Pe stilul consacrat la #RaftulLuiChinezu, ai Top 10. Pe două categorii, fiecare cu câte 5 locuri în top. Ca să îți fie mai ușor de ales, dacă e.

Top 5 cărți ne-beletristice

Locul 1. Joseph Campbell – Căi ale fericirii; Mitologie și transformare personală
Uau, ce carte… Una de la care mi-am luat un pic de rușinică. În sensul că am tot amânat să citesc ceva scris de acest autor pe motiv că nu mă simțeam pregătit. Că știam că este o somitate în domeniu. Când colo, Campbell scrie atât de bine, de frumos, de prietenos… Pe înțelesul tuturor, dar explicând niște lucruri fundamentale. Recomand cartea din tot sufletul.

Locul 2. Andrei Cornea – Epicur și epicureismul antic
Am citit-o cu pixu-n mână. Mă rog, cu Remarkableul în mână. Că tare m-am obișnuit cu scula asta. Este o carte de referință pentru a înțelege gândirea lui Epicur. Avantajul că este scrisă în română de un mega filosof și autor este unul indubitabil. Pentru că vorbim despre un sistem filosofic aici. Care se bazează pe cuvinte, cum ar veni. Iar a înțelege în limba ta ce a vrut să spună Epicur este de mare, mare ajutor. Mai ales că primești și mai multe interpretări. Și explicații. E beton cartea pentru amatorii genului.

Locul 3. Philip Roth – De ce scriem
O colecție de interviuri, eseuri și discursuri de acceptare a tot felul de premii pe care le-a primit venerabilul scriitor (a scris 31 de cărți). Nu m-a atras neapărat aspectul implicit biografic al cărții. Deși este de valoare, clar, dacă te pasionează chestiunea. Dar mai mult mi-au plăcut atât divagațiile, să le zic, pe teme de teorie literară (în principal despre lupta scriitorului cu lumea, cu creația sa și cu sine însuși), cât și imensa listă de recomandări de cărți pe care le face Roth, deși cumva adiacent, cu rol de exemplificare.

Locul 4. Epictet – Discurs viu
Eu cred că Epictet, așa cum ne-a parvenit (cum zic inteligenții) în decursul veacurilor este un fel de Messi pe linie de stoicism. La acest vorbitor (că autor nu putem să îi zicem, nu a scris nimic, ce avem avem de la alții care au notat ce a zis) mi se pare că sunt cel mai clar enunțate și structurate principiile de bază ale stoicismului. Sigur că un Marcus Aurelius sau un Seneca sunt mai ușor de citit și de înțeles. Dar miezul stoicismului este epictetian, zic.

Locul 5. Hermann Simon, Costin Ciora – Confesiunile unui om de pricing
O carte foarte utilă pentru oamenii de business care nu prea și-au pus problema cât de important este să pui prețul corect pe produsele sau serviciile pe care le oferi. Te pun pe gânduri cartea. Că o închizi cu multe idei. Cu multe unghiuri de analiză, dacă vrei, legate de modul în care ți-ai pus tu prețurile. Și te provoacă să le regândești. De aia zic din nou: foarte utilă cartea.

Celelalte cărți citite, nu (chiar…) neapărat în ordinea preferințelor sunt după cum urmează:

VS Ramachandran – Ce ne spune creierul
Fascinantă carte. Pentru că autorul a studiat o viață întreagă anumite defecțiuni (că nu știu cum să le zic) extreme ale creierului. Și a tras concluzii legate de funcționarea creierului în general. Chestiuni care ne ajută foarte mult să înțelegem cum gândesc și trăiesc alții, dar și, dacă suntem cu adevărat deschiși, cum ticăim noi înșine…

Jacob Bronowski – Ascensiunea omului
O carte care a fost ecranizată de BBC. Sau cartea a apărut după ce a fost făcut serialul. Ceva de genul. Oricum nu contează asta. Ce contează cu adevărat este că această carte este una din cele mai faine combinații de știință, erudiție și cultură arătate de un autor, care, din toate punctele de vedere, îmi pare că este o somitate.

Jia Tolentino – Oglinda care deformează
Mai multe eseuri scrise de o feministă. Dar o feministă care vrea să te ajute, nu să te pună la colț (după cum argumentez în acest filmuleț). Abordează feminismul din mai multe perpective. Și ne ajută să înțelegem ce înseamnă a fi femeie într-o lume dominată de bărbați. Dar și ce înseamnă să fii femeie într-o lume în care celelalte femei uneori sunt cei mai mari dușmani ai… femeilor.

Gaius Musonius Rufus – Prelegeri morale
Stoic fiind, era musai sa il am in biblioteca pe musiu Rufus. Fără să fie o carte de căpătăi, este una respectabilă. Cam cum a fost și autorul, un senator respectat în epocă, care a avut o puternică influență stoică asupra lumii romane. Ce este de apreciat la el este că nu inventează nici apa caldă, nici coada la prună pe linie de stoicism. Ci întărește și explică în felului lui despre ce-i vorba cu acest mod de viață, față de care el a dovedit o consecventță de apreciat.

Travis Bradberry – Inteligența emoțională
Probabil una din cărțile care adună la un loc tot ce ai nevoie dacă vrei să înțelegi cât mai bine care-i faza cu acest concept de inteligență emoțională. Că asta și-a propus autorul: cartea să fie o resursă utilă. Și este. Indiferent ce capitol ai citi, în orice ordine, afli ”căprării” despre inteligența emoțională. Și te ajută să înțelegi la ce te-ar putea ajuta, dacă e.

Madi Rădulescu – Mentalitatea de colaborare
Este un fel de manual despre cum să faci să fie bine, să nu fie rău (pardon my Ffrench) pe zona de cum să colaborezi tu cu ceilalți și/sau cum să îi faci pe cei cu care lucrezi să colaboreze bine. Între ei. Cartea este, pe scurt, una din ”sculele” pe care orice om de business ar trebui să le aibă în trusa managerială. Recenzia video aici.

Cristiana Todiresei – Femei care suferă prea mult
Cum este cartea asta… Despre o afecțiune foarte puțin cunoscută, greu diagnosticabilă și care afectează una din zece femei. O admir pe Cristiana că a scris această carte și că a povestit despre viața ai cu această afecțiune. Este o carte care o să ajute multe femei care, din nefericire, nu înțeleg ce este cu ele și, mai ales, nu înțeleg de ce ceilalți le judecă ca pe niște vinovate…

Daniel David – Psihologia poporului român
Tare m-am chinuit cu cartea asta… Nu pentru că autorul ar avea ceva vină. Ci pentru că este o carte tehnică. De sociologie. Iar asta este foarte greu de urmărit. De aia m-am chinuit cu ea. Dar, altfel, foarte interesantă dintr-o perspectivă de sociologie istorică, dacă vrei. În sensul că este vorba despre un studiu amplu făcut despre psihologia poporului român la nivel de 2015. Ceea ce nu ar fi rău să mai avem și acum, după 10 ani. De studiu zic. Nu de psihologie…

Alan & Barbara Pease – De ce bărbații sunt neglijenți, iar femeile mereu prevăzătoare
Nu știu ce să zic despre cartea asta… Am luat-o să o citesc pentru că mai citisem ceva de acești soți în trecut. Și nici atunci nu mi-a plăcut. Dar rămăsesem cu niște chestii din ea. Ceea ce am pățit și cu asta. Că nici asta nu mi-a plăcut. Dar am rămas cu chestii din ea. Nu neapărat cu ceva în care să cred. Dar cu ceva care m-a pus pe gânduri. Deci un câștig, cum ar veni.

M. Riemschneider – Lumea hitiților
Am recitit această carte pentru că, din când în când, mă ia din nou flama cu hitiții. Civilizație față de care am o atracție pe care nu mi-o pot explica. O fascinație, de fapt. Iar autoarea are un stil de a-ți explica lucrurile care te face să înțelegi mai bine faptul că hitiții sunt greu de înțeles priviți de la 3.000 de ani după ce au dispărut subit ca civilizație. De unde și fascinația mea. Cred…

Epictet – Manualul (antidepresiv la purtător)
Se aplică ce am zis mai sus despre Epictet, nu reluăm să nu ne pierdem vremea reciproc dezavantajos.

Top 5 cărți beletristice

Locul 1. Octavian Soviany – Un păstoraș din Ardeni
Eu sunt mare, mare fan de Octavian Soviany. Are și o secțiune de autor pe blogul meu, atât de mult îmi place. Seria asta Lelian, din care face parte această carte (și cea de mai jos) este una superbă: despre viața lui Paul Verlaine. Dar scrisă la persoana I și cu multe… înflorituri foarte faine. O recomand din suflet, așa cum zic și în recenzia video făcută.

Locul 2. Octavian Soviany – Între limburi
Se aplică ce am zis mai sus, este ultima (din păcate…) carte din seria Lelian.

Locul 3. Andrei Ruse – Ce rămâne din noi
Ce plăcut m-a surprins cartea lui Andrei… Cu care mi-am băut niște beri. Și pe care l-am citit constant. Dar nu mă așteptam la o carte care să aibă atâta sevă terapeutică, dacă vrei. În sensul că povestea este despre un bătrân care își reamintește viața povestindu-i prin ce a trecut unui tânăr pe care îl întâlnește când a venit să viziteze apartamentul copilăriei lui. Captivantă această privire în viața unui om, în care vezi atât de multe chestii strâmbe în relațiile familiale încât te cam ia cu tremurici din când în când atunci când realizezi că ți se aplică și ție multe dintre ele… Vezi și recenzia video.

Locul 4. Flavius Buzilă – Domnu’ Hara
Nici nu știu de când nu am mai râs așa cu lacrimi citind o carte. Povestește Flavius niște întâmplări acolo de foioioioi. În același timp, are niște pagini panseistice, să le zic așa. Niște mini-eseuri, dacă vrei. Pe diferite teme. Care te pun pe gânduri. Alternanța asta între râs și cugetare îți aduce multe în viață când citești cartea.

Locul 5. Ana Maria Negrilă – Grădina alchimiștilor
Este una din cele mai bune scriitoare de pe la noi de ficțiune istorică. Are un condei care te ține agățat de pagini, cum ar veni. Peste care așterne un strat gros (pardon my French) de super-documentare despre stilul epocii în care se desfășoară acțiunea, adică secolele XV – XVI. Și apoi aruncă încă ceva: o erudiție care nu i-a venit dincăutări pe google sau promptare de ChatGPT. Pe scurt, o combinație care te prinde.

Celelalte cărți citite, nu (chiar…) neapărat în ordinea preferințelor sunt după cum urmează:

Cristian Gheorghe – 1968
Cum ar fi fost dacă Ceaușescu ar fi mierlit-o în 1968? Eu cu întrebarea asta am rămas după ce am citit cartea lui Cristian Gheorghe. Bine, cartea este de fapt, despre o tentativă de atentat (al rușilor, desigur) la adresa lui Ceaușescu. În 1968. Când dictatorul nostru cică s-ar fi pregătit să se deschidă către Occident pe model cehoslovac. Scrisă bine, cu nerv, te ține în tensiune cum trebe, cartea e numai bună de făcut film din ea. Recenzia video aici.

Mihnea Arion – Îngeri și marțieni
Un roman de debut foarte bun. Cu un personaj, Marțian, care te fascinează. Din multe puncte de vedere. Dar în special din perspectiva limbajului. E greu să încadrezi cartea asta într-un stil. Nu e polițistă, dar ar putea fi. Cum ar putea fi carte de psihologie aplicată, dacă vrei. Poți să o descrii în multe feluri. Și, dacă te apuci să o citești, te avertizez: o să găsești pagini întregi de improvizație… hip hop. Nu îți zic mai mult :D

Florence Knapp – Trei vieți
Interesantă abordare. Că nu știu cum să îi zic. Adică autoarea pornește de la povestea unui cuplu, în care soțul este un mârlan abuziv și diabolic. Și imaginează trei scenarii în care familia, cu cei doi copii, ar fi putut să trăiască. Și merge cu aceste scenarii în paralele. Și îți dai seama cât de mult poate schimba un gest, o intenție dusă până la capăt, un context, un ceva. O carte care îți arată cum e viața, cât de plăpândă este și, în același timp, cât de frumoasă ar putea deveni.

Lidia Yuknavitch – Bietele spinări ale copiilor
Carte grea de tot… Bine, pe de altă parte, nici nu te aștepți de la această autoare să scrii ceva cu care să adormi seara înainte de culcare, cum ar veni. Scriitura ei este tăioasă, dură, penetrantă. Deloc plăcută. Dar, cumva, necesară. Măcar din când în când. Încă mai am în minte imaginea fetiței care se gândește la vulpea care și-a ros laba ca să scape dintr-o capcană…

La cele trei cărți de mai jos făceam referire când am zis ”ș-un pic”. Pentru că, da, sunt cărți. Doar că sunt, de fapt, albume de fotografii. Superbe. Uluitoare unele dintre ele. O încântare. Toate trei.

Cosmin Bumbuț – Selected works

Alex Gâlmeanu – As I Found It

Ioana Moldovan – Nature

Și am mers pe două direcții:

1. Să dau din umeri din ce în ce mai des la ce (îmi) fac alții.

Stoicismul pe care îl practic de ani de zile m-a ajutat imens pe linia asta. Mai ales principiul de bază: să te preocupe doar ce poți controla. Iar ce (îți) fac oamenii nu poți controla. N-ai cum. Tot ce poți controla este reacția ta la ce (îți) fac oamenii. Iar datul din umeri este ceva ce categoric poți controla.

2. Am redus drastic emoționalul în relația cu ceilalți

Am căutat multă vreme cum să fac asta. Până când mi-a picat fisa: să renunța la așteptări. Asta era! Așteptările în raport cu ceilalți vin la pachet cu niște încărcături mari emoționale. Care ”pușcă” imediat ce așteptările nu ni se împlinesc. Așa că e mai bine să nu avem așteptări. Bine, bine, dar cu ce le înlocuim? Că doar trebe să avem oameni în viața noastră și să relaționăm cu ei? În timp mi-am răspuns singur: cu estimări. De ce? Pentru că estimările fac apel la rațional, nu la emoțional. Iar raționalul este mai ușor de gestionat decât emoționalul.

Concret, ce înseamnă asta? Înseamnă că atunci când intru într-o relație — fie ea de prietenie, profesională sau de orice alt tip — nu mai plec de la premisa că celălalt va face X sau Y. Plec de la o estimare bazată pe ce știu despre acel om. Dacă estimarea se confirmă, bine. Dacă nu, recalibrez. Fără dramatism, fără suferință inutilă. Exact cum ai face cu orice altă prognoză în viață: o ajustezi pe baza noilor date, nu te prăbușești din cauza ei.

Nu e o abordare rece sau cinică. E, de fapt, cel mai onest mod în care poți relaționa cu oamenii — văzându-i așa cum sunt, nu așa cum îți dorești tu să fie. Ceea ce îți doresc și dumitale, dragă cetitorule…

Aia zic.

În ultimii ani, digitalizarea nu a mai fost doar un „nice to have”, ci o condiție reală pentru eficiență. De la facturare la semnătură electronică, companiile din România își regândesc procesele. Totuși, există un domeniu care a rămas mult timp blocat în PDF-uri trimise pe email, tabele Excel și dosare cu șină: instruirea SSM.

Aici intervine Safetify.ro – o platformă construită cu o premisă simplă: instruirea de securitate și sănătate în muncă poate fi clară, digitală și ușor de urmărit, fără birocrație inutilă.

De la obligație legală la proces inteligent

În majoritatea firmelor, instruirea SSM este percepută ca o obligație administrativă. Se face, se semnează, se arhivează. Problema nu este doar conținutul, ci și modul în care este livrat și urmărit.

Safetify schimbă paradigma prin trei direcții clare:

• Livrare digitală a conținutului (video, materiale interactive)

• Semnătură electronică integrată

• Arhivare automată în cloud

În loc ca angajatul să fie chemat fizic pentru semnături, procesul poate fi parcurs online: primește materialul, îl parcurge, semnează electronic, iar documentul ajunge automat arhivat. Simplu, trasabil, verificabil.

Un brand construit pe claritate, nu pe frică

Majoritatea comunicării din zona SSM este rigidă și tehnică. Safetify merge în direcția opusă: interfață curată, limbaj accesibil și un ton care pune accent pe responsabilitate, nu pe sancțiuni.

Brandingul transmite trei lucruri esențiale:

1. Control – știi în orice moment cine a parcurs instruirea și cine nu.

2. Eficiență – reduci timpul administrativ.

3. Siguranță reală – informația ajunge la angajat într-un format ușor de înțeles.

România are mii de IMM-uri care gestionează SSM-ul în mod tradițional. Digitalizarea acestui proces nu este doar despre eficiență, ci și despre reducerea riscurilor administrative.

Safetify se poziționează într-o zonă interesantă: intersecția dintre legal, HR și tehnologie. Iar asta îl face relevant într-un context mai larg – cel al transformării digitale reale, aplicate pe procese concrete.

Într-un ecosistem în care multe startup-uri încearcă să rezolve probleme „cool”, Safetify atacă o problemă reală, veche și ignorată: modul în care instruirea SSM este livrată și documentată.

Uneori, inovația nu înseamnă să inventezi ceva complet nou. Ci să iei un proces prăfuit și să îl aduci în prezent.

Viața noastră este ca o grădină. Mică, dar frumoasă. Sau frumoasă, dar mică. Depinde de prioritățile tale de percepție, ca să zic așa.

E frumoasă tocmai pentru că e mică (zice pișicherul de Epicur). Și e mică tocmai pentru că îi cunoaștem foarte bine ”gardul”, adică limitele. Carevasăzică, grădina vieții noastre este frumoasă tocmai pentru că îi cunoaștem limitele. Și, deci, suprafața. Ca atare, îi știm potențialul. Recte, putem să estimăm/anticipăm/sperăm cam ce o să ”cultivăm” în această grădină.

Eu sunt micul grădinar
Cu parfum în buzunar
Florile se ofilesc
Am venit să le stropesc.

Așa recitam noi în copilărie când mergem la udat fetele. Dacă nu știi obieciul, îmi zici și ți-l zic. Că am recitat asta ca să îți zic acum altceva:

Eu așa am început să mă simt. Ca un mic grădinar. Ocazie cu care am realizat că nu pot lucra grădina cu mâna goală. Adică pot, firește, dar nu-s prea eficient. Așa că îmi trebe scule. Multe. Și diverse.

Fix din perspectiva asta de scule trebuincioase pentru grădina vieții tale te invit să vezi seria de șezători online (îmi dai mail pe cristi@strongpoint.ro și îți trimit calendarul) pe care le săvârșesc în următoarea perioadă. Pentru că toate sunt scule pe care le-am descoperit în timp ce căutam și mă tot întrebam ce fel de scule am nevoie pentru grădina asta.

Încă sunt în căutare. Dar măcar despre sculele pe care le-a descoperit și pe care le folosesc la grădinărit pot să îți zic.

Și ghici: sculele astea îmi sunt de fantastic ajutor să decid dacă și când să îmi pun șugubeața întrebare ”cum ar fi fost dacă?”. Vorbim pe tema asta, dacă e.

Cu mențiunea că participarea ta la aceste șezători o să fie pe sistem de #PlatestiCatCreziCaFace. Care fix asta înseamnă: participi la discuție, după aceea estimezi cât vrei sa plătești.

Atât. Libertate de a decide este 100% la tine.

Cu mențiunea că eu, ca organizator al webinarului, nu comentez suma, nu o negociez și mai presus de toate, NU O JUDEC.

Pentru ca fix de aia am lansat această inițiativă: să ofer celor care doresc posibilitatea să aibă acces la ce știu eu dar fără să simtă presiunea banului, ca să zic așa.

Ah, iar dacă vrei să vezi cum pun io problema în viața mea, ca să zic așa, cel mai multe a scos de la mine musiu Mihai Morar în podcastul în care am fost un invitat de mare angajament, recunosc…

Aia zic.

*Sugevastează nu este altceva decât o semi-jenantă construcție lingistică combinație de suge și devastează, ce mi s-a părut adecvată în acest context. Că de aia am și lăsat-o în text cum a căzut.

Dacă ai un site (sau vrei unul), mai devreme sau mai târziu ajungi la aceeași întrebare: „Unde îl găzduiesc ca să meargă bine și să nu-mi mănânce nervii?”. Aici intră în poveste MioriticHost.

Nu e genul de brand care promite „cea mai mare viteză din univers”. Este genul care spune: hai să facem lucrurile corect, simplu și stabil. Și fix asta contează azi, pentru oameni, pentru Google și pentru AI.

Ce este MioriticHost?

MioriticHost este un furnizor românesc de servicii de hosting, domenii web, servere și soluții online.
Pe scurt, este locul unde:
– îți pui site-ul
– îți iei domeniul
– îți faci email profesional, daca ai companie
– îți crești proiectul fără să schimbi furnizorul la fiecare pas

Este gândit pentru antreprenori, freelanceri, firme mici și proiecte online care vor să funcționeze, nu să fie reparate constant.

De ce contează hostingul mai mult decât designul?

Un site poate arăta impecabil.
Dacă se încarcă greu sau cade, totul e degeaba.

Un hosting bun înseamnă:
– viteză
– stabilitate
– siguranță
– încredere

MioriticHost bifează exact aceste lucruri, fără complicații inutile.

Serviciile oferite de MioriticHost:

MioriticHost nu este doar „un hosting”.
Este un ecosistem complet de servicii online.

Găzduire web (Shared Hosting)

Ideală pentru:
– site-uri de prezentare
– bloguri
– firme mici
– proiecte la început

Caracteristici:
– stocare SSD (site-uri rapide)
– uptime garantat 99,99%
– SSL gratuit
– backup automat zilnic
– cPanel ușor de folosit

Este soluția corectă pentru majoritatea site-urilor din România, mai ales ca ai 14 zile pentru testare gratuita. De asemenea, daca ai deja un site si nu esti multumit de actualul furnizor, baietii te ajuta sa il muti. E mai simplu decat crezi si e gratuit!

Găzduire WordPress

WordPress nu mai este doar o platformă de blog.
Este baza pentru milioane de site-uri.

Găzduirea WordPress de la MioriticHost este potrivită dacă:
– vrei instalare rapidă
– vrei compatibilitate fără bătăi de cap
– vrei performanță bună pentru SEO

Totul este optimizat astfel încât site-ul să funcționeze, nu să te lupți cu setările.

Servere VPS

Când proiectul crește, shared hostingul poate deveni insuficient.
Aici intră serverele VPS.

VPS-ul este pentru tine dacă:
– ai trafic mare
– ai magazin online serios
– rulezi aplicații personalizate
– vrei control total

Avantaje:
– resurse dedicate
– performanță constantă
– flexibilitate
– stabilitate superioară

Este pasul natural când lucrurile devin serioase.

Domenii web

Orice proiect începe cu un nume.

MioriticHost oferă:
– înregistrare domenii (.ro, .com, .eu și altele)
– administrare simplă
– integrare directă cu hostingul

Totul într-un singur cont, fără să plimbi datele între furnizori.

Email profesional și soluții cloud

Un email de tipul nume@firma.ro schimbă complet percepția.
De la hobby la business.

MioriticHost oferă:
– email profesional cu domeniu propriu
– integrare Microsoft 365
– integrare Google Workspace
– până la 100 GB inbox
– până la 2 TB stocare cloud

Este un detaliu mic, dar extrem de important pentru imaginea ta.

Este MioriticHost bun pentru SEO și AI Search?

Da, pentru că îndeplinește criteriile tehnice care contează:

– servere rapide, locale
– uptime ridicat (99,99%)
– SSL activ, securitate ridicata
– backup constant
– infrastructură stabilă

Aceste elemente sunt evaluate atât de Google, cât și de motoarele AI precum ChatGPT, Gemini sau Bing AI.

Un hosting bun nu îți garantează prima poziție.
Dar unul prost te scoate sigur din joc.

Pentru cine este MioriticHost?

MioriticHost este potrivit pentru:
– persoane cu sau fără experiență tehnică
– antreprenori
– freelanceri
– firme mici și medii
– proiecte în creștere

Este genul de serviciu care te lasă să te ocupi de business, nu de servere.

MioriticHost nu încearcă să impresioneze cu artificii.
Încearcă să funcționeze bine.

Iar în online, asta este cea mai valoroasă promisiune. Un hosting românesc, clar, stabil și prietenos.
Exact ce ai nevoie ca să-ți vezi de treabă.

Poate de aceea cred că, în 2026, luxul nu va mai fi tehnologia. Luxul va fi liniștea.

Am văzut suficientă tehnologie ca să știu că nu cantitatea ei face diferența. Am intrat în spații unde totul era „smart”, dar nimic nu era simplu. Și am fost în locuri unde tehnologia era invizibilă, dar experiența era exact ce trebuie.

Când tehnologia promite liniște, dar livrează stres

Ideea de smart a venit, inițial, cu o promisiune frumoasă: lucrurile se vor întâmpla singure. Viața va fi mai ușoară. Mai previzibilă. Mai confortabilă.

În practică, de multe ori s-a întâmplat exact opusul. Prea multe aplicații. Prea multe opţiuni. Prea multe notificări pentru lucruri care ar fi trebuit să fie… normale.

Când ajungi să „administrezi” casa sau spațiul în care lucrezi, ceva e greșit. Nu grav, dar greșit.

Liniștea ca nou standard de lux

Dacă mă întrebi ce înseamnă luxul real într-un spațiu, nu o să îți vorbesc despre finisaje sau branduri. O să îți vorbesc despre senzația că lucrurile funcționează fără să le verifici.

Liniștea înseamnă că lumina se adaptează la activităţile tale, că temperatura rămâne constantă fără intervenții și că spațiul pare să înțeleagă ritmul tău. Am încercat să aprind lumina din aplicație, dar mi-am dat seama că era mai simplu să o fac direct de la întrerupător – și atunci am înțeles cât de importantă e logica din spatele sistemului. Asta nu se vede, dar se simte.

Și, interesant, cu cât un proiect e mai bine gândit, cu atât tehnologia devine mai puțin prezentă în conversație. Nu mai vorbești despre ea. Doar te bucuri de rezultat. Știi cum zic.

Automatizarea bună nu se explică. Se trăiește

Am ajuns la concluzia că un proiect de automatizare reușit nu impresionează prin multitudinea de echipamente de ultimă generație. Impresionează prin scenariile care se desfășoară de la sine, fără ca utilizatorul să fie nevoit să le controleze. Totul se întâmplă natural, exact atunci când trebuie, fără să ceară atenție.

Am observat asta discutând cu echipe precum Amavys Project, care proiectează și implementează sisteme smart pentru locuințe, hoteluri și spaţii comerciale. La ei, nu tehnologia este vedetă, ci modul în care scenariile inteligente se integrează în viața de zi cu zi, oferind confort și liniște fără efort.

Poate că despre asta va fi 2026

Nu despre „mai mult”. Nu despre „mai nou”. Nu despre „mai smart”. Ci despre mai clar, mai simplu, mai calm.

Tehnologia va rămâne acolo, sigur. Dar adevăratul lux va fi să nu o simți. Să nu depinzi de ea conștient. Să îți facă viața mai bună fără să îți ocupe spațiul mental.

Iar liniștea, într-o lume care devine din ce în ce mai zgomotoasă, va fi cel mai greu de obținut și cel mai valoros lucru pe care îl poți avea.

Îţi las aici câteva exemple de proiecte smart home făcute cu cap. Iar dacă te interesează mai mult filozofia din spate, nu doar rezultatul final, poţi să arunci o privire şi pe soluţii pentru clădiri inteligente.

Notă: acest articol face parte din seria #PlatestiCatCreziCaFace, parte din inițiativa mea de a ajuta businessuri să se promoveze pe blogul meu în condițiile financiare pe care respectivele branduri le consideră corespunzătoare :)

Incredibil de multe cărți sunt în lumea asta. Incredibil. De unde și o anumită frustrare… dar ce zic io anumită, e DITAI frustrarea că nu apuc(ăm) să le citesc/im pe toate. Mă rog, nu pe toate, că nu suntem zeități nesățioase și incomensurabile. Dar cât mai multe.

În cazul meu, care fac topurile astea trimestriale și anuale (plus recenzii de cărți, pe cele mai multe le găsești aici), frustrarea asta este nițeluș domolită de satisfacția că, așa cum mi se spune des, ajut lumea să se decidă ce cărți să mai citească. Adică, practic, le mai diminuez și lor frustrarea că nu știu ce și de ce să aleagă următoarea lectură.

Iată topul meu pe 2025. Întru ajutorarea celor care sunt în căutare perpetuu și neostoită nu doar de lecturi, ci și de ”de ce”-uri de lectură :)

Iar dacă te interesează câte o scurtă prezentare a cărților de mai jos sau, de fapt, cu ce cred că am rămas eu după ele, poți să dai căutare aici pe blog sau să te duci în secțiunea specială cărților pe care le citesc și ascult.

Top 10 cărți beletristice 2025

John Fowles – Magicianul

Bogdan-Alexandru Stănescu – Soarele negru

Abdulrazak Gurnah – Furt

Alice Austen – Place Brugmann nr. 33

Mircea Tănase – Primăvara la Bug

Alena Mornstajnova – Hana

Bogdan Boeru – Printre oameni și alte ființe bizare

George Moise – Boran, Dumnezeul subteran

Eric-Emmanuel Schmitt – Lumina fericirii

George Dumitru – … și toate zilele de azi

Top 10 cărți non-beletristice 2025

Hannah Arendt – Originile totalitarismului

Arnold J. Toynbee – Studiu asupra istoriei

Raymond Aron – Introducere în filosofia istoriei

Gabriel Liiceanu – Jurnalul de la Păltiniș

James Hollis – În căutarea sensului

Shoshana Zuboff – Capitalismul de supraveghere

Bogdan – Alexandru Stănescu – Peștii cubanezi

Diana Vasile – Anatomia traumei

Richard Dawkins – Dumnezeu, o amăgire

Bent Flyvbjerg și Dan Gardner – Cum se fac lucrurile mari

Cumva, un semn că finalul anului a fost mult mai solicitant pe linie de business decât mi-aș fi dorit… Să sperăm că 2026 o să fie mai puțin stresant. Că, dacă o să fie frate bun cu 2025, atunci tot așa de puține cărți o să raportez pe medie în topurile mele trimestriale, ce să zic…

Dintre toate cele citite, am făcut Top 10. Care trag nădejde să te ajute să alegi ce să citești. Că știu deja că asta se întâmplă cu multă lume de fiecare dată, cu fiecare top pe care îl lansesc. Ceea ce mă onorează și mă mușcă de… aripile livrești, ca să zic așa :)

Ziceam de jumătatea de carte citită. Că m-am oprit. M-a respins. Aia din josul articolului. Motivul: este pseudo-știință combinată cu stilul ăla americănesc de a te aburi. Ceea ce mă enervează teribil. Altora le place, în schimb. Treaba lor. Io nu servesc așa ceva. Deloc.

Aia zic.

Top 10

Locul 1. Gabriel Liiceanu – Jurnalul de la Păltiniș
Nu mă întreba ce mi-a luat atât de mult să o citesc. Că n-aș ști ce să îți răspund. Dar este o carte minunată. Nu neapărat ca scriitură (deși Liiceanu nu e că nu o arde bine pe zona asta). Ci pentru că este despre Noica. Un om, un creator, un gânditor pe care îl respect și admir în egală măsură. Este, pentru mine, o carte de aia de recitit constant.

Locul 2. Bogdan – Alexandru Stănescu – Peștii cubanezi
Minunate eseuri. Plecate de la analiza (sau cum să îi zic…) a altor eseuri. Legate de niște fire roșii foarte fain identificate. Este, dacă vrei, o încântare intelectuală să le citești. Și pentru că apelezi de multe ori la Google sau la ChatGPT. Că autorul te trimite înspre niște zone (concepte, autori, cărți) pe care nu le prea știi. Dar le descrie atât de fumos încât vrei să afli mai multe despre ele. Semn de carte bună, după creierii capului meu.

Locul 3. Diana Vasile – Anatomia traumei
Citește cartea asta. Atât îți zic. Și să nu mă iei cu ”dar eu nu am nicio traumă, de ce să o citesc?”. Că nu este despre ce traume ai s-au n-ai (crezi tu…) tu. Ci despre cum să înțelegi lumea din jur. Să îi înțelegi pe ceilalți. Și să înțelegi că fiecare dintre noi nu doar că suntem diferiți, dar trăim diferit, așa cum putem și așa cum am reușit să ne revenim. O carte de citit cu carnetul de notițe lângă tine.

Locul 4. Lidia Yuknavitch – Cronologia apei
Foarte dură cartea. O auto-biografie care te fascinează (ca orice auto-biografie pe care nu o simți ca o abureală de PR). Cu autoarea provenind dintr-o familie foarte… interesantă. Ca să nu îi zic altfel. Am tresărit de câteva ori în timp ce o citeam. Pentru că am regăsit în anumite personaje și în anumite comportament oameni pe care îi știu. Și în câteva m-am regăsit și pe mine…

Locul 5. Barbara Oakley, Olav Schewe – Învață profesionist
E o cărțulie, nu o carte. Dar este o sinteză foarte bună a tehnicilor prin care poți să înveți mai eficient. Mă refer nu la învățatul academic neapărat. Ci și la învășatul permanent. Ăla pe persoană fizică, să îi zic așa. Am făcut trei filmulețe cu ce învățăminte am tras eu din carte: despre cum să ne motivăm mai bine (că toți avem problemă cu asta…), despre cum să ne auto-disciplinăm (ăla io, ăla io…) și despre tipurile de învățare.

Locul 6. Roger-Pol Droit – Alice în țara ideilor
M-a surprins când am văzut că am plasat, cu mânuțele mele proprii, cartea asta pe locul 6. Semn că mi s-a părut mai interesantă decât am crezut la prima vedere. Este un fel de reinterpretare a celebrei cărți cu Alice, dar care ajunge într-un fel de traseu prin mai multe epoci filosofice. Cumva trase de păr întâlnirile cu filosofii celebrii (aia cu Socrate chiar îți dă niște zâmbete la feng shui). Dar utilă de înțeles conceptele și sentimentul epocilor prin care călătoresc personajele.

Locul 7. Parmy Olson – Supremație
E foarte bună cartea dacă vrei să înțelegi cum de s-a ajuns la această cursă a înarmărilor în domeniul AI. Care cursă, zic unii, o să se sfârșească nasol cu explozia acestei bule. Și o să avem de suferit toți. Fără excepție. Carte face un istoric documentat al personajelor principale din această bătălie. Din care putem înțelege multe. Mai ales printre rânduri.

Locul 8. Eugen Lascu – Active Turnaround – Redresarea activă. Răspunsul la Era Disruptivă
I-aș zice o carte musai de citit de toată lumea din business. Sigur, e mai tehnică, mai academică. Și poate n-ar strica o re-editare un pic mai întru popularizare. Dar conceptele din lucrare te ajută foarte mult să înțelegi ce opțiuni manageriale ai în această lume de o ciudățenie exemplară, ca să îi zic așa.

Locul 9. David Christian – Povestiri despre viitor
Te pune pe gânduri ce zice autorul. Care pornește de la ideea (absolut validă, după mine) că oamenirea își construiește viitorul și prin narațiunile pe care le spune despre sine, cum ar veni. Și face o analiză a ceea ce va să vină. Mă rog, analiză. N-ai cum să analizezi viitorul. Doar să speculezi despre posibilele viitoruri. Și autorul o face foarte bine. De aia te pune pe gânduri. Că vezi ce opțiuni avem ca omenire și cum pare că le alegem tot pe alea cele mai proaste.

Locul 10. Horia Ghibuțiu – Permis de presă
O carte care un pumn în freza social media. Pe care Horia o acuză de toate cele rele. Și are dreptate. Că sunt multe rele la social media. Doar că Horia nu le zice și pe cele bune. Dar, spre deosebire de unii autori care mă încrâncenează cu ce zic prin cărțile lor, pe Horia nu doar că nu mă pot supăra, ba chiar apreciez teribil că scrie cum scrie. Am făcut și un soi de recenzie video, dacă te coafează.

Celelalte cărți sunt după cum urmează, aproximativ în ordinea în care mi-au plăcut.

Peter May – Casa neagră
O carte polițistă bună. Pe care nu aș fi citit-o dacă nu mi-ar fi zis prietenul și asociatul meu Vlad Dulea că este implicat în apariția ei. El este co-editor împreună cu Crime Scene Press. A descoperit cartea când a fost în Scoția în urmă cu ceva ani și a vrut să o aducă și în România. Și bine a făcut. Că e mult mai mult decât o carte polițistă. Altfel spus, dacă scoți filiera polițistă din ea, tot rămâne o carte bună.

Gunnar Anderson – We Call Them Vikings
De departe cea mai bună carte despre ceea ce noi numim (că cei care au trăit-o nu i-au zis niciodată așa) Epoca Vikingă. Cu multe mituri demontate. Dintre care cel cu coiful cu coarne m-a inspirat să fac și un video. Este, practic, o carte care conține o serie de studii pe căprării despre ceea ce noi numim azi vikingi, dar eu și-au zis predominant altfel. E mai tehnică, așa, dar e utilă în draci pentru pasionați. Recenzia video a cărți (cu mine cu coarne :D) este aici.

Neil Oliver – Din înțelepciunea veacurilor îndepărtate
O serie de eseuri. Care au ca numitor comun un fel de acuză nerostită a autorului că noi ca omenire ne-am cam îndepărtat nu doar de natură, ci și de ceea ce ar fi trebuit să devenim noi ca umanitate. E scrisă bine. Și cu analogii puternice. Dar ce a tras-o în jos în topul meu este că tone of voiceul este cam prea nostalgic după o epocă de aur pe care cel mai probabil nici nu am avut-o ca omenire…

Maura Gancitano – Oglindă oglinjoară
De citit dacă te interesează combinația dintre stima de sine și lumea digitală în care trăim.

Philip Freeman – Pe toți zeii!
Un fel de recapitulare personală a autorului a unor mituri și legende antice.

David Anderson – The Delusion of Passion: Why Millennials Struggle to Find Success
Cam americană pentru gustul meu, dar are câteva insighturi interesante despre generația în cauză.

Jesse Mecham – You Need a Budget: The Proven System for Breaking the Paycheck-to-Paycheck Cycle, Getting Out of Debt, and Living the Life You Want
O carte utilă, dar cu o singură condiție: să și aplici ce zice. Cel mai mult mi-a plăcut ideea că nu e bine deloc să mori cu mulți bani, fără să îți fi trăit viața. Că nu ajuți pe nimeni. Nici măcar pe copiii tăi cu adevărat.

Sigmund Freud – Despre fericire
Mi-e foarte greu să îl citesc pe Freud. Mi se pare de fiecare dată că parcă-s într-un vis ciudat. Ceea ce este ironic, știu. Dar cartea, dacă reușești să îi prinzi stilul, e interesantă. Și aduce în discuție câteva idei în care eu cred. Cum ar fi că fericirea nu prea există. Și că putem să îi zicem simplu: absența nefericirii.

Dan Iancu – despre însumi
E poezie. Și nu prea… E scriitura lui Dan, ce să mai… Care este un tip lovit cu pucul la modul corespunzător. Așa că l-am regăsit în scriitura lui. Cu care nu prea am rezonat. Că nu prea le am cu poezia (sau ce-o fi ce scrie Dan). Dar a fost un exercițiu interesant: să citesc rândurile alea cu imaginea lui Dan în cap, de parcă mi-ar zice el chestiile alea din carte…

Dale Carnegie & Associates – Liderul influent
Stilul clasic de dezvoltare personală. Cu o recapitulare a ceea înseamnă leadershipul. Și cum să conduci oameni pe sistem mai nou, ca să îi zic așa, nu pe de ăla vechi de strigi la ei și nuș ce.

Karissa Thacker – Tools to Become an Authentic Leader and Your Best Self (audiobook)
Cam cum e aia de mai sus.

Ferdinand Jives: Stoicism: Guide to the Art of Ancient Stoic Philosoph (audiobook)
O cuvenită incursiune în stilul meu de viață, stoicismul. Ca un fel de revizuire a conceptelor, nimic mai mult.

Joe Dispenza – Distruge-ți obiceiurile nocive (juma de carte)
No comment.