Spune ce simţi!

Tony Robbins - Time to Rise Summit 2025 - Day 1

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Fri, 07 Feb 2025 12:21:00 +0000

95% din gandurile pe care le avem intr-o zi sunt gandurile din ziua precedenta

45% dintre actiunile noastre zilnice sunt dictate de obiceiurile pe care le avem instalate in noi.

De aSta ne e greu sa ne schimbam fiindca totul e intr-o mare masura pe pilot automat si trebuie multa vointa pentru a schimba acest drum.

Pentru a schimba directia din viata ta si a tinti spre fericire si implinire, oricare ar fi realizarile care vor genera asta pentru tine, TREBUIE MAI INTAI SA NE SCHIMBAM STAREA INTERIOARA IN CARE NE AFLAM.

Unul dintre cel mai important skil in viata este recunoasterea tiparelor (pattern recognition). Aceasta aptitudine care bineinteles poate fi invatata are 3 niveluri:

- recunoasterea tiparelor (trecerea de la hunter gatherer la agricultor s-a facut prin constientizarea anotimpurilor si invatarea a ce trebuie sa facem in fiecare din ele)

- utilizarea tiparelor: o persoana care a invatat sa cante la pian si poate reproduce opere cunoscute

- creerea de tipare proprii: un artist care creaza propria muzica

In viata unui om, in istoria popoarelor, in activitatea unei firme, exista mai multe anotimpuri:

- primavara: 1-21 ani, invatam ajutati de altii, plantam seminte

- vara: 22-42 ani, lucram din greu pentru recolta deja plantata, poate fi un anotimp greu

- toamna: 43-65 ani, recoltam si ne bucuram de recolte

- iarna: 65-120 ani 🙂, donam din ceea ce am strans as zice eu - give back to the world.

CALITATEA VIETII TALE NU ESTE DATA DE CE AI CI DE SENTIMENTELE PE CARE LE AI - THE QUALITY OF YOUR LIFE = THE QUALITY OF YOUR EMOTIONS.

Tony Robbins - Time to Rise Summit 2025 - Bonus Day

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Wed, 05 Feb 2025 13:08:00 +0000

5-to-Thrive

1. Postura fizica - spate drept, pieptul in fata - postura de supererou

2. Focus pe pozitiv si reusita

3. Limbajul folosit - Atentie! Orice pui in cuvinte incepe sa te defineasca. TV = Transformational Vocabulary

De gasit cuvintele sau expresiile negative care le folosesc cel mai des cand sunt in stari negative si de inlocuit cu ceva usor comic sau ridicol cu o tenta pozitivapentru a le micsora puterea asupra mea. Exemplu T.R. : Sunt frustrat -> sunt fascinat cum ai putut pierde aceasta enorma suma de bani pentru compania noastra.

- slab -> inca nu am inceput sa va arat ce pot si sunt si prea perfectionist in ideea de putere

- delasator -> imi ia timp ca sa imi instalez un obicei, dar si atunci cand reusesc nu ma mai opreste nimeni

- fara puterea de a duce la bun sfarsit lucruri grele -> oare chiar atat de putin imi doresc acest lucru greu? Daca mi l-as dori mai mult cu siguranta l-as avea in cateva saptamani

- ma complac cu mediocritatea -> sunt un geniu in vacanta

- nu ma voi ridica niciodata la maximul potentialului meu pentru a simti implinirea -> never say never

- wtf -> aici e ceva interesant

OUR WORDS CONTROL OUR BELIEFS AND OUR BELIEFS CONTROL OUR LIFE

4. Create a Compelling future. Creaza un viitor care sa te atraga, irezistibil, convingator. Creaza un motiv pentru a-ti folosi aptitudinile.

5. Intareste-ti simtul acelei identitati care te impinge spre victorie indiferent unde te gasesti in cautarea ei. Acea parte care nu poate fi invinsa si oriunde te vei gasi te va impinge spre reusita. Identitatea care spune: sunt mai mult decat orice imi pot face altii mai mult decat orice imi scoate viata in fata.

Dopamina!

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Wed, 28 Jun 2023 19:33:00 +0000

Sunt extaziat de noua intelegere la care am ajuns azi. Simt cum s-a deschis o usa, ca am gasit un drum spre o viata mai frumoasa, implinita si fericita. Drumul trebuie parcurs, bineinteles, insa simt o nespusa bucurie si implinire chiar si asa, stand cu picioarele bine infipte in acest drum al mintii si contemplandu-i posibilele cotituri, urcusuri, lunci umbrite si raze de soare.

Totul a pornit de la informatia expusa de Andrew Huberman legata de controlul eliberarii dopaminei in organism pentru a ne putea mentine starea de spirit si motivatia in parametrii normali de functionare si chiar a reusi sa ne ridicam un pic deasupra normalitatii pentru a putea tinde spre o viata care sa ne implineasca si atingerea potentialului maxim la care poate ajunge fiinta noastra. Aici gasiti informatia: https://youtube.com/watch?v=QmOF0crdyRU&feature=share7

Cele 5 componente ale vietii mele

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Thu, 13 Oct 2022 08:35:00 +0000

1. Natura. Sunt o forta a naturii, fac parte din ea. Nu ma mai las influentat de vremea rea innorata, ploioasa sau rece. Devin eu insumi anotimpul in care ma aflu si eman puterea naturii de afara. M-am nascut pe aceasta planeta, si puterea ei este si puterea mea.

2. Sanatatea. Pot prin puterea mintii sa indrept orice problema de sanatate pe care ar putea sa o aiba corpul sau mintea mea. Bolile prin care trec nu ma mai sperie fiindca stiu ca e ceva temporar. Corpul si fiinta umana e cu suisuri si coborasuri. Exista perioade in care ne luptam cu anumite boli sau rani, insa mereu invingem. Iar daca credem suficient mintea noastra poate vindeca corpul de orice boala.

3. Oamenii. Oamenii din jurul meu ma iubesc si eu ii iubesc pe ei. Nu exista oameni care imi vor raul. Toti merita iubiti si de la toti trebuie sa astept iubire, chiar daca intensitatea si calea de manifestare a acestui sentiment este diferita. Insa stiu sigur ca fiinta mea nu se poate dezvolta in armonie doar inconjurata de dragostea oamenilor din jurul meu. Nu voi mai lasa oamenii din jurul meu sa ma traga in jos indiferent ca am un conflict cu ei sau empatizez cu o durere a lor si incerc sa-i ajut. Ei sunt 'satul meu' in care fiinta mea se dezvolta armonios. Iar cei foarte apropiati, pe care ii pretuiesc, trebuie sa le arat dragostea mea zi de zi.

4. Task-urile. Nu ma mai las coplesit de prea multa munca ce 'trebuie' facuta. Aman o parte si fac cat pot. Nu tutul trebuie sa se rezolve repede si in acelasi timp si chiar daca trebuie, nu se poate. Deci nu o sa mai cad in depresie cand am prea multe de facut. Pur si simplu aleg la ce renunt si aman sau renunt de tot.

5. Cariera. Nu ma mai las influentat de esecurile din cariera, fie ele mici sau mari. Ele sunt menite ca sa imi dezvaluie niste lectii prin care pot sa obtin realizari si mai importante si doar prin ele pot sa cresc.

Viata e un drum, un proces de imbunatatire pe aceste 5 directii, care in acest moment simt ca acopera toata fiinta mea ca si intreg.

Idei de dezvoltat pe viitor

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Sun, 28 Aug 2022 09:34:00 +0000

1. Putem sa nu ne mai lasam influentati de mediul exterior atunci cand ne "fabricam" sentimentele si starile in care suntem. Aceasta idee simpla mi s-a parut uluitoare si simt ca e foarte puternica, chiar daca inca doar ii banuiesc puterea.

2. Orice situatie, cat ar fi de rea e un prilej de a testa legea de mai sus si de a incerca sa te comporti altfel decat te-ai comporta de obicei.

3. Multumesc Wim Hof pentru metoda de respiratie dezvoltata si idea de a face dusuri reci (inca nu am ajuns sa fac o baie cu gheata, dar mai stii, in viitor....?)

4. Daca conditiile mediului te aduc intr-o stare de suparare si tu lasi sa ruleze programul memorat dupa toata experienta trecuta pentru aceasta stare, atunci rezultatul este foarte previzibil: probabil lucrul rau la care te astepti se va intampla. Daca alegi sa indrepti energia consumata cu mentinerea starii negative spre un alt viitor mai frumos, atunci ai sanse ca lucrul rau sa nu se intample si cu siguranta timpul petrecut pana la inceperea evenimentului de care iti e frica, va fi mult mai frumos petrecut. Deci doua castiguri: unul sigur - timpul petrecut pana la eveniment va fi mult mai placut, unul probabil - evenimentul negativ are sanse mai mari sa nu se intample, sa gasesti o rezolvare sau pur si simplu sa nu se intample, daca asta crezi ca se va intampla. Scriu toate astea inainte de intalnirea cu sotia si fiul meu care s-au infectat cu covid in saptamana cat am fost departe de ei si mi-e frica sa nu iau si eu fiindca ultima data am avut o reatie mai urata si de durata. Poate chiar scriu acest articol dupa ce totul va avea o finalitate. Oricum credinta ca ceva e adevarat e atat de importanta! Daca nu crezi cu adevarat ca lucrul dorit se va intampla nu poti strange enetgia pozitiva care sa iti dea aripi si sa faca ca acel lucru sa se intample.

5. Ieri am inteles ceva nou legat de legea atractiei: pentru a functiona trebuie sa simti ca deja ai lucrul dorit, starea dorita sau persoana dorita, dar trebuie sa simti asta cu atata putere incat sa para real pentru creier si daca e real, atunci sa nu mai astepti acel ceva, sa nu mai numeri zile, in niciun caz sa nu simti frustrare ca nu il ai, fiindca asta nu e posibil daca tu simti ca il ai deja.

6. Pentru ca legea atractiei sa functioneze trebuie sa te speli de orice urma de ego, sa devii un nimeni fericit ca ai deja ceea ce iti doresti si doar sa urmaresti semnele din viata reala ca si niste borne care iti arata ca esti pe drumul cel bun. Partea asta cu lepadarea egoului si devenirea un nimeni nu o inteleg inca... Voi mai studia.

7. Sunt pe drumul cel bun. Depinde de mine cat de repede voi ajunge la destinatie, insa stiu sigur ca voi ajunge acolo. E foarte important si greu sa poti crede cu toata fiinta ta asta, insa atunci cand poti face asta, totul se schimba.

8. Am realizat ceva foarte important in aceasta vara putin cam aglomerata si stresanta. Daca reusesti sa vezi oamenii care iti creaza stresuri ca si oameni buni si dornici sa te ajute nu care iti fac rau, totul se schimba. O zi in care te simti extenuat si fara putere poate deveni una in care te simti plin de forta. Probabil mereu m-am simtit un pic prea singur fata de cat ar fi trebuit sa simt. Oamenilor din jurul meu le-am atribuit masti urate ca sa-mi justific singuratatea si durerea. Dintr-o intamplare am incercat inversul in aceasta vara si rezultatul a fost extraordinar. Totul se schimba rapid la polul opus. Te simti iubit si plin de lumina. Trebuie sa le dam credit mai mult apropiatilor din viata noastra. De cele mai multe ori ii nedreptatim punandu-le masti urate pe care nici macar nu le merita si ce e ironic e ca noua ne facem cel mai mult rau prin asta.

9. Mereu cand fac meditatia Joe Dispenza de dimineata si ma intreaba ce vreau sa schimb in viata mea sunt un pic nehotarat, derutat, nepregatit parca la a raspunde la dimineata. In ultima vreme m-am tot gandit ca ar trebui sa-mi clarific foarte bine ce nu mai vreau si ce vreau pentru a putea raspunde la aceste intrebari si in somn. Azi mi-am dat seama de un lucru pe care clar vreau sa il schimb in viata mea. Nu mai pot sa ma las influentat de mici lucruri negative care mi se intampla dimineata pentru a incepe ziua intr-o tenta negativa. Exemplu: ma trezesc obosit si ma gandesc ca ziua e degeaba fiindca nu o sa am forta necesara pentru productivitate ridicata; ploua si ma las purtat intr-o stare de insecuritate si singuratate; etc.

10. Nu au fost ceilalti de vina pentru situatia de conflict creata cu mine si faptu ca mi-am dat frau liber pornirilor si m-am certat cu ei, iar acum nu mai pot sa ii simt ca pe niste prieteni ci doar eu fiindca nu am fost destul de puternic ca sa previn aceasta situatie si sa atrag in viata mea doar iubirea si bucuria pe care eu si cei dragi mie le meritam. Deci sa lucrez mai mult pe viitor la asta sa devin mai puternic si mai experimentat.

11. Anul acesta 2023 am un singur proiect: Sa construiesc ANTENA de sanatate. Citind din Becoming Supernatural al lui Joe Dispenza, am inteles mai adanc ce trebuie sa fac ca sa atrag in viata mea ce imi doresc, iar dimineata am rezolvat si problema alegerii unui proiect cu care sa incep. Fiindca sunt atatea laturi ale vietii: Cariera, Sanatate, Relatii care se suprapun in acelasi timp e greu sa construiesti o ANTENA care sa le atraga pe toate. Mi s-a parut o necesitate sa aleg o singura latura si sa ma concentrez anul acesta pe ea pana iese. Si care latura mi-ar aduce cele mai multe beneficii si pentru restul? Sanatatea! Nu sunt bolnav la pat, dar de cand cu long COVIDUL si acea criza de tahicardie pe care tot el cred ca a generat-o nu m-am simtit ca si inainte si uneori mi-a fost foarte greu sa duc la bun sfarasit activitatile zilnice. Acum e mai bine dar vreau SANATATE, PUTERE, ENERGIE si FERICIRE :) Pentru asta va fi ANTENA, iar ANTENA inseamna concentrarea mea la nivel de gandire pentru a vizualiza cum voi fi cand voi avea toate aceste impliniri si in acelasi timp simtirea unui sentiment de recunostiinta ca si cum as avea deja aceste impliniri. Am vazut zilele trecute cand imi disparuse brain fogg-ul dat infectia bacteriana ce ma suparase in ultima vreme ca am reusit mai bine sa ma concentrez si sa fac mai multe in timp mai scurt. De aceea cred ca concentrand-ma pe sanatate are si cariera de castigat. Relatiile oricum o sa le includ in partea de sanatate fiindca dau sanatate mentala si fara ele nu putem fi complet sanatosi.

12. De azi pot sa fiu fericit. Am ales proiectul pe care sa lucrez in 2023 si acum ma simt mult mai putin vinovat cand nu imi ies toate celelalte. Stiu ce e mai important si mi-am impus sa consider tot restul neimportant si sa nu ma afecteze daca iese sau nu.

13. Ce tare mi se pare ideea asta: genele se activeaza sau nu influentate de sentimentele pe care le simtim ca rezultat a experientelor din mediul exterior, insa creierul nu stie care e diferenta intre o experienta din mediul exterior sau o experienta creata intern de catre noi prin imbratisarea intentionata a unui sentiment care ne inalta spiritul.

14. Puternic, energic si iubesc.

Parca mai era ceva dar acum sunt un pic dat peste cap si nu imi mai aduc aminte. O sa mai completez aici pe masura ce imi amintesc sau imi trec prin cap ganduri noi inspirat de ceea ce citesc sau urmaresc. In timp o sa incerc sa imi fac timp sa dezvolt fiecare idee intr-un post. Pobabil in momente "aha" cand o sa patrund din nou intelesul ideii la nivel mai inalt decat pot acum sa astern in cuvinte.

My first manifestation meditation - Cum as putea castiga timp?

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Sat, 27 Aug 2022 14:47:00 +0000

Scuze pentru titlul in engleza. Nu mi-a venit in minte o traduce care sa sune bine si mi-am promis de cand am reinceput sa scriu ca voi incerca sa nu mai fiu perfectionist cand vine vorba de asternut cuvinte fiindca ajung sa nu mai scriu nimic. Nu am scoala in domeniu. Nu am studiat niciodata cum sa scriu. Doar vreau sa transmit niste idei, iar in ultima perioada le scriu mai mult pentru mine fiindca oricum nu mai am cititori pe acest blog.

Azi dimineata am ascultat (de pe youtube) prima meditatie pentru manifestarea visurilor in viata reala. De cateva luni urmaresc frantura cu frantura informatii despre studiile facute de dr. Joe Dispenza. Idea de baza a acestor 'studii' e ca ceea ce reusesti sa simti ca ai sau esti, acel lucru sau stare va deveni realitate. Legea atractiei - poate asa va suna mai familiar.

Am gasit o meditatie facuta de altcineva dar cu intro de Joe Dispenza si am zis sa incerc. Nu a fost chiar fara rost prima auditie, iar acum, dupa-masa a fost si mai bine.

Mi-am dat seama de un lucru: ce am cea mai mare nevoie acum e sa scap de credinta asta foarte inradacinata in sufletul meu cum ca timpul trebuie aglomerat cat mai mult posibil cu cat mai multa munca si sa imi fac timp sa meditez asupra destinatiei unde vreau sa ajung pentru a sti ce munca sa nu mai fac si pe ce munca sa ma concentrez. Nu este o rusine sa stai pur si simplu si sa meditezi pentru ca apoi sa iti poti face planuri. Momentan cea mai importanta resursa de care nu dispun, este timpul. Si daca nu pot cumpara timp, probabil ca abordarea corecta e sa meditez si sa decid cu ce sa imi ocup timpul limitat pe care il am.

Fii farul care-ti lumineaza propria noapte!

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Fri, 05 Aug 2022 15:05:00 +0000

De cativa ani ma tot intorc cu gandul asupra unei idei: cand am o zi proasta sau un inceput prost al unei zile, dar simt ca imi voi reveni a doua zi sau dupa-masa, de ce nu pot sa imi revin pe loc?

Mereu mi-am pus aceasta intrebare si am cautat undeva puterea de a lupta cu mediul exterior care mi-a dat depresia sau starea negativa pentru a avea o victorie imediata si a nu mai trebui sa trec prin ore sau poate chiar 1-2 zile de de intuneric.

Cand spun stare negativa data de mediul exterior ma refer la orice mi se poate intampla in viata: de la o remarca nepotrivita venita neasteptat de la o persoana apropiata de la care te-ai astepta sa te inteleaga, dar e departe de asta pana la 3-4 probleme care s-au adunat in acelasi timp si nu mai stii de care sa te apuci, un esec de oricare fel, etc. La chestii de genul ma gandesc.

Azi noapte nu am reusit sa adorm ceva vreme dupa ce m-a trezit baietelul meu si ma gandeam ca se apropie vizita anuala pe care i-o fac tatalui meu. Cele 2 ore pe an in care ne vedem fata in fata ca sa isi vada nepotul si pe mine. Mai mult nu pot sa ii acord fiindca mi-e foarte greu sa trec peste contributia lui negativa in copilaria mea si faptul ca inca e cea mai egocentrica persoana pe care o cunosc.

S-a scapat ieri si mi-a spus ca anul acesta vrea sa ne faca cadou scule de pescuit (precis niste undite mai vechi de-ale lui pe care nu le mai foloseste si ca sa nu le arunce ni le face cadou noua) si nu m-am putut abtine sa nu ma ganesc la toata cadourile de capatat pe care mi le-a facut de cand ma stiu, facandu-ma sa ma simt neapreciat. Si ma deranjeaza si mai tare inconstienta lui chiar si acum si felul in care isi repeta erorile facute cu mine cu unicul lui nepot - unicul meu fiu. Nu se intereseaza niciodata de ceea ce gandim noi. Doar ce gandeste el este bine. Ce om! In fine. Nu despre el e vorba acum.

Si stand asa mi-am dat seama ca daca continui sa ma gandes pe aceasta pista, ma prinde dimineata si imi stric toata ziua de maine fiind obosit. Ce e de facut? Lucrurile astea ma deranjeaza foarte tare si in toiul noptii mi-e si mai greu sa ma departez de aceste ganduri. Bag o respiratie Wim Hof sa vad ce se intampla.

Si spre surprinderea mea chiar reusesc sa ma linistesc si constientizez urmatoarea idee. Asa cum statu in noaptea neagra inconjurat de ganduri negre imi vine asa un gand: daca m-as simti ca si un far in noapte si sa-mi creez propria lumina, propriul optimism, sa nu mai tremur de frica, in intuneric si in nesiguranta - sa imi creez singur propria lumina la care sa zbor ca si o molie innebunita de fericire. Si culmea - functioneaza pur si simplu. Mi-era suficient sa ma gandesc ca eman lumina ca si o antena energetica care emana lumina si caldura in toate directiile. Mi-am umplut sufletul de liniste si bucurie si dupa un timp am reusit sa adorm.

Acum abia astept urmatorul eveniment negativ din viata mea sa vad daca pot aprinde aceeasi vapaie si sa-mi transform depresia aproape instant in bucurie autosuficienta. Si nu stiu de ce dar pentru prima data in viata chiar simt ca as putea sa invat cum sa fac asta....

Scuzati greselile de ortografie sau de exprimare. Nu am recitit ce am scris din lipsa de timp. Trebuia insa sa transpun undeva aceasta experienta extraordinara si s-o pot retine, pentru mine, pentru viitor. Daca foloseste si altcuiva chair mai bine!

Dupa-masa tarzie

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Sat, 09 Jul 2022 16:41:00 +0000

Te-am zarit fara sa caut.

Sufletul mi-l odihneam,

Cand piezis, prin crengi de laur,

Mi-ai patruns in par. Zambeam!

Raze calde si-o lumina aurie,

Timpul brusc oprit in loc,

In dupa-masa tarzie

Fructul rotunjit s-a copt.

De continuat si finisat candva... daca prin trecerea mea prin viata voi mai putea gasi timp pentru asta. Ar trebui sa-mi fac timp pentru asta! Sa nu uit idea de a pleca fara bagaj, doar cu un instinct animalic si anduranta intr-o excursie frumoasa ca natura insusi in care sufletul meu sa poata fi acel fruct perfect rotunjit si copt asa cum mi-e scris in gene ca pot sa fiu. Complex.... si nu mai vreau sa-mi fac timp acum sa exprim, dar promit sa revin si sa detaliez. Oare sa am curajul sa-mi promit acum sa traiesc idea aceasta? E vorba de minimalism. Eliberarea sufletului in natural prin ruperea de materialismul meschin al biscuitilor ambalati in plastic pe care ii luam cu noi mereu. E vorba dr increderea in anduranta corpului fizic ce vine din stramosii nostri foarte bine pregatiti la un mediu mai ostil decat cel in care traim acum. Imi vajaie capul. Nu am putere sa cristalizez mai mult, dar promit sa revin! 🙂

Voi gasi oare timpul sa pictez amintiri?

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Sat, 16 Jan 2021 11:51:00 +0000

Uneori, parca tot mai des in ultima vreme, simt nevoia aproape fiziologica de a asterne undeva pe o foaie, fie ea chiar si foaia imaginara a unui blog, crampeiele de amintiri din copilarie, care imi pun stapanire pe simturi si ma fac sa vad pentru cateva clipe, ca si printr-un tunel lung, o imagine foarte clara din copilaria mea. In acel moment simt lumina soarelui acelor momente incalzindu-mi pielea, mirosul sau gustul acelui moment si zgomotele de fundal.

Dar oare voi putea gasi timpul sa fac asta, in viata aglomerata pe care o traiesc?

Soldatul Ep. 4 - Uneori e soare si in octombrie

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Sun, 13 May 2018 11:42:00 +0000

Soarele cald de început de vară încălzea spicele abia înălțate ale ierbii din lunca ingusta. Un soi de pasarele mici si un pic cam galagioase se intreceau intr-o vanatoare jucausa de gaze lenese ce inotau parca prin ceata calda si luminoasa a diminetii. Incercau sa se prinda de paiusul verde ce se inalta peste nivelul genunchiului pentru a-si devora prada, insa paiul era inca verde si fraged si nu le putea sustine greutatea. Astfel erau nevoite sa se ridice din nou in aer si sa caute un alt loc, fara a se simti cat de putin rusinate sa ciripeasca energic si sa faca giumbuslucuri in zbor la nivelul ierbii.

Întoarcere cu rol de autodefinire

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Fri, 18 Nov 2016 19:31:00 +0000

Deși mi-am schimbat viața complet, iar acest blog în marea majoritate a timpului mi-e complet uitat, mai intru câteodată dintr-o curiozitate confundabilă cu orgoliul, dintr-o tristețe prăfuită având un fin gust de regret și autocompătimire sau datorită unui moment creativ ce nu se poate naște și atunci prefer să citesc ce scriam în trecut.

Unele posturi mi se par copilărești, stângace, pe alocuri goale sau insuficient de sincere. Îmi aduc aminte și acum de pasaje cu care nu rezonam în totalitate nici atunci. Însă alte posturi mi se par de-a dreptul sclipitoare, și mă forțează să mă întreb involuntar: oare chiar eu am scris asta? Cu siguranță sunt prea subiectiv ca să mă pot evalua singur, iar orgoliul îmi poate juca feste, însă cunoscând contextul acelor cuvinte și putând să simt chiar și unele dintre trăirile inițiale care au stat la baza lor, totul începe să devină fascinant. E ca și cum ai citi gândurile unei persoane pe care o cunoști în profunzime, dar este totusi diferită de tine, ea fiind ființa ta trecută.

Ce mi-e clar însă, e că am rămas la fel de preocupat de sentimentul veridic: arta naturalului, a acelei trăiri generate de acea probabilitate care chiar a luat naștere, arta întâmplărilor zilnice îmbibate până la refuz cu sentimentele noastre cele mai reale. În Univers nimic nu se pierde - totul se transformă. Pare a fi adevărat și așa ne-a învățat și la școală. Pentru Univers moleculele mele sunt bune acum la fel cât vor fi de bune și după ce voi fi murit. Nimic nu e unic în Univers în afară de trăirile noastre prezente.

Schimbari

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Wed, 18 Jun 2014 21:29:00 +0000

Prin usa deschisa dinspre gradina aud vantul ce tulbura frunzele si niste ciripituri - probabil de vrabii. Zvonuri infundate de activitati umane aproape ca se fac auzite de undeva din curtile vecinilor, dar nu mai mult de atat. Umbrele au inceput sa se lungeasca inspre rasarit, iar arsita de peste zi sa-si pierda puterea. In aer se simte o usurare si o anumita inviorare.

Am in mine o pace calda, imbietoare.... Muzica in surdina completeaza intr-un mod placut acest sentiment. Nu mai exista niciun om pentru care sa am ganduri de ura sau dusmanie. Am un sentiment de comuniune si impacare chiar si cu persoanele pe care le-am indepartat de mine fiindca imi fac rau.

In ultima vreme mi-am facut o obijnuinta de a constientiza cand sunt fericit sau impacat pentru ca mi-am dat seama ca aceste momente sunt destul de rare - doar eu sunt de vina pt asta, desigur - si incerc sa le inteleg mai bine.

Și totusi....

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Thu, 12 Jun 2014 11:54:00 +0000

Mut informațiile de pe laptop-ul vechi pe cel nou. Bineinteles nu m-am putut abtine să mai trag câte-o privire prin câte-un director cu poze... Mi-am adus aminte de o adolescența destul de zbuciumată, complexe de mai multe felurile, oamenii care mă înconjurau atunci, locurile în care eram. Acum mi-e putin jena de cum mă îmbracam și zâmbesc. Caminul și chiria in care am stat arăta groaznic, iar acum zambesc nostalgic când mă gandesc ce găseam pe sub paturi cand faceam curățenie în camera de camin. Nu mai pot sa-mi închipui cum puteam sta 5 baieti si o fata într-o cameră atât de mica. Îmi aduc aminte cât de copil fusesem în majoritatea relațiilor dinainte - bineînțeles acea stare având și partea ei de frumusețe.

Și totuși cu toate zâmbetele și privirile nostalgice în oglindă ca să vad cum m-am transformat, sunt multumit că acea perioadă zbuciumată de căutare s-a încheiat. Înțeleg brusc cât de mult înseamnă ea pentru mine și că oricât aș acumula în carieră mereu mă voi întoarce la soția mea ca la cea mai de preț comoară a vieții mele limitate in timp și irepetabile.

Dintr-o dată totul devine inedit și interesant, dar și calm și sigur în același timp. Ca și cum aș fi reușit să conștientizez clipa prezentă cu toate posibilitățile ei, înnotând într-o stare de optimism și încredere. Știu de ce simt asta și scot în acel moment telefonul si ii scriu un SMS scurt, simplu, cu o ușoară tentă de cliseu: Te iubesc.

Singuratate

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Tue, 25 Mar 2014 22:29:00 +0000

Ca o umbră neagră, fadă,
Strecurându-se încet,
M-apucă de mân-o babă
Și-mi intinse un buchet.

Flori albastre năclăite
Picurînd vascos a smoală
Doar așa cu mâna goală
Le-ndesă printre veșminte
Și mi le infipse-n piept.

Viața - Ce fel de drum este acesta?

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Sat, 17 Aug 2013 19:53:00 +0000

Ieri noapte, dupa ce am oprit serialul pe la jumatate, complet extenuat, parca mai doream ceva... Nu puteam termina inca ziua desi era in jur de 4 dimineata. Asa ca daca tot reincepusem in acea zi să fumez, am mers la bucătărie sa mai fumez o țigară.

Așa cum mi se întâmplă mereu cînd fumez noaptea singur, m-a apucat meditația. Am aprins și a doua țigară hotărât să nu mai fumez mâine și să pun pachetul undeva într-o ascunzătoare ca să-l folosesc doar la urgențe de gradul ”mă iau toți dracii”. Însă gândurile-mi păreau așa de importante încât am stins a doua țigară pe la jumatate și am fugit in camera să notez ideea.

Am luat la repezeală carnetul de pe noptieră și am început să scriu. Credeam că voi scrie doar o frază dar se pare că erau mai multe de scris si am umplut doua pagini.

Prima frază: ”Viața nu e un drum spre ceva, e doar un drum.” Hm... poate ar trebui să încep din nou să scriu pe Twitter. Nu îmi place deloc twitter. Nu sunt genul care să umaresc barfele și să dau commenturi scurte. Sau poate nu am înțeles eu bine cum funcionează. Pot să fiu atît de mulțumit fără să mă uit la televizor sau să citesc presa. De fapt nu mă mai uit la televizor de vreo 12- 13 ani, iar presa nu am citit-o niciodată.

După ce am scris fraza și începusem să o conștientizez mai bine, nu mi s-a parut chiar corectă. Nu mi se părea că fară a avea țeluri aș putea manifesta entuziasm și să trăiesc o viață fericită. Nu cred că e destul să te îngrijești de sănătatea ta fizică și mentală, de odihnă și să iubești ca să fii mulțumit. Cel puțin pentru mine nu cred că ar funcționa. Dacă aș avea aceste lucruri de bază ale fericirii și aș adăuga relaxare și liniște, nu cred că mi-ar fi destul. În scurt timp cred că aș intra în drepresie, considerând că mă irosesc și pierzându-mi orice mândrie de sine. Deci clar un dead end road.

Așa că am decis că țelurile sunt importante pe acest drum, fac parte din el. Nu cred însă că ar trebui să am un țel suprem cu o finalitate clară la care să lucrez toată viața, iar dacă nu izbândesc să concluzionez că am trăit degeaba. Asta nu îmi pare a fi o viață pe care să mi-o doresc. Pur și simplu acvariul acesta în care trăim, înconjurat de atît de mult necunoscut mărginit sau nemarginit, mă face să cred că aproape nimic de aici nu ar putea să-mi devină un țel suprem. Nu cred în nimic atât de tare. Spre exemplu, stați un pic în loc și imaginațivă universul. Nici măcar nu știm dacă e mărginit sau nu. Doamne ce înfricoșătoare poate fi acest gând. Dar să trecem peste asta. Dacă Tera noastră e doar un fir de praf, un acvariu cu peștisori, ce poate fi atît de important.

De aceea cred că e mai important să-mi aleg cît mai cu grijă țelurile. Să nu fie nici prea mari nici prea mici însă să fie mereu tot mai mari, astfel încît să fie mereu interesant și să mențin mereu un grad acceptabil de entuziasm.

Bun. Până aici eram mulțumit. Însă cum să găsesc aceste țeluri sănătoase, și mai presus de atât cum să îmi păstrez entuziasmul relativ la ele mai mult de o noapte. Ce bine ar fi dacă as putea ajunge într-o stare în care să nu îmi mai fie frică de nimic, să uit condiționarea dată de mediul în care trăiesc și să pot să-mi imaginez ceea ce vreau să înfăptuiesc. Nu știu răspunsul la întrebare însă sunt sigur că dacă aș reuși (în unele nopți am impresia că sunt acolo), și dacă aș reuși să vizitez destul de frecvent în timpul zilei acel loc în care visele mele sunt realitate, ele ar deveni realitate, și mai mult de atât drumul până la ele ar fi un drum atât de frumos. Entuziasm, poftă de viață, spor în muncă, veselie, împlinire. Wow ce bine sună. Și nu mă deranjează dacă nu ajung prea repede să le împlinesc. Pe această potecă atât de perfectă nu mă deranjează chiar să nu ajung niciodată în vârful muntelui. Desigur ezistă și vârfuri mai mici și culmi de deal dacă e nevoie (acele țeluri sănătoase) de care să te bucuri, dacă drumul în sine nu e destul. Asta vroiam să spun cu prima frază: ”Viața nu e un drum spre ceva, e doar un drum.”

Totul clar. Sunt gata de drum! Însă mă simt ca în filmele acelea în care actorul principal nu are memorie de lunga durată și în dimineața următoare nu mai știe nimic din ce a gândit în ziua precedentă. E clar că trebuie să-mi fac o bancă de amintiri, de obiecte, poze, fie ele ce vor fi care să îmi amintească de țelurile acelea pe care le-am descoperit în momente în care pășeam nesigur pe acel tărâm nesigur în care visele mele cele mai sincere erau realitate. O să mi le desenez pe pereți. Nu știu exact ce o să fac dar trebuie să fac ceva. Mi se pare foarte greu să păstrezi entuziasmul relativ la un țel până îl atingi. Câteodată e atât de greu încât parcă ar fi fost mai bine să nu-mi fi pus nici-un țel. Iar atunci când mă părăsește entuziasmul, munca la un țel mi se pare atât de grea de parcă aș fi sclav într-o carieră de piatră. Și atunci nu mai fac nimic și de obicei cad în depresie datorită remușcărillor că nu am fost destul de puternic și să continui drumul. rebuie să existe o metodă mai simplă. Simt cu toată ființa că trebuie să existe o metodă mai simplă.

Am niște idei pe care trebuie să le încerc. Una e legată de acea cheie materiala care să mă lase să pătrund cu sufletul în acea lume în care visele mele sunt realitate. Alta e legată de cantitatea și greutatea task-urilor pe care vreau să le înfăptuiesc într-o zi. De obicei sunt un idealist și mereu ma supra evaluez și mai rau atunci când se dovedește că am greșit intru în depresie. O idee care mi-a venit mai demult e sa iau lista cu lucruri de facut de a doua zi și să o tai pur și simplu în doua. De obicei cam cu atât îmi pun mai mult lucru decât pot face. Am descoperit că de multe ori cînd aștept mai puțin de la mine, fac mai mult decît atunci când îmi propun mai mult decât pot face. Nu îmi face plăcere să lucrez sub presiune. Poate ar fi mai bine dacă nu aș mai fi atât de perfecționist și aș avea așteptări atât de mari de la mine. Nu știu, la asta trebuie să mai meditez.

Însă acel loc, acea cheie materială pentru acel loc imaterial, cu siguranță pot face diferența între o viață mediocră și o viață în care am devenit cea mai buna versiune posibilă a mea.

Crâmpeie de noapte

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Fri, 16 Aug 2013 23:45:00 +0000

Câteodată ne afundăm în mici găuri negre ale vieții cotidiene. Tocmai mi se întâmpla acum 20 de minute când stăteam întins sub plapumă pe întuneric încercând fără succes să adorm. Nu vă lăsați înșelați de context - noapte, liniște, singurătate - nu asta a construit ”gaura neagră„.

Eșecul încercării de a adormi și gândul că mâine ma voi trezi obosit îmi măcina ființa. Mi-am dat seama datorită experiențelor trecute că nu voi ajunge departe și că pe măsură ce voi încerca mai mult mă voi adânci tot mai mult în această stare de stres. Eram clar absorbit în această stare negativă. Nu ma puteam agăța de nimic bun care să mă ajute să scap din capcană. Orice lucru frumos pe care încercam să mi-l imaginez pentru a mă ajuta sa ies din acea stare se evapora în câteva clipe.

M-am ridicat am tras în pat laptopul de pe birou și l-am pornit. Am început să verific de ce aveam erorile acelea la placa video care îmi resetau din cand in cand calculatorul când îmi era lumea mai draga. Am dezinstalat si instalat din nou driverul video adaptorului. Între timp frunzăream serialele de pe vplay în cautarea a ceva care sa-mi trezească interesul. Totul neinteresant sau deja vizionat. Aproape mă convinsesem să mă mai uit încă o dată la Rome, dar am trecut mai departe. Poate voi găsi ceva mai bun, dacă nu mă întorc la Rome. Între timp eram in Control Panel verificand stare Windows Update-urilor - citisem azi undeva pe un forum că dacă le aduc la zi s-ar putea sa am succes in rezolvarea problemei cu placa video, dar eu făcusem update deja aseară când mi-a luat o jumătate de oră să le instalez (nu-mi place sa fac aceste update-uri) și am stat ca un prost sa astept ca sa se instaleze în miez de noapte. Vă e clar ca azi cand problemele cu reset-ul au reaparut, eram un pic dezamăgit. Surpriză însă - se pare ca ceva nu a mers bine si update-urile erau făcute doar parțial. Mai mult de atât, cele importante nu fuseseră completate. Le-am dat install din nou și au inceput cu 64%. Imi era clar acum ca nu fuseseră instalate complet aseara. M-a cuprins un fior de speranță. Dacă se instalau corect poate voi rezolva problema cu placa video. Mă scoate din sărite când calculatorul nu merge OK și trebuie să încep procesul de trouble shooting. Nu mi-a placut nicodată să instalez sau să configurez ceva pe calculator.

Cu această speranță formată, sufletul îmi era deja mai usor. Am continuat căutarea unui serial care m-ar fi putut captiva - în ultima perioadă mi-e tot mai greu să găsesc așa ceva.

Am dat pe ”The Librarian”. Hm... părea interesant posterul. Produs in 2008. Notă bună. Doar trei episoade de câte 90 deminute. Cam lungi, dar îl voi opri dacă mă ia somnul. Am început să mă uit.

Nu vă închipuiți că e nu știu ce film. Dar uitându-mă m-au cuprins niște senzații frumoase. De fapt greșesc. Acum îmi aduc aminte exact. prima senzație poțitivă m-a cuprins chiar înainte să încep să caut un serial fain. Am deschis vplay-ul și printre videoclipurile de pe prima pagină era Vank și Antonia cu .... ”Lasă...” - hm... nu știu exact cum îi spune melodiei și acum mi-e încărcat episodul și nu mă pot uita, dar poate vă prindeți voi. L-am deschis fiindcă îmi plăcea Vank și încet mi-a venit in minte acele nopți din liceu când erau zilele Dejului (tocmai începuseră să se țină de câțiva ani) iar eu și câțiva colegi din gașca mea eram - normal - în oras, la concert. Ce nopți fără griji, cu sufletul înnălțat de muzică (nu trebuia sa fie cine știe ce muzică - nu prea știam eu multe pe atunci) și tinerețe. Cu gândul la vreo fată pe care o simpatizam sau poate și mai ”rău” - în unii dintre ani - de care eram pe ascuns îndragostit. Abia prin facultate au ajuns să se materializeze aceste ”iubiri” și m-am oprit treptat din scris poezii și am coborât din acele tărâmuri feerice pentru a-mi lipi buzele de ale lor. Ciudat - parcă acea perioadă a fost chiar mai frumoasă decât cea de după. Deși acum dacă mă gândesc, am fost la vreo două ”zile ale Dejului” și cu prietena mea. Oricum - ca să nu deviez prea tare de la subiect - naivitatea acelei perioade mi-a umplut sufletul de bucurie. Eram deja agățat de gura gaurii mele negre imaginare și mă trăgeam afară.

O să continui, dar mai vreau să zăbovesc un pic asupra senzației aduse de acele vremuri. Ce mult mi-ar place să găsesc timpul penru a scrie mai mult despre asta. Sa iau toate răvașele acelea, pe care încă le mai păstrez pe undeva ascunse în dulapul meu de acasa, și să le dau context. Sa-mi amintesc seara în care le-am scris sau noaptea în care le-am trăit. Întradevăr ar fi niște cuvinte care ar merita scrise - cel putin pentru mine.

Și am început să mă uit la film. La un moment dat - minutul 13:30 - apare o sala veche cu un tavan superb, în stilul palatelor vizitate în ultimii ani prin concediile de vară prin țări străine (măcar cu atât să te alegi dupa un an de stat în fața calculatorului si scris linii de cod), iar senzația pe care mi-a adus-o în minte m-a scos cu totul din gaura neagră și mi-a demonstrat un lucru atât de simplu și adevărat, dar pe care nu întotdeauna îmi dau voie să îl atmit - viața e frumoasă. Senzația e cea a trecutului, al vremurilor de la 1800, de care eram si sunt și acum într-o oarecare măsură fascinat. Mai demult îmi doream foarte tare să am undeva o cabană fără electricitate în care la lumina lumânărilor din ceară naturală sau din seu să aștern cuvinte pe foi galbene cu o pană de gâscă.

E târziu acum - 2:31, iar download-ul update-urilor de Windows a fost completat și s-au instalat deja 15 din 134 - merge foarte încet fiindca e primul update pe care îl fac de cand am instalat Windows-ul. Cer scuze pentru detaliile tehnice, dar aceasta e realitatea prin care trec și trecem toți. Nu putem să ne gandim prea mult la cum am scrie cu acea pană de gâscă făra a fi întrerupți de zgomotul ce însoțește apariția vreunui pop-up cretin pe care îl închidem fără să fi citit despre ce e vorba.

Cam asta e ce vroiam să va transmit, iar dacă nu am fost întru totul coerent, imi cer scuze, dar sunt obosit și mă doare capul - nu voi reciti nimic din ce am scris ca să fac acele corecturi care ar da coerență. Ce ați citit pâna acum sunt pur și simplu gândurile mele întortocheate în miez de noapte.

O să las calculatorul pornit ca să se termine instalarea și poate am noroc sa scap de problemele plăcii video, dar ai întâi o sa repornesc măcar un pic episodul, ca să mai vad măcar un pic acea sală veche și acel tavan atît de nepractic încât aș putea să spun că e artă.

Ce bine e când avem puterea să găsim singuri lucrurile care fac viața frumoasă pentru noi și sprijinindu-ne pe ele să ne ridicăm ființa, să ne lăsăm pătrunși de entuziasm, fie el și copilăresc și astel să putem afirma pentru noi înșine: viața e frumoasă ... chiar și doar pentru aceste momente frumoase pe care le putem trăi.

Te folosesc ca sa tin minte

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Wed, 05 Sep 2012 20:41:00 +0000

Am găsit un ”feature” nou al Skype-ului! Eu si asociatul meu îl folosim destul de frecvent.

Se întampla ca de multe ori să avem fiecare mici idei sau rezultate parțiale pe care ne dădeam seama că le vom continua tot individual, fară a folosi din timpul celuilalt care se ocupa de alte probleme. Aceste mini-idei se pot transforma în niște mici plusuri pentru ziua de maine dacă mai există mâine ca să fie puse în practică. Însa problema lor este că dacă nu sunt puse în practică imediat, vor fi uitate - mai mult ca sigur - îngropate sub maldărul de idei mai importante sau mai urgente. Într-un astfel de moment, având in fața fereastra mea de Skype, asociatul meu a scris ideea si mi-a trimis-o, iar apoi dându-si seama că ar fi putut să mă întrerupă de la ce făceam în acel moment, a scuipat repede si linia: ”te folosesc ca sa tin minte” - ca sa stiu ca nu e cazul sa ma opresc asupra acestei idei si e doar pentru el, chiar daca nu strica sa o vad si eu.

Mi s-a părut foarte amuzantă situația și de atunci am folosit si eu de mai multe ori acest mecanism de ”reminder” de idei.

Astfel ma gandeam sa ma apuc de scris mai des pe blog, mai ales atunci cand citesc carti de dezvoltare personala sau care imi dau de gandit, pentru a nu uita mici idei care se pot dovedi mari pe viitor. Iar voi să știti - vă folosesc doar pentru a ține minte - nu e nevoie să va opriti asupra ideilor mele, insa nici nu ma supar daca o veti face mai ales dacă vă face plăcere. Și cu atat mai putin mă voi supăra dacă veti comenta pe marginea lor - si vom putea avea o discuție constructivă pe marginea lor.

Soldatul, Ep3 - Noaptea e neagră

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Sun, 05 Feb 2012 00:34:00 +0000

Se făcuse noapte, iar zgomotele pădurii erau amplificate de nesiguranța întunericului. Încă mai ploa, dar tot mai rar... poate doar tufele ude erau scuturate de vântul rece de toamnă. Frunzele nu mai foșneau ci păreau mai degrabă să se târască cleios asemenea unor șerpi umezi. Sub stânca plină de iederă se instalase un intuneric ca de smoală.

O convulsie puternică îi scutură trupul și o greață puternică îl făcu să vomeze și să se înnece în același timp. Instinctual încercă să se ajute cu mâinile dar îi erau prea grele. Se zbătu după aer horcăind înfundat și reuși să tușească eliberânduși astfel căile respiratorii. Era conștient că respiră - de fapt respirația era singurul lucru pe care îl auzea clar si îl înțelegea - însă ceva nu părea să fie normal. Apăsarea dureroasă a țestei și frigul înfipt atât de adânc încât nu putea fi sigur dacă e frig sau o durere vagă, nu păreau să fie ceva normal. Își amintea sau își imagina că altfel ar fi trebuit să arate normalul. Cum ar trebui să fie normalul? Își concentră gândurile pentru a înțelege ce era normal însă nu reuși să construiască nicio idee. Începu să se îngrijoreze. Ceva nu era bine. Ce se întâmplă? Nu vedea nimic. Totul era negru, cu vagi semne pe alocuri. Unde este? Dar și mai important - ce este?

Nu îi era clar când începuse să audă din nou, dar treptat, printre arătările visului greu, se strecurau și sunete din realitate. Curând începu să simtă mai clar durerea, apoi frigul, iar mintea încerca să facă legături între crâmpeiele de realitate și de vis. Se simți îngropat sub ceva umed și pentru prima dată reuși să-și miște mâna. O aduse cu greu pe piept încercând să iasă de unde era

Poeziile - de ce le-aș scrie?

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Mon, 02 Jan 2012 22:24:00 +0000

Da, știu!... puține june ar mai tresări azi în fața unei poezii scrise doar pentru ele. Și poate e mai bine asa! În vremurile acelea, când romantismul era la modă, iar versurile erau întruchiparea lui cea mai de preț, orice fată se lăsa înduioșată de versurile unui tânăr care o curta. Însă, cât de adevărate erau oare acele sentimente, așternute pe hârtie cu acel minunat instrument de scris - visul oricărui contemporan îndragostit de trecut - pana și călimara? Și cât de profundă era oare înțelegerea lor de către tânăra care le citea, când totul era o modă, o obijnuință, ceva la care se aștepta?...

Deci am să-mi curm nevoia de a-ți spune astfel te iubesc, și mă voi alina cu gândul că nici atunci, niște cuvinte n-ar fi însemnat prea mult. Voi lăsa sufletul să se lovească ciudat de pereții trupului asemeni unei mingi întrun butoi gol ce a picat dintro trăsură.

Ce repede m-am reobișnuit cu prezența ta și ce gol mă simt acum doar după câteva ore de când nu mai suntem împreună.

Din manualul unui înger

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Sun, 18 Dec 2011 10:57:00 +0000

Aprinde soarele pe cer si trage perdeaua.
Ridică-mi trupul gol de sub pături morbide
Și așează-l pe iarbă, cu fața spre soare.
Îmbracă-l cu haine albe de in,
Sărută-i fața și umezește-i picioarele în rouă.

Zâmbește-i, zâmbește-i mereu,
Până devii tu soarele lui,
Iar când te-ai asigurat că i-ai captat toată atenția,
Strecoară-i zâmbetul în sufletul.

De vei găsi ușile și ferestrele închise,
Unse cu smoală ce s-a întărit deja,
Fii fără milă! Sparge-le țăndări!
Fii fără frică! Pătrunde înăuntru și trage-l afară.
Așează sufletul pe iarbă, lângă trup,
Și lasă-l să se târască singur înăuntru după ce se va fi încălzit.

Nu uita să zâmbești mereu.
Nu uita că acum tu ești soarele amândurora.
Îmbrățișeazăi pe amândoi - trup și suflet,
Sărută-i dacă vrei,
Ascultă-le poezia.
Bucură-te de zâmbetul cu care îți răspund.
Nu încerca să ascunzi faptul că îi iubești.

Ridică-i în picioare - desculți în iarba crudă.
Așează-le mâna streașină la ochi,
Și arată-le o altă persoană care zâmbește.
Împinge-i de la spate într-acolo,
Iar când vei vedea că nu te mai bagă în seamă,
Depărtează-te și privește: cea mai frumoasă trăire umană.

Soldatul, Ep 2 - Ea

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Mon, 21 Nov 2011 00:54:00 +0000

Nu simțise niciodată până acum durerea. Acum știa însă că toate lacrimile ce le vărsase în trecut fuseseră un moft inventat de gândirea ei de copilă. Protecția oferită de părinți i se păruse un drept natural, poate prea sufocant uneori, dar niciodata ceva care merita apreciat.

Plânsese atât de mult în ultimele trei săptămâni, încât nu mai găsea nicio alinare în plâns. Sentimentele și trăirile care îi alimentau lacrimile se pierduseră. Nu își dădea nici ea seama, unde. Obișnuința măcinase extraordinarul, iar ființa ei tânără, pusă în fața inevitabilului, începea să se adapteze. Încetul cu încetul se transforma după regulile noii situații.

Parcurseseră o distanță atât de mare din satul ei natal încît nu mai cunoștea deloc împrejurimile. Suferea de foame și frig de când fusese capturată, iar fata suplă ce fusese înainte începea să se transforme întro arătare slabă cu trupul plin de vânătăi și răni. Pentru a reduce numărul bătăilor care îi erau administrate învățase să-și deschidă picioarele și să accepte violurile repetate la care era supusă atunci când armata nu se afla în mișcare. Primise uneori chiar și bucăți de pâine de la unii soldați cărora li se făcuseră milă de ea. Însă situația se agrava pe zi ce trece. Își dădea seama că lipsa hranei, umezeala și podeaua rece pe care era forțată să doarmă, vor duce într-un final la un deznodămând inevitabil. Se va îmbolnăvi sau va deveni pur și simplu prea slăbită pentru a mai fi folositoare, iar atunci va fi abandonată în urma armatei, ca și celelalte fete care ajunseseră în acea situație. Singură și fără ajutor urma să moară ca un animal ca apoi să ajungă ea însăși hrană pentru animale. Nu putea lăsa să i se întâmple asta. Nu putea să aștepte până va fi prea slăbită ca să mai poată face ceva.

Veni o dimineața în care se trezi cu mintea atât de limpede încât parcă își părăsise trupul și se ridicase deasupra cuștii de fier în care ea și celelalte fete erau transportate. Armata inamică ce o capturase, mărșăluise toată noaptea probabil pentru a ajunge întro poziție mai bună de unde să atace din nou. Nu mai putea dura mult și vor așeza tabăra. Apoi știa ce va urma. Fetele între care era înghesuită știau și ele. Privirile lor goale și deznădăjduite, capetele plecate, emanau o înțelegere mută.

Soldatul acela care îi adusese mancare era printre primii care așteptau la rând după o femeie. Când veni rândul lui, o alese. O prinse de mână și o trase după el fără brutalitate. Înțelese că nu o va bate și ceva îi spunea că și-ar dori chiar să o protejeze. Când ajunseră la corturile amenajate pentru astfel de întâlniri, în care se auzeau deja zgomotele specifice, el le ocoli prudent și intrară în pădurea la poalele căruia fusese așezată tabăra. Se vedea că știe locul în care fuseseră așezate santinelele căci făcuse niște ocoluri abile pentru a ieși în spatele liniei de supraveghere.

Erau singuri în pădurea tăcută. Nu își spuseseră nimic încă. El se opri, căută din priviri un loc și o trase înspre marginea unei stânci năpădite de iederă. Ajunseră acolo și se opriră în covorul de frunze roșii de sub copaci. Continua să nu îi spună nimic. O privi in față și îi atinse umerii și mâinile. Simți în atingerile și privirea lui dorința de a-i fi împărtășite trăirile, de a i se răspunde în același fel. Desigur nu riscase atât ca să o aducă aici pentru încă un viol. Nici măcar nu-si înlăturase arma de la brâu, iar ea ar fi putut să o apuce. Încercă să îi spună, să îl facă să înțeleagă situația ei, dar el îi puse două degete pe buze și o privi sugestiv. Ce dorea de fapt?

O cuprinse de mijloc și o trase mai aproape de el. Îi atinse abdomenul și sânii. Îi scoase cămașa din pantaloni și își strecură mâinile aspre, atingându-i pielea. Îi ridică cămașa largă și i-o dădu jos asemeni unei bluze. Bustul ei alb, tineresc, cu părul roșu revărsat peste umeri rămăsese descoperit asemeni unei statui antice. O privi pentru o clipă cu un zâmbet aproape cald. Se aplecă și îi sărută gâtul și pieptul, strângându-i mijlocul subțire în mâinile sale. Se retrase puțin și își dădu jos haina întinzând-o peste frunze. Își desfăcu cureua cu arma și o așeză, dar nu destul de departe. O cuprinse în brațe și o așeză pe haină, cu părul răsfirat peste frunze.

Îi trecuse prin cap să-i ceară să o salveze. Îi trecuse prin cap să-l împuște cu propria-i armă. Însă inexplicabil se lăsase pătrunsă de sentimente nepotrivite acestor împrejurări. Îl sărută, îi dezgoli pieptul, îl îmbrățisă, uitând unde se află, ce face, fără să-i pese de ce va urma. Îl lăsă să intre în ea și gemu de plăcere strângându-i mijlocul cu pulpele-i goale. Își încleștă convulsiv degetele, frâmântând frunzele uscate. Atingerea rece a pietrelor de dedesubt îi străbătu trupul încălzit. Își încleștă degetele pe una din pietre. În mintea ei se petrecu o schimbare. La fel ca și dimineată, percepția se ridică deasupra ființei trupești și privi dintre ramurile copacilor cuplul gol încleștat în spasmele bucuriei de a se dărui. Pe deasupra crengilor vântul rece aduse nori mohorâți de ploaie. Ridică piatra și îl lovi în ceafă cu putere. Trupul lui căzu greu, strivinduii sânii și pieptul, dar ea nu se opri și îl mai lovi de câteva ori.

Se mai auzea doar suflul ei greu. Nu se putea misca. Secată de putere rămăsese țintuită de greutatea lui. De pe pielea umedă a trupurilor goale se ridica abur. Simțea sângele cald șiroindu-i pe tâmple, pe ochi, pe buzele-i uscate. Gustul lui de fier îi umpluse gura. În pântec mai simțea încă plăcerea ultimului orgasm și sămânța lui caldă. Rămase așa minute întregi fără să poată face nimic, fără să înțeleagă ce se întâmplă. Gândurile îi fugiseră aiurea. Vântul se întețise și la scurt timp începu să plouă încet și trist.

Realiză unde era, ceea ce făcuse și de ce încă nu o bătea nimeni. Nu folosise arma. Tabăra nu știa încă de lipsa lor. Încercă să se zmulgă de sub greutatea trupului mort și după câteva încercări, reuși. Privi spatele gol pe care săreau picurii de ploaie. Nu îndrăzni să-i privească fața. Își simți dintro dată trupul gol, ud și înghețat de vântul rece. Își îmbrăcă hainele așa ude. Peste ele îmbrăcă și cămașa lui. Trase de haina grea, până o scoase de sub cadavru și o îmbrăcă așa pătată de sânge. Încă îi mai era frig. Scoase tot ce găsi în buzunarele pantalonilor lui și îndesă în buzunarele hainei. Găsi și un colț de pâine proaspătă. Probabil îl adusese ca să i-l dea ei. Văzu pistolul și cureaua și se aplecă repede după ele. Privi înspăimântată în jur, apoi la cadavru. Cu picioarele, adună frunzele și le îngrămădi peste trup. Nu îl ascundeau perfect, dar nu se vedea la prima vedere. Privi din nou înspre tabără și apoi o luă la fugă în direcția opusă.

Haina grea și largă o incomoda în mișcări. Își aduse aminte de el, de bucuria ce o simțise când făcuseră dragoste, de orgasmul puternic și atingerea pietrei. Se opri străpunsă de regret și privi înapoi. Movilița de frunze se mai vedea puțin printre trunchiurile copacilor. Poate că într-o altă lume s-ar fi îndrăgostit de acel bărbat. Își strânse mai bine haina in jurul trupului și se depărtă în grabă. Trecuseră pe lângă un orășel în ziua precedentă și i se părea cel mai potrivit loc înspre care să se îndrepte. Spera să mai găsească oameni de-ai ei acolo. Ploua în continuare și se lăsa seara.

Soldatul, Ep1 - Mai pot?

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Fri, 04 Nov 2011 23:02:00 +0000

Era octombrie - târziu și umed; un octombrie istovit, cu frunze murdare împinse de vant pe trotuarele sparte de explozii. Orașul era tăcut si rece, iar printre clădirile cu etaj trecea un suier macabru de seara. La pervazul de la primul etaj, intr-un pulover kaki cu gulerul ridicat peste barba nerasă, stătea un bărbat tânăr. Avea privirea fixa, pierdută undeva printre gândurile-i infricoșate. Îsi simțea genunchii si pulpele rănite de apăsarea rece a caloriferului vechi peste care se aplecase, iar bocancii umezi, in care tocmai isi vârâse picioarele când iesise de sub pături, erau reci si ei. Nu-și legase șireturile și stătea acolo fără niciun plan. Foamea devenise o obijnuință și pentru că nu mai știa unde să caute mâncare parcă nu îl mai chinuia atât de mult. O dorință aprigă de a aprinde o țigară ii chinuia pieptul. Își imagină cum trage fumul cald, cum îl ține în plămâni pentru o clipă, iar apoi îl eliberează încet și continu simulând o liniște calmă, autosuficientă. Privi caloriferul scorojit si mâna lui ce era încleștată pe unul dintre elemenți. Lângă ea era un pachet mototolit de țigări - pachetul pe care avusese norocul sa-l găsească în haina soldatului mort dintre dărâmăturile pieței murdare prin care trecuse acum două zile. Fumase mult, desi știa că ar fi trebuit sa-și raționalizeze mica comoară, iar acum nu mai avea decât două țigări. Îi venea sa le fumeze pe amândouă si apoi să se așeze cu spatele la calorifer și să aștepte ca noaptea rece să-i ia viața. Își dorea să se bucure în sfârșit de pace, de liniste... fără să mai fie nevoie să mai plângă vreodată.

Degetele mâinii i se albiseră de la strânsoare, iar creierul îi era cu atât mai înțepenit. Nu mai era nicio soluție! Fără să mai gândească, luă pachetul și bricheta așezată pe el, scoase una dintre țigări și o agăță între buze. O aprinse repede și inspiră cu nesaț. Senzația era aproape ca în închipuire doar că avea gâtul iritat de la frig și fumul i se părea înnecăcios. Mai mult, avea trupul rece și murdar și o durere în loc de stomac.

Privi caloriferul fără să-i mai simtă răceala. Își plimbă degetele peste pervazul prăfuit. Un strat mai vechi de vopsea portocalie se ivea pe muchiile uzate. Îi păru dintr-o altă lume, o lume caldă și bună. O privi îndelung atingând scândura veche. O coajă de vopsea i se lipi pe deget. O privi. Oare a mai fost cineva vreodată conștient de existența acestui neînsemnat ciob? Va mai exista el vreodată în mintea cuiva? Privirea îi rămase fixă fără a urmări ceva anume. Gândurile i se amestecară fără vreo țintă și șterseră iluzia oricărei decizii.

Își terminase țigara și o stinsese pe pervaz, lăsând-o acolo. După o scurtă ezitare se întoarse la pat, își scoase bocancii și intră sub pături. Le strânse cât mai bine în jurul său și așeză paltonul greu, milităresc, peste ele. Era ud încă, dar după ce se va încălzi îi va ține de cald. Își trase păturile peste cap și fața începu să i se încălzească de la propria-i respirație. Nu mai vroia să gândească. Știa că dioxidul de carbon îl va ajuta să adoarmă în curînd. Ignoră foamea, mirosul respingător al păturilor, frigul și greutatea apăsătoare a acestei situații. Usturimea din gât parcă se mai domolise. Se lăsă pradă sfârșelii și adormi.

Nu am timp!!!

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Sat, 01 Oct 2011 22:30:00 +0000

Nu am timp, sau nu știu care dintre țelurile mele merită timpul acordat?

Încep să-mi dau seama că pentru a atinge un țel unul dintre cele mai importante lucruri este menținerea focusului, perseverența - poate chiar mai important decât motivația.

O întrebare interesantă este: Câte țeluri poți avea deodată, pentru a-ți putea menține focusul asupra lor? ...sau ar trebui să refolmulez cu asupra lui?...

De ce nu am mai scris?

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Fri, 15 Jul 2011 20:57:00 +0000

Filmul abia a început dar l-am pus pe pauză. Probabil nu m-a convins prea mult din trailer.... sau poate dorinta aceasta vagă, uitată multă vreme, a prins putere asa dintr-o dată în mine. Ce mult timp a trecut de când nu am mai scris.... Nu pot să spun că vremurile acelea zbuciumate când scrisul îmi era un leac pentru lipsa de încredere în mine, pentru durerea chinuită a unei conștiințe nemulțumite de sine, pentru iubiri nebune în perioadele lor cele mai bune și cele mai rele, erau vremuri mai bune decât cele de acum, care sunt mai cumpătate (nici pe departe atât cât mi-aș dori), mai realiste (nici pe departe atâtcât mi-aș dori), și în care o anumită maturitate, mă face să ma simt mai puțin descurajat și deprimat în momentele mele mai negre, dar nici nu sunt aceste vremuri prezente mai frumoase decât cele care au trecut.

M-am schimbat un pic - cu siguranță. Încerc să îmi dau seama de ce nu am mai scris în acest timp. Nu am avut timp - acesta e răspunsul oficial. Și într-un fel e și cel adevărat, căci în ultimul timp am fost prins într-un maraton inconștient de a-mi demonstra mie că sunt puternic și că pot face lucruri extraordinare (extraordinare din punctul de vedere al societății), încât adevărul că ”nu mi-am făcut timp”, privit dintr-o anumită perspectivă, a putut fi foarte usor confundat cu ”nu am avut timp”.

Dar e mai mult de atât. Se poate să nu mai fi avut idei. Se poate să nu mai fi fost dispus de a munci la transpunerea unei idei. Se poate că m-am maturizat și mi-am dat seama că e greu să schimbi lumea. Sau poate faptul că am o relație mult mai liniștită decât cele cu care am fost obișnuit nu m-a mai împins la vindecare prin scris.

Ieri, doi prieteni de-ai mei, se întrebau la modul foarte serios, cum ai putea să postezi public când tu ești doar un alt om obișnuit, cu aceleași idei pe care le are toată lumea. Cum ai putea să faci asta fără a părea un narcisit cu un tupeu iesit din comun. Eu cred ca sinceritatea face diferența. Dacă scrii sincer și încerci să cureți cât mai mult din ceea ce tu nu ești, atunci blogul nu are cum să arate așa. Aș citi cu plăcere posturile oricui, oricât de simple ar fi ideile oglindite în ele atâta timp cât ar emana sinceritate. Oamenii sunt interesanți și diferiți!

Dar totuși, oare de ce nu am mai scris de atâta timp?

Dumnezei mici sau mari

noreply@blogger.com (Mihai Rus) — Fri, 21 Jan 2011 22:23:00 +0000

Dumnezei mici sau mari, recunoscuți sau nerecunoscuți, personali sau publici - cu toții știm că ei există în mințile noastre sau ale celor din jurul nostru. Unii îi spun Alah, alții Dumnezeu sau cine mai știe cum, sau poate doar dumnezeu cu d mic - anonim și personal, uitat în vreun colț al firii.

Ce cred că e important să înțelegem, e că acea micuță (sau mare) parte din noi, care crede în ceva bun în acest Univers atât de mare, rece și fizic, pe care mai bine îl ignorăm decât să încercăm să-l înțelegem și să ni se facă frică, e o parte foarte importantă din noi. Fără această parte nu putem fi compleți. Frustrarea dată de lipsa acestei părți, generează deprimare, dorință de a face rău, tristețe, frică, închidere în sine sau alte manifestări mai subtile, dar destabilizatoare.

E important să crezi în această parte bună a ta, chiar dacă această credință e doar cât flacăra firavă a unei lumânări. Nu poți schimba temperatura acestui gigant Univers nici măcar cu o miime de grad cu o astfel de flacără, însă e destul pentru a-ți încălzi propria inimă și a te putea diferenția de o piatră atunci când ești pus alături de una. E destul pentru a încălzi și inimile altora, atunci când îi lași destul de aproape de sufletul tău.

Nu cred că există bucurie mai mare în sufletul unui om, decât aceea de a face bine, cuiva aflat la nevoie sau de a primi ajutor, atunci când se află la greu. În ambele cazuri bucuria apare la apropierea dintre cele două suflete atunci când radiația caldă dinspre celălalt suflet se face simțită. Ambele noțiuni sunt mai profunde decât par la prima vedere. ”A face bine” înseamnă a dărui ceva ce se află în posesia ta, fie el material sau imaterial, cuiva care nu îl are și are nevoie de el. Această dăruire se face deliberat, cu intenția de a ajuta cealaltă persoană și nu pentru a-ți arăta superioritatea. La nivel de suflete, acest dar sincer este căldura emanată de sufletul celui care dăruiește. ”A primi un bine” înseamnă a primi această căldură și a te lăsa încălzit de ea, acceptând că ea reprezintă iubire și nu e o siretenie menită să-ți demonstreze inferioritatea. Nu trebuie să simți nici măcar pe ascuns invidie față de persoana care îți face ”darul”. Nu trebuie să calculezi deja prețul pe care îl vei plăti în timp, pentru a te revanșa. Cel ce primește nu v-a simți bucurie, doar dacă acceptă sincer ”darul” primit. Dacă această ”acceptare” se întâmplă, atunci sufletul prin însăși construcția sa, v-a răspunde cu iubire spre cel ce a făcut darul, oferind de fapt ceva de mare preț care este primit usor de această dată și instalează fericirea în sufletul celui care a dăruit.

Pentru ca acest schimb de căldură între suflete să aibă loc, cel mai mult contează inițiativa celui care face bine. Cu toții știm că daca faci bine e probabil să ți se răspundă cu bine, iar dacă faci rău e probabil să ți se răspundă cu rău - metafora aceasta cu flacăra lumânării am inventat-o doar pentru a înfățișa acest lucru. Este important ca lumânarea ta să fie aprinsă - întotdeauna vei găsi oameni care au nevoie de căldura flăcării ei.

Asta mi-ar place să însemne Dumnezeu - fără reguli inventate de oameni cu interese personale, fără închipuiri cărora să ne închinăm și de care să ne fie frică - doar noi oamenii, fără iad, fără rai, fără viață după moarte, fără porunca de a fi umili în permanență, fără explicația apariției noastre ca specie - doar un grăunte de bunătate ascuns în sufletul fiecăruia. Și dacă ai turna aceste fire strălucitoare de nisip în clepsidra timpului, atunci ceva cu adevărat frumos, lipsit de egoism și plin de puritate, ar lua ființă. Acesta mi-ar place să fie Dumnezeu.