Bun, acuma fac un fel de update, deși într-o altă postare (căci e mai mult de scris și de arătat). Căci Radu Atanasescu, directorul de vânzări de la Neste Automotive, de unde luasem mașina în teste și despre care vă spuneam că e un tovarăș corespunzător, îmi dă zilele trecute un mail în care îmi zice ”auzi, dacă tot nu ai făcut poze, hai că îți trimit eu una, pe care am făcut-o noi special pentru tine și care se numește un chinezu în Ardeal”. Pe care poză o puteți vedea mai jos :D

No bun. Deci cum să nu îți placă atunci când un brand precum Neste Automotive, prin Radu, reacționează așa la ce faci tu? :)) Nu e mare șmecherie, îți dai seama, să faci o poză rapid în photoshop sau în ceva program, dar câte branduri/companii reacționează așa, la nivel uman? Și câte din ele reușesc să depășească stadiul ăla de seriozitate plictisitoare și să intre în zona zâmbetului ca armă de relaționare cu ceilalți? Căci eu asta am apreciat la acest gest, faptul că Radu a pus problema altfel. Drept pentru care, firește, îmi este mai simpatic decât înainte. Și, prin simaptie, așa simt și față de Neste Automotive (de data asta am dat link către pagina lor de facebook, ca să fie și aia prinsă în acest laudatio :D)

Și ca să vedeți că nu îmi place să rămân dator, am făcut niște poze. Așa că mai jos vedeți aceeași mașină cu care am făcut eu testul, doar că la vreo 2 săptămâni după ce m-am plimbat cu ea :))

[Show as slideshow]

Bun, reclama fiind făcută (Cosmine, bagă în carnețel o bere la băiatu :D), ia spuneți-mi voi ce părere aveți despre noul lor serviciu lansat, care, din ce am înțeles eu, auditează siteurile/blogurile din punct de vedere al SEO. O să îl rog pe Cosmin să îmi explice pe îndelete care e faza mai exact, după care revin și vă raportez ce și cum.

Până atunci vă invit să vedeți cum mi-a ieșit mie auditul. Vă dau niște date mai jos. Mie mi se pare chiar interesant. Dar ce mă pricep eu…? :D

chinezu.eu
- scor total 6 din 12
- am 17.000 de pagini indexate în google
- 234.435 pagini care au link-uri catre mine
- pe partea de social media am primit nota 4 din 5 :D

Așa a fost și aseară la finala UEFA Champions League. Când Heineken ne-a invitat să vedem meciul într-un club din centrul vechi. Ocazie cu care, iarăși zic, cam asta este formula cea mai bună pentru a vedea un meci. Căci tovarășii de ieri au fost așa cum trebuie să fie, iar Heineken a curs corespunzător și cu mare angajament :D

Eu am avut un motiv special pentru care mi-a plăcut aseară. Ocazie cu care simt imperios nevoia să mulțumesc Heineken că ne-a adunat la un loc, căci noi nu am fost în stare până acum :)) Căci echipa blogdebere.ro a văzut meciul și a băut bere ca o echipă :D Deși eu am ținut cu Chelsea, Alexandra cu Bayern iar Sorin a fost imparțial, că doar pe el îl interesa berea :))

Eu am ținut cu Chelsea. Deși este echipa engleză care îmi place cel mai puțin (mă rog, engleză…). Doar că sunt mare fan de fotbal englez și atunci țin din principiu cu o echipă engleză când joacă împotriva unor echipe din alte țări. Firește, principiul se destramă furidund când vine vorba despre o echipă din România, căci în acel moment patriotismul meu intrinsec lovește dur și poate fi și Newcastle (echipa mea de suflet) de partea cealaltă, că io tot cu ai noștri ca brazii țin :D

Evident că Bayern a fost mai bună. Din toate punctele de vedere. Doar pe partea de stăpânire de sine nemții au stat, surprinzător oarecum, mai prost. Căci în momentele în care trebuia să fie totul cam ca la antrenament (imensa ocazie a lui Gomez, după ce și-a făcut super o minge doar dintr-o fentă de corp) care a tras catastrofal singur cu portarul, ratarea lui Robben din 11 metri în prima repriză a prelungirilor, cele două ratări de la loviturile de departajare. Căci aici, la acest capitol, la stăpânirea de sine, îmi pare mie că Chelsea a punctat decisiv și a făcut diferență.

Puține echipe ar fi jucat exact cum au jucat 80 de minute după ce au primit gol în finala UCL. Chelsea a făcut-o. Și cu un Drogba care în ultima vreme este un jucător ireproșabil, de un altruism și de o putere de muncă formidabile, care a egalat cu o imperială lovitură de cap și a și înscris ultimul 11 metri, englezii au câștigat, pentru prima oară în istorie și după vreo 2 miliarde de euro băgate de Abramovici în echipa, cel mai bengos trofeu europen al cluburilor.

Meciul de ieri ne-a arătat nu că fotbalul nu e fair, cum au zis unii. Căci, da, o recunosc și eu, Bayern ar fi meritat să câștige dacă ne gândim doar la modul în care a jucat. Meciul de ieri ne-a arătat că fotbalul e ca viața. Despre care nu poți să spui că e așa sau e așa până nu a fost trăită. Și că orice plan bine gândit, orice izbândă de traseu, orice bifă pe care o desenezi satisfăcut pot fi năruite în câteva secunde. De cineva care, poate, nu merita așa ceva. Poate de aia ne place atât de mult fotbalul, pentru că e ca viața. Și că, pentru 90 de minute sau 120 sau cât o ține până se termină loviturile de departajare, dăm cu împrumut o parte din viața noastră jucătorilor de pe teren ca să ne-o trăiască un pic :)

Dacă m-aș vedea acum în trafic pe mine care am fost acum vreo 10 ani aș înjura vreo 5,43 secunde și apoi aș clătina din cap, cu gândul ”sper să nu ți se întâmple nimic, măh…”. Circulam cu viteză (așa, ca termen de referință, făceam Baia Mare – București în vreo 7 ore, uneori sub…), mă enervam pe cei care îmi stăteau în fața și (credeam io în mintea mea bezmetică) mă opreau din drum, deși ei circulau regulamentar, le dădeam peste nas celor care (credeam io în mintea mea bezmetică) nu știau să conducă, deși ei circulau exact cât să simtă în siguranță, și mai credeam de astea, de bezmetic ce eram. Deși trebuie spus în apărarea mea, cum ar veni, că singura regulă de circulație pe care am încălcat-o a fost cea de viteză. În rest nu am depășit pe linie continuă (decât în cazurile în care aveam un camion care mergea cu minus 12 km/h), nu am trecut pe roșu, nu am făcut nimic altceva care să încalce legea. Căci, în ciuda bezmeticelii care era atotstăpânitoare, simțeam că dacă nu îmi impun niște reguli, o să iasă nasol.

Nu a ieșit nasol în toți acești ani. Am avut un singur mic accident, când am intrat ușor în spatele unuia pe Valea Oltului, dar într-un concurs de împrejurări cu o probabilitate extrem de mică. Adică, altfel spus, aproape nu se pune la socoteală. Dar știu că nu mi s-a întâmplat nimic pentru că am fost extraordinar de norocos. Cineva acolo sus m-a protejat. Și mulțumesc cui o fi acolo sus pentru asta. Că m-a adus sănătos acasă la copiii mei și la doamna sufletului meu. Deși eram un bezmetic. Mare bezmetic.

Când mi-am schimbat stilul de a conduce? Într-o zi când am văzut groaza din ochii lui Alex al meu, în timp ce mergeam spre Cugir. Am simțit că se rupe ceva în minte și mi-a venit să îmi dau singur un cap în gură. De ce fac eu de astea? De ce îmi pun viața în pericol? De ce pun în pericol familia mea? De ce? De ce? Mi-am promis atunci că nu voi mai vrea să văd niciodată privirea acea în ochii lui Alex. Și mi-am ținut promisiunea.

Ce am înțeles? Că ora/orele pe care le câștig ca timp mergând ca bezmeticul le pierd înzecit pe partea de relaxare, de împăcare cu mine, de croazieră râzând și discutând cu familia, adică să mă bucur de viață și de cei din jurul meu. Și așa o să fie de acum înainte. Căci e prea frumos să fii cu ceilalți decât să fii doar cu tine :)

Mi-am adus aminte de toate aceste lucruri (pe care nu cred că vi le-am mai zis sau nu atât de personal…) pentru că am fost la Zilele Siguranței Rutiere, eveniment organizat de Michelin. Și mi-a dat seama că aș fi avut mare nevoie în acei ani de bezemeticeală auto de care mă rușinez cum de cineva care să îmi pună mâna pe umăr, să îmi zâmbească și să îmi spună ”prietene, nu e bine ce faci, hai să îți spun de ce”. Căci foarte mulți șoferi conduc bezmetic pentru simplul motiv că nu știu la ce riscuri se expun și îi expun și pe ceilalți, cred, în mintea lor, că sunt foarte bine protejați de mașina lor bengoasă pe care au dat o căruță de bani, cred că sunt foarte buni șoferi, că doar așa îi laudă prietenii, cred că dacă cei care merg cu ei în mașină nu le spun cât sunt de speriați și că abia așteaptă să coboare asta este o recunoaștere tacită a valorii lor, de astea, nu o mai lungesc.

Încercați să găsiți pe cineva care să vă spună că nu e bine ce faceți. Și să îl ascultați. Mergeți la astfel de evenimente precum cea organizată de Michelin sau de oricine altcineva. Și o să înțelegeți mai multe. Și o să vă pună pe gânduri. Și o să vă înțelegeți pe voi altfel. Și o să fie mai bine pentru voi :)

Vă reamintesc faptul că vă mai puteți înscrie pentru conferința de social media și sport aici.

Vineri, 25 mai (pentru cei care sunteți acolo de vineri seară)

ora 19.00 Concert Acoustic Bloggers, bere și bună dispoziție la Grădina de Vară Traube.

Sâmbătă, 26 mai – Conferința social media și sport, Sala Traube
9.00 – 10.00 Înregistrarea participanților.
10.00 – 10.10 Cuvânt de deschidere, echipa de organizare
10.10 – 10.30 Feri Teglaș, Blogosfera din Mediaș
10.30 – 10.50 Cristian Pustai, antrenor Gaz Metan Mediaș
10.50 – 11.10 Reprezentant Pepsi, Pepsi și implicarea în sport
11.10 – 11.30 Oltea Zambori, Studiu de caz BC Timișoara în social media

11.30 – 12.00 Pauză

12.00 – 12.20 Dan Olteanu, Cum ajută social media marketingul sportiv
12.20 – 12.40 Lucian Lorin (director de comunicare FRR), Studiu de caz Federatia Romana de Rugby si social media
12.40 – 13.00 Tudor Popa, Implicarea bloggerilor in sustinerea sportului
13.00 – 13.20 Andreea Hanganu (Ambasada Marii Britanii), România la Jocurile Olimpice din Londra
13.20 – 13.40 Alin Pandaru, Prezentare Cupa Bloggerilor

15.00 Încep meciurile din Cupa Bloggerilor, Clubul Sportiv Marius Baciu, Str. Brateiului, nr. 47 (tragerile la sorți au loc sâmbătă, 19 mai)

Duminica, 27 mai

10.00 Meciurile din Cupa Bloggerilor, Clubul Sportiv Marius Baciu, Str. Brateiului, nr. 47.

14.00 Meciul dintre Selecționata Națională a Bloggerilor și Echipa Personalităților din Mediaș, terenul 2 din complexul al stadionului echipei Gaz Metan Mediaș.

Mulțumim sponsorilor Staropramen și Pepsi, precum și partenerilor ZorileStore și Canyon.

Organizatori: SportMeet.ro și SportLocal.ro.

Parteneri media: Radio Ring, Radio Medias, MediasInfo, Monitorul de Medias, Mesagerul de Sibiu, Nova TV, Mircea Hodarnau, Vasile Antipa.

Ia spuneți voi ce credeți că am vrut noi să zicem cu campania asta?