[...] sa mananc la iarba verde, sa dorm dupa masa la malul unui rau, sa mananc piersici, creveti, cornuri, orez vascos, sa inot, sa dansez, sa-mi cumpar pantofi, lenjerie, parfum, sa citesc ziarul, sa casc gura la vitrine, sa iau metroul, sa pandesc ceasul, sa te imping cand te lafai in tot patul, sa intind rufele, sa merg la Opera[...] la Viena, la cumparaturi in supermagazine, sa fac gratare, sa fac galagie ca ai uitat carbunii, sa ma spal pe dinti o data cu tine, sa-ti cumpar chiloti, sa tund gazonul, sa citesc ziarul peste umarul tau, sa nu te las sa mananci prea multe alune, sa fac pe proasta, sa strancanesc, sa culeg mure, sa gatesc, sa port sari, sa lucrez in gradina, sa te trezesc iar pentru ca sforai, sa ma duc la gradina zoologica, la piata de vechituri, la Paris, la Londra, sa-ti cant sansonete, sa nu mai fumez, sa te rog sa-mi tai  unghiil, sa cumpar vesela, prostii, lucruri care nu folosesc la nimic, sa mananc inghetata, sa ma uit la oameni, sa te bat la sah, sa asculg jazz, raggae, sa dansez mambo si cha-cha-cha, sa ma plictisesc, sa fac fite, sa stau imbufnata, sa rad, sa te rasucesc pe degete, sa caut o casa cu vedere spre pajiste cu vaci, sa umplu cu nerusinare carucioarele la magazin, sa revopsesc tavanul, sa cos perdele, sa stau la masa ceasuri intregi discutand cu oameni interesanti, sa te tin de barbita, sa=ti tund parul, sa smulg buruieni, sa spal masina, sa vad marea, sa revad filme vechi romantioase, sa te tot chem, sa-ti vorbesc pe sleau, sa invat sa tricotez, sa-ti tricotez un fular, sa desir oroarea asta, sa adun pisici, caini, papagali, elefanti, sa inchiriez biciclete, sa nu le folosesc, sa stau intinsa in hapac, sa recitesc povesti pentru copii de pe vremea bunicii, sa beau margarita la umbra, sa trisez, sa invat sa folosesc un fier de calcat, sa arunc fierul de calcat pe feerastra, sa cant in ploaie, sa fug de turisti, sa ma ametesc, sa-ti spun tot adevarul, sa-mi amintesc ca nu orice adevar trebuie spus, sa te ascult, sa-ti dau mana. sa-mi recuperez fierul de calcat, sa ascult textele cantecelor, sa pun ceasul sa sune, sa uit geamantanele, sa ma opresc din alergat, sa duc gunoiul, sa te intreb daca ma mai iubesti, sa discut cu vecina, sa-ti povestesc despre copilaria mea, sa fac bucatele de paine pentru inmuiat, sa scriu etichete pentru borcanele de dulceata..[...]

Zambeam, dar, de fapt, atata dorinta, atata energie ma paralizau. Zambeam totusi. Stia sa spuna lucrurile asa de nostim, de spiritual si dupa aceea imi pandea reactiile. Pe una din pagini, inghesuit intre “s-o pornesc de la zero” si “sa lipesc fotografii”", era si “un copil”, asa, fara comentariu. Am continuat sa inspectez imensa lista fara sa reactionez cumva, in timp ce ea isi musca buzele.

Sport 17. Adica colega Maria, care nici macar pantaloni de trening si nici scuze nu avea niciodata, a luat 16, eu care.. in fine.

Ma asteptam 3 medii sa le am sub 20, istorie, eseu si matematica tehnica: 18, 17 si 19. Astea le accept, stiu ca la istorie si lb greaca mi-e greu, la matem tehnica profu’ le face un pic amestecate, e ok. Dar algebra si geometrie unde numai eu fac ora, restul se uita pe geam si se ocupa cu cine stie ce altceva, nu. La sport profu’ are noroc ca nota nu se ia in considerare la media generala.

In ordinea din poza: religie, lb greaca, literatura greaca, istorie, algebra, geometrie, matematica tehn., fizica, chimie, engleza, sport. Apoi specialitatile: anatomie, primele ajutoare, farmacologie, microbiologie, nursing, maternitate.Ah, si doua absente.

Iarna trecuta am vazut zapada. Am mers cca 5 ore cu masina, printre munti ca sa ajung pe o partie inghetata unde nu-ti vedeai nici varful bocancului din cauza cetii. Asa ca am parasit partia, am mers un pic mai jos pe munte, dar zapada se transformase in gheata.

Ultima data cand m-am bucurat de zapada a fost in Cismigiu, langa statuia lui Eminescu, pe care il decapitasem. Apropos, eu am castigat! Care sunt sansele mai mari de moarte? Lovit in cap sau taiat la beregata?

Prima reactie la contactul cu prima zapada din viata mea a fost : <<Arrsss, frige!>> Si apoi m-am pupat in bot cu baietelul unei vecine, asta daca nu am incurcat povestile.

Nu mi-a ramas decat mirosul zapezii, a cerceilor cu centimetru, biscuiti mancati pe bloc si vopsea intinsa pe manusi.

Imi ramane in continuare sa savurez ploaia cu singuratatea si melodia ei.

Vreau sa stii ca de fiecare data cand ma gandesc la tine se opreste totul, aburul imi inunda creierul.

Vreau sa stii ca esti tot ce imi lipseste acum, si ca atunci cand inchid ochii iti simt mainile pe spatele meu .

Vreau sa stii ca stiu cat ma iubesti dar ca vreau sa stiu mai mult.

Vreau sa stii ca as plange numai de dragul faptului ca tu faci ca lacrimile sa fie dulci.

Vreau sa stii ca sunt fericita pentru ca fericirea esti tu, fericire de copil mic care iti inmoaie sufletul.

Vreau sa stii ca in fiecare poezie pe care o citesc, metafora si epitetul esti tu.

Si vreau sa stii ca atunci cand adorm sunt mai aproape de tine.

La multi ani va spun si eu. Nu ma pricep la urari de bine, dar va doresc putere, ambitie si sa nu renuntati niciodata la ceea ce v-ati propus. Am cautat prin blogroll sa pun link celor care au stiut sa ureze mai frumos, macar o sorcova, anul asta e sec.

Imi doresc si eu sanatate si numai bine.

Si chiar daca Omul cu sobolani zicea ca in reluare nu te doare, sa nu va lasati pacaliti sa faceti precum Miranda din Totul despre sex cand si-a cumparat TiVo ca sa-si inregistreze serialele de la televizor. Varianta asta nu e valabila. Ori esti radar, ori nu traiesti.

Cand m-am trezit a fost lovitura de gratie. Nu reuseam sa trag nici un gram de aer, nimic, nu respiram, horcaiam, ma bateam cu pumnii in piept, macar sa tusesc sa reusesc sa iau o gura de aer. Apoi mi-am dat matele afara.  Am simtit ca mor, nu mai vedeam nimic, eram si singura acasa. Am zis, asta a fost, macar se-ntampla de Craciun.

Am emotii pt maine dimineata, cand m-oi trezi.

Spre c-ati petrecut, si v-ati indestulat burtile.

O sa fii nevoit sa imi explici, fara cuvinte si de aceasta data, ce este iubirea. Tot ceea ce ai incercat sa imi spui pana acum, imi vei arata prin gesturi. Vei deveni actorul perfect. Vei deveni mut, si vorbele iti vor fi straine.

Si daca eu voi pierde pariul, atunci iti datorez tot ceea ce nu ti-am spus.

Tocmai din dorinta asta de a sti tot, de a avea controlul suprem, gresiti si ii indepartati pe toti. Deveniti plictisitori si cicalitori.

Nu tot timpul se cere un sfat sau o solutie a unei probleme. Si doar o vorba buna.

Indragostiti-va oameni buni! Sunt obsedata si dependenta de asta.

N-am mai scris. N-am mai scris pentru ca nu am stiu ce, pentru ca m-am indepartat de voi, m-am indepartat de mine, pentru ca traiesc in valuri-valuri de ape tulburi si din cand in cand ma mai trezesc pe cate un tarm uitat de lume.

Dar gata cu poeziile. Imi merge foarte bine la scoala. Exceptional de bine. Ptiu sa nu ma deochi.

Cred ca am gripa. Cred. singurul lucru care ma deruteaza e faptu ca nu prea am febra. Cel mai mult am avut 37.5, dar in rest tusesc de-mi dau toate matele afara ( matele nu pisicile) si ma doare pieptul. Porcica chibretina ..

Promit sa postez in fiecare zi, bine, nu promit ca e posibil sa nu prind semnal la wireless, dar sigur, sigur, n-o sa mai intarzii atat.

Te-am auzit, si m-am bucurat tare! Ai o voce faina, multumesc ca m-ai sunat.

As vrea sa ma mai suni, imi place sa te aud.

Sunt eu, am plecat, vorbim peste trei zile, o sa-mi fac de cap..

Hei tu, m-am intors, mi-ai lipsit, dar oricum am fost ocupata cu altceva, vreau sa vorbim!

Neata, acum m-am trezit, am chef de tine..

Te-am sunat, nu mi-ai raspuns, mi-am dat seama ca esti ocupata..

Inca te astept..

Neata, acum m-am trezit, mi-am facut de cap aseara..

Scuze,  nu pot vorbi acum, ne auzim diseara, promit sa te sun.

Te-am sunat din nou, te astept, unde esti?

Nu ma astepta, sunt cu cineva.

In toate filmele de gen pe care le-am vazut, cand cineva se ducea la intalnire isi facea o mie de planuri, se gandea cum sa abordeze discutia, ce replici sa foloseasca, ce-ar putea zice cealalta persoana si tot felul de pierderi de timp care mai de care mai impresionante.
Eu nu pot asa. Ma gandeam mai demult “poimaine ma duc la intalnire, nu o sa pot dormi de emotii”. De fiecare data cand m-am gandit asa, nu s-a intamplat. Nu-mi trecea nimic prin cap, poate doar vreo melodie idioata. Stiam exact la ce ora sa plec de acasa, cu ce sa ma imbrac, cat timp voi face pe drum. Sunt o fire calma, nu ma panichez si nici nu mi-e frica de nimic.

Mi-aduc aminte la liceu, participam cu trupa de teatru la un festival. Vestiare nu aveam, timp de pregatire nu, aglomeratie, urlete si haos. venea randul nostru sa intram. Prima scena a decurs ok. Acum era proba de foc, alt decorc, alt machiaj, alte costume, timp foarte scurt. Toti alergau, isi cautau hainele, urlau dupa decor, lumini, eu mi-am gasit hainele din prima, mi-am aranjat scena imediat, eram gata. Asta m-a facut sa-mi para rau. Poate imi doream si eu sa fiu agitata, sa am trac, sa nu stiu.. Oricum am tras si o portie de ras cand s-a deschis curtina si unul din personaje nu era gata asa ca toti spectatorii l-au gasit cu pantalonii in vine si camasa pe un umar. Mi-aduc aminte ca in ziua aia cineva imi furase o bluza din culise.

Am plecat mai devreme de acasa pentru simplu fapt ca nu aveam ce sa fac. Cum am zis mai devreme, nu-mi trece nimic prin cap inainte de o intalnire. Aud aceeasi melodia talamba si atat. Am stat putin si m-am jucat cu Google. Cica mai nou, desteptii astia au descoperit apa pe luna, si probabil au gasit si protozoare acolo, purtatoare de A/H1N1. Asta einternetul, asta e lumea in care traim, voi sunteti destepti si eu sunt nebuna.
Si-am plecat zic, am mers cu metroul pana la gara si de la gara am luat-o pe jos pana in parc, si in parc erau boschetari pentru ca voi sunteti destepti si eu sunt nebuna.

Stateam pe bancasi nu auzeam. De fapt nu ma auzeam pe mine. Eram constiente de ce se aflain jurul meu. Un porumbel tragea dintr-un covrig, un aurolac lingand o punga de pufuleti, un ceas stricat si multa verdeata mirosind a pipi de caine pentru ca voi sunteti destepti si eu sunt nebuna. Si nimic altceva. Ma gandeam ca daca dau un tur al garii trece timpul mai repede. N-a trecut. atarnam de-o bordura si ma scurgeam precum ceasurile lui Dali, ma, si pe bune daca imi trecea ceva prin cap. Ba nu! mint! Pentru o secunda m-am gandit ca poate asteptarea trebuie sa ia sfarsit si sa ma duc la veterinar cu broasca testoasa. O saptamana si jumatate faca sa faca treaba mare deja devine ciudat.

Peste trei minute vine trenul. Moment critic in care te gandesti daca iti miroase gura sau daca nu cumva te-ai uitat gresit in calendar si ai gresit ziua. Nici la asta nu ma gandeam.
Ma rog, m-ai vazut, m-ai luat in brate si ti-a si dat borsul pe nas. Bine fac eu ca nu ma stresez. Uite ce poti pati. Arata tricoul ala pe tine scos parca din proiectele de renovari. Niste pete prelinse cumva uniform, interesant model cat timp a fost proaspat. Cand petele s-au transformat in ceva maro si scortos, era mai degraba un tricou jegos si atat. Am mers sa bem un ceai sa te linisteti, ti-am cumparat si o gogoasa si apoi am mers la mine.

Ce nu intelegeam eu era de ce iti ascundeai fata. Nu te uitai in ochii mei si nici nu ma lasai sa te privesc.
De multe ori ma comport ca un balon. Ma umflu, ma umflusi apoi in loc sa pocnesc, rasuflu incet asa pana nu ramane decat un cauciuc ridat si deloc interesant.
Imi doream mult sa te vad si din clipa in care ne-am intalnit, parca m-am linistit de tot, nu-mi mai era dor, nici interesata nu eram, nici nimic. Stiam ca erai cu mine si atat.
Am adormit uitandu-ne la El Greco. Dragut film. Asta urma sa-mi spui tu, ca eu oricum ma culcasem dupa prima pauza publicitara.

M-ai trezit cand eram la jumatatea drumului, undeva aproape de Rosiori. Nu prea aveam semnal la telefon, dar imi doream sa te aud. Mi-ai zis ca cica au descoperit apa pe luna. “Sa ma astepti” ti-am zis.

Nu te mai ingrijora ca nu a iesit varianta oficiala a jocului Rambo 7, vecina de la 2 isi face lista de cumparaturi pentru maine si are doar 5 lei i n buzunar.

Nu mai downloada filme porno. Du-te la cinema, l-au facut 3D, cu ocazia asta mai iesi si tu afara.

Scrieti orarul cu creioane colorate pe o plansa si sterge tentativa de site gratuit 3xk.

Se spune “hahahahahaha” si nu “LOL”

Internetul distruge sufletele.

Ma gandesc unori ca poate nu eram atat de bleg daca nu era blonda. Probabil ca de multe ori ea era motivul pentru care ma strambam chioras pe deasupra lentilelor de la ochelari si ramaneam cu gura usor intre-deschisa, numai cat sa simt ca saliva din gura incepe si da pe afara. Era ca atunci cand eram in gimnaziu la prima ora de anatomie a sistemului genital feminin si toti se hlizeau cu aceeasi expresie tampa cand auzeau denumiri de genul menstruatie sau col uterin. Nu mi-a placut niciodata capitolul reproducerii, preferam sinapsele pe care mi le imaginam eu cu scantei in creierul nostru si neuronii ca niste stelute de mare plutind in lichidul cefalorahidian.

Blonda. Pe blonda n-am cunoscut-o niciodata, in schimb ii cunosteam membrele superioare si inferioare la perfectie. Marea majoritate a timpului mi-o petreceam in biblioteca, sectiunea prafuita. Era mai liniste si imaginile din carti era mult mai spectaculoase decat fotografiile digitale de pe calculator. Stateam undeva pe un scaunel mic proptit de un perete. Miercurea si vinerea se auzea acelasi sunet de tocuri, numai nuantele erau diferite, in functie de inaltimea pantofilor.O vedeam printre rafturi cum isi introducea degetele slabe cu unchii lungi si subtiri. Niciodata nu purta pantofi sport, adidasi sau papuci, feminista convinsa.

Observam ca era destul de pretentioasa in ceea ce privea incaltamintea. Botul nu era niciodata prea ascutit si tocurile niciodata cui. Chiar dedesbtul gleznei stangi, undeva langa calcai avea o alunita. Alunita e putin spus, era cumva iesita in afara, de culoare maroniu deschis  si perfect rotunda. Din cand in cand purta pantofii foarte decupati in varf si i se vedea linia dintre ultimile doua degete. Mi se parea cel mai dragut lucru, era o parte din nuditatea ei. Asa cum la gheise era foarte excitant sa nu-si pudreze ceafa ca sa se vada o particica din culoarea naturala a pielii, asa si la blonda, aceea liniuta miniscula.

De fiecare data descopeream ceva nou. Asa a fost si cand am vazut un semn mic chiar pe incheietura unei maini. Era un fel de litera intortocheata cu virgulite si apostroafe ciudate. Apoi nu a mai fost, disparuse, cumva se stersese, ramasese doar diferenta de culoare a pielii, probabil din cauza soarelui.

Ajunsesem in situatia in care nu mai mergeam la biblioteca pentru citit. Luam o carte oarecare in brate si ma poticneam sprijinit de perete cu urechea atintita la sunetul tocurilor. Calca pe calcai, apoi pe varf si sunetul era cumva ta-c-ta-c-ta-c. Ascultam cum se apropie, se indeparteaza, calca pe varf cand se intindea, puteam sa disting foarte clar fiecare miscare a ei numai dupa sunetul pantofilor.

Apoi s-a intamplat o prostie. Ori racisem, ori din cauza prafului mi se declansase un fel de alergie si imi curgea nasul foarte des. Nu voiam sa ma vada, cred ca nici nu a stiut vreodata ca cineva o priveste pe sub raft. Si intr-un moment de neatentie, cand nu apucasem sa-mi indes servetelul in nara, s-a produs reflexul prostesc de a-mi trage nasul. A fost ca un bombardament de sunete: nasul meu, caderea pachetului de servetele, ea rasucindu-se pe calcaie si apoi un pas apasat in dreapta atat cat sa iasa cu capul de pe randul in care era si sa ma vada pe mine, cu ochelarii atarnand pe nasul rosu infundat de servetele, aplecat cu o privire tampa de tocilar. Ma speriasem ca o pisica care sare de fund in sus cand pocneste un balon. A pufnit-o rasul. Atunci am obsevat ca avea dintii foarte mici si cand radea i se vedeau gingiile. S-a intors cu aceeasi rasucire de calcaie, si s-a pierdut in scartaiala pardoselii.

Am incetat sa ma mai duc la biblioteca, acolo unde se ducea si ea. Stateam undeva la intrare, unde o vedeam mereu, unde era si alta lume, asa ca era imposibil sa se iveasca un moment de intimitate intre noi doi, nu din alt motiv, ci doar de frica. O frica de tocilar bleg.

Nu suport barbatii care se cred masculi alfa si care cand se inteapa in deget lesina, sau nu suporta sa vada o picatura de sange. De fapt nu suport pe nimeni care se plange si se vaicareste. Eh doar nu o sa ne usture buzita o viata intreaba si nici nu o sa avem vanataia aia pana cand o sa imbatranim. Toate trec asa ca nu va mai vaicariti atat.

O alta treaba este ca ori tremurati de frig ori va e prea cald. O sa-mi spuneti ca de unde sa stim cum o sa fie vremea la pranz cand noi plecam la 6.00 dimineata si atunci e cancerul de pe lume. Dom’le asa e vremea, n-ai ce sa faci, ghinionul tau ca nu ti-ai luat o bluza in plus, sau ca te-ai strans de gat cu fularul.

Si sa va spun drept prefer sa fie frig decat cald. Mai bine sa-mi fie racoare, sa ma ia cineva in brate si sa ma incalzeasca sau sa ma infofolesc in patura decat sa nu mai stiu unde sa stau, cum sa stau, sa nu mai curga apele dupa mine si sa nu suport nici macar respiratia altcuiva langa mine.

Deci va rog, nu va mai plangeti!!

Eu o sa vorbesc despre dragoste si iubire si despre cum e cand te indragostesti si despre ce imi place mie mai mult si mai mult.

La un moment dat  in viata,omul ajunge intr-un punct in care spune ca nu mai are sentimente, si nu va mai iubi niciodata si ca este depresiv si  nefericit, asta mai ales fetele in jurul varstei adolescentei. Si poate unele fete sunt perfect motivate sa se simta asa, asa cum poate as fi si eu motivata.

Sunt singura, mai singura si decat un cuc, macar ala se duce in cuibu’ altuia. Am primit atatea lamai de la viata ca n-am mai apucat sa fac limonada si m-am acrit de tot, daca intelegeti ce vreau sa spun. Cu toate astea mi-am schimbat total perceptia despre anumite lucruri.

In ciuda faptului ca am refuzat de multe ori sa iubesc si sa ma indragostesc, am ajuns in situatia cad singurul lucru in care mai cred, e iubirea.  Pur si simplu prefer sa ma indragostesc decat sa stau suparata, si cand spun asta ma refer la faptul ca iubirea e neconditionata.Nu am pe cine sa iubesc, nu sunt indragostita de cineva, sunt cat se poate de singura, poate chiar prea singura ( devine psihoza daca ma repet) si totusi cred in asta. Cand iubesc nu exista rau pentru mine. Nu sunt romantica, sau poate nu sunt o romantica tipica, in schimb imi place sa iubesc, si iubesc din tot sufletul.

Ziceam la un moment dat ca prietenia e ca un pod, fara consimtamantul partii celeilalte nu se poate construi, in schimb iubirea nu asteapta un raspuns. Nu intotdeauna.

Nu astept pe cineva, nici nu caut, asta nu inseamna ca nu iubesc. In momentul in care declar cuiva iubire, sentimentul nu dispare niciodata, nu renunt la el.

Sunt genul de persoana care in loc sa se duca sa bea prin cluburi, prefer sa stau pe balcon cu un ceai in mana si sa ma uit la nori.

Si daca iubirea ar fi o minciuna, atunci as fi cea mai mare mitomana.

Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…

Octavian Paler.

Bacul pentru colegiu se da la patru materii, pe cand cel pentru facultate sase. Bacul = admiterea.

Faza e, ca degeaba iau note mari daca nu am cunostinte, si degeaba vreau eu sa fiu atenta la ore daca in clasa e haos. Profesorii nu au nici un fel de autoritate. Nimic. Nu exista nota la purtare, daca din intamplare cine stie ce ai facut, trebuie sa fie foarte grav, ajungi la director, iei exmatriculare pe trei zile, si atat. Si asta in cazuri exceptionale.

Astazi am inchis scoala. Noi, elevii am inchis scoala. Au venit de la 6:00 dimineata, au inchis portile si nu au lasat nici un profesor sa intre, asa de chestie. Si profesorii accepta.. Sa vedem cat o sa o tinem inchisa.

Esti prost daca vrei sa fi destept

Una bucata fata indragostita de un baiat a carui zi de nastere de apropie. Ea are un piept generos, el lucreaza in cadrul armatei, ii place pescuitul, este tandru dar nu romantic si deviza lui este : ” Fapte, nu vorbe”

Propunerea mea a fost o momeala de peste, din aceea cu tablite, pe care sa scrijeleasca cu cheia, acul de siguranta inscriptioneze un mesaj de hamor.

Deasemenea pentru nopti fierbinti, putem opta pentru o cutie de bomboane ieftine, bomboanele mancate de catre sora/mama/prietena, si inlocuite cu un set de lenjerie sexy.

In categoria funnieh avem o cutiuta de Ferrero Rocher sau Raffaelo, numai ca in loc de minunatele bombonici invelite in hartiute aurite, vom ascunde masline ( din cele mari, ca sa nu se observe ceva dubios)

Voi, ce idei aveti?

Dragostea nu e un lucru rau. Reprimarea ei insa, da.

Nu am avut niciodata o prietena. O prietena cea mai buna, asa cum au unii. Sa fi fost vecine si dintr-un noroc sa fim si colege de banca, si la liceu sa fim amandoua premiante. Sa traversam bulevardul dimineata la ora 7 cu ibricul de cafea una la alta. Si sa ne sunam 20 de ani mai tarziu sa ne facem vizite.

Prima mea prietena a fost la gradinita. O chema Ancuta, avea tot timpul buzele crapate si i se vedeau toate firisoarele de sange prin pleoape. Era genul de fetita fragila, constiincioasa si saraca. La sfarsitul gradinitei a inceput sa cante la vioara. Am mai vazut-o de vreo doua ori prin clasele primare, si asta pentru ca gradinita, casa ei si scoala mea erau in aceeasi zona.

Au urmat vecinele de la etajul 4 si 6. Irina si Roxana. Ieseam afara la cate o tura de bloc , chiar am facut si o seara a fetelor. Ne-am uitat la “Singur acasa x” , mama ne-a facut mini-eclere cu ciocolata, dar toata actiunea a fost un esec, pentru ca Irina, fire curioasa, nu se uita deloc la film, ci la ce aveam eu prin biblioteca si prin camera si daca televizorul are maner sau nu. Lucrurile s-au rupt cand Roxana nu prea avea voie afara si eu ma uitam dupa baieti, pe cand Irina era un pic geloasa.

Apoi a fost Claudia. O prietenie care s-a rupt din cauza, din cauza, nici eu nu stiu. Probabil ca varsta era de vina.

Apoi a urmat ea, EA, Elena. Elena era un fel de consumator din circuitul cu beculetul pe care il invatam la fizica. Un fel de aspirator industrial. Elena, a fost aici , a fost in sufletul si in mintea mea, a fost pana cand..cum e o planeta care are forta de atractie gravitationala, si apoi face implozie, exact, a facut implozie.

Apoi a fost Luiza, care probabil ca a fost singura persoana care ma asculta in timp ce vorbeam, in sensul ca era atenta si nu se gandea la barman-ul din noaptea anterioara. Cu toate ca aveam nevoie de cinci feluri de explicatii, trei vocabulare si vreo doua nopti ca sa o fac sa inteleaga ceea ce-i spun.

Si apoi nu a mai fost nimic. Nici acum nu mai e nimic. In general vorbesc. Niciodata nu am putut spune: “am fost cu prietena mea la cumparaturi”, sau “vine prietena mea la mine sa ma ajute la lipitul bibelourilor de tavan”, orice. Nici acum.

Sunt eu handicapata sau nu stiu sa-mi fac prietene?

Vrea cineva sa fie prietena mea cea mai buna? IN EXCLUSIVITATE A MEA.

Ma enervez, arunc produsele cat colo, si vine angajata langa mine si-mi spune de un lip-gloss nou. Il deschide si incepe si mi-l intinde pe buze, apoi deschide conserva de pate si imi intinde pate-ul in jurul ochilor. Eu plina de nervi, cu tensiunea 30 incep si urlu si ii spun ca isi bate joc de mine si ca e de neacceptat comportamentul ei.

Apoi intra in supermarket unchiul meu si imi spune ca nu era necesar sa reactionez asa, atunci ma enervez si mai rau, incet si urlu iar ma zbat pe acolo, ca doar nu era prima data cand imi facea asa ceva.

Visul este din data de  24 aprilie. A fost o perioada cam de vreo 3 luni cand visam in fiecare noapte si dimineat ale scriam intr-un caiet. E unul inca linistit  pe langa cel cu fetita din birou.

Dida ,  frate, tu, tu si tu, voi ce v-ati dori pentru o zi? Asa pentru sufletelul vostru.

Cineva mi-a spus inainte sa incep scoala sa am grija la fete. Mai ales la fete. Si mare dreptate avea. La inceput imi era frica sa spun ca sunt romanca, nu ca mi-ar fi rusine, chiar ar trebui sa fiu mandra ca sunt mult mai desteapta decat multi greci. Nu ma laud, doar ca un elev venit de 1 an intr-o tara straina sa invete limba si sa se duca si la scoala din prima nu e un lucru usor. Din nou, nu ma laud.

Buuun, si cum eram eu asa bleaga la inceput si imi era frica, imi era frica fara rost, in sensul ca nu prea au avut nimic de comentat. In fine. Din totalul colectivului, s-a facut observata o anume eleva.

Nume: Papanghelopulu Ghiorghia.

Rezumat. In ora de matematica cu domn profesor pe nume Spilio..nu-stiu-cum ( care inseamna ceva cu pestera), a inceput sa arunce cu ghemotoace de hartie. Stiti voi povestea clasica cu nerecunoscutul si asa. am rugat-o sa termine, radea. Ok. A doua zi,, cand am intrat in clasa, se maimutarea in spatele meu. O intreb daca are ceva cu mine, si dovada comportamentului infantil si isteric al grecoaicelor pline de hormoni, incepe si urla si ma ameninta cu degetul. am ajuns la director, nu ca as fi paracioasa, doar ca vroiam sa schimb clasa. Mai aveam un grup de 4 retardate care imi spargeau timpanele si nervii. Nu s-a putut, problema cu colega frustrata s-a rezolvat ( sper), dar nervii mei tot gadilati la radacina parului.

Ar fi totul ok, daca n-ar mai urla ca tampitele. Ma oboseste rau situatia asta.

Trecand peste colegi, ajungem si la profesori. O sa vi-i spun pe cei care mi-au lasat vreo impresia mai, buna, mai rea, mai de care e acolo.

Matematica: Ziros. Are dintii strambi, e inalt, poarta ochelari, se balbaie, dar numai cand vorbeste normal. Cand preda nu mai are nici un fel de problema. Are o problema cu telefoanele mobile, in sensul ca se considera radiat cand intra in clasa.

Matematica: Spilio…etc. E nebun, poate chiar retardat. O forma de genialitate pierduta in spatiu, sasait, neglijent, fara simt al preciziei, nu stie sa deseneze la tabla si avea o mare pata de culoare maro pe fund.

Farmacologie: nu-mi aduc aminte numele. Inalta, trasaturi ascutite, fundul lat, de grecoaica, degete lungi si gesticulante. Nu pot fi atenta niciodata la fata ei, ci numai la gura ei. Intotdeauna este foarte asortata, incepand cu materialul si culoarea pana la modelul cusaturii sau a imprimeului.

Lb si literatura greaca: Suti . In singur lucru voi spune despre ea. E o sirena, vocea ei, este un radar, iti zgarie mintea, te innebuneste, te face sa plangi si sa o strigi pe mama ta.

Toate speciile si specimenele, eu le-am gasit.

Visul meu de azi-noapte, o noapte furtunoasa asa. N-am auzit tunetele, dar probabil ca le-am inteles.

O luam de la capat cu cautatul themei, alta distractie. Sper sa ma scuze stimabila pana gasesc alta.

LE: Scuzati pentru situatia blogului. Probleme tehnice cu pescuitul internetului.