Cum mai sunt mulţi doritori pentru meciul de sâmbătă, vă rog pe toţi cei care v-aţi anunţat că veniţi şi care, din diverse motive nu mai puteţi ajunge, să anunţaţi aici în comentarii sau pe cristi.china pe gmail, ca să putem da invitaţia rezervată pe numele vostru unui alt blogger sau twitterist aflat pe lista de rezerve.

Meciul are loc sâmbătă, 13 martie, de la ora 14.00, pe stadionul Tineretului, lângă Mănăstirea Caşin.

Pe voi vă rog să veniţi pe la 13.30 la intrarea în sediul Federaţiei, care e cam la 100 de metri de intrarea în stadion, cum mergi dintre Caşin spre Romexpo, pe partea dreaptă. Acolo o să primiţi şi invitaţiile.

Vremea o să fie cam pe la 5 grade, aşa că să vă îmbrăcaţi mai gros :) Şi dacă aveţi ceva “recuzită” gen fulare, căciuli, haine tricolore sau steaguri, mă rog, ştiţi voi, de alea numai bune pentru făcut atmosferă, să le aduceţi :)

Ne vedem mâine. Hai România!

Sigur că aş putea să dau din umeri şi să zic “ce treabă am io, dacă vor să mă urmărească e problema lor, io nu mă sinchisesc prea tare”. Dar nu pot spune aşa ceva. Pentru că în momentul în care toţi cei 2000 şi ceva de oameni mi-au dat follow, mi-au acordat o fărâmă de încredere, de care eu nu pot să îmi bat joc.

Ştiu că unii din ei mă urmăresc din interes, pe genul “să văd ce mai zice dobitocu”. Că unii mi-au dat follow nu pentru că îi coafează ce îndrug io pe acolo, ci doar în speranţa că o să le dau follow back. Fiecare dintre followerii mei are motivele sale ca să mă urmarească. Şi care, zău, nu sunt treaba mea. Eu tot ce ştiu este că simt că am o responsabilitate faţă de ei.

Este o linie fină între a-ţi asuma această responsabilitate şi a te cenzura în virtutea acestei responsabilităţi, pe principiul “trebuie să fiu mai atent ce zic pentru că pot influenţa lumea”. Încă nu mi-am conturat foarte clar “graniţa” pe care să meargă această linie. Dar sunt în curs de :)

De aceea, orice părere din partea voastră pe acest subiect e binevenită :)

Pe scurt, istoria a fost cam aşa: ultima dată când am fost la Cluj, cei de la Foaia Transilvana s-au gândit să mă onoreze cu un interviu (intermediar fiind Crivăţ, fireşte :D). Apoi i-am văzut că sunt activi pe twitter. Iar într-o zi ce îmi vine mie să îi rog, tot pe twitter, să mă contacteze că am o propunere să le fac. Restul a fost chestiune de câteva mailuri si nişte discuţii pe mess :)

Rezultatul a fost că Foaia Transilvană are secţiune specială pe sportlocal.ro, unde ei pun ce ştiri sportive vor ei pe acolo, căci sectiunea o administrează ei :)

După cum spuneam, o chestiune de suflet, care pe mine m-a bucurat mai mult decât am vrut să le spun lor :))

1. Restaurantul Tarot. Faptul că aparţine lui Mugurel Vrabete nu ar însemna foarte mult în sine, dar faptul că basistul holografic a stat ieri cu noi şi a hăhăit cot la cot cu gaşca de mai jos a fost chiar mişto pentru atmosferă :). Restaurantul are “ceva”-ul ăla, pe care nu îl poţi defini, dar care te atrage şi ştii că mai vrei să revii. Altfel nu ştiu cum să vă explic, dar oricum v-aţi prins voi :D

2. Fuego. Fără link. Dap, despre bucălatul cântăreţ de alea, alea e vorba. Care aseară l-a scos pe Chick Noris definitiv din inimile noastre, caci am râs pe tema #fuego de nu vă puteţi închipui :))

3. Adi Hadean. De fiecare dată când vine în Bucureşti să gătească, nu ştiu cum franţ se întâmplă dar iese o seară minunată. Aşa cum a fost şi ieri :)

4. Marie Jeanne şi Costin. Ce să vă mai zic de ăştia doi? Fiecare în parte sunt printre preferaţii mei din blogosfera adusă în offline. Dar luaţi împreună au savoarea unui, dacă îmi permiteţi, refresh de lămâie :D

5. Cosmin Tudoran a venit cu doamna sa, ceea ce a fost foarte bine pentru doamna mea, căci imediat şi-au găsit subiecte de discuţie. Lui Cosmin îi imput doar durerile de burtă cauzate de ce am zis la punctul 2 mai sus :D

6. Ruxandra Predescu a fost un fel de gazdă aseară, aşa că abia mai pe final s-a potolit şi s-a aşezat lângă noi să îşi primească porţia de hăhăială :D

7. Cam asta a fost… Adică stai, am impresia că parcă am uitat pe cineva… Aaaaaaa, da, pe Andrei Crivăţ :)))))))))))))))))))) Vântosul clujean cu care îmi face de fiecare dată plăcere să mă întâlnesc căci are un dar minunat de a te enerva în modul cel mai plăcut cu putinţă :D

Păi voi vă daţi seama ce se poate întâmpla dacă mai acceptă un Balaci, un Bumbescu, un Belodedici, un Tudorel Stoica, oricare din oamenii ăştia care ne-au făcut viaţa de multe ori atât de frumoasă?

Deja simt că mă ia cu furnicături… Şi dacă mă consideraţi sentimental, uitaţi-vă la filmul de mai jos şi ziceţi că nu vă ia şi pe voi cu furnicături…

Acuma, mă ştiţi doar, îmi place să hăhăi mult şi să cunosc multă lume. Aşa că întreb aşa pe şleau cu cine mă văd pe 20 în minunatul oraş Sibiu, cu cine beau şi eu un cafei pe acolo? :D

Şi aş vrea să ştiu de pe acuma căci, cu câteva excepţii absolut notabile de bloggeri sibieni pe care îi ştiu şi pe care îi citesc, nu prea cunosc blogosfera sibiană… Aşa că vă rog să îmi spuneţi care veniţi pe la evenimentul cu pricina ca să pot să sau şi eu un ochi pe blogul vostru, ca să nu fiu prins cu blogrollul în vine, cum ar zice unii :)) Na, că am zis pe româneşte de ce vreau să vă anunţaţi acilea în comentarii :D

Înscriierile la eveniment cică se fac aici.

De deplasarea la Sibiu se ocupă şeful de coloana de la DreamTeam, numitul Claudiu Ciobanu, care a organizat impecabil şi excursia la Focşani BlogMeet, aşa că îi respectăm funcţia (pe care tot el şi-a dat-o şi de care oricum noi ceilalţi nu vrem să ne atingem căci este chiar complicată :D).

Twitmobilul cu care vom face deplasarea aparţine lui Vlad Dulea, un adevărat campion al sprinturilor scurte pe distanţe lungi şi nu când este la volan :)), iar tovarăşi de drum şi de hăhăială îi avem pe Ştefan Murgeanu, Marius Matache şi Nicu de la info-delta.ro.

O specie foarte interesantă în această lume sunt cei pe care eu i-am numit, din lipsă de inspiraţie, desigur, cartelarii. Adică cei care fac din simplul exerciţiu al cumpărării unei cartele de metrou un adevărat spectacol, dar numai în contextul necesar: să fie public.

Un astfel de cartelar, privit la de distanţă, se comportă absolut firesc dacă nu e nimeni prin preajmă. Adică cere cartela, întinde banii, o ia, eventual şi restul şi pleacă. Pentru că nu îl vede nimeni, pentru că nu are în faţa cui să performeze. Impersonalitatea doamnei din cuşca Metrorex nu o califică drept public…

Dar dacă în spatele cartelarului mai sunt câţiva oameni la coadă, atunci începe showul. Deşi se află în faţa ghişeului şi ar trebui să comande o cartelă (ce dracu, doar ştie, probabil că şi-a petrecut mai mult de jumate din viaţă prin metrou), se opreşte să studieze cu un aer foarte preocupat lista cu preţurile la cartele, prinsă cu scotch pe interiorul geamului cuştii doameni casiere. Prima care cedează e chiar doamna din cuşcă: “Ce doriţi?” sau “Lăsaţi pe altcineva până vă hotărâţi”. Urmează un gest de altrusim suprem al cartelarului, care catadicseşte să spună, molcom şi uitându-se fugitiv în spate, să vadă dacă cei de la coadă îi urmăresc prestaţia, “cu două călătorii, vă rog”.

Urmează momentul căutării portofelului, apoi al scoaterii banilor din el, moment cretin pentru toţi ceilalţi, dar absolut savuros pentru cartelar. Căci acesta este momentul în care simte că întreaga atenţie este îndreptată înspre el, că a ajuns la acel prag în care toată lumea care stă la coada ce s-a lungit între timp, face din el, din cartelar, centrul universului lor. Nu îl interesează absolut deloc că toată lumea aia se uită la el de parcă ar vrea să îl ucidă. Nu îi pasă. Tot ce ştie el, tot ce simte este că acum, în faţa tuturor, e în centrul atenţiei, este important.

Plăteşte. Primeşte cartela şi restul. Aranjează frumos banii, îi pune molcom la loc în portofel. Ia cartela, îşi mai primeneşte niţeluş ţinuta şi porneşte agale către turnicheţi. The show is over…

De cele mai multe ori lumea îndură aceste minute enervante. Pentru că de cele mai multe ori aceşti cartelari sunt nişte bătrânei. Şi cred că toţi cei care stăm la coadă ştim, pe undeva prin sufleutl nostru, că o să ajungem cândva ca şi ei. Şi atunci tăcem stingheri, devenind exact ceea ce vrea cartelarul să devenim, spectatori involuntari la o dramă cu un singur personaj…

Mădălina tocmai ce şi-a tras un nou design la Portal HR. Muuuuuult mai mişto decât ce avea înainte :D Îi urez succese maxime şi să nu îmi uite numărul de telefon când ajunge milionară :D

Emilian Nedelcu a dat drumul la ActiveAds, un blog de new media. Cu de toate :) Îi dorim viaţă lungă şi, fireşte, prosperă :D

Trafictube mi se pare o idee excelentă. De când am auzit de el, intru în fiecare zi să văd cam cum mai stăm cu producţia de dobitoci la volan pe hectarul nesimţirii mioritice.