În cadrul întâlnirii de dimineață din Vatican, Papa Leon i-a vorbit Catolicosului despre importanța credinței, legăturile comune dintre creștini și necesitatea ca urmașii lui Cristos să dea mărturie împreună despre unitate. Sfântul Părinte i-a exprimat Catolicosului Ciliciei recunoștința sa pentru eforturile depuse în vederea consolidării relațiilor cu Biserica Catolică și pentru apropierea sa față de Biserica Romei. I-a mai mulțumit Catolicosului Aram I pentru angajamentul său personal în promovarea dialogului teologic dintre Bisericile lor, care, a amintit el, se desfășoară din 2003 în cadrul Comisiei Internaționale Mixte pentru Dialog Teologic dintre Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe Orientale.

Papa Leon al XIV-lea a spus că speră sincer ca, „în ciuda dificultăților recente, acest dialog să continue cu un elan reînnoit”, subliniind că „nu poate exista o restabilire a comuniunii între Bisericile noastre fără unitate în credință”. Papa a spus că prezența Catolicosului i-a adus aminte de „iubitul” Liban, pe care și-a amintit cu drag că l-a vizitat în luna decembrie a anului trecut. A observat că, de atâta timp, țara „a arătat întregii lumi că este posibil ca oameni de culturi și religii diverse să trăiască împreună ca o singură națiune”, dar a deplâns faptul că aceasta continuă să se confrunte cu încercări severe. „Într-un moment în care unitatea și integritatea țării dumneavoastră sunt din nou amenințate, Bisericile noastre sunt chemate să întărească legăturile fraterne care unesc nu numai creștinii între ei, ci și cu frații și surorile lor din alte comunități din patria lor comună”.

„Sfinția Voastră”, a continuat Sfântul Părinte, „vă asigur de rugăciunile mele zilnice și de profunda îngrijorare pe care o simt pentru poporul libanez și pentru Bisericile din Orientul Mijlociu”. În final, și-a exprimat recunoștința pentru faptul că el și Catolicosul, înaintea solemnității Rusaliilor, vor putea să se roage împreună pentru unitate, pentru o pace durabilă și pentru reînnoirea feței pământului. În timpul șederii sale la Roma, Catolicosul Aram I va vizita, de asemenea, Dicasterul pentru Promovarea Unității Creștinilor și alte dicastere ale Curiei Romane, iar marți, 19 mai, va ține o conferință publică la Institutul Pontifical Oriental cu privire la provocările cu care se confruntă Bisericile din Orientul Mijlociu.

În mesajul său video, Papa reflectează asupra expresiei tradiționale pentru perioada Adventului: „Vino, Emanuel!” Prin aceasta, creștinii cer împlinirea profeției lui Isaia – nașterea lui Emanuel, care înseamnă „Dumnezeu este cu noi”. Pe parcursul acestei perioade de așteptare, Pontiful subliniază cum cântecele și colindele noastre devin tot mai insistente în a-l ruga pe Dumnezeu să coboare printre noi, pentru a ne mântui de păcat și de tot ceea ce ne poate face rău. El observă că noi îl chemăm pe Dumnezeu să vindece ceea ce este distrus atât în noi, individual, cât și în lume.

„Chiar dacă știm că Dumnezeu este atotputernic și transcendent, suntem totuși suficient de îndrăzneți să îi cerem să fie cu adevărat alături de noi – nu distant, ci aproape”, subliniază Sfântul Părinte. Totuși, uneori, uităm că avem nevoie de Dumnezeu și că numai El poate „satisface dorințele noastre cele mai profunde și neliniștea noastră interioară”. În persoana lui Isus Cristos, Dumnezeu a coborât pentru a fi aproape de noi în trup. Acum, „prin Duhul Său Sfânt, El este cu noi”. În aceste 50 de zile de Paște, „Aleluia” devine cântecul perioadei și o modalitate de a aduce laudă și mulțumire pentru Învierea lui Isus. „El este în continuare Dumnezeu-cu-noi”, subliniază Papa, arătând totodată că nici chiar prietenii Lui cei mai apropiați nu l-au recunoscut întotdeauna după Învierea Sa.

Deși Isus s-a întors la Tatăl din cer, „El nu ne-a lăsat orfani”. Prin darul Duhului Sfânt, El rămâne prezent pentru noi toți în Biserică. Cristos, continuă Sfântul Părinte, „este totul pentru noi. În El găsim plinătatea vieții și sensul ei”. Acest dar nu este ceva ce putem păstra pentru noi înșine. Dimpotrivă, „este ceva ce trebuie proclamat cu îndrăzneală”. „Novena «Vină Împărăția Ta»” oferă o ocazie perfectă de a împărtăși Vestea Bună și de a ne ruga „pentru ca și alții să ajungă să întâlnească iubirea mântuitoare și eliberatoare a lui Dumnezeu revelată în Isus”.

Papa Leon își încheie mesajul video amintind omilia sa din noaptea de Paști din acest an: „Mărturia pe care dorim să o dăm – prin cuvintele credinței și prin faptele de caritate – o facem «cântând» cu viețile noastre «Aleluia» pe care îl proclamăm cu buzele noastre” (cf. Sf. Augustin, Predica 256, 1). La fel ca femeile din Evanghelie în Duminica Paștelui, Sfântul Părinte observă că trebuie să avem dorința de a fi gata să ducem Evanghelia oamenilor din întreaga lume. „Și noi putem da viață unei lumi noi de pace și unitate ca «o mulțime de oameni și totuși […] o singură persoană, căci deși sunt mulți creștini, Cristos este unul»” (Sf. Augustin, Comentarii la Psalmi, 127:3). Înainte de a încheia, Papa invocă binecuvântările abundente ale lui Dumnezeu asupra tuturor.

O cale mai dificilă către deplina comuniune

În discursul său adresat Arhiep. Mullally și delegației acesteia pe 27 aprilie, Papa Leon a declarat că dialogul ecumenic dintre Biserica Catolică și Comuniunea Anglicană a devenit recent mai dificil. „În timp ce s-au făcut multe progrese în ceea ce privește unele probleme care au divizat istoria, în ultimele decenii au apărut noi probleme, făcând calea către comuniunea deplină mai dificil de discernut”, a spus Sfântul Părinte. „Știu că și Comuniunea Anglicană se confruntă cu multe dintre aceste întrebări în acest moment. Cu toate acestea, nu trebuie să permitem ca aceste provocări continue să ne împiedice să folosim toate oportunitățile posibile pentru a-l proclama împreună pe Cristos lumii.”

Papa a adăugat că ar fi „un scandal dacă nu am continua să lucrăm la depășirea diferențelor noastre, indiferent cât de iremediabile ar părea acestea”. Dincolo de dialogul catolic-anglican, alegerea Arhiep. Mullally a provocat în continuare diviziuni teologice și ecumenice semnificative în cadrul comuniunii anglicane, în special în ceea ce privește hirotonirea femeilor și sexualitatea. Pontiful a afirmat în alte contexte învățătura Bisericii Catolice privind preoția exclusiv masculină. În cadrul Comuniunii Anglicane, au apărut diviziuni notabile cu privire la hirotonirea lui Mullally ca Episcop femeie, în special în cadrul Global Anglican Fellowship of Confessing Anglicans (GAFCON) și al altor ramuri conservatoare ale anglicanismului. În martie, GAFCON și-a anunțat ruperea de Scaunul din Canterbury. În 2023, Sinodul general al Bisericii Angliei a votat, provocând controverse, pentru aprobarea binecuvântării cuplurilor de același sex în căsătoriile civile, un alt punct de divergență între anglicani.

Ospitalitate în ciuda diferențelor

După întâlnirea lor, Papa și Arhiepiscopul au recitat împreună rugăciunea de zi, parte a Liturgiei Orelor, în Capela Papa Urban al VIII-lea din Palatul Apostolic. În discursul său adresat Pontifului, Arhiep. Mullally i-a mulțumit pentru oportunitatea de a se ruga împreună și a încurajat ospitalitatea reciprocă în ciuda diferențelor. „În călătoria noastră ecumenică, cred că Duhul Sfânt ne invită la o practică mai profundă a ospitalității, nu doar ca bun venit, ci ca o formă de slujire”, a spus Arhiep. Mullally. „Pe măsură ce încep această slujire, sper să fiu un păstor ce iubește și are grijă de Biserică, ce încurajează ospitalitatea în ciuda diferențelor noastre, ce vorbește profetic în realitatea noastră actuală și ce proclamă speranța creștină cu încrederea că Evanghelia lui Isus Cristos rămâne o veste bună pentru lumea noastră de astăzi.”

La sfârșitul săptămânii trecute, Arhiep. Mullally a vizitat Bazilica San Pietro și Bazilica San Paolo fuori le mura. Luni seara, va prezida o celebrare la biserica Sfântul Ignațiu de Loyola, în timpul căreia îl va însărcina pe Episcopul Anthony Ball să fie reprezentantul oficial al Arhiepiscopului de Canterbury pe lângă Sfântul Scaun.

Evenimentul a marcat cea de-a 60-a aniversare a declarației comune din 24 martie 1966 – prima declarație ecumenică oficială între Biserica Anglicană și Biserica Romano-Catolică, semnată de Papa Paul al VI-lea și de Arhiepiscopul Michael Ramsey. Cu această ocazie, Cardinalul Koch i-a înmânat Arhiepiscopului Mullally o scrisoare de urări și binecuvântări din partea Papei Leon, la începutul slujirii ei publice în Biserica Anglicană și în Comunitatea Anglicană mondială.

O declarație publicată de Palatul Lambeth a arătat că Arhiepiscopul i-a mulțumit Papei pentru rugăciunile sale și l-a asigurat de ale sale. „Sunt profund recunoscătoare pentru scrisoarea sa amabilă și pentru asigurarea rugăciunilor sale cu ocazia instalării mele ca Arhiepiscop de Canterbury”, a scris ea. „Cuvintele sale de încurajare și invocarea călăuzirii Duhului Sfânt sunt primite cu profundă apreciere.” „Ca Arhiepiscop de Canterbury”, a continuat Mullally în mesajul său adresat Papei Leon al XIV-lea, „și eu sunt chemată să slujesc ca instrument al comuniunii în cadrul Comuniunii Anglicane și să caut unitatea deplină și vizibilă la care Domnul ne cheamă pe toți.” În încheiere, ea a adăugat: „Aștept cu nerăbdare să-l întâlnesc în curând pe Sanctitatea Sa și să continuăm să întărim legăturile de prietenie și angajamentul nostru comun.”

„Transmițându-vă condoleanțele mele sincere, vă asigur, pe Eminenta Voastră, pe Sfântul Sinod și pe întreaga Biserică Ortodoxă a Georgiei, de solidaritatea mea frățească în durerea voastră”, a scris Papa Leon al XIV-lea. A mai spus că se va alătura rugăciunilor și comemorării Patriarhului, care a slujit ca Arhiepiscop de Mtskheta-Tbilisi și Mitropolit de Abhazia și Bichvinta.

Un mărturisitor devotat al credinței

În mesaj, Sfântul Părinte a reflectat asupra lungii vieți a Patriarhului Ilia al II-lea (1933-2026), descriindu-l ca „un martor devotat al credinței în Cristos cel Înviat”. Slujirea Patriarhului a presupus însoțirea poporului georgian „prin vremuri dificile și schimbări epocale profunde, păstrând cu dragoste tradiția și deschizând inimile și comunitățile către speranță” – inclusiv în timpul războiului civil georgian (1991-1993). În plus, Papa a subliniat dragostea și pasiunea Catolicosului-Patriarh pentru muzică. Acest lucru, a spus Sfântul Părinte, „este un stimulent pentru căutarea frumuseții lui Dumnezeu și poate uni popoarele, apropiind Bisericile dincolo de diferențele culturale și teologice”.

Pe parcursul slujirii sale de 49 de ani (1977-2026), Patriarhul Ilia al II-lea a fost pentru mulți un „părinte spiritual, o voce a reconcilierii și un constructor neobosit al unității”. Catolicosul-Patriarh s-a întâlnit cu doi dintre predecesorii Papei Leon: Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Francisc. În 1999, Papa polonez și Patriarhul au lansat un apel urgent la pace către lume în timpul călătoriei Papei Ioan Paul al II-lea în Georgia. Șaptesprezece ani mai târziu, în octombrie 2016, Papa Francisc a vizitat și el Tbilisi, în Georgia, și s-a întâlnit cu Patriarhul Ilia al II-lea.

Nu disperați

Încredințându-l pe Patriarh lui Dumnezeu, Papa Leon a citat cuvintele Sfântului Paul, care ne reamintesc că Învierea lui Isus este piatra de temelie a credinței creștine și calea speranței noastre. Drept urmare, a îndemnat: „în fața morții unui Păstor, inimile noastre să nu cedeze disperării”. Mai degrabă, ele se îndreaptă spre certitudinea că viața a fost transformată în ceva nou, în loc să fi fost luată. În încheierea mesajului său, și-a exprimat apropierea fraternă față de Înaltpreasfințitul Shio, care poartă „greutatea slujirii de Locum Tenens”. Papa l-a asigurat de rugăciunile sale „pentru ca să însoțiți Biserica Ortodoxă din Georgia cu aceeași caritate pastorală care l-a animat pe regretatul Patriarh”. Papa Leon a rugat-o pe Maica Domnului să-l ocrotească pe Înaltpreasfinția Sa, pe Sfântul Sinod și pe întreaga populație georgiană.

Biserica Ortodoxă Georgiană

Biserica Ortodoxă Georgiană este o ramură a Bisericii Ortodoxe, cu legături istorice și importanță culturală în această țară din Europa Orientală. Cu peste 3 milioane de membri, din cei 4,3 milioane de locuitori, este cea mai mare confesiune creștină din țară.

Sprijinirea reciprocă

Sfântul Părinte a amintit că Biserica a sărbătorit recent Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, a cărei temă a fost preluată din Scrisoarea Sfântului Paul către Efeseni, în care apostolul subliniază importanța la a fi uniți în credință, menționând: „Este un singur trup și un singur Duh, după cum ați și fost chemați la o singură speranță, aceea a chemării voastre”. Papa Leon a reflectat asupra călătoriilor ample ale Sfântului Paul prin Israel, Asia Mică, Siria, Arabia și chiar Europa, unde a fondat și a vizitat numeroase comunități creștine. Aceste călătorii, a remarcat el, l-au făcut mai conștient de caracteristicile particulare ale fiecărei Biserici, inclusiv de originile lor etnice, de obiceiurile și provocările specifice, și chiar de riscul pentru comunități să devină închise în sine sau prea concentrate asupra propriilor preocupări. Din acest motiv, „de-a lungul scrisorilor sale”, a spus Papa Leon, „Sfântul Paul a fost hotărât să le reamintească că fac parte din unicul Trup mistic al lui Cristos”. „Făcând acest lucru, i-a încurajat să se sprijine reciproc și să păstreze unitatea de credință și de învățătură care reflectă natura transcendentă și unicitatea lui Dumnezeu.”

Să învățăm să ne „dezarmăm”

Suveranul Pontif a lăudat moștenirea creștină comună a Bisericilor reprezentate la audiența de dimineață, subliniind în același timp necesitatea de a lucra și de a se ruga împreună. „Ar trebui să continuăm să ne sprijinim reciproc”, a spus el, „astfel încât să creștem în credința noastră comună în Cristos, care este sursa ultimă a păcii noastre”, menționând că această creștere necesită să învățăm cum să ne „dezarmăm”.

Să creștem în unitate și caritate

Papa Leon l-a citat pe Patriarhul ecumenic al Constantinopolului, Athenagoras I, un „pionier al mișcării ecumenice”, care a spus: „Sunt dezarmat de nevoia de a avea dreptate, de a mă justifica judecându-i pe alții”. În schimb, Patriarhul ecumenic a spus că se angajează în „cel mai greu război”, și anume „războiul împotriva mea”. Prin urmare, Sfântul Părinte a observat că „atunci când eliminăm prejudecățile pe care le purtăm în noi și ne dezarmăm inimile, creștem în iubire, lucrăm mai strâns împreună și ne întărim legăturile de unitate în Cristos”, făcând astfel ca unitatea creștină să devină „un ferment pentru pacea pe pământ și pentru reconcilierea tuturor”. Papa a încheiat prin a-și reînnoi recunoștința pentru vizita lor, invitându-i să i se alăture în rugăciunea Tatăl nostru și cerându-i Domnului să îi binecuvânteze și să îi țină în siguranță.

Pontiful a subliniat că acest eveniment anual le amintește creștinilor de angajamentul lor față de misiunea de a răspândi Evanghelia, „ținând cont de faptul că diviziunile dintre noi – deși nu împiedică lumina lui Cristos să strălucească – fac totuși ca fața care trebuie să o reflecte lumii să fie mai puțin strălucitoare”. Rugăciunea a fost celebrată la Bazilica San Paolo fuori le mura din Roma, locul de odihnă al Apostolului. SRUC are loc în fiecare an în emisfera nordică, între 18 și 25 ianuarie. Au fost prezenți mai mulți reprezentanți ai diferitelor Biserici creștine, printre care Mitropolitul Policarp, reprezentând Patriarhia ecumenică a Constantinopolului, Arhiepiscopul Khajag Barsamian, din Biserica Apostolică Armeană, și Episcopul Anthony Ball, din Comuniunea Anglicană. A fost prezent și Cardinalul Kurt Koch, prefectul Dicasterului pentru Promovarea Unității Creștine, alături de alte grupuri ecumenice și pelerini.

În pasajul din Scrisoarea Sfântului Paul către Efeseni, ales ca temă pentru Săptămâna din acest an, „auzim în repetate rânduri adjectivul «unul»: un singur trup, un singur Duh, o singură speranță, un singur Domn, o singură credință, un singur botez, un singur Dumnezeu”, a explicat Papa în omilia sa. „Dragi frați și surori, cum pot aceste cuvinte inspirate să nu ne atingă profund? Cum pot inimile noastre să nu ardă în noi când le auzim?”, a întrebat el, subliniind faptul că împărtășim aceeași credință în Dumnezeu, Isus Cristos și Duhul Sfânt. A dat ca exemplu convertirea Sfântului Paul, de la persecutor al Bisericii la unul care a propovăduit „iubirea lui Isus Cristos cu zel arzător”. În timp ce participanții la Vespere s-au adunat în fața mormântului Apostolului, Papa Leon a subliniat că acesta servește ca un memento că misiunea sa este aceeași cu cea a tuturor creștinilor: „să-l propovăduiască pe Isus Cristos și să-i invite pe toți să-și pună încrederea în El”. A citat, de asemenea, constituția Lumen Gentium a Conciliului Vatican II, în care Biserica „și-a exprimat dorința arzătoare de a vesti Evanghelia întregii creații” și, astfel, „de a aduce întregii umanități lumina lui Cristos, care strălucește pe chipul Bisericii”. „Este sarcina comună a tuturor creștinilor să spună lumii cu umilință și bucurie: «Priviți la Cristos! Apropiați-vă de El! Primiți cuvântul său care luminează și mângâie!”, a insistat Papa.

Papa a amintit, de asemenea, serviciul ecumenic de rugăciune pe care l-a celebrat împreună cu alți lideri creștini la Iznik, în Turcia, în noiembrie 2025, pentru a marca 1700 de ani de la Conciliul de la Niceea. „Recitarea împreună a Crezului de la Niceea, chiar în locul în care a fost formulat, a fost o mărturie profundă și de neuitat a unității noastre în Cristos”, a spus Sfântul Părinte. „Fie ca Duhul Sfânt să găsească în noi minți docile și astăzi, pentru ca să putem proclama credința cu o singură voce bărbaților și femeilor din timpul nostru!” Privind în schimb spre viitor, Papa Leon a menționat cea de-a 2000-a aniversare a pătimirii, morții și învierii lui Cristos, care va fi marcată în 2033. În lumina acestui eveniment, i-a chemat pe cei prezenți „să ne angajăm să dezvoltăm în continuare practicile sinodale ecumenice și să împărtășim unii altora cine suntem, ce facem și ce învățăm”.

Citându-l pe Papa Francisc, Papa Leon a explicat cum călătoria sinodală a Bisericii Catolice este ecumenică și viceversa, și a amintit participarea mai multor delegați creștini fraterni la sesiunile din 2023 și 2024 ale Adunărilor Sinodului Episcopilor de la Vatican. „Cred că aceasta este o cale pentru a crește împreună în cunoașterea reciprocă a structurilor și tradițiilor noastre sinodale”, a insistat Pontiful.

În fine, Sfântul Părinte a menționat că materialele pentru SRUC din acest an au fost pregătite de Biserica Apostolică Armeană, împreună cu Bisericile locale din țară. „Cu profundă recunoștință, ne amintim mărturia creștină curajoasă a poporului armean de-a lungul istoriei, o istorie în care martiriul a fost o caracteristică constantă”, a reflectat el. A evidențiat „Sfântul Nersès Šnorhali «Cel Milostiv»”, sfântul Catolicos care a lucrat pentru unitatea Bisericii în secolul al XII-lea și a fost înaintea vremii sale în angajamentul său ecumenic. „Așa cum a amintit venerabilul meu predecesor, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, Sfântul Nersès ne învață și atitudinea pe care ar trebui să o adoptăm în călătoria noastră ecumenică: «Creștinii trebuie să aibă o convingere interioară profundă că unitatea este esențială, nu pentru avantaje strategice sau câștiguri politice, ci pentru a propovădui Evanghelia»”, a explicat Papa.

Subliniind faptul că, potrivit tradiției, Armenia a fost prima națiune creștină, „după ce regele Tiridates a fost botezat de Sfântul Grigorie Luminătorul în anul 301”, Papa Leon a mulțumit „vestitorilor neînfricați ai Cuvântului mântuitor care au răspândit credința în Isus Cristos în Europa de Est și de Vest”. „Ne rugăm ca semințele Evangheliei să continue să rodească pe acest continent în unitate, dreptate și sfințenie, în beneficiul păcii între popoarele și națiunile întregii lumi”, a concluzionat Papa.

„Ecumenismul poate ajuta societatea dacă nu oglindește discordia societății, ci este el însuși un semn al unității”, a explicat Cardinalul. Într-o lume plină de curente opuse, creștinii sunt provocați să trăiască „într-un singur Duh”, în ciuda diversității. „Dacă creștinismul însuși este o grămadă divizată, atunci nu poate oferi prea multe societății”, a spus Cardinalul. Textele din acest an pentru Săptămâna de Rugăciune au fost pregătite de Biserica Apostolică Armeană, pe baza Scrisorii Sfântului Paul către Efeseni: „Există un singur trup și un singur Duh, așa cum ați fost chemați la o singură speranță a chemării voastre”. Cardinalul Koch a spus că alegerea acestui text este extrem de simbolică. „Este un apel pasionat al Sfântului Paul la unitate”, a spus el. „Când ne gândim că Paul a scris această scrisoare din închisoare, vedem cât de importantă era pentru el. În închisoare nu te ocupi cu lucruri mărunte.”

Privind spre aniversarea a 500 de ani de la Confessio Augustana în 2030, Cardinalul Koch a risipit așteptările privind calendarul fix. „În ecumenism nu se stabilesc termene limită. Termenele limită sunt stabilite de Duhul Sfânt, nu de noi”, a spus el. Cu toate acestea, a adăugat el, anul 2030 rămâne un „moment de reflecție” important pentru a regândi depășirea diviziunii. Cardinalul Koch l-a citat pe teologul Wolfhart Pannenberg, pentru care diviziunea Bisericii a reprezentat un „eșec” al Reformei, întrucât Martin Luther a căutat reînnoirea întregii creștinătăți. „Isus a vrut o singură Biserică, nu o multitudine de Biserici”, a spus prelatul. La final, Cardinalul Koch a subliniat relevanța durabilă a Conciliului de la Niceea, a cărui aniversare de 1700 de ani a fost recent marcată. Unitatea poate fi găsită numai în credința noastră comună, a spus Cardinalul. „Provocarea Niceei rămâne relevantă.”

„Rugăciunea rămâne «sufletul întregii mișcări ecumenice» (UR, 8) și își găsește o expresie deosebit de puternică în timpul Octavei anuale de Rugăciune pentru Unitatea Creștină”, subliniază Arhiepiscopul Grušas în scrisoarea sa adresată tuturor președinților Conferințelor Episcopale din Europa. La cea de-a 25-a aniversare a semnării Cartei Ecumenice inițiale, care a avut loc la Strasbourg la 22 aprilie 2001, și în contextul amenințărilor grave la adresa păcii, generate de conflictele armate persistente și tensiunile geopolitice din multe regiuni ale lumii, Bisericile sunt chemate să reînnoiască un apel comun puternic la rugăciune pentru pace, în special în timpul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, pentru ca această unitate să fie realizată nu numai între creștini, ci și între toate părțile aflate în conflict, și pentru ca pacea să poată fi reconstruită.

„Această rugăciune comună și primirea Cartei Ecumenice actualizată sunt încredințate mijlocirii Fecioarei Maria, Maica Europei, și a sfinților patroni ai Europei”, conchide președintele CCEE. Cartea Ecumenică revizuită marchează o etapă importantă în parcursul ecumenic al Bisericilor din Europa. După 25 de ani, ea rămâne un document de referință esențial pentru promovarea cooperării, dialogului și mărturiei comune între Bisericile creștine de pe întreg continentul. Revizuirea a fost realizată de un grup de lucru mandatat de Comitetul mixt al Consiliului Conferințelor Episcopilor Europeni (CCEE) și Conferința Bisericilor Europene (CEC). Bisericile sunt acum chemate să se angajeze într-o receptare profundă și fructuoasă a Cartei Ecumenice actualizată, incluzând eforturi reînnoite în dialogul ecumenic, rugăciunea comună, mărturia comună și formarea în contextele lor respective.

Programul include momente de rugăciune, întâlniri și ateliere tematice. Rugăciunile comune vor avea loc dimineața în cele 150 de parohii gazdă din întreaga regiune, la prânz în marile biserici pariziene, iar în serile de 30 și 31 decembrie, întâlnirea va avea loc la Accor-Arena din Paris Bercy. Pe lângă rugăciuni, peste 170 de lucrători vor conduce ateliere pe teme actuale: credință și spiritualitate, solidaritate și ecologie, dreptate și pace, artă și cultură, combinând reflecția civică și angajarea personală. Printre cei care vor aduce mărturia lor se vor număra arhiepiscopul Laurent Ulrich de Paris, Mons. Flavio Pace, secretar al Dicasterului pentru Promovarea Unității Creștinilor, și cardinalul François Bustillo, episcop franciscan de Ajaccio. Ajunul Anului Nou va fi un moment de rugăciune pentru pace și întâlniri interculturale în parohiile gazdă – o modalitate originală de a celebra trecerea la noul an într-un spirit de sărbătoare și fraternitate.

Întâlnirea din acest an are loc în capitala franceză la invitația arhiepiscopului Laurent Ulrich de Paris, a episcopilor din regiunea Île-de-France și a liderilor protestanți și ortodocși la nivel național și local. „Într-un context de război, tensiuni geopolitice și de polarizare, această întâlnire va aduce un mesaj de pace, de reconciliere și de unitate”, au scris frații de la Taizé în prezentarea inițiativei. „Tinerii și liderii Bisericilor de diferite confesiuni creștine – catolică, protestantă, ortodoxă și orientală – vor oferi împreună un semnal puternic de dialog și unitate”. Pentru a promova această inițiativă, care a avut întotdeauna o conotație ecumenică, deoarece implică tineri de diferite confesiuni, cei trei președinți ai Consiliului Bisericilor Creștine din Franța au semnat împreună o scrisoare prin care își exprimă sprijinul pentru această nouă etapă a „Pelerinajului Încrederii”. Invitația liderilor Bisericilor către tineri este să se pună „în slujba vestirii evangheliei într-o lume care are atât de multă nevoie de speranță”.

În schimb, în numele orașului, primarul Parisului, Anne Hidalgo, a adresat un mesaj celor 15.000 de tineri europeni. „Aceste zile de dialog, reflecție și împărtășire sunt momente prețioase care vă reunesc în jurul valorilor deschiderii și fraternității, valori pe care și Parisul, un oraș primitor și un oraș de refugiu, le susține cu mare mândrie. (…) Să știți că Parisul vă așteaptă cu nerăbdare și bucurie”. „Sunteți adunați aici drept căutători, pentru a reflecta asupra drumului comune către realizarea celor mai profunde aspirații ale noastre, atât ca indivizi, cât și ca o comunitate globală”, a scris tinerilor secretarul general al Națiunilor Unite, António Guterres. El a adăugat: „Astăzi, lumea noastră se confruntă cu provocări imense, inclusiv creșterea inegalității, conflicte devastatoare, agravarea crizei climatice și încălcări pe scară largă ale drepturilor omului. În fața unor astfel de adversități, este ușor să te simți neajutorat.

„Totuși – a continuat secretarul general al ONU – așa cum a demonstrat Comunitatea din Taizé, transformarea este posibilă atunci când ne unim într-un spirit de deschidere, ascultare atentă și solidaritate. În timp ce vă adunați la Paris, fie ca voi să găsiți nu numai oportunități de slujire, ci și prietenii și o comunitate care vă va sprijini de-a lungul vieții. Prezența voastră aici este o mărturie a curajului, angajării și compasiunii necesare pentru a construi o lume mai dreaptă și mai pașnică”. (material al Agenției SIR, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)

Pontiful a amintit că, potrivit tradiției străvechi, apostolul Andrei a adus Evanghelia în acest oraș, iar „credința lui este aceeași cu credința noastră, și anume cea care a fost definită de Conciliile Ecumenice și este profesată de Biserică astăzi”. A remarcat modul în care această slujbă ecumenică a reunit capii Bisericilor și reprezentanții comunităților creștine mondiale, amintind cum „credința profesată în Crezul niceno-constantinopolitan ne unește într-o comuniune reală și ne permite să ne recunoaștem reciproc drept frați și surori”. Și, în ciuda „numeroaselor neînțelegeri și chiar conflicte” din trecut și a provocărilor din prezent în „realizarea comuniunii depline”, trebuie să continuăm să depunem eforturi în vederea unității și „să continuăm să ne considerăm unii pe alții frați și surori în Cristos și să ne iubim reciproc în consecință”.

Sanctitatea Sa, Patriarhul ecumenic Bartolomeu, în omilia sa de la Sfânta Liturghie, a rostit cuvinte de bucurie pentru această zi în care celebrăm sărbătoarea Sfântului Andrei și a adresat cuvinte calde de bun venit Papei Leon, succesor al Sfântului Petru, pentru această vizită fraternă. A spus: „Ca succesori ai celor doi Sfinți Apostoli, fondatori ai Bisericilor noastre respective, ne simțim legați de legături de fraternitate spirituală, care ne obligă să lucrăm cu sârguință pentru a proclama lumii mesajul mântuirii. Vizita dumneavoastră binecuvântată de astăzi, la fel ca schimbul de delegații ale Bisericilor noastre cu ocazia sărbătorilor noastre patronale, nu poate fi redusă la evenimente de simplu protocol, ci, dimpotrivă, exprimă într-un mod foarte concret și personal angajamentul nostru profund în căutarea unității creștine și aspirația noastră sinceră la restabilirea deplinei comuniuni ecleziale”.

Ambii lideri spirituali au amintit de vizitele la Patriarhia ecumenică ale Papilor anteriori, în special în urmă cu 60 de ani, când Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Athenagoras au ridicat solemn excomunicările reciproce din 1054. Papa Leon a spus că „gestul istoric al venerabililor noștri predecesori a inaugurat o cale de reconciliere, pace și comuniune crescândă între catolici și ortodocși, care a fost promovată prin contacte frecvente, întâlniri frățești și dialog teologic promițător”. Și având în vedere progresele semnificative care au fost realizate de atunci, „astăzi suntem chemați și mai mult să ne angajăm în restaurarea comuniunii depline”.

Ambii lideri au subliniat și un angajament comun de a răspunde vocației noastre creștine de a lucra pentru dreptate, pace și de a arăta în mod concret caritate și milă față de toți oamenii. În special, au fost citate zonele din lume devastate de război și modul în care catolicii și ortodocșii sunt chemați să fie făcători de pace. În discursul său, Papa Leon a remarcat că „acest lucru înseamnă cu siguranță să acționăm, să facem alegeri și să adoptăm gesturi care construiesc pacea, recunoscând în același timp că pacea nu este doar rodul efortului uman, ci este un dar de la Dumnezeu” pe care trebuie să îl căutăm „prin rugăciune, penitență, contemplație și cultivarea unei relații vii cu Domnul, care ne ajută să discernem ce cuvinte, gesturi și acțiuni să întreprindem, astfel încât să putem fi cu adevărat în slujba păcii”.

Papa Leon a menționat, de asemenea, criza ecologică gravă cu care ne confruntăm cu toții și nevoia de „convertire spirituală, personală și comunitară pentru schimbarea direcției și protejarea creației”, așa cum Patriarhul Bartolomeu a susținut cu pasiune în slujirea sa. Pontiful a remarcat acum că „atât catolicii, cât și ortodocșii sunt chemați să lucreze împreună la promovarea unei noi mentalități, astfel încât fiecare să își recunoască responsabilitatea pentru îngrijirea creației pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o”. La final, a menționat și noile tehnologii, în special în domeniul comunicațiilor, și modul în care acestea reprezintă o provocare, dar și mari oportunități pe care catolicii și ortodocșii le pot aborda pentru a se asigura că sunt „puse în slujba dezvoltării umane integrale și sunt universal accesibile, astfel încât să se asigure că beneficiile lor nu sunt rezervate unui număr mic de persoane sau intereselor câtorva privilegiați”.

Patriarhul Bartolomeu și-a exprimat „recunoștința noastră puternică pentru vizita dumneavoastră în orașul nostru și în biserica sa și pentru participarea dumneavoastră la aceste festivități solemne”. A continuat: „Fie ca sfinții și marii noștri fondatori și patroni – Sfinții slăviți și lăudați Apostoli Andrei cel Întâi Chemat și Petru Corifeul – să mijlocească pentru noi toți înaintea Celui pe care l-au slujit cu credință și l-au predicat «până la marginile lumii». Fie ca ei să continue să ne inspire pe toți cu amploarea viziunii lor ecleziale și cu hotărârea misiunii lor apostolice, astfel încât să putem continua pelerinajul nostru comun în căutarea unității creștine și să dăm mărturie împreună pentru ca lumea să creadă că «l-am găsit pe Mesia»”.

Papa Leon i-a adresat Patriarhului Bartolomeu „urări fierbinți de sănătate și seninătate” și și-a exprimat profunda recunoștință pentru primirea călduroasă și fraternă, încredințând totul „mijlocirii Apostolului Andrei și a fratelui său Sfântul Petru, a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, căruia îi este dedicată această biserică, a Sfinților Părinți ai primului Sinod de la Niceea și a numeroșilor Sfinți Păstori ai acestei străvechi și glorioase Biserici a Constantinopolului. Și îl rog pe Dumnezeu, Părintele îndurărilor, să îi binecuvânteze din belșug pe toți cei prezenți.”

Sfântul Părinte a spus că vizita sa în Turcia celebrează Crezul de la Niceea, întrucât Biserica marchează 1700 de ani de la Conciliul de la Niceea, afirmând că acest fapt amintește de unitatea care a existat între Est și Vest în primele secole ale Bisericii. „Trebuie să ne inspirăm și din experiența Bisericii primare pentru a restabili comuniunea deplină, o comuniune care nu implică absorbție sau dominație, ci mai degrabă un schimb al darurilor primite de Bisericile noastre de la Duhul Sfânt pentru slava lui Dumnezeu Tatăl și edificarea Trupului lui Cristos”, a spus Papa Leon al XIV-lea. El și-a exprimat speranța că Comisia Mixtă Internațională pentru Dialog Teologic între Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe Orientale va putea în curând să își reia activitatea în vederea căutării comuniunii depline.

Papa l-a menționat pe Sfântul Nerses al IV-lea Shnorhali, Catolicosul armean din secolul al XII-lea, și munca sa neobosită pentru „reconcilierea Bisericilor, în vederea împlinirii rugăciunii lui Cristos ca «toți să fie una»”. „Fie ca exemplul Sfântului Nerses să ne inspire și rugăciunea sa să ne întărească pe calea către comuniunea deplină!”, s-a rugat el. În concluzie, Papa Leon al XIV-lea i-a mulțumit Patriarhului Sahak al II-lea al Armeniei pentru primirea călduroasă la Catedrala patriarhală a Bisericii Apostolice Armene. „Fie ca noi să primim acest dar de sus cu inimile deschise”, a spus el, „pentru a putea fi martori tot mai convingători ai adevărului Evangheliei și slujitori mai buni ai misiunii singurei Biserici a lui Cristos”.

Mai mulți copii, la gât cu eșarfe pe care era imprimat logo-ul vizitei papale, s-au aliniat pe culoarul catedralei când Papa Leon a intrat în procesiune împreună cu Patriarhul Sahak al II-lea și preoții Bisericii Apostolice Armene, în timp ce corul cânta, instrumentele răsunau și tămâia umplea aerul. „Suntem cea mai mare comunitate creștină din Turcia, așa că primirea Papei în biserica noastră este foarte importantă pentru noi”, a spus pr. Drtad Uzunyan, membru al Consiliului religios al Patriarhiei Armene. „Sper că acest lucru va aduce o relație ecumenică și mai strânsă între cele două Biserici. Este deja foarte bună, dar sper că va crește în viitor”. El a amintit că, deși Papa Leon al XIV-lea este al patrulea Papă care vine la Catedrală – după Papii Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea și Benedict al XIV-lea – în 2014, Papa Francisc l-a vizitat pe Patriarhul armean de atunci, care era bolnav și se afla în spitalul din Istanbul. „Deci Papa Leon este al patrulea Papă în Catedrală, dar al cincilea Papă în comunitatea armeană”.

Papa și Patriarhul, care este considerat primul între egali între Episcopii ortodocși, și-au reafirmat angajamentul comun față de dialogul menit să restabilească comuniunea deplină între Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe. Numind unitatea creștină un dar de la Dumnezeu, ei au încurajat clerul și credincioșii să se roage și să lucreze pentru împlinirea rugăciunii lui Cristos „ca toți să fie una”. Marcând cea de-a 1.700-a aniversare a primului Conciliu de la Niceea, au subliniat Crezul de la Niceea drept fundament comun al credinței și și-au exprimat speranța pentru o viitoare celebrare comună a Paștelui. Au reamintit cu recunoștință cea de-a 60-a aniversare a ridicării excomunicărilor reciproce în 1965 de către Sfântul Papă Paul al VI-lea și Patriarhul ecumenic Athenagoras I și au făcut apel la un curaj reînnoit în continuarea dialogului.

Recunoscând obstacolele ce încă împiedică comuniunea deplină, Papa Leon și PF Bartolomeu au declarat că rămân angajați să le abordeze prin schimburi teologice și întâlniri frățești. În declarația lor, au făcut apel la liderii civili și politici să „facă tot posibilul pentru a se asigura că tragedia războiului încetează imediat” și au cerut tuturor oamenilor de bunăvoință să li se alăture în acest apel. Au încurajat eforturile de a edifica o societate justă și solidară și de a avea grijă de creație, insistând asupra faptului că numai o astfel de responsabilitate comună poate depăși indiferența, dominația, lăcomia și xenofobia.

Mai devreme în cursul zilei, Papa Leon s-a alăturat Patriarhului Bartolomeu pentru o doxologie, o rugăciune liturgică de laudă adusă lui Dumnezeu, la biserica patriarhală ecumenică ortodoxă Sfântul Gheorghe din Istanbul. Sfântul Părinte a declarat că a simțit „o mare emoție” la intrarea în biserica istorică, menționând că a fost conștient de gesturile predecesorilor săi și recunoscător pentru prietenia pe care a împărtășit-o cu PF Bartolomeu de la începutul ministerului său ca Episcop al Romei. Patriarhia ecumenică, cu sediul la Istanbul, este recunoscută drept sediul central de coordonare al Bisericii Ortodoxe. Patriarhul Bartolomeu I, cunoscut pentru rolul său de lider în dialogul ecumenic și în apărarea mediului, este considerat cel de-al 270-lea succesor al Sfântului Andrei.

Sâmbătă dimineața, Pontiful s-a întâlnit, de asemenea, în privat cu liderii Bisericilor creștine din Turcia la biserica ortodoxă siriacă Mor Ephrem din Istanbul, unde a fost întâmpinat de Patriarhul ortodox siriac Ignațiu Aphrem II. În încheierea reuniunii, el a reflectat asupra semnificației Conciliului de la Niceea și a Evangheliei Întrupării, chemându-i pe liderii reuniți la rugăciune, unitate și evanghelizare reînnoită. I-a invitat să călătorească împreună spre Jubileul din 2033, cu speranța de a avansa spre comuniunea deplină, inspirată de mottoul In „Illo Uno Unum” (Unitate în Unul). Mor Ephrem, situată în Yeșilköy, este prima biserică construită în Turcia de la fondarea Republicii. Construcția a început cu aproape un deceniu înainte de inaugurarea ei în 2023, dar a fost încetinită de probleme administrative, pandemia COVID-19 și cutremurul din 2023.

În timpul reuniunii, un cor a cântat o invocare a Duhului Sfânt înainte ca liderii să se așeze la o masă rotundă pentru un schimb de opinii cu ușile închise. Fiecare a oferit scurte observații, urmate de discursul Papei. Vicarul patriarhal a condus rugăciunea Tatăl nostru înainte de plecarea Papei. Biserica Ortodoxă Siriacă, cu sediul în Damasc, Siria, numără aproximativ două milioane de credincioși în întreaga lume, iar Patriarhul său joacă un rol important în relațiile ecumenice.

Papa Leon a reamintit că Sinodul de la Niceea a avut loc în 325, spunând că acesta ne invită pe toți creștinii, chiar și astăzi, să ne întrebăm cine este Isus Cristos pentru noi personal. „Această întrebare este deosebit de importantă pentru creștini”, a spus el, creștini „care riscă să îl reducă pe Isus Cristos la un fel de lider carismatic sau super-om, o reprezentare greșită ce duce în cele din urmă la tristețe și confuzie”. Sinodul a fost organizat pentru a răspunde afirmației preotului alexandrin Arius că Isus era doar un intermediar între Dumnezeu și omenire, spunând că El nu era pe deplin divin și ignorând realitatea Întrupării. „Dar dacă Dumnezeu nu s-a făcut om, cum pot creaturile muritoare să participe la viața Sa nemuritoare?”, a întrebat Sfântul Părinte.

„Ceea ce era în joc la Niceea și este în joc și astăzi este credința noastră în Dumnezeu care, în Isus Cristos, a devenit asemenea nouă pentru a ne face pe noi «părtași la natura divină».” Conciliul de la Niceea, a spus el, a convenit asupra mărturisirii cristologice pe care o numim acum Crezul de la Niceea, folosit de toate Bisericile și comunitățile creștine. Simbolul credinței, așa cum mai este cunoscut, a avut „o importanță fundamentală în călătoria pe care creștinii o fac spre comuniunea deplină”. „Credința «într-unul Domn Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu unul-născut, care din Tatăl s-a născut mai înainte de toți vecii… de o ființă cu Tatăl» (Crezul de la Niceea)”, a spus el, „este o legătură profundă care unește deja toți creștinii”.

Sfântul Părinte i-a invitat pe creștini să îmbrățișeze această legătură de unitate existentă și să se angajeze într-o călătorie tot mai profundă în „aderarea la cuvântul lui Dumnezeu revelat în Isus Cristos, sub călăuzirea Duhului Sfânt, în iubire reciprocă și dialog”. Prin depășirea diviziunilor și reconcilierea între ei, creștinii pot da o mărturie mai credibilă despre Isus Cristos și proclamarea Sa plină de speranță, pentru toți. Papa Leon al XIV-lea a continuat spunând că unitatea creștină este foarte necesară în lumea noastră plină de violență și conflicte. „Dorința de comuniune deplină între toți credincioșii în Isus Cristos este întotdeauna însoțită de căutarea fraternității între toți oamenii”, a spus el, chemând la recunoașterea drepturilor și demnității tuturor oamenilor, indiferent de etnia, naționalitatea, religia sau perspectivele personale.

Pontiful a susținut rolul religiilor în slujirea adevărului și încurajarea indivizilor să caute dialogul și respectul. „Trebuie să respingem cu tărie utilizarea religiei pentru a justifica războiul, violența sau orice formă de fundamentalism sau fanatism”, a afirmat Papa. „În schimb, căile de urmat sunt cele ale întâlnirii fraterne, dialogului și cooperării.” La final, s-a rugat ca Dumnezeu Tatăl să ajute ca aniversarea a 1.700 de ani de la Conciliul de la Niceea să aducă „roade abundente de reconciliere, unitate și pace”. La încheierea serviciului de rugăciune, liderii Bisericilor și comunităților creștine au rostit împreună Crezul de la Niceea-Constantinopol, omițând Filioque.

– Primul Conciliu de la Niceea a avut loc acum 1700 de ani. De ce este încă relevant astăzi?

– Cred că există două motive pentru aceasta. În primul rând, Conciliul a avut loc în anul 325, într-o perioadă în care creștinismul nu fusese încă rănit de atât de multe diviziuni și separări. De aceea, Conciliul îi privește pe toți creștinii și poate fi sărbătorit în comuniune ecumenică. În al doilea rând, Conciliul a definit și a stabilit credința creștină în Isus Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu, pe care o au toți creștinii. A ne reaminti din nou acest lucru și a ne aprofunda credința împreună în prietenia ecumenică este marele avantaj al acestui eveniment.

– La acea vreme, existau dispute cu privire la natura divină a lui Cristos. Care sunt marile întrebări în ecumenism astăzi?

– Această întrebare rămâne, desigur, pentru că eu cred că, în ciuda întregii noastre diplomații, nu putem găsi unitate decât în credință. Găsim unitate în acea credință apostolică care este transmisă și încredințată fiecărui nou membru al trupului lui Cristos la Botez. Și, desigur, Conciliul de la Niceea este o minunată temelie pe care a fost stabilită credința. Și poate fi aprofundată din nou, căci credința în divinitatea lui Isus nu este pur și simplu un dat, ci este încă pusă la îndoială astăzi. Iar reaprofundarea temei mi se pare foarte importantă.

– Au fost lansate multe invitații pentru această mare aniversare, atât din partea catolicilor, cât și din partea ortodocșilor. Scopul a fost acela de a permite o participare cât mai largă. Puteți să ne spuneți deja pe cine ne putem aștepta să vedem acolo și cine poate nu a reușit să își confirme prezența?

– Nu știm încă exact cine va veni în cele din urmă și cine nu… Prin urmare, nu vreau să spun nimic în această privință, pentru a nu răspândi informații false. Scopul a fost de a avea cât mai mulți creștini prezenți. Aceasta a fost și dorința Papei Leon și aș dori să subliniez acest lucru. Putem discuta după aceea cine a fost prezent și cine nu a putut să vină.

– Ce mesaj ați dori să reiasă din această aniversare a Conciliului?

– O mărturie că suntem una în centrul credinței creștine. Acest lucru corespunde, de asemenea, minunatului motto al Papei Leon al XIV-lea, In Illo uno unum. Aceasta înseamnă că suntem mulți, suntem diverși, dar suntem una în Isus Cristos. Acest motto, pe care l-a ales pentru Biserica Catolică, se aplică în egală măsură ecumenismului.

– Dumneavoastră înșivă puteți privi în urmă la o carieră lungă la Vatican și în ecumenism. Cum vă simțiți personal în legătură cu participarea la această aniversare importantă?

– În primul rând, sunt foarte încântat să văd cum acest eveniment, la 1700 de ani de la Conciliul de la Niceea, mișcă întreaga creștinătate. Au existat atât de multe conferințe, atât de multe întâlniri pe această temă … Sunt foarte mulțumit de acest lucru și sunt foarte recunoscător că creștinătatea reflectează asupra acestui Conciliu și își reînnoiește credința comună.

– După Turcia, veți vizita și Libanul. Ce roade sperați să vedeți din această primă călătorie apostolică a Papei?

– Desigur, este, de asemenea, o vizită de solidaritate cu situațiile dificile din aceste țări, atât în Turcia, cât și, mai ales, în Liban. Este o încurajare pentru creștini – în Turcia, creștinii sunt o mică minoritate. În Liban, există o comunitate diversă de creștini, cu o puternică prezență maronită, desigur, care trăiesc într-o situație dificilă, atât din punct de vedere politic, cât și economic. Consolidarea și încurajarea lor este cu siguranță o preocupare a Sfântului Părinte. Și, desigur, dialogul ecumenic și dialogul interreligios, dialogul dintre creștini și musulmani, care este deosebit de important în Liban, deoarece președintele de acolo este maronit, iar prim-ministrul este musulman.

Semnată în 2001 de președinții CCEE și CEC, Carta Ecumenica a reprezentat o piatră de hotar în cooperarea ecumenică europeană timp de peste două decenii. Versiunea revizuită urmărește să abordeze provocările contemporane și să reflecte realitățile în schimbare ale societății europene și ale creștinismului. Procesul de revizuire a textului, care a început în 2022, a fost condus de un grup de lucru comun CCEE-CEC, iar contribuțiile Bisericilor și organizațiilor ecumenice din întreaga Europă au fost analizate cu atenție pentru a se asigura că textul actualizat este în conformitate cu nevoile ecumenice actuale. Efortul de colaborare a avut ca scop elaborarea unui document care să promoveze unitatea, pacea și acțiunea comună între Bisericile din Europa.

Arhiepiscopul Gintaras Grušas, președintele CCEE și Arhiepiscop de Vilnius, și Arhiepiscopul ortodox grec Nikitas de Thyateira și Marea Britanie, președintele CEC, au fost semnatarii versiunii actualizate și au vorbit pentru Vatican News după întâlnirea lor cu Sfântul Părinte. Arhiepiscopul Grušas a reflectat asupra semnificației prezentării Cartei actualizate Papei Leon și a numit timpul petrecut împreună „o binecuvântare”. „Nu este o notă teologică, ci o declarație comună”, a clarificat el, „despre modul în care noi, creștinii, atât catolicii, cât și restul creștinilor din Europa, vedem mărturia noastră creștină comună, care provine din ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu și din Botezul nostru, pe care îl împărtășim cu toții, dar și pentru a aborda problemele Europei de astăzi”.

Președintele CCEE a explicat că documentul trebuia actualizat pentru a reflecta modul în care „Europa s-a schimbat în ultimii 25 de ani”, „în privința problemelor legate de migrație, în privința necesității de a ne concentra atenția asupra protejării Creației, în privința tehnologiilor și a inteligenței artificiale, care trebuie, de asemenea, abordate dintr-o perspectivă creștină”. El a subliniat că documentul abordează și situația tinerilor, evidențiind „mărturia tot mai numeroasă a tinerilor care se întorc în Biserică în diferite țări din Europa”. „Există, așadar, noi provocări”, a afirmat Arhiepiscopul Grušas, „dar și perspective și oportunități extraordinare”.

El a observat că semnarea acestui document reafirmă obiectivul de „a accepta provocarea de a continua evanghelizarea și mărturia în Europa de astăzi, într-un loc în care au început multe”, amintind martiriul Sfântului Paul, care „prin vărsarea sângelui său, a adus Evanghelia în Europa”. Una dintre secțiunile documentului, a explicat Arhiepiscopul Grušas, se concentrează pe migrație și primirea migranților, a străinilor. În acest context, el a amintit de numărul masiv de migranți provocat de războiul din Ucraina, incluzând atât persoanele strămutate intern cât și emigranți.

„Bisericile”, a spus el, „au făcut o muncă extraordinară ajutând toate aceste persoane”. În acest sens, Arhiepiscopul și-a amintit cum Papa Leon i-a încurajat să continue aceste „fapte de milostivire” care sunt „o mărturie importantă despre credința noastră creștină”. „Sfântul Părinte ne-a încurajat cu adevărat să continuăm”, a explicat președintele CCEE. „El a vorbit despre dificultățile cu care ne confruntăm uneori în călătoria ecumenică și a menționat că drumul nostru sinodal a fost ecumenic și că ecumenismul este sinodal”. „Simțim aceasta”, a reflectat el, „pentru că a fost într-adevăr o lucrare comună de ascultare și de răspuns la îndemnurile Duhului”.

Arhiepiscopul Nikitas a reflectat, de asemenea, asupra prezentării la Papa Leon a Cartei, împreună cu Arhiepiscopul Grušas. „A fost o onoare, un privilegiu și o binecuvântare”, a remarcat el, „să putem, în acest moment al istoriei și al timpului, să transmitem Papei un mesaj de speranță, arătând că putem lucra împreună și că putem realiza lucruri”. „Aceasta arată că am depășit diferențele din trecut. Acele ziduri de separare s-au prăbușit”, a spus el, afirmând: „Acum lucrăm împreună. Vorbim aceeași limbă, limba lui Cristos, limba iubirii”. Arhiepiscopul ortodox grec a mărturisit că l-a salutat pe Papă și ca un compatriot american, care a locuit în Chicago, și i-a spus că se vor revedea în timpul viitoarei călătorii apostolice a Sfântului Părinte în Turcia.

Arhiepiscopul Nikitas, la fel ca Arhiepiscopul Grušas, a reiterat rolul important al creștinilor care lucrează împreună pentru pace în lumea fracturată de astăzi. Întrebat cum pot creștinii să facă lumea un loc mai bun, președintele CEC a propus: „Poate ar trebui să luăm în considerare să cheltuim mai mult nu pe arme nucleare și alte astfel de lucruri, ci pe găsirea de soluții pentru vindecarea bolilor, a problemelor care afectează umanitatea”.

„Priviți ce s-a întâmplat recent în Jamaica. Ce se întâmplă în Filipine… Priviți la Țara Sfântă, Palestina, Gaza. Oamenii suferă”, a continuat el, insistând: „Suntem chemați să oferim răspunsuri la provocările și problemele lor”. Arhiepiscopul ortodox grec a subliniat modul în care „mesajul puternic” al Papei Leon despre promovarea păcii a fost bine primit de cei adunați acolo. „Avem nevoie de oameni, în special de Sfântul Părinte, care să ia atitudine”, a declarat Arhiepiscopul Nikitas, adăugând: „Când Sfântul Părinte vorbește, lumea ascultă, și acest lucru este crucial”.

El a remarcat că Europa a văzut nașterea unor noi generații și sosirea unor oameni din țări îndepărtate, care aduc cu ei „istorii și expresii culturale variate”. „Deși există într-adevăr semne pozitive și încurajatoare de creștere în unele părți ale Europei, în același timp multe comunități creștine se simt din ce în ce mai mult în minoritate”. Papa Leon a încurajat Bisericile europene să asculte noile voci și noile istorii, astfel încât creștinii să învețe să promoveze mai bine dialogul și fraternitatea în mijlocul „zgomotului violenței și războiului”. „În toate aceste situații, harul, mila și pacea Domnului sunt într-adevăr vitale, pentru că numai ajutorul divin ne va arăta cea mai convingătoare cale de a-l vesti pe Cristos în aceste contexte extrem de dificile”.

Sfântul Părinte a afirmat că Dumnezeu „vorbește către și prin poporul Său sfânt” și a numit Carta Ecumenică o mărturie a „disponibilității Bisericilor din Europa de a privi istoria noastră prin ochii lui Cristos”. Duhul Sfânt, a adăugat el, le va permite creștinilor europeni să descopere domeniile în care au reușit să proclame Evanghelia împreună, precum și momentele în care au eșuat. „Carta nu numai că sugerează metode, ci insistă și asupra însoțitorilor pentru călătorie și asupra posibilelor căi de urmat. În acest sens, să rămânem întotdeauna deschiși la îndemnurile și surprizele Duhului Sfânt!” Papa Leon al XIV-lea a legat drumul ecumenic al Bisericii Catolice de drumul ei sinodal, subliniind modul în care Carta Ecumenică evidențiază călătoria creștină în Europa pentru a ne asculta reciproc și a discerne împreună cele mai bune modalități de a predica Evanghelia.

„Una dintre realizările notabile ale procesului de revizuire a Cartei a fost capacitatea de a adopta o viziune comună asupra provocărilor contemporane și de a stabili priorități pentru viitorul continentului, menținând în același timp o credință fermă în relevanța perenă a Evangheliei”, a spus el. În concluzie, Papa Leon a amintit de viitoarea sa vizită la locul unde a avut loc Conciliul de la Niceea în 325, unde se va ruga împreună cu liderii altor comunități creștine. „De asemenea, în acest An Jubiliar, doresc să proclam tuturor popoarelor Europei că «Isus Cristos este Speranța noastră», pentru că El este atât calea pe care trebuie să o urmăm cât și destinația finală a călătoriei noastre spirituale”, a încheiat Pontiful.

Pentru a marca cea de-a 30-a aniversare a dialogului oficial între cele două Biserici, Patriarhul Catolicos a efectuat o vizită la Roma în 2024. Pontiful a subliniat că „progresul realizat în acești ani este semnificativ, urmând cu fidelitate mandatul și metodologia stabilite de predecesorii noștri”. Referindu-se la declarația comună din 1994 a Papei Ioan Paul al II-lea și a Sanctității Sale Mar Dinkha al IV-lea, Sfântul Părinte a reiterat faptul că „comuniunea presupune unanimitate în ceea ce privește conținutul credinței, Sacramentele și constituția Bisericii”. Această descriere tripartită a creat cadrul pentru următorii pași în dialogul teologic dintre cele două Biserici. Documentul din 1994 a contribuit la rezolvarea unei controverse vechi de 1.500 de ani, ceea ce, la rândul său, a avansat dialogul dintre cele două „recunoașteri reciproce de Sacramente, permițând o anumită communicatio in sacris între Bisericile noastre”. Papa Leon și-a exprimat recunoștința față de teologii din Comisia mixtă pentru dedicarea și munca lor în vederea ajungerii la aceste acorduri.

Acum, a spus Papa, punctul central al dialogului dintre cele două Biserici este constituția Bisericii. Aici, Sfântul Părinte a subliniat că „principala provocare constă în dezvoltarea în comun a unui model de comuniune deplină, inspirat din primul mileniu, răspunzând în același timp cu atenție provocărilor timpului nostru”. Cu toate acestea, așa cum au susținut predecesorii săi, Sfântul Părinte a fost de acord că acest lucru nu va fi realizat prin „absorbție sau dominare”. Mai degrabă, modelul ar trebui să încurajeze împărtășirea darurilor între cele două Biserici. A subliniat că „în această călătorie spre comuniunea deplină, sinodalitatea se prezintă ca o cale promițătoare de urmat”. Sfântul Părinte a continuat, reflectând asupra cuvintelor Papei Francisc din documentul final al Sinodului privind sinodalitatea: „Călătoria sinodalității întreprinsă de Biserica Catolică este și trebuie să fie ecumenică, la fel cum călătoria ecumenică este sinodală”.

Având în minte spiritul Sinodului, Papa Leon și-a exprimat speranța că aniversarea a 1700 de ani de la Conciliul de la Niceea va contribui la aplicarea concretă a formelor de sinodalitate între toți creștinii și „ne va inspira cu noi «practici sinodale ecumenice»”. În încheiere, a cerut mijlocirea tuturor sfinților din ambele Biserici, în special a Sfântului Isaac din Ninive, în acest pelerinaj al dialogului. Prin mijlocirea lor, Pontiful s-a rugat ca creștinii din Orientul Mijlociu să fie întotdeauna martori fideli ai lui Cristos și a cerut ca „dialogul nostru să grăbească ziua binecuvântată în care vom sărbători împreună la același altar, împărtășindu-ne din același Trup și Sânge al Mântuitorului nostru, «pentru ca lumea să creadă» (Ioan 17,21)”.

Papa și Arhiepiscopul au condus o rugăciune de la miezul zilei care a cuprins psalmi și citirea Evangheliei. Capela pictată cu fresce de Michelangelo a fost plină de o serie de oaspeți ecumenici, printre care Arhiepiscopul de Westminster și președintele Conferinței Episcopilor Catolici din Anglia și Țara Galilor, Cardinalul Vincent Nichols, și Arhiepiscopul de St. Andrews și Edinburgh, Leo Cushley, reprezentând episcopatul scoțian.

O vizită istorică

Această vizită a marcat un moment istoric în relațiile anglicano-catolice, unul care nu s-a mai produs de 500 de ani. Două teme au marcat călătoria: unitatea creștină și grija față de mediu. Programată inițial pentru luna aprilie, vizita a fost anulată din cauza stării de sănătate precare a Papei Francisc. Unul dintre obiective era de a sublinia angajamentul comun al regelui Charles și al Papei argentinian în grija față de Creație – la zece ani de la publicarea enciclicii Laudato si’. Mai mult, celebrarea ecumenică, ținută în latină și engleză, a consolidat relațiile bune dintre Vatican și Regatul Unit. De asemenea, a îndeplinit o dorință a regelui Charles, care, ca guvernator suprem al Bisericii Anglicane, s-a angajat de mult timp în dialogul interreligios.

O punte între două credințe

Încă de la imnul de deschidere al celebrării, tema unității creștine și a ecumenismului a fost evidentă. Textul original a fost scris de Sfântul Ambrozie al Milanului, Doctor al Bisericii. Acesta a fost tradus de Sfântul John Henry Newman, care a fost anglican jumătate din viață înainte de a se converti la catolicism. Regele Charles a participat la ceremonia de canonizare a teologului englez în 2019. Sfântul John Henry Newman urmează să fie declarat Doctor al Bisericii pe 1 noiembrie de către Papa Leon. Continuând această atmosferă de comuniune, capela a fost umplută de vocile coriștilor laici ai Capelei St. George de la Castelul Windsor și ale copiilor Capelei Regale de la Palatul St. James – ambii invitați de regele Carol și regina Camilla – împreună cu Corul Capelei Sixtine. Cele trei grupuri au cântat imnul și psalmii rugăciunii de la miezul zilei. Când orga a semnalat sfârșitul celebrării, Sfântul Părinte a ieșit din Capela Sixtină alături de regele Charles.

Celebrarea ecumenică

Familia regală a intrat în Bazilică prin Poarta Sfântă, apoi a fost însoțită pe culoar de Cardinalul Harvey, abatele Ogliari, Arhiepiscopul Cottrell și moderatorul Frew, în timp ce adunarea cânta Hosanna to the Son of David în versiunea lui Orlando Gibbons, Gentleman al Capelei Regal din 1605 până în 1625. Muzica a fost interpretată de Schola Abației San Paolo fuori le mura, de clericii laici ai Capelei Sfântul Gheorghe de la Castelul Windsor și de copiii Capelei Regale Sfântul Iacob din Londra; la orgă a cântat Christian Almada, organist titular al Bazilicii Papale.

După o scurtă oprire în fața altarului, Cardinalul Harvey și abatele Ogliari au condus monarhii într-un moment de rugăciune la mormântul apostolului Pavel. Aici, Arhiepiscopul Cottrell s-a rugat ca adunarea să poată da mărturie despre Evanghelie „în întunericul vremurilor noastre”. Regele Charles și regina Camilla și-au ocupat apoi locurile, în timp ce corul a cântat Sing Joyfully de William Byrd, de asemenea membru al Capelei Regale la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea.

Legăturile dintre Bazilică și Anglia

După riturile introductive, Cardinalul Harvey a luat cuvântul, amintind legăturile istorice puternice care unesc Bazilica papală cu regatul Angliei. Acest dialog a atins o etapă decisivă în 1966, la întâlnirea dintre Papa Paul al VI-lea și Arhiepiscopul Michael Ramsey de Canterbury, care a dus la un dialog oficial între cele două comunități „pentru prima dată de la Reforma Protestantă”. Cu această ocazie, Pontiful a pus într-un moment memorabil inelul episcopal pe degetul Arhiepiscopului. Titlul onorific de Confrate Regal al Bazilicii și abației – oferit cu aprobarea Papei Leon al XIV-lea – este, prin urmare, un semn de „speranță”, a explicat Cardinalul, și un gest de bun venit nu numai pentru un suveran, ci și pentru un „frate”.

O rugăciune pentru Creație

Regele Carol s-a așezat pe un tron creat special pentru această ocazie, purtând stema regală și inscripția latină din Evanghelia după Ioan, Ut unum sint – „Ca ei să fie una”. Tronul va rămâne în absida Bazilicii și va fi folosit în viitor de către rege însuși și de moștenitorii și succesorii săi. După ce abatele Ogliari a citit declarația – invocând „călătoria ecumenică comună” și „sarcina frățească” – benedictinul și Cardinalul au schimbat semnul păcii cu regele Carol. A urmat cântarea Excelsam Pauli gloriam de Sfântul Petru Damian. Moderatoarea Rosie Frew a proclamat prima lectură din Epistola către Efeseni, după care Schola a intonat cântarea Ecce quam bonum, care citează Psalmul 133 și exprimă tema principală a celebrării: „Iată, cât de bun și de plăcut este, fraților, să locuim împreună în unitate!”

Arhiepiscopul Cottrell a citit apoi un pasaj din Evanghelia după Ioan (capitolul 17), care conține fraza inscripționată pe scaunul suveranului englez. A fost apoi cântat imnul In God’s word will I rejoice, compus de Henry Purcell, un alt membru al Capelei Regale. Rugăciunea credincioșilor, citită de Cardinalul Vincent Nichols, Arhiepiscop de Westminster, a inclus rugăciuni pentru păstorii Bisericii lui Dumnezeu „din întreaga lume”, în special pentru Papa Leon al XIV-lea, și „conducătorii națiunilor”, în special pentru regele Carol. În conformitate cu tema vizitei regale, Cardinalul s-a rugat și pentru Creație, pentru ca „strigătul” ei să fie auzit și protejat în beneficiul generațiilor viitoare.

O vizită la mănăstire

Înainte de rugăciunea finală, a fost interpretat motetul Exultate Deo, de Giovanni Pierluigi da Palestrina, în onoarea împlinirii a 500 de ani de la nașterea compozitorului, în acest an. Celebrarea s-a încheiat cu imnul Praise to the Holiest in the Height, al cărui text este preluat din poezia Sfântului John Henry Newman, The Dream of Gerontius. Cardinalul britanic va fi proclamat Doctor al Bisericii pe 1 noiembrie. La sfârșitul serviciului comun, Almada a interpretat prima parte din Sonata pentru orgă în sol major a lui Edward Elgar. Elgar, catolic, a fost Maestru al Muzicii Regelui între 1924 și 1934. După aceea, membrii familiei regale au făcut o scurtă vizită privată la biblioteca monumentală a abației atașate Bazilicii.

– Ce reprezintă pentru dumneavoastră viitoarea vizită a Papei Leon la İznik (Niceea), orașul care va deveni destinația primei sale călătorii apostolice în străinătate?

– Este o vizită la Patriarhia ecumenică, la invitația Sanctității Sale Patriarhul Bartolomeu, pentru un pelerinaj comun în vederea celebrării a 1700 de ani de la primul Conciliu Ecumenic de la Niceea. Așteptăm această vizită cu mare bucurie. Acest schimb și această vizită la Biserica din Constantinopol, în Istanbul, au loc încă de pe vremea Papei Paul al VI-lea. Până acum, vizita se limita doar la Ankara, capitala, apoi la Istanbul pentru vizita la Patriarhia ecumenică și la comunitățile catolice. De aceea, Niceea nu a fost, până acum, pe agendă, dar cel de-l 17-lea centenar – aniversarea pe care o sărbătorim anul acesta pentru a marca cel de-al 17-lea centenar de la Sinodul de la Niceea din 325 – oferă ocazia pentru această vizită comună. Va fi o sărbătoare la care vor participa și alți oaspeți, primați și delegați fraterni ai altor Biserici creștine, deoarece acest Sinod este cel care a produs în mod deosebit primele șapte articole ale Crezului, celelalte cinci fiind completate de al doilea Sinod Ecumenic din 381. Sinodul de la Niceea a fost important pentru credința noastră și pentru dogmă – în special pentru Crezul care este împărtășit de toți creștinii.

– Cum sunt astăzi relațiile dintre Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă Greacă?

– Relațiile dintre Biserica Romei și Biserica Constantinopolului sunt excelente. Dialogul continuă. Dialogul teologic avansează – nu numai cu Patriarhia ecumenică, ci și cu toate Bisericile Ortodoxe autocefale. Mai avem încă puncte de clarificat, dar am făcut multe progrese până acum, grație inițiativelor din ultimele decenii, după ridicarea anatemelor (excomunicărilor reciproce) din 1054. Anul acesta sărbătorim 60 de ani de la ridicarea lor, ceea ce arată că am depășit totuși multe obstacole. Suntem pe calea cea bună către realizarea – în viitorul apropiat, sper – a comuniunii între cele două Biserici surori ale noastre.

– Patriarhul Bartolomeu a cultivat prietenia cu cei mai recenți Papi – Francisc, Benedict al XVI-lea, Ioan Paul al II-lea. Ce se poate spune despre aceste legături personale și de prietenie?

– Am putea, de altfel, să ne întoarcem la Papa Paul al VI-lea și PF Athenagoras. În timpul pontificatului Papei Paul al VI-lea și al Preafericirii Sale Athenagoras au început aceste relații, grație întâlnirii de la Ierusalim din 1964. În timpul pontificatelor Papilor Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea și Francisc, aceste contacte – constând în vizite reciproce și schimburi – au arătat că contactele personale și cunoașterea reciprocă sunt, de asemenea, necesare pentru a avansa în dialog. Nu este doar un dialog la nivel teoretic, ci se avansează și la nivel practic.

– Ne uităm așadar la perioada cuprinsă între 1964 și 2025. După „spiritul Ierusalimului”, va sufla „spiritul Niceei”?

– Absolut. Este suficient să vedem cum, după întâlnirea de la Ierusalim din 1964, după ridicarea anatemelor în 1965, a existat o nouă etapă, o nouă perioadă în relațiile dintre cele două Biserici ale noastre, care arată că există un viitor posibil. Cu siguranță mai sunt lucruri de făcut, dar în acest moment există o mai bună cunoaștere reciprocă, în timp ce pentru o lungă perioadă a existat ignoranță… Acum intrăm într-o perioadă în care ne acceptăm reciproc, ne cunoaștem mai bine și, în special prin aceste schimburi, stabilim legături mult mai profunde care ne vor ajuta să împlinim voința lui Cristos: ca toți să fim una.

„Aflând de numirea dvs … vă scriu pentru a vă felicita pentru aceasta și pentru a vă transmite urările de bine ale Bisericii Catolice, pe măsură ce vă pregătiți să întreprindeți această slujire importantă în Biserica dvs. Mă rog ca Domnul să vă binecuvânteze cu darurile de care aveți nevoie pentru slujirea foarte solicitantă la care ați fost chemată acum, echipându-vă pentru a fi un instrument de comuniune și unitate pentru credincioșii printre care veți sluji”, scrie Cardinalul Koch. Cardinalul Koch a subliniat dialogul teologic de lungă durată dintre Comuniunea Anglicană și Biserica Catolică, menționând că acesta a favorizat înțelegerea și afecțiunea reciprocă de-a lungul a aproape 60 de ani. A amintit de căldura relațiilor dintre cele două comunități și și-a exprimat speranța că această apropiere va continua: „Este speranța mea ferventă că o astfel de apropiere poate continua în anii următori, pe măsură ce continuăm să mergem împreună pe cale. Cu asigurarea rugăciunilor mele pentru dvs și familia dvs”, a scria prelatul.

Episcopul Mullally îi succedă Arhiepiscopului Justin Welby, care a demisionat în urmă cu aproape un an. Ea a servit ca Episcop de Londra din 2018, devenind prima femeie în acest rol, și a servit anterior ca Episcop de Crediton în Dieceza de Exeter. Înainte de consacrarea din 2001, a fost Chief Nursing Officer al Angliei, cea mai tânără persoană numită vreodată în această funcție, la vârsta de 37 de ani. Ea a descris asistența medicală drept „o oportunitate de a reflecta iubirea lui Dumnezeu”. Comisia de nominalizare a Coroanei pentru Canterbury a selectat-o pe Episcopul Mullally în urma unui proces de consultare publică și discernământ prin rugăciune care a început în februarie 2025. Comisia a inclus reprezentanți ai Bisericii Angliei, ai Comuniunii Anglicane globale și ai Diecezei de Canterbury. Reflectând asupra numirii, Episcopul Mullally a declarat că speră să încurajeze Biserica „să continue să crească în încrederea în Evanghelie, să vorbească despre iubirea pe care o găsim în Isus Cristos și pentru ca aceasta să ne modeleze acțiunile” și așteaptă cu nerăbdare să împărtășească „această călătorie a credinței cu milioanele de oameni care îl slujesc pe Dumnezeu și comunitățile lor în parohiile din întreaga țară și din întreaga Comuniune Anglicană globală”.

Cei doi au discutat despre necesitatea unei păci bazate pe justiție, potrivit Arhiepiscopului Khajag Barsamian, reprezentantul Bisericii Armene la Sfântul Scaun, în comentariile sale pentru ediția în limba armeană a Vatican Media. Invitația ar marca continuarea dialogului ecumenic și a apropierii papale față de Armenia, primul stat care a adoptat creștinismul ca religie de stat în anul 301 d.C. PF Karekin al II-lea a mai călătorit anterior la Vatican pentru întâlniri cu Papii Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea și Francisc. Papa Ioan Paul al II-lea a devenit primul Papă care a pășit pe pământ armean în 2001, vizitând țara pentru a celebra 1700 de ani de moștenire creștină. Papa Francisc a urmat cu o călătorie de trei zile în Armenia în 2016.

Biserica Apostolică Armeană, cunoscută uneori și sub numele de Biserica Ortodoxă Apostolică Armeană, este Biserica națională a Armeniei și face parte din familia Bisericilor Ortodoxe Orientale. Ea se deosebește de Biserica Catolică Armeană, mult mai mică, care se află în comuniune deplină cu Roma. Biserica Armeană s-a rupt oficial de Roma după Conciliul de la Calcedon din 451, deși relațiile s-au adâncit în ultimele decenii. În 1996, Papa Ioan Paul al II-lea și Patriarhul de atunci Karekin I au semnat o declarație prin care afirmau originile creștine comune.

Pe lângă audiența cu Papa, PF Karekin al II-lea s-a întâlnit la Roma cu Cardinalul Kurt Koch, prefectul Dicasterului pentru Promovarea Unității Creștine al Vaticanului, și cu Cardinalul José Tolentino de Mendonça, prefectul Dicasterului pentru Cultură și Educație. De asemenea, s-a rugat în Bazilica Santa Maria Maggiore, în fața mormântului Papei Francisc și a icoanei mariane Salus Populi Romani. Prima vizită a Catolicosului curent la Roma datează din noiembrie 2000, când, proaspăt ales, a fost primit de Papa Ioan Paul al II-lea în timpul celebrărilor pentru Jubileul din 2000. Cu acea ocazie, Pontiful i-a dăruit relicve ale Sfântului Grigorie Luminătorul, Sfântul patron căruia i se atribuie convertirea regelui Armeniei la creștinism în secolul al IV-lea.

Armenii din întreaga lume păstrează legături puternice cu Biserica lor, formate în parte de genocidul din 1915, cunoscut în Armenia sub numele de Medz Yeghern („Marea Crimă Malefică”). Istoricii estimează că până la 1,5 milioane de armeni au fost uciși de turcii otomani în perioada Primului Război Mondial, potrivit Associated Press. În 2015, Papa Francisc a numit acest eveniment „primul genocid al secolului XX”, stârnind proteste vehemente din partea Turciei. Vaticanul nu a anunțat încă nici un voiaj internațional al noului Papă, deși mulți se așteaptă ca prima sa călătorie în străinătate să fie de natură ecumenică, în Turcia, pentru a marca 1700 de ani de la primul Conciliu Ecumenic de la Niceea.

În omilia sa, Sfântul Părinte a evidențiat sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, celebrată pe 14 septembrie, și modul în care imaginea crucii s-a transformat dintr-un simbol al torturii în „mijlocul mântuirii noastre”, „speranța creștinilor” și „gloria martirilor”. Întinzând o mână de bun venit membrilor Bisericilor Ortodoxe, Bisericilor Orientale Vechi, comunităților creștine și organizațiilor ecumenice, Pontiful a făcut referire la enciclica Papei Ioan Paul al II-lea Ut Unum Sint, spunând că „martiriul până la moarte” este „cea mai solidă comuniune posibilă cu Cristos, care și-a vărsat sângele”. Chiar și astăzi, Papa Leon a spus că „ura pare să fi pătruns în toate aspectele vieții”. Cu toate acestea, bărbați și femei curajoși – „slujitori ai Evangheliei și martiri ai credinței” – au arătat că iubirea este mai puternică decât moartea prin dedicarea lor față de credință.

Amintindu-i pe cei care au murit pentru credință, i-a îndemnat pe toți să privească spre cruce, unde Isus „ne-a revelat adevărata față a lui Dumnezeu, compasiunea Sa infinită pentru umanitate”. Isus, coborând de pe cruce, a explicat el, a luat asupra Sa ura lumii „pentru a împărtăși soarta tuturor celor umiliți și oprimați”. În zilele noastre, atât de mulți dintre frații și surorile noastre continuă să poarte această cruce prin mărturia lor de credință în „situații dificile și contexte ostile: ca și el, ei sunt persecutați, condamnați și uciși”. Aceștia sunt bărbații și femeile cărora Isus le atribuie Fericirile. Prețul pe care îl plătesc pentru fidelitatea lor față de Evanghelie, dedicarea față de justiție și unitatea cu cei mai nevoiași este propria lor viață. Papa a subliniat că, „după standardelor lumii, ei au fost învinși”. Dar Cartea Înțelepciunii spune altceva: „speranța lor este plină de nemurire”. În mijlocul Anului Jubiliar al Speranței, i-a încurajat pe toți să îi celebreze pe acești martori ai credinței.

Prin martiriul lor, mesajul Evangheliei continuă să se răspândească. „Este o speranță plină de nemurire pentru că, chiar dacă au fost uciși în trup, nimeni nu le poate reduce la tăcere vocea sau șterge iubirea pe care au arătat-o.” Mărturia lor continuă ca o profeție a victoriei asupra răului. Papa Leon a subliniat că mărturia acestor martiri este „o speranță dezarmată”, deoarece ei au ales puterea Evangheliei în locul armelor forței și violenței. Apoi a dat exemplul sr. Dorothy Stang, care și-a dedicat viața „celor fără pământ din Amazonia”. Când atacatorii ei i-au cerut arma, ea le-a arătat Biblia, numind-o singura ei armă. L-a amintit și pe pr. Ragheed Ganni, un preot caldeean din Mosul, Irak, care a refuzat să lupte pentru a mărturisi adevăratele valori creștine. Un alt exemplu a fost cel al fratelui Francis Tofi, anglican și membru al Frăției Melaneziene, care și-a dat viața pentru pace în Insulele Solomon. Papa Leon a subliniat că „până în prezent, persecuția creștinilor nu a încetat; dimpotrivă, în unele părți ale lumii, ea a crescut”.

„Nu putem și nu vrem să uităm”, a susținut Papa, „vrem să ne amintim”. Împreună cu frații și surorile noastre din alte Biserici și confesiuni creștine, a explicat Papa, vrem să păstrăm vii mărturiile și poveștile lor. A reafirmat angajamentul Bisericii Catolice de a proteja memoria acestor bărbați și femei din toate tradițiile creștine – o sarcină care este îndeplinită de Dicasterul pentru Cauzele Sfinților împreună cu Dicasterul pentru Promovarea Unității Creștine. A reiterat un mesaj din recentul Sinod: „ecumenismul sângelui unește «creștinii de diferite origini care își dau împreună viața pentru credința în Isus Cristos. Mărturia martiriului lor este mai elocventă decât orice cuvânt: unitatea vine de la Crucea Domnului».”

Înainte de a încheia, Papa Leon a amintit de un copil pakistanez, Abish Masih, care a fost ucis într-un atac asupra Bisericii Catolice. Acest copil a scris într-un caiet: „Să facem lumea un loc mai bun”. Sfântul Părinte a îndemnat pe toată lumea: să lăsăm visul lui Abish să ne inspire să mărturisim cu curaj credința și, prin aceasta, să fim „aluatul unei umanități pașnice și fraterne”.

Comemorarea este o inițiativă a Dicasterului pentru Cauzele Sfinților și a Comisiei pentru Noii Martiri – Mărturisitori ai Credinței, care a fost înființată în 2023 de Papa Francisc „pentru a identifica mărturisitorii credinței în acest prim sfert de secol și pentru a continua această activitate în viitor”. Vorbind vineri membrilor grupului de lucru ecumenic comun al Bisericii Catolice și al Consiliului Mondial al Bisericilor, prefectul Dicasterului pentru Promovarea Unității Creștine, Cardinal Kurt Koch, a spus despre comemorare că „va da o expresie vizibilă convingerii că Biserica este deja una în sângele martirilor ei”.

La conferința de presă de luni, în cadrul căreia a fost prezentată comemorarea, președintele Comisiei pentru Noii Martiri, Arhiepiscopul Fabio Fabene, a descris activitatea comisiei, afirmând că cercetările acesteia „au cuprins toate confesiunile creștine, deoarece vitalitatea Botezului unește toți creștinii care și-au dat viața” și adăugând: „Astfel se realizează «ecumenismul sângelui», cum îi plăcea Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea să numească martiriul”. „Biserica este deja unită”, a continuat Arhiepiscopul Fabene, „iar Papa Leon speră, la rândul său, că sângele acestor martiri va fi «o sămânță de pace, reconciliere, fraternitate și iubire»”. Arhiepiscopul a adăugat: „Activitatea de documentare a comisiei are scopul de a asigura că aceste istorii nu se pierd, ci sunt păstrate în memorie”.

În urma remarcilor Arhiepiscopului Fabene, prof. Andrea Riccardi, vicepreședinte al comisiei, a descris „geografia” mărturisitorilor credinței, menționând mărturisitorii uciși în America de crima organizată, de traficanții de droguri sau de cei care exploatează mediul; martirii din Europa, inclusiv misionarii care au fost uciși în țări îndepărtate; persecuțiile din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, în special asupra creștinilor orientali; și creștinii care se rugau în Asia, precum victimele atentatului de Paște din Sri Lanka din 2019. Prof. Riccardi a menționat Africa subsahariană ca fiind continentul „unde mor cei mai mulți creștini”, indicând victimele atacurilor jihadiste, precum și violența etnică și politică ce vizează misionarii. Din păcate, a spus el, „creștinii continuă să moară” în întreaga lume. „Modul lor de viață și de moarte se schimbă, dar ei continuă să moară ca martori ai Evangheliei – pasionați de Dumnezeu și de frații și surorile lor, slujitori autentici ai umanității, comunicatori liberi ai credinței”.

În fine, secretarul comisiei, Mons. Marco Gnavi, a explicat despre Comemorarea Martirilor Credinței din Secolul XXI că va lua forma unei Liturgii a Cuvântului, prezidată de Papa Leon, la care vor participa 24 de reprezentanți ai diferitelor confesiuni creștine. „Ei reprezintă oikoumene creștină care dorește să fie pătrunsă de această moștenire”, a spus el. Prelatul a explicat: „Această liturgie va permite cuvântului lui Dumnezeu să vorbească și să ne lărgească memoria pentru a include și pe cea a altor creștini de diferite confesiuni”, adăugând că se înscrie în continuitatea celebrării ecumenice similare conduse de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea la Colosseum în timpul Marelui Jubileu din anul 2000. Menționând că ceremonia va include mărturii ale unor martiri, Mons. Gnavi a spus: „A fi unii lângă alții, în timp ce martirii vorbesc despre viața lor prin moartea lor, este o mare încurajare pentru unitate – între noi și în cadrul întregii familii umane pe care o dorim în iubire”.

Exprimându-și mulțumirile priorului Sabino Chialà și întregii comunități pentru „modul excelent” de organizare a evenimentului, Patriarhul Bartolomeu i-a felicitat pentru eforturile și contribuția semnificativă și a implorat asupra comunității, asupra vorbitorilor și asupra participanților la conferință „harul și binecuvântarea Dumnezeului Iubirii și Milostivirii, prin mijlocirea părintelui nostru printre sfinți, Anton cel Mare”. Arhiepiscopul Ieronim al Atenei și al întregii Grecii, într-un mesaj, a amintit, de asemenea, că „tema Anton cel Mare, părintele monahilor, este și a fost din totdeauna de mare relevanță atât pentru Biserica Orientală, cât și pentru cea Occidentală, încă din vremea când Atanasie cel Mare, Arhiepiscop de Alexandria, a scris, în jurul anului 357, Viața lui Anton cel Mare, făcând cunoscută întregii comuniuni creștine conduita ascetică și viața evanghelică ce au caracterizat viața Sfântului Anton”. În mesajul său, PF Ieronim a amintit că nașterea lui Anton cel Mare (251 d.C.) coincide cu o perioadă marcată de sângele martirilor care „au irigat câmpul Bisericii”. „Nașterea sa a marcat o nouă perioadă a vieții creștine, în care «martiriul alb», martiriul conștiinței, avea să devină atât de puternic cu luptele sale ascetice în deșert, încât putea fi comparat cu martiriul sângelui.”

De faptul că figura lui Cristos, pe deplin Dumnezeu și pe deplin om, a fost centrală în experiența lui Anton este pe deplin convins și priorul mănăstirii din Bose, Sabino Chialà, care în discursul său de deschidere de ieri, 2 septembrie, a amintit că pentru Atanasie, el este imaginea vie a credinței de la Niceea (de la care aniversăm 1700 de ani). Credința în Dumnezeu făcut om, care în trupul Său și prin crucea Sa vindecă ceea ce Anton numește în mod repetat „rana” pe care păcatul a săpat-o în omenire și în adâncul fiecărei ființe. Ființa creată poartă o rană gravată în fibrele ei, a cărei durere Anton o simte mai ales în timpul luptelor la care Vrăjmașul îl induce în mod persistent. Dumnezeu a căutat să vindece această rană de-a lungul întregii istorii a mântuirii, încă de la crearea lumii. Dar numai acum, în Fiul care a coborât în trupul omenirii, își găsește vindecarea. Cristos este și cel care insuflă forță în slăbiciune; ba chiar, El este cel care luptă în cei care se țin ferm uniți cu El. Anton experimentează acest lucru în slăbiciunea sa: își dă seama că nu el este cel care obține victoria, ci Cristos, de care el rămâne legat prin legătura „credinței”.

O expresie care apare adesea în scrierile lui Anton este: „Credința în Cristos”. Unde „credință” nu se referă la concepte, ci la o relație profundă și la o abandonare plină de încredere; este o experiență de comuniune care însoțește fiecare moment al existenței sale. Aceasta este ceea ce va încredința, în îndemnul său final chiar înainte de moartea sa, celor doi frați pe care îi alesese să fie alături de el pentru a-l putea îngropa: „Respirați-l mereu pe Cristos și aveți credință în El”. Aceste cuvinte scurte sunt testamentul său și inima experienței sale creștine și monastice! Respirați-l pe Cristos și aveți credință în El: faceți-l însoțitorul fiecărei clipe a vieții voastre și încredințați-vă lui”.

Mai mult, priorul de la Bose, în discursul său, a îndreptat un gând deosebit spre războaiele din întreaga lume: „Nu putem să nu ne amintim de tragediile care se desfășoară în jurul nostru, mai ales în Ucraina și în Orientul Mijlociu, în special în Gaza. Facem acest lucru amintindu-ne și aducând totul în rugăciune. Aș vrea să cred că faptul că suntem împreună în aceste zile este o contrabalansare la urâciunea unor astfel de tragedii. O sămânță mică, dar nu nesemnificativă, pentru că fiecare sămânță de fraternitate semănată în pământ, mai devreme sau mai târziu aduce rod, care este în beneficiul întregii omeniri. O contrabalansare «pentru nebuni»… dar tot Anton cel Mare este cel care, într-una dintre cele mai tăioase ziceri ale sale, avertizează: Va veni o vreme când oamenii vor înnebuni și, când vor vedea pe cineva care nu este nebun, îl vor ataca, spunându-i: «Ești nebun!», pur și simplu pentru că nu este ca ei (Ziceri 25). Tocmai timpul nostru este timpul în care trebuie să continuăm să sperăm, să semănăm gânduri de pace și fraternitate, cu prețul de a părea nebuni… numai niște sărmani amăgiți!” (material După L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)

– Sărbătorim cea de-a 1700-a aniversare a marelui Conciliu din Niceea, fundamental pentru istoria tuturor creștinilor și pentru unitatea Bisericii. Ce mesaj ne transmite astăzi acel Conciliu?

– Conciliul din Niceea a fost o piatră de hotar în întreaga istorie a creștinismului. Conform promisiunilor lui Cristos, Duhul Sfânt a vorbit și continuă să acționeze în istoria omului. Părinții de la Niceea, rămânând fermi față de kerygma Sfintelor Scripturi, au definit ceea ce Biserica creștină vestea deja de trei secole prin simbolurile baptismale, codificând în canoane adevărul vestit. Conciliul îi trezește pe creștinii din Bisericile din timpul nostru la faptul că Cristos este cu adevărat Logosul, care s-a făcut trup, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, homoousios, de o ființă cu Tatăl, pentru că dacă Isus Cristos nu ar fi Dumnezeu, împreună cu Duhul Sfânt, Treime consubstanțială și indivizibilă, atunci istoria creștină ar fi numai o frumoasă filozofie etică și nu istoria mântuirii. Toate acțiunile noastre de astăzi și de mâine decurg din aceasta.

– La Niceea, s-a discutat data Paștelui și s-a căutat un acord. După secole și secole, de ce încă nu este posibil ca toți creștinii să îl sărbătorească în aceeași zi, în aceeași duminică?

– La Niceea, s-a decis că este important să fie mărturisită învierea lui Cristos în aceeași zi, peste tot în lumea cunoscută atunci. Din păcate, diferite circumstanțe istorice au sfidat directivele Conciliului. Nu ne revine nouă să judecăm ce s-a întâmplat, totuși și astăzi înțelegem că, pentru a fi credibili drept creștini, trebuie să sărbătorim învierea Mântuitorului în aceeași zi. Împreună cu regretatul Papă Francisc, am numit o comisie pentru a studia problema. Am început un dialog. Cu toate acestea, există sensibilități diferite între Biserici și, prin urmare, sarcina noastră este și de a evita noi diviziuni. Pentru Biserica Ortodoxă, ceea ce a fost stabilit de un Conciliu Ecumenic nu poate fi modificat decât de un alt Conciliu Ecumenic. Cu toate acestea, suntem cu toții dispuși să ascultăm de Duhul Sfânt, care, credem noi, ne-a arătat chiar în acest an cât de esențială este unificarea datei Paștelui.

– Anul acesta, toți creștinii au putut celebra Paștele în aceeași zi. Paștele a fost și ziua ultimei apariții publice a Papei Francisc, a ultimei sale îmbrățișări cu credincioșii. Ce amintiri aveți despre Papa Francisc și cum credeți că a contribuit la dialogul ecumenic?

– Papa Francisc, de fericită amintire, nu a fost numai Episcop de Roma, așa cum spunea el despre sine însuși. A fost un frate cu care ne unea o sintonie despre marile probleme ale omului contemporan și o profundă pasiune pentru unitatea lumii creștine. Din ziua alegerii sale, am simțit în noi nevoia de a fi prezenți la inaugurarea sa: era prima dată în istorie pentru un Patriarh ecumenic. Am luptat împreună pentru pacea între popoare, pentru dialogul cu marile credințe, dialogul interreligios, pentru dreptatea comună, pentru mediul natural, pentru ultimii din lume. Ne-am întâlnit de foarte multe ori, iar fiecare întâlnire a noastră a fost o întâlnire între frați care se iubesc. Domnul îl va răsplăti pentru ceea ce a mărturisit cu viața sa, cu lucrarea sa. Requiescat in pace.

– Din 8 mai, avem un nou Papă, Leon al XIV-lea…

– L-am întâlnit deja de două ori…

– De fapt, voiam să vă întreb cum au decurs aceste prime întâlniri și ce v-a impresionat în legătură cu acești primi pași în misiunea sa ca Episcop de Roma și Păstor al Bisericii.

– Am fost profund impresionați de figura noului Papă, care, deși acționează diferit față de Papa Francisc, a manifestat încă de la început convingerea sa fermă de a continua pe urmele predecesorului său. Simțim o puternică sintonie și cu el și suntem deosebit de bucuroși că prima sa călătorie în străinătate va fi la Patriarhia ecumenică, în Turcia, în patria noastră, și la Niceea, unde împreună vom mărturisi convingerea noastră fermă de a continua dialogul ecumenic și angajarea Bisericilor noastre în fața provocărilor globale. Îl așteptăm cu mare nerăbdare.

– Sanctitate, lumea este chinuită de războaie. Există conflictul din Ucraina, o rană sfâșietoare și pentru Biserici. Există tragedia din Gaza, unde oamenii mor de foame. Există și alte războaie despre care nu se vorbește. Ce putem face pentru a promova o cultură a fraternității și a păcii?

– Din păcate, există multe războaie în lume, adesea departe de atenția mass-media globale. Și apoi există Ucraina, un război fratricid, un scandal pentru lumea creștină și mai ales ortodoxă. Există Gaza și întregul Orient Mijlociu, unde interese departe de necesitățile populațiilor respective determină nu spre o pace dreaptă, ci spre continuarea unui război sfâșietor și inuman. Fiind creștini, trebuie să ne facem auzită vocea, uniți, așa cum au făcut frații noștri, Patriarhul ortodox grec de Ierusalim, Teofil, și Patriarhul latin, Cardinalul Pizzaballa. Trebuie să mărturisim și o voință fermă de dreptate, pentru că fără dreptate nu există pace. Dar, fiind creștini, avem și o armă invincibilă, rugăciunea. Și nu trebuie să uităm niciodată acest lucru.

– Vă mulțumesc, Sanctitate, și vă mulțumesc și pentru participarea la această Întâlnire pentru fraternitatea popoarelor, o altă ocazie de pace.

– Am acceptat cu bucurie invitația și sunt aici, la Rimini, pentru a-mi da umila mărturie. Mâine mă voi întoarce la Istanbul, la sediul meu. (material Vatican News, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)

Pontiful a amintit că această săptămână marchează centenarul Conferinței Creștine Universale despre Viață și Muncă din 1925, precum și 1700 de ani de la primul Conciliu Ecumenic de la Niceea, când, în anul 325, Episcopii din întreaga lume cunoscută s-au adunat la Niceea. Mesajul Papei a fost citit la eveniment de Arhiepiscopul Flavio Pace, secretar al Dicasterului pentru Promovarea Unității Creștine. Afirmând divinitatea lui Isus Cristos, Sfântul Părinte a amintit că ei au formulat declarațiile noastre de credință că El este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat” și „consubstanțial (de-o ființă)” (homoousios) cu Tatăl. Astfel, a spus Papa Leon, „ei au articulat credința care continuă să unească creștinii”.

„Acest Conciliu”, a continuat Sfântul Părinte, „a reprezentat un semn curajos de unitate în mijlocul diferențelor – o mărturie timpurie a convingerii că mărturisirea noastră comună poate depăși diviziunea și favoriza comuniunea”. Papa a continuat observând că o dorință similară a animat Conferința de la Stockholm din 1925, convocată de pionierul mișcării ecumenice timpurii, Nathan Söderblom, pe atunci Arhiepiscop luteran de Uppsala. „Deși Biserica Catolică nu a fost reprezentată la acea primă reuniune, pot afirma, cu smerenie și bucurie, că astăzi suntem alături de voi ca discipoli ai lui Cristos, recunoscând că ceea ce ne unește este mult mai mare decât ceea ce ne desparte”. „De la Conciliul Vatican II, Biserica Catolică a îmbrățișat din toată inima calea ecumenică”, Papa afirmând că Unitatis redintegratio, decretul Conciliului privind ecumenismul, „ne-a chemat la dialog în fraternitate smerită și iubitoare, întemeiată pe Botezul nostru comun și pe misiunea noastră comună în lume. Credem că unitatea pe care Cristos o dorește pentru Biserica Sa trebuie să fie vizibilă și că această unitate crește prin dialog teologic, cult comun acolo unde este posibil și mărturie comună în fața suferinței umanității.”

Pontiful a spus că această chemare la mărturie comună își găsește o expresie puternică în tema aleasă pentru această Săptămână Ecumenică: „Timpul pentru pacea lui Dumnezeu”. Papa Leon a subliniat că acest mesaj nu putea fi mai oportun, întrucât „lumea noastră poartă cicatrici adânci ale conflictelor, inegalității, degradării mediului și unui sentiment crescând de deconectare spirituală”. Cu toate acestea, în mijlocul acestor provocări, i-a asigurat că „ne amintim că pacea nu este doar o realizare umană, ci un semn al prezenței Domnului printre noi”. Aceasta este atât o promisiune, cât și o sarcină, „căci discipolii lui Cristos sunt chemați să devină artizani ai reconcilierii: să înfrunte diviziunea cu curaj, indiferența cu compasiune și să aducă vindecare acolo unde sunt răni”. Cu acest sentiment și înainte de a încheia cu o rugăciune, Papa Leon al XIV-lea a admis că această misiune s-a consolidat prin recentele repere ecumenice și a reiterat angajamentul Bisericii Catolice de a continua călătoria de rugăciune și colaborare.

Pelerinajul „De la Roma la Noua Romă” reunește cincizeci de pelerini greco-ortodocși și catolici bizantini și latini din Statele Unite, și este condus de Arhiepiscopul ortodox grec Elpidophoros al Americii și de Cardinalul Joseph Tobin, Arhiepiscop de Newark, New Jersey. În salutul său, Sfântul Părinte a menționat că pelerinajul are ca scop „întoarcerea la origini”: la Roma, unde au fost martirizați Sfinții Petru și Paul; la Constantinopol – acum Istanbul – asociat cu Sfântul Andrei; și la Niceea, locul primului Conciliu ecumenic de acum 1700 de ani.

Pontiful a subliniat în continuare celebrarea comună a Paștelui în 2025, marcat la aceeași dată de cei care urmează calendarul liturgic gregorian și cel iulian, ceea ce a permis tuturor creștinilor să proclame împreună: „Cristos a înviat! Adevărat a înviat!” Aceste cuvinte, a spus Papa Leon al XIV-lea, proclamă patima și Învierea lui Isus, „Mielul care a fost înjunghiat” pentru a ne răscumpăra din „întunericul păcatului și al morții”. Răscumpărarea câștigată de Cristos „ne inspiră o mare speranță”, chemându-ne totodată „să fim martori și purtători de speranță”, amintind de motto-ul Anului Jubiliar, pelerini ai speranței.

„Sper că pelerinajul vostru vă va întări pe toți în speranța născută din credința noastră în Domnul Înviat!”, a spus Papa Leon. Cu gândul la vizita grupului la Constantinopol, i-a rugat pe pelerini să transmită salutările sale Patriarhului Bartolomeu, spunând că speră să îl întâlnească din nou personal în timpul aniversării ecumenice a Conciliului de la Niceea. În continuare, Sfântul Părinte a descris pelerinajul ecumenic al grupului ca fiind unul dintre numeroasele semne care „manifestă deja progresul teologic și dialogul de caritate care marchează ultimele decenii”, în special de la declarația comună a Papei Paul al VI-lea și a Patriarhului Athenagoras de eliminare a excomunicărilor reciproce care au urmat rupturii relațiilor dintre Roma și Constantinopol în 1054.

„În ceea ce ne privește”, a spus Papa, „și noi trebuie să continuăm să implorăm de la Paraclet, Mângâietorul, harul de a urma calea unității și a carității fraterne”. Privind spre aniversarea a două mii de ani de la Răscumpărare, Papa Leon a spus: „Spiritual, trebuie să ne întoarcem cu toții la Ierusalim, Orașul Păcii”, unde apostolii au primit Duhul Sfânt înainte de a merge să dea mărturie despre Cristos „până la marginile pământului”. Papa Leon și-a încheiat discursul cu rugăciunea: „Fie ca întoarcerea noastră la rădăcinile credinței noastre să ne facă pe toți să experimentăm darul mângâierii lui Dumnezeu și să ne facă apți, precum bunul samaritean, să turnăm uleiul mângâierii și vinul bucuriei asupra umanității de astăzi”.

Celebra operă a pictorului spaniol Francisco Goya, intitulată „Somnul rațiunii naște monștri”, sintetizează cel mai bine îngrijorarea care transpare din discursul pe care Papa Leon al XIV-lea l-a rostit la plenara ROACO, a spus Cardinalul Claudio Gugerotti, care este și președinte al ROACO. În interviu, a subliniat că cuvintele Papei sunt cuvinte programatice de mare intensitate, care scot la iveală o profundă indignare față de tot ceea ce se întâmplă în lume. „Se are impresia că oamenii pierd ceea ce, din punctul de vedere al gândirii, au construit de-a lungul secolelor: libertatea, dreptul persoanei, dreptul internațional și dreptul umanitar. Pare că totul se destramă, iar Papa afirmă acest lucru în mod clar”.

Iată somnul rațiunii, care dă naștere la monștri înfricoșători, adaugă prefectul: „Această umanitate rămâne impasibilă, privind propria autodistrugere. Se aud câteva voci, dar politica merge mai departe pe drumul ei. Trebuie spus, însă, că nu mai este o politică a poporului, ci s-a transformat într-o politică a elitei: oameni care își arogă dreptul de a conduce dincolo de reguli”. Discursul Papei, explică el, oferă posibilitatea de a înțelege că argumentele mărunte și perspectivele înguste nu sunt suficiente în prezent, când umanitatea nu mai este capabilă să folosească rațiunea profundă: „Oamenii asistă neputincioși la devastările care se răspândesc ca focul. Și când cei puternici sunt acuzați că încalcă dreptul internațional și umanitar, ei nu răspund, parcă spunând: nu mă interesează. Atunci cum se poate vorbi de dialog?”

O situație de lipsă de comunicare în care se află și Orientul creștin care, prin natura sa, este o țară a martirilor. „A fost întotdeauna așa”, confirmă Cardinalul. „Este o țară a martirilor care continuă să fie pradă martiriului. Acest sistem de violență îi obligă pe creștini să fugă, îi elimină de fapt din țara lor: iar ei sunt unul dintre fundamentele culturale, sociale și politice ale acelor țări”. Alte întrebări care îl frământă pe prefect sunt: cât va mai dura acest martiriu? Cât timp va mai trebui să asistăm neputincioși la uciderea unor oameni care se roagă? Violențele fără limite sunt doar rodul unui fundamentalism religios sau ascund un scop politic? „Ne-am făcut iluzii”, spune el, „că odată cu sfârșitul persecuțiilor sovietice, creștinii vor putea avea un spațiu liniștit în care să trăiască. Dar nu este așa. Percepția pe care o au acești creștini este că nu sunt doriți, nu sunt tolerați în propria lor țară”.

Pericolul pe care Cardinalul Gugerotti îl vede la orizont este acela al dispariției creștinilor din acea zonă. Iar prezența Bisericilor orientale este foarte veche, fiind cea mai apropiată de originile creștinismului. „Riscul este acela de a pierde un tezaur format din Părinții Bisericii, din imnuri, rugăciuni, tradiții. Și acestea nu vor putea fi înlocuite: în trupul lui Cristos va rămâne un gol, dar va exista și un gol în cultura umanității”. Așadar, în sintonie cu gândirea Papei Leon al XIV-lea, Cardinalul Gugerotti cere lumii să se trezească, să înceapă să își trezească acea rațiune adormită de prea mult timp. „Nu mai putem să ne pierdem în spatele micilor noastre lupte pentru putere, nu mai putem manipula istoria pentru a obține tot ce dorim. Dintre toate minoritățile, cea creștină este cea mai uitată, cea mai amenințată cu moartea. Cu toate acestea, printre acești credincioși speranța este încă vie”.

În ciuda războaielor și a opresiunilor, a violenței și a durerii, ROACO se angajează fără încetare să creeze mici oaze de speranță, reconstruind acolo unde este posibil și implementând dialogul ecumenic. O dimensiune care capătă o importanță structurală deoarece, așa cum susține Cardinalul, are ca obiectiv „eliminarea scandalului creștinismului divizat. Iar solidaritatea istorică ce se realizează astăzi din necesitate între Biserici este o invitație clară la o comuniune pe care până acum nu am reușit să o obținem prin reflecție teologică”. În esență, este vorba despre un ecumenism al ajutorului și al carității.