„Nici un om nu este o insulă”, a declarat el, subliniind că viața creștină este un exod continuu către ceilalți și către Dumnezeu. Pontiful a avertizat asupra capcanelor unei societăți consumate de grabă, materialism și goana după profit, care riscă să prindă indivizii într-un „dinamism steril”. Într-o regiune puternic dependentă de turism, i-a îndemnat atât pe localnici, cât și pe vizitatori să redescopere simplitatea, recunoștința și valoarea relațiilor umane mai presus de simplul comerț. „Există viață atunci când dăruiești viață”, a subliniat el.

Reflectând asupra Evangheliei zilei, a evidențiat locul privilegiat al celor marginalizați în planul lui Dumnezeu. Revelația divină, a remarcat el, se manifestă adesea celor pe care lumea îi consideră nesemnificativi sau neputincioși. A citat din exortația sa apostolică Dilexi Te, care subliniază că săracii nu sunt doar beneficiari ai carității, ci purtători ai unei înțelepciuni care poate evangheliza însăși Biserica. Insulele Canare sunt un punct de tranzit cheie pentru migranții care traversează Atlanticul. În predica sa, Papa Leon a recunoscut realitățile dure cu care se confruntă migranții, inclusiv exploatarea de către traficanții de persoane, și a făcut apel la creștini să ofere nu doar ajutor material, ci adevărată fraternitate. A invitat comunitățile locale să se lase transformate de întâlnirile cu noii veniți, descriind experiențele celor săraci și ale migranților ca o sursă de înțelepciune pentru societățile adesea prinse în confort și individualism.

Încheindu-și predica, Sfântul Părinte și-a exprimat recunoștința față de locuitorii Insulelor Canare pentru spiritul lor de primire și fraternitate. A încurajat comunitățile creștine să acorde o atenție specială tinerilor, celor vulnerabili, atât celor bogați, cât și celor săraci, localnicilor și vizitatorilor. „Dumnezeu este iubire”, le-a reamintit el, citând din Prima Epistolă a lui Ioan. I-a îndemnat pe credincioși să îi ajute pe ceilalți să descopere „oceanul de iubire” din Inima lui Cristos, asigurându-se că nimeni nu se simte exclus de la întâlnirea cu Dumnezeu și cu frații și surorile lor. La sfârșitul Liturghiei, Papa Leon al XIV-lea a adus mulțumiri „lui Dumnezeu și tuturor celor care m-au primit și m-au ajutat în nenumărate feluri”, pregătindu-i vizitele la Madrid, Barcelona, Montserrat și Insulele Canare. „Mă întorc la Roma profund mișcat de marea afecțiune care m-a înconjurat”, a spus el, „și mângâiat de mărturiile de credință și iubire pentru Biserică, expresii ale marelui suflet catolic al Spaniei”.

Subliniind că Dumnezeu ne invită să participăm la propria Sa sfințenie, Pontiful a spus că această sfințenie pe care El o cere de la noi „este o abandonare plină de încredere, permițându-ne să fim transformați de Duhul Sfânt”. Papa a reflectat la faptul că suntem chemați să participăm la propria sfințenie a lui Dumnezeu în ciuda faptului că suntem din această lume, adesea „limitați și imperfecți, slabi și obosiți, și uneori răniți”. Astfel, a întrebat el, „Cum poate o inimă umană atât de vulnerabilă să răspundă unei chemări atât de înalte?” A spus că unirea inimii noastre cu Inima lui Cristos nu este o experiență rezervată doar câtorva aleși, ci mai degrabă este o călătorie sacramentală, euharistică, ce se desfășoară în fiecare zi a vieții noastre.

„Prin hirotonirea noastră am fost configurați cu Cristos, și totuși”, a spus el, „trebuie să reînnoim mereu în noi înșine darul harului prin celebrarea zilnică a Euharistiei, prin rugăciune, meditație asupra Cuvântului lui Dumnezeu și slujindu-i cu smerenie pe frații și surorile noastre”. Spunând că umanitatea noastră nu este compartimentată, Papa a adăugat: „Rugăciunea, slujirea, relațiile, oboseala, bucuriile și eșecurile – chiar și timpul sau iubirea care par aparent irosite – toate devin locuri privilegiate în care Dumnezeu se revelează pe Sine și iubirea Sa infinită”. El a spus că preotul care are o inimă dreaptă, simplă și pură poate fi contemplativ în mijlocul acțiunii, milostiv și fidel în vremuri de încercare și plin de bucurie în dăruirea de sine.

„Lumea”, a subliniat Papa Leon, „are mare nevoie de păstori care să ofere mai mult decât simple cuvinte sau programe; are nevoie de mărturia vie a unei inimi împăcate care emană parfumul dulce al sfințeniei lui Cristos”. O viață preoțească „statornică și configurată după Inima lui Isus”, a subliniat el, „este un semn credibil de unitate, pace și milă”. Astfel, într-o epocă marcată de diviziune și teamă, a spus: „Trebuie să fim constructori ai păcii și martori ai tandreții Bunului Păstor, care știe să-i adune pe cei risipiți și să-i vindece pe cei răniți. Răspunsul la chemarea la sfințenie nu constă atât în lucrări de asceză sau în efortul de a atinge perfecțiunea – deși acestea sunt necesare -, cât în aderarea plină de încredere la iubirea revelată în Inima străpunsă a lui Isus”.

Amintind că nu mai suntem noi cei care trăim, ci Cristos trăiește în noi, Sfântul Părinte le-a spus preoților: „Dăruiți-vă în întregime Lui, pentru ca să-i iubiți pe oamenii Lui cu aceeași iubire cu care El îi iubește. Această iubire este o promisiune și o garanție că, dacă ne încredințăm și ne oferim complet, nimic din noi nu se va pierde”. Papa Leon al XIV-lea a încheiat încredințându-i pe fiecare dintre preoți Fecioarei Maria, Mama Preoților. „Fie ca ea, care a păstrat în inima sa taina Fiului său, să ne învețe și pe noi să păstrăm vie și să facem să bată în noi Inima lui Cristos, Mântuitorul lumii.”

„În acest context”, a spus Pontiful, „este providențial că putem să ne adunăm, să ne vedem unii pe alții și, mai presus de toate, să recunoaștem că, indiferent de unde venim, iubirea lui Dumnezeu nu cunoaște granițe, nu face distincții, este oferită tuturor și ne aduce împreună în unitate”. Papa a continuat recunoscând dificultățile lor. „Când vă privesc fețele și vă ascult poveștile, mă gândesc și la inimile voastre — rănite de atâtea dificultăți, dar și mângâiate de iubirea pe care ați primit-o de la alte inimi, deschise, generoase și milostive”.

Pontiful a amintit că Inima lui Cristos a suferit și a fost străpunsă din iubire, dar El a fost, de asemenea, mângâiat de oameni plini de compasiune care i-au alinat durerea. A explicat universalitatea iubirii făcând referire la parabola bunului samaritean, în care un străin dintr-un oraș îndepărtat și de o altă religie a avut milă de un om rănit și maltratat. Papa a amintit, de asemenea, că, motivați de iubirea lui Dumnezeu, care ne îndeamnă să vindecăm rănile altora și să le arătăm iubire celor care suferă, Sfântul Petru, frate, și Sfântul Iosif din Anchieta au plecat din Insulele Canare pentru a propovădui Evanghelia în America, deschizând noi orizonturi misionare.

Și ei, a remarcat Pontiful, au fost migranți care s-au aventurat în necunoscut, purtând cu ei credința, speranța și iubirea ca pe cele mai mari bogății ale lor. În acele ținuturi necunoscute, „sfinții migranți și misionari” au împărtășit ceea ce aveau, primind în același timp noile daruri care le erau oferite. „Vă invit și eu să împărtășiți comorile umanității voastre, ale visurilor voastre și ale culturii voastre, pe care le-ați adus în aceste insule, și să fiți deschiși să primiți ceea ce vi se oferă”. Sfântul Părinte a subliniat că acest schimb trebuie trăit „în mod responsabil”, având în vedere „generațiile viitoare cărora dorim să le lăsăm moștenire o civilizație a iubirii”.

În această privință, Papa Leon al XIV-lea a observat că migrația poate juca un rol important, întrucât „poate deveni o oportunitate de întâlnire și îmbogățire reciprocă între popoare”. Le-a reamintit celor prezenți „că, într-un anumit sens, toți suntem migranți, pentru că toți suntem pelerini în drumul nostru spre patria cerească”. El i-a încurajat pe toți să contribuie la umanizarea acestei călătorii, ajutând în orice mod pot. Sfântul Părinte și-a exprimat, de asemenea, recunoștința față de reprezentanții guvernului, ai diverselor instituții și față de numeroșii oameni de bunăvoință a căror colaborare face posibilă această ajutorare umanitară concretă, redând speranța și demnitatea atâtor oameni.

Sfântul Părinte a spus că numele centrului de primire, Las Raíces, „rădăcinile”, i-a atras atenția, amintind că regretatul Papă Francisc, „care dorea atât de mult să fie alături de voi”, obișnuia să folosească imaginea rădăcinilor pentru a sublinia importanța la a ne aminti originile noastre, a rămâne uniți și a avea încredere în Domnul. Sfântul Părinte a amintit că Papa Francisc a scris în Exortația sa apostolică Christus Vivit că aceia care se încred în Domnul sunt „ca pomul plantat lângă apă, care-și întinde rădăcinile pe mal; nu se teme când vine arșița, frunzele lui sunt verzi”.

Invocând aceeași imagine, Papa Leon s-a rugat pentru cei prezenți să rămână ferm înrădăcinați în Domnul, „astfel încât nici o furtună să nu vă îndepărteze de prezența Sa, care întărește și dă viață”. „Iubiți prieteni, vă port în inima mea și vă voi aminti în rugăciunile mele”, a spus el. Papa a încheiat rugându-se ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe ei, pe familiile lor și pe toți cei care le fac bine, și ca Fecioara Maria, Mângâietoarea Migranților, să-i însoțească și să-i ajute mereu cu protecția ei maternă.

Aceasta este o iubire, a spus Sfântul Părinte, care „ne pătrunde întreaga ființă” și este „foc pentru suflet, lumină pentru minte, pace, un impuls irezistibil spre libertate… chin pentru inimă”. În această iubire divină „necondiționată” își are rădăcinile propria noastră vocație de a iubi. Papa a trecut apoi la a doua lectură a zilei, preluată din prima Epistolă a lui Ioan. În cuvintele Apostolului, a spus el, se află o invitație „de a-i îmbrățișa pe cei care suferă, cu compasiune maternă”. Compasiunea noastră, însă, a spus el, nu trebuie să se oprească la ajutorul material, ci mai degrabă să dea naștere unui efort de a promova dezvoltarea „spirituală, intelectuală și fizică” a celor aflați în nevoie.

Liturghia zilei a avut loc în ajunul solemnității Preasfintei Inimi a lui Isus. Încheindu-și omilia, Papa Leon a spus că dorește să reflecteze asupra unei caracteristici particulare a Inimii lui Cristos: smerenia. Pontiful a spus că, „amețiți de zgomotul unui «eu» bombastic, omniprezent și neliniștit”, mulți oameni de astăzi „nu au tăcerea necesară pentru a auzi în interiorul lor… inima ascunsă și bătândă a iubirii”. Isus, a sugerat Papa, ne arată soluția: „trebuie să coborâm de pe piedestalele aroganței care ne despart și să ne vedem în smerenia care ne unește”.

Adresându-se celor adunați în Catedrală, Sfântul Părinte le-a mulțumit pentru mărturia lor față de ceea ce a descris drept o „Biserică vie”, ce reflectă „bucuriile și speranțele, durerea și angoasa oamenilor timpului nostru, în special ale celor săraci sau aflați în suferință.” A spus că a venit în insule „ca părinte și frate în credință”, amintind cuvintele rostite la începutul pontificatului său: „Împreună cu voi sunt creștin, și pentru voi sunt Episcop”.

Construind Biserica împreună

Reflectând asupra lecturii zilei din Scrisoarea către Efeseni, Pontiful a subliniat importanța recunoașterii diferitelor daruri și slujiri din Biserică și a folosirii lor pentru a construi unitatea. „Chemarea Domnului răsună din nou în inimile noastre astăzi și ne confirmă vocația și misiunea: să construim împreună Biserica, întemeiată pe Cristos, «piatra din capul unghiului»”, a spus el. I-a îndemnat pe credincioși „să construiască pe ceea ce este bun, să armonizeze diferențele și să lucreze împreună pentru binele tuturor”.

Purtând Crucea

Papa a vorbit apoi despre două atitudini pe care le-a descris ca esențiale pentru creștinii care vor să devină „arhitecți înțelepți” în construirea a ceea ce a numit „civilizația iubirii.” Prima era asumarea Crucii lui Cristos. Folosind imaginea mării care înconjoară Insulele Canare, Sfântul Părinte a remarcat că, deși oceanul evocă acasă și apartenența, poate simboliza totodată provocarea, distanța și incertitudinea. Citându-l pe Sfântul Augustin, a amintit că umanitatea tânjește după adevărata sa patrie, dar trebuie să traverseze „marea acestei lumi” pentru a o atinge. „Ca să ne arate calea, a venit El Însuși, Cel spre care tânjeam să mergem”, a citat Pontiful. „Nimeni nu poate traversa marea acestei lumi dacă nu poartă Crucea lui Cristos.” A spus apoi că sfinții oferă un exemplu despre cum să înfrunți dificultățile vieții încrezându-te în Cristos. „Când au înfruntat furtunile vieții, au știut să-l ia pe Isus în bărcile lor; s-au încrezut în El, au îmbrățișat Crucea și astfel au potolit valurile incertitudinii și fricii”, a explicat el.

O spiritualitate euharistică

A doua atitudine evidențiată de Papa Leon a fost necesitatea cultivării unei spiritualități euharistice. S-a referit la tradiția locală îndelungată de a arunca petale de flori înaintea Sfântului Sacrament în timpul celebrărilor Înălțării la cer, descriind-o ca pe un memento că Cristos este centrul vieții creștine. „În pelerinajul nostru, ținta este întâlnirea cu Cristos; El este centrul vieții creștine, în fața Căruia ne plecăm genunchii în adorație, în jurul Căruia ne adunăm pentru a forma un singur trup”, a spus el. Citând din Lumen Gentium, a subliniat că participarea la Euharistie întărește unitatea Bisericii și trebuie să îi conducă pe credincioși spre un simț mai profund al comuniunii. „A cultiva o spiritualitate euharistică înseamnă a aprofunda «o spiritualitate a unității ecleziale în iubire»”, a spus el.

Privind înainte cu speranță

Încheindu-și discursul, Papa Leon i-a îndemnat pe membrii Bisericii locale să se hrănească din mărturia numeroșilor bărbați și femei sfinte care au modelat istoria creștinismului în Insulele Canare. I-a îndemnat pe credincioși să rămână uniți în credință, speranță și caritate, descriind aceste virtuți, în cuvintele Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, drept „trei stele care răsar pe cerul vieții noastre spirituale pentru a ne călăuzi spre Dumnezeu”. Încredințând Biserica din Insulele Canare Fecioarei Maria sub titlul „Stella Maris”, Steaua Mării, Papa i-a încurajat pe catolici să își continue misiunea cu încredere, cerând Duhului Sfânt harul de a rămâne uniți și fideli în fața provocărilor epocii prezente.

Întâlnirea a avut loc la așa-numitul „Port al Rușinii”, unde, în 2020, mii de migranți au sosit în decurs de câteva zile, pe măsură ce pandemia de COVID-19 se extindea. Pentru mulți dintre cei care fug de sărăcie, conflicte și exploatare din Africa de Vest, Insulele Canare reprezintă cea mai apropiată poartă de acces către Europa, la care ajung după călătorii periculoase peste Atlantic în bărci de lemn supraaglomerate. Pe fundalul portului și al Oceanului Atlantic, Pontiful a ascultat mărturiile unui salvator maritim, ale unui voluntar Caritas, ale unei supraviețuitoare a traficului de persoane și ale unei antreprenoare migrante care și-a reconstruit viața după ani de greutăți.

„Evanghelia devine concretă”

Reflectând asupra pasajului evanghelic din Matei 25, Sfântul Părinte a spus că Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează în locuri precum Arguineguín, unde oamenii sosesc „lipsiți de aproape totul, dar niciodată de demnitatea lor”. „Aici Evanghelia ne scoate din poziția noastră confortabilă de spectatori și ne pune în față un frate sau o soră care a sosit”, a spus el. „Ne întreabă dacă l-am recunoscut pe Cristos în cei care debarcă, marcați de frică, foame și violență, după ce au îndurat deșertul, noaptea și marea.” Amintind simbolismul inelului pescarului pe care îl poartă ca Succesor al lui Petru, Papa Leon a reflectat asupra chemării lui Cristos către Petru de a deveni un „pescar de oameni”. „Aici, oamenii sunt salvați din mare, iar trupuri fără viață sunt recuperate din ape”, a spus el. „Din acest motiv, Succesorul lui Petru nu poate ignora aceste docuri. Biserica nu poate ignora aceste ape.”

Marea și „monștrii” ei

Bazându-se pe imaginile biblice, Papa a descris marea ca un loc în care pericolul și haosul coexistă cu speranța. „Chiar și astăzi, monștrii pândesc în aceste mări”, a avertizat el, referindu-se la „mafiile care profită de disperare, traficanții care înrobesc femei și copii și cei a căror indiferență permite ca săracii să fie înghițiți de exploatare sau uitare”. Cu toate acestea, a insistat că credința nu poate fi paralizată de frică. „Dacă Cristos poruncește mării să se liniștească, Biserica nu poate rămâne tăcută în fața celor care sunt abandonați în apele ei.”

Fețe, nu statistici

Un moment important al întâlnirii a fost mărturia lui Tito Villarmea, un căpitan al Serviciului de Salvare Maritimă care a ajutat la salvarea a peste 20.000 de persoane pe mare. El și-a amintit o operațiune de salvare în care era implicată o femeie care călătorea cu ceea ce părea a fi fiul ei adolescent. Odată ajunși în siguranță la bordul navei de salvare, ea i-a scos copilului șapca și jacheta și i-a pus cercei de aur în urechi. „ Era o fetiță”, a spus el, amintindu-și cum amândoi au izbucnit în lacrimi. Pontiful le-a mulțumit celor care și-au împărtășit poveștile și a lăudat munca salvatorilor, a voluntarilor Caritas și a comunităților parohiale, spunând că mărturia lor arată cum „migrantul încetează să mai fie «doar încă unul», o simplă categorie sau o statistică”.

„Abia atunci putem înțelege că acea fetiță ar putea fi fiica noastră, iar acele chipuri ar putea face parte din familia noastră”, a spus el. A evidențiat, de asemenea, mărturia Mariei Reyes Alemán Cruz, care a coordonat eforturile parohiale în timpul crizei migrației și a vorbit despre descoperirea faptului că însoțirea celorlalți începe adesea cu gesturi simple: o pereche de pantofi, o haină, o ceașcă de cafea sau pur și simplu prezența. „Milostivirea începe cu gesturi mici”, a spus Sfântul Părinte. „Scopul nu este să rezolvăm totul, ci să punem totul în mâinile lui Dumnezeu și să fim prezenți acolo unde oamenii suferă.”

Un mesaj pentru victimele traficului de persoane

O mărturie plină de emoție a fost povestea lui Blessing, o femeie nigeriană traficată în scopul exploatării sexuale, a cărei mărturie a fost citită în numele ei din motive de securitate. Ea a descris cum a părăsit țara natală deoarece sărăcia nu i-a lăsat altă alternativă, cum a fost supusă unui ritual de constrângere, cum a traversat marea în condiții terifiante și, în cele din urmă, cum a fost forțată să se prostitueze. Adresându-i-se direct, Papa Leon i-a oferit cuvinte de consolare și de încurajare. „Dacă alții au pus un preț pe trupul tău, să știi că Dumnezeu nu a încetat niciodată să-ți recunoască valoarea inestimabilă. Dacă alții te tratează ca pe un obiect, Biserica vrea să-ți spună astăzi că ești o fiică și o soră; ești o binecuvântare.” A asigurat victimele traficului de persoane că demnitatea lor rămâne intactă în ciuda violenței pe care au suferit-o. „Viața ta aparține lui Dumnezeu, care ți-a dat o demnitate ce nu-ți poate fi luată”, a reiterat el.

Un apel către Europa și lume

Afirmând că se înclină în fața demnității fiecărui migrant, Papa Leon s-a adresat direct acestora, spunând: „Nu sunteți doar numere sau dosare. Sunteți oameni care ați lăsat în urmă familii și case. Aveți vise pe care nimeni nu are dreptul să le disprețuiască.” În același timp, el i-a avertizat împotriva traficanților și a rețelelor criminale care profită de disperare, numind promisiunile lor false „cântece de sirenă” și „industrii ale morții”. Extinzându-și apelul către guverne și instituții internaționale, a insistat că responsabilitatea trebuie împărtășită. Tragedia migrației, a continuat, provoacă țările de origine să creeze condiții pentru pace, justiție și dezvoltare; țările de tranzit să protejeze persoanele vulnerabile de rețelele criminale; iar Europa să nu se obișnuiască cu faptul că „Marea Mediterană și Oceanul Atlantic devin morminte fără nume”.

„Nu este suficient să gestionăm sosirile, să distribuim statistici, să întărim frontierele sau să deplângem decesele după ce acestea au avut loc”, a afirmat el. „Fiecare barcă care sosește aduce cu ea o întrebare, alături de migranți”, a subliniat Papa Leon, punând întrebarea: „Ce fel de lume am construit, dacă atât de mulți frați și surori trebuie să-și riște viața pentru a căuta să poată trăi?”

Dreptul de a nu migra

Papa Leon a subliniat, de asemenea, că politica de migrație trebuie să se bazeze pe respectul pentru demnitatea umană și a cerut căi legale și sigure, protecție eficientă pentru victimele traficului de persoane, cooperare internațională împotriva traficanților și procese semnificative de primire și integrare. Reafirmând dreptul de a căuta refugiu, a vorbit și despre un alt drept adesea trecut cu vederea: dreptul de a nu fi forțat să fugi: „Există și dreptul de a nu fi nevoit să migrezi, dreptul de a rămâne în patria ta, ferit de foame, război, persecuție, corupție și degradarea mediului.”

„Ce a mai rămas din umanitatea noastră?”

Întâlnirea s-a încheiat cu un omagiu floral și un minut de reculegere în memoria celor care au murit încercând să traverseze marea. Sfântul Părinte a binecuvântat apoi o cruce realizată din lemnul unei bărci de migranți la Sanctuarul din apropiere al Fecioarei de pe Muntele Carmel, patroana marinarilor. Înainte de a pleca, i-a salutat pe voluntari și pe migranții adunați de-a lungul malului, în timp ce avertismentul său răsuna în port și dincolo de acesta: „Astăzi, aici, lângă mare, fiecare persoană care sosește ne întreabă ce a mai rămas din umanitatea noastră. (…) Mai devreme sau mai târziu, se va ști dacă am protejat viața sau dacă am cedat indiferenței.”

„Aici, cu adevărat, mă simt acasă”, a spus el. Recunoscând că biserica augustiniană are, în mod firesc, o semnificație specială pentru el, ca fiu spiritual al Sfântului Augustin, Papa a împărtășit o amintire personală care datează de mai bine de patruzeci de ani. „Prima dată când am venit la această biserică a fost în 1984. Călătoream pe uscat de la Roma la León și am spus: «Există o biserică a Sfântului Augustin în Barcelona, hai să o vizităm.» Era închisă.” Astăzi, însă, a continuat el, este deschisă, și și-a exprimat bucuria pentru ceea ce a găsit. „Cât de frumos este să găsești o biserică cu o comunitate augustiniană și cu atât de mulți oameni care trăiesc aici, care îl laudă pe Dumnezeu, care găsesc o comunitate, primire și integrare prin această biserică și prin slujirea ei socială. Vă mulțumesc tuturor, din suflet!”

Printre întrebările adresate Papei de către Renzo s-a numărat și una despre fotbal. Deși a recunoscut că tenisul rămâne sportul său preferat, Pontiful a vorbit cu drag despre anii petrecuți în Peru, unde a urmărit echipele locale de fotbal și chiar a jucat alături de seminariști. „Puțin sport face bine tuturor”, a spus el. „Trebuie să găsim modalități de a ne menține sănătatea trupului, minții și sufletului.” Având în vedere că Cupa Mondială urma să înceapă a doua zi, Papa a folosit fotbalul ca o imagine a vieții înseși. „Viața nu este o cursă în care să strălucim singuri. Este ceva ce se joacă în echipă.” Observând că chiar și cel mai talentat jucător eșuează în cele din urmă dacă refuză să-i implice pe ceilalți, și adresându-se voluntarilor și lucrătorilor din domeniul caritabil prezenți, le-a mulțumit pentru că întruchipează acel spirit de cooperare și slujire, remarcând: „Cineva poate fi o vedetă, dar dacă nu pasează niciodată mingea, nu le permite celorlalți să intre în joc și probabil va pierde.”

Renzo a dorit să știe și dacă Papa a visat vreodată să devină Papă când era tânăr. „Nu cred că m-am gândit vreodată la aceasta”, a răspuns Sfântul Părinte cu un zâmbet, adăugând că ceea ce își amintea era o dorință timpurie de a-și dărui viața lui Dumnezeu, explicând că abia treptat a descoperit calea care îl va conduce spre preoție și spre Ordinul Augustinian. „Fiecare copil este un vis al lui Dumnezeu. Și tu ești, Renzo”, a continuat el, sugerând copiilor să-și pună o întrebare mai importantă: dacă vor să fie prieteni cu Isus. „Prietenia cu Isus ne dă bucurie, ne face liberi și ne ajută să descoperim, pas cu pas, vocația și calea pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru fiecare dintre noi.”

Cea mai provocatoare întrebare pusă de Renzo a vizat suferința și motivul pentru care unor oameni li se întâmplă lucruri rele, iar altora nu. Papa Leon a recunoscut că nu există un răspuns ușor. Reflectând asupra vieții lui Cristos, el a remarcat că Isus „a umblat făcând bine” și totuși a fost respins, condamnat și răstignit. „Dar povestea nu s-a încheiat aici. El a înviat a treia zi și a biruit răul și moartea.” Pentru creștini, a explicat Papa, suferința nu este niciodată ultimul cuvânt. „Chiar dacă există suferință, Dumnezeu nu-și abandonează niciodată copiii”, a spus el, încurajându-i pe cei prezenți să aibă încredere că Cristos îi însoțește prin fiecare încercare și le pregătește bucuria veșnică dincolo de durere și pierdere.

O altă întrebare a lui Renzo s-a referit la bunici, despre care Sfântul Părinte a spus că „nu ar trebui lăsați niciodată singuri”. El i-a lăudat pe nenumărații bunici care au grijă de nepoți în timp ce părinții lucrează și care transmit credința, iubirea și valorile generațiilor mai tinere. „Să nu permitem ca singurătatea și abandonul să devină ceva normal în viața persoanelor în vârstă. Este ceva foarte trist”, a spus Pontiful, subliniind că responsabilitatea de a avea grijă depășește legăturile de familie și îi cuprinde pe toți vârstnicii care riscă să fie uitați.

Răspunzând la o întrebare despre iertare, Papa a amintit învățătura lui Isus conform căreia creștinii trebuie să ierte „de șaptezeci de ori câte șapte”, deși „a ierta nu înseamnă a spune că ceea ce a fost greșit a fost corect”, a explicat el, „și nici nu înseamnă a permite cuiva să continue să facă rău”. Iertarea împiedică ura să pună stăpânire pe inimă și deschide calea spre vindecare și pace. „Când iertăm, imităm exemplul lui Isus, care i-a iertat pe cei care l-au răstignit.” Papa și-a îndreptat atenția și asupra misiunii organizațiilor caritabile adunate la biserica Sant Agustí și, mulțumindu-le pentru munca lor, s-a inspirat din spiritualitatea Sfântului Augustin și le-a reamintit că viața creștină nu începe cu efortul uman, ci cu harul. „A fi creștin este, mai presus de toate, un dar, un har”.

Din acea har, a explicat el, decurge responsabilitatea de a-i iubi pe ceilalți și de a-l recunoaște pe Cristos în cei care suferă. „Creștinul, pe lângă faptul că este bun și blând, trebuie să fie plin de compasiune, să iubească altruist și să caute binele celorlalți.” Papa Leon al XIV-lea a lăudat activitatea desfășurată în Arhiepiscopia de Barcelona și a subliniat că misiunea caritabilă a Bisericii devine deosebit de urgentă într-o perioadă în care societatea pare adesea să fi pierdut din vedere demnitatea sacră a persoanei umane. Această demnitate, a insistat el, nu depinde de bogăție, abilitate sau statut social, ci de faptul că fiecare ființă umană este creată după chipul lui Dumnezeu și iubită de El, adăugând că „persoana umană se află în centrul acțiunii Bisericii”.

Recunoscând importanța ajutorării materiale, Papa a reiterat că cei care trăiesc în sărăcie și marginalizare tânjesc, de asemenea, după însoțire spirituală. „Ei au nevoie nu numai de ajutor material și sprijin moral, ci și de Dumnezeu, de prietenia Lui, de binecuvântarea Lui, de Cuvântul Lui, de Sacramentele Lui și de un drum de creștere și maturizare în credință”. Înainte de a-și face timp pentru a schimba cuvinte de recunoștință și saluturi cu mulțimea care se aliniase pentru a-i mulțumi pentru prezența sa, Papa Leon i-a încurajat pe lucrătorii din domeniul caritabil să-și continue misiunea alături de păstorii lor, îndemnându-i să fie „martori credibili ai speranței creștine” și să reveleze, prin slujirea lor, dreptatea și pacea Împărăției lui Dumnezeu.

În omilia sa, rostită în catalană și spaniolă, a amintit un pasaj din Evanghelia după Ioan: „veți muri în păcatele voastre dacă nu credeți că Eu sunt”. A remarcat că acestea sunt cuvinte puternice, dar și o invitație la mântuire. A subliniat că nu poți crede în Isus și să faci război. Nu putem crede în Isus și ucide nevinovații. Nu putem crede în Isus și abandona pe cei care suferă, care plâng, care fug din sărăcie. Salutându-i pe regele Felipe al VI-lea și pe regina Letizia, care l-au primit alături de premierul spaniol Pedro Sánchez, precum și autoritățile politice și ecleziastice, Pontiful a subliniat că Bazilica Sagrada Família își deschide ușile ca niște brațe întinse, invitându-i pe toți la acest altar, să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, care ne face o familie iubită de Domnul și hrănită cu însăși viața Sa în Euharistie.

Adresându-se liderilor civili și religioși, a descris Bazilica drept un semn al unității care adună oamenii în jurul Cuvântului lui Dumnezeu și al Euharistiei. Bazându-se pe arhitectura sa, a comparat Biserica cu o structură vie construită din multe pietre, cu Cristos ca fundament și scop. Construcția în curs a Bazilicii, a spus el, simbolizează viața creștină ca o lucrare completată continuu de Dumnezeu, invitând credincioșii să coopereze la planul Său. A evidențiat semnificația spirituală a designului Bazilicii, remarcând că fațadele sale și Turnul lui Isus Cristos binecuvântat de curând indică spre Cruce ca semn al răscumpărării, speranței și iubirii divine. Crucea luminată din vârful turnului servește drept martor vizibil al credinței și far pentru oraș. A subliniat că arta joacă un rol unic în exprimarea credinței, lăudându-l pe Gaudí pentru că a creat un drum spiritual care îi conduce pe vizitatori la întâlnirea cu Cristos.

Încheindu-și omilia, Papa Leon le-a mulțumit celor care au sprijinit construcția Sagradei Família și a descris Bazilica drept o capodoperă arhitecturală și un puternic instrument de evanghelizare. I-a îndemnat pe credincioși nu doar să își ridice ochii spre Cristos, ci și să îi ridice pe cei marginalizați și suferinzi, lăsând mesajul de speranță și caritate al Bazilicii să călăuzească viața și mărturia creștină.

Tema întâlnirii este „O punte către cer: Magisteriul fragilității în timpul puterii”. În societatea de astăzi, a spus Papa, bătrânețea este o etapă complexă a vieții, bogată în posibilități, iar pentru Biserică, ce a recunoscut întotdeauna în vârstnici o prezență semnificativă, această inițiativă are cu siguranță o mare importanță. „Astăzi, în multe regiuni ale lumii, persoanele în vârstă au adesea încă multă energie pe care să o dedice în slujba comunității”. Acest lucru este evident în diversele forme de voluntariat, care sunt esențiale în multe domenii ale vieții ecleziale. Totuși, dincolo de aceasta, bătrânețea, a remarcat Sfântul Părinte, atrage atenția și asupra unui aspect mai profund și mai important al vieții creștine, și anume valoarea slăbiciunii.

Pontiful a arătat că creșterea speranței medii de viață implică inevitabil o prelungire a perioadei fragile a bătrâneții, ceea ce prezintă provocarea de a reflecta asupra semnificației acestei etape a vieții. El s-a întrebat: „Ce valoare ar trebui să se atribuie multor ani pe care un bărbat sau o femeie îi poate trăi într-o stare de slăbiciune fizică sau mentală? Care este perspectiva creștină prin care să trăim acest timp? Cum putem proclama că viața umană își păstrează întotdeauna «demnitatea infinită», în fiecare etapă?” Sfântul Părinte a spus că reflecțiile pe care le întreprind participanții la întâlnire pot ajuta la a răspunde la aceste întrebări și la altele.

Papa a subliniat, de asemenea, că fragilitatea are o valoare spirituală și comunitară, amintindu-ne că suntem dependenți unii de alții și că avem nevoie de Dumnezeu, și l-a citat pe Papa Francisc descriind fragilitatea ca un „magisteriu” din care omenirea de astăzi are multe de învățat. Bătrânețea, a subliniat Papa Leon, este un timp de har, care trebuie trăit în rugăciune, slujire, tandrețe și în memoria păstrată și transmisă mai departe: o binecuvântare pentru generațiile viitoare. Chiar dacă societatea în care trăim este dominată de logica performanței și a competiției, în care forța este concepută ca o etalare a puterii și tinde să degenereze în dominare, Biserica, a spus el, continuă să propună mesajul evanghelic al blândeții, al smereniei și al păcii.

„Membrii vârstnici ai comunităților noastre, prin experiența și înțelepciunea lor de viață, sunt primii și cei mai autorizați martori ai acestei viziuni creștine asupra umanității.” Sfântul Părinte și-a exprimat speranța că munca participanților la întâlnire va contribui la promovarea, față de persoanele în vârstă și față de perioada binecuvântată a bătrâneții, a unor atitudini reînnoite și la trezirea, în rândul celor în vârstă, a responsabilității de a transmite valori sănătoase și solide generațiilor viitoare. În final, Papa Leon al XIV-lea a invocat mijlocirea maternă a Fecioarei Maria și a dat din toată inima tuturor binecuvântarea sa apostolică.

Pontiful „și-a exprimat recunoștința pentru întâlnirea de astăzi și pentru mărturia călugărilor, care își trăiesc devoțiunea față de Fecioara Maria în cadrul unei comunități”, se mai spune în comunicat. În acest sens, Sfântul Părinte a subliniat cât de prețioasă este mărturia călugărilor în această perioadă istorică deosebită, pentru Biserică și pentru lume, mulțumindu-le „pentru darul tăcerii, într-o lume plină de zgomot, agitație și distrageri”. „Lumea are nevoie de modele care să ne invite să trăim momente de tăcere, să ne rugăm”, a concluzionat el.

În mănăstire trăiesc aproximativ 50 de călugări benedictini, care în 2025 au sărbătorit 1000 de ani de la fondare. În cartea de oaspeți a abației Fecioarei Maria de la Montserrat, Papa a scris: „Îmi pun slujirea petrină la picioarele Fecioarei Maria de la Montserrat, pentru ca mijlocirea ei maternă să protejeze întreaga Biserică. Cu afecțiunea și binecuvântarea mea.” La final, și-a exprimat recunoștința pentru ospitalitatea cu care a fost primit și a împărtășit binecuvântarea sa. Papa Leon se află în prezent la Barcelona, în a doua etapă a călătoriei sale apostolice în Spania, care se desfășoară în perioada 6-12 iunie. A vizitat anterior Madridul și va călători, de asemenea, în Insulele Canare.

„Să o rugăm pe Maria, Regina Păcii, să ne învețe să renunțăm la cuvintele ce rănesc, la judecata pripită, la bârfă și calomnie”, a spus el în discursul rostit în spaniolă și catalană, după recitarea rozariului. „Să învățăm de asemenea să prețuim și să hrănim iubirea în familiile noastre, între prieteni, la locul de muncă, pe rețelele sociale, în dezbaterile politice și în comunitățile creștine, pentru ca ura să facă loc speranței și păcii.”

O mănăstire veche de 1.000 de ani

Mănăstirea este un important centru spiritual al regiunii și adăpostește icoana din secolul al XII-lea a Fecioarei de la Montserrat, patroana Cataloniei. Este alcătuită din diverse clădiri din perioade istorice diferite, unele dintre cele mai vechi datând din secolul al XII-lea. Este condusă de călugări benedictini și în 2025 a sărbătorit 1.000 de ani de la fondare. La sosirea sa la mănăstire, Pontiful a salutat din papamobil mulțimile adunate în curtea Bazilicii. A fost apoi primit de Episcopul Diecezei de Sant Feliu de Llobregat, Mons. Xabier Gomez Garcia, și de abatele mănăstirii Montserrat, Manel Gasch i Hurios, înainte de a intra în Bazilică.

Aproximativ 7.000 de persoane au fost prezente în Bazilică și în zonele înconjurătoare din exterior. Acolo, Papa a sărutat crucea, a stropit credincioșii cu apă sfințită, a petrecut un moment în rugăciune în capela Preasfântului Sacrament și a ascultat cuvintele de bun venit ale Episcopului și abatelui, înainte de a începe rozariul. Evenimentul a fost marcat și de imnuri cântate de Escolania, cea mai veche școală de cor din Europa, alcătuită din băieți cu vârste între 9 și 14 ani.

Maica Domnului ne îndeamnă la o convertire profundă

În discursul său după rozariu, Papa Leon al XIV-lea a mulțumit tuturor celor prezenți pentru primire și a subliniat cât de bucuros este „să vină la picioarele Maicii Domnului de la Montserrat pentru a-i încredința … slujirea petrină și misiunea Bisericii într-o lume care strigă după dreptate și pace”. „Zidurile acestui Sanctuar ne-ar putea povesti nenumăratele istorii de devoțiune, recunoștință și speranță care au avut loc în jurul Fecioarei de la Montserrat de-a lungul veacurilor”, a spus el.

Sfântul Părinte a subliniat cum Fecioara Maria trezește cele mai nobile sentimente ale unei persoane și „ne îndeamnă la o convertire profundă”, cum s-a întâmplat cu Sfântul Ignațiu de Loyola, care, după ce a petrecut o noapte în rugăciune la mănăstirea Montserrat, a decis să lase „deoparte armele sale de cavaler”. În această privință, i-a încurajat pe toți să accepte invitația Mariei de a-l urma pe Cristos și iubirea Sa și de a face ce ne spune El. „Aceste cuvinte rostite la Cana Galileii conțin un adevărat ghid pentru viața creștină, deoarece Maria ne conduce la Cristos și ne învață să ascultăm vocea Sa, să ascultăm cuvântul Său și să îl lăsăm să ne transforme. Când Maria ne spune: «Faceți tot ce vă va spune El», ne invită să ne deschidem inimile reconciliate față de învățăturile Evangheliei.”

Să depunem la picioarele Fecioarei armura ce ne-a împietrit inimile

Papa a insistat că „Isus ne arată calea milostivirii, reconcilierii, adevărului și blândeții”, mai ales în fața conflictului care poate sălășlui în lumea noastră și în relațiile noastre. Isus „dezvăluie violența care poate pândi în cuvintele și atitudinile noastre: critica ce umilește, condamnarea ce distruge și agresiunea ce divide. Acea violență ascunsă se poate deseori deghiza ca un fel de armură, pe care o folosim pentru a ne proteja rănile, temerile și suferința cauzată de nedreptate.” În fața Fecioarei de la Montserrat, care îl poartă pe Isus „ca pe un Prunc neajutorat odihnindu-se în poala ei” și ne invită să ne iubim unii pe alții, „să depunem astăzi la picioarele Sale armura care a împietrit treptat inimile noastre”, a subliniat Papa Leon al XIV-lea.

„Pruncul Isus pe care Maria îl ține în brațe nu poartă nici o armură, și El însuși va fi cel care, mai târziu, gol pe Cruce, se va preda cu totul Tatălui pentru a ne mântui cu puterea dezarmată și dezarmantă a iubirii”, a continuat el. A remarcat de asemenea cum Fecioara de la Montserrat ține un glob în mâna dreaptă, explicând că acesta este un semn al grijii Sale materne față de întreaga lume. „Ne invită să ne recunoaștem unii pe alții ca frați și surori, pentru ca nimeni să nu fie exclus și comuniunea să fie mai puternică decât orice diviziune. Să ne ridicăm ochii spre Maria și să o implorăm să ne ajute să ne înarmăm doar cu armele lui Dumnezeu.”

Pontiful și-a încheiat discursul cu o rugăciune către Fecioara de la Montserrat, înainte de a petrece câteva momente în rugăciune în fața icoanei ei. A mers apoi pe balconul de pe fațada Bazilicii și i-a salutat pe credincioșii adunați afară și le-a dat binecuvântarea. „Mulțumesc pentru această frumoasă expresie de credință. Suntem cu toții uniți ca o singură familie, îmbrățișați de Mama noastră Maria, Fecioara de la Montserrat. Bucuria, entuziasmul și profundul simț al credinței pe care le trăim în aceste zile: mai întâi la Madrid, acum la Barcelona și Catalonia, și în curând în Insulele Canare. Toată Spania este plină de credință, de iubire, plină de această dorință de a-l lăuda pe Dumnezeu, de a-i mulțumi lui Dumnezeu și de a fi uniți”, a spus Sfântul Părinte de pe balcon. „Mulțumesc Cataloniei pentru că a primit atât de mulți oameni din alte țări, deoarece arată cum să aduci pe toți împreună ca o singură familie”, a continuat el, mulțumind și persoanelor consacrate și tuturor celor care vin să se roage la mănăstirea Maicii Domnului de la Montserrat.

Mai mult, a subliniat că aceasta ne reamintește că iubirea Sa milostivă depășește întotdeauna ceea ce am făcut. „Orice ființă umană”, a insistat Sfântul Părinte, „este demnă prin simplul fapt de a fi fost voită, creată și iubită de Dumnezeu. Nu există, deci, nicio situație care să-l facă pe Domnul să-și întoarcă privirea de la noi.” Papa a spus că acest lucru este valabil mai ales pentru cei care poartă povara de a fi departe de cei dragi și care suferă din cauza circumstanțelor actuale. „Când ești tentat să te simți inferior și să crezi că nu merită să continui”, a spus Pontiful, „ridică-ți ochii spre Cel care, prin prezența atâtor oameni, nu încetează să îți arate iubirea și apropierea Sa.”

A recunoscut că anxietatea și tristețea marchează anumite momente ale drumului nostru, dar cu toate acestea trebuie să ne amintim că greșelile vieții nu definesc identitatea unei persoane. Sfântul Părinte a reamintit că Sfântul Augustin, în Confesiunile sale, vorbește despre aceasta când Domnul împărtășește cu noi drumul vieții Sale. „Dacă avem încredere în harul divin și ne lăsăm călăuziți și transformați de el, descoperim în viețile noastre că trecutul nu condamnă viitorul, ci mai degrabă, după cum a continuat marele Sfânt, ne oferă posibilitatea de a ne schimba deciziile și alegerile.”

Astfel, Papa Leon i-a invitat să îi facă loc Domnului în inimile lor și să caute fața Sa. „Să lăsăm iubirea Sa să ne călăuzească. Să ne agățăm de El, care ne invită necontenit la speranță”. Căci El, i-a reasigurat Papa, ne arată un orizont minunat pe care nicio barieră fizică nu ne poate împiedica să îl atingem. Astăzi, Domnul continuă să ne vorbească în adâncul conștiințelor noastre, ajutându-ne să descoperim că El locuiește în mijlocul nostru. Așteaptă doar să îi dăm o șansă. Astfel, Papa Leon a spus: „Vă invit să continuați să visați visul lui Dumnezeu și să îl lăsați să vă ajute să o luați de la capăt.” Cu aceste cuvinte mângâietoare, Pontiful a încheiat încredințând în mod special deținuții mijlocirii materne a Maicii Domnului a Milostivirii și dând binecuvântarea sa apostolică.

Sfântul Părinte a avertizat împotriva a ceea ce a descris drept „idolatria profitului și a performanței” și „cultul imaginii de sine”, numindu-le „anestezice menite să ne amorțească conștiința și să o modeleze după o anumită viziune asupra societății.” În schimb, i-a încurajat pe tineri să cultive tăcerea și interioritatea în mijlocul unei culturi a distragerii continue. „Priviți înăuntru”, i-a îndemnat. „Încercați să nu fiți copleșiți de ritmul vieții și de tentațiile externe. Cultivați momente de tăcere, poate oprindu-vă câteva minute în fiecare zi pentru a citi Evanghelia și a vorbi cu Dumnezeu.”

Dumnezeu în întuneric

A doua mărturie a venit de la Carmina, o tânără care a vorbit deschis despre lupta sa cu depresia și o tentativă de suicid din trecut. Întrebând unde poate fi găsit Dumnezeu când întunericul pare absolut, a descris primirea a ceea ce Papa a numit „o a doua șansă” la viață. Mulțumindu-i pentru curajul său, Sfântul Părinte a spus că sănătatea mintală este din ce în ce mai amenințată în societățile care se consideră avansate. „Acesta este un semn că ceva este profund greșit cu o anumită noțiune de progres care supune oamenii unor presiuni, așteptări și tensiuni care compromit echilibrele sănătoase”, a spus el. Reflectând asupra pătimirii lui Cristos, a indicat propria experiență a lui Isus de angoasă, abandon și suferință. „Fiul lui Dumnezeu a luat asupra Sa, în propriul Său trup, toată angoasa, singurătatea și suferința umanității”, a spus el. „În acele ore întunecate, murind pe cruce, Isus a împărtășit durerea noastră și ne-a revelat chipul unui Dumnezeu plin de compasiune.”

Pontiful a recunoscut că suferința poate face să pară că Dumnezeu este absent, dar a insistat că Crucea spune o altă poveste. „Crucea lui Isus ne spune că Dumnezeu nu ne abandonează, că este alături de noi, răstignit cu noi în momentele de durere și singurătate extremă.” În același timp, i-a avertizat pe creștini împotriva oferirii unor explicații simpliste ale suferinței. „Nu trebuie să spiritualizăm durerea, atribuind-o superficial «voinței lui Dumnezeu» sau unui plan misterios al Său”, a spus el. „Dumnezeu nu vrea suferința. O poartă împreună cu noi.”

Iertarea ca drum

A treia și ultima mărturie a venit de la o tânără numită Cecilia, care a povestit o copilărie marcată de violență domestică, dependență și separare de familie. Descoperind credința prin sprijinul primit într-un centru catolic de îngrijire, a întrebat cum ar putea să îl ierte pe tatăl ei pentru că a încercat să o ucidă pe mama ei și cum s-ar putea reconcilia cu Dumnezeu. Papa Leon a abordat mai întâi întrebarea pe care și-o punea adesea: „Unde era Dumnezeu?” „Nu putem atribui lui Dumnezeu ceea ce a fost încredințat responsabilității noastre”, a spus el. „Nu ne putem închipui că Dumnezeu, de sus, va răspunde automat nevoilor noastre sau va împiedica în mod miraculos răul să se întâmple.” În schimb, a spus că situațiile de violență trebuie să determine societatea să se examineze pe sine.

„Dacă există violență, dacă egoismul prevalează, dacă chiar și iubirea dintre membrii familiei se transformă în ură, trebuie să punem la îndoială dinamicile societății noastre, cultura individualismului și tentația violenței – dar nu pe Dumnezeu.” Îndreptându-și atenția spre iertare, Sfântul Părinte a descris-o nu ca pe un act singular, ci ca pe un proces gradual. „Trebuie să învățăm să privim iertarea – acel remediu puternic împotriva răului, care vindecă rănile noastre interioare – ca parte a unui proces și a unui drum”, a spus el. Recunoscând cât de dificilă poate fi iertarea pentru cei care au suferit profund, a subliniat că adesea începe cu a-l ruga pe Dumnezeu să vindece locurile rănite din inima umană. „Înaintăm cu pași mici spre iertare”, a spus el. „Reconcilierea cu trecutul este graduală.”

Pontiful a clarificat de asemenea că iertarea nu înseamnă neapărat restaurarea unei relații anterioare, mai ales acolo unde a existat violență. „Putem menține o bună dispoziție a inimii față de persoana respectivă, să respingem orice formă de ură sau răzbunare, să ne străduim să reparăm relația pe cât posibil și poate să ne rugăm pentru ea”, a spus el. Încheindu-și discursul și răspunsurile, i-a încurajat pe cei care poartă amintiri dureroase să nu își piardă speranța, încrezători că Dumnezeu poate transforma treptat resentimentul în milostivire și compasiune.

Din noapte în lumină

După dialogul cu tinerii, Papa Leon a ținut o omilie centrată pe figura lui Nicodim, descriind fiecare persoană ca pe un „pelerin în noapte”, căutând sens, adevăr și iubire în mijlocul incertitudinilor vieții. „Suntem cerșetori de iubire; suntem cu adevărat flămânzi și însetați”, a spus el. „Căutăm un sens mai profund care să ne susțină, să ne inspire și să ne ajute să înțelegem misterul vieților noastre.” A reflectat apoi asupra realității că fiecare ființă umană trăiește momente de întuneric, confuzie și îndoială, atât în viață cât și în credință. Totuși, în loc să vadă aceste momente ca semne ale eșecului, i-a invitat pe cei adunați să le privească drept oportunități de reînnoire.

„Nicodim ne învață că aceste nopți – care însoțesc viețile noastre, drumul nostru de credință și istoria în care trăim – sunt un timp de binecuvântare, un loc pentru renaștere, un pântece care dă mereu naștere unei noi vieți”, a spus el. A remarcat apoi că întunericul poate înlătura măștile pe care le poartă oamenii și poate dezvălui ceea ce este esențial, creând ceea ce a numit un „spațiu gol” unde Dumnezeu poate aduce transformarea. „«Spațiul gol» pe care îl creează noaptea, chiar și atunci când ia forma suferinței sau a insatisfacției, a deziluziei sau a necredinței, poate fi o oportunitate de a primi viață nouă, de schimbare și reînnoire.”

Bazându-se apoi pe relatarea evanghelică a întâlnirii lui Isus cu Nicodim, Sfântul Părinte a subliniat că Dumnezeu nu se apropie de umanitate cu condamnare, ci cu dorința de a mântui și restaura. „Din acest motiv, și noi suntem chemați să nu judecăm «nopțile» – nici nopțile propriilor noastre vieți, nici pe cele ale Bisericii, nici pe cele ale societății din jurul nostru”, a spus el. Îndreptându-și privirea spre Spania contemporană, Pontiful i-a invitat pe credincioși să reflecteze onest asupra provocărilor cu care se confruntă societatea, inclusiv sărăcia, diviziunea socială și schimbarea culturală, întrebându-se ce fel de viitor doresc să construiască împreună. „Această țară poate fi atunci un spațiu primitor pentru toți, unde demnitatea fiecărei persoane este respectată și fiecare iubit pentru ceea ce este”, a spus el.

Încheindu-și omilia, Papa i-a încurajat pe toți cei prezenți și pe cei care urmăreau de departe să continue să îl caute pe Dumnezeu cu deschidere și încredere, siguri că lumina Evangheliei îi poate conduce „din noapte la lumină.” „Dumnezeu nu vrea să se piardă ceva”, a concluzionat. „Chiar și acum dorește să ne dea viață veșnică și să ne conducă spre o fericire care nu are sfârșit.”

Pontiful a intrat într-o capelă laterală pentru un moment de rugăciune în tăcere în fața Preasfântului Sacrament, înainte de a se îndrepta spre nava centrală a lăcașului de cult, în timp ce corul cânta imnul de deschidere. În omilia sa, rostită într-un amestec de spaniolă și catalană, i-a invitat pe credincioși să mediteze asupra a două imagini: Mireasa și Trupul. Biserica, a explicat, este în primul rând o „Mireasă Iubită”, iar comunitatea catolică din Barcelona – cu bogata sa diversitate de daruri, haruri și povești personale – este o mărturie a acestui lucru. „Dumnezeu a vrut ca voi să fiți aici”, a spus Papa, „pentru că în voi și în faptul că sunteți împreună, El iubește o frumusețe și o bunătate unice și sacre. El v-a ales să reprezentați astăzi comuniunea sfinților care se află în Barcelona.” A subliniat că Biserica este „rodul unui act de iubire care precedă și vine de la Dumnezeu”. Aceasta înseamnă, a continuat, că Biserica crește mai presus de toate permițându-și să fie iubită de El, cu o inimă umilă și recunoscătoare, „căci numai cei care se lasă iubiți de Dumnezeu pot zidi, împreună cu ceilalți, lucrările iubirii”.

Papa Leon al XIV-lea a trecut apoi la a reflecta asupra celei de-a doua imagini: Trupul. Suntem cu toții un singur trup cu Cristos, a observat, și, la fel ca într-un trup, „există membre care sunt mai puternice și altele care sunt mai slabe”. Mai mult, în timp ce unii membri ai Bisericii „sunt vizibili, îndeplinind funcții evidente pentru lumea exterioară”, alții sunt ascunși, „lucrând din interior – în unele cazuri fără încetare și îndeplinind funcții vitale fără ca nimeni să observe”. În fața unei astfel de diversități, Pontiful i-a încurajat pe credincioși să acorde prioritate unității: „Suntem puternici pentru că suntem uniți, și suntem uniți pentru că suntem animați de același Duh”. Într-o lume sfâșiată de războaie și diviziuni și într-o societate din ce în ce mai fragmentată și individualistă, i-a îndemnat pe creștini să fie „martiri” – adică, a explicat el, „martori și profeți ai unității, ai primirii, ai armoniei și ai păcii, chiar cu prețul sacrificiului și al renunțării”.

Mulți oameni și-au luat concediu de la serviciu, iar alții s-au dedicat cu normă întreagă timp de câteva luni pentru a pregăti sosirea sa. „Fiecare dintre voi a dat ce a putut, oferindu-și inima, mâinile, ideile, talentele și zâmbetele”, a spus el. „Fie ca Dumnezeu să vă răsplătească așa cum numai El știe!” Papa Leon a încurajat apoi creștinii de pretutindeni „să ducă plămada altruismului în lume”. Amintind de pilda lui Isus despre plămadă, a spus că generozitatea voluntarilor arată că creștinii știu să facă să dospească aluatul societății prin grija lor față de ceilalți. „Altruismul este ca plămada care face să crească dimensiunile umană, etică și spirituală ale unei societăți și este un element distinctiv al «Cetății lui Dumnezeu»”, a spus el.

În lumea noastră plină de interes personal și de goana după profit, creștinii trebuie să gândească și să trăiască într-un mod care să conducă la dezvoltarea umană integrală, chiar dacă aceasta înseamnă a face bine celor care nu au cum să ne răsplătească. Isus aduce Împărăția cerurilor în lumea noastră ca o plămadă, vindecând umanitatea noastră bolnavă prin jertfa Sa și prin focul Duhului Său Sfânt. „După moartea și învierea Sa”, a spus Papa, „El și-a trimis discipolii, cu puterea aceluiași Duh, să fie semne și instrumente ale Împărăției Sale de iubire, dreptate și pace în lume”. Noi, creștinii, răspândim Împărăția lui Dumnezeu prin predicarea noastră, dar mai ales prin modul nostru de viață care se conformează Evangheliei.

Papa Leon al XIV-lea le-a mulțumit din nou voluntarilor pentru generozitatea lor, spunând că munca lor, impregnată de iubirea lui Dumnezeu, a ajutat Madridul să se apropie mai mult de Împărăția lui Dumnezeu. „Totul este harul Său! Acesta este secretul: iubirea lui Dumnezeu, care mișcă soarele și stelele, mișcă și inimile celor care l-au întâlnit pe Domnul Isus, căci El însuși a spus: «Mai mare fericire în a da decât în a primi»”. În încheiere, Sfântul Părinte i-a încurajat pe voluntarii care au pregătit vizita sa să își împărtășească experiența din aceste zile în viața lor de zi cu zi, cu smerenie, fermitate în credință și generozitate în slujire.

Înaintea discursului Papei, reprezentanți ai comunității diecezane au oferit mărturii personale care au reflectat realitatea diversă a Bisericii din Madrid: un credincios laic implicat în viața parohială, un membru al unui consiliu pastoral, un preot diecezan, o familie de migranți care a găsit primire și sprijin în Biserică și un tânăr adult care a primit recent Botezul. Poveștile lor de credință, slujire, discernământ, primire și convertire au oferit contextul viu pentru reflecțiile Papei asupra comuniunii, evanghelizării și vocației misionare a Bisericii în societatea urbană contemporană.

Adresându-se celor aproximativ 80.000 de credincioși adunați pe stadion, Papa Leon a descris seara ca fiind „un mare imn al credinței” și i-a mulțumit Arhiepiscopului de Madrid, Cardinalul José Cobo Cano, pentru că a prezentat imaginea cântecului și a armoniei ca o modalitate de a înțelege viața eclezială. „Cifrele, datele și faptele nu sunt suficiente pentru a construi o comunitate”, a spus Pontiful. „Inimile noastre trebuie să cânte.” Bazându-se pe simbolismul muzicii, a reflectat asupra Bisericii ca o comunitate care învață „arta polifoniei” – unitate care nu șterge diferențele, ci le aduce în armonie. Sfântul Părinte a indicat în special mărturia celui care vorbise despre puterea transformatoare a Botezului, observând că credința schimbă nu numai viețile individuale, ci și modul în care sunt înțelese darurile și talentele. „Ceea ce odată era un dar privat”, a spus el, „devine orientat spre slujirea binelui comun.”

Pontiful a continuat să reflecteze asupra relației dintre diversitate și comuniune și, citând enciclica sa „Magnifica humanitas”, a amintit de figura biblică a lui Nehemia, care a unit o întreagă comunitate în reconstruirea zidurilor Ierusalimului. În același mod, a sugerat el, creștinii de astăzi sunt chemați să transforme diferențele într-o resursă prin ascultare, dialog și sinodalitate. Provocarea este deosebit de urgentă în orașele mari precum Madridul, a observat el, unde converg multiple culturi, tradiții și experiențe. Este un oraș care oferă oportunități unice de evanghelizare, punând în același timp noi întrebări Bisericii.

Astfel, Papa i-a încurajat pe catolici să se împotrivească tentației de a rămâne închiși în cercurile familiare și să se aventureze, în schimb, spre „inima orașului”, unde prind contur noi narațiuni culturale și realități sociale. „Pentru a ajunge la inima orașului, trebuie să cultivăm conștiința că adevărul este simfonic și ne depășește întotdeauna.” În acest context, a subliniat bunătatea ca o dimensiune esențială a mărturiei creștine. În societăți adesea marcate de fragmentare, incertitudine și singurătate, a spus el, vestirea Evangheliei riscă să devină ineficientă dacă este detașată de o întâlnire umană autentică.

Reflectând asupra bogatei diversități a Madridului, le-a reamintit celor prezenți că milostivirea lui Dumnezeu îmbrățișează fiecare persoană fără excepție. Misiunea Bisericii, a spus el, este de a face vizibilă acea chemare universală la plinătatea vieții revelată în Isus Cristos. Mărturiile oferite mai devreme în seara aceea au revenit în mod repetat din remarcile sale. Referindu-se în special la familia de migranți care și-a împărtășit experiența de a fi primită în Biserică, a remarcat că multe persoane se apropie de comunitățile creștine purtând temeri modelate de prejudecăți sau dezamăgiri. „Bunătatea, chiar dacă vine doar de la câțiva, poate învinge frica multora”, a spus el.

Pontiful a subliniat, de asemenea, rolul consiliilor pastorale parohiale și diecezane, avertizând împotriva reducerii acestora la simple structuri administrative. Mai degrabă, le-a descris ca spații privilegiate pentru discernământul comunitar, unde credincioșii învață împreună să asculte de Duhul Sfânt și să descopere modul în care Domnul cheamă Biserica să răspundă provocărilor contemporane. Adresându-se direct preoților, i-a încurajat să îmbrățișeze practica sinodală a discernământului ca sursă de înnoire și mângâiere în slujirea lor, ajutând comunitățile să interpreteze schimbările sociale, evoluțiile culturale și realitățile locale în lumina Evangheliei.

Seara apropiindu-se de sfârșit, Papa Leon a revenit încă o dată la glasurile auzite pe parcursul întâlnirii. Poveștile împărtășite de membrii comunității diecezane, a spus el, au revelat o Biserică plină de viață, de credință și generozitate. În încheiere, i-a îndemnat pe cei prezenți: „Iată Biserica! (…) Iată muzica Evangheliei!” „Fiți, pentru toți, ca o Biblie deschisă”, a îndemnat el. „Cuvântul lui Dumnezeu să se regăsească pe chipurile voastre și în viețile voastre. Iubirea, într-adevăr, este limbajul care îi face pe toți să se simtă acasă.”

„În timpul conversației, care a durat aproape o oră”, a menționat directorul biroului de presă, „fiecare dintre cei prezenți, bazându-se pe propriile experiențe personale dureroase, i-a oferit Papei o serie de propuneri menite să facă mai eficientă reacția Bisericii la astfel de cazuri tragice”. „Papa”, a continuat Bruni, „a ascultat cu afecțiune și atenție, i-a asigurat de apropierea sa – precum și de cea a întregii comunități ecleziale – și și-a reafirmat angajamentul de a se asigura că propunerile primite vor servi drept fundament pentru eforturi viitoare, astfel încât Biserica să poată fi cu adevărat un loc sigur și sănătos din punct de vedere spiritual, unde rănile pot găsi mângâiere și vindecare”.

Matteo Bruni a confirmat înainte de plecarea Sfântului Părinte din Roma că această întâlnire va avea loc, explicând că a fost organizată de Biserica locală și menționând că detalii suplimentare vor fi oferite în curând, cu respectarea vieții private a victimelor. Problema abuzurilor rămâne una dureroasă pentru Biserica spaniolă, care în ultimii ani a pus în aplicare diverse inițiative destinate prevenției și reparației. Cel mai recent, în luna martie, Conferința Episcopală Spaniolă, Conferința Persoanelor Consacrate și autoritățile spaniole au convenit asupra unui protocol pentru a aborda această realitate dureroasă cu adevăr și dreptate.

Dialogul privat, cu ușile închise, al Papei Leon al XIV-lea a fost similar ca stil cu cele ale predecesorilor săi. Papa Benedict al XVI-lea s-a întâlnit cu victimele abuzurilor în timpul vizitelor sale în Statele Unite în 2008, precum și în Marea Britanie, Australia și Germania. Papa Francisc a organizat, de asemenea, întâlniri similare în timpul călătoriilor sale în Irlanda, Chile, Portugalia și Belgia.

„Mergem în urma Lui”

În cuvântul său, Sfântul Părinte le-a reamintit că „Domnul este cel care ne conduce” și care este „stăpânul istoriei și al fiecăreia dintre poveștile noastre.” „El”, a remarcat Pontiful, „determină ritmul. Mergem în urma Lui; ba mai mult, mergem cu El ca mădulare ale unui singur trup.” Această legătură profundă, a insistat el, cere ca Biserica, „în acest timp de polarizare și diviziune crescândă, să ofere o mărturie a unității în diversitate”. Sfântul Părinte a chemat Biserica din Spania să favorizeze o comuniune capabilă să îmbrățișeze bogăția darurilor, carismelor și sensibilităților și a subliniat că în această sarcină, slujirea Episcopului capătă o semnificație deosebită.

Păzind cu iubire credința

„Suntem chemați”, a spus Papa Leon, „să fim un semn vizibil al comuniunii: înainte de toate, al comuniunii cu Cristos, păzind cu iubire credința pe care am primit-o, în docilitate față de Cuvântul lui Dumnezeu și față de Tradiția vie a Bisericii.” Aceasta, a spus el, necesită trăirea vizibilă în comuniune cu Succesorul lui Petru și cu Biserica universală, „cu clerul și cu comunitatea diecezană însăși, cu viața consacrată, cu mișcările, cu asociațiile și cu orice carismă autentică pe care Duhul o dăruiește pentru binele comun”. În consecință, le-a spus să promoveze unitatea și să își însoțească poporul, pentru a contribui la „vitalitatea misionară”. „O Biserică ce are pace în interior”, a spus Sfântul Părinte, „poate vorbi mai liber fraților și surorilor din alte confesiuni creștine și alte religii, celor care nu cred, autorităților civile și tuturor oamenilor de bunăvoință care lucrează pentru binele comun”. Sfântul Părinte i-a îndemnat de asemenea să rămână aproape de tineri, de seminariști și de cei vulnerabili.

Încredințând slujirea lor Maicii Preacurate

Pontiful a reamintit că Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a numit Spania „Pământul Mariei”. Referindu-se la Fecioara Maria ca „mamă a comuniunii și a speranței”, a spus că Episcopii au în ea „prima lor tovarășă de drum și cea mai mare comoară a lor”. Maria, a continuat el, „le arată credincioșilor cum să primească Cuvântul și să îl păstreze în inimile lor, îi însoțește pe discipoli pe drumul lor și rămâne prezentă de-a lungul întregului drum al Bisericii. Ei îi încredințez slujirea voastră, pentru ca ea să vă ajute în mijlocul poporului încredințat îngrijirii voastre.”

Apărând viața preoțească

Papa a reamintit de asemenea că în acest an se împlinesc cinci secole de la hirotonirea ca preot a Sfântului Ioan de Ávila, patronul clerului spaniol. A reamintit că Sfântul Papă Paul al VI-lea l-a descris ca „un dascăl binevoitor și înțelept al vieții spirituale, un renovator exemplar al vieții ecleziastice și al obiceiurilor creștine” și, în același timp, „un preot simplu.” În acest Doctor al Bisericii, a spus Pontiful, Biserica recunoaște viața preoțească pe care fiecare Episcop este chemat să o apere și să o favorizeze în propriul cler. În acest context, a subliniat că cei mai apropiați companioni ai Episcopilor pe acest drum sunt anume „«preoții simpli», în sensul cel mai înalt și mai exigent al termenului”, care sunt „îndrăgostiți de Cristos, înrădăcinați în rugăciune, fideli Bisericii, apropiați de popor și capabili să unească doctrina sănătoasă, zelul apostolic și caritatea pastorală”.

Episcopii trebuie să fie părinți care îi însoțesc pe preoții lor

Sfântul Părinte le-a spus celor prezenți că preoții ar trebui să găsească în Episcopul lor „nu doar o autoritate recunoscută, ci un tată care îi însoțește”, iar în confrații preoți „frați cu care să împartă greutățile și bucuriile acestui pelerinaj plin de întâlniri, prin care toți îl căutăm pe Cristos.” Pontiful a spus că dorește să încheie cu o rugăciune a sfântului care le-a reamintit credincioșilor că orice reînnoire eclezială se naște dintr-o inimă conformată cu Cristos, când a spus: „Dacă îmi poruncești, Doamne, să fac ceea ce ai făcut Tu, dă-mi inima Ta”. S-a rugat de asemenea: „Doamne, dă-ne inima Ta, o inimă capabilă să își ridice privirea spre Tine, să pornească la drum, să asculte, să discearnă, să slujească, să corecteze cu iubire, să însoțească cu răbdare și să proclame cu bucurie.” „Căci Biserica ce primește inima lui Cristos”, a spus Papa, „poartă cu ea stâlpul de foc care o călăuzește, o susține, o apără și o mângâie – proviziile necesare pentru a face față oricărei provocări”.

Al 6-lea Congres Apostolic Mondial al Milostivirii are loc la Vilnius, Lituania, în perioada 7-12 iunie. Acest eveniment are loc o dată la trei ani într-o țară diferită și se concentrează pe proclamarea și promovarea Divinei Milostivirii a lui Dumnezeu prin mărturii, prelegeri, evenimente culturale, liturgii și altele. În mesajul său video, Pontiful l-a salutat pe Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, care participă la eveniment, precum și pe Arhiepiscopul de Vilnius, Mons. Gintaras Grušas, pe președintele Lituaniei, Gitanas Nausėda, și pe toți participanții. A evocat de asemenea cum această inițiativă „a fost atât de mult dorită” de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea.

Dumnezeu nu obosește niciodată să arate milostivirea Sa

În mesajul său video, Papa a subliniat cum în „lumea de astăzi, cu multele sale temeri și anxietăți, tensiuni și războaie” există „o nevoie din ce în ce mai urgentă de pace în inimile atât ale indivizilor, cât și ale popoarelor”. „Dumnezeu nu obosește niciodată să arate milostivirea Sa”, a insistat el, adăugând că iubirea Sa „dăinuie în veci și cât de mult strigă lumea noastră după milostivire la orice nivel!” Citând din Sfântul Augustin, care spunea că singura sa speranță era în „milostivirea covârșitoare a lui Dumnezeu”, Sfântul Părinte a evidențiat că este cu adevărat o sursă de bucurie și speranță „când experimentăm cât de milostiv este Dumnezeu față de fiecare dintre noi”.

A explicat însă că pacea „pe care o dorim atât de profund nu poate fi atinsă fără milostivire”. „Să unim deci încrederea noastră în milostivirea nesfârșită a lui Dumnezeu cu angajamentul nostru personal de a construi o societate mai primitoare și mai milostivă, începând cu familiile noastre”, a îndemnat el. A încheiat încurajându-i pe cei prezenți să ducă înapoi în comunitățile lor tot ce au adunat din această întâlnire internațională și le-a dat binecuvântarea apostolică.

Evenimentul a reunit artiști, academicieni, lideri de afaceri, reprezentanți ai sindicatelor și sportivi într-o conversație menită să favorizeze dialogul dintre Biserică și societatea contemporană. Dintre cei care i s-au adresat Pontifului s-au numărat actorul Antonio Banderas, care a reflectat asupra relației durabile dintre credință și expresia artistică; José María Coello de Portugal, rectorul Universității Complutense din Madrid, vorbind în numele comunității educaționale și științifice; reprezentanți ai organizațiilor de afaceri și muncă, discutând despre provocările etice puse de inteligența artificială și transformarea economică; și sportivele de renume Teresa Perales și Carolina Marín, care au evidențiat valorile rezilienței, umilinței și solidarității învățate prin sport.

Ce moștenire lăsăm?

După ce a ascultat cuvintele vorbitorilor, precum și un spectacol de flamenco al celebrei dansatoare Sara Baras și companiei sale, Papa Leon și-a început discursul lăudând bogatul patrimoniu cultural al Spaniei, reflectând asupra frumuseții țesute de-a lungul istoriei țării – în orașele și monumentele sale, universități și biserici, muzică, artă, dans și bucătărie. Totuși admirația față de realizările generațiilor trecute, a spus el, dă naștere inevitabil unei întrebări care privește pe toți: „Ce moștenire lăsăm pentru viitor și, prin extensie, ce fel de comunitate construim?” Sfântul Părinte a recunoscut capacitatea extraordinară a societății de inovație și comunicare, dar a avertizat că progresul tehnologic și economic riscă să își piardă scopul mai profund dacă se detașează de persoana umană. „Riscăm să devenim experți în media și producători eficienți”, a spus el, „dar nesiguri în privința motivului pentru care, în ce scop, cu cine și pentru cine producem.”

Biserica – „expertă în umanitate”

Reluând învățătura Sfântului Papă Paul al VI-lea și a Conciliului Vatican II, Papa Leon a reafirmat angajamentul Bisericii față de dialogul cu lumea contemporană. „Întrebarea decisivă rămâne aceeași”, a spus el. „Ce înseamnă să fii cu adevărat uman?” Bazându-se pe experiența multiseculară a Bisericii de însoțire a umanității de-a lungul istoriei, a explicat că credința creștină propune căi orientate spre demnitate și binele comun, deoarece recunoaște în Isus Cristos răspunsul la cele mai profunde întrebări ale existenței umane. Citând din recenta sa enciclică Magnifica Humanitas, a insistat că persoana umană rămâne „calea Bisericii” și centrul dezvoltării autentice și integrale. Din acest motiv, a continuat, Biserica nu poate rămâne indiferentă față de cultură, deoarece cultura însăși este una dintre principalele căi prin care umanitatea își exprimă și modelează identitatea.

Ce cultivăm?

Reflectând asupra legăturii etimologice dintre cuvintele „cultură” și „cultivare”, Suveranul Pontif și-a invitat audiența să reflecteze la ce seamănă societatea contemporană pentru generațiile viitoare. „Ce înflorește”, a întrebat el, „și ce se ofilește în tăcere în societatea noastră?” „Ce valori păstrăm și pe care le lăsăm să moară?” Aceste întrebări, a spus el, necesită un dialog social onest și permanent, înrădăcinat în ascultare, respect și întâlnire.

Construind rețele prin dialog

Tema centrală a serii a fost exprimată în imaginea „țeserii de rețele”, pe care Papa a descris-o ca pe o artă ce necesită ca oamenii și instituțiile să se reunească în respect reciproc. Un astfel de dialog, a spus el, trebuie să fie întotdeauna centrat pe demnitatea umană. Universitățile, a remarcat el, nu ar trebui nici să abandoneze adevărul, nici să se izoleze de realitățile muncii. Afacerile nu trebuie să reducă niciodată angajații la simple variabile economice. Arta nu trebuie să devină apanajul elitelor. Sportul nu trebuie redus la divertisment sau profit. Progresul tehnologic trebuie să rămână atent la bătrâni, săraci și cei ale căror voci sunt rareori auzite. Comunicarea însăși, a adăugat el, poartă o responsabilitate morală. „Orice formă de expresie vorbește și transmite sens”, a spus el. „Poate răni sau vindeca, poate sfărâma așteptările sau deschide noi orizonturi.”

Creat din fire de iubire

Din perspectivă creștină, a explicat Sfântul Părinte, dialogul autentic începe cu recunoașterea demnității intrinseci a fiecărei persoane umane. „Creatorul a țesut ființele umane din fire de iubire”, a spus el, amintind că umanitatea este creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Această demnitate, a continuat, nu este acordată de instituții sau guverne, ci este inerentă și inalienabilă și constituie prin urmare fundamentul oricărei relații sociale autentice.

Frumusețea care transformă

Reflecțiile Pontifului au revenit de asemenea în mod repetat la rolul frumuseții și al expresiei artistice. Citând observația Papei Benedict al XVI-lea că credința „creează poezie și muzică” și „creează frumusețe”, Papa Leon a vorbit despre acele experiențe care transformă oamenii din interior: un cântec, o poezie, o biserică, o voce, o privire sau chiar un joc împărtășit între prieteni. A indicat din nou bogata tradiție spirituală și artistică a Spaniei – de la cântecele saeta din Săptămâna Mare până la scrierile lui Lope de Vega, Sfânta Tereza de Ávila, Sfântul Ioan al Crucii și Calderón de la Barca – drept dovadă a profundului dialog dintre dimensiunile materiale și spirituale ale existenței umane.

Contribuția credinței la societate

Revenind la contribuția creștină la viața publică, Sfântul Părinte a evocat nenumăratele școli, spitale și inițiative caritabile înființate prin inspirația credinței. Fără a căuta controverse, și-a invitat ascultătorii să reflecteze asupra măsurii în care Europa însăși a fost modelată de moștenirea sa creștină. „Este cu adevărat posibil să credem că Europa ar fi la fel fără influența credinței?” a întrebat el. Reluând cuvintele Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, a repetat apelul: „Nu vă temeți. Deschideți larg porțile lui Cristos.”

Strigătul săracilor

Papa a plasat de asemenea situația săracilor în centrul reflecției sale. „Cine sunt cei excluși în ciuda virtuților și abilităților lor?” a întrebat el. Condiția săracilor, a insistat, rămâne o provocare permanentă pentru societăți, sisteme politice, economii și Biserică. Amintind doctrina socială a Bisericii, a subliniat că structurile economice și instituționale pot fi considerate drepte numai în măsura în care promovează dezvoltarea integrală a fiecărei persoane și încurajează participarea responsabilă a tuturor.

Lecții de pe terenul de joc

Pontiful și-a încheiat discursul reflectând asupra sportului, o lume pe care a descris-o ca deosebit de familiară lui. Mulți oameni, a observat, învață respectul, perseverența și fair play-ul mai eficient pe un teren de sport decât prin instrucție formală. Sportivii, a adăugat, îi învață pe ceilalți cum să piardă fără amărăciune, să câștige fără a-i umili pe alții și să se ridice din nou după eșec. Amintind cuvintele Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, care era și el sportiv, a remarcat că sportul poate oferi o mărturie puternică a unității, păcii și coeziunii sociale într-un moment în care violența și diviziunea amenință legăturile care țin comunitățile împreună.

O societate reînnoită

Încheindu-și discursul, Papa Leon i-a chemat pe toți cei prezenți să devină protagoniști în construcția unei societăți reînnoite. O societate, a spus el, în care timpul rămâne deschis eternității; în care cultura păstrează memoria și încurajează dialogul; în care educația urmărește adevărul cu onestitate intelectuală; în care arta trezește uimirea; în care afacerile recunosc demnitatea fiecărei persoane; și în care munca rămâne o sursă de speranță. Invocând îndemnul Sfântului Pavel de a „vă bucura cu cei ce se bucură” și a „plânge cu cei ce plâng”, și-a îndemnat ascultătorii să trăiască în armonie și pace. Căci, a concluzionat, viitorul depinde de faptul dacă adevărata măreție a umanității continuă să strălucească: „Să fim noi protagoniști în țeserea unor noi rețele care să armonizeze toate domeniile vieții”.

„După salutul Superiorului Provincial, Papa s-a adresat celor prezenți cu cuvinte de recunoștință pentru ocazia de a se întâlni, subliniind cum comuniunea și unitatea inimii în rândul augustinienilor pot servi ca mesaj pentru lume în acest moment al istoriei”, se arată într-un comunicat dat publicității duminică de biroul de presă al Sfântului Scaun. „Un mesaj de împărtășit cu tinerii, precum cei 600.000 adunați în Plaza de Lima ieri seară, care și-au exprimat întrebările și căutarea lor spirituală”, mai citim în comunicat, amintind de veghea de rugăciune cu tinerii care a avut loc sâmbătă seară.

În timpul întâlnirii cu augustinienii, Sfântul Părinte a remarcat prezența surorilor contemplative și a subliniat „valoarea vocației lor, inclusiv pentru a da sens acțiunii sociale, într-un moment în care tăcerea și capacitatea umanității de a intra în propria inimă se pierd”. Pontiful i-a invitat apoi pe toți cei prezenți să rostească împreună Rugăciunea domnească și le-a dat binecuvântarea, înainte de a-i saluta pe fiecare în parte. Papa Leon se află în prezent la Madrid, în prima etapă a călătoriei sale apostolice în Spania, din 6 până în 12 iunie. Va vizita de asemenea Barcelona și Insulele Canare.

Credința vie a tradițiilor de Corpus Christi

Papa Leon a adus un omagiu istoriei bogate a celebrării prezenței Domnului în Pâinea Euharistică, în Spania. La Madrid și în multe părți ale Spaniei, sărbătoarea Corpus Christi este celebrată într-un mod special, pentru a întoarce „la inima credinței pentru a reînnoi iubirea și fidelitatea noastră față de Dumnezeu”. A observat cum aceste tradiții de-a lungul veacurilor, marcate de procesiuni solemne, au dat expresii unice și creative ale pietății, artei, muzicii, arhitecturii și vieții poporului spaniol. Ele reprezintă mai mult decât simplu folclor și artă, „o mărturisire de credință în prezența Domnului înviat, care este viu și continuă să umble printre noi, care devine Pâine pentru a ne sătura foamea de viață și vizitează ungherele inimilor și istoriei noastre, chiar și pe cele acoperite de întuneric”.

Hrănindu-ne și însoțindu-ne

Procesiunile euharistice amintesc cum Isus ne hrănește, dar și cum El „iese în întâmpinarea noastră” și ne însoțește în viața și activitățile noastre de zi cu zi, a explicat Pontiful. „Este un Dumnezeu care ne este aproape, care merge cu poporul Său, Domnul istoriei. Este mângâiere pentru cei slabi, lumină pentru familii, speranță pentru bolnavi și pace pentru cei care suferă. Cristos care merge în procesiune pe străzi în ostensoriu este același care se identifică cu săracii, cu cei asupriți, cu cei singuri și abandonați.”

Sfântul Părinte a explicat cum Corpus Christi ne cheamă „să fim scoși din egoismul și indiferența noastră, dintr-o credință confortabilă și privată, pentru a răspunde invitației Sale la convertire, la schimbarea perspectivei noastre și la primirea prezenței Sale care ne transformă și ne face constructori ai unei lumi noi”. Iar celebrarea de astăzi a Corpus Christi, cu procesiuni speciale, este o invitație mereu actuală „în viața noastră de zi cu zi, în relațiile noastre, în societate și în construirea viitorului” de a „ne aminti”, așa cum se aude în lecturile de la Liturghie, cum Dumnezeu ne iubește, ne hrănește, ne însoțește și ne mântuiește.

Religiozitate vie

Papa Leon a conturat apoi „sarcina Spaniei de astăzi și de mâine”, care este „să se asigure că religiozitatea care a modelat și a definit această țară de-a lungul veacurilor nu este un muzeu al trecutului care să fie vizitat, ci o școală de credință care inspiră chiar și astăzi”. Această școală ne cheamă „să îngenunchem în fața lui Dumnezeu și în fața aproapelui nostru” pentru ca „gratuitatea iubirii care devine dar… să curgă între noi și să sfărâme lanțurile oricărui egoism”. Și la fel cum Dumnezeu este „o prezență reală”, și noi „suntem chemați să fim prezenți în realitățile și provocările societății… angajându-ne personal în construirea binelui comun”.

Adăpându-ne din izvorul euharistic

În concluzie, Sfântul Părinte i-a îndemnat pe toți să se întoarcă la Domnul „cu iubire sinceră”, să fie deschiși pentru întâlnirea cu El și să „îl lase să potolească setea inimilor noastre, pentru ca apoi să mergem pe cărările vieții și ale istoriei, aducând oamenilor acest șuvoi de apă proaspătă, un șuvoi de iubire, pace, dreptate și bucurie”. S-a rugat ca toți să „bem din nou din acest izvor euharistic” care „ne trimite să îi răcorim pe frații și surorile noastre, familiile noastre, pe săraci, pe cei care suferă și pe cei care și-au pierdut speranța.”

„Harul euharistic ne transformă și ne face protagoniști ai transformării istoriei, semn de speranță pentru cei pe care îi întâlnim. Fie ca Domnul Isus, prezent în Euharistie, să vă transforme în pâine frântă, dăruită și oferită, pentru ca o viață din belșug să izvorască pentru voi, pentru familiile voastre și pentru țara voastră.” Celebrarea s-a încheiat cu o procesiune euharistică și binecuvântare condusă de Papa Leon, care a purtat ostensoriul cu Preasfântul Sacrament de-a lungul unor alei împodobite cu șaisprezece covoare diferite din petale de flori alcătuite din peste 30.000 de flori.

– Eminență, care este mesajul principal pe care Sfântul Părinte dorește să-l transmită Spaniei în cadrul celei de-a patra călătorii apostolice internaționale?

– Logoul călătoriei apostolice în Spania – un cerc deschis în mișcare, format din figuri umane unite între ele și orientate spre înălțime – dezvăluie deja intenția Sfântului Părinte. Ca Păstor al Bisericii Catolice, dorește să-și întâlnească fiii, dar și pe toți oamenii de bună voință. Împreună cu toți, dorește să susțină, să promoveze și să edifice tot mai mult comuniunea și întâlnirea. Toate acestea într-o dublă mișcare, atât în interiorul Bisericii, cât și în societate. Nu este vorba doar de a fi împreună, ci de a merge împreună spre un țel comun. Trebuie subliniat și acel plus pe care Biserica dorește să-l comunice întregii umanități, și anume invitația de a primi răspunsurile pe care Isus Cristos le dă la întrebările profunde pe care ființa umană și le pune cu privire la sensul vieții, al morții, al suferinței. Cristos ne oferă posibilitatea de a ajunge la acea plenitudine a umanității pe care noi, creștinii, o numim viață veșnică. Aceasta devine, de asemenea, sursa speranței și a bucuriei cu care Sfântul Părinte aspiră să slujească umanitatea și să încurajeze creștinii.

– Sfântul Părinte se va întâlni cu Parlamentul spaniol: care sunt astăzi prioritățile diplomatice ale Sfântului Scaun în dialogul cu Europa mediteraneeană?

– Legislatorii trebuie să aibă întotdeauna ca referință fundamentală demnitatea persoanei umane și binele comun, în elaborarea legilor și în determinarea tipului de societate pe care doresc să o construiască. Zona mediteraneeană, cu tradiția sa milenară de cultură, artă și valori, reprezintă, de asemenea, un punct de referință pentru creștinism. În dialogul cu Europa mediteraneeană, Sfântul Scaun susține o abordare compasională și coordonată a crizei migrației, subliniind demnitatea intrinsecă a tuturor migranților. Poziția sa se bazează pe patru principii fundamentale: primirea, protejarea, promovarea și integrarea migranților și a refugiaților. În ceea ce privește demografia, malul nordic al Mediteranei, spre deosebire de cel sudic, suferă de o scădere drastică a natalității. Pentru a face față acestei crize, este esențial să se pună în centrul atenției demnitatea fundamentală a tuturor persoanelor și rolul familiei în societate.

– Problema separatistă a avut repercusiuni și asupra vieții comunităților ecleziale locale. Ce poate Biserica să facă, și ce mesaj ar putea transmite Papa în timpul vizitei în Spania, pentru a evita polarizările și a promova comuniunea?

– Noi, catolicii, credem că „Biserica este, în Cristos, într-un anumit fel sacramentul, adică semnul și instrumentul uniunii intime cu Dumnezeu și al unității întregii omeniri” (LG 1) și că Papa, „ca succesor al lui Petru, este principiul și fundamentul perpetuu și vizibil al unității atât a Episcopilor, cât și a mulțimii credincioșilor” (LG 23), de aceea este în natura sa să promoveze unitatea Bisericii și în Biserică.

Ca Părinte și Păstor, el se preocupă de unitatea copiilor săi, a oilor sale, și promovează, de asemenea, misiunea încredințată întregii Biserici, care este Trupul mistic al lui Cristos, de a instaura comuniunea și unitatea în diversitate între popoarele pământului. Mesajul Sfântului Părinte, dacă pe de o parte nu poate trăda misiunea sa de unitate și, prin urmare, de pace, pe de altă parte nici nu dorește să înlocuiască responsabilitățile care revin statelor în guvernarea propriilor cetățeni. Din acest principiu se poate deduce că, deși mesajul Papei poate avea implicații politice tocmai pentru că Biserica Catolică este alcătuită din aceiași cetățeni ai națiunilor, Succesorul lui Petru propovăduiește Evanghelia și dorește, pornind de aici, să lumineze toate realitățile umane, fără a se amesteca în politica internă a țărilor.

– Veghea cu tinerii de la Madrid este unul dintre momentele centrale. Într-o țară care trăiește o secularizare crescândă, ce schimbare pot aduce noile generații și cum?

– Pentru a răspunde la această întrebare, aș dori să reiau ceea ce Sfântul Părinte le-a spus numeroșilor tineri adunați pentru Veghea jubiliară, la Tor Vergata, pe 2 august din anul trecut. Îi invita să fie pasionați în căutarea adevărului, curajoși în a se lăsa întâlniți de Cristos, generoși în a trăi concret Evanghelia. Lumea în care trăim îi împinge să facă multe lucruri, uneori într-un mod hiperactiv și dispersiv, ispitindu-i să încredințeze tot mai mult gândirea, evaluarea, decizia – conform unui stereotip scientist acum depășit – unor instrumente artificiale și uneori ușor de manipulat. Tinerii pot reacționa, alegând și răspândind un mod diferit și mai liber de a se comporta. Dând spațiu tăcerii, reflecției, meditației, rugăciunii, ei pot pune în valoare cu entuziasm, înțelepciune și caritate numeroasele instrumente de care dispun și a căror utilizare o cunosc foarte bine, pentru binele fiecărei persoane și al întregii persoane. Tinerii sunt capabili de aceste lucruri, ba chiar sunt deosebit de înclinați spre ele. Este important să-i ajutăm, în credință, să le aprofundeze și să le trăiască, devenind profeți contagioși ai păcii, ai dreptății și ai iubirii autentice pentru viitorul lor și al nostru.

– La Barcelona, Liturghia de la Sagrada Família, cu inaugurarea turnului lui Isus Cristos, va fi unul dintre momentele simbolice cele mai puternice. Se poate interpreta acest eveniment ca un impuls de a arăta frumusețea Evangheliei întregii Spanii și nu numai?

– Cu siguranță da: prin binecuvântarea turnului lui Isus Cristos, Sfântul Părinte va marca o etapă importantă în construcția Bazilicii Sagrada Família. Acest element arhitectural arată, de fapt, că Biserica este un șantier de pietre vii, în continuă creștere de-a lungul istoriei. Înălțimea turnului îi invită pe toți să-și ridice privirea spre Dumnezeu, care, în semnul crucii, își revelează iubirea pentru umanitate. Ca un far al mântuirii și al speranței, această structură este, așadar, o operă de evanghelizare: frumusețea ei reflectă centralitatea lui Cristos în viața Bisericii. Noul turn împlinește proiectul lui Gaudí, arhitectul său, care a fost profund inspirat de credință. El a înțeles arta ca formă de vestire a Evangheliei și limbaj privilegiat al misiunii creștine. Spania găsește în această operă nu doar un monument splendid, care îi sporește patrimoniul cultural, ci și mărturia credinței care a unit națiunea timp de secole.

– Etapa din Insulele Canare se concentrează în special asupra realității imigrației și integrării. În opinia dumneavoastră, lumea se îndreaptă spre o atitudine de primire sau „întoarce din ce în ce mai mult spatele”?

– Marea majoritate a oamenilor nu migrează peste graniță; un număr mult mai mare migrează în interiorul propriilor țări. În plus, migrația internațională nu este uniformă în întreaga lume, ci este influențată de factori economici, geografici și demografici. Migrația susține piețele muncii și contribuie la acoperirea deficitului de competențe, iar migranții rămân o sursă fundamentală de sprijin pentru țările lor de origine. În ceea ce privește primirea, există o tendință generalizată de concentrare doar asupra intereselor comunităților restrânse, iar acest lucru, așa cum a subliniat Papa Leon al XIV-lea, reprezintă o amenințare serioasă la adresa împărțirii responsabilităților, a cooperării multilaterale, a realizării binelui comun și a solidarității globale în beneficiul întregii familii umane. În acest context, Sfântul Scaun adoptă în mod constant o poziție în apărarea demnității inalienabile a fiecărei persoane. Este important să ne amintim că fiecare migrant este o persoană și că are astfel drepturi inalienabile, care trebuie respectate în orice context, atât în țara sa de origine, cât și acolo unde se deplasează. Ar fi necesar să abordăm un fenomen atât de complex cu voință politică, generozitate și spirit de solidaritate. Speranța este ca să existe o întoarcere la valoarea fraternității, bazată pe empatie și colaborare, care favorizează calea întâlnirii și a îmbogățirii reciproce.

– În opinia dumneavoastră, ce chip are Spania astăzi și ce rol ar putea avea în Europa?

– Spania de astăzi are chipul unui popor care păstrează încă rădăcini creștine profunde, manifestând o legătură vie și o afecțiune sinceră față de Succesorul lui Petru. Chiar și în fața provocărilor societății contemporane, ea găzduiește o Biserică vie și dinamică, ce este capabilă să mărturisească Evanghelia și să ofere o contribuție semnificativă la viața spirituală și socială a țării. Societatea spaniolă trăiește tensiuni și transformări profunde, dar este în căutarea unor căi de întâlnire și reconciliere, vizând binele comun. Are nevoie să redescopere centralitatea persoanei, dialogul social și reconcilierea ca fundamente ale conviețuirii democratice. Din punctul de vedere al contribuției pe care o poate aduce Europei și lumii, aș vorbi despre sprijinirea multilateralismului și promovarea drepturilor omului, a păcii și a securității internaționale. De asemenea, poate favoriza dialogul cu țările din America Latină și Africa de Nord.

După cuvintele introductive ale Arhiepiscopului Mitropolit de Madrid, Cardinalul José Cobo Cano, care a vorbit despre provocările cu care se confruntă tineretul de astăzi, Sfântul Părinte a ascultat întrebările adresate de tineri. Răspunzând la o întrebare despre persoanele care i-au inspirat credința, Papa i-a menționat pe Sfântul Ioan Gură de Aur, admirat pentru că a îmbinat adevărul cu integritatea; pe Tomas de Villanueva, a cărui caritate l-a întărit în vremuri grele; și pe Turibiu de Mogrovejo, cunoscut pentru apărarea dreptății și slujirea poporului. Referindu-se la propriii ani ca misionar în Peru, Papa și-a amintit cum întâlnirile cu comunitățile care se confruntau cu greutăți i-au adâncit credința și l-au transformat prin Evanghelie.

Răspunzând la întrebările tinerilor participanți, el i-a încurajat să caute glasul lui Dumnezeu prin rugăciune și tăcere, să rămână dedicați adevărului și să recunoască faptul că atât viața religioasă, cât și căsătoria, sunt vocații autentice. Sfântul Părinte a subliniat că mărturia creștină autentică începe cu coerența personală și smerenia, reamintind educatorilor și liderilor că fiecare rămâne un discipol înainte de a deveni un învățător.

Papa a subliniat importanța tăcerii, mai ales având în vedere că lumea modernă este marcată de zgomot constant, consumism și interes personal. El a descris tăcerea ca fiind spațiul în care oamenii pot recunoaște glasul lui Dumnezeu, pot distinge adevărul de iluzie și pot descoperi un sens durabil. A vorbit, de asemenea, despre a trăi cu credință în societatea contemporană. Citând străvechea Scrisoare către Diognet, Pontiful a spus că creștinii trebuie să se implice pe deplin în lumea modernă fără a deveni prizonieri ai modelor sau ideologiilor trecătoare. Credința, a susținut el, oferă libertate și speranță autentice, dincolo de succesul material, plăcere sau putere. A subliniat că ideologiile și tendințele trec, în timp ce adevărul rămâne.

În concluzie, Papa Leon al XIV-lea i-a provocat pe tinerii săi ascultători să devină agenți ai schimbării pozitive în societate, inclusiv în lumea digitală. El i-a îndemnat să comunice valorile și frumusețea Evangheliei, să combată indiferența, violența și falsitatea și să devină „scânteile unei noi umanități”. I-a încurajat să fie demni de încredere, să caute dreptatea și să îi trateze pe ceilalți așa cum doresc ei înșiși să fie tratați. În apelul său final, Papa a îndemnat tinerii să fie autentic umani, urmând exemplul lui Cristos. El a descris credința nu doar ca o convingere, ci ca un mod de viață exprimat prin caritate, pe care a numit-o virtutea cea mai capabilă să schimbe istoria și care le poate da puterea să schimbe lumea în bine.

Sosind la centru după ce a petrecut un timp cu un grup de aproximativ 40 de persoane afectate de dizabilități și boli, Sfântul Părinte a fost primit de Arhiepiscopul de Madrid, Cardinalul José Cobo Cano, și de directorul CEDIA, care i-a arătat incinta și i-a prezentat personalul. După ce a ascultat cuvintele de bun venit, Pontiful a ascultat mărturiile Niurkăi, o femeie din Cuba, ale lui Khadri, un bărbat din Senegal, care au găsit sprijin și un viitor la CEDIA, și ale Aliciei, o voluntară reprezentând mulțimea de oameni care susțin acțiunea socială a Bisericii. Fiecare dintre ei i-a oferit un dar simbolic.

Exprimându-și bucuria de a-și începe vizita la Madrid, Papa Leon a făcut referire la o remarcă a Cardinalului Cobo, spunând: „Oricine se află la Madrid este din Madrid.” „Și astfel, și eu mă aflu aici în mijlocul vostru ca un alt madrilen”, a spus el, mulțumind orașului pentru o primire care l-a făcut să se simtă parte dintr-o „familie mare și minunată”. Reflectând asupra activității centrului, l-a descris ca pe un loc unde solidaritatea este trăită concret. „În această casă, nimeni nu rămâne singur. Aici, bucuria și suferința fiecărei persoane sunt bucuria și suferința tuturor.” A remarcat că activitatea desfășurată la CEDIA urmează exemplul lui Cristos, care s-a identificat cu cei care suferă și care a învățat că orice este făcut pentru „cel mai mic dintre aceștia” pentru El este făcut. Sfântul Părinte a pomenit și cântecul interpretat în timpul întâlnirii, spunând că versurile sale – „În fiecare vis te-am căutat și nici unul nu a fost în zadar” – rezumau atât mărturiile pe care le-a auzit, cât și activitatea zilnică desfășurată la centru.

Papa Leon a reflectat asupra poveștilor împărtășite de Niurka, Khadry și Alicia. A spus că, grație „unui vis și unei uși mici deschise – mici ca dimensiune, dar imense în milostivire”, Niurka a putut oferi copiilor ei „viață, dragostea sa maternă, harul Botezului și promisiunea unui viitor fericit.” A evocat de asemenea drumul lui Khadry prin „tunelul întunecat al pandemiei și o călătorie plină de incertitudini”, notând că, cu sprijinul celorlalți, a găsit de lucru și și-a recăpătat speranța. Vorbind despre Alicia și voluntarii Proiectului Speranță, Pontiful a subliniat eforturile lor de a ajuta femeile să aibă parte de un nou început și să-și recapete demnitatea, independența și speranța. Darurile care i-au fost oferite în timpul întâlnirii purtau și ele un mesaj, a spus el. Panglica purtând numele copiilor exprima bucuria fiecărei nașteri, în timp ce permisul de ședere vorbea despre angajament, onestitate și primire. Sandalele, evocând întâlnirea lui Moise cu Dumnezeu la Horeb, evocau „«pământul sfânt» pe care suntem datori să îl respectăm în fiecare viață umană”.

Sfântul Părinte a remarcat că Madridul este bine cunoscut pentru ieslele expuse în tot orașul în perioada dinaintea Crăciunului. A spus că luminile, vocile și sunetele asociate Crăciunului sunt prezente pe tot parcursul anului în locurile unde oamenii se întâlnesc unii cu alții în caritate. Referindu-se chiar la centru, l-a descris ca pe „o «iesle» simplă și primitoare” pregătită „zi de zi – sau literalmente zi și noapte – pentru Isus, prezent în persoanele care vin la ușa Centrului în căutare de ajutor.”

Tema aleasă pentru călătoria apostolică este inspirată din cuvintele lui Isus: „Ridicați-vă ochii și priviți” și Papa a explicat că aceste cuvinte îi invită pe creștini să contemple câmpurile gata de seceriș și le amintesc următorul lucru: „caritatea nu îngăduie nici o întârziere.” „Dacă grâul nu este secerat când este copt, recolta este pierdută”, a spus el, adăugând că fiecare întâlnire cu o persoană aflată în nevoie este o ocazie unică de a iubi și a sluji. A avertizat de asemenea împotriva atitudinilor care minimizează importanța slujirii caritabile în viața Bisericii. „Săracii nu pot fi neglijați dacă vrem să rămânem în marele curent al vieții Bisericii, care își are izvorul în Evanghelie și rodește în orice timp și loc”, a spus el.

În partea finală a discursului său, Papa Leon a reflectat asupra importanței întâlnirii personale. Amintind învățătura Papei Francisc, a întrebat dacă oamenii privesc cu adevărat în ochii celor pe care îi ajută și le recunosc demnitatea. „Pomana nu este același lucru cu filantropia”, a spus el, citându-l pe predecesorul său, și a reamintit învățătura Papei Francisc că cei care iubesc cu adevărat „fac mai mult decât să dea pomeni: ascultă, se angajează, încearcă să înțeleagă și să facă față situațiilor dificile și cauzelor lor.” Încheindu-și discursul, a încredințat Fecioarei Maria personalul, voluntarii și beneficiarii centrului. Rugându-se ca spiritul ei matern să continue să inspire activitatea lor, a invocat-o cu cuvintele: „Învață-ne să te vedem mereu ca pe o Mamă, izvor de milostivire, sân al iertării, îmbrățișare a speranței, poartă a Slavei”.

O țară măreață care a primit Evanghelia de aproape două milenii

În discursul său, Sfântul Părinte a mulțumit Spaniei „pentru aderența sa fidelă la dreptul internațional și multilateralism”, care „se reflectă într-un angajament activ față de pace și solidaritate între popoare.” În același timp a încurajat națiunea „să cultive dialogul și prietenia civică în interiorul propriei țări, să țină cont de perspectivele săracilor și ale tinerilor atunci când își imaginează viitorul, să armonizeze revendicările de autonomie și unitate și să avanseze cauza unității în Europa – nu în opoziție cu alte puteri, ci ca un dar pentru întreaga familie umană.” Și-a exprimat recunoștința față de Spania pentru că l-a invitat și pentru că se află în mijlocul lor în această călătorie într-o țară măreață „care, de aproape două milenii, a primit Evanghelia. Tradiția a legat întotdeauna evanghelizarea inițială a Peninsulei Iberice de predicarea apostolului Iacob cel Mare.”

Pietatea populară îi pune pe spanioli în contact cu Isus

Pontiful a spus că această legătură are o considerabilă importanță teologică, deoarece exprimă conștiința Bisericii locale despre continuitatea sa cu misiunea apostolică începută la Rusalii. A remarcat de asemenea că legătura străveche dintre credința creștină și acest pământ le-a modelat profund cultura și reprezintă o sursă de speranță și direcție în fața provocărilor pe care trebuie să le înfruntăm împreună ca familie umană astăzi. „Mă gândesc la expresiile de pietate populară care reprezintă o autentică dramatizare a mântuirii în fiecare oraș și sat, în ritmul anului și al diverselor contexte ale vieții. Alături de patrimoniul artistic și muzical, precum și de numeroasele confraternități și asociații caritabile, ele mărturisesc despre fructuoasa întâlnire dintre Isus Cristos și poporul vostru, un popor pasional, care iubește viața și o exprimă!” Papa a spus că a venit să încurajeze această credință în rândul credincioșilor.

Trebuie protejate libertatea religioasă și de conștiință

Sfântul Părinte a spus și că dorește să cheme națiunea la o „reconciliere și colaborare mai profundă” între diversele elemente ale Spaniei, notând că istoria Spaniei sugerează că „o cultură a întâlnirii, nu a confruntării, este cea care favorizează stabilitatea și prosperitatea.” În acest sens, l-a evocat pe Sfântul Ioan al Crucii și pe Sfânta Tereza de Ávila, a căror pasiune pentru Misterul divin i-a unit ca prieteni. A reamintit că cele două personalități proeminente din Spania au îmbogățit viața Bisericii și drumul spiritual al multora timp de cinci secole, chiar și dincolo de granițele Spaniei. L-a amintit de asemenea pe Sfântul Ignațiu de Loyola. Reflectând asupra sfinților, a observat: „Epoca noastră, aparent zguduită de teribile dezechilibre și conflicte, strigă din adâncurile ei după pace, după o nouă înțelegere a persoanei umane și a demnității sale inviolabile, după o civilizație a iubirii.”

„Sfânta Tereza descrie același proces folosind imaginea castelului interior. Pe măsură ce cineva trece din lăcaș în lăcaș spre lăcașul cel mai dinăuntru – adică spre propria inimă, sanctuarul adevărului – spațiul se lărgește, mintea se deschide, provocările sunt depășite, tensiunile se risipesc, ceilalți își găsesc locul, iar universul devine o casă. Aceasta nu este o evadare în sine însuși, ci o deschidere radicală față de Totus Alius et Semper Novus, atinsă atunci când ne întoarcem la noi înșine.” „Această dimensiune a persoanei umane”, a spus Pontiful, „este motivul pentru care libertatea religioasă și libertatea de conștiință trebuie protejate”.

Necesitatea înfruntării polarizării crescânde

Astăzi, a deplâns Papa Leon, tentația de a câștiga popularitate alimentând flăcările polarizării pare să fi crescut mai degrabă decât să fi scăzut, iar demnitatea umană continuă să fie violată. „De aceea avem nevoie de cultură, interioritate și educație gratuită de calitate; avem nevoie de transcendență. Și totuși, chiar și în aceste nopți întunecate, bărbați și femei fideli adevărului au fost conduși să avanseze din lăcaș în lăcaș până când dreptatea și pacea se îmbrățișează în conștiința lor. Prin libertatea lor învățăm să fim liberi.”

Biserica Catolică este în slujba setei inimii umane. „Este o slujire ce nu e marcată de impunere”, a spus el, „ci mai degrabă de mărturia Evangheliei atestată de o mulțime de martiri și sfinți. Astăzi Biserica este gata să se pună în slujba viitorului unui popor în căutare de reconciliere și pace.” Din iubire pentru adevăr, Papa Leon a spus că îi invită pe toți „să lase deoparte narațiunile ce divizează și polarizează, despre realitățile și istoria voastră socială, pentru a depăși simplificările sterile prin aprecierea rodnică a complexității”. Aici, a spus el, se vede o vocație deosebit de potrivită pentru Europa, „în care Spania joacă un rol unic și fundamental”.

Necesarul salt calitativ

Sfântul Părinte a îndemnat națiunea să aprecieze și să studieze complexitatea, învățând nu să o nege, ci să o îmbrățișeze ca pe o binecuvântare. A observat în continuare că noile tehnologii „au creat un mediu artificial în care alegerile noastre fundamentale sunt puse la încercare, prejudecățile sunt amplificate, gândirea critică este slăbită și interesele dominante răspândesc dorința de moarte”, dar a spus că, cu toate acestea, „binele poate prevala și se poate răspândi.” „Este esențial, mai ales din partea celor cu responsabilități economice, politice și instituționale, să se facă un salt calitativ – o schimbare de direcție în investițiile în școli, universități și cercetare, precum și în comunitățile locale și societatea civilă ca teren propice pentru participare și mediere culturală.” A reflectat și asupra necesității ca Spania să contribuie la pace și armonie. „Securitatea, pe care prea adesea ne așteptăm să o găsim în arme și ziduri”, a argumentat Papa Leon, „este de fapt cel mai bine atinsă învățând să mergem înainte unii alături de alții, crescând împreună, umăr la umăr.”

Pace, multilateralism și drept internațional

„Propria voastră istorie”, a spus Pontiful, „mărturisește despre aceasta.” Recunoscând că prezența islamului pe Peninsula Iberică a constituit „o realitate politică, culturală și religioasă de lungă durată”, a încurajat țara să avanseze în coexistență pașnică și dialog între religii. Papa a mulțumit în continuare Spaniei pentru angajamentul față de pace, multilateralism și dreptul internațional și a încurajat națiunea să promoveze pacea și armonia în interiorul și dincolo de granițele ei. „Dumnezeu să binecuvânteze Spania!”, a spus el.

Așa cum este obiceiul în timpul călătoriilor internaționale, Papa s-a îndreptat spre partea din spate a aeronavei cu puțin înainte de aterizare, pentru a-i saluta personal pe reprezentanții mass-media. Întâlnirea scurtă și cordială a fost marcată de strângeri de mână, zâmbete și câteva întrebări privind actualitatea internațională. Pe lângă subiectele mai serioase, a existat și un moment când Papa a fost întrebat dacă susține Real Madrid sau Barcelona. Zâmbind, el a răspuns: „Este simplu: Papa este pentru toate echipele, dar Robert Prevost este pentru Real Madrid!”, stârnind râsete printre cei prezenți.

„Această călătorie este prima vizită a unui Papă în Spania după mult timp și, personal, sunt foarte fericit de acest lucru”, le-a spus Sfântul Părinte jurnaliștilor în salutul său. „Este o vizită apostolică, menită să îi întâlnească pe credincioși, pentru a celebra credința și a proclama mesajul lui Isus Cristos, dar, în același timp, pentru a-i saluta pe toți, întreaga societate, deoarece Biserica are un mesaj pentru toată lumea, așa cum cred că a fost foarte clar exprimat în enciclica publicată pe 25 mai.”

Papa a spus că este conștient de entuziasmul cu care este așteptat, mai ales de către tineri. „Se pare că vor fi prezenți un număr mare de tineri, cu entuziasmul lor”, a remarcat el. „Împărtășind împreună bucuria credinței, cred că vom putea oferi un mesaj foarte frumos.” Acest mesaj, a adăugat el, este unul care trebuie dus la Madrid, Barcelona și în Insulele Canare: „un mesaj care ne ajută să trăim credința și să proclamăm iubirea lui Dumnezeu, caritatea și respectul pentru fiecare ființă umană.”

Printre temele abordate s-a numărat conflictul din Ucraina, pentru care Papa Leon al XIV-lea a subliniat încă o dată necesitatea de a persevera cu hotărâre pe calea dialogului și a păcii. El a abordat, de asemenea, problema abuzurilor, o rană care rămâne deschisă în cadrul Bisericii. Vineri, 5 iunie, seara, directorul biroului de presă al Sfântului Scaun, Matteo Bruni, a confirmat că Biserica locală a organizat o întâlnire între Sfântul Părinte și mai multe victime ale abuzurilor comise de membri ai clerului în Spania.

Papa și-a îndreptat gândurile și către Liban, reafirmând atenția deosebită acordată de Sfântul Scaun situației din această țară și contactul său continuu cu autoritățile religioase de acolo. Răspunzând la o întrebare privind Iranul și problema mai largă a războiului, Papa a reamintit reflecțiile dezvoltate în ultimii ani de Magisteriul Bisericii cu privire la schimbările profunde aduse de tehnologiile militare moderne și la capacitatea distructivă a armelor contemporane. Întrebat dacă există un „război just” în Iran, el a răspuns: „Cred că acest lucru a fost deja clarificat: în Iran, criteriile pentru un război just nu sunt îndeplinite. Teoria războiului just datează de secole, când era imposibil să ne imaginăm armele și capacitatea distructivă de care dispune umanitatea astăzi.”

Pe măsură ce aeronava traversa Marea Mediterană, călătoria a fost însoțită de un alt semn, mai puțin vizibil, dar nu mai puțin semnificativ. Mai multe mănăstiri spaniole de clauzură au ales să susțină spiritual călătoria apostolică rugându-se Rozariul pentru fiecare jurnalist care călătorește la bordul zborului papal. Și fiecare membru al mass-media a primit, ca dar, unul dintre rozariile realizate manual de călugărițele și călugării de clauzură care s-au rugat pentru munca acelora care vor relata aceste zile prin articole, materiale video, fotografii și emisiuni radio.

Un gest simplu care unește simbolic munca de comunicare cu viața ascunsă a rugăciunii – două realități care, fiecare în felul său, însoțesc adesea călătoriile Succesorului lui Petru. Papei i-a fost înmânat și un desen realizat de tinerii pacienți ai Spitalului Pediatric Bambino Gesù din Roma. Între timp, clopotele bisericilor au bătut în toate Diecezele din Spania pentru a marca sosirea Pontifului.

În urma unei ceremonii de bun venit după sosirea sa sâmbătă dimineața, Papa Leon va face o vizită de curtoazie regelui Felipe al VI-lea și reginei Letizia la Palatul Regal. Va adresa apoi un discurs autorităților guvernamentale, reprezentanților societății civile și corpului diplomatic. Seara, Sfântul Părinte va conduce o veghe de rugăciune cu tinerii în Plaza de Lima din centrul Madridului. A doua zi, în solemnitatea Corpus Christi, Papa va celebra Liturghia în iconicul Plaza de Cibeles, care va include o procesiune de Corpus Christi. În aceeași zi, se va întâlni de asemenea în privat cu membrii Ordinului Sfântului Augustin și va participa ulterior la o întâlnire cu reprezentanți ai culturii, artelor, mediului de afaceri și sportului la Movistar Arena din Madrid.

Luni, Papa se va întâlni dimineața cu premierul spaniol Pedro Sánchez, înainte de a se adresa membrilor Parlamentului la Congresul Deputaților. Se va întâlni apoi cu Episcopii la sediul Conferinței Episcopilor Spanioli. Seara, Sfântul Părinte va fi alături de comunitatea diecezană locală pe Stadionul Bernabéu. Marți, Pontiful va călători la Barcelona. Va conduce Angelus de la amiază la Catedrala din Barcelona și va prezida seara o veghe de rugăciune la Stadionul Olimpic Lluís Companys.

Miercuri, Papa va vizita o închisoare, va recita Rozariul la mănăstirea Montserrat și va lua prânzul cu comunitatea benedictină de acolo, înainte de a se întoarce la Barcelona pentru o întâlnire cu organizații de caritate și asistență socială diecezane. Seara de miercuri va fi un moment de vârf al călătoriei apostolice, când Papa Leon va merge la Bazilica Sagrada Familia, proiectată de Ven. Antoni Gaudí, renumitul arhitect catalan a cărui moștenire este comemorată în acest an cu prilejul centenarului morții sale. Papa Benedict al XVI-lea a consacrat Bazilica în 2010. Papa Leon va binecuvânta Turnul lui Isus Cristos, cel mai înalt turn al Bazilicii.

Joi, Sfântul Părinte va zbura spre Insulele Canare, situate în largul coastei de nord-vest a Africii, care reprezintă un important punct de intrare maritim pentru migranții care se îndreaptă spre Europa. La Las Palmas de Gran Canaria și Santa Cruz de Tenerife, va celebra Liturghia și se va întâlni cu cei care lucrează în prima linie a primirii și asistenței migranților. După încheierea evenimentelor din Insulele Canare, Pontiful va urca în avion pentru a se întoarce la Roma vineri seara.

Înainte de plecarea Papei spre Spania, directorul biroului de presă al Sfântului Scaun, Matteo Bruni, a informat jurnaliștii că Papa Leon are programată o întâlnire cu victime ale abuzurilor în timpul vizitei sale în Spania. Menționând că întâlnirea a fost organizată de Biserica locală, Bruni a explicat că detalii suplimentare vor fi furnizate în curând, cu respectarea vieții private a victimelor.

Sfântul Părinte a subliniat că „instituțiile catolice sunt chemate să fie un mediu viu în care viziunea creștină pătrunde fiecare disciplină și fiecare interacțiune.” Încurajând președinții și rectorii universităților, el a spus: „Autenticitatea voastră ca adevărați discipoli ai lui Cristos vă va ajuta cu siguranță să transmiteți Evanghelia vie în așa fel încât cei încredințați vouă să-l poată întâlni cu adevărat pe Domnul și să descopere în credința catolică viziunea unificatoare pe care numai Adevărul o poate oferi.”

Pontiful și-a exprimat dorința ca inimile lor să fie „tot mai captivate de frumusețea adevărului și de măreția umanității, creată de Dumnezeu și răscumpărată de Cristos”. Le-a adresat educatorilor câteva cuvinte și privind importanța decisivă a educației catolice în lumea de astăzi, în lumina enciclicei „Magnifica humanitas: despre apărarea persoanei umane în era inteligenței artificiale”, publicată pe 25 mai. În primul rând, a observat că lumea educației se confruntă în prezent cu o fragmentare tot mai mare a cunoașterii. Deși este ușor să găsești oameni experți într-un anumit domeniu de studiu, mulți dintre aceștia „se luptă să-și găsească o direcție în viață” și „adesea nu au o viziune globală asupra realității, capabilă să unească nu numai diversele domenii ale cunoașterii, ci și multiplele aspecte ale vieții și aspirațiile interioare ale inimii omenești”. Educația catolică, a spus el, are un rol deosebit de important de jucat în această privință.

Sfântul Părinte a recunoscut că tinerii și tinerele studiază la colegii și universități pentru a obține o diplomă specifică, adesea motivați de perspectivele viitoare de angajare, și, prin urmare, i-a încurajat pe educatori să îmbrățișeze „nobilul lor rol de a ghida acea dorință de cunoaștere, astfel încât ei să învețe, de asemenea, să caute și să iubească adevărul, să reflecteze asupra sensului vieții și să recunoască demnitatea fiecărei persoane”. A recunoscut că „aceasta nu este o sarcină ușoară”, dar este necesară pentru a-i ajuta pe studenți să descopere o pasiune pentru Cristos, pentru studiile lor și pentru trăirea vieții lor.

Papa Leon a reflectat, de asemenea, asupra modului în care progresele tehnologice recente ridică numeroase provocări pentru lumea educației. „Utilizarea prolifică a inteligenței artificiale”, a remarcat el, „face din ce în ce mai dificilă evaluarea muncii elevilor, impunând educatorilor să-și adapteze metodele în mod creativ pentru a asigura formarea umană integrală a celor aflați în grija lor, chiar dacă acest lucru implică mai multă muncă pentru profesori. În acest sens, trebuie să fim dispuși să investim cu generozitate în educația generațiilor viitoare.” „Este esențial ca tinerii și tinerele să învețe să interacționeze pozitiv cu noile tehnologii, dezvoltându-și în același timp”, a subliniat el, „cu adevărat abilitățile și capacitățile date de Dumnezeu de a raționa, de a gândi critic și de a memora cunoștințele, pregătindu-i astfel să modeleze în mod responsabil lumea care va veni.”

Astfel, Sfântul Părinte a concluzionat exprimându-și speranța că, pe măsură ce educatorii continuă să îndeplinească misiunea de evanghelizare a Bisericii, „elevii vor putea găsi întotdeauna în instituțiile voastre doctrina sănătoasă, încredințată Bisericii, care va servi drept fundament adevărat și durabil nu numai pentru viețile lor, ci și pentru viitorul națiunii”.

Directorul Biroului de Presă al Sfântului Scaun, Matteo Bruni, a prezentat jurnaliștilor această călătorie apostolică a Papei, care va încuraja o Biserică ce „are încă multe de spus pe mai multe planuri”. „Inutil să spunem că așteptările sunt mari”, a început Matteo Bruni, prezentând programul și detaliile pelerinajului Papei într-o „țară cu o veche tradiție creștină”. „O țară care a servit drept laborator al dialogului între lumi diferite în inima Evului Mediu. O țară a marilor gânditori și a culturii creștine: Școala din Salamanca, unde, în secolul al XVI-lea, teologia scolastică și dreptul internațional s-au întâlnit, contribuind la formarea reflecției asupra drepturilor și demnității fiecărei persoane umane”. Este, de asemenea, țara „unor mari sfinți”, precum Sf. Ioan al Crucii și Sf. Tereza de Avila, a căror gândire rezonează profetic cu provocările timpului nostru.

În Spania, Papa va întâlni acest bogat patrimoniu istoric și cultural când se va întâlni cu reprezentanți ai Bisericii și ai instituțiilor publice, precum și cu mii de tineri, familii și figuri din lumea sportului, a culturii și a divertismentului – dintre care unii vor participa la evenimentele publice. Dialogul dintre Biserică, politică și cultură, ca instrument pentru depășirea polarizării, alături de reflecția asupra progresului tehnologic și uman – inclusiv în lumina enciclicei Magnifica Humanitas – se vor număra printre temele centrale ale celor 23 de discursuri, saluturi și omilii ale Papei. Desigur, pacea va fi, de asemenea, un punct central, într-o epocă marcată de războaie. Strâns legată de aceasta este tema dezarmării, „într-o perioadă în care utilizarea armelor este tot mai mult susținută”, a remarcat Bruni.

Vizita Papei Leon este menită să fie atât un semn cât și o încurajare pentru o Biserică ce „are încă multe de spus pe mai multe planuri, în Spania și în Europa, unde poate contribui pe deplin ca participant constructiv la dezbaterea publică”, a adăugat Bruni. El s-a referit, de asemenea, la problema apărării vieții – a fiecărei vieți, în special a celor mai vulnerabile. Această preocupare se extinde la tema migrației, care va fi în centrul atenției în timpul vizitei Papei în porturile Insulelor Canare, un cadru care, în ultimii ani, a fost martorul a nenumărate tragedii umane și familiale legate de sosirile de-a lungul celebrei rute migratorii atlantice.

În aceste locuri, Papa va asculta poveștile migranților, va fi martor la eforturile de a-i primi și va întâlni „un pământ al sfinților misionari care au plecat de aici pentru a duce Evanghelia în lume”. Înainte de aceasta, însă, vor avea loc opriri la Madrid și Barcelona – orașe cu propriile tradiții de deschidere și ospitalitate. Printre punctele de interes se va număra Bazilica Sagrada Familia, cu simbolismul său profund al credinței, în anul centenarului morții arhitectului său, Antoni Gaudí, comemorat pe 10 iunie.

Papa Leon al XIV-lea, a explicat Matteo Bruni, „se adresează unui popor care trăiește într-o societate extrem de secularizată, dar în care rădăcinile creștine rămân adânc încorporate în referințele culturale și nu numai”. Această călătorie este, așadar, „o întâlnire cu credința unui popor” încă atașat de tradițiile religioase populare, precum procesiunile. Papa însuși va participa la procesiunea de Corpus Christi duminică, 7 iunie. Este o credință care „nu rămâne închisă între zidurile bisericii, ci merge pe străzi”. Împrumutând o expresie binecunoscută a Papei Francisc, Bruni a descris-o nu ca „o credință de muzeu”, ci ca „o credință care dă roade pentru viitor”.

Tinerii – din Spania și din alte țări – vor fi un alt punct central al vizitei papale. Potrivit lui Bruni, Papa intenționează să le ofere „un mesaj bogat în substanță, capabil să imagineze viitorul împreună cu ei și să inspire Biserica, într-o epocă a oamenilor puternici, să ridice oameni sfinți”. Dincolo de cuvinte, va fi o călătorie a imaginilor puternice: Papa la Palatul Regal și la Congresul Deputaților; la Movistar Arena din Madrid și la Stadionul Santiago Bernabéu; la Abația din Montserrat și la Sagrada Família, unde va inaugura Turnul lui Isus Cristos – elementul care încununează capodopera lui Gaudí – cu o binecuvântare pentru popor, urmată de un spectacol de lumini și focuri de artificii.

O altă oprire simbolică va fi portul Arguineguín din Gran Canaria, cunoscut de mult timp drept „debarcaderul rușinii” din cauza condițiilor de supraaglomerare și precaritate cu care se confruntă mii de migranți, în principal din Africa de Vest. Itinerariul Papei împletește astfel centre politice și instituționale, locuri spirituale și de caritate, precum și locații emblematice de-a lungul frontierei atlantice a Europei, reflectând o interacțiune constantă între dimensiunile ecleziale și publice ale misiunii sale. Un moment deosebit de semnificativ va urma imediat după primul său discurs adresat reprezentanților instituțiilor, societății civile și corpului diplomatic, când va vizita proiectul social „Cedia 24 Horas”, un centru din cartierul Lucero din Madrid dedicat primirii și însoțirii persoanelor vulnerabile și a celor fără adăpost.

Alături de Papa vor călători Cardinalul Ángel Fernández Artime, pro-prefect al Dicasterului pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică; Arhiepiscopul Filippo Iannone, prefect al Dicasterului pentru Episcopi; și Arhiepiscopul Luis Marín de San Martín, elemosinierul papal. Toate discursurile Papei vor fi în spaniolă, cu excepția unui discurs în franceză la centrul de primire Las Raíces, care găzduiește migranți din țările africane francofone. Matteo Bruni a spus că Papa ar putea rosti câteva cuvinte și în catalană, răspunzând la întrebările jurnaliștilor cu privire la o problemă care a generat discuții considerabile în mass-media din Spania. Un alt subiect care a atras atenția este problema abuzurilor. În prezent, a explicat Bruni, nu este programată nicio întâlnire privată între Papa și victimele abuzurilor.