Nu a fost o rugăciune obișnuită. Consacrarea se numără printre cele mai profunde acte spirituale ale Bisericii. A consacra înseamnă a încredința, a pune sub protecția iubitoare a lui Cristos. Este o recunoaștere a faptului că, în ciuda tuturor realizărilor și eșecurilor umane, istoria aparține în cele din urmă lui Dumnezeu. În predica sa cu această ocazie, Arhiepiscopul William E. Lori de Baltimore a surprins semnificația momentului cu claritate și convingere. Stând în fața fraților săi Episcopi și a credincioșilor adunați pentru Liturghie, a explicat că Biserica nu se aduna „în primul rând pentru a ne celebra pe noi înșine, ci pentru a consacra. Pentru a încredința.” Aceste cuvinte simple au oferit cheia pentru înțelegerea semnificației zilei.

Un act de credință

Arhiepiscopul Lori le-a reamintit credincioșilor că sfințirea este, în esență, un act de credință. Ea recunoaște că istoria unei națiuni nu este doar istoria liderilor politici, a victoriilor militare, a realizărilor economice sau a realizărilor culturale. Este, de asemenea, povestea providenței și a harului lui Dumnezeu care lucrează prin oameni imperfecți. Pe măsură ce Statele Unite se apropie de semicentenarul lor, nu vor lipsi sărbătorile, comemorările și reflecțiile istorice. Cu toate acestea, Episcopii au ales să înceapă acest an aniversar nu cu triumfalism, ci cu umilință. „Ne consacrăm națiunea”, a spus Arhiepiscopul Lori, „nu pentru că este perfectă, ci pentru că este iubită de Dumnezeu”.

Aceste cuvinte oferă o viziune distinct creștină asupra patriotismului. Iubirea de țară nu presupune orbirea față de defectele ei. Iubirea adevărată caută ce este bun, recunoaște ceea ce este stricat și încredințează ambele lucruri milostivirii lui Dumnezeu. Consacrarea a devenit astfel un act de recunoștință și pocăință, de mulțumire și rugăciune. Episcopii au încredințat Inimii lui Cristos realizările și eșecurile națiunii, punctele ei forte și rănile, speranțele și temerile.

Inima lui Cristos și inima unei națiuni

Bazându-se pe Evanghelia după Ioan, Arhiepiscopul Lori a reflectat asupra invitației lui Isus: „Rămâneți în iubirea Mea”. Sfânta Inimă, a remarcat el, nu este doar o imagine devoțională. Este semnul vizibil al iubirii lui Dumnezeu întrupată – o Inimă care a cunoscut prietenia și trădarea, bucuria și durerea, suferința și sacrificiul. Semnificația acestei perspective nu poate fi subestimată. Într-o cultură care prețuiește adesea autonomia și autosuficiența, Episcopii au recunoscut public că nici indivizii, nici națiunile nu pot prospera fără Dumnezeu.

Viitorul țării depinde în ultimă instanță nu doar de instituții mai puternice sau de politici mai bune, oricât de importante ar fi acestea, ci de inimile transformate de iubirea divină. Sfânta Inimă le amintește credincioșilor că Dumnezeu nu stă departe de luptele omenești. El intră în ele. Le poartă. Le răscumpără.

Trimiși să aducă roade

Arhiepiscopul Lori le-a reamintit credincioșilor că consacrarea nu este un sfârșit, ci un început. Biserica nu se consacră Inimii Sfinte doar pentru a primi binecuvântări. Ea se consacră pentru a deveni un instrument mai fidel al iubirii lui Cristos în lume. „Inima Sacră nu dezbină; ea împacă”, a spus Arhiepiscopul. „Ea nu împietrește inimile; le transformă.” Într-o națiune din ce în ce mai tentată să se definească prin conflict ideologic și polarizare culturală, aceste cuvinte au sunat atât de actuale, cât și profetice.

Adevăratul rod al acestei consacrări nu va fi măsurat prin frumusețea liturgiei sau prin semnificația ceremoniei. Va fi măsurat prin faptul dacă credincioșii catolici devin discipoli mai fideli, mărturisind iubirea lui Cristos în familiile, parohiile, locurile de muncă, comunitățile și viața publică ale acestora.

Încrederea în Cel a cărui iubire dăinuie pentru totdeauna

Apropiindu-se de finalul predicii, Arhiepiscopul Lori a oferit probabil cea mai durabilă lecție a zilei. Pe măsură ce americanii privesc spre cea de-a 250-a aniversare a națiunii, a sugerat că există două ispite: nostalgia pentru trecut și anxietatea față de viitor. Răspunsul creștin la ambele este încrederea. „Astăzi alegem ceva mai bun: încrederea”, a spus el. Această încredere este, în cele din urmă, ceea ce a exprimat consacrarea.

Prin consacrarea națiunii la Sfânta Inimă, Episcopii nu au pretins că America este fără defecte sau că viitorul ei este garantat. Mai degrabă, au proclamat un adevăr mai profund: că națiunea, la fel ca fiecare persoană umană, este iubită de Dumnezeu și are nevoie de milostivirea Sa. În ajunul celei de-a 250-a aniversări a Americii, acesta poate fi cel mai important mesaj pe care Biserica îl poate oferi. (Jenny Kraska, director executiv al Conferinței Episcopilor din Maryland)

Într-o conferință de presă din 10 iunie, ofițerul comandant al Diviziei de Poliție (OCPD) pentru Marakwet East, Zablon Okoyo, l-a identificat pe suspect ca fiind Meshack Kilimo și a declarat că acesta a fost reținut în urma unor operațiuni bazate pe informații. „Din fericire, am reușit să arestăm un suspect pe nume Meshack Kilimo. Este regretabil că acest individ face parte din grupul de bandiți pe care am reușit să-i controlăm. Dar, desigur, știți, oamenii au trăsături și caractere diferite. În ceea ce-l privește, el nu s-a schimbat”, a spus Okoyo. A explicat: „Ne-am folosit de surse și am reușit să-l arestăm ieri. În timp ce vorbim astăzi, el ar trebui să fie adus în fața instanței de către departamentul nostru, Direcția de Investigații Criminale (DCI).” Conform unui raport din 10 iunie al publicației kenyene The Star, Kilimo a fost „arestat după ce a împușcat mortal un alt bărbat cu o săgeată în timpul unei dispute privind terenurile clanului în aceeași zonă a Văii Kerio.”

În cadrul conferinței de presă din 10 iunie, Okoyo a declarat că anchetele sunt în curs de desfășurare și sunt conduse de DCI în Kenya. „Vom urmări penal cazul în consecință, pe baza mărturiilor și a probelor pe care le-am adunat”, a spus el, adăugând: „Cazul regretatului pr. Alois se află în competența DCI. DCI a deschis un dosar și este încă foarte activ. Acum că suspectul a fost reținut și prezentat în fața magistratului, cred că toate pistele vor fi explorate.” Comandantul poliției a avertizat că anchetatorii încă examinează dacă probele colectate îl leagă direct pe suspect de uciderea preotului. „Dacă probele care au fost aduse, colectate și incluse în dosarul deschis în cazul defunctului părinte îl vor lega de acesta, atunci cred că este un caz care va fi soluționat foarte curând. Dar nu pot anticipa nimic în acest moment, deoarece ofițerii care se ocupă de caz se află chiar acum cu suspectul în fața instanței”, a declarat Okoyo în cadrul conferinței de presă.

Pr. Bett, un preot al Diecezei de Eldoret, a murit în urma rănilor provocate de împușcături după ce a fost prins într-o ambuscadă de către atacatori înarmați în satul Kabartile din localitatea Mokoro, districtul Elgeyo Marakwet. La momentul decesului, el slujea ca păstor al parohiei Sfântul Matia Mulumba Tot. Într-o declarație emisă în ziua atacului, Serviciul Național de Poliție din Kenya (NPS) a afirmat că investigațiile preliminare indicau faptul că uciderea nu avea legătură cu furtul de vite sau cu banditismul, în ciuda istoriei îndelungate a regiunii în ceea ce privește activitatea criminală armată și conflictele intercomunitare.

Pr. Bett a fost înmormântat pe 3 iunie 2025, la parohia Sfintei Familii din județul Nandi, a doua zi după slujba de înmormântare oficiată la Catedrala Sfântului Inimă a lui Iisus din Dieceza de Eldoret. De la uciderea preotului, operațiunile de securitate din Valea Kerio s-au intensificat, pe măsură ce autoritățile continuă eforturile de restabilire a stabilității în regiune, a raportat The Star pe 10 iunie. Conform raportului, oficialii guvernamentali au confirmat recuperarea a peste 500 de arme de foc prin programul de amnistie și dezarmare în curs de desfășurare și faptul că sute de foști bandiți au fost reabilitați.

Vorbind recent despre situația generală de securitate din Valea Kerio, secretarul de stat pentru Interne și Administrație Națională, Kipchumba Murkomen, a atribuit nesiguranța persistentă din regiune, în parte, degradării mediului. Murkomen a afirmat că reducerea pășunilor, secarea râurilor și diminuarea resurselor naturale au intensificat competiția între comunități și au contribuit la furtul de vite, banditism și violență. A susținut că o pace durabilă ar necesita nu doar operațiuni de securitate, ci și refacerea mediului și oportunități economice durabile pentru tineri prin inițiative precum plantarea de copaci, refacerea surselor de apă, administrarea pământului, apicultura și ecoturismul.

În timpul decolării, Papa a fost invitat în cabina de pilotaj, unde a avut loc un schimb de cuvinte pe care femeia pilot spune că nu-l va uita niciodată. „Cred că încă nu mi-am revenit… sunt încă în al nouălea cer. Abia am avut timp să mă opresc și să mă rog, și cred că așa ceva procesezi prin rugăciune, altfel nu se sedimentează la fel”, a declarat pilotul în vârstă de 33 de ani pentru ACI Prensa, serviciul în limbă spaniolă al EWTN News, la doar o zi după o experiență pe care spune că o va purta mereu în inimă.

Femeia originară din Extremadura, Spania, a mărturisit că mai are de „coborât pe pământ” emoțiile trăite în după-amiaza zilei de 9 iunie, când Sfântul Părinte a stat alături de ea și de pilotul Pablo Martínez în cabina de pilotaj. A spus că se simte „binecuvântată” și atribuie evenimentul „căilor lui Dumnezeu”. A evocat și o conversație cu o soră din Congregația Surorilor Euharistice din Nazaret, față de care nutrește o mare afecțiune: „I-am spus că nu știam dacă merit ceva de genul acesta, iar ea mi-a răspuns că aceasta este modalitatea Domnului de a-mi spune că mă iubește.”

Videoclipul în care Hernández apare alături de Papa Leon în cabina de pilotaj a devenit viral în toată lumea. Îl arată pe Pontif savurând vizibil experiența. „Cred cu adevărat că s-a bucurat de zbor”, a spus ea. „A menționat că era pentru prima dată când decola [stând în cabina de pilotaj] și ne-a pus întrebări tehnice, de exemplu la ce temperatură ajung motoarele la pornire. Era foarte curios, și i-am explicat funcționarea [avionului] pe parcurs.” Martínez, celălalt pilot, i-a spus Pontifului că este fan al echipei de fotbal Real Madrid și că s-a bucurat de aluzia acestuia din ziua precedentă la „golul spectaculos” înscris pentru Biserică la Madrid. Papa a răspuns în glumă că este și el un „alb” (referindu-se la porecla fanilor lui Real Madrid) și a adăugat că trebuie să fii „atent” la Barcelona, dat fiind rivalitatea tradițională dintre Real și Barça (echipa din Barcelona).

Pe durata călătoriei, avionul Papei a fost escortat de 2 avioane de vânătoare F-18 ale Forțelor Aeriene Spaniole. La un moment dat în timpul zborului, echipajul cabinei de pilotaj a intrat în legătură cu piloții militari. Hernández a povestit că Sfântul Părinte „nu a ezitat nici o clipă să își pună căștile și să ia microfonul” pentru a vorbi cu comandantul López din Escadronul de la Zaragoza. „A fost o experiență unică”, a rememorat ea, cu emoție. Hernández a avut și prilejul de a-l ruga pe Sfântul Părinte să se roage pentru intențiile familiei ei și, mai larg, pentru toate familiile din Spania: „Pentru toate frământările lor, intențiile lor, bolile purtate în tăcere, și, de asemenea, pentru cei care îngrijesc bolnavii.” L-a rugat, de asemenea, să le dea binecuvântarea sa multor prieteni și membri ai familiei.

„Papa mi-a spus să le transmit că au binecuvântarea lui și că se roagă pentru ei. Nu voi uita niciodată acele cuvinte – sunt cu adevărat un dar”, a spus ea. Deși anii de pregătire și drumul spre a deveni pilot nu au fost întotdeauna ușori, Hernández a afirmat cu convingere: „Este o chestiune de a pune lucrurile în mâinile lui Dumnezeu și de a spune: «Hai să dăm tot ce avem; dacă Tu ești cu mine, vom reuși.»” A spus că credința este un dar imens primit de la părinți și bunici, care au semănat sămânța inițială. De-a lungul anilor, a explicat, acea sămânță a fost „udată” mulțumită multor oameni întâlniți în cale.

Cardinalul a împărtășit pe rețelele de socializare 10 puncte pentru a promova o înțelegere mai profundă a mesajului central al Pontifului din document: 1. Persoana umană se află în centrul întregului progres tehnologic. 2. Marea provocare a timpului nostru nu este de natură tehnică, ci umană și spirituală. 3. Inteligența artificială trebuie pusă în slujba binelui comun. 4. Demnitatea umană nu depinde de productivitate sau de capabilități. 5. Fragilitatea nu este un defect care trebuie eliminat. 6. Nici o inteligență artificială nu poate înlocui experiența umană. 7. Adevărul este un bun comun care trebuie protejat. 8. Munca umană nu poate fi supusă logicii mașinilor. 9. Libertatea este amenințată de forme noi și invizibile de control. 10. Pacea și civilizația iubirii constituie adevărata alternativă la puterea tehnologică.

Președintele Conferinței Episcopale din Chile, Arhiepiscopul René Rebolledo Salinas, și-a exprimat recunoștința față de Sfântul Părinte pentru enciclică, subliniind în același timp „rezonanța profundă” a documentului cu provocările pastorale și sociale din Chile. El a remarcat în mod special preocuparea Papei cu privire la vulnerabilitatea tinerilor față de dependențele tehnologice și manipularea digitală, o provocare cu care se confruntă în prezent țara. A observat, de asemenea, că una dintre marile provocări ale Bisericii este transformarea entuziasmului tinerilor într-o mărturie misionară durabilă.

„Mediul digital este teritoriul natural de misiune pentru noile generații”, a spus prelatul, avertizând că „nu este suficient să închidem ecranele; trebuie să îi însoțim pentru ca ei să poată duce lumina Evangheliei pe acest nou continent”. El a menționat, de asemenea, apropiatul Seminar Internațional de Comunicare al Bisericii, care va avea loc în Chile în perioada 27-28 iulie, cu tema: „Provocările inteligenței artificiale”. „Publicarea enciclicei Magnifica humanitas vine într-un moment providențial, întrucât toți Episcopii țării se vor reuni la sfârșitul lunii iulie pentru seminarul privind comunicarea și IA”, a remarcat el, afirmând că această întrunire va face din enciclică un „text fundamental iluminator”.

Referindu-se la avertismentul Papei cu privire la modul în care IA poate submina adevărul și viața democratică, Arhiepiscopul Rebolledo a spus că, în scenariul actual al transformărilor politice și sociale, rolul Bisericii va continua să fie acela de a lumina conștiințele prin Evanghelie și doctrina socială a Bisericii. „Sfântul Părinte este clar: o tehnologie care urmărește doar câștigul economic construiește un nou Babel, care îi sacrifică pe cei mai vulnerabili”, a subliniat prelatul, reflectând: „În Chile, acest lucru ne provoacă în mod direct să acordăm o atenție mai mare noilor forme de sărăcie care apar în prezent”. În același timp, el a îndemnat la protejarea adevărului „într-o eră în care dezinformarea și inteligența artificială pot crea confuzie cu privire la ce este adevărat și ce este fals”.

Numărul tot mai mare de participanți a ridicat provocări logistice și de siguranță recurente în ultimii ani, forțând organizatorii să refuze solicitanții odată ce limitele de capacitate au fost atinse. Organizatorii au declarat că lucrează pentru a găzdui un număr mai mare de pelerini în 2027. Pentru a înțelege mai bine profilul acestor pelerini, Notre-Dame de Chrétienté a realizat un studiu intern în acest an, chestionând 4.610 de participanți – aproape un sfert din totalul pelerinilor – cu privire la credința, practica și motivațiile lor.

Imaginea care se conturează contrazice portretul standard al catolicismului francez. Vârsta medie a respondenților a fost de 22 de ani – față de media de vârstă de 57 de ani pe care o au catolicii practicanți din Franța în general, conform datelor Institutului Francez de Opinie Publică citate în studiu. Mai mult de jumătate au sub 25 de ani, iar o treime au participat pentru prima dată, ceea ce sugerează că pelerinajul atrage din ce în ce mai mult o generație care nu are amintiri despre Biserica preconciliară. Aproape 90% dintre ei se identifică drept catolici practicanți, mulți participând la Liturghie duminica și peste săptămână, iar aproape 40% mergând la Spovadă cel puțin o dată pe lună.

Marea majoritate declară, de asemenea, că au o bază doctrinară solidă, peste 90% afirmând credința deplină în prezența reală a lui Isus Cristos în Euharistie, în învierea trupului, în Preasfânta Treime și în existența iadului – dogme la care, potrivit mai multor sondaje, majoritatea catolicilor francezi nu mai aderă. Dincolo de pelerinajul în sine, 77% declară că se implică activ în parohii, în mișcarea scout sau în activități caritabile – o cifră pe care studiul o estimează ca fiind aproximativ de șapte ori mai mare decât media națională pentru catolicii francezi. În această lumină, tema misionară din acest an pare să se alinieze cu realitățile de pe teren.

Studiul a abordat, de asemenea, tema Liturghiei. Organizatorii săi afirmă că majoritatea respondenților (63%) și-au exprimat un puternic atașament față de forma extraordinară a ritului roman, invocând în primul rând motive spirituale și doctrinare: un simț al sacrului, expresia liturgică a Prezenței Reale, precum și accentul pus pe tăcere și rugăciunea interioară. Acest lucru contrazice ideea că tinerii participanți sunt motivați în primul rând de provocarea fizică a acestui traseu solicitant sau de atmosfera fraternă, mai degrabă decât de o preferință liturgică.

De când motu proprio Traditionis Custodes, dat de Papa Francisc, a restricționat semnificativ utilizarea ritului tradiționalist, pelerinajul s-a aflat în centrul unor tensiuni recurente cu autoritățile ecleziastice. Anul acesta, la fel ca în 2025, Liturghia de deschidere – o Liturghie latină tradițională – a avut loc la biserica Saint-Sulpice din Paris, și nu la Catedrala Notre-Dame, recent restaurată, unde pelerinajul își avea începutul istoric înainte de incendiul din 2019. Arhiepiscopia de Paris a atribuit această decizie unor considerente logistice, dar președintele pelerinajului a declarat public că Arhiepiscopul Laurent Ulrich l-a informat că nu dorește să fie celebrată o Liturghie în latină în Catedrala Notre-Dame. Apelul recent al Papei Leon al XIV-lea către Episcopii francezi de a-i primi cu generozitate pe credincioșii atașați de vetus ordo ar putea, totuși, să încurajeze o abordare diferită în viitor.

Problema transmiterii credinței a fost o altă temă cheie a acestui studiu. Sociologii religiei au evidențiat de mult timp declinul transmiterii inter-generaționale a catolicismului în Franța, comunitățile catolice tradiționaliste fiind adesea citate ca una dintre excepțiile de la regulă. Datele colectate la Chartres par să confirme această tendință. Șase din zece pelerini au descoperit acest pelerinaj prin intermediul familiei sau al prietenilor, iar 18% prin intermediul parohiei sau al comunității religioase.

În același timp, faptul că o treime au participat pentru prima dată sugerează că pelerinajul nu se bazează exclusiv pe rețelele religioase moștenite. Această constatare se înscrie în contextul unei renașteri religioase mai ample, aflată în prezent în curs de desfășurare în Franța, unde numărul catecumenilor adulți botezați de Paște a crescut semnificativ în ultimul deceniu, potrivit Conferinței Episcopale Franceze. O mare parte dintre aceștia provin din medii seculare sau necreștine. Consiliul Episcopal Regional din Île-de-France urmează să se reunească începând cu 31 mai pentru a aborda afluxul brusc de catecumeni din regiunea Parisului – o întâlnire care are loc la mai puțin de o săptămână după cel mai mare pelerinaj la Chartres înregistrat vreodată.

Papa Francisc „avea instincte pastorale profunde”, spune dr. Peter Meehan, rectorul Universității St. Jerome. „El înțelegea cu adevărat lumea și înțelegea cu adevărat mesajul Conciliului Vatican II”. Dr. Meehan a lăudat concentrarea fostului Papă pe migrație, mediu și deschiderea față de „oamenii de toate orientările și mediile”, care, a spus el, reflecta „mesajul de angajament față de lume” apărut din Conciliu. Mesajul Papei Francisc, a spus dr. Meehan, profesor de istorie, a fost „cel potrivit pentru vremurile noastre” – iar noul Institut va avea sarcina de a „păstra vie acea moștenire.”

Când Institutul Papa Francisc, anunțat luna trecută, va fi inaugurat oficial mai târziu în acest an, va găzdui dialoguri, conferințe și reculegeri spirituale. Găzduit în cadrul Universității St. Jerome, o universitate catolică din Ontario, Canada, va oferi de asemenea cursuri, inclusiv un Certificat în Leadership Catolic. În plus, Institutul urmărește să angajeze în cele din urmă cercetători cu normă întreagă. Dr. Meehan explică că, inspirat de cel al cărui nume îl poartă, Institutul Papa Francisc va urmări să depășească granițele atât ale mediului academic, cât și ale Bisericii Catolice. „O universitate catolică este ca un spital catolic”, spune el. „Avem obligația de a sluji lumea din afara universității noastre.” Deși, prin urmare, un accent major va fi pus pe „a face bine în interiorul Bisericii”, dr. Meehan subliniază că va ști că „ne facem cu adevărat treaba” atunci când Institutul va atrage și ne-catolici.

Conform dr. Meehan, Institutul a primit un nou impuls din pontificatul succesorului Papei Francisc, Papa Leon al XIV-lea. Două teme majore ale pontificatului Papei Leon de până acum, spune dr. Meehan, sunt sinodalitatea și implementarea Conciliului Vatican II: Papa Leon a dedicat o lungă serie de cateheze în întregime discutării documentelor majore ale Conciliului. Aceste teme, subliniază dr. Meehan, au fost centrale în pontificatul Papei Francisc – și vor fi în inima noului Institut.

Astfel a reacționat Arhiepiscopul de Marsilia și președintele Conferinței Episcopilor Francezi la confirmarea de către biroul de presă al Sfântului Scaun a Călătoriei Apostolice a Papei Leon al XIV-lea în Franța, între 25 și 28 septembrie. Cardinalul Jean-Marc Aveline a vorbit cu Vatican News despre modul în care Biserica din Franța a reacționat la anunț și ce așteptări au de la această vizită.

– Eminența Voastră, care vă este reacția la anunțul acestei călătorii, pe care ați menționat-o acum ceva timp, spunând că sperați că se va întâmpla?

– Primesc acest anunț cu mare bucurie. Am sperat și am așteptat aceasta, cum am mai spus. Din momentul alegerii Papei am discutat despre posibilitatea unei vizite în Franța. Am putut observa cât de personal angajat era față de acest proiect. Nu a ratat nici o ocazie de a trimite mici mesaje de încurajare preoților sau cu prilejul unor evenimente particulare. Cred că pot spune, după ce am lucrat cu el de mai multe ori pe această temă, că există o grijă și o afecțiune autentice față de țara noastră – față de ceea ce reprezintă, față de istoria sa și față de modul în care a radiat în Biserică și în lume prin mari figuri de sfințenie. În același timp, există provocările cu care se confruntă astăzi Biserica din Franța, comune și altor țări, dar cu caracteristici unice. Cred că aceasta este o veste excelentă nu doar pentru Biserica din Franța, ci și pentru țara noastră.

– Pe 28 martie, Papa Leon al XIV-lea s-a aflat în Monaco. Francezii au urmărit îndeaproape acea vizită. Ați concelebrat pe Stadionul Louis al II-lea. Ce așteaptă catolicii din Franța de la o vizită a Papei Leon?

– Catolicii așteaptă cu nerăbdare o vizită papală – au venit în număr mare la Marsilia, Corsica și, de asemenea, Monaco – deoarece Biserica din Franța trăiește realități foarte contrastante, dar și multe lucruri frumoase, cum ar fi numărul tot mai mare de tineri care îl descoperă pe Cristos și cer Bisericii Botezul sau Mirul. Mă aflu în prezent la Lourdes cu 1.500 de pelerini din Dieceza de Marsilia, printre care se află mulți tineri și adulți tineri care l-au descoperit pe Cristos și pentru care acesta este primul lor pelerinaj. Sunt personal impresionat de aceste evoluții extraordinare, care cer Bisericii din Franța să se organizeze bine pentru a face față provocării. Conciliul Provincial pentru zona Île-de-France, căruia sper că Papa va putea să i se adreseze, este una dintre inițiativele pe care le întreprindem tocmai pentru a răspunde acestei provocări. Există de asemenea o problemă de formare și de însoțire. Alături de aceste evoluții frumoase, observăm și o revenire a pelerinajelor și importanța crescândă a Sanctuarelor mariane din țara noastră.

Există și aspecte mai delicate. De exemplu, în zonele rurale, văd comunități care îmbătrânesc. Biserica din Franța se confruntă și cu această realitate. Am trăit criza abuzurilor și agresiunilor sexuale în Biserică. Aceasta nu este încheiată; mai este mult de lucru și mult respect de arătat. Papa este foarte conștient de toate acestea. Vine deci să ne asculte, să ne încurajeze și să ne dea și o foaie de drum pentru a ne continua misiunea în comuniune cu Biserica universală. Toate acestea sunt foarte importante și cred că patru luni nu sunt mult timp pentru a ne pregăti pentru această vizită.

– Ați menționat, Eminența Voastră, dificultățile pe care Biserica din Franța se străduiește să le depășească. Vedeți această vizită ca pe un imbold pentru toată munca depusă pentru a face față acestor probleme dificile?

– Da, văd aceasta în diferitele ocazii în care am avut posibilitatea să pregătesc personal această călătorie împreună cu Papa. Pot vedea că în acest spirit am început deja lucrările noastre. Vom continua, dar cred că este important și ca Biserica din Franța să recunoască harul oferit prin vizita Succesorului lui Petru. Trebuie să ne pregătim; trebuie să reflectăm asupra a ceea ce trăim. Trebuie să ne îmbrăcăm inimile și să lăsăm Duhul Sfânt să ne îmbrace inimile, pentru că trebuie să fim deschiși la ceea ce ne va aduce această vizită papală – la cuvintele și mesajul său. Trebuie să ne pregătim și pentru a-i explica clar ce trăim, pentru ca el să poată înțelege și interioriza pe deplin, și apoi, prin slujirea și autoritatea sa de învățătură, să ne ofere o foaie de drum pentru anii următori.

– Sfântul Scaun nu a publicat încă programul acestei vizite. Cu toate acestea, într-o declarație anterioară, Biserica din Franța a spus că îl așteptă pe Papă atât la Paris, cât și la Lourdes.

– Da, acesta este planul. Este foarte important ca Papa să fie la Paris. Va merge și la sediul UNESCO și este așteptat și la Lourdes – o altă etapă importantă. Mai există puțin loc în programul său și vom vedea cum se pot organiza lucrurile. Vizitele preliminare vor fi efectuate în curând și ne vor permite să evaluăm mai bine fezabilitatea unor evenimente suplimentare. Să nu uităm că această călătorie este foarte scurtă: din 25 până în 28 septembrie. Ulterior, Papa va avea cu siguranță alte ocazii de a veni în Franța, dacă Dumnezeu îi va da viață și sănătate.

– Este prevăzut un discurs la sediul UNESCO, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. În primul său an de pontificat, Papa Leon al XIV-lea a vorbit de mai multe ori despre aceste teme, subliniind caracterul fundamental al educației, complementaritatea dintre știință și credință și prezentând cultura ca punte spre fraternitate și pace.

– Această întâlnire planificată la UNESCO reflectă teme importante pentru Biserică, care se intersectează între ele. De exemplu, relația dintre credință și rațiune – o temă pe care Papa Benedict al XVI-lea ne-a încurajat puternic să o aprofundăm în timpul vizitei sale în Franța în 2008. Apoi există doctrina socială a Bisericii, care privește și expresia concretă a credinței creștine în viața de zi cu zi. UNESCO înseamnă și educație. Biserica din Franța a decis să consacre trei ani lucrului pe tema educației, deoarece aceasta atinge multe aspecte, în special cele legate de familie. Este un subiect extrem de important nu doar pentru Biserică, ci pentru societatea franceză în ansamblu.

Abordarea pe care am întreprins-o – și pe care am avut ocazia să o explic Papei – constă atât în examinarea tezaurelor Bisericii, mai ales prin numeroasele sale congregații educaționale, cum ar fi Salezienii lui Don Bosco și altele, pe care trebuie să le împărtășim, cât și în revizuirea a ceea ce am făcut cu aceste intuiții, inclusiv a domeniilor în care mai avem nevoie de îmbunătățiri. Avem mult de lucru în față. Inițiativa noastră urmărește să invite și alți actori din lumea educațională – care nu împărtășesc neapărat credința creștină – să se așeze la aceeași masă și să discute despre provocările cu care se confruntă educația astăzi. UNESCO, care reunește știința, cultura și educația într-o instituție internațională, reprezintă o etapă foarte importantă într-un moment în care principiile dreptului internațional trebuie reafirmate.

– Franța, în septembrie viitor, va fi a cincea călătorie apostolică a Papei Leon al XIV-lea și deja a treia în Europa – această Europă care traversează o perioadă tulbure și poate decisivă din istoria sa. Vedem aceasta prin fragmentarea complexă a lumii și multiplicarea războaielor. Ce mesaj ne putem aștepta să transmită Papa Leon al XIV-lea cu privire la Europa?

– Vom asculta ce dorește să spună Europei. O vizită papală într-o țară este atât un mesaj pentru Biserica și poporul acelei țări, cât și un mesaj pentru Biserica universală și pentru toți oamenii de bunăvoință din lume. În țara noastră, am fost marcați de războaiele din Europa, dar și de forța incredibilă a reconcilierii ca itinerar spre pace după distrugerile imense provocate de războaiele succesive. Această experiență în Europa secolului al XX-lea – cu cele mai grave atrocități pe care le cunoaștem – nu a împiedicat dezvoltarea unui proces de reconciliere până la punctul în care a devenit originea unui proiect economic și politic dus înainte de bărbați care erau ei înșiși creștini, precum Alcide De Gasperi, Konrad Adenauer și Robert Schuman, printre alții.

Inspirația creștină a făcut posibil ca reconcilierea dintre popoare care luptaseră mai multe războaie unele împotriva altora să devină forța motrice din spatele construcției unui proiect politic, chiar dacă acel proiect nu este întotdeauna la înălțimea intuiției originare care i-a dat naștere. Cred că aceasta este importantă astăzi, din cauza contextului în care ne aflăm, iar Papa a subliniat aceasta în mod repetat. Trebuie să lucrăm pentru pace și să construim pe baza acestei experiențe europene, care, deși nu este unică, este extrem de semnificativă. Trebuie să evidențiem importanța mărturiei Europei și puterea reconcilierii pentru construirea păcii în lume.

Mons. Rui Manuel Sousa Valério, Patriarhul Lisabonei, Portugalia, a celebrat Liturghia pe 13 mai. În omilia sa, prelatul a subliniat că pelerinajul „nu se termină aici”, ci mai degrabă Fatima este „un punct de plecare”. Această sărbătoare aniversează prima dintre cele șase apariții ale Fecioarei de la Fatima în fața celor trei copilași păstori, Lucia dos Santos, în vârstă de 10 ani, și verișorii ei Francisco și Jacinta Marto, de 9 și 7 ani, în 1917. Pelerinajul din 13 mai este cel mai frecventat, strângând anul trecut peste 450.000 de pelerini. Aceștia se adună la Cova da Iria, un cartier care a fost cândva câmpul unde cei trei pășteau oile familiei lor și unde le-a apărut Fecioara Maria. Biserica Catolică a recunoscut oficial aparițiile ca fiind demne de crezut în 1930.

„Venim ca pelerini și plecăm ca discipoli misionari; tot ceea ce trăim aici – rugăciune, tăcere, reconciliere și comuniune – nu poate rămâne limitat la Cova da Iria”, a remarcat prelatul. I-a invitat pe credincioși să lase experiența de la Fatima „să pătrundă în inimile noastre”, precum și în toate domeniile vieții – casele, familiile, locurile de muncă și școlile noastre – și, de asemenea, „în rănile și bucuriile vieții de zi cu zi”. Mons. Sousa a subliniat că mesajul de la Fatima este cu adevărat îmbrățișat „atunci când se transformă într-o misiune, iar ceea ce primim devine o lumină pentru ceilalți”. A reamintit, de asemenea, că în aparițiile sale, Fecioara a făcut apel la convertire și la responsabilitatea iubirii: „Adevărata devoțiune față de Maria nu închide niciodată inima. Ea o deschide; nu izolează niciodată, ci trimite mai departe; nu doarme niciodată, ci trezește”.

Fecioara Maria le-a cerut copiilor să se roage Rozariul în fiecare zi pentru convertirea păcătoșilor și pentru a obține pacea în lume, în special sfârșitul Primului Război Mondial, care era în desfășurare. De asemenea, i-a invitat să facă sacrificii personale și să-și ofere suferințele în numele păcătoșilor. A promis că se va întoarce în ziua de 13 a fiecărei luni, timp de șase luni, și le-a mărturisit că are secrete de dezvăluit cu privire la soarta lumii. Pentru a dovedi că aparițiile erau reale, Maria le-a promis copiilor că, în timpul ultimei sale apariții, le va da un semn, astfel încât oamenii să creadă în apariții și în mesajul ei. Ceea ce s-a întâmplat în acea zi – 13 octombrie 1917 – a ajuns să fie cunoscut sub numele de „Miracolul Soarelui” sau „ziua în care soarele a dansat”.

13 mai 2026 marchează, de asemenea, a 45-a aniversare a tentativei de asasinat asupra Papei Ioan Paul al II-lea în Piața Sfântul Petru. Din acest motiv, Liturghia de la Fatima a fost celebrată folosind potirul pe care Pontiful polonez l-a donat în timpul uneia dintre vizitele sale la acest loc.

În discursul său inaugural, Mons. Gintaras Grušas, Arhiepiscop de Vilnius și președinte al CCEE, a subliniat că lumea digitală nu este un univers paralel, ci un teritoriu real locuit de oameni reali – cu întrebările, rănile, speranțele și dorințele lor. Tocmai în acest câmp de misiune autentic este chemată Biserica din Europa să fie prezentă: în adevăr, smerenie și creativitate. A subliniat, de asemenea, că comunicarea eclezială trebuie să rămână centrată pe persoana umană, favorizând întâlnirea, încrederea și comuniunea, mai degrabă decât polarizarea și diviziunea.

Prima sesiune de lucru a inclus o prelegere susținută de Mons. Lucio Adrian Ruiz, secretar al Dicasterului pentru Comunicare al Sfântului Scaun, care a reamintit că misiunea digitală nu constă pur și simplu în utilizarea tehnologiei sau în producerea de conținut, ci se referă la modul în care Biserica proclamă Evanghelia astăzi. A evidențiat modul în care oamenii trăiesc, comunică și caută sensul vieții și în spațiile digitale, precum și modul în care Biserica este chemată să le populeze cu autenticitate și scop.

A doua sesiune a fost dedicată temei inteligenței artificiale. Matthew Harvey Sanders, fondator și CEO al Longbeard și creator al Magisterium AI – principalul motor de răspunsuri dedicat Bisericii Catolice la nivel mondial – a prezentat o reflecție intitulată „Scoaterea la iveală a comorilor vechi și noi: misiunea Bisericii în era IA”. În discursul său, a subliniat că inteligența artificială reprezintă nu doar o schimbare tehnologică, ci și una culturală, capabilă să influențeze profund modul în care oamenii înțeleg realitatea. A reamintit, de asemenea, că IA nu este neutră și trebuie ghidată de o viziune corectă asupra persoanei umane, încurajând comunicatorii Bisericii să joace un rol activ în înțelegerea și integrarea acestor instrumente în misiunea Bisericii.

A treia sesiune de lucru a avut loc la Universitatea Pontificală Sfânta Cruce și a fost coordonată de prof. Daniel Arasa, decanul Facultății de Comunicare Instituțională. Participanții au explorat unele dintre principalele provocări ale comunicării contemporane printr-o serie de contribuții dedicate lumii digitale și inteligenței artificiale. Prof. Giovanni Tridente, profesor de comunicare și inteligență artificială, în discursul său „IA și comunicarea: de la teamă la alianță”, a subliniat importanța abordării inteligenței artificiale cu discernământ, reamintind că tehnologia trebuie să rămână în slujba persoanei umane, a adevărului și a relațiilor umane.

Prof. Juan Narbona, profesor de comunicare digitală, în discursul său „Preoții și rețelele sociale: 10 sfaturi pentru a supraviețui”, a subliniat modul în care rețelele sociale pot deveni un spațiu de evanghelizare și de reconstruire a încrederii în Biserică, oferind totodată sugestii practice pentru o prezență autentică și responsabilă în lumea digitală. Marc Argemí, expert în comunicare corporativă, strategie și credibilitate, a abordat tema „zvonurilor”, invitând participanții să nu le considere doar ca un „virus” care trebuie combătut, ci ca „ciuperci” care apar din anumite condiții de comunicare. El a subliniat, de asemenea, importanța construirii încrederii, a contextului și a credibilității înainte, în timpul și după crize.

În fine, prof. Diego Contreras a analizat comunicarea din jurul Conclavului în cultura digitală, subliniind rolul decisiv al mass-media, al rețelelor sociale și al comunicării Vaticanului în tranziția de la Papa Francisc la Papa Leon al XIV-lea. În timpul întâlnirii, participanții au avut, de asemenea, ocazia să viziteze sediul media al Conferinței Episcopale Italiene (TV2000, inBlu2000, Avvenire, Agenzia SIR, EdS) și să împărtășească mai multe „bune practici” digitale din cadrul Conferințelor Episcopale respective, favorizând astfel schimbul de experiențe și reflecții comune. Programul a inclus, de asemenea, celebrări liturgice zilnice și o vizită la Muzeele Vaticanului. Următoarea întâlnire a purtătorilor de cuvânt și a responsabililor de presă ai Conferințelor Episcopale din Europa va avea loc în perioada 5-7 mai 2027 la Sofia, Bulgaria.

1. Proclamarea Evangheliei și inițierea în viața creștină

Prelații au observat că „în Spania, epoca – ferm stabilită de secole – în care spuneam: «Sunt catolic pentru că m-am născut în Spania», a trecut. Nu mai putem considera convertirea creștină ca fiind ceva de la sine înțeles.” În consecință, catehumenatul este o realitate indispensabilă în Dieceze, servind la asigurarea creșterii continue a experiențelor de impact după proclamarea inițială a Evangheliei. „Astăzi, inițierea creștină, împreună cu crearea de comunități care însoțesc indivizii în acest proces și îi primesc pe cei nou-inițiați, constituie o prioritate fundamentală”, au afirmat ei. Episcopii au subliniat în continuare că „în societatea spaniolă secularizată, provocarea Bisericii nu este atât ateismul, cât foamea de Dumnezeu, care se manifestă în moduri foarte diverse”, astfel încât toate acțiunile pastorale „ar trebui să-și evalueze impactul asupra proclamării inițiale”.

2. Celebrarea duminicii

La provocarea inițierii creștine se adaugă „o altă mare provocare a vieții ecleziale: sărbătorirea Zilei Domnului” – adică participarea la Liturghia duminicală, care, așa cum au subliniat prelații, „nu este un simplu act de devoțiune privată sau de îndeplinire a unei obligații, ci mai degrabă experiența de a fi o adunare a celor chemați – cei care, chemați de Cuvânt, sunt adunați împreună ca un popor care ia forma Trupului lui Cristos, pentru a fi trimiși în misiune”. În Spania, doar aproximativ 8 milioane din cei 45 de milioane de locuitori ai țării participă regulat la Liturghia duminicală.

3. O Biserică cu mai puțini credincioși, dar cu multe parohii

A treia preocupare pastorală a Episcopilor decurge din constatarea că Biserica Catolică din Spania are peste 22.000 de parohii distribuite în peste 11.000 de municipalități și entități locale mai mici, multe dintre acestea având mai puțin de 100 de locuitori. Această distribuție relevă „o mare asimetrie”. Așa cum au exprimat cu îngrijorare prelații, „multe cristelnițe «nu conțin apă» – adică nu există o comunitate creștină care, sub acțiunea Duhului, să aibă capacitatea de a naște noi creștini”. Pe de altă parte, în zonele cu populație mai numeroasă, comunitatea parohială „are o conștiință foarte slabă a responsabilității pe care o implică cristelnița”. Dincolo de structura parohială diecezană, Spania găzduiește 1.400 de mănăstiri și Sanctuare, precum și sute de biserici neparohiale în care se celebrează Euharistia duminicală, instituții care se află de obicei în grija comunităților religioase.

4. Promovarea comunităților formative

Având în vedere că „nimeni nu a putut niciodată să fie creștin singur”, prelații consideră necesar să „oferim o față comunitară vizibilă” și să încurajăm crearea de comunități „în care să se poată trăi formarea integrală a inimii”. Episcopii au recunoscut că, în ciuda experiențelor de proclamare inițială, „uneori există dificultatea de a transforma emoția în virtute”, așa cum se menționează în documentul recent publicat „Cor ad cor loquitur„ („Inima vorbește inimii”). În acest sens, ei consideră integrarea imigranților catolici o „mare oportunitate de a revigora și reînnoi” comunitățile.

5. Trăirea credinței într-o societate pluralistă

Prelații spanioli și-au concentrat atenția asupra realității sociale pluraliste în care coexistă „oameni de origini etnice diverse, cu viziuni ideologice, etice și religioase diferite” – și nu întotdeauna „într-un spirit adecvat de conviețuire, ci mai degrabă ajungând la confruntare”. Având în vedere că „harta religioasă a Spaniei se schimbă” și că există „din ce în ce mai mulți adepți ai altor religii care nu provin «din străinătate»”, acest lucru reprezintă „o nouă provocare pentru Biserică, ce trebuie să stabilească anumite canale de conviețuire bazate pe respect reciproc și pe dreptul fundamental la libertatea religioasă”.

6. Primirea, protejarea, promovarea și integrarea migranților

Conferința Episcopală ia în considerare, de asemenea, necesitatea de a aborda realitatea migrației în creștere, într-un dublu sens. „Catolicii trebuie integrați în comunitatea creștină”; prin urmare, Conferința Episcopală a făcut apel la un efort de a-i primi, „oferindu-le posibilitatea unui spațiu propriu care să nu rupă comuniunea cu întregul”. În ceea ce privește persoanele de alte credințe, prelații au subliniat „oportunitatea dialogului interreligios și a colaborării în slujba binelui comun”, recunoscând totodată că aceasta constituie „o provocare pentru catolici, care trebuie formați pentru a se angaja într-un dialog bazat pe respect reciproc”.

7. A aduce iubirea inimii lui Cristos în lume

Dincolo de aspectele specifice contextului spaniol, prelații, în ultimele lor îndrumări pastorale, urmăresc să facă iubirea lui Dumnezeu prezentă dincolo de limitele Bisericii: „Este esențial să practicăm caritatea politică în școli, în cartiere, în spitale și în relațiile noastre reciproce – promovând o prezență, acolo unde este posibil, în cadrul politicii instituționale, al vieții partidelor politice sau al altor canale de acțiune instituțională”. În sfera caritabilă, Episcopii au avertizat, de asemenea, că „riscăm ca organizațiile noastre – atât de dependente de statul social, de reglementările sale și de subvențiile sale pentru sectorul terțiar – să ofere noutatea iubirii creștine într-un mod slab și să fie ușor confundate cu ONG-urile. Același lucru s-ar putea întâmpla și în instituțiile noastre de învățământ sau în mass-media.”

În timpul primei sesiuni, din 2 mai, aproape 500 de persoane s-au conectat în timp real. Într-o declarație pentru ACI Prensa, serviciul în limba spaniolă al EWTN News, Ministerul Digital a menționat că există „peste 1.400 de persoane care s-au înscris pentru a viziona o înregistrare a sesiunii inițiale”. Școala Misionarilor Digitali constă în șapte sesiuni lunare care se desfășoară până în octombrie, culminând cu o întâlnire națională față în față în Arhidieceza de Cali, „unde scopul este de a consolida o rețea de misionari digitali și de a-i însărcina oficial”.

Sesiunea din 2 mai a fost moderată de Rafael Beltrán, coordonatorul Ministerului Digital din Columbia și membru al echipei „Biserica te ascultă”, și de pr. Martín Sepúlveda Mora, directorul Departamentului de Comunicare al Conferinței Episcopale din Columbia. Printre participanți s-au numărat Episcopul Juan Carlos Cárdenas Toro, președintele Comisiei Episcopale pentru Comunicare și Tehnologii, și Episcopul Dimas Acuña, reprezentantul episcopal pentru Ministerul Digital din Columbia. A fost prezent și Mons. Lucio Adrián Ruiz, secretar al Dicasterului pentru Comunicare al Vaticanului, care, în timpul lansării, a subliniat amploarea și semnificația școlii, afirmând că aceasta este un spațiu care manifestă „acel spirit misionar pe care Biserica îl are și care trăiește în inimile noastre”.

„Suntem chemați să ne lărgim orizontul inimilor și al privirii, pentru a-i descoperi pe toți cei care au nevoie de Domnul, chiar și în acele locuri ale vieții în care mulți îl caută fără să știe”, a remarcat el, referindu-se la evanghelizarea digitală. De asemenea, le-a reamintit participanților că misiunea digitală „nu constă doar în tehnici sau strategii”, ci mai degrabă „este chemată să fie o prezență: o prezență eclezială, o prezență care face vizibil faptul că nu suntem singuri”. Din acest motiv, a avertizat asupra riscului de a reduce evanghelizarea la indicatori. „Misiunea noastră merge împotriva curentului. Ea nu se măsoară în numărul de adepți, ci în comuniune, în întâlnire și în capacitatea de a-i determina pe oameni să întreprindă procese reale în viețile lor”, a remarcat el.

Pr. Álvaro Serrano Bayán, colaborator al Dicasterului pentru Comunicare, a fost de asemenea prezent prin intermediul unei conexiuni video din Roma. El a remarcat că „misiunea digitală este aici pentru a rămâne”, având în vedere că peste 70% din populația lumii este conectată la internet. Cu toate acestea, le-a reamintit că „misiunea nu depinde de algoritm, ci de rugăciune”; prin urmare, misionarul digital „vestește Evanghelia în mediul digital cu responsabilitate, creativitate și fidelitate”. Din acest motiv, i-a încurajat pe misionarii digitali să „păstreze vie flacăra interioară, cea care nu este aprinsă de algoritmi, ci de rugăciune, comunitate și Duhul Sfânt”.

„Dacă credeți că acesta este un Eldorado al creștinismului, realitatea este diferită”, a spus el. „Toți creștinii împreună reprezintă mai puțin de 2%. Pentru noi, a visa să ajungem la 5% sau 6% ar fi deja foarte mult”, a remarcat pr. Schnabel într-un interviu acordat fundației pontificale Kirche in Not (KIN). „Dacă vă gândiți la cele mai secularizate regiuni din Europa, precum Republica Cehă sau fosta Germanie de Est, chiar și acolo creștinii sunt de multe ori mai numeroși decât aici”, a remarcat el. „Temerile mele sunt că Țara Sfântă ar putea deveni un fel de «Disneyland creștin». Locurile sfinte vor rămâne, cu călugări și preoți. Dar s-ar putea să nu mai existe familii creștine, tineri creștini, o viață creștină obișnuită”, a avertizat abatele. În 1948, anul în care a fost creat statul Israel, creștinii constituiau 20% din populația locală a Țării Sfinte.

Realitatea Bisericii de rit latin

Abatele a abordat realitatea Bisericii de rit latin, care este compusă din catolici palestinieni vorbitori de arabă, catolici vorbitori de ebraică, precum și migranți și solicitanți de azil. Primul grup include acei catolici „care trăiesc în Israel cu cetățenie”, precum și cei fără drepturi politice, pe lângă creștinii din Cisiordania și comunitate mică de credincioși din Gaza. Acest grup de catolici trăiește sub opresiune, supus violenței războiului și regimului Hamas, o situație pe care pr. Schnabel o caracterizează drept o „dublă ocupație”.

Al doilea grup este „o comunitate mică, dar în creștere, compusă din familii mixte (de exemplu, catolico-ortodoxe sau catolico-iudee) și integrată în societatea israeliană”. Această realitate – de a fi atât israelian, cât și catolic – este „un fenomen nou”, a remarcat el. A explicat că grupul de migranți este cel mai numeros, cuprinzând „peste 100.000 de catolici” proveniți din țări din Asia, Europa de Est și America. „Ei sunt, în multe privințe, cei mai vulnerabili”, a remarcat el, din cauza condițiilor de muncă precare la care sunt supuși. „Adesea au sentimentul că nu contează dacă sunt acolo sau nu.”

Supraviețuirea economică a creștinilor

Abatele a menționat că îmbunătățirea condițiilor de locuit și a oportunităților de angajare ar fi un pas important pentru a ajuta aceste familii creștine să rămână în regiune. „Aproximativ 60% dintre creștinii vorbitori de limbă arabă depind de turism. Iar ultimul an bun a fost 2019. Aceasta este cea mai mare provocare”, a explicat el. „Oamenii pleacă pentru că nu văd un viitor.” „Rugați-vă ca aici să existe un viitor pentru creștini”, a îndemnat el. Pr. Schnabel a subliniat că Biserica „nu este nici pro-Israel, nici pro-Palestina, ci pro-umanitate”. Biserica este prezentă „pe toate părțile”, a spus el.

Violență împotriva membrilor clerului

Miercuri, poliția israeliană a anunțat arestarea unui bărbat de 36 de ani suspectat de atacarea călugăriței, precizând că forțele de ordine tratează cu „maximă seriozitate” orice act de violență „motivat de potențiale intenții rasiste și îndreptat împotriva membrilor clerului”. Până la desfășurarea procedurilor legale privind agresiunea, pr. Poquillon le-a mulțumit „celor care au venit în ajutor (sorei) în timpul atacului, precum și diplomaților, academicienilor și tuturor celor care au oferit sprijin”.

Apărarea libertății de cult

Directorul Școlii Franceze de Cercetare Biblică și Arheologică a denunțat „atacul neprovocat” asupra călugăriței, condamnând cu fermitate cele întâmplate. Ministerul Afacerilor Externe al Israelului, într-o postare pe X, l-a descris drept „un act rușinos”, asigurând că Israelul rămâne angajat „să apere libertatea de religie și libertatea de cult pentru toate confesiunile”. Bărbatul arestat „rămâne în arest preventiv”, a precizat ministerul, subliniind „politica fermă împotriva violenței și hotărârea de a-i aduce pe făptași în fața justiției fără întârziere”. „Violența împotriva persoanelor nevinovate, și mai ales împotriva membrilor comunităților religioase, nu își are locul în societatea noastră”, se arată în comunicat.

Ostilitate crescândă

Facultatea de Științe Umaniste a Universității Ebraice din Ierusalim și-a exprimat și ea „profundul șoc” față de agresiune și a condamnat-o într-un comunicat. „Acesta nu este un incident izolat, ci face parte dintr-un tipar îngrijorător de ostilitate crescândă față de comunitatea creștină și simbolurile sale”, a declarat Facultatea. La începutul lunii aprilie, armata israeliană a demis doi soldați după ce aceștia au vandalizat o statuie a lui Isus în satul Debel din sudul Libanului – un act care a stârnit ample condamnări.

El a descris descoperirea ca o confirmare a prezenței constante a lui Dumnezeu în mijlocul suferinței. „După 47 de zile, nu există nici o explicație științifică pentru faptul că pâinea nu s-a stricat”, a spus pr. Khairallah. „Dar pentru noi, acest lucru nu este ciudat, deoarece credem că acesta este Trupul lui Cristos. Aceasta este credința noastră – nu este nici nouă, nici necunoscută. Credem în prezența lui Dumnezeu în Euharistie.” El a spus că întâmplarea este un „mesaj de speranță pentru parohie”, adăugând: „Este adevărat că există distrugere în Tbenine. Dar există și o întâlnire cu Isus… Isus ne-a așteptat timp de 47 de zile, fără prezența omenească.”

Pr. Khairallah a remarcat, de asemenea, că o statuie a Fecioarei Maria a rămas în picioare în mijlocul devastării, descriind-o ca „Mama care își așteaptă copiii”. Pr. Khairallah a vorbit și despre situația locuitorilor, menționând că în orășel trăiau aproximativ 55 de familii catolice melchite, care au fost forțate să plece din cauza războiului. După încetarea focului, unii s-au întors temporar pentru a-și recupera hainele și bunurile, în timp ce majoritatea stau acum la rude, în apartamente închiriate, școli, mănăstiri sau la prieteni. Preotul a subliniat că ajutorul este aproape inexistent până în prezent, cu excepția asistenței primite prin intermediul unei misiuni papale, în timp ce unele persoane au contribuit cu medicamente.

Pr. Khairallah a lăudat, de asemenea, rolul Nunțiului apostolic în Liban, Arhiepiscopul Paolo Borgia, descriindu-l ca „un adevărat păstor și tată care are grijă de toți” și menționând că „el face ceea ce nimeni altcineva nu face, vizitându-ne chiar și sub bombardamente”. În ceea ce privește orașul în sine, a spus că acesta suferă de o lipsă aproape totală de necesități de bază: nu există apă, electricitate și internet, iar frigul aspru agravează condițiile deja dificile. El a explicat că majoritatea locuitorilor din Tbenine au venituri limitate: pensionari, profesori, soldați și fermieri, fără o clasă înstărită capabilă să absoarbă impactul crizei.

Activitățile au fost concentrate în următoarele teme: prezentarea aspectelor promovate de CEEC în parteneriat cu alte instituții internaționale: OIEC – Oficiul Internațional al Educației Catolice (oiecinternational.com/), OIDEL – Organizație non-guvernamentală pentru promovarea dreptului la educație și a drepturilor umane (www.oidel.org/); prezentarea studiului de cercetare antropologică a reformelor în educație IMANARE (imanare.eu/), în care CEEC are statut de partener – descoperind omul din spatele reformelor educaționale europene, acest proiect european Erasmus+ investighează presupunerile ascunse despre umanitate care modelează reformele educaționale în Europa; prezentarea de etapă a unui studiu în dezvoltare, la care participă toate țările membre ale CEEC, cu privire la rolul actual al școlilor catolice în Europa; prezentarea proiectului SPIRITUS, care a început în Australia și care se extinde și în Europa, prin care se intenționează o reînvigorare a învățământului catolic; aspecte administrative ale CEEC.

Din partea Secretariatului Național al Educației Catolice din România a participat pr. Riba Ion. Fondat în 1974 ca secretariat regional al Biroului Internațional pentru Educație Catolică, Comitetul European pentru Educație Catolică (CEEC) este astăzi o asociație internațională non-profit. Acesta servește ca organism de cooperare pentru 29 de rețele de educație catolică din 29 de țări din Europa Centrală, de Est și de Vest: Albania, Austria, Belgia (de limbă flamandă și francofonă), Bosnia și Herțegovina, Croația, Republica Cehă, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Malta, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Ucraina, Anglia și Scoția. CEEC este un loc de întâlnire pentru liderii acestor rețele, precum și un centru de cercetare și informare. În plus, acționează ca un susținător al educației catolice independente pe lângă diverse organisme europene. Astfel, CEEC reprezintă peste 35.000 de școli și aproximativ 8 milioane de elevi.

Creativitatea nu se reduce la inovație sau expresivitate, ci reprezintă o deschidere interioară spre sens, un mod prin care persoana modelează și dă formă darurilor primite, devenind astfel colaborator al lucrării lui Dumnezeu în lume. În cadrul conferinței a fost abordată și tema utilizării inteligenței artificiale, subliniindu-se necesitatea unui discernământ responsabil. Aceasta poate deveni un instrument valoros în activitatea misionară, în măsura în care rămâne în slujba persoanei și a adevărului, orientată spre bine și pusă în slujba misiunii lui Cristos. Folosită cu înțelepciune, ea poate sprijini vestirea Evangheliei, fără a înlocui întâlnirea personală și vie cu Dumnezeu și cu aproapele.

La această întâlnire au participat reprezentanți ai Copilăriei Misionare din numeroase țări europene, exprimând unitatea și diversitatea Bisericii. Din partea României au fost prezenți pr. Eugen Blaj, director național al Operelor Misionare Pontificale, și Matilda Andrici Gabor, responsabil național al Copilăriei Misionare Pontificale, însoțiți simbolic de Teresita, mascota copiilor misionari din România – inspirată de viața unei fetițe din Spania care și-a dorit să devină misionară și și-a oferit viața ca dar, pentru ca toți copiii să-l cunoască pe Isus, fiind un model de dăruire pentru copiii misionari din întreaga lume.

Un moment deosebit al conferinței l-a constituit prezența surorii Inês Paulo Albino, secretar general al Operei Copilăriei Misionare Pontificale, a cărei participare a reprezentat un semn de comuniune și de orientare pentru întreaga întâlnire. Prin mesajul său, aceasta a subliniat că Evanghelia rămâne neschimbată, însă modul de a o vesti trebuie să răspundă realităților și sensibilităților generațiilor de astăzi. Ea a evidențiat importanța ascultării autentice a copiilor și tinerilor, precum și necesitatea unei creativități inspirate, capabile să deschidă drumuri noi de întâlnire și de dialog. Totodată, a fost accentuat faptul că misiunea Bisericii nu se reduce la transmiterea unui mesaj, ci presupune însoțire, comuniune și formare, astfel încât copiii și tinerii să descopere bucuria credinței și sensul apartenenței la Cristos.

Lucrările conferinței au fost susținute de momente de rugăciune, celebrarea Sfintei Liturghii, ateliere de formare și schimburi de experiență, devenind un spațiu autentic de comuniune și de reînnoire spirituală. La finalul acestei întâlniri, participanții s-au întors în țările lor cu un duh reînnoit, cu dorința de a pune în practică inspirațiile primite și cu forțe noi pentru misiunea încredințată. Pentru România, această experiență se deschide spre un nou orizont de angajare misionară, mai ales în perspectiva Zilei Naționale a Copilăriei Misionare, care va avea loc în data de 23 mai, având ca temă, inspirată din mesajul Sfântului Părinte, „Una în Cristos, uniți în misiune”.

Această chemare se înscrie într-un context aniversar deosebit pentru viața misionară a Bisericii, marcând momente semnificative: 100 de ani de la instituirea Zilei Mondiale a Misiunilor, 200 de ani de la întemeierea Asociației „Rozariul Viu” de către Fericita Pauline Jaricot și 110 ani de la înființarea Uniunii Misionare, cea de-a patra Operă Pontificală Misionară, fondată de Fericitul Paolo Manna. În acest cadru, experiența de la Bratislava confirmă că misiunea se naște din comuniune și se împlinește în unitatea cu Cristos, devenind expresia vie a iubirii lui Dumnezeu în lume.

Cardinalul a spus că este frumos când adunările de tineri dedică o parte din timpul lor adorării Domnului în Euharistie. „Îl recunoaștem ca fiind cu adevărat prezent, sub speciile euharistice, iar aceasta este o parte integrantă a credinței noastre”, a spus el. „Altfel, credința noastră este în zadar… Pentru că dacă Cristos nu este prezent în pâinea euharistică și în vinul euharistic, înseamnă că El nu a înviat, așa cum spune Sfântul Pavel.” Pe fondul provocărilor cu care se confruntă credința în Euharistie, pr. dominican Thomas Joseph White, rectorul Angelicum, a descris procesiunea ca fiind un semn al unei renașteri în rândul tinerilor. Angelicum a instituit adorația condusă de studenți în 2001, ca răspuns la învățăturile Sfântului Toma de Aquino și ale Sfântului Ioan Paul al II-lea.

„Adorația euharistică a devenit mai proeminentă cel puțin în unele zone ale Bisericii în ultimele decenii. O parte din acest lucru a avut legătură cu inițiativele din timpul pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea, când [adorația condusă de studenți] a început aici”, a spus pr. White. „Sfântul Toma a înțeles profund acest mister [al Euharistiei]; l-a contemplat, a scris despre el, iar studierea gândirii sale despre Euharistie aici îi conduce pe studenții noștri către o apreciere mai profundă a Euharistiei”. De asemenea, îi ajută pe studenți să se roage mai profund „și să explice misterul Euharistiei lumii de astăzi, ca misionari ai secolului al XXI-lea”.

Marcia Vanderstraaten, care este din Singapore și studiază pentru o licență în teologie (similară cu un masterat), a descris programul de adorație condus de studenți ca fiind o binecuvântare, oferindu-le acestora posibilitatea de a se ruga între cursuri. Studenții „găsesc o mare mângâiere în faptul că pot să îl vadă pe Isus în timpul pauzelor, rugându-se și meditând. Prezența euharistică în mijlocul comunității noastre este ceva care contează cu adevărat pentru mulți dintre noi”, a spus ea.

Episcopul Robert Barron din Dieceza Winona-Rochester, Minnesota, a numit atacul lui Trump la adresa Pontifului drept „lipsit de respect”. Mons. Barron, care face parte din Comisia pentru Libertare Religioasă a lui Trump, a declarat într-o postare pe X că comentariile lui Trump „au fost complet nepotrivite și lipsite de respect” și „cred că președintele îi datorează Papei scuze”. „[Comentariile lui Trump] nu contribuie deloc la o conversație constructivă”, a spus el. „Este prerogativa Papei să articuleze doctrina catolică și principiile care guvernează viața morală. În ceea ce privește aplicarea concretă a acestor principii, oamenii de bunăvoință pot să nu fie de acord.” Mons. Barron i-a încurajat pe oficialii catolici ai lui Trump să organizeze o întâlnire cu oficialii Vaticanului „astfel încât să poată avea loc un dialog real”, afirmând că „acest lucru este de departe preferabil declarațiilor de pe rețelele sociale”.

Episcopul Michael Burbidge din Arlington, Virginia, a declarat într-o postare pe social media: „Împreună cu Arhiepiscopul [Paul] Coakley, președintele USCCB, și cu frații mei Episcopi, am fost mâhnit de recentele comentarii ale președintelui Trump referitoare la Papa Leon al XIV-lea și la Biserică. Mă rog ca civilizația și respectul să fie pe deplin restabilite în timp ce împreună, cu harul lui Dumnezeu, lucrăm pentru pace și armonie între toți oamenii. De asemenea, să fim uniți în rugăciunea noastră pentru încetarea războiului și a violenței, astfel încât pacea lui Cristos să domnească în întreaga lume și în inimile noastre.” Episcopul Manuel de Jesús Rodríguez din Palm Beach, Florida, a postat pe X că Dieceza sa „este alături de Sfântul Părinte și respinge ferm atacurile violente și lipsite de respect pe care Donald J. Trump le-a îndreptat împotriva Sfântului Părinte.”

Arhiepiscopul de Denver, Mons. James R. Golka, a spus într-o declarație: „Mă alătur fraților mei Episcopi pentru a afirma în mod clar că remarcile recente la adresa Papei Leon de către președintele Trump nu sunt acceptabile. Un astfel de limbaj nu reflectă respectul datorat succesorului lui Petru și nu servește binelui comun.” Mons. Golka a adăugat: „Chiar și în momente de dezacord, suntem chemați să vorbim cu caritate și să căutăm un dialog care să construiască, mai degrabă decât să dărâme.” Episcopul de Buffalo, New York, Mons. Michael Fisher, a postat pe X: „Nu este vorba despre politică, ci despre cauza umanității”.

Ashley McGuire de la Asociația Catolică a spus la rândul său: „Biserica Catolică nu se încadrează în nici un fel în liniile politicii americane. Ea va acorda întotdeauna prioritate protecției vieții nevinovate în toate etapele sale, precum și cauzei celor săraci și marginalizați. Insultarea Papei, și a tuturor catolicilor prin extensie, în speranța de a face Biserica să se plieze pe agendele politice americane, este descurajantă și contraproductivă.” McGuire a adăugat: „Ne rugăm ca președintele Trump să-și ceară scuze de la Papa Leon”.

Vicepreședintele republican JD Vance, care este catolic, nu a comentat încă pe această temă, nici secretarul de stat Marco Rubio, de asemenea catolic. Senatorul Mark Kelly, D-Arizona, care este catolic, a postat pe X că „mi se pare oribil ca președintele Statelor Unite să îl atace public pe succesorul Sfântului Petru”. Liderul minorității din Camera Reprezentanților a SUA, Hakeem Jeffries, a declarat pe X că Trump l-a „atacat rușinos” pe Papă. Puțini aleși republicani s-au pronunțat. Guvernatorul democrat al Californiei, Gavin Newsom, a postat pe X: „Hei @GOP [referință la Partidul Republicat], ești de acord ca omul tău să-l atace direct pe Papă acum?” Lukas Schubert, un deputat republican din statul Montana, a contestat declarația președintelui conform căreia Papa este o „persoană liberală”. „Papa Leon este mult mai la dreapta decât președintele Trump în ceea ce privește avortul, căsătoriile gay și valorile familiei. De asemenea, el este mai mult America First cu privire la războiul din Iran”, a declarat Schubert.

Trump a postat, de asemenea, și ulterior a șters, o imagine creată de AI pe Truth Social care părea să îl înfățișeze pe el însuși ca Isus Cristos, vindecând bolnavi, ceea ce a determinat mai mulți catolici să îl acuze pe președinte de blasfemie. Edward Feser, filosof catolic și profesor la Pasadena City College, a postat pe X că comentariile lui Trump ilustrează „modul în care sclavia totală față de păcatul mândriei face un om nepotrivit pentru președinție”. „Cu toate greșelile lor, președinții anteriori au avut înțelegerea viscerală a limitelor adecvate pentru a nu-l ataca pe Vicarul lui Cristos chiar și atunci când nu erau de acord cu el”, a spus el. Feser a citat Daniel 11,36-37 ca răspuns la imaginea AI a lui Trump despre el însuși ca Cristos, care spune: „Regele va face ce va voi; se va înălța și se va mări mai presus de toți dumnezeii și împotriva Dumnezeului dumnezeilor va spune minunății. … Nu va lua în seamă dumnezeii părinților lui … căci se va mări deasupra tuturor.” Ca reacție la fotografia AI, Matt Fradd, gazda emisiunii „Pints With Aquinas”, i-a îndemnat pe catolici să „ofere astăzi un Rozariu pentru Donald Trump și toți blasfematorii. … Serios. Faceți-o. O voi face și eu.”

Shontel Brown, democrată, reprezentând Ohio, nu a făcut referire directă la remarcile lui Trump despre Papă, dar a criticat imaginea creată de AI pe X: „Nu există suficiente cuvinte pentru a denunța cât de greșit este acest lucru”. Comentariile au venit după ce Papa Leon a criticat războiul din Iran și retorica lui Trump despre țintirea întregii civilizații iraniene. Papa Leon a declarat ca răspuns la postarea lui Trump: „Nu mi-e teamă nici de administrația Trump, nici de a vorbi cu voce tare despre mesajul Evangheliei.” Marjorie Taylor Greene, o fostă membră republicană a Congresului care a fost un aliat puternic al lui Trump înainte de a se despărți de acesta în privința războiului din Iran și a modului în care a gestionat dosarele Jeffrey Epstein, a postat pe X că Trump „l-a atacat pe Papă pentru că Papa se opune pe bună dreptate războiului lui Trump din Iran și apoi a postat această fotografie cu el însuși ca și cum l-ar înlocui pe Isus”. „Acest lucru vine după postarea de săptămâna trecută a tiradei sale malefice privind Paștele și apoi amenințarea de a ucide o întreagă civilizație”, a spus ea. „Denunț complet acest lucru și mă rog împotriva acestui lucru!!!”

Trump l-a acuzat pe Sfântul Părinte că este indulgent față de Iran și a criticat opoziția Papei față de operațiunile militare ale SUA. „Nu vreau un Papă care crede că este în regulă ca Iranul să dețină arme nucleare”, a scris președintele. De asemenea, l-a criticat pe Pontif pentru că s-a opus intervenției SUA în Venezuela, care l-a înlăturat pe președintele Nicolás Maduro în luna ianuarie. Papa Leon nu a spus că Iranul ar trebui să dețină arme nucleare. El a calificat războiul dintre SUA și Israel în Iran drept „nedrept”, iar pe 7 aprilie a numit amenințarea lui Trump de a distruge o întreagă civilizație în Iran „cu adevărat inacceptabilă”.

Trump și-a atribuit, de asemenea, meritul pentru alegerea lui Robert Prevost ca Papă în mai 2025, scriind: „El nu se afla pe nici o listă pentru a deveni Papă și a fost pus acolo de Biserică doar pentru că era american”. A adăugat: „Dacă nu aș fi fost la Casa Albă, Leon nu ar fi fost la Vatican.” Postarea de pe Truth Social a apărut cu câteva ore înainte ca Papa Leon să plece luni într-o călătorie de 11 zile în patru țări africane și la o zi după ce acesta a prezidat, în Bazilica San Pietro, o veghe de rugăciune pentru pace transmisă la nivel mondial.

Președintele Conferinței Episcopilor Catolici din SUA a declarat că este mâhnit de atacul public al lui Trump la adresa Papei Leon al XIV-lea. Arhiepiscopul Paul S. Coakley de Oklahoma City a emis o scurtă declarație duminică seara, ca răspuns la postarea lungă a lui Trump pe rețelele sociale, în care îl numea pe Papă „slab în fața criminalității și groaznic în politica externă”. „Sunt mâhnit de faptul că președintele a ales să scrie cuvinte atât de denigratoare la adresa Sfântului Părinte”, a spus Mons. Coakley. „Papa Leon nu este rivalul său; iar Papa nu este un politician. El este Vicarul lui Cristos care vorbește din adevărul Evangheliei și pentru grija sufletelor.”

Președintele SUA a spus că îl preferă pe fratele mai mare al Papei, Louis Prevost, care locuiește în Port Charlotte, Florida, și care s-a descris ca fiind „de tip MAGA”. „Îmi place mult mai mult fratele său, Louis, decât îmi place de el, pentru că Louis este în totalitate MAGA”, a scris Trump. Trump l-a criticat, de asemenea, pe Papa Leon pentru întâlnirea din 9 aprilie cu David Axelrod, un fost strateg-șef al președintelui Barack Obama, numindu-l pe Axelrod „un ratat de stânga”. Vaticanul a confirmat anterior audiența, dar nu a dezvăluit ce s-a discutat.

Trump a postat, de asemenea, o imagine despre care comentatorii au spus că îl înfățișează pe el ca pe Isus Cristos, purtând o mantie în stil biblic și punând mâinile pe un bărbat imobilizat la pat, în timp ce emană lumină din degetele sale iar admiratorii privesc și vulturii și avioanele militare umplu cerul deasupra unui steag american. Conflictul public survine după săptămâni de tensiuni crescânde între Casa Albă și liderii catolici, de când Statele Unite și Israelul au lansat operațiuni militare împotriva Iranului pe 28 februarie. Apelurile Papei Leon pentru pace s-au intensificat în Săptămâna Mare, culminând cu veghea de sâmbătă, unde a denunțat o „iluzie a omnipotenței” și a avertizat că „numele sfânt al lui Dumnezeu” este „folosit în discursuri despre moarte”.

La celebrarea specială pentru pace ținută la Washington pe 11 aprilie, Cardinalul Robert McElroy a susținut că războiul actual nu îndeplinește criteriile stricte ale teoriei războiului just, în special având în vedere suferința civililor și riscul de daune disproporționate. Vaticanul nu a răspuns încă public la postarea lui Trump. Se așteptă ca Papa să sosească la Alger luni.

Această alegere survine într-un moment critic atât pentru Biserica Caldeeană, cât și pentru întreaga regiune, pe fondul provocărilor politice actuale din Irak și Orientul Mijlociu, precum și al problemelor ecleziale interne legate de unitate și de organizarea vieții bisericești atât la nivel local, cât și în diaspora. După alegere, Episcopii caldeeni au emis o declarație în care spuneau: „După profunde deliberări spirituale și fraterne, desfășurate într-un spirit de rugăciune și discernământ eclezial, și conștienți de responsabilitatea apostolică încredințată lor, Părinții Sinodului l-au ales pe Patriarhul Bisericii Caldeene conform procedurilor canonice stabilite. După finalizarea tururilor de scrutin necesare și în conformitate cu voința exprimată de Sinod, Excelența Sa Arhiepiscopul Amel Shamon Nona a fost ales Patriarh al Bisericii Caldeene și și-a ales numele de Preafericirea sa Patriarhul Mar Paul al III-lea Nona.”

Declarația continuă: „Preafericirea sa a acceptat alegerea în conformitate cu normele canonice, exprimându-și încrederea în harul lui Dumnezeu și angajamentul său de a-și exercita ministerul patriarhal cu fidelitate și responsabilitate, în deplină comuniune cu Părinții Sinodului, în slujba unității Bisericii Caldeene și a misiunii sale în patria mamă și în diaspora.” „Părinții Sinodului își înalță rugăciunile către Domnul Isus Cristos, Păstorul cel Bun, cerându-i să îi dăruiască Patriarhului ales înțelepciune și putere”, mai citim în text. „Ei își afirmă încrederea că această slujire va contribui la întărirea credincioșilor în credința lor, la consolidarea unității lor și la revitalizarea misiunii Bisericii în mărturisirea Evangheliei.” Sinodul a făcut apel, de asemenea, la toți membrii Bisericii Caldeene – clerici și credincioși deopotrivă – să se unească în jurul noului Patriarh și să îl sprijine prin rugăciune și responsabilitate comună pentru binele Bisericii și dezvoltarea misiunii sale.

Arhiepiscopul Nona s-a născut în Alqosh, în nordul Irakului, în 1967. A fost hirotonit preot în 1991, după ce și-a încheiat studiile la Seminarul patriarhal din Bagdad. Ulterior, a urmat studii superioare la Roma, obținând un doctorat în antropologie teologică la Universitatea Pontificală Laterană. A slujit în parohii din Alqosh înainte de a fi numit Arhiepiscop de Mosul în 2009, într-o perioadă marcată de escaladarea violențelor împotriva creștinilor din Irak. În timpul evenimentelor din 2014, a părăsit Mosulul împreună cu credincioșii săi după preluarea orașului de către gruparea teroristă ISIS, moment care a marcat un punct de cotitură în istoria modernă a Bisericii Caldeene.

În 2015, Sfântul Scaun l-a numit capul Eparhiei caldeene Sf. Apostol Toma din Australia și Noua Zeelandă, unde și-a continuat slujirea pastorală în rândul diasporei caldeene. Numirea sa vine în urma retragerii Cardinalului Raphael Sako, ce a anunțat că și-a prezentat demisia Papei Leo al XIV-lea din proprie inițiativă în dimineața zilei de 9 martie, pentru a se putea „dedica în liniște rugăciunii, scrisului și slujirii simple”. Momentul ales a stârnit controverse în cadrul comunității caldeene. Sfântul Părinte a acceptat, pe 10 martie, demisia Episcopului Emanuel Shaleta, un Episcop catolic caldeean arestat în San Diego în luna martie, sub acuzația de deturnare de fonduri ale Bisericii. Se presupune că Mons. Sako ar fi încercat să îl susțină sau să îl transfere pe Episcopul aflat în dificultate într-o funcție superioară, ceea ce i-a determinat pe mulți să se întrebe dacă scandalul financiar a jucat un rol în decizia Patriarhului.

Acordul privind anumite aspecte juridice a fost semnat în 2024 de către secretarul de stat al Vaticanului, Cardinalul Pietro Parolin, și de către prim-ministrul de atunci, Petr Fiala. Ulterior, acesta a fost aprobat de ambele camere ale Parlamentului țării și a fost înaintat președintelui țării pentru ratificare. Cu toate acestea, un grup de senatori a depus o plângere la Curtea Constituțională, care, pe 1 aprilie, a declarat că două părți ale acordului sunt problematice. Hotărârea spune că concordatul ar „oferi entităților juridice ale Bisericii Catolice un instrument puternic pentru a împiedica punerea la dispoziție a documentelor lor (materialelor de arhivă)”. Arhivele bisericești sunt surse importante de bogăție culturală și istorică, dar acordul ar „scuti Biserica Catolică de obligația de a respecta Legea arhivelor, care ar continua însă să se aplice tuturor celorlalte Biserici”, a explicat Curtea. A doua obiecție se referă la secretul Spovezii, care ar fi aplicat fără nici o excepție și ar constitui „o încălcare clară a neutralității statului și a principiului tratamentului egal al diferitelor Biserici”. Fiecare parte a tratatului l-a interpretat în mod diferit, a observat hotărârea, adăugând că secretul Spovedezii ar fi mai bine protejat decât secretul profesional.

Trei dintre cei 15 judecători ai Curții Constituționale au prezentat o poziție diferită, argumentând că instanța nu a abordat o parte importantă a dosarului juridic prezentat de senatori, cum ar fi obiecțiile față de „presupusul privilegiu al Bisericii Catolice în furnizarea de îngrijire pastorală în diverse tipuri de instituții și facilități”. Cu toate acestea, ei au recunoscut că „Sfântul Scaun este un subiect de drept internațional, pe care Republica Cehă l-a recunoscut”, și astfel acesta este „fără îndoială un motiv obiectiv pentru tratamentul diferit al Bisericii Catolice în diverse chestiuni”. Ei au susținut în continuare că cele două pasaje problematice din decizia majorității nu sunt în conflict cu constituția. Alți doi judecători au prezentat fiecare o poziție diferită. Unul dintre ei, judecătorul Tomáš Langášek, a susținut că „opiniile disidente arată că era posibilă adoptarea unei interpretări raționale a concordatului, cu bună-credință, care să nu intre în nici un fel în conflict cu ordinea constituțională”. El a declarat că consideră decizia „o schimbare paradigmatică în rolul și funcția justiției constituționale”. Curtea Constituțională s-a opus intenției Parlamentului „de a-și asuma o obligație juridică internațională de a menține” standardul deja existent și „garantat legal de protecție a drepturilor și libertăților religioase fundamentale în viitor”, a opinat Langášek. „Preocuparea Curții pentru tratamentul egal al Bisericilor și comunităților religioase este doar o problemă secundară”, a adăugat judecătorul constituțional.

„Este o victorie politică pentru unii și o înfrângere juridică pentru oamenii, credincioși și necredincioși, care consideră libertatea religioasă o valoare importantă”, a comentat Jakub Kříž, avocat care predă la Facultatea de Teologie Catolică a Universității Carol din Praga. În același timp, el a spus că crede că „absența unui concordat nu este o tragedie” nici pentru libertatea religioasă, nici „pentru catolici care, la urma urmei, beneficiază întotdeauna cel mai mult atunci când statul nu se înțelege cu ei”. Propunerea „nu ar fi avut nici o șansă de succes dacă” președintele ceh Petr Pavel „nu ar fi intervenit și nu ar fi introdus noi argumente”, sugerând, de exemplu, că „acordul contrazice suveranitatea statului și caracterul său secular și republican”, a subliniat profesorul. Acordul negociat era „slab ca și conținut, inofensiv, aproape lipsit de substanță”, iar partea cehă nu a încercat să „negocieze nimic dincolo de ceea ce este deja în vigoare astăzi”, a spus Kříž, adăugând că acesta avea „mai degrabă o valoare simbolică”.

Decizia a fost o „mare dezamăgire” și „un eveniment foarte nefericit”, a deplâns pr. Jiří Rajmund Tretera, dominican și profesor de drept canonic la Facultatea de Drept a Universității Carol. În ceea ce privește sigiliul Spovezii, „nu va exista nici o schimbare față de situația actuală”, întrucât tuturor credincioșilor „li s-a garantat că actualele dispoziții legale” privind „secretul Spovezii nu pot fi eliminate atât de ușor” dacă un grup ostil religiei „ar ajunge la putere în statul nostru democratic”, a spus preotul. Pr. Tretera a mai spus că, în opinia sa, Curtea Constituțională a comis „un atac neintenționat împotriva mișcării ecumenice”. Kříž a clarificat că „Bisericile necatolice nu s-au opus” tratatului și că „multe dintre ele chiar l-au salutat, văzându-i rolul de stabilizator al garanțiilor libertății religioase”. Singura cale de urmat este „să se înceapă negocierile de la zero”, întrucât nu este vorba de „un proiect de lege din care se poate șterge o frază”, a avertizat avocatul. Cu toate acestea, el s-a declarat sceptic că Sfântul Scaun ar risca o altă „situație jenantă”, întrucât „Republica Cehă s-a dovedit a fi un partener internațional destul de nesigur”.

Misiunea organizației cu sediul în Ohio este „de a ajuta creștinii necatolici, clerici și laici, să descopere adevărul și frumusețea catolicismului și să parcurgă călătoria spre casă, spre comuniunea deplină cu Biserica Catolică”. Organizația observă „o creștere uriașă” a numărului de persoane care se alătură Bisericii „pe toate planurile”, a spus Grodi. „Aici, la The Coming Home Network … lucrăm în special cu oamenii care se află în această călătorie, care pun întrebări, care caută ajutor”, a spus Grodi. „Și în ultimii ani, am văzut o creștere de 50% a numărului de pastori protestanți care ne-au contactat pentru ajutor în a deveni catolici.”

Rețeaua ajunge la mii de persoane care caută informații și sprijin printr-o serie de resurse, inclusiv conferința Clergy Convert, care invită în mod special foști pastori și slujitori protestanți și alți creștini necatolici care au devenit catolici sau care se pregătesc să intre în Biserică. După o primă conferință de succes în 2025, rețeaua și Centrul de Teologie Biblică St. Paul vor găzdui o a doua întâlnire în perioada 1-3 mai în Steubenville, Ohio.

Este vorba despre un „grup demografic destul de larg” al celor care se alătură Bisericii Catolice, deoarece „nu este doar un fenomen local”, a spus Grodi. „Se întâmplă în jurul SUA și în jurul lumii.” „Cred că în urmă cu 20-30 de ani vedeam o mulțime de oameni relativ mai în vârstă, mai bine educați, mai interesați de doctrină. În zilele noastre, cred că vedem … un interes demografic mult mai larg pentru Biserica Catolică din tot felul de motive.” Există, de asemenea, „o mulțime de oameni care au fost crescuți sau care s-au născut catolici și se întorc la Biserică”, a spus el.

„De multe ori, oamenii care au fost crescuți catolici și pleacă este greu să îi aduci înapoi pentru că ei cred că au înțeles deja, că știu deja ce este catolicismul”, a spus Grodi. Dar, „există o vizibilitate reînnoită a identității catolice care îi atrage înapoi acasă pe oamenii care au fost crescuți în religia catolică”. Grodi a spus că motivele pentru care atât de mulți se convertesc la credința catolică sunt variate, dar a remarcat că „există o mare dorință pentru Isus în Sfânta Euharistie”. „Avem o creștere a zgomotului în lume, iar oamenii caută o fundație solidă, un loc unde să meargă, unde să aibă o relație corectă cu adevărul și să caute adevărul. Cred că, de asemenea, au existat lucruri care au dărâmat barierele pentru ca oamenii să ia în considerare Biserica Catolică”, a spus el.

Papa Leon al XIV-lea ar putea ajuta la inspirarea oamenilor prin „mărturia sa foarte vizibilă și clară a identității catolice, precum și prin multe convertiri publice notabile care cred că au dărâmat zidurile pentru ca unii oameni să ia în considerare catolicismul”, a spus el. „Când se ajunge la persoană, totuși, cred că atât de mulți oameni sunt în căutarea Sacramentelor. Ei caută aceste mari daruri de la Dumnezeu ale prezenței Sale, în care El promite să vină și să fie cu noi în mijlocul întregului zgomot”, a spus Grodi. „Biserica, călăuzită de Duhul Sfânt cu ajutorul Scripturii, al Tradiției și al autorității magisteriale a Bisericii, oferă oamenilor un loc în care să vină să își aducă întrebările și să caute răspunsuri și să aibă încredere că există 2.000 de ani de tradiție în căutarea adevărului”, a spus Grodi.

În general, noii catehumeni nu au o tradiție religioasă anterioară, fiind conduși în principal de experiențe de viață dificile, de o căutare profundă a unui sens sau de întâlniri spirituale care au lăsat o amprentă durabilă asupra vieții lor, potrivit raportului. Provinciile ecleziastice cu cel mai mare număr de Botezuri au fost Paris, cu 3.184, urmată de Marsilia, cu 1.437 și Lyon, cu 1.200. Raportul subliniază o creștere notabilă în Dieceza militară, cu sediul în capitala Franței, în special în timpul pelerinajului militar la Lourdes. Mons. Olivier de Germay, Arhiepiscop de Lyon și responsabil cu catehumenatul în țară, a reflectat asupra acestei noi realități, una care „nu încetează să ne surprindă și să ne provoace”. Deși societatea este conștientă de mult timp de eșecul lumii în a oferi răspunsuri la „aspirațiile profunde ale ființei umane”, prelatul francez și-a exprimat surprinderea față de „rapiditatea și amploarea setei de Dumnezeu care se manifestă astăzi”. Acest fenomen deschide un nou orizont și reprezintă o „provocare majoră” pentru Biserică, a spus el, care trebuie să ofere orientări adecvate pentru inițierea în viața creștină.

Pentru Mons. de Germay, situația îi solicită și pe „veteranii experimentați ai vieții creștine”, care sunt invitați „să devină din nou conștienți de modul în care Dumnezeu poate pătrunde [în viața unei persoane] și o poate transforma”. Printre noile inițiative pentru a face față numărului în creștere, se remarcă Conciliul regional lansat de cele opt Dieceze din regiunea Île-de-France. Intitulat „Catehumeni și neofiți: Noi perspective pentru viața Bisericii noastre în Diecezele noastre”, Conciliul se va desfășura până în mai 2027. După colectarea feedback-ului de la catolici, inclusiv de la noii botezați, Conciliul își propune să dezvolte un răspuns adecvat la numărul tot mai mare de convertiți și să stabilească orientări comune la nivel provincial. Conciliul provincial încurajează celelalte Dieceze din afara regiunii Île-de-France să lanseze alte inițiative axate pe propuneri specifice pentru creșterea participării noilor botezați la liturgie.

„Dumnezeu ne-a deschis calea spre sfințenie. Este largă și este legată de Sacramente – Botezul și Spovada”, le-a spus Episcopul Jourdan noilor botezați. A adăugat că atunci când Sacramentele ne însoțesc, calea sfințeniei este reală, iar Fer. Arhiepiscop Profittlich a dat mărturie în acest sens. „Sfințenia nu poate fi obținută într-o singură zi. Este o călătorie, dar Dumnezeu cu Sfinții Săi și Fer. Profittlich ne oferă posibilitatea de a ne însoți pe această cale cu propria Sa lumină”, a spus el. Catolicii din Estonia au fost binecuvântați cu o mare bucurie în acest Paște, deoarece au sărbătorit Duminica Paștelui cu propriul lor mijlocitor, Fer. Eduard Profittlich, care a fost beatificat pe 6 septembrie 2025. Ei și-au împărtășit bucuria creștină cu zecile de adulți care au fost botezați la Liturghie.

Deoarece adulții care au fost botezați anterior în alte confesiuni creștine sunt de obicei acceptați ca membri cu drepturi depline ai Bisericii Catolice, în acest an au fost mulți care au dorit să se alăture Bisericii și au fost primiți în Biserica Catolică la Liturghia din Duminica Paștelui, nu în timpul Vigiliei pascale. Numărul record de noi catolici primiți în Biserică stă mărturie că Biserica Catolică din Estonia este în creștere. Beatificarea Arhiepiscopului Eduard Profittlich a dat cu siguranță un nou impuls activității Bisericii, precum și vizibilitatea sporită a Bisericii în societate și activitatea fructuoasă a Episcopului Jourdan în Estonia. Fragilitatea și durerea generală din lume au, de asemenea, un impact asupra convertirii religioase, deoarece oamenii caută să găsească un teren comun în speranța și iubirea pe care le oferă Biserica. Alți adulți participă deja la sesiuni de cateheză în Dieceza de Tallinn, pe măsură ce se pregătesc să se alăture Bisericii Catolice din Estonia de Paștele viitor.

„Explozia” de botezuri ale adulților în Franța este un fenomen relativ recent. Acesta s-a intensificat în ultimul deceniu, cu o accelerare marcată în urma pandemiei COVID-19, atingând niveluri record începând cu 2024. În cadrul acestui tablou național, Parisul se remarcă ca o inimă pulsantă a acestei reînnoiri. Conform cifrelor furnizate de Arhidieceză, 788 de catehumeni adulți vor fi botezați în oraș în timpul Vigiliei pascale, o creștere de 17% față de anul precedent. Aceste botezuri vor avea loc în 94 de parohii și mai multe comunități, mobilizând peste 1.000 de însoțitori, majoritatea laici. Distribuția pe vârste este caracterizată de o predominanță a persoanelor tinere, cu aproape o treime sub 25 de ani, aproximativ jumătate între 26 și 40 de ani și 1 din 5 peste 40 de ani, cu candidați cu vârste cuprinse între 18 și 73 de ani. Femeile rămân majoritare în rândul catehumenilor, reprezentând 58% în Paris, o proporție conformă cu modelele naționale.

Lista parohiilor pariziene cu un număr deosebit de ridicat de catehumeni dezvăluie un peisaj care traversează sensibilitățile ecleziale și geografiile sociale. Parohiile în care Liturghia tradițională în limba latină este celebrată în mod regulat, precum Saint-Roch din primul arondisment sau Saint-Eugène Sainte-Cécile (9), se află alături de parohii din cartiere mai muncitorești sau mixte, precum Notre-Dame de Clignancourt (18), Notre-Dame de la Gare (13) sau Saint-Ambroise (11). Multe dintre aceste comunități, adesea conduse de clerici tineri și dinamici, au devenit centre vibrante ale vieții parohiale.

Robin, un catehumen în vârstă de 30 de ani care se pregătește să fie botezat la Saint-Ambroise în această sâmbătă, întruchipează această tendință. Crescut într-o familie necredincioasă, fără pregătire religioasă, el și-a început călătoria spirituală printr-un proces gradual de chestionare a scopului vieții. „Într-o lume în care totul se mișcă atât de repede, în care pierdem din vedere ceea ce contează, Biserica mi-a făcut un mare bine”, a declarat el pentru EWTN News. „M-a ajutat să pun din nou «de ce»-ul în centrul tuturor lucrurilor”. Calea sa a fost modelată de o dorință crescândă de liniște și contemplare, precum și de o tânjire după frumos.

„Mergeam la biserici pentru a găsi un moment de calm, în care timpul să se oprească”, a explicat el. „Căutam un loc în care să te poți asculta și să reflectezi la ceea ce vrei să faci cu viața ta.” „Ceea ce mă mișcă profund”, a adăugat el, „este frumusețea care înconjoară biserica mea – arhitectura sa, muzica sa… acolo simt ceva puternic.” Ca mulți catehumeni, Robin a descris o experiență de primire care s-a dovedit decisivă. Într-o etapă timpurie a călătoriei sale, el a întâlnit un tânăr preot paroh care, în ciuda unui program încărcat, și-a făcut timp să vorbească cu el. „Am vorbit timp de o oră. A fost incredibil de liniștitor”, își amintește el. Apoi a fost prezentat unui grup de credincioși din parohie, care l-au însoțit pe tot parcursul catehumenatului, formând ceea ce el descrie ca fiind „o legătură profundă de umanitate”.

Această dimensiune comunitară pare să fie un factor-cheie în creșterea actuală. În timp ce modelul francez de catehumenat a fost în mod tradițional mai mult individual, numărul tot mai mare de candidați determină parohiile să își regândească abordarea, favorizând adesea o dinamică de grup care favorizează un sentiment de apartenență încă de la început. Mulți catehumeni provin din familii cu puțin sau deloc trecut creștin, reflectând o schimbare mai largă de la catolicismul cultural către o credință mai deliberată, bazată pe convingeri. La nivel național, numărul catehumenilor care se identifică ca neavând o tradiție religioasă reprezintă acum o proporție comparabilă cu cea a celor care provin din medii creștine.

Amploarea fenomenului provoacă acum o reflecție serioasă în rândul liderilor Bisericii franceze. Ca răspuns la creșterea constantă a numărului de Botezuri de adulți, cele opt Dieceze din regiunea Île-de-France, împreună cu Dieceza forțelor armate, au convocat un Conciliu provincial care se va deschide pe 31 mai la Catedrala Notre-Dame. Sub tema „Catehumeni și neofiți: Noi perspective pentru viața Bisericii noastre”, Conciliul va încerca să discearnă modul în care structurile locale și practicile pastorale ar trebui să se adapteze la această creștere neașteptată.

„Mă îngrijorează faptul că celebrările cu Împărtășanie înlocuiesc din ce în ce mai mult celebrarea Euharistiei în zilele de duminică”, a spus Arhiepiscopul. „Aceasta, iubiți frați, nu mai este ceva catolic, și vă rog insistent să contracarați acest lucru încă de la început!” Slujbele în cauză sunt celebrări ale Liturgiei Cuvântului în care sunt distribuite credincioșilor ostii consacrate anterior, dar nu este celebrată Liturghia. Cardinalul Woelki a dedicat o mare parte a predicii sale centralității Euharistiei în viața preotului. Celebrarea Liturghiei este „în ultimă instanță de neînlocuit și nu poate fi substituită”, a spus el, potrivit Domradio din Köln.

Liturghia zilnică nu este doar o practică devoțională, ci este „constitutivă pentru ființa și activitatea noastră preoțească”, le-a spus Cardinalul preoților adunați în catedrală. El a avertizat că, dacă preoții neglijează celebrarea zilnică, riscă să îndepărteze și mai mult credincioșii de oportunitatea de a participa la Euharistie. „Chiar dacă doar câțiva credincioși sau chiar nici un credincios nu ar veni la celebrare, celebrarea zilnică este semnificativă pentru noi, preoții, și esențială din punct de vedere spiritual pentru însăși supraviețuirea noastră”, a spus Cardinalul. A făcut un apel la o revenire conștientă la rolul central al Euharistiei, indicând practica Bisericii primare, în care comunitatea se aduna în jurul unei singure celebrări duminicale. Reînvierea acelui spirit, a spus el, ar putea consolida unitatea parohială și ar putea pune în mișcare „o reînnoire spirituală și euharistică”.

După numărul de catolici înregistrați, Arhiepiscopia de Köln este una dintre cele mai mari Dieceze din Germania. Cu toate acestea, doar aproximativ 6% dintre catolicii săi participă regulat la Liturghia duminicală, sub media națională germană de 6,8%. Celebrările duminicale cu Împărtășanie au devenit o opțiune în Arhiepiscopie abia în ultimii ani. Cardinalul Woelki însuși a propus această măsură încă din aprilie 2022, potrivit unor rapoarte din iunie 2023. Celebrările au fost introduse în 2024.

– Din perspectiva Observatorului Vaticanului, care este semnificația misiunii Artemis II de a readuce oamenii în vecinătatea Lunii după mai bine de 50 de ani?

– Programul Artemis reprezintă o evoluție importantă din perspectiva zborurilor spațiale cu echipaj uman. De la misiunile Apollo, înțelegerea noastră asupra Lunii și tehnicile științifice de care dispunem pentru a răspunde la multe dintre întrebările fără răspuns s-au îmbunătățit. O posibilă aterizare pe Lună ne va permite să răspundem la mai multe întrebări privind originea Lunii. În plus, există o conștientizare tot mai mare a faptului că Luna ar putea găzdui mai multe experimente științifice care nu ar fi posibile de pe Pământ din cauza abundenței poluării electromagnetice. Partea îndepărtată a Lunii rămâne ferită de diverse forme de poluare electromagnetică provenită de pe Pământ și este ideală pentru a capta semnale slabe din cosmos.

– Cum vede Biserica Catolică zborurile spațiale cu echipaj uman astăzi — s-a schimbat această perspectivă de la era Apollo?

– Programul Apollo — condus de NASA — s-a concentrat pe efortul uman și pe a face imposibilul posibil. Astăzi, există mult mai mulți actori în spațiu, incluzând numeroase companii private axate exclusiv pe beneficii comerciale. Biserica Catolică, deși încurajează toate formele de progres uman, este deosebit de preocupată ca beneficiile acestor tehnologii să conducă la binele tuturor și nu la accentuarea inegalității și a nedreptății. Mai mult, Vaticanul este deosebit de preocupat de poluarea mediilor virgine din spațiu (de exemplu, Luna sau alte planete) și de riscul major al creșterii deșeurilor spațiale.

– Artemis II este mai degrabă o misiune de testare decât o aterizare — ce ne spune accentul pus pe pregătire și răbdare despre modul în care trebuie să abordăm explorarea?

– Artemis II face parte dintr-un program pe termen lung de a readuce omenirea pe Lună. Deși au trecut 50 de ani de când am fost ultima oară pe suprafața Lunii, acum avem o înțelegere mult mai bună a riscurilor implicate. În același timp, o mare parte din tehnologia care va fi utilizată în programul Artemis nu a fost niciodată testată pentru acest tip de întreprindere. În orice formă de misiune spațială care implică persoane umane, sunt necesare cele mai înalte forme de responsabilitate și securitate. De aceea, NASA manifestă o mare prudență în efectuarea tuturor pregătirilor necesare înainte de a ateriza din nou pe Lună.

– Unii critici susțin că explorarea spațiului ne distrage atenția de la a ne ocupa de suferința și nedreptatea de pe Pământ. Cum răspunde Biserica la această îngrijorare?

– Biserica Catolică a susținut de mult timp explorarea spațiului, încă din primele zile ale misiunilor Apollo. Ea înțelege valoarea simbolică a explorării spațiului și efectul acesteia asupra altor dimensiuni ale vieții umane. Totuși, în același timp, este foarte preocupată ca explorarea spațiului să nu ducă la o creștere a nedreptății aici, pe Pământ. Din acest motiv, s-a exprimat cu deosebită vehemență cu privire la tratatele internaționale și reglementările privind utilizarea spațiului și călătoriile spațiale care trebuie puse în aplicare — pentru a asigura pacea, dreptatea și ca beneficiile sale să ajungă la toți.

– Privind în viitor, ce întrebări sperați că viitoarele misiuni spațiale vor ajuta umanitatea să exploreze?

– Călătoriile spațiale umane către Marte ne vor cere să înțelegem efectul pe termen lung al călătoriilor spațiale asupra persoanei umane. Cea mai lungă perioadă petrecută de o persoană în spațiu a fost de 437 de zile. Înainte de a putea întreprinde misiuni spațiale mai lungi, trebuie să înțelegem cum să facem față urgențelor medicale în spațiu. Recenta întoarcere a astronauților de la stația spațială din cauza unei urgențe medicale arată cât de dificil poate fi acest lucru.

Fără a se abate de la acest context, Cardinalul a arătat gestul spălării picioarelor ca fiind inima Paștelui creștin. „Isus”, a spus el, „transformă gestul celui care pleacă în gestul celui care slujește. În logica lui Dumnezeu, exodul nu este o fugă departe de lume, ci o coborâre în lume, până în adâncurile ei. Mijlocul încins al lui Isus nu mai este semnul celui care fuge din sclavie, ci al celui care se face de bunăvoie sclav din iubire.” Din acest motiv, a continuat, „spălarea picioarelor nu este o lecție morală, nici pur și simplu un exemplu edificator, nici o scenă tandră. Este forma concretă a Paștelui lui Isus. Este modul în care Dumnezeu trece prin istorie. Este modul în care iubirea alege să intre în lume.

Reamintind dialogul dintre Isus și Petru proclamat în lecturi – „Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu Mine” – Cardinalul a subliniat natura radicală a iubirii evanghelice. Aceste cuvinte, a explicat el, nu indică o simplă apartenență, ci o comuniune profundă: „Mă puteți admira, mă puteți urma… dar dacă nu acceptați acest mod de a iubi, nu veți intra în Paștele Meu”. De aici rezultă invitația de a ne lăsa iubiți de Cristos fără rezistență. În contextul actual al Țării Sfinte, marcat de violență și frică, poate că nu este posibil „să schimbăm marile mișcări ale istoriei”, dar este posibil „să decidem dacă să stăm alături de Cristos în modul Său de a fi în istorie: nu deasupra ei, nu împotriva ei, ci alături de ea”.

Pentru Biserica Catolică locală, „adesea o Biserică obosită, o Biserică pusă la încercare, uneori tentată să se apere mai degrabă decât să se dăruiască”, aceasta înseamnă să îmbrățișeze logica slujirii: „Domnul nu ne cere să fim puternici, ci să participăm la viața Sa. El nu ne cere să rezolvăm totul, ci să nu respingem modul Său de a iubi. Pentru că Biserica participă la Cristos nu atunci când este sigură, ci atunci când acceptă să participe la înjosirea sa de sine. A avea parte cu El, pentru noi, cei care trăim și mărturisim Evanghelia pe acest pământ, înseamnă să învățăm limbajul smereniei, limbajul aplecării.”

Cardinalul a încheiat cu o întrebare adresată întregii comunități: „Vrem să avem parte cu El? (…) Vrem să intrăm într-o iubire care se smerește? Vrem o mântuire care vine prin slujire?” O astfel de alegere devine un nou exod: „o trecere de la autoapărare la dăruire, de la frică la încredere, de la mândrie la comuniune”. Într-o Țară Sfântă rănită de război, Paștele, a spus el, începe prin a ne permite să fim iubiți și prin a învăța să ne aplecăm în fața celorlalți. „Astăzi”, a încheiat Patriarhul latin, „în timp ce celebrăm Euharistia, să cerem un har esențial: să ne lăsăm spălați, să ne lăsăm slujiți, să ne lăsăm iubiți fără condiții. Pentru că numai în acest fel putem avea cu adevărat parte de viața Sa. Și numai în acest fel viața noastră, puțin câte puțin, va lua forma Paștelui Său.”

Acordul vine în urma incidentului care a avut loc duminică, atunci când Patriarhul latin al Ierusalimului, Cardinalul Pizzaballa, și pr. Francesco Ielpo, custodele Țării Sfinte, au fost opriți de poliția israeliană în fața bisericii, în timp ce intenționau să oficieze o Liturghie pentru a marca începutul Săptămânii Mari. Biroul Cardinalului Pizzaballa a declarat că a fost „prima dată în secole” când accesul unui Patriarh latin la locul sfânt a fost respins în Duminica Floriilor.

Declarația comună precizează, de asemenea, că „având în vedere starea actuală de război, restricțiile existente privind adunările publice rămân în vigoare”. Din acest motiv, Bisericile vor asigura transmisiunea în direct a liturgiilor și rugăciunilor, permițând credincioșilor din Țara Sfântă și din întreaga lume să participe spiritual. Autoritățile religioase își exprimă recunoștința față de Isaac Herzog, președintele Statului Israel, pentru intervenția sa oportună și decisivă, și adresează mulțumiri șefilor de stat și oficialilor care au acționat prompt, mulți dintre aceștia exprimându-și personal apropierea și sprijinul. Declarația subliniază cu tărie că „credința religioasă constituie o valoare umană supremă, împărtășită de toate religiile, evrei, creștini, musulmani, druzi și alții. Mai ales în vremuri de greutăți și conflicte, precum cele îndurate în prezent, protejarea libertății de cult rămâne o datorie fundamentală și comună.”

Autoritățile ecleziastice își exprimă speranța că se vor găsi în continuare soluții adecvate „care să permită desfășurarea rugăciunii în lăcașurile de cult, în special în locurile sfinte, ale tuturor religiilor”, echilibrând nevoile de securitate cu dreptul la practică religioasă, care este fundamental pentru sute de milioane de credincioși din întreaga lume. Astfel, Biserica menține un dialog continuu cu autoritățile, inclusiv cu poliția israeliană, reînnoindu-și în același timp rugăciunea pentru încetarea războiului care afectează profund întreaga regiune. „Patriarhia latină a Ierusalimului și Custodia Țării Sfinte își reafirmă angajamentul față de dialog, respect reciproc și păstrarea status quo-ului”, concluzionează declarația.

– Frate Matthew, v-ați întâlnit cu Papa Leon. Ce ne puteți spune despre această audiență?

– În primul rând, a fost a doua mea audiență la Sfântul Părinte. L-am întâlnit deja în iulie anul trecut. Istoric, a fost întotdeauna o tradiție ca superiorul de la Taizé să vină la Roma în martie, și am întrebat dacă ar fi posibil să mă întâlnesc din nou cu el. Mi-au răspuns imediat că da, ceea ce a fost o mare bucurie. El a fost foarte încurajator față de vocația comunității noastre. Suntem o comunitate ecumenică, cu frați din diferite confesiuni creștine. Acest semn al unității este foarte important pentru noi. Dar, de asemenea, această atenție față de slujirea Episcopului Romei ca slujitor al unității în cadrul poporului lui Dumnezeu. El a fost foarte încurajator în acest sens și foarte recunoscător. Cele două subiecte principale despre care am vorbit au fost unitatea și pacea, care au fost teme centrale pentru el încă de la început.

Am discutat despre suferința din regiunile afectate de război, inclusiv Ucraina și Orientul Mijlociu. Ne-am împărtășit îngrijorările și am reflectat asupra semnelor de solidaritate pe care le putem oferi și asupra modului în care putem deschide căi de dialog, deoarece vedem că armele nu produc rezultatul care este pacea. Am explorat modalități de a promova căi autentice către pace. Am vorbit, de asemenea, despre unitatea dintre creștini, precum și despre unitatea din cadrul Bisericii Catolice, ambele fiind subiecte foarte importante. Am putut observa cât de mult îi pasă Sfântului Părinte de situația tinerilor de astăzi. După pandemie, tinerii trăiesc adesea într-o mare izolare și uneori simt că nu au nevoie de contact cu ceilalți. La Taizé, primim o mare varietate de tineri cu experiențe diferite. Mulți provin din situații de izolare, dar prin experiența pe care o oferim, redescoperă importanța vieții alături de ceilalți, a vieții în comunitate.

Impresia pe care o am întotdeauna când îl întâlnesc pe Papa Leon este că are o remarcabilă capacitate de a asculta. Îți acordă timpul de care ai nevoie și nu se grăbește niciodată, ceea ce este foarte emoționant. Sper că reușește, pentru că zilele lui sunt foarte lungi. Există o mare generozitate a spiritului și o dorință reală de a călători împreună cu cei care vin să-l viziteze, lucru pe care l-am simțit profund și pentru care sunt foarte recunoscător. În lumea de astăzi, avem uneori senzația că persoanele aflate în funcții de responsabilitate sau politicienii nu fac decât să țipe unii la alții. Cum putem învăța să ascultăm din nou? A asculta nu înseamnă că trebuie să fim de acord cu totul, ci creează un spațiu în care am putea face împreună pași pe care nu i-am fi așteptat niciodată. A-i asculta pe ceilalți și a-i respecta, chiar și atunci când avem opinii diferite, este un semn autentic pentru lumea de astăzi.

– Așa cum ați spus, vocația comunității voastre este să lucrați pentru unitatea dintre creștini și, de asemenea, în cadrul familiei umane. Este mai greu pentru comunitate să lucrați la acest obiectiv în această perioadă particulară a istoriei?

– Cred că este întotdeauna important pentru mine să-mi amintesc că comunitatea s-a născut într-o perioadă de război. Fratele Roger, fondatorul nostru, a părăsit Elveția neutră în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a venit să locuiască în satul Taizé, lângă ceea ce se numea linia de demarcație în Franța. Franța era împărțită într-o parte nordică, ocupată de naziști, și o parte sudică, ce se presupunea a fi liberă. La început, a stat acolo singur timp de doi ani, apoi s-a întors în Elveția pentru că situația devenise prea periculoasă. S-a întors după război împreună cu primii frați.

Această poveste a fondării noastre îmi vorbește foarte mult astăzi, și văd foarte clar chemarea fraților noștri de a fi prezenți nu doar în Taizé, unde primim un număr mare de tineri, ci și în punctele de ruptură ale familiei umane. Pentru mine, cel mai mare pericol în Occident astăzi este acela de a cădea într-un spirit de indiferență. Am putea spune că aceste războaie sunt departe și nu ne privesc cu adevărat, când, de fapt, ceea ce se întâmplă în Ucraina și, de asemenea, în Orientul Mijlociu poate avea o consecință directă asupra noastră – nu doar pentru că petrolul se scumpește, ci pentru că privește libertatea noastră de a exista ca națiuni și libertatea noastră de a crede după credința care ne-a fost dăruită. Aceste lucruri sunt fundamentale. Dacă noi cădem în indiferență, atunci foarte repede aceste situații vor apăsa și asupra umerilor noștri.

Deci, cum putem să ne amintim de cei care luptă pentru libertate, de cei care luptă pentru dreptul de a exista în diferite țări? Cred că acest lucru se poate face doar prin căutarea unor semne concrete de solidaritate – prin vizite, prin menținerea contactului într-un fel sau altul. Așa le-aș spune celor care au prieteni în Ucraina sau în Orientul Mijlociu: păstrați legătura cu prietenii voștri. Nu-i uitați.

Este aceasta o provocare mai mare decât înainte? Nu știu. Au existat întotdeauna provocări, dar există o provocare, așa cum am spus, de a nu deveni indiferenți și de a nu ne descuraja. Când merg în Ucraina, văd reziliența incredibilă a oamenilor care nu se lasă descurajați, chiar dacă descurajarea este prezentă pentru unii. Nu trebuie să ascundem suferința incredibilă care există acolo, dar există reziliență. Când am fost în Zaporijjea de Crăciun, am văzut aceasta. Am văzut oameni care trăiesc din credința lor. Am vorbit despre experiența, pentru prima dată, a unui Crăciun în care „lumina strălucește în întuneric, iar întunericul nu a putut să o biruiască”. Avem nevoie de mărturia oamenilor care trăiesc în aceste situații. Trebuie să le ascultăm poveștile. Trebuie să vizităm cimitirele pentru a înțelege cu adevărat ce se întâmplă.

– Ce părere aveți despre indiferență? Poate un creștin să fie indiferent?

– Un creștin poate fi indiferent, pentru că un creștin este om. Dar cum putem reveni mereu la Evanghelie? Isus ne cere să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Aceasta înseamnă că nu pot cădea în indiferență când mă confrunt cu ceea ce i se întâmplă aproapelui meu. El spune: „Orice faceți celui mai mic dintre frații sau surorile mele, Mie îmi faceți”. Există o legătură directă între atenția noastră față de cei care suferă și atenția noastră față de Cristos. Cred, de asemenea, că Papa Leon a exprimat acest lucru foarte clar în Dilexi te: săracii nu pot fi separați de Cristos. Această sărăcie la care asistăm acum, în situații de război, reprezintă un imperativ.

Desigur, nu toată lumea poate merge în Ucraina sau în Orientul Mijlociu pentru a vizita. Este clar. Dar ceea ce poate face toată lumea este să se roage. Și această rugăciune este cea care ne ține treji, ceea ce înseamnă că nu uităm aceste situații, și care poate inspira intuiții în noi – modalități de a-i ajuta pe alții, poate refugiați în țările noastre, sau oameni vulnerabili pentru că au fost nevoiți să-și părăsească casele. Acest lucru este posibil pentru toată lumea. Toată lumea se poate ruga.

– Cum gestionați personal situația când vedeți atâta suferință? Îmi imaginez că uneori apare indiferența când vedeți atâta suferință în jurul vostru, iar mintea vă spune că nu puteți face nimic, așa că încercați pur și simplu să vă detașați de aceste evenimente.

– Știți, în engleză vorbim despre „oboseala compasiunii”, când ajungem la un punct în care vedem atâtea situații grave încât pur și simplu ne deconectăm. Este un pericol pentru noi toți. Cred că trebuie să acceptăm și faptul că fiecare are o capacitate diferită. Nu toată lumea poate face față unei astfel de suferințe, iar asta nu înseamnă că sunt oameni răi. Nu înseamnă că sunt indiferenți. Cu toții avem limitele noastre. Văd aceasta și la frații mei. Unii dintre ei sunt atât de absorbiți de suferință încât nu mai sunt liberi. Este foarte dificil și are nevoie de însoțire. Fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă ce poate suporta. Dar cred că, pentru noi toți, există întotdeauna posibilitatea de a ne aminti de situație în rugăciune.