Acest ceai a fost cules manual, oxidat (medium), apoi prajit incet , cateva zile (nu direct) peste carbuni .  La gust, e o combiatie foarte reusita de mai multe lucruri .Satul in care a fost produs se numeste Feng Huang, si este situat langa celebra regiune  Ding Dong, in Taiwan.   Hung Shui se traduce literal ‘apa rosie’ si este un termen care denota ceaiurile putin prajite, oxidate mediu . Deci acest ceai s-ar traduce : Ceai Oolong Medium oxidat si putin prajit din satul Feng Huang. Cand cumparati ceai chinezesc sau taiwanez,  sa tineti minte ca numele inseamna ceva. Daca cumparati de exemplu “Ceai Verde Hong Cha” , cineva profita de naivitatea voastra. Sunt multe exemple de falsuri la noi pe piata, dar prefer sa nu vorbesc online de asa ceva.  ( totusi, voi posta candva cateva exemple)

In poze puteti vedea carbunele pe care l-am folosit. Acesta filtreaza si imbogateste apa.  Se poate fierbe odata cu apa , sau se poate lasa in apa, la temperatura camerei, timp de minim 8 ore. La noi in tara nu se gaseste asa ceva, dar de cautati unul , sa imi dati de veste, o sa va zic de unde puteti sa va cumparati si voi.

Ceaiul are o descriere mai buna aici .

P.S.: Voi publica in curand un interviu cu autorul blogului din linkul de mai sus.

Mai demult, acesta era singurul mod in care se facea ceai, iar in unele zone rurale din China, inca se mai face doar asa.  Folosind acest mod, frunzele au tot locul de care au nevoie pentru a se desface. Raportul dintre apa si frunze este mai mic decat in cazul in care folositi un yixing.  Pentru  un sheng puerh tanar, nota de amarui care poate aparea la primele infuzii in stil gong fu dispare de tot, iar la schimb, primiti o bautura delicata care parca isi schimba gustul cu fiecare inghititura.  Pe langa asta, frunzele iti ofera un mic spectacol, ele miscandu-se in vas pana in momentul in care se desfac si se aseaza pe fund.

Am zis deja ce aveti nevoie pentru a prepara ceai in felul acesta. Mai aveti doar grija sa turnati de jur imprejurul bolului (pe interior),  si nu direct pe frunze. De asemenea,  nu veti  obtine acelasi gust folosind doua boluri diferite (Am testat asta si cu oameni care nu beau ceai de obicei, ca sa nu ma mint singur ).  Eu cel mai bun rezultat obtin folosind acest bol japonez, care e mai vechi decat mine si despre care o sa scriu poate candva. Oricum, facand ceai in diferite boluri e un bun experiment. O sa intelegeti ce mult conteaza natura vasului in tot acest proces.

Acest tip de ceai e destul de dificil de facut, daca nu ai o idee despre cum ar trebui sa fie la gust.  Mai ales daca de abia intri pe segmentul puerh . In ultimele dati, de fiecare data cand l-am facut am zis : “Aha!Asa se face!” . Am obtinut multe rezultate bune, dar nu o experienta consistenta. La inceput. Acum mi destul de familiar,  dar si din cauza ca experienta mea s-a imbogatit din mai multe parti.

Am facut acest ceai in diferite ceainice, in diferite locuri si cu diferite cantitati. A trecut aproape un an pana cand m-am incumetat sa scriu despre el.  Oricum, acum stiu sa il fac in mai multe feluri.  Odata, am prajit  o bucata pentru cateva minute, apoi  am fiert-o timp de opt minute.  Ceaiul a iesit rosu, cu un gust destul de diferit, chiar daca caracterul (cum il simti) e acelasi. ( O sa scriu candva despre acest mod de a face puerh )

Poza de deasupra e de prima data cand am facut acest ceai.  Am folosit ceainicul gresit. Categoric. Peretii acelui ceainic sunt prea subtiri si este prea plat pentru acest tip de ceai. Candva, o sa scriu si povestea acelui ceainic, care a fost foarte obraznic pana la momentul cand i-am gasit ceaiul potrivit.

In timp, am experimentat cu mai multe ceainice, inclusiv cu acesta, si am obtinut rezultate mult mai bune. Desi mi-ar placea sa folosesc ‘dragon egg’-ul pentru acest ceai, acela ramane pentru shu puerh. Pentru sheng puerh va ramane ceainicul din pozele de mai jos.

Intr-una din dati, l-am facut in gaiwan, cu o cantitate foarte mica de ceai.  Rezultatul, a fost foarte diferit fata de ce ma asteptam.  Gustul si efectul, a fost diferit, semanand foarte putin cu ce obtin din ceainic.   O sa scriu candva si despre asta.  Cu aceasta ocazie, va recomand tuturor un gaiwan, daca nu aveti deja. E un instrument foarte versatil si comod.

Vendor description

This tea cake is pressed from naturally growing (wild arbor) trees that are 100 to 200 years of age. The tea is entirely first flush of Spring 2000 (end of March), the kill-green process (sha qing) was done in woks (small batch) and is stone-pressed with a heavy stone press. After compression the tea was dried naturally without baking to preserve its natural state.

The brewed tea is thick and sweet, the liquor color is a deep gold color. An excellent hand-processed Yi Wu tea from a natural setting! This is one of Yong Pin Hao’s first productions and is arguably the best tasting Yi Wu tea I have ever sold! The leaves are solid and heavy, mostly whole leaf/bud sets. The aroma is incredibly complex and aromatic. The flavor is thick and satisfying with so many different levels to it and a sweet finish.

A moderately pricey cake but if you figure 7 grams per session (using 100ml pot or gaiwan), you could get 57 sessions out of this cake. Well worth it for lovers of high quality aged Yi Wu.

Net Weight: 380 grams per cake

Ingredients: Yi Wu Mountain (Mengla) sun-dried Yunnan Large Leaf varietal tea Produced by Yong Pin Hao Tea Factory.

Ceainicul acesta a fost cumparat de la Yunnan Sourcing (vezi in sidebar link) si l-am luat special pentru shu puerh. L-am incercat  de cateva ori si cu sheng puerh (verde),  iar rezultatele au fost foarte bune, destul cat sa schimb ceainicul in care faceam de obicei puerh verde. Ceaiul obtinut folosind acest ceainic este mult mai pronuntat decat cel facut in gaiwan.  Pe langa gust, cu acest ceainic se obtin mult mai multe infuzii. Dar poate ca cel mai important e faptul ca imi place foarte mult.  Se simte foarte bine in mana si ma linistesc de cum il vad. Aceste lucruri au un efect imens in calitatea ceaiului obtinut. Starea de spirit conteaza foarte mult, si nu doar pentru cel ce prepara, dar si pentru cei care servesc ceai alaturi de el. O parte din starea de spirit se transmite in ceai, dupa principiul mancarea de la mama e mai buna pentru ca pune dragoste in ea.  Acest ceainic e ceea ce numesc eu un ceainic cuminte.

Sper sa pot invata mai mult despre ceainice in viitor.  Ceainicele au o gramada de atribute care conteaza foarte mult cand prepari un ceai. Nu orice ceainic merge cu orice ceai.  Forma, tipul de argila ( nu e chiar argila), varsta, temperatura la care a fost copt, modul in care curge sunt doar unele dintre aspecte.  Un yixing ales nepotrivit nu ajuta deloc.   Bineinteles, am citit mult despre lucruri de genul, pentru ca trebuie sa incepi de undeva. Dar cititul in sine nu e destul. Ceaiul, ca si multe alte activitati, nu e o activitate ce poate fi inteleasa prin intelect. Nu poti aborda ‘inginereste’ ceaiul, pentru ca e mai mult decat un proces.  Trebuie sa intelegi mai adanc cum sunt legate ceaiurile de ceainice si cum sunt afectate de atributele lor. Acest tip de cunoastere nu se obtine decat facand ceai. Din acest motiv se numeste ceai kung fu, sau metoda gong fu. Kung fu inseamna dedicatie si multa munca, care se intinde pe multi multi ani. Cineva care e familiar cu ceaiurile de cativa ani nu poate fi numit cunoscator sau expert. Mie personal imi displace foarte mult termenul de connoisseur si tot felu de derivari si certificari si recunoasteri.  Lucrurile astea nu au nici o relevanta pentru cineva care studiaza ceaiul, mai degraba sunt instrumente de marketing si incercari de a controla oarecum ‘expertiza’.

Cred ca daca as studia sub  un maestru de ceai  as intelege unele  lucruri mai repede. Destul de des, cineva care invata singur e mintit de propria lui minte. Intelectul, e vanitos. Ne minte si ii place ’sa faca sa fie bine’. Stiu asta si de la arte martiale.  E foarte usor dupa ce citesti ceva sa potrivesti experientele,  astfel incat sa crezi ca asa este dupa cum ai citit.  Recunosti o cunoastere superficiala dupa modul in care se raspunde Daca raspunzi in citate, sau cu idei formulate de altii, se numeste  cunoastere superficiala. In acest caz, daca cineva intreaba : “De ce este mai bun acest ceainic?” un raspuns de genul ar fi ” Pentru ca argila yixing e cel mai bun material pentru ceainice”.  E de fapt foarte simplu. Ceaiul iasa bun sau nu . Iar la arte martiale, esti lovit sau nu esti lovit.  La arte martiale e un pic si mai simplu. Nu ai timp sa fabulezi pe teme  “ce ar fi daca”,  pentru ca  lovitura vine.   In cele din urma, mintea e fortata sa aleaga ce e adevarat, sau practicantul se lasa, ori de buna voie, ori silit de imprejurari.

Planuiesc o calatorie care sa ma ajute pe aceasta tema. Sper ca dupa sa am o intelegere mult mai ampla despre ceainice. Deocamdata,  am ajuns in apa  unde as putea vedea varful unui iceberg.

Mai jos, e descrierea in engleza a ceainicului, asa cum vine de la vanzator.

Vendor Description

Da Hong Pao clay comes from the west side of the Fudong township of Yixing in Jiangsu province. At the boundary of Rentu village and Hongwei village is a small mining area, which produces this delicate double-layer clay. High in iron oxide, it takes on a crimson color after roasting in a kiln (Note: Da Hong Pao means “Crimson Robe” in Chinese). This is high density clay of exquisite quality with a high degree of crystallization. It brews tea that is soft, smooth, and great tasting. Over time brewing tea gives the teapot a highly pleasing bright red color. This type of clay is extremely rare. It produces excellent tasting tea and is highly acclaimed.

Mining area: western Fudong township of Yixing city
Kiln temperature: approx. 1040 C.
Contraction: approx. 45%-55%.

Appropriate for brewing: fresh Oolong teas (light roasted types) are extremely well-suited, Tie Guan Yin (medium roasted or highly roasted types), various kinds of Pu-erh.

Bottom Inscription: “Jianying Zhi Tao” (entirely handmade by Jianying, Da Hong Pao clay)

Handmade and kiln roasted at the perfect temperature. It has a fine gloss and a delightful delicate red color. Breathes well and is easy to cultivate through brewing tea. It will only increase in beauty as it ages. This teapot has a dignified and traditional shape. Its handle and spout are well-proportioned. This is a product of exquisite craft – simple and refined. It has a tight-fitting lid and a smooth flow of liquid. Practical and useful, this is a product of the highest value. This teapot comes with a certificate of authenticity.

The creator, Wang Jianying, is a nationally certified practitioner of fine arts and a member of Yixing pottery association. A fourth generation descendant of the famed Fan Dasheng, she is a Fan Family Teapot Company master craftsworker. She has been fascinated with the craft of zisha since childhood. In 1986, she began working with zisha pottery under the tutelage of her mother Fan Yuehong, quickly developing a substantial skillset. In recent years she has benefited from the careful guidance of the current head of the Fan Family Teapot Company, Fan Weiqun, and her pottery making skills have become increasingly mature. Her products have received numerous awards and have appeared in Chinese and international books and other publications. They are widely sought out by collectors.

A quality teapot requires quality material and quality workmanship. As a collectors item, it also demands that its producer has a certain level of official recognition. Master craftsworker Wang Jianying holds nationally recognized credentials. As such, these products have high potential to appreciate in value.

Se pare ca  acestui tip de ceai ceai nu prea ii fac poze. Am mai avut unul de calitate  superioara, si nici despre el nu am scris. Oricum,  si acesta e un ceai  bun, premiat chiar. A obtinut doua stele de aur la concursul Great Taste Awards .  Candva, o sa fac un post mai detaliat despre Long Jing, dar deocamdata ’strang date’ (adica beau Long Jing-uri de la diferiti comercianti, de diferite date, din 2009 si 2010. Trei in coada de asteptare.)

Tin sa mentionez ca ceaiul din poze a fost preparat cu apa apropiata de punctul de fierbere.  Cei care mai stiu una alta despre ceaiuri verzi s-ar putea sa zica: “Stai, cum?“.   Si eu as zice: “Da,  aproape de fierbere” .

Sa  incerc sa explic in putine randuri. Pe scurt, am mai invatat si am mai exersat.  Ceaiurile verzi chinezesti  de calitate suporta foarte bine caldura, dar si acolo, exista anumite metode de a turna apa sau de a pune frunzele ( despre care o sa scriu mai detaliat in alt post).  Pentru prima infuzie, am umplut o treime de gaiwan cu apa, am pus incet frunzele, apoi am turnat incet apa, dar nu direct pe frunze, ci pe peretele gaiwan-ului. A doua infuzie, si urmatoarele a fost preparata dupa cum se vede in video.

De fapt, desi postul poate parea ca oricare altul, in el  (sau mai bine zis in sesiunea de ceai) se reflecta experienta mea din ultima vreme si marcheaza o noua perioada pentru mine. Dupa cum ziceam intr-un post anterior, am inceput sa nu mai folosec tava, cel putin nu tot timpul.  Acest lucru  ma ajuta sa fiu mai creativ si sper ca asta sa se reflecte in perioada urmatoare. Pe langa asta, am invatat mai multe despre ceai, despre apa, despre ceainice de fiert apa ( kettle ), despre aprecierea temperaturii, despre turnat, despre armonizare. Acest lucru nu pot sa il reflect exact in post,  dar pentru mine inseamna mult.  Ah , si sa mentionez, nici unu din lucrurile despre care am zis ca am invatat nu le stapanesc. Sunt de abia la inceput si studiez in continuare.  Chiar si maestrii de ceai, dupa zeci de ani tot invata, ce sa mai zic de mine. Ma bucur macar ca imi dau seama ca gresesc unele lucruri sau ca imi lipseste ceva.

Mai trebuie sa mentionez ca am obtinut un numer de 11 infuzii in total (!). E drept ca dupa infuzia 6 am mai bagat putine frunze, ca sa reimprospatez ceaiul, dar pentru un verde e destul de mult.

In general, in functie de modul in care a fost procesat, varsta ( si multe multe alte conditii) un ceai poate fi considerat ca are natura  yin (rece ) sau yang (cald) . Nu o sa dezabat aici toata teoria,  tineti minte numai ca e important de stiut ca e yin sau yang “in raport cu“.  Oricum, cu cat este mai oxidat, sau cu cat a fermentat mai mult, cu atat este mai yang. Un ceai yang e bun cand vrei sa te energizezi, sa te incalzesti, “sa te pui in miscare”. Un ceai yin in schimb e mai racoritor si are si un efect de “linistire”.   Efectele astea nu sunt legate de nivelul de cofeina, de exemplu, silver needle (un ceai alb) are printre cele mai mari nivele de cofeina intalnite la ceaiuri (7%), dar te linisteste , pe cand un ceai rosu care are nivelul aproape la jumate, nu. Bineinteles, nu sunt absoulte efectele. Un tie gua yin care e yin , e  yang fata de un ceai verde . Amandoua pot fi considerate yin , dar modul in care actioneaza ( deci si momentul cand trebuie alese) este diferit.

Oricum , nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. Asta am testat eu in acel weekend.  Am realizat (nu numai la nivel de intelect) ca ceaiul poate sa te armonizeze cu mediul .  Tipul de ceai,  momentul ales, decorul , ambianta sunt foarte importante.  Cred ca am facut un mic pas in aceasta directie.

Pe langa asta, am invatat putin despre natura instrumentelor gongfu . Ciudat ca am invatat asta acasa, intr-un orasel mic,  folosind o farfurie ‘normala’  . In urmatoarea saptamana (o sa vedeti in blog posturi),   am inceput sa fac ceai fara obisnuita tavita. Mi-am cumparat o farfurie si un bol simplu si am inceput sa experimentez. Folosirea unor accesorii  gen farfurie si bol mareste gradul de libertate dintr-o sesiune de ceai . In acelasi timp, te face mult mai atent pe ceai. Atentia mea asupra detaliilor a crescut considerabil. Sper ca pe viitor acest lucru sa se condenseze in experiente de ceai cat mai placute. Totusi,  asta nu inseamna ca renunt la tava. Inseamna ca am mai multe alegeri.  ( Celor care acum fac primul pas, le recomand totusi o tavita. E mult mai simplu. )

Update: Daca ati ridicat o spranceana cand ati citit despre natura yin sau yang a ceaiului, tocmai am gasit un site care trateaza mai amanuntit aceast lucru. Site-ul se numeste Yi Jin Jing, iar mai multe despre ei o sa gasiti daca dati click pe link.

Eu foarte rar amestec ceai cu altceva, si niciodata in yixing sau in gaiwan . Totusi , din an in an se intampla exceptii. Aceasta e una din ele. Nu am putut rezistat tentatiei de a folosii menta proaspata. Caldura foarte mare a avut si ea cuvantul ei. Menta e  yin, deci rece, ceaiul verde la fel, impreuna, ar trebui sa fie o combinatie foarte racoritoare ( bine , logica o fost ca daca in Maroc se bea ceai verde cu menta, o fi bun el la ceva).  In informatia care o ajuns la noi, ceaiul verde marocan se face cu gunpowder (desi eu cred ca se foloseste de mai multe feluri). Eu nu am folosit asa ceva, ci  am folosit ultima cantitate de Monkey King pe care o aveam de anul trecut.

Aproape am umplut ceainicul,  a fost un pic prea mult, infuziile fiind “cum trebuie” doar de la tura a 4-a sau a 5-a . In schimb, a avut efectul racoritor pe care l-am urmarit. Cu toata caldura care era.  O ajutat si terasa si florile din jur.

De data asta  m-am folosit mai bine de farfurie, dupa cum se vede in poza. Cred ca  intelegerea mea asupra stilului gongfu a progresat putin.  In saptamana ce a urmat, am inceput sa experimentez fara tava, dupa cum veti vedea in posturile urmatoare.  Acest lucru  m-a ajutat foarte mult  in intelegerea unor anumite aspecte a ceaiurilor. In principal, folosirea unui vas in loc de o tava iti ofera o anumita libertate in creerea unei experiente  si  cere o atentie mai mare asupra ceaiului   ( o sa mai scriu despre asta) .

Din ele, primul pe care l-am incercat, cu oarecare frica, a fost Lapsang Souchong-ul (un ceai rosu afumat).  Zic cu oarecare frica, deoarece prima data cand am incercat acest ceai  l-am cumparat de la ********** , si era de foarte foarte foarte foarte proasta calitate. Imi amortea gura pur si simplu . De atunci, am fost foarte reticient sa imi mai cumpar ceai de genul. Totusi, intre timp m-am mai educat, am aflat ca acestea sunt de fapt foarte bune, doar cele de proasta calitate le strica reputatia. Eu credeam ca nu prea ai cum sa dai gres cu ceai rosu, oricat de proasta calitate e ceaiul pe care il vinzi. In cazul ceaiului afumat nu e chiar asa.  Oricum, dupa ce aseara am baut din nou, m-am vindecat de orice fobie. Ceaiul e foarte bun.   Acuma inteleg de ce Jin Jun Mei are la baza acelasi proces de fabricatie (doar ca nu se afuma). O sa scriu despre el cat de curand.  Si o sa scriu si despre cel de calitate foarte proasta, care e tinut in multe multe pungi in coltul ceaiurilor false (Pentru ca miroase foarte foarte tare, si poate afecta ceaiurile din jur).

Si ca sa revin pe fir, ceaiul l-am facut in gaiwan. In general , orice ceai nou il fac in gaiwan prima data. Candva, o sa scriu un post si despre asta.  Am avut grija sa pre-incalzesc gaiwanul si cescutele , iar apoi,vedeti in poze ce a urmat . Vara eu recomand acest ceai dimineata sau pe timp de ploaia, insa eu (de pofta) l-am facut seara. Nu din cauze de somn e aceasta recomandare, ci din cauza ca este un ceai puternic yang, adica te incalzeste.  Dupa caldura de peste zi, e mai potrivit un ceai cu proprietati mai racoritoare ( yin ) .

M-am ‘obosit’ sa imi duc ceainicul pentru yixing deoarece am urmarit ceva mai special.  Eu percep acest ceai ca ceva foarte floral.  Gustul imi aduce aminte de flori, iar dintre flori , cel mai mult cu niste bujori. Intamplarea face ca parintii mei au multe multe flori ( vezi poze) . Mirosul lor complementeaza (pentru mine) foarte bine tie guan yin-ul.  Momentul nu a fost nici el la intamplare ales.  Am ales seara, momentul cand unele flori devin mai active, iar altele mai putin active, gradat, pe masura ce se innopta.  Acest lucru a mers mana in mana cu modul in care ceaiul isi schimba gustul.  Nu este singurul motiv pentru care am ales acest moment. Atata spun deocamdata,  scopul final acestui ceai a fost in primul rand echilibrarea corpului meu dupa caldura de pe zi.

O sa observati ca nu am obisnuita tavita pe care fac ceaiul. De fapt si de drept, tavita nu e absolut necesara pentru gongfu cha . Neavand cu mine una,  am inteles acest lucru mai bine.  Am folosit o farfurie ca sa compensez.  Acest lucru mareste foarte mult atentia pe care o acorzi ceaiului (dar recomand totusi tava, mai ales la inceput). In sesiunile urmatoare, am invatat sa ma folosesc mai bine de farfurie, si am  inteles cum au evoluat instrumentele de gongfu cha in timp, in special stilul vechi de serviciu gongfu cha .

P.S.:
Mi-am dat seama ca nu am nici un post cu tie guan yin , desi am multe poze cu acest ceai. Asa ca , va urma

O sa insist un pic pe numele acestei turte, explicand fiecare parte. In esenta e la fel de simplu ca si cum ai zice  “ceai verde din Yunnan” .  Primul cuvant, Yunnan, e regiunea din care face parte.  Pentru orice tip de ceai chinezesc, originea e foarte importanta. Unele tipuri de ceai se produc doar in anumite regiuni, iar unele regiuni sunt faimoase pentru anumite tipuri de ceai. Aceasta regiunie este faimoasa pentru puerh. Dupa cum stim, ceaiul puerh e un ceai fermentat, fiind o categorie aparte de ceai.

Chi Tsu . Partea asta se gaseste scrisa in mai multe feluri, dar in esenta denota un ceai post-fermentat presat, parte dintr-o serie de 7 Pingcha (bingcha)  .  Fiecare turta are 375 grame, iar toate impreuna cantaresc 2.5 kg.

Pingcha . Mai des intalnit ca si bingcha, denota ceai presat sub forma de discuri.  In engleza are numele “Cake Tea”, in limba noastra s-ar traduce “prajitura de ceai”.

In descriere mai apare si numele de Yuancha .  Acesta e un sinonim pentru bingcha,  si in general se foloseste pentru ceai care nu este oxidat (oxidarea e un proces diferit de cel de  fermentare,dar nu insist in acest post).

Dupa nume imi dau seama ca a facut parte dintr-o serie de 7 discuri ( 7 sons), probabil aceasta fiind ultima ramasa. Vanzatorul imi zicea ( de fapt mi-a scris) ca e din 1993. Dupa cum ziceam e un shu puerh (gatit), dupa cum o sa vedeti si in poze.  Mi se pare ciudat ca are traducere si in engleza, deoarece boom-ul cu puerh a inceput un pic mai tarziu de 1993. Probabil descrierea a fost adaugata dupa.

Mai adaug ca desi pare un fel de “wow”, acest tip de ceai este foarte comun (ma refer la puerh in general)  . Pare mai special pentru ca la noi e  rar si lumea nu e educata in aceasta privinta. Bineinteles, unele turte valoreaza foarte mult, dar la fel si alte ceaiuri.  Initial credeam ca e singurul care imbatraneste si singurul care se preseaza, dar nu e chiar asa.  Odata cand o sa imi adun toate gandurile legate de asta o sa scriu un post mai detaliat.

Mai jos se observa cum scade culoarea. Gustul scade pe masura. Desi v s-ar putea parea ca de la infuzia 6  ar fi cam slab, unele persoane prefera ceaiul puerh in acel fel, deoarece il considera prea intens altfel.  De asemenea, in caz ca nu il preparati calumea, folosind o temperatura prea joasa, sau prea putin ceai,  culoarea ceaiului va arata cam ca de la infuzia 7 incolo.

P.S.: Acum cred ca intelegeti de ce shu puerh este numit ceai negru de catre chinezi.