Bun, dar hai, de dragul argumentației, să zicem că, din dracu știe ce motive, cele două televiziuni vor sucomba brusc și iremediabil. Shit happens, după cum ne învață recenta întâmplare tristă cu Cațavencu SA. În secunda doi, televiziunile de știri de pluton 2, să le zicem așa (și nu le mai nominalizez din rațiuni de comoditate, zău), s-ar bate pe oamenii care au lucrat în cele două TVuri clasice, am asista la o vânzoleală de schimbări de acționariat și de încercări de a umple gaura (market shareul) ivită pam-pam pe piață și, evident, am vedea și niște re(lansări) cu surle și trâmbițe de, firește, ceea ce fiecare astfel de instituție nouă (și nu prea) va considera că este ”cea mai impecabilă televiziune de știri din România”.

Din punctul de vedere al telespectatorului (căci mă încearcă un feeling că ar trebui, de dragul argumentației, să ne gândim și la el), toată chestiune ar fi de un plictis absolut, ocazie cu care, poate, ar redescoperi alte televiziuni gen Animal Planet. Dar numai până s-a reașeza piața, după ce s-au pierdut luni întregi de știri obiective și profesioniste.

PS: Și da, desigur, în lipsa celor două, oamenii vor deveni fanii OTV, televiziunea care nu moare, nu se predă dar nici nu ne lasă pe noi să trăim.

Mișto este că, părerea mea, toată activitatea asta grătărăgească nu ne place neapărat pentru mâncarea pe care o produce. Care mâncare, între noi fie vorba, nu e de restaurant de 5 stele :D Dar ce ne mai place să stăm la iarbă, să ieșim cu prietenii, să găsim un motiv de a fi împreună, să (și aici devin aproape mistic :D) aducem jertfe zeilor prin arderea cărnii în foc :D

Iar ”sculele” pe care le folosim pentru grătărăgeala noastră ce de toate zilele sunt pe cât de rudimentare, pe atât de folosite. Pentru că aia e ideea cu grătarul, să fim doar noi cu focul și mâncarea, fără nu știu ce tehnologie intermediară. Adică, mă scuzați, făcutul de grătar e printre puținele momente din viața noastră de civilizați când mai putem măcar mima încercarea de a încerca să redevenim cât de cât animale primare :D

La prostii de astea stăteam io și mă gândeam zilele trecute la Kopel’s unde musiu Copolovici ne făcea o demonstrație bucătăricească pe niște scule moderne de grătărăgeală. Inițial mi-am zis că, fiind vorba de grătar activity, ca să zic așa, nu cred că îți trebe nu știu ce modernisme (pe ideile prezentate mai sus). Asta până am gustat felurile pe care Copolovici le scoatea de pe grillul cu pricina. Moment în care mi-am dat seama că și în domeniu grătărăgelii, acum avem produse premium.

Nici nu știam că există grătare și grilluri de astea Big Green Egg. Pentru că nu aveam nevoie să știu. Mie îmi ajungea grătarul ăla clasic românesc, care din când în când se mai rupe de ruginit ce e :D (exagerez puțin, da’ înțelegeți ideea), pentru că, așa cum ziceam, nu mâncarea e principalul fel, ca să zic așa, când facem grătare.

Aici vine ideea de premium: dacă vrei ca și mâncarea să îți iasă extraordinar, cumpără-ți ceva de genul Big Green Egg. Pentru că și păstrăvii, și puiul întreg făcut pe el, și legumele, și cârnații, și carnea de vită și și desertul, toate făcute în același utilaj, au ieșit absolut extraordinar. Desigur, față de grătarul nostru sudat în spatele blocului, prețurile nu suportă comparație. Dar nici nu are rost să le comparăm. Căci dacă am face-o, toată chestiunea și-ar pierde întreaga savoare :)

rugbytweetmeet.ro. Mai are rost să vă povestesc ce a însemnat în decursul timpului toată nebunia asta frumoasă care s-a declanșat în jurul rugbyului cu sprijinul FRR și a imberbului rekinoo :D? Toată faza asta a fost una din cele mai frumoase experiențe personale de când mă joc prin online. Acum, Mihai Pintilie (who else? :D) a făcut acest blog. Mulțumesc, Mihai, că mare bucurie mi-ai făcut :)

Siteul blocului 12. Pe twitter l-am văzut, nu mai țin minte la cine și m-am înveselit teribil :) Cât de frumos poate să fie să știi că există cineva în România asta a noastră pricăjită așa cum e care se gândește să facă un asemenea blog… Absolut reconfortant!

G de la Genii. Aici sunt foarte subiectiv, recunosc. Pentru că blogul ăsta are niște puncte tari care mă lovesc pe mine fix în niște puncte sensibile :)) E vorba de o clasă de la Liceul Mihai Eminescu din Baia Mare, adică exact acolo unde am petrecut eu niște ani fenomenali, de care îmi aduc aminte cu imensă plăcere :) Cum să nu mă bucur teribil când văd că suntem acum, peste ani și ani, colegi de blogosferă? :)

Cristian China-Birta: Ai vazut precizarea pe care a facut-o (hai sa ma laud :D) in exclusivitate pentru chinezu.eu Horia Georgescu? Asa ai aflat si tu de ce te cheama in instanta :))
Iosif Buble: Dap, si banuiesc ca nu doar pentru fraza citata. De altfel o fraza citata inexact.

Cum inexact? Ca ma gandesc ca e destul de ciudat sa mergi in instanta cu ceva inexact, cum zici tu…
Pai uite asa… Până una alta domnul Georgescu e o persoana publica si citeaza doar ce ii convine.

El zice acolo ca vrea sa vada ce probe ai pentru afirmatiile facute, cele ca se fac dosare la comanda politica.
Da, asa am facut afirmatia. Stai sa caut exact formularea mea… “Porcăriile pe care le-au făcut până acum – adică să facă dosare la comandă politică + şi mai grav să întocmească dosare pe bani. Sunt acuzaţii grave, dar la limită le pot susţine. Aud ca există destule probe care pot fi prezentate la limită care dovedesc acest lucru.” Domnia sa a citat aproape totul, cu exceptia a ceva important.

Pai e grav ce zici…
Da, e grav. Asa sustin anumite persoane.

Adica sa inteleg ca tu ai facut acuzatiile astea grave bazandu-te pe spusele unor surse? Care lucreaza in institutie? Sau cum? Nu e destul de riscant sa te bazezi pe asa ceva?
Sigur ca da. Am scris despre ANI si voi mai scrie exclusiv pe baza informatiile din surse deschise, dar si din surse inchise. Nu am acceptul sursei sa o divulg, nu o voi face in ruptul capului. De altfel fac asa cu orice sursa, si nu doar de la ANI.

Pai si daca instanta decide sa iti dezvalui sursa? Faci inchisoare ca sa iti protejezi sursa?
Protejez sursa si voi fi extrem de mandru sa procedez asa. Daca e riscant sa ma bazez pe asa ceva? Da, e foarte riscant, nu riscant. De aceea blogul pe care postez e pe surse si nu despre lume si stele. Mi-am luat marja asta, de aceea folosesc cand nu sunt foarte sigur exprimari de genul “Aud, se pare sau se spune”.

Bun, noi vorbim aici de cazul extrem, asta cu inchisoarea. Vei incerca o negociere, ceva cu Horia Georgescu sa nu se ajunga la proces? Sau va vedeti in instanta si la revedere?
Nu am ce sa negociez cu acest domn. Dacă era lezat în vreun fel, aşa cum văd că spune, si e pentru prima dată cand aflu că e lezat, avea posibilitatea sa dea un drept la replică, asa cum e precizat in subsolul paginii www.pesurse.ro, si era publicat. Asa cum de altfel procedez cu oricine e lezat de ceea ce scriu eu. Si martori imi spun destui oameni politici, ultimul fiind chiar Adrian Năstase, despre care scrisesem ca nu e in Bucuresti si care mi-a transmis ca este. Si rectificarea a aparut. Si Ministerul de Interne a procedat la fel. Domnul Georgescu avea posibilitatea sa faca asta, dar nu a facut-o, a preferat sa ma dea in judecata. Pe la Parlament ne-am intalnit de multe ori si niciodata nu am fost abordat sa imi spuna macar verbal ca e deranjat. Eu cred ca e doar de rea credinta.

Adica tu ii reprosezi, cumva, ca nu a mers mai intai pe varianta mai umana, cea a lui “bai Ioska, ce bai ai?” si a mers direct pe cale justitiara, ca sa zic asa?
Sa nu se inteleaga ca vreau clementa sau ca dau inapoi. Vreau sa se inteleaga ca a avut posibilitatea să îşi spună punctul de vedere si nu a facut-o. Punctul sau de vedere era publicat daca imi trimitea un drept la replica, adica exact ceea ce imi cere, dupa cum vad, pe blogul tau sa fac daca va castiga procesul. Si atunci ma intreb: oare chiar vrea asta sau doar putina imagine gratis pe spatele meu?

Sau vrea sa iti arate un cartonas rosu, cum ar veni, ca sa te cumintesti pe viitor si sa il lasi in pace si pe el si institutia? Chiar, daca o sa castige procesul, te cumintesti sau tot asa de astea pe surse o sa zici despre ANI? :D
O sa mai scriu. Bine ca nu e cartonas portocaliu totusi…

Da’ subtil mai esti la faza cu portocaliul :)) Bai, vezi ce zici, sa nu ma chemati dracului ca martor :D
Vreau sa spun ca nu am nimic personal cu acest om, pe care nu il cunosc. Pana nu a ajuns sef la ANI nu auzisem de el.

Seria e simpatică, Goldblum joacă rolul unui detectiv dus serios cu sorcova, care anchetează nişte crime şi care, filându-i masiv o lampă, îşi imaginează că vorbeşte cu victimele ale căror moarte o investighează.

Bun, dar io tot nu înţeleg de ce traducerea titlului filmului în română este Extravagantul Raines? De ce nu au putut lăsa doar Raines? De ce au simţit ai noştri nevoia de a mai adăuga un atât de pretenţios adjectiv la titlul original? Adică dacă lăsau doar Raines ne uitam 3 oameni la film şi dacă au băgat-o pe asta cu extravaganţa ne uităm 4 inşi? Mă depăşeşte chestiunea…

Asta îmi aduce aminte de absolut idioata traducere a superbului How to Steal a Milion, căruia ai noştri i-au spus, de un platitudinism jenant, Furtul stauetei… Care e faza cu traducerile astea de-ampulea? Pe vremuri umbla vorba că e vorba de nu ştiu ce drepturi de autor şi că dacă lasă numele original sau, mă rog, traducerea exactă, trebuie să plătească nu ştiu ce bani în plus.

Ştie careva care e faza, dacă există ceva reglementări pe un astfel de subiect?

PS Am văzut zilele trecute pe Antena 3 traducerea numelui ditai evenimentului Love Parade, brand recunoscut intergalactic fix sub forma englezească, sub… Parada iubirii. Serios acuma…

Îmi aduc aminte că la primul drum mai lung făcut, undeva pe dealurile de pe lângă Sibiu, mergeam eu cu a patra şi dintr-o dată am simţit că îmi moare motorul, că trage din ce în ce mai greu. M-am speriat, am zis că se strică maşina. De fapt eu eram fraierul :)) Căci la experienţa mea de nici 100 de km de condus nu îmi dădeam seama că sunt în rampă, că urcam un deal, care nu prea se vedea că e deal şi că, absolut firesc pentru puterea amărâtei Dacii, trebuia să trec în treaptă inferioară de viteză. Aşa că am tras pe dreapta, am răsuflat de vreo două ori, apoi am pornit din nou la drum. Maşina, săraca, luată iar cu “antâia-adoua-atreia-apatra”, şi-a făcut treaba, evident :))

Apoi, mai în iarnă, mergeam de la Cugir spre Bucureşti, şi nu mă prindeam nicicum ce are maşina de nu se încălzeşte. În mintea mea de cetăţeam al secolului XX :D era că întorci de butonul ăla manivelă din stânga volanului şi maşina trebuie să se încălzească imediat. Dă-i pace… Şi tot am frecat de butonul ăla de mi-a venit rău, iar maşina tot nu se încălzea :D Aşa că, rupt de frig, am oprit undeva, la intrarea în Sibiu, la un restaurant de ăla cu parcare şi, cu toată ruşinea, am întrebat pe cineva cum torpedoul mamii ei de viaţă funcţionează căldura la Dacie :)) Vă daţi seama amuzamentul celor de acolo, care, evident, mi-au arătat care e faza şi mi-au dat lecţia de bază când era vorba de Dacii: răbdare, băăăă! :))

Acum mi se par amuzante întâmplările alea. Dar atunci nu mi s-au părut deloc :D

Dau leapşa mai departe lui Andrei, Lucian, Turambar şi Mihai.

Teoretic, atunci când vezi lista de speakeri, îţi spui în barbă “ăhă, la pulivară reuşesc ăştia să aducă asemenea somităţi”. Şi totuşi cei pe care îi vedeţi în lista de mai jos chiar au confirmat participarea.

Loic Le Meur – need I say more?

Ramu Yalamanchi – need I say more?

Mike Butcher – şeful “măcelar” la TechCrunch Europe

Reshma Sohoni – CEO Seedcamp (dacă nu ştiţi ce în seamnă asta cu sămânţa e trist…)

Mulţi alţi greuceni

Şi tovarăşul român no.1 şi tovarăşul român no. 2 (luaţi alfabetic :D)

Faptul că un reprezentant al unei institutii a statului român răspunde la un mail, nu e mare șmecherie (deși v-aș putea da exemple de oameni plătiți din banii noștri cărora li se rupe perfect de mailurile trimise de contribuabili). Însă faptul că eu, ca blogger, am trimis un mail oficial (dacă pot folosi aceast caracterizare) și domnul Georgescu mi-a răspuns mie, ca blogger, tot oficial este un lucru îmbucurător. Cel puțin așa văd eu lucrurile :)

Redau mai jos răspunsul primit de la secretarul general al ANI. Menționez că, dacă tot am intrat în ”hora” asta, o să îl trag de mânecă pe Ioska să îmi dea un interviu pe tema asta :)

Domnule Birta,

In legatura cu motivul care a stat la baza sesizarii instantei de catre subsemnatul va precizez urmatoarele:

- Domnul Iosif Buble a promovat pe blogul personal o serie de articole care contin acuzatii grave si care imi afecteza dreptul la imagine atat prin prisma functiei pe care o detin, cat si din perspectiva persoanei private Horia Georgescu. In acest sens va citez un paragraf din postarea publicata: “adică să facă dosare la comandă politică + şi mai grav să întocmească dosare pe bani. Sunt acuzaţii grave, dar la limită le pot susţine. Există destule probe care pot fi prezentate la limită care dovedesc acest lucru.” Consider ca aceste acuzatii, in care autorul sustine ca “are probe” trebuie abordate cu maxima seriozitate tinand cont de faptul ca sunt extrem de grave si neadevarate. Aceste speculatii trebuie lamurite fara echivoc si in acesta perspectiva am intiat o actiune in justitie.

- Actiunea in raspundere civila delictuala este intemeiata pe prevederile art. 998 si 999 Cod Civil si potrivit acestor dispoziţii, “orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşală s-a ocazionat, a-i repara” (art. 998) şi „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa”. In textul actiunii au fost folosite elemente de jurisprudenta din practica CEDO in materie deoarece fapta ilicita (publicarea aricolelor) a fost savarsita cu intentie si a produs un prejudiciu. Este singura modalitate in plan civil prin care o persoana se poate apara in imprejurarile date si pentru interesele sale legitime. Desi definirea actiunii este sofisticata , aceasta nu are legatura in nici un fel cu partea penala.

- Prin actiunea initiata nu am solicitat daune materiale ci doar publicarea pe cheltuiala proprie a textului hotararii judecatoresti precum si cheltuieli de judecata.

Cu stima,

Horia GEORGESCU
Secretar General

Mai mult pe blogul lui Dan.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie mi-e foarte greu să citesc reviste de astea glossy. Îmi fug ochii pe pagini, nu focusez cum trebuie, dracu ştie ce e cu mine. Tot ce ştiu este că răsfoiesc o astfel de revistă pe repede înainte şi apoi îmi dau seama că nici măcar pozele nu le-am văzut cum trebe, darămite să lecturez ceva pe acolo :D

Vă spun acest lucru despre mine ca să puteţi aprecia la adevărata valoare efortul de a citi paginile din Tabu în care se scrie despre FaceBook, căci da, le-am citit pe toate. În rest am răsfoit doar revista, fireşte :))