In toate filmele de gen pe care le-am vazut, cand cineva se ducea la intalnire isi facea o mie de planuri, se gandea cum sa abordeze discutia, ce replici sa foloseasca, ce-ar putea zice cealalta persoana si tot felul de pierderi de timp care mai de care mai impresionante.
Eu nu pot asa. Ma gandeam mai demult “poimaine ma duc la intalnire, nu o sa pot dormi de emotii”. De fiecare data cand m-am gandit asa, nu s-a intamplat. Nu-mi trecea nimic prin cap, poate doar vreo melodie idioata. Stiam exact la ce ora sa plec de acasa, cu ce sa ma imbrac, cat timp voi face pe drum. Sunt o fire calma, nu ma panichez si nici nu mi-e frica de nimic.

Mi-aduc aminte la liceu, participam cu trupa de teatru la un festival. Vestiare nu aveam, timp de pregatire nu, aglomeratie, urlete si haos. venea randul nostru sa intram. Prima scena a decurs ok. Acum era proba de foc, alt decorc, alt machiaj, alte costume, timp foarte scurt. Toti alergau, isi cautau hainele, urlau dupa decor, lumini, eu mi-am gasit hainele din prima, mi-am aranjat scena imediat, eram gata. Asta m-a facut sa-mi para rau. Poate imi doream si eu sa fiu agitata, sa am trac, sa nu stiu.. Oricum am tras si o portie de ras cand s-a deschis curtina si unul din personaje nu era gata asa ca toti spectatorii l-au gasit cu pantalonii in vine si camasa pe un umar. Mi-aduc aminte ca in ziua aia cineva imi furase o bluza din culise.

Am plecat mai devreme de acasa pentru simplu fapt ca nu aveam ce sa fac. Cum am zis mai devreme, nu-mi trece nimic prin cap inainte de o intalnire. Aud aceeasi melodia talamba si atat. Am stat putin si m-am jucat cu Google. Cica mai nou, desteptii astia au descoperit apa pe luna, si probabil au gasit si protozoare acolo, purtatoare de A/H1N1. Asta einternetul, asta e lumea in care traim, voi sunteti destepti si eu sunt nebuna.
Si-am plecat zic, am mers cu metroul pana la gara si de la gara am luat-o pe jos pana in parc, si in parc erau boschetari pentru ca voi sunteti destepti si eu sunt nebuna.

Stateam pe bancasi nu auzeam. De fapt nu ma auzeam pe mine. Eram constiente de ce se aflain jurul meu. Un porumbel tragea dintr-un covrig, un aurolac lingand o punga de pufuleti, un ceas stricat si multa verdeata mirosind a pipi de caine pentru ca voi sunteti destepti si eu sunt nebuna. Si nimic altceva. Ma gandeam ca daca dau un tur al garii trece timpul mai repede. N-a trecut. atarnam de-o bordura si ma scurgeam precum ceasurile lui Dali, ma, si pe bune daca imi trecea ceva prin cap. Ba nu! mint! Pentru o secunda m-am gandit ca poate asteptarea trebuie sa ia sfarsit si sa ma duc la veterinar cu broasca testoasa. O saptamana si jumatate faca sa faca treaba mare deja devine ciudat.

Peste trei minute vine trenul. Moment critic in care te gandesti daca iti miroase gura sau daca nu cumva te-ai uitat gresit in calendar si ai gresit ziua. Nici la asta nu ma gandeam.
Ma rog, m-ai vazut, m-ai luat in brate si ti-a si dat borsul pe nas. Bine fac eu ca nu ma stresez. Uite ce poti pati. Arata tricoul ala pe tine scos parca din proiectele de renovari. Niste pete prelinse cumva uniform, interesant model cat timp a fost proaspat. Cand petele s-au transformat in ceva maro si scortos, era mai degraba un tricou jegos si atat. Am mers sa bem un ceai sa te linisteti, ti-am cumparat si o gogoasa si apoi am mers la mine.

Ce nu intelegeam eu era de ce iti ascundeai fata. Nu te uitai in ochii mei si nici nu ma lasai sa te privesc.
De multe ori ma comport ca un balon. Ma umflu, ma umflusi apoi in loc sa pocnesc, rasuflu incet asa pana nu ramane decat un cauciuc ridat si deloc interesant.
Imi doream mult sa te vad si din clipa in care ne-am intalnit, parca m-am linistit de tot, nu-mi mai era dor, nici interesata nu eram, nici nimic. Stiam ca erai cu mine si atat.
Am adormit uitandu-ne la El Greco. Dragut film. Asta urma sa-mi spui tu, ca eu oricum ma culcasem dupa prima pauza publicitara.

M-ai trezit cand eram la jumatatea drumului, undeva aproape de Rosiori. Nu prea aveam semnal la telefon, dar imi doream sa te aud. Mi-ai zis ca cica au descoperit apa pe luna. “Sa ma astepti” ti-am zis.

Nu te mai ingrijora ca nu a iesit varianta oficiala a jocului Rambo 7, vecina de la 2 isi face lista de cumparaturi pentru maine si are doar 5 lei i n buzunar.

Nu mai downloada filme porno. Du-te la cinema, l-au facut 3D, cu ocazia asta mai iesi si tu afara.

Scrieti orarul cu creioane colorate pe o plansa si sterge tentativa de site gratuit 3xk.

Se spune “hahahahahaha” si nu “LOL”

Internetul distruge sufletele.

Ma gandesc unori ca poate nu eram atat de bleg daca nu era blonda. Probabil ca de multe ori ea era motivul pentru care ma strambam chioras pe deasupra lentilelor de la ochelari si ramaneam cu gura usor intre-deschisa, numai cat sa simt ca saliva din gura incepe si da pe afara. Era ca atunci cand eram in gimnaziu la prima ora de anatomie a sistemului genital feminin si toti se hlizeau cu aceeasi expresie tampa cand auzeau denumiri de genul menstruatie sau col uterin. Nu mi-a placut niciodata capitolul reproducerii, preferam sinapsele pe care mi le imaginam eu cu scantei in creierul nostru si neuronii ca niste stelute de mare plutind in lichidul cefalorahidian.

Blonda. Pe blonda n-am cunoscut-o niciodata, in schimb ii cunosteam membrele superioare si inferioare la perfectie. Marea majoritate a timpului mi-o petreceam in biblioteca, sectiunea prafuita. Era mai liniste si imaginile din carti era mult mai spectaculoase decat fotografiile digitale de pe calculator. Stateam undeva pe un scaunel mic proptit de un perete. Miercurea si vinerea se auzea acelasi sunet de tocuri, numai nuantele erau diferite, in functie de inaltimea pantofilor.O vedeam printre rafturi cum isi introducea degetele slabe cu unchii lungi si subtiri. Niciodata nu purta pantofi sport, adidasi sau papuci, feminista convinsa.

Observam ca era destul de pretentioasa in ceea ce privea incaltamintea. Botul nu era niciodata prea ascutit si tocurile niciodata cui. Chiar dedesbtul gleznei stangi, undeva langa calcai avea o alunita. Alunita e putin spus, era cumva iesita in afara, de culoare maroniu deschis  si perfect rotunda. Din cand in cand purta pantofii foarte decupati in varf si i se vedea linia dintre ultimile doua degete. Mi se parea cel mai dragut lucru, era o parte din nuditatea ei. Asa cum la gheise era foarte excitant sa nu-si pudreze ceafa ca sa se vada o particica din culoarea naturala a pielii, asa si la blonda, aceea liniuta miniscula.

De fiecare data descopeream ceva nou. Asa a fost si cand am vazut un semn mic chiar pe incheietura unei maini. Era un fel de litera intortocheata cu virgulite si apostroafe ciudate. Apoi nu a mai fost, disparuse, cumva se stersese, ramasese doar diferenta de culoare a pielii, probabil din cauza soarelui.

Ajunsesem in situatia in care nu mai mergeam la biblioteca pentru citit. Luam o carte oarecare in brate si ma poticneam sprijinit de perete cu urechea atintita la sunetul tocurilor. Calca pe calcai, apoi pe varf si sunetul era cumva ta-c-ta-c-ta-c. Ascultam cum se apropie, se indeparteaza, calca pe varf cand se intindea, puteam sa disting foarte clar fiecare miscare a ei numai dupa sunetul pantofilor.

Apoi s-a intamplat o prostie. Ori racisem, ori din cauza prafului mi se declansase un fel de alergie si imi curgea nasul foarte des. Nu voiam sa ma vada, cred ca nici nu a stiut vreodata ca cineva o priveste pe sub raft. Si intr-un moment de neatentie, cand nu apucasem sa-mi indes servetelul in nara, s-a produs reflexul prostesc de a-mi trage nasul. A fost ca un bombardament de sunete: nasul meu, caderea pachetului de servetele, ea rasucindu-se pe calcaie si apoi un pas apasat in dreapta atat cat sa iasa cu capul de pe randul in care era si sa ma vada pe mine, cu ochelarii atarnand pe nasul rosu infundat de servetele, aplecat cu o privire tampa de tocilar. Ma speriasem ca o pisica care sare de fund in sus cand pocneste un balon. A pufnit-o rasul. Atunci am obsevat ca avea dintii foarte mici si cand radea i se vedeau gingiile. S-a intors cu aceeasi rasucire de calcaie, si s-a pierdut in scartaiala pardoselii.

Am incetat sa ma mai duc la biblioteca, acolo unde se ducea si ea. Stateam undeva la intrare, unde o vedeam mereu, unde era si alta lume, asa ca era imposibil sa se iveasca un moment de intimitate intre noi doi, nu din alt motiv, ci doar de frica. O frica de tocilar bleg.

Nu suport barbatii care se cred masculi alfa si care cand se inteapa in deget lesina, sau nu suporta sa vada o picatura de sange. De fapt nu suport pe nimeni care se plange si se vaicareste. Eh doar nu o sa ne usture buzita o viata intreaba si nici nu o sa avem vanataia aia pana cand o sa imbatranim. Toate trec asa ca nu va mai vaicariti atat.

O alta treaba este ca ori tremurati de frig ori va e prea cald. O sa-mi spuneti ca de unde sa stim cum o sa fie vremea la pranz cand noi plecam la 6.00 dimineata si atunci e cancerul de pe lume. Dom’le asa e vremea, n-ai ce sa faci, ghinionul tau ca nu ti-ai luat o bluza in plus, sau ca te-ai strans de gat cu fularul.

Si sa va spun drept prefer sa fie frig decat cald. Mai bine sa-mi fie racoare, sa ma ia cineva in brate si sa ma incalzeasca sau sa ma infofolesc in patura decat sa nu mai stiu unde sa stau, cum sa stau, sa nu mai curga apele dupa mine si sa nu suport nici macar respiratia altcuiva langa mine.

Deci va rog, nu va mai plangeti!!

Eu o sa vorbesc despre dragoste si iubire si despre cum e cand te indragostesti si despre ce imi place mie mai mult si mai mult.

La un moment dat  in viata,omul ajunge intr-un punct in care spune ca nu mai are sentimente, si nu va mai iubi niciodata si ca este depresiv si  nefericit, asta mai ales fetele in jurul varstei adolescentei. Si poate unele fete sunt perfect motivate sa se simta asa, asa cum poate as fi si eu motivata.

Sunt singura, mai singura si decat un cuc, macar ala se duce in cuibu’ altuia. Am primit atatea lamai de la viata ca n-am mai apucat sa fac limonada si m-am acrit de tot, daca intelegeti ce vreau sa spun. Cu toate astea mi-am schimbat total perceptia despre anumite lucruri.

In ciuda faptului ca am refuzat de multe ori sa iubesc si sa ma indragostesc, am ajuns in situatia cad singurul lucru in care mai cred, e iubirea.  Pur si simplu prefer sa ma indragostesc decat sa stau suparata, si cand spun asta ma refer la faptul ca iubirea e neconditionata.Nu am pe cine sa iubesc, nu sunt indragostita de cineva, sunt cat se poate de singura, poate chiar prea singura ( devine psihoza daca ma repet) si totusi cred in asta. Cand iubesc nu exista rau pentru mine. Nu sunt romantica, sau poate nu sunt o romantica tipica, in schimb imi place sa iubesc, si iubesc din tot sufletul.

Ziceam la un moment dat ca prietenia e ca un pod, fara consimtamantul partii celeilalte nu se poate construi, in schimb iubirea nu asteapta un raspuns. Nu intotdeauna.

Nu astept pe cineva, nici nu caut, asta nu inseamna ca nu iubesc. In momentul in care declar cuiva iubire, sentimentul nu dispare niciodata, nu renunt la el.

Sunt genul de persoana care in loc sa se duca sa bea prin cluburi, prefer sa stau pe balcon cu un ceai in mana si sa ma uit la nori.

Si daca iubirea ar fi o minciuna, atunci as fi cea mai mare mitomana.

Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…

Octavian Paler.

Bacul pentru colegiu se da la patru materii, pe cand cel pentru facultate sase. Bacul = admiterea.

Faza e, ca degeaba iau note mari daca nu am cunostinte, si degeaba vreau eu sa fiu atenta la ore daca in clasa e haos. Profesorii nu au nici un fel de autoritate. Nimic. Nu exista nota la purtare, daca din intamplare cine stie ce ai facut, trebuie sa fie foarte grav, ajungi la director, iei exmatriculare pe trei zile, si atat. Si asta in cazuri exceptionale.

Astazi am inchis scoala. Noi, elevii am inchis scoala. Au venit de la 6:00 dimineata, au inchis portile si nu au lasat nici un profesor sa intre, asa de chestie. Si profesorii accepta.. Sa vedem cat o sa o tinem inchisa.

Esti prost daca vrei sa fi destept

Una bucata fata indragostita de un baiat a carui zi de nastere de apropie. Ea are un piept generos, el lucreaza in cadrul armatei, ii place pescuitul, este tandru dar nu romantic si deviza lui este : ” Fapte, nu vorbe”

Propunerea mea a fost o momeala de peste, din aceea cu tablite, pe care sa scrijeleasca cu cheia, acul de siguranta inscriptioneze un mesaj de hamor.

Deasemenea pentru nopti fierbinti, putem opta pentru o cutie de bomboane ieftine, bomboanele mancate de catre sora/mama/prietena, si inlocuite cu un set de lenjerie sexy.

In categoria funnieh avem o cutiuta de Ferrero Rocher sau Raffaelo, numai ca in loc de minunatele bombonici invelite in hartiute aurite, vom ascunde masline ( din cele mari, ca sa nu se observe ceva dubios)

Voi, ce idei aveti?

Dragostea nu e un lucru rau. Reprimarea ei insa, da.

Nu am avut niciodata o prietena. O prietena cea mai buna, asa cum au unii. Sa fi fost vecine si dintr-un noroc sa fim si colege de banca, si la liceu sa fim amandoua premiante. Sa traversam bulevardul dimineata la ora 7 cu ibricul de cafea una la alta. Si sa ne sunam 20 de ani mai tarziu sa ne facem vizite.

Prima mea prietena a fost la gradinita. O chema Ancuta, avea tot timpul buzele crapate si i se vedeau toate firisoarele de sange prin pleoape. Era genul de fetita fragila, constiincioasa si saraca. La sfarsitul gradinitei a inceput sa cante la vioara. Am mai vazut-o de vreo doua ori prin clasele primare, si asta pentru ca gradinita, casa ei si scoala mea erau in aceeasi zona.

Au urmat vecinele de la etajul 4 si 6. Irina si Roxana. Ieseam afara la cate o tura de bloc , chiar am facut si o seara a fetelor. Ne-am uitat la “Singur acasa x” , mama ne-a facut mini-eclere cu ciocolata, dar toata actiunea a fost un esec, pentru ca Irina, fire curioasa, nu se uita deloc la film, ci la ce aveam eu prin biblioteca si prin camera si daca televizorul are maner sau nu. Lucrurile s-au rupt cand Roxana nu prea avea voie afara si eu ma uitam dupa baieti, pe cand Irina era un pic geloasa.

Apoi a fost Claudia. O prietenie care s-a rupt din cauza, din cauza, nici eu nu stiu. Probabil ca varsta era de vina.

Apoi a urmat ea, EA, Elena. Elena era un fel de consumator din circuitul cu beculetul pe care il invatam la fizica. Un fel de aspirator industrial. Elena, a fost aici , a fost in sufletul si in mintea mea, a fost pana cand..cum e o planeta care are forta de atractie gravitationala, si apoi face implozie, exact, a facut implozie.

Apoi a fost Luiza, care probabil ca a fost singura persoana care ma asculta in timp ce vorbeam, in sensul ca era atenta si nu se gandea la barman-ul din noaptea anterioara. Cu toate ca aveam nevoie de cinci feluri de explicatii, trei vocabulare si vreo doua nopti ca sa o fac sa inteleaga ceea ce-i spun.

Si apoi nu a mai fost nimic. Nici acum nu mai e nimic. In general vorbesc. Niciodata nu am putut spune: “am fost cu prietena mea la cumparaturi”, sau “vine prietena mea la mine sa ma ajute la lipitul bibelourilor de tavan”, orice. Nici acum.

Sunt eu handicapata sau nu stiu sa-mi fac prietene?

Vrea cineva sa fie prietena mea cea mai buna? IN EXCLUSIVITATE A MEA.

Ma enervez, arunc produsele cat colo, si vine angajata langa mine si-mi spune de un lip-gloss nou. Il deschide si incepe si mi-l intinde pe buze, apoi deschide conserva de pate si imi intinde pate-ul in jurul ochilor. Eu plina de nervi, cu tensiunea 30 incep si urlu si ii spun ca isi bate joc de mine si ca e de neacceptat comportamentul ei.

Apoi intra in supermarket unchiul meu si imi spune ca nu era necesar sa reactionez asa, atunci ma enervez si mai rau, incet si urlu iar ma zbat pe acolo, ca doar nu era prima data cand imi facea asa ceva.

Visul este din data de  24 aprilie. A fost o perioada cam de vreo 3 luni cand visam in fiecare noapte si dimineat ale scriam intr-un caiet. E unul inca linistit  pe langa cel cu fetita din birou.

Dida ,  frate, tu, tu si tu, voi ce v-ati dori pentru o zi? Asa pentru sufletelul vostru.

Cineva mi-a spus inainte sa incep scoala sa am grija la fete. Mai ales la fete. Si mare dreptate avea. La inceput imi era frica sa spun ca sunt romanca, nu ca mi-ar fi rusine, chiar ar trebui sa fiu mandra ca sunt mult mai desteapta decat multi greci. Nu ma laud, doar ca un elev venit de 1 an intr-o tara straina sa invete limba si sa se duca si la scoala din prima nu e un lucru usor. Din nou, nu ma laud.

Buuun, si cum eram eu asa bleaga la inceput si imi era frica, imi era frica fara rost, in sensul ca nu prea au avut nimic de comentat. In fine. Din totalul colectivului, s-a facut observata o anume eleva.

Nume: Papanghelopulu Ghiorghia.

Rezumat. In ora de matematica cu domn profesor pe nume Spilio..nu-stiu-cum ( care inseamna ceva cu pestera), a inceput sa arunce cu ghemotoace de hartie. Stiti voi povestea clasica cu nerecunoscutul si asa. am rugat-o sa termine, radea. Ok. A doua zi,, cand am intrat in clasa, se maimutarea in spatele meu. O intreb daca are ceva cu mine, si dovada comportamentului infantil si isteric al grecoaicelor pline de hormoni, incepe si urla si ma ameninta cu degetul. am ajuns la director, nu ca as fi paracioasa, doar ca vroiam sa schimb clasa. Mai aveam un grup de 4 retardate care imi spargeau timpanele si nervii. Nu s-a putut, problema cu colega frustrata s-a rezolvat ( sper), dar nervii mei tot gadilati la radacina parului.

Ar fi totul ok, daca n-ar mai urla ca tampitele. Ma oboseste rau situatia asta.

Trecand peste colegi, ajungem si la profesori. O sa vi-i spun pe cei care mi-au lasat vreo impresia mai, buna, mai rea, mai de care e acolo.

Matematica: Ziros. Are dintii strambi, e inalt, poarta ochelari, se balbaie, dar numai cand vorbeste normal. Cand preda nu mai are nici un fel de problema. Are o problema cu telefoanele mobile, in sensul ca se considera radiat cand intra in clasa.

Matematica: Spilio…etc. E nebun, poate chiar retardat. O forma de genialitate pierduta in spatiu, sasait, neglijent, fara simt al preciziei, nu stie sa deseneze la tabla si avea o mare pata de culoare maro pe fund.

Farmacologie: nu-mi aduc aminte numele. Inalta, trasaturi ascutite, fundul lat, de grecoaica, degete lungi si gesticulante. Nu pot fi atenta niciodata la fata ei, ci numai la gura ei. Intotdeauna este foarte asortata, incepand cu materialul si culoarea pana la modelul cusaturii sau a imprimeului.

Lb si literatura greaca: Suti . In singur lucru voi spune despre ea. E o sirena, vocea ei, este un radar, iti zgarie mintea, te innebuneste, te face sa plangi si sa o strigi pe mama ta.

Toate speciile si specimenele, eu le-am gasit.

Visul meu de azi-noapte, o noapte furtunoasa asa. N-am auzit tunetele, dar probabil ca le-am inteles.

O luam de la capat cu cautatul themei, alta distractie. Sper sa ma scuze stimabila pana gasesc alta.

LE: Scuzati pentru situatia blogului. Probleme tehnice cu pescuitul internetului.

Chiar daca frate-meu hater care este nu vrea, consider necesara schimbarea din motiv de cauza. Asa ca rugam aprobati cererea.

Las in bara de langa  un vot in care sa va exprimati neindiferenta fata de acest fapt.

Multumim,

Administratia.

Aici,  primara are 6 clase, gimnaziul 3 clase si liceul 3 clase. 12 in total.  Scoala incepe intotdeauna pe 11 sepmtembrie. Chiar daca e joi, vineri, sau luni. In caz ca va pica sambata, scoala se va deschide pe 10, in caz ca e duminica, logic, luni se face deschiderea.

Deschiderea scolilor se face prin Sfintire. Sa va spun. se aduna toti copii linisiti si nelinistiti, cu sau fara aparate dentare, se aseaza in grupe in functie de clasa, se face liniste in randuri si incepe distractia. Un nenea preot cu vreun primar ceva, sau poate chiar cineva mai inalt cu vreo functie interesanta in politica, se apuca sa ne tina sluba de Sfintenie. Vreo jumatate de ora. Apoi ne vorbeste altcineva alte 10 minute, apoi urmeaza directorul scolii respective care ureaza numai de bine si toata liturghia se sfarseste cu un asistent medical care de vorbeste despre gripa si cum trebuie sa stranutam dupa cot, ca sa nu transmitem microbii.

Multi ar spune : ” Frumos”. Chiar e, daca esti turist si traditiile tarii tale sunt pe care de disparitie, hai in Grecia la deschiderea scolilor.

Asta a fost data de 11 septembrie. Urmatoarele zile sunt dedicate manualelor, impartii pe clase, chestii trestii. Si revenim la programul normal.

In functie de scoala, clopotelul suna de intrare intre orele 8:00 si  8:30. La liceu la mine, clopotelul suna la 8:30, semn ca trebuie sa ne adunam in curte, fiecare la careul lui. Iese directorul la microfon (ATENTIE! procedura se aplica in FIECARE ZI ) iese si un copilas in fata si.. se spune rugaciunea. Ati citit bine, in fiecare dimineata, toate scolile din Grecia spun rugaciunea de dimineata. Nu mai zic nimic.

Programul este de maxim 7 ore pe zi. Inca nu am inteles cat e ora si cat e pauza, cert e ca intr-o zi normala cu 7 ore plecarea se va face la 13:40 sau 45, n-am retinut. Asta pentru oricum, in fiecare zi, tot orasul la ora 14:00 moare. Se inchid magazine, scoli, tot, tot. Va spun alta data despre programul grecilor.

La fel ca si in Romania avem si noi intarzierile de rigoare. Inca nu au venit toti profesorii, inca nu ne-am impartit cum ar fi trebuit pe clase. Ah da, apropos de clase, numarul maxim de elevi intr-o clasa, in cazuri extrem de rare,considerat exagerat este 25 de elevi. In mod normal intr-o clasa sunt 17-18 elevi, mai putin sau mai mult.

Deocamdata am avut 4 ore pe zi, aceleasi materii invartite si sucite pentru ca nu avem alti profesori. Nu va spun ce materii am, sa nu va plictisesc, cine vrea sa stie ma intreaba. Va spun doar ca trigonometria si vectorii se fac in anul 2 de liceu, adica  in clasa 11.

Notarea e cu totul si cu totul diferita, dat fiind faptul ca notele sunt pana la 20. Cand pricep si eu care e trucul cu notele luate va spun si voua.

Colegii,colegii, sa va spun si despre dragii mei colegi. Varste cuprinse intre 16 si 26 de ani ( nu sunt date exacte), orientari sexuale diverse si clase sociale asemanatoare unei electrocardiograme. La inceput mi-era frica, ma gandeam ca o sa aud replici de genul ” aaa, e romanca..” . Dar e ok, n-am avut probleme, ca o taranca ce sunt ( multumesc Habibi) le-am invatat pe fete sa injure pe romaneste.

Imi doresc sa invat bine si sa am un an scolar bun. Amin

M-am trezit intr-o dimineata fara laptop. Adica laptopul exista, era tot acolo, dar cand l-am deschis, ce era inauntru nu mai exista. Si uite asa s-a aplicat interventia de resuscitare, nu am primit niciun raspuns, l-am trimis la clinica, nici acolo niciun raspuns, o neintelegere, o intarziere, pana la urma intimidarea chiar da rezultate.

Si dupa aproape o luna, va salut si eu,, stati, sa nu ma incurc, nu a fost Pastele sau Craciunul sau ceva ca sa bag urari si astea, nu?

Am o prietena noua, Sinuzita o cheama, e ok ma impresioneaza foarte tare, atat de tare incat imi dau lacrimile inainte sa stranut si nu dupa.

Am inceput scoala, trebuie sa va povestesc, adica nu se poate altfel, si o sa fie o ploaie asa, cam cum a fost cu postarea despre colocviul sau cum se numea reuniunea aia cu canadienii aia cretini si profa de franceza, baba aia care miroasea a naftalina, nu profa de franceza care avea poze nud pe internet.

In fine, este noapte, mi-e somn, caci mai nou ma trezesc la 6:30 AM si nu PM cum era pe vremuri, cam acum doua luni.

Daca vi se pare ca vorbesc mult, e doar impresia voastra. Incerc sa apuc sa scriu si eu inainte sa mai consum un pachet de servetele de masa, nu de nas.

Din ploioasa Grecie, va pup si va ador, ca pe niste pui de curca chior(i) — Vezi serialul din viata cu Louie cand taica-sou ii scria poezii de dragoste ma-sii si se straduia la rime

Am zis. Asta cu dedicatie lui frate-miu ingrijoratu’ si mafaldu’ care le stie pe toate.

* Multumesc doamnei profesoare de limba si literatura romana.

Pentru sufletele tari, arunca toate brichetele chibretele , toate cutiile cu chibrituri, forestierele chibretele cu sertar din casa, si stai cu o tigara neaprinsa-n buze.

Mesteca tigarile, nu le fuma. Inmoaie-le in otet, lasa-le sa se usuce, si apoi fumeaza-le.

Glumesc. Am mai spus, daca vrei cu adevarat sa te lasi de fumat, nu mai fumezi pur si simplu. Prima zi e grea, poate si a doua, apoi, daca intr-adevar vrei,  te-ai lasat de fumat.

Parca acum o saptamana, nu mai tin minte, am zis ca ma las de fumat. Prima zi am intrat in sevraj, hiperactivitate, transpiratii, calduri, nervi, apoi m-am linistit. Si da, n-am mai fumat, deci da, m-am lasat de fumat.

Multumesc persoanelor care m-au sustinut si mi-au dat curaj si care s-au bucurat de faptul ca reusesc. Cat despre celelalte persoane, decat sa spui ca ” oricum nu pot”, mai bine nu spui nimic. Intentia conteaza, si oricum nu spui asa ceva unei persoane instabile emotional, si poate putin psihic.

” Daca e fosta inseamna ca eu nu am fost suficient de bun.”

” Cred ca e tabu asa. O fata pe care ai cunoscut-o, ai iubit-o si acum e un strain pentru tine.”

” Ce-a fost a fost, nu ne mai intoarcem inapoi sa ne gandim.”

” Fostii si fostele sunt ceva normal, asta e cea mai buna parere.”

“A fost buna la momentul ala.”

Astea au fost raspunsurile,impartite de-altfel, la intrebarea ” Ce parere ai despre fosta prietena” .

Altii ar spune ca toate fostele, daca sunt foste, atunci au fost curve.Eu spun ca toti suntem meniti a fi fosti. Pentru mine fostii -fara niciun fel de suparare- sunt etape efemere, asa cum e si dragostea. Plan propus, realizat, taiat de pe lista. Fostii devin amintiri.

O sete potolita. E ca atunci cand ti se apleaca dupa ce mananci prea multa ciocolata cu caramel. Asta asa, ca sa aberez si eu un pic.

Tu ce parere ai despre fosta prietena? Nu a ta, ca idee, in general.

In primul rand, practicarea dormitului pe plaja cu protectia solara de rigoare, umbrela, crema, ochelari de soare, prosop in cap, etc

Apoi, sunt jocurile, volei, fotbal, polo, leapsa, privitul strainilor pe sub ochelari, poze facute pe ascuns la bikini.

O alta treaba interesanta este sa te ametesti. Se face in felul urmator: se ia o masca subacvatica, sau cum se numeste, cu tot cu teava de respirat. Se baga capul in apa si se cauta meduze. Apoi dai ca disperatul din maini si din picioare ca sa gonesti meduza, care oricum e moarta pentru ca e albastra. Asta cam o ora. Apoi te intorci pe plaja, de preferat este sa te asezi pe scaun, nu direct pe nisip ( are efect mai puternic asa)

Se inchid ochii si apoi se vizualizeaza din noul fundul marii, de data asta fara a te fi aflat in apa.

De altfel, e frumoasa si crima. Te asezi pe vine si fiecare furnica pe care o vezi, o infigi in nisip sau incerci ca sa o ineci.

Una din activitatile mele preferate este scarpinatul muscaturilor de tantari. E demential.

Voi ce faceti la mare?

O STARE: Non-REM (REM= rapid eye movement)
UN DROG: ciocolata
UN GEST: o mangaiere
O REACTIE: surprinderea
UN SPORT: inot sincron
A SHOE: botosel
UN SUNET: cel al ninsorii
O TASTA: space
O FLOARE: bonsai
UN ANOTIMP: primavara sau toamna
O LUNA: mai
O CULOARE: rosul
UN ANIMAL: broasca testoasa sau pisica
O PIESA VESTIMENTARA: salvari
UN FRUCT: banana verde
O PIESA DE MOBILIER: fotoliu
O MELODIE: prea mult
UN VIDEOCLIP: si aici prea mult
UN OBIECT: veioza
UN INSTRUMENT MUZICAL: vioara
O PERSOANA APROPIATA: pauza
UN COPAC: bonsai
UN CITAT: revin eu
UN ORAS: Bucuresti
UN FEL DE MÂNCARE: musaca, paella sau calamari pane
O CARTE: Cismigiu & co.
UN SUPER-EROU: EU
UN FENOMEN: fulger
O MASINA: SMART
O PARTE A CORPULUI: un san
UN PERSONAJ DE FILM: proasta aia buzata, cum o cheama, Oana Zavoranu in prima ei telenovela
UN FILM: mult si aici
UN LOC: plaja
O CLADIRE: un turn as fi
O LEGUMA: conopida
UN TELEFON: fix
O BAUTURA: apa
CEVA DULCE: Kiss, spuma de capsuni in ciocolata
UN OBIECT DE EXTERIOR: o buleftrica
O MATERIE: plasma
UN SERIAL: Everybody loves Raymond
UN NUME: Luca
UN PARFUM: ESCADA
O ORA: 2 A.M
UN AN: niciunul

Cadoul pentru ziua de azi a fost cutremurul ( nu cel de la voi, cel de la mine), dis-de-dimineata la ora 8:00 mi-a dat trezirea un 4,6 de 2 ( doua) minute.

Hai sanatate, noi sa fim sanatosi.

• Am trecut de Hector la NFS Undercover
• Am descoperit ca broasca testoasa nu e un brosc testos
• Daca stai in casa mai multe zile, nu mai simti canicula

Sau nu :

• Nu reusesc sa ma abtin din plans.Plang la comanda, dar de oprit cum ma opresc?
• Nu m-am lasat de fumat
• Inca nu beau destula apa
• Inca nu reusesc sa dorm asa cum imi doresc
• LE: Inca sunt geloasa  ( multumesc fratele meu)

Propun:

• Ca Ministerul Mediului si a ce-o mai fi sa interzica scuterele, motocicletele si orice alt tip de autovehicul cu 2 (doua) roti, care nu se incadreaza in standardul bunului simt al poluarii fonice. Am zis.
• Inventarea unei metode de combatere a durerii fizice, si nu ma refer la paralizarea simturilor.

Departe de aleea principala, undeva sub un copac batran, ce ironie, un copac mort printre atatia morti, ma asez langa cruce si incep a povesti. Uneori le spun mici obraznicii facute si pe care nu le-am spus niciodata, sau minciunele trase. Ca atunci cand am spus parintilor cum ca matusa Irina a venit si isi luase inapoi vaza de cristal, de fapt sparsa de mine. Bine ca nu a avut loc niciodata o discutie pe tema asta, si nici matusa nu si-a cerut vreodata vaza.

Era amuzant cand ma trimitea mama dimineata in piata sa cumpar paine calda de la cuptor, si-mi mai spunea sa iau si cate un usturoi sau vre-un kg de rosii, si-mi puneam ata la incheietura sa nu uit, iar pana ajungeam in piata uitam pentru ce legasem ata la incheietura si imi imaginam eu ca probabil trebuia sa mai iau si vinete sau cu totul altceva decat ce imi spusese mama.

Tata ma invatase intotdeauna sa fiu si baiat, cand avea ceva de reparat in casa, ii ceream sa-mi cea si mie ceva sa “surubez”. Primeam cate o placa veche de la vre-un telefon din care scoteam rezistentele sau vre-o bucata de lemn pe care o taiam cu ferastraul si apoi o lipeam cu aracet. Cel mai mult imi placea bormasina si pistolul de lipit.

Mai mereu aveam probleme cu baba de la etajul de deasupra, pe la 2 noaptea se apuca sa mute mobila. Nu prea aveam ce discuta, era cam surda saraca, asa ca ma puneam in balcon si cu pistolul de apa ii udam toate rufele intinse pe sarma si florile

Aici pe aleea asta umbrita, vecinii sunt prea tacuti. Pandele din spate mai tot timpul isi aranjeaza florile, baba Ioana din stanga nu prea primeste vizitatori, vrea sa se calugareasca iar Raluca, studenta care a murit in accident de masina inca invata pentru permisul de conducere. Probabil nu stie ca pe lumea cealalta circulatia este oprita.

Acum mamaie e conectata la Vodafone I C U 300 ca sa vorbeasca cu matusa din Spania. Cateodata intra si pe Skype si face conversatie cu webcam-ul.

Unde ne sunt batranii de altadata?