprian Andrei, paroh la biserica Sf. Anton de Padova din București. După cină, copiii au fost împărțiți în cinci echipe și au primit câte un tricou de culoarea unuia dintre cele cinci continente, pe care le-au și reprezentat în cele trei zile de formare misionară. Prin prezentarea unui joc au avut ocazia de a lega prietenii, de a se cunoaște mai bine și de a împărtăși bucuria de a fi împreună.

A doua zi, programul a început la ora 8:00 cu rugăciunea de dimineață în capela mănăstirii, după care au urmat mai multe sesiuni de formare misionară, nefiind lipsită din program Sf. Liturghie și Rozariul Misionar, recitat de copii. Prima sesiune de dimineață a fost animată de pr. Eugen Blaj care, inspirându-se din fragmentul din Evanghelia după Sf. Ioan despre înmulțirea pâinilor (6,1-15), le-a explicat copiilor cum atitudinea de încredere și de solidaritate a băiețelului care avea cinci pâini și doi pești, îl face să ofere tot ce are pentru că este sensibil la nevoile celorlalți. În mâinile lui Isus, darul lui devine o minune. Ca și mulțimea, acel micuț îl urmează pe Isus pentru a descoperi sensul vieții și al existenței.

Apoi, a urmat o prezentare generală asupra celor cinci continente, luând ca punct de reper câte o țară mai semnificativă din fiecare, urmând un mic test de însușire a cunoștințelor prezentate, la care copiii au răspuns, dând dovadă de interes și participare. Sesiunea a fost prezentată de sr. Regina Mengheriș CJ, reprezentantă a copiilor misionari de la Colegiul Romano-Catolic Sf. Iosif, București, și de Silviu Leca, catehet și reprezentant al grupului de copii de la parohia Sf. Anton de Padova, București.

După prânz, a urmat o sesiune despre tema lunii misionare extraordinare, „Botezați și trimiși”, fiind inspirată din itinerariul propus în cadrul asociației Missio Ragazzi din Italia, pentru anul 2020. Plecând de la Evanghelia Sf. Ioan (4,1-42) – Isus și femeia samaritenă – și după ce au fost prezentate succint cele patru elemente din cadrul ritualului Botezului (apa, lumina, uleiul și haina albă), s-a pus accentul pe elementul apă care, în itinerarul propus copiilor misionari, însoțește perioada Adventului. Prin diferite jocuri, s-a făcut trecerea de la cuvânt la inimă și de la inimă la fapte, cuprinzând cele patru idei principale din Evanghelie: a-i întâmpina pe cei marginalizați, a-i ajuta pe cei nevoiași, a iubi fără prejudecăți și a promova adevărul. În ultima parte a zilei, copiii au pregătit mici prestații artistice, în cadrul unor ateliere de muzică, dans și teatru, inspirate din viețile unor sfinți, pe care le-au prezentat într-un mic spectacol.

Ziua de duminică a început cu rugăciunea Îngerul Domnului, citirea Evangheliei, intențiile copiilor și Rugăciunea copilului misionar. Apoi, au urmat mărturii misionare și un scurt documentar despre copiii săraci din deșertul Chalbi (Kenya), loc în care misionarii români îl vestesc pe Isus oamenilor care încă nu îl cunosc. La sfârșit, copiii au primit daruri, în cadrul unei loterii-surpriză, organizată de Pr. Eugen. Pentru a facilita comunicarea, fiecare grup a ales prin vot secret câte un lider care să îl reprezinte.

Întâlnirea s-a încheiat cu Sf. Liturghie, moment în care trei copii aspiranți au rostit un pre-angajament misionar, în fața lui Isus și a celor prezenți. La oferirea darurilor, toți copiii prezenți au oferit jucării și alte daruri personale, care vor ajunge în curând la alți copii nevoiași. Înainte de a porni spre casă, toți copiii, animatorii și părinții prezenți au primit o diplomă de merit pentru participare și implicare în cadrul Copilăriei Misionare Pontificale. În cele trei zile de formare misionară, copiii au dat mărturie despre Isus prin rugăciune, fapte de caritate și prin exemplul personal, astfel întorcându-se acasă cu o asumare mai profundă a sensului de a fi misiune în lume.

Copiii care fac parte din CMP România provin de la trei centre din București, după cum urmează: parohia Sf. Anton, având ca reprezentanți pe pr. Andrei Ciprian și pe Silviu Leca; Colegiul Romano-Catolic Sf. Iosif, având ca reprezentant pe sr. Regina Mengheriș CJ; Colegiul Greco-Catolic Timotei Ciparu, având ca reprezentant pe sr. Cristina Cobzaru. În calitate de animatori, la întâlnirea de la Mărăcineni au mai participat, sr. Agneza Lenghen, din congregația Slujitoarele Preacuratei din Parma, și sr. Paula Maria Rus, din congregația Congregației Inimii Neprihănite. Copilăria Misionară își propune să cultive în copii spiritul misionar, inspirându-se din exemplul lui Isus și din intuiția fondatorului, Mons. Charles de Forbin Janson, a cărei carismă propune trăirea vocației misionare prin rugăciune și caritate.

– Părinte arhidiacon, Patriarhia a emis ieri (29 mai a.c.) un comunicat în care a anunțat că toți credincioșii care doresc să participe la întâlnirea Patriarhului Daniel cu Papa Francisc la Catedrala Mântuirii Neamului, la noua Catedrală ortodoxă, sunt „așteptați”. Ce înseamnă acest lucru?

– Este un eveniment important pentru România întreagă, pe de o parte, pe de altă parte, comunitatea ortodoxă participă la bucuria comunității catolice, care îl primește cu brațele deschise și îl așteaptă de multă vreme pe Papa Francisc. În acest sens, este foarte important că cei doi Întâistătători ai Bisericilor se întâlnesc la o catedrală reprezentativă pentru întreg neamul românesc, indiferent de etnie sau confesiune religioasă. Este un moment important pentru întreaga țară și de aceea vom împărtăși această bucurie la sosirea celor doi Întâistătători, care vor fi așteptați de mulțimea de credincioși deopotrivă ortodocși și catolici.

– Această întâlnire se desfășoară într-un context spiritual specific: rugăciunea Tatăl nostru. Desigur, în forme care nu ar trebui să lase loc unor înțelesuri și interpretări eronate. Așadar, cei doi Întâistătători se regăsesc în rugăciune: Papa, Succesorul Sfântului Apostol Petru, și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române care, potrivit tradiției, a primit Evanghelia de la Sfântul Andrei, fratele Sfântului Petru. Se poate spune că este o întâlnire spirituală, o întâlnire frățească. Ce mesaj transmite această întâlnire spirituală, de rugăciune, pentru credincioși?

– Există multe suprastraturi semnificative și foarte dense spiritual în această întâlnire, care vine după un an foarte important pentru români, în care am celebrat o Unire care a dat naștere României moderne. Este un semnal de unitate și un apel, în același timp, la necesitatea unei mărturii creștine comune, într-o Europă pe care o vedem neputincioși cum pare să se dezintegreze. Cred că o voce comună a mărturiei creștine în Europa este absolut necesară astăzi și dacă Europa a refuzat până acum originile ei creștine, poate se va baza pe mărturia creștină care să o unească.

Iată în continuare comunicatul de presă al Bisericii Ortodoxe Române referitor la vizita Papei Francisc la Palatul Patriarhiei și la Catedrala Națională: „La invitația președintelui României, a autorităților statului și a Bisericii Catolice din România, Sanctitatea Sa Papa Francisc va întreprinde o vizită în țară noastră, în perioada 31 mai – 2 iunie 2019. Programul vizitei Papei Francisc la Patriarhia Română cuprinde o întrevedere în Palatul Patriarhiei cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și cu membrii Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Române, vineri, 31 mai 2019, de la ora 15.45.

Această întrevedere va fi urmată de vizita Papei Francisc la Catedrala Națională, unde va fi primit, la ora 17, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care va rosti un cuvânt de salut pascal, urmat de un cuvânt de răspuns al Sanctității Sale. În continuare, programul vizitei din Catedrala Națională cuprinde rostirea rugăciunii Tatăl nostru, în limba latină, urmată de cântări pascale catolice. După terminarea acestora, va urma rostirea rugăciunii Tatăl nostru în limba română, urmată de cântări pascale ortodoxe. Programul nu cuprinde oficierea unui serviciu liturgic comun, ci momente muzicale distincte și consecutive, conform hotărârii Sfântului Sinod și practicii din diaspora română când se folosește același lăcaș de cult.

La ieșirea din Catedrală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și Papa Francisc vor saluta credincioșii prezenți cu salutul pascal: ‘Hristos a înviat!’ Cei care doresc să asiste la eveniment sunt așteptați pe esplanada Catedralei Naționale, începând cu ora 14. Televiziunea TRINITAS TV a Patriarhiei Române va transmite integral și în direct evenimentul. După vizită, Catedrala Națională va rămâne închisă accesului public, deoarece vor fi reluate lucrările de finisare a construcției.”

Așadar, un total de 306 unități de cult din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei își desfășoară activitatea în biserici sau spații care aparțin Bisericii Catolice din Italia, San Marino și Malta. De asemenea, potrivit informațiilor transmise de Episcopia Italiei, 45 de parohii folosesc spații cu contract de închiriere, 2 au contracte de superficie, iar alte 29 de parohii au în proprietate lăcașuri de cult (construite sau cumpărate). Situația din Italia nu este singulară. Multe parohii din diaspora se confruntă cu lipsa unor spații proprii de rugăciune și, în general, soluția cea mai facilă este utilizarea unor spații liturgice de la comunitățile creștine de alte confesiuni. Biserica Catolică găzduiește 306 parohii ortodoxe românești în Italia și încă 120 în alte țări.

De câte ori a avut ocazia, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și-a exprimat recunoștința față de Biserica Romano-Catolică pentru sprijinul pe care aceasta îl acordă constant credincioșilor ortodocși români din Italia și din alte țări din Europa Occidentală prin punerea la dispoziție a unor spații de rugăciune. (Sorin Ioniţe pentru Basilica.ro)

În Duminica în care este serbată proclamarea oficială și definitivă a cultului Sfintelor Icoane (11 martie 843), ierarhii români insistă asupra rolului și efectelor vizualului și imaginii: „Totul devine imagine a materialului limitat și efemer, adică ne «informăm văzând», fără să mai realizăm că «imaginile pot înșela mai mult decât cuvintele» și că «pentru omul văzător (și numai atât) nevăzutul nu există». De aceea, o imagine proprie, o fotografie a sinelui devine pentru mine un idol: o postez pe toate rețelele de socializare, aștept cu nerăbdare să fie cât mai distribuită și mai apreciată, ceea ce coincide cu faptul de a mă afirma între ceilalți. Postez cât mai multe fotografii, deci exist. Important este să fiu văzut de către alții, nu să fiu privit în mod personal de ochii celorlalți. De aici începe să se nască idolatria: îmi place să fiu adulat, apreciat în funcție de imaginile pe care vreau eu să le selectez și să le livrez în spațiul public și care s-ar putea să nu exprime de fapt cine sunt eu cu adevărat dincolo de imaginea exterioară”.

Cum se poate elibera civilizația audiovizualului de autosuficiență, narcisism și materialism opac? „Într-un asemenea context”, continuă textul pastoralei, „Duminica Ortodoxiei, a comuniunii icoanelor sfinte, este mai mult decât actuală, deoarece icoana sfântă trimite spre o persoană sfântă veșnic vie”. „Doar prin prisma icoanei sfinte, imaginea sau civilizația vizualului se poate elibera de autosuficiență, narcisism și materialism opac”, subliniază Sfântul Sinod. „Adevăratul rost al icoanei nu este ca să o vedem, transformând-o într-un obiect de contemplație estetică, ci să ne ajute ca să trăim în prezența lui Dumnezeu și a sfinților, noi dorim să fim văzuți, ascultați și iubiți de Dumnezeu cel veșnic și de toți sfinții lui Dumnezeu, nu doar de oameni trecători și schimbători.”

Pastorala prezintă beneficiile icoanei ca „sfințitoare a vremurilor și locurilor”: „Când îl înțelegem pe omul de lângă noi ca fiind icoana sau chipul lui Dumnezeu, atunci nu ne mai permitem imaturitatea spirituală de a-l calomnia, de a-l disprețui, de a-l înșela, de a-l discredita, de a-l judeca, ci îl iubim cu nădejdea vindecării lui sufletești, așa cum Cristos ne-a iubit, în mod unic și plenar, pe Cruce și ne-a făcut părtași slavei Învierii Sale. Numai o asemenea perspectivă ne va ajuta să înțelegem că icoana «sfințește vremurile și locurile; dintr-o locuință, ea face o biserică; din viața lăuntrică a unui credincios, o viață în permanentă stare de rugă, liturghie interiorizată și neîntreruptă»”, se arată în mesajul pastoral.

În duminica în care suntem chemați „să conștientizăm, în chip smerit și demn, identitatea, unitatea și actualitatea credinței noastre”, ierarhii români reiterează că a fi ortodox nu înseamnă numai apartenența formală la o instituție religioasă, ci un mod de viață: „dreaptă credință, dreaptă viețuire și dreaptă făptuire”. Textul integral al Pastoralei se găsește aici.

Atitudinea pe care românii și-au asumat-o, prin participare la vot sau prin neprezentare la vot, trebuie respectată și analizată, iar democrația bazată pe libertatea civică trebuie cultivată mai intens prin informare corectă și permanentă privind tema dezbătută public. Deși referendumul recent nu a fost validat, totuși acesta ne-a oferit posibilitatea de a cunoaște gradul de secularizare al societății românești de astăzi, precum și principalele poziționări din societate privind afirmarea și apărarea valorilor morale bazate pe credința în Dumnezeu și istoria bimilenară a poporului român.

În acest context social, Biserica Ortodoxă Română are datoria de a susține și promova în continuare familia binecuvântată de Dumnezeu și valorile credinței creștine. (Biroul de presă al Patriarhiei Române)

Inițiativa demarată încă din anul 2015 de Coaliția pentru familie, din care fac parte și unele organizații și asociații ale cultelor religioase din România, avea ca scop să înlăture orice echivoc cu privire la termenul „soți”, precizând că numai uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie se poate numi căsătorie; mai precis, termenul de căsătorie neputând fi utilizat decât pentru a defini realitatea uniunii stabile între un bărbat și o femeie.

În tradiția iudaică, încă din Tora, este înscris faptul că familia trebuie să fie uniune între un bărbat și o femeie, iar cel care nu îndeplinește această poruncă încalcă credința în Dumnezeul Unic.

Potrivit învățăturii creștine, familia întemeiată pe căsătoria între un bărbat și o femeie a fost binecuvântată și cinstită de Mântuitorul Iisus Hristos prin prezența Sa, a mamei Sale și a ucenicilor Săi, la Nunta din Cana Galileii, unde a săvârșit minunea transformării apei în vin (cf. Ioan 2, 1-11), arătând astfel valoarea sfântă a familiei conjugale.

În scrierile islamului (Coran și Sunnah), familia este definită ca uniunea între un bărbat și o femeie, iar drepturile și responsabilitățile fiecărui membru al familiei sunt indicate detaliat și ocrotite.

În acest sens, Consiliul Consultativ al Cultelor din România își reafirmă susținerea sa pentru definirea mai precisă în textul Constituției a căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie, așa cum a decis deja în ședința sa de lucru din 20 iunie 2013.

Familia naturală și tradițională se întemeiază, așadar, pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pentru a cultiva iubirea reciprocă și a da naștere la copii. Doar astfel înțeleasă, familia asigură perpetuarea societății umane.

Prin urmare, Consiliul Consultativ al Cultelor din România îndeamnă pe toți cetățenii români să participe la acest referendum decizional și să spună DA familiei binecuvântate de Dumnezeu, prin care se asigură viitorul României. În statele democratice, fiecare cetățean se implică activ în viața socială, mai ales când este chemat să se pronunțe prin vot asupra unui proiect de lege important.

Participarea cetățenilor români la acest referendum decizional pentru definirea clară a căsătoriei în Constituția României este, deci, un act profund democratic, susținut de cultele religioase pentru afirmarea familiei ca instituție umană creată și binecuvântată de Dumnezeu Creatorul universului și al omului, potrivit învățăturii religiilor monoteiste iudaism, creștinism și islam.

Astfel, mărturia comună a cultelor religioase din România exprimă coresponsabilitatea și cooperarea lor pentru binele societății românești. (Secretariatul Consiliului Consultativ al Cultelor din România; foto: Ziarul Lumina)

* * *

Consiliul Consultativ al Cultelor din România este o organizație de natură etică, autonomă, apolitică, non-guvernamentală, fără personalitate juridică și non-profit, format din următoarele 13 culte recunoscute: Biserica Ortodoxă Română, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timișoara, Biserica Romano-Catolică, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Arhiepiscopia Bisericii Armene, Biserica Ortodoxă de Rit Vechi din România, Biserica Reformată din România, Biserica Evanghelică C.A. din România, Biserica Evanghelică Luterană din România, Biserica Unitariană Maghiară, Biserica Creștină după Evanghelie din România – Uniunea Bisericilor Creștine după Evanghelie din România, Federația Comunităților Evreiești din România și Cultul Musulman din România.

Eminența Sa Cardinalul Leonardo Sandri și-a exprimat bucuria de a-l revedea pe Preafericitul Părinte Patriarh și a transmis salutările din partea Papei Francisc și a Cardinalilor adresate Preafericirii Sale. Cardinalul Sandri a apreciat lucrarea importantă pastorală și misionară desfășurată în Italia de către Patriarhia Română prin Preasfințitul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. De asemenea, Eminența Sa a adresat aprecierile sale cu privire la proiectul și construcția Catedralei Naționale.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulțumit Eminenței Sale Cardinalul Leonardo Sandri pentru bunele relații dintre cele două Biserici materializate prin găzduirea unor comunități ortodoxe românești și acordarea unor burse de studiu pentru tinerii teologi ortodocși. Patriarhul României a apreciat buna colaborare dintre Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București și Institutul Pontifical Oriental, privind folosirea bibliotecii acestui institut de către studenții ortodocși români care urmează cursuri de teologie ortodoxă la Roma. În cadrul întâlnirii au mai fost luate în discuție provocările sociale și pastorale ale fenomenului migrației, secularizarea accelerată și necesitatea reafirmării identității creștine europene. (Biroul de presă al Patriarhiei Române)

Biserica Ortodoxă Română sprijină în mod natural demersul Coaliției pentru Familie, în spiritul învățăturilor creștine și al valorilor fundamentale românești privind familia, ocrotirea și creșterea copiilor, dar nu este nici inițiatoarea, nici organizatoarea acestei acțiuni. De altfel, și celelalte confesiuni creștine din România s-au declarat în favoarea acțiunii democratice a Coaliției pentru Familie, iar printre semnatari se numără și multe persoane fără nici o confesiune religioasă. Demersul nu poate fi considerat în niciun caz retrograd, așa cum în mod ignorant și malițios, este prezentat de către detractorii acestuia, câtă vreme între semnatarii și susținătorii săi se numără foarte multe personalități ale lumii științifice și culturale.

Este profund regretabil să constatăm că persoane care acuză Biserica Ortodoxă Română și Coaliția pentru Familie de intoleranță și discriminare se manifestă, de fapt, ele însele intolerant, discriminatoriu și antidemocratic față de cetățenii care nu au făcut altceva decât să solicite o modificare legislativă pe care o consideră firească și necesară, în deplinul respect al regulilor democrației. Ne exprimăm speranța că persoanele care au o altă opinie decât majoritatea vor înțelege să respecte alegerea acesteia în spiritul coresponsabilității și păcii sociale. (Biroul de presă al Patriarhiei Române)

Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să odihnească în pacea și iubirea Sa sufletele celor omorâți chiar în timpul rugăciunii din Duminica Floriilor și să dăruiască vindecare grabnică celor răniți. Astăzi, constatăm cu îngrijorare că tot mai mulți creștini din diferite părți ale lumii cad victime ale unor manifestări extreme de violență și ură. În acest context, este necesar ca oamenii să înțeleagă că pot și trebuie să trăiască în pace și în armonie socială indiferent de religie.

Ne rugăm lui Dumnezeu să aducă pace în sufletele celor tulburați de violență și ură, pentru a proteja darul sacru al vieții oamenilor. (Biroul de presă al Patriarhiei Române)

În acest sens, trebuie continuată lupta anticorupție, iar cei vinovați trebuie sancționați, deoarece hoția și furtul degradează societatea în plan moral și material. Totodată, lupta împotriva corupției nu trebuie folosită în scopuri politice partinice, iar sancționarea și folosirea penitenciarelor nu trebuie confundată cu exterminarea, deoarece scopul acestora este îndreptarea și reintegrarea socială a celor care recunosc și regretă faptele rele pe care le-au săvârșit. În acest context social polarizat și fracturat, în calitatea ei de „factor al păcii sociale” (cf. Legea cultelor nr. 489/2006, art. 7, al.1), Biserica îndeamnă la rugăciune, dialog și coresponsabilitate socială.

Rugăciunea este necesară, deoarece luminează rațiunea, pacifică patimile egoiste și cultivă comuniunea de iubire a oamenilor cu Dumnezeu și întreolaltă. Dialogul este necesar pentru a depăși conflictele între persoane, instituții și orientări sociale divergente. Coresponsabilitatea socială este necesară, deoarece transferul de responsabilitate totală asupra adversarului nu rezolvă problemele comune ale societății, care au nevoie de soluții concrete elaborate în comun. Prin urmare, Patriarhia Română cheamă pe toți slujitorii Sfintelor Altare și pe toți credincioșii să săvârșească rugăciuni pentru pacea și unitatea poporului român, pentru înnoirea vieții morale și spirituale a societății românești, dar și să încurajeze dialogul și coresponsabilitatea în societate. (Biroul de presă al Patriarhiei Române)

Perioada de înscriere este 1-30 noiembrie 2016. Cursurile vor fi ținute în serile de luni și joi, începând cu ora 20.30 (a Parisului), și vor avea o durată de 2h, din care ultimele 30 de minute vor fi rezervate întrebărilor din partea cursanților. Programul va debuta luni, 28 noiembrie 2016, cu un curs inaugural, și se va încheia joi, 29 iunie 2017, cu o întâlnire concluzivă. Toate cursurile vor fi ținute prin intermediul unei platforme pentru conferințe și cursuri online care oferă o foarte bună calitate a sunetului și imaginii, asigurând totodată instrumentele necesare facilitării unui nivel ridicat de interacțiune între profesor și studenți.

Taxa de înscriere în acest program de studiu este în valoare de 200 de euro, putând fi achitată în două tranșe – una înainte de 1 decembrie 2016, iar cealaltă înainte de 1 martie 2017. Iată și disciplinele propuse: Biblia în Biserică; Patrologie; Istorie bisericească; Teologie sistematică; Teologie liturgică; Introducere în arta bisericească; Introducere în Tradiția canonică a Bisericii; Introducere în dialogul interortodox, intercreștin și interreligios; Introducere în misiologia ortodoxă. Evaluarea în urma programului de Introducere în Teologia Ortodoxă se va face în cadrul unei întâlniri față către față a cursanților cu profesorii, programată a avea loc la Paris, în toamna anului 2017. Mai multe informații aici.