Numai mie mi se pare o mega-mizerie că meciul din seara asta dintre România și Belarus (și cât de important e meciul ăsta…) e transmis de Digi Sport și nu de TVR 1, cum ar fi normal, după mintea mea cretină, desigur?

Numai mie mi se pare că ceea ce fac cei de la Digi și de data asta, dar și cu meciurile din Liga 1 seamănă cu un șantaj, cu unul perfect legal, evident, dar cât de scârbos?

Numai mie mi se pare că ce face Digi e o mizerie din punct de vedere moral, dar, desigur, ca business e exemplar, ei fac banul, așa că li se rupe de alte considerente care nu aduc profit?

Numai mie mi se pare că dacă TVR nu mai e în stare să transmită nici măcar meciurile naționalei, atunci mergeți, băi, acasă, că și așa în rest ne mâncați banii de pomană cu emisiuni de 3 bani jumate?

Numai mie mi se pare absolut ridicol ca la ora meciului extrem de important dintre România și Belarus, TVR 1 să difuzeze un film numit ”Lancea ruptă”?

Așa că le doresc mult succes celor care au făcut greșeala imensă de a nu se abona la Digi în căutarea unui streaming decent pe net ca să puteți vedea meciul. Ceea ce faceți voi e furăciune, dar nu îmi pare rău nici un milimetru că furați de la Digi, pentru că, pe undeva, e aceeași atitudine pe care acest brand mega-enervant pentru mine o are față de noi.

Eu, însă, refuz să mă uit la meci în asemenea condiții cretine. Sunt un dobitoc, știu, dar măcar nu sunt dobitocul celor de la Digi și de la TVR.

Noi, cei care trăim și respirăm în social media, ne credem mult mai mari și mai puternici decât suntem. Unii credem asta cu tărie, suntem chiar talibani convinși ai puterii 2.0, respingem dogmatic inclusiv evidența pură a comparației ”tiraj de 20.000 versus 400 de vizitatori unici”. Ei sunt praf, noi suntem brici, acesta e sloganul pentru unii dintre noi. Găsim mereu și mereu motivații #conformunorstudii sau pur și simplu convingeri personale pentru a alimenta această ciudată, dar modernă, desigur, cameră a ecourilor. În care credem că auzim muuuuultă lume, dar, de fapt, ne auzim doar noi între noi.

Ce ne mai bucurăm noi, cei care trăim în social media, când, în ciuda faptului că, nu-i așa, suntem cu decenii mai buni decât presa tradiţională, subiectele noastre sunt preluate şi, deci, validate de ea.Dar, firește, atunci intervine excepția de la regulă, atunci e vorba de un interes mai larg, atunci e vorba de alt shit. Mai mare, mai tare și, firește, mai negru.

După cum vă spuneam zilele trecute, Echipa Bloggerilor va avea… echipă :)) la Triathlon Challenge care va avea loc sâmbătă la Mamaia. Ideea a aparținut lui Bogdan Antohe, oricât de modest se dă el, iar eu, mă știți, am sărit ca foca în apă, atunci când aud de împinsul bloggerilor de la spate ca să facă sport :D

Așadar, astăzi, de pe la orele 20.00, pe terenul de rugby de la stadionul Arcul de Triumf, lângă Mănăstirea Cașin, vom face preselecția pentru postul de alergător. Așa că cei care vreți să vă mai înscrieți pe ultima sută de metri, cum ar veni, nu vă mai înscrieți, ci veniți direct la fața locului și intrați în alergare :))

Căpitanul echipei, biciclistul Vlad Dulea, vă așteaptă să vă analizeze critic și dur, așa cum știm că face el de obicei :))

Care vreți să veniți pentru galerie, vă aștept cu drag :D

Prima dată am văzut Eclipse, care am înțeles că e, de fapt, partea a treia a seriei. Abia apoi am văzut Twilight, care, cică, e prima parte. În fine, nu că ar fi contat dacă le vedeam în altă ordine…

Nu mă puneți să vă povestesc depre ce e faza acolo, că nu aveți cu cine povesti :)) E cu vampiri adolescenți, care ba se iubesc, ba nu se iubesc, ba se sug, ba nu se sug (pardon my french :D), de astea. M-am uitat la filme de dragul lui Alecu, pentru că altfel cel mai probabil după vreo 12 minute opream aventura vampiristică :))

Ce a fost interesant la vizionarea celor două filme a fost că mi-am dat seama că, totuși, indiferent cât de țanțoș mă țin io că încerc să țin pasul cu tineretul, m-am cam ramolit. Din punct de vedere cinefilic, firește, :)) din moment ce m-au cam plictisit cele două producții care am înțeles că fac ravagii mondiale.

Trec cele două filme la categoria Apă sfințită. Redau mai jos modul meu de jurizare a filmelor, proaspăt înființat :D

No dă-i pace. Adică numai și numai dacă te lovește o plictiseală cumplită și ai vreme de pierdut să te uiți la el.

Apă sfințită. Adică filmul nu m-a enervat foarte tare, dar nici nu am ținut minte mare lucru din el.

Bere rece. Adică un film bun. Punct.

The shit. Adică un film excelent. Punct.

Pe Simona Ionescu presupun că o ştiţi, că e de-a noastră :D Ceea ce nu ştiţi este că ea se ocupă de una din cele mai frumoase secţiuni ale unui ziar de pe la noi, Din inimă pentru copii, care, secţiunea se întâmplă a fi pe Click.

Înainte de a discuta un pic pe tema păcatelor pe care un ziar şi le poate spăla cu o astfel de secţiune, hai să vă spun ce idee mişto au avut cei de la secţiunea în cauză. Dau cuvântul Simonei, că ea ştie mai bine :)

“Am demarat Serile ”Din inima pentru copii” la restaurantul ”Puțin din tot” din centrul Capitalei: 12 vedete și personalități ale vieții publice se vor transforma pe rând în ”ospătari” și vor întreține atmosfera în fiecare joi, în acest local. Muzica de jazz al lui Marin Petrache Pechea va fi un bonus încântător. Serile ”Din inimă pentru copii” vor începe în această săptămână și se vor întinde până în luna decembrie.

Monica Tatoiu, Peter Imre, Liana Stanciu, Dana Nălbaru, Leonard Doroftei, Oana Lis, Crina Matei, Sânziana Buruiană, DJ Harra, Liviu Vârciu, Cristina Șișcanu și Emil Mitrache sunt VIP-urile care au acceptat cu inima deschisă să ajute copiii grav bolnavi, incluși în campania ”Din inimă pentru copii”. 10% din încasările restaurantului din acea seară vor fi donate acestor micuți.”

Este că, măcar pentru o clipă, uităm că este vorba despre Click aici şi ne gândim că e o campanie frumoasă, care ar putea face un bine unor copii? :)

Apropo de siteuri de nişă. Cât de tare poate fi “Cea mai mare comunitate de crew memberi din Romania“? :)) Ziceţi că nu :D

Mişto idee să discutăm despre costurile ascunse ale educaţiei. Ideea e mişto, nu costurile :))

Zilele astea trebe să intru pe Filminute să votez şi io, că doar nu sunt chiar de la coada vacii să nu îmi pot da şi io cu părerea :D

Băncile din România pierd din ce în ce mai multe procese din cauza contractelor naşpa pe care le-au trântit în faţa ţugurlanilor români, care le-au semnat fără să respire. Deci, mă gândesc cu gândul, ceva nu funcţionează bine la băncile noastre.

Comisia Europeană a avertizat, cu ceva vreme în urmă, e drept, dar am vagi bănuieli că nu s-a întâmplat de atunci o revoluţie, sistemul bancar din România în legătură cu comisioanele practicate pentru te miri ce. Reacţia şefului bancherilor România a fost colosală: “Noi din ce să facem profit atunci?”. Deci, mă gândesc cu gândul, ceva nu funcţionează bine la băncile noastre.

Criza a speriat foarte tare managementul băncilor. Drept pentru care ori s-a pus pe concedieri, ori a mărit norma şi aşa stahanovistă a angajaţilor. Başca faptul că traininguri nu se mai fac, recte pe cale de consecinţă funcţionarii băncii sunt aruncaţi în lupta cu clientul (căci, de multe ori, e o luptă, zău…) nepregătiţi, temători. Iar rezultatele, după cum se vede, se văd. Deci, mă gândesc cu gândul, ceva nu funcţionează bine la băncile noastre.

În social media văd nişte reacţii înfiorător de dure ale celor care interacţionează cu băncile şi care povestesc nişte chestiuni aiuritoare. Desigur, hai să zicem că jumate din ei exagerează. Dar mai rămâne jumătatea aia din poveştile căreia înţelegem că, în continuare, multe bănci acţionează ca strângătorul de dări pe moşia financiară, şi nu ca partener al clientului de pe urma căruia, after all, trăiesc. Deci, mă gândesc cu gândul, ceva nu funcţionează bine la băncile noastre.

Băncile somează morţii să îşi plătească ratele. Sună oribil, e drept, dar probabil că e şi greu să îţi actualizezi baza de date şi să înregistrezi decesele clienţilor tăi dacă nu îţi spune altcineva, din exterior, că oamenii ăia sunt morţi deja. Numai că asta e tot gândire de conţopist pentru care singura pasiune în viaţă este să recupereze banii. Şi în afară de asta nu mai vede nimic în jur. Nu le fac o vină celor care sunt aşa. Constat doar că aşa sunt şi gata. Nu ei sunt de vină că sistemul funcţionează implacabil, inexorabil şi impersonal. Nimeni nu e de vină, desigur…

De aia zic… ceva nu funcţionează bine la băncile noastre.

Înainte de a-i spune la mulţi ani, vreau să mă ajutaţi să îl cert un pic, aplicând masiv principiul întâi munca şi apoi distracţia :D Adică vreau să îl ruşinaţi în comentarii, aşa cum fac io de ceva vreme, că nu îşi dă drumul odată la blog şi că îşi ţine domeniul cu BRB numai aşa să îl facă de râs cred :))

No bun. Acestea fiind spuse, hai să ne traieşti, tovarăşu’ Radu! La mulţi ani mulţi! :D

Azi, spre exemplu, am văzut The Boys Are Back, cu Clive Owen într-un rol nu de ăla cu poc, poc și cu killeri, cum este perceput el îndeobște, ci într-un rol bine făcut, de, simplu spus, dar atât de complex de făcut, tată. E greu pentru cei care nu au copii să înțeleagă pe deplin filmul ăsta. Cât de fin e reglajul pe care trebuie să îl faci ca părinte în relația cu copiii tăi și cât de ușor o poate lua totul razna.

Ce mi-a plăcut la filmul ăsta e că, în fine, cu câteva mici excepții, e bucată smulsă din realitate, dacă îmi permiteți expresia. Oricum, se pare, scenariul a fost scris după un fapt real, ceea ce se simte. Și e spre binele filmului.

Și dacă tot vă spuneam că mi-am propus să împrospătez cât de des secțiunea de filme, tocmai ce mă gândeam să îmi fac și un sistem propriu de notare a filmelor. Ce părere aveți dacă le împart în fix 5 categorii, asta ca să nu mai stau să dau note și alea, alea, după cum urmează:

Frecție peliculară. Adică un film atât de prost, încât numai io am fost mai prost ca el că l-am vizionat…

No dă-i pace. Adică numai și numai dacă te lovește o plictiseală cumplită și ai vreme de pierdut să te uiți la el.

Apă sfințită. Adică filmul nu m-a enervat foarte tare, dar nici nu am ținut minte mare lucru din el.

Bere rece. Adică un film bun. Punct.

The shit. Adică un film excelent. Punct.

PS. Uitasem să notez The Boys Are Back, de care vă zicem mai sus. Bere rece, firește.

Poza lui Lucy Heber Percy este…

Iar poza folosită în campania PSD este…