Dacă te ajută cât de cât topurile pe care le săvârșesc, dă mai departe. Că poate îi ajută și pe alții :)

Top cărți trimestrul 3 din 2026

Locul 1. Peter Sloterdijk – Trebuie să îți schimbi viața: Despre antropotehnică

O lectură densă și provocatoare, dar care lovește fix unde trebuie dacă te interesează disciplina personală și auto-depășirea. Teza de bază e simplă, deși disecată filozofic: omul nu este un produs finit, ci o ființă care se construiește continuu prin exercițiu, obiceiuri și ritualuri repetate. Nu e motivațional ieftin, ci o analiză profundă despre cum fiecare alegere zilnică devine o tehnică prin care te transformi pe tine însuți.

Locul 2. Will Durant – Philosophy and the Social Problem

Una dintre lucrările de tinerețe ale marelui istoric al civilizației, în care Durant coboară filozofia din turnul de fildeș și o pune la treabă în piața publică. Mesajul e clar: gândirea marilor filozofi – de la Socrate la Nietzsche – e complet inutilă dacă rămâne o simplă gimnastică a minții și nu oferă soluții reale la inegalitate, educație și organizarea societății. O carte surprinzător de actuală pentru oricine caută pragmatism social.

Locul 3. Platon – Protagoras

Un dialog clasic și savuros care pune o întrebare pe cât de veche, pe atât de presantă astăzi: poate fi virtutea învățată, sau e doar un talent înnăscut? Confruntarea de idei dintre Socrate și maestrul sofist Protagoras este o lecție strălucită despre arta conversației, nuanțe și argumentare curată. E genul de text care te obligă să nu iei nimic de-a gata și să-ți pui la îndoială propriile convingeri din temelii.

Locul 4. Bertrand Russell – Political Ideals

Scrisă în plin carnagiu al Primului Război Mondial, cartea lui Russell este un manifest lucid împotriva concentrării oarbe a puterii și a idolatrizării banilor. Russell distinge tranșant între dorințele posesive (care ne fac să concurăm distructiv) și impulsurile creative (care ne unesc), pledând pentru un model social și economic gândit în jurul libertății individuale și a spiritului de comunitate. Se citește repede și lasă urme adânci.

Locul 5. William C. Dowling – Ricoeur on Time and Narrative: An Introduction to Temps et récit

O introducere clară și excelent structurată în monumentala operă a lui Paul Ricoeur despre timp și narațiune, un subiect altfel destul de greu de digerat în original. Dacă vrei să înțelegi cum dă sens mintea umană experiențelor prin povești și de ce narațiunile sunt singura noastră punte de legătură cu trecerea timpului, volumul lui Dowling e ghidul perfect: traduce concepte abstracte în mecanisme ușor de urmărit.

Locul 6. Richard Stephens – Oaia neagră (Black Sheep)

O lectură savuroasă și plină de umor științific, care ia la bani mărunți „obiceiurile proaste” – înjuratul, consumul moderat de alcool, flirtul sau asumarea de riscuri – și arată ce beneficii psihologice și evolutive ascund ele. Autorul folosește experimente reale de psihologie ca să demonstreze că lucrurile pe care societatea le consideră tabuuri mărunte funcționează de fapt ca supape excelente de eliberare a stresului și de gestionare a durerii.

Locul 7. Gelu Duminică – Viața în doi

O carte scrisă cu multă sinceritate, vulnerabilitate și căldură despre complexitatea relațiilor de cuplu în lumea de azi. Departe de a fi un ghid didacticist, volumul aduce în prim-plan realitatea crudă a conviețuirii: compromisurile reale, negocierea diferențelor, comunicarea atunci când lucrurile scârțâie și efortul de a rămâne împreună dincolo de faza inițială a îndrăgostirii.

Locul 8. Gilbert Murray and Euripides – Medea

Tragedia clasică a lui Euripide, însoțită de analizele și traducerea de referință ale lui Gilbert Murray, rămâne o radiografie necruțătoare a pasiunii scăpate de sub control, a trădării și a răzbunării. Dincolo de intensitatea dramatică, piesa te ține în tensiune pentru că explorează zonele cele mai întunecate ale psihicului uman, unde orgoliul rănit devorează orice urmă de rațiune și empatie.

Locul 9. Neil Smith and José Daniel Cabrera Peña – Jason and the Argonauts

O incursiune vizuală și narativă impecabilă în una dintre cele mai captivante legende ale lumii elene: expediția lânii de aur. Volumul reușește să îmbine ritmul de aventură pură cu contextul istoric și mitologic al Mării Negre și Colchidei, fiind susținut de ilustrațiile detaliate ale lui Cabrera Peña. E o bucurie de citit atât pentru relaxare, cât și ca o reimaginare a arhetipului călătoriei eroice.

Locul 10. Robert Rowland Smith – Mic dejun cu Socrate. Mari filosofi explicându-ți viața de zi cu zi

O carte simpatică foc și foarte utilă pentru oricine vrea să vadă cum se leagă marile concepte filozofice de o zi obișnuită: trezitul de dimineață, naveta, ședințele de la birou, mersul la sală sau cina. Rowland Smith ia filozofii grei (de la Kant și Descartes la Nietzsche) și îi așază la masa ta, explicându-ți ce ar zice fiecare despre micile dileme și automatisme care îți compun existența.

Cezary Pietrasik – Homo Idioticus: Why We Are Stupid and What to Do About It

Un duș rece, scris cu sarcasm inteligent și ancorat în științele cognitive, despre capcanele mentale și iluziile în care cădem zi de zi, indiferent de cât de deștepți ne credem. Cartea demontează cu metodă prejudecățile, biasurile de confirmare și efectul Dunning-Kruger, oferind totodată instrumente practice ca să ne prindem mai repede când suntem pe cale să luăm decizii complet iraționale.

Éric-Emmanuel Schmitt – Străbătând secolele. Cele două împărății

Continuarea marii fresce istorice și filosofice prin care Schmitt reimaginează istoria umanității prin ochii unui protagonist nemuritor, ajungând aici în zorii Egiptului antic. Dincolo de farmecul povestirii și de ritmul fluid caracteristic autorului, forța cărții stă în modul în care reflectează asupra puterii, a fricii de moarte și a nașterii primelor mari religii și structuri statale.

Joseph Conrad – Inima întunericului. Un avanpost al progresului

O capodoperă scurtă, grea și claustrofobică despre ce se întâmplă atunci când așa-zisa „civilizație” pierde contactul cu moralitatea și se lasă ghidată de lăcomie pură. Călătoria lui Marlow pe fluviul Congo este o coborâre în abisul colonialismului și al naturii umane, arătând cât de fragilă este de fapt fațada bunelor maniere atunci când omul scapă de controlul normelor sociale.

Jonas Salzgeber – The Little Book of Stoicism

Unul dintre cele mai accesibile, condensate și aplicate manuale de stoicism modern disponibile pe piață. Cartea este împărțită curat între teoria esențială (trihotomia controlului, cele patru virtuți cardinale) și o cutie cu zeci de exerciții practice pe care le poți folosi imediat când te enervezi în trafic, la birou sau când lucrurile nu ies așa cum ți-ai planificat.

Nicolae Sfetcu – Filosofii care au influențat dezvoltarea umanității

Un volum de tip compendiu care funcționează perfect ca hartă orientativă pentru oricine vrea să aibă o imagine de ansamblu asupra marilor curente de gândire. Fără pretenții academice hermetice, cartea trece în revistă figurile-cheie ale gândirii occidentale și orientale, arătând firul roșu prin care ideile lor au modelat știința, politica și valorile societății moderne.

Peter Hollis – Mental Models: 30 Thinking Tools that Separate the Average From the Exceptional

Un ghid practic și aerisit axat pe modele mentale – instrumente de gândire menite să te ajute să iei decizii mai bune și să vezi conexiuni pe care alții le ratează. De la principiul lui Pareto și inversiune, până la cercul de competență și gândirea de ordinul al doilea, volumul oferă lentile clare prin care poți analiza probleme complexe de business și de viață personală fără să te pierzi în detalii irelevante.

Ca orice expresie, și aia ce am zis sintetizează lucrurile. Căci discuția despre ce înseamnă ”în puterea ta” este una lunga, desigur.

Ca stoic practicant, în puterea mea înseamnă că am control doar asupra cum reacționez ce mi se întâmplă. Atât avem control. Toți. Nu putem controla ce ni se întâmplă. Doar cum reacționăm la asta.

Iar de întâmplat ni se întâmplă multe. Mult prea multe. Așa că în timp mi-am dezvoltat un sistem de gândire, cu aplicabilitate teribilă în viața de zi cu zi. Care îmi dă cât mai multă putere posibilă. Care să mă ajute să fac bine. Dar în condițiile mele, alea pe care le pot controla. Nu în condițiile altora, ale lumii, ale vremurilor, pe care nu le pot controla.

E mai mult de povestit pe tema asta. Hai din când în când în Poiana lu’ Chinezu. Că acolo povestim mult despre astfel de chestiuni. Și ne ajută. Pe toți. Și pe membrele și membri Clubului Poienarilor (cărora le mulțumesc pentru încredere), și pe invitații de onoare, dar și pe cei care – așa cum te invit și pe tine – încearcă pentru prima dată ”gustul” din Poiană.

Spre exemplu, octombrie este Luna Cerutului de Ajutor. Și avem șezători și workshopuri. Cu diverși specialiști și pe diverse teme. Despre când, cum și cui să cerem ajutor.

Îmi zici dacă vrei să afli mai multe. Și îți raportez. Dar e fain rău ce se întâmplă în Poiana mea, atât îți zic.

Dacă vii, să știi că te întâmpin cu AQUA Carpatica, cafea Melitta și Carol Beer. Care sunt partenerii mei tradiționali încă de la începuturile Poienii, motiv pentru care mulțumesc la modul corespunzător, cu drag și spor :)

Există anumite părți din viața ta în care este chiar foarte bine ce faci. Deși tu nu conștientizezi asta. Deși ție ți se pare că tot ce faci nu este bine. Eu cred că greșești.

Discuțiile din ultima vreme cu muuuuultă lume* m-au dus înspre niște concluzii… cum să le zic io… optimist de triste. Să-ți explic.

Eu am un indicator (ca să nu îi zic marker…) care îmi transmite când să duc discuția cu interlocutorul înspre o direcție mai profesională (pe cifre, obiective, KPIs alea alea) sau să mă duc într-o zonă mai personală.

Când mergem în zona personală, de multe ori ajung la întrebarea de baraj: ”Tu ce știi cel mai bine să faci?”. Aici intervine tristețea…

Marea majoritate a celor întrebați fac o mare pauză. Și când zic mare apoi chiar e mare. Adică zeci de secunde. S-a întâmplat să aștept chiar și 2 minute până să îmi răspundă (este o tehnică, recunosc, eu nu zic nimic până nu zic ei ceva).

Iar după această pauză vine, de cele mai multe ori, un răspuns construit în mare pe ideea ”păi, nu prea mă pricep foarte bine la ceva…”.

 Știi ce se întâmplă după aia, da? Încet, încet duc discuția înspre zona înspre o abilitate, o aptitudine, un skill, un cum vrei tu să îi zici. Despre care descoperim, împreună, că nu e că nu știe mare lucru să facă. Dimpotrivă. Pe măsură ce discutăm înțelegem amândoi (dar mai mult interlocutorul, că aici e combinația), că, de fapt, chiar se pricepe la ceva. Uneori chiar bine. Iar în câteva cazuri chiar fenomenal de bine.

Așa că, ajunși în acest punct, reiau întrebarea: ”Deci tu ce știi cel mai bine să faci?”. Aici intervine partea cu optimismul.

Căci pauza aia lungă inițială se scurtează la câteva secunde. Scurte. După care, inclusiv cu limbajul trupului schimbat, ca să nu mai zic despre tonul vocii, vin răspicat răspunsul: ”eu știu să fac asta!”.

Îți zic faza asta nu ca să mă laud că vezi doamne ce succese la hectar săvârșesc io. Ehe, am trecut de mult de faza când am nevoie de validarea celorlalți. Chiar am trecut.

Îți zic, totuși, că așa se întâmplă de multe ori în discuțiile mele cu cei care vin la povești cu mine pentru că vreau să dau un fel de speranță celor care văd ce zic io aici:

Oameni buni, dacă eu reușesc să fac asta, credeți-mă că și voi puteți.

Prin oameni buni înțeleg două categorii de oameni:

Categoria 1

Oameni care, din diferite motive, cred că nu se pricep cu adevărat la nimic.

Și care, eu cred cu tărie, greșesc amarnic. Pentru că se pricep. Doar că nu au știut cum să se valideze singuri. Dacă te simți în această categorie, caută pe cineva (eu îi zic antrenor) din categoria de mai jos. Care să facă cu tine cam ce am zis eu mai sus. Încearcă. Șansele sunt mari să te ajute mai mult decât poți crede.

Categoria 2

Coaci, consultanți, terapeuți, te-ai prins care-i faza.

Cărora le zic așa: eu nu-s de meserie. Și tot reușesc să ajung la niște rezultate. Că am școala vieții, cum ar veni. Și am niște vagoane de cărți citite. Dar nu e meseria mea. Eu discut cu oamenii pe alte teme și ajung în punctul ăsta în care văd ce lipsă de auto-validare dovedesc. Și cu toată lipsa mea de școală realizez că degeaba vin la mine să discutăm despre teme profesionale (insert here ce vrei tu), când buba e în altă parte.

 Așa că vă zic: dacă io, fără meserie, reușesc să ajung la niște rezultate, apoi voi cu meserie puteți mult mai mult decât mine. Doar să vreți. Doar să vă deschideți cu adevărat către nevoile lor.

Și când zic deschidere mă refer inclusiv la ceea ce experimentez de ceva vreme, cu rezultate remarcabile: sistemul #PlatestiCatCreziCaFace. Care fix asta înseamnă: oamenii care vin la mine plătesc cât pot, cât vor sau cât sunt dispuși. Ideea este că ei decid.

Vă încurajez, atâta cât vă permite timpul și bugetul, să faceți și voi la fel. Să vă deschideți către ceilalți inclusiv din punctul ăsta de vedere. Să le oferiți posibilitatea să vină la voi în condițiile lor. Că meserie știți. Și e păcat că nu ajutați cât de multă lume se poate. Care, altfel, poate nu ajung să fie ajutați. Poate.

Atât. Continuați.

*Am avut până acum 279 de întâlniri one to one, fizic sau online, pe sistemul #PlatestiCatCreziCaFace.

Pe 29 septembrie, între 12.00 și 17.00, la Timpuri Noi Square.

Intenția conferinței este să ne ajute să înțelegem de ce (cred eu cu tărie) stoicismul poate fi o armură foarte bună împotriva pericolelor care vin năvalnic din mediul digital.

Despre asta o să vorbim la Conferința Națională de Stoicism Digital.

– Cum redirecționăm atenția în fața algoritmilor care o exploatează

– Stoicismul și economia atenției: ce controlăm cu adevărat

– Teama de a rata ceva (FOMO) — o ”pasiune” stoică de gestionat

– Comparația socială online și disciplina impresiilor (phantasia)

– Cum construim echilibru emoțional în fața feedback-ului public

– Ce acceptăm și ce schimbăm în relația cu AI-ul și automatizarea

– Stoicismul și anxietatea față de viitor în era disruptivă

– Virtutea (arete) rămâne posibilă când mașinile ne înlocuiesc munca?

– Digital detox ca exercițiu stoic de memento mori al confortului

– Rutine de igienă digitală inspirate din practica stoică zilnică

Bine, dacă ai mai fost la evenimentele mele, știi că, de fapt, plecăm de la niște subiecte și ajungem în alte galaxii. Natural, firesc, ca-n viață. Așa că pornim de la alea de mai sus. Și apoi vedem noi unde ajungem.

Mai ales că invitatele și invitații mei știu oleacă de bătaie pe zona asta. Carevasăzică o să ne luăm niște ”scule” de la ei, care să ne ajute să trăim măcar un pic mai bine în viața noastră.

Participarea la conferință, fizic sau online, se face pe sistem #PlatestiCatCreziCaFace. Imi dai mesaj pe cristi@strongpoint.ro si vorbim acolo mai multe.

Mulțumesc partenerului de locație Vastint Romania și partenerilor deja tradiționali 5 to go, AQUA Carpatica, Artesana, Eisberg Romania și Saga Space.

De ce răzgândiri? Pentru că nu știu cum ești tu, dar io știu că toată viața este un mare șir de mici răzgândiri. Și, din când în când, răzgândirile astea sunt mari. Uneori colosale.

Și, dintre toate răzgândirile astea, doar unele sunt bune. Ei bine, eu despre astea vreau să vorbesc cu invitații mei. Că trag cu nesaț nădejde că o să ne ajute să învățăm de la ei. Și, pe cât posibil cât de cât ideal, să ne ajute să trăim un pic mai bine în viața noastră.

Pentru sa participa la ce organizez eu în Poiană, ai două opțiuni: vii punctual la o șezătoare sau la un workshop din cele de mai jos pe sistem #PlatestiCatCreziCaFace sau îți faci abonament în Clubul Poienarilor.

Îmi dai mesaj pe cristi@strongpoint.ro și îți dau mai multe detalii acolo.

Luna Răzgândirilor Bune în Poiana lu Chinezu

Șezători (toate încep la 18.00 și durează cam până pe la 20.00):

Daciana Sârbu – 1 septembrie

Dan Baba Pătrașcu – 2 septembrie

Marius Tudosiei – 3 septembrie

Endi Ungureanu – 8 septembrie

Cristian Florea – 15 septembrie

Laura Invăncioiu – 24 septembrie

Kira Hagi – 30 septembrie

Workshopuri (toate încep la 18.00 și durează cam până pe la 20.00):

7 septembrie – Cum să înveți să spui NU celorlalți (ca să îți spui DA ție)

18 septembrie – De ce să nu ai așteptări în relația cu ceilalți doar estimări

21 septembrie – Cum să intri în mindsetul de autenticitate eficientă

28 septembrie  – Cum te ajută Critical Ignoring să trăiești mai bine în viața ta

Aia zic :D

Pierre Hadot – Ce este filosofia antică

Pierre Hadot ne propune o redescoperire fundamentală a filosofiei clasice, privită nu ca un sistem abstract de dogme academice, ci ca un mod de viață și o formă de terapie spirituală. Autorul demonstrează cum școlile filosofice din antichitate (precum stoicismul, epicureismul sau platonismul) foloseau exercițiile spirituale pentru a transforma complet modul în care indivizii percepeau lumea și își trăiau existența, oferind o perspectivă profundă asupra modului în care teoria se împletește organic cu practica cotidiană.

Bertrand Russell – Our Knowledge of the External World

Această lucrare clasică a lui Bertrand Russell explorează problemele fundamentale ale cunoașterii și percepției, militând pentru aplicarea metodei științifice și a logicii matematice în filosofie. Russell analizează modul în care construim imaginea lumii exterioare pornind de la datele noastre senzoriale imediate, oferind o demonstrație de rigurozitate intelectuală care a pus bazele filosofiei analitice moderne și a redefinit relația dintre minte, limbaj și realitatea fizică.

Lou Marinoff – Plato, Not Prozac!: Applying Eternal Wisdom to Everyday Problems

Lou Marinoff deschide calea consilierii filosofice în viața modernă, sugerând că marile dileme ale existenței noastre — de la probleme de cuplu și crize profesionale, până la lipsa de sens — pot fi gestionate mai bine prin dialog cu marii gânditori ai lumii decât prin medicație. Cartea este un ghid practic care traduce ideile lui Platon, Aristotel, Kant sau ale filosofilor orientali în strategii concrete pentru a face față stresului zilnic, oferind o alternativă intelectuală și profundă la psihoterapia clasică.

Cristian Iftode – Viața bună. O introducere în etică

Cristian Iftode oferă o incursiune extrem de accesibilă și profundă în lumea eticii, redefinind conceptul de „viață bună” nu ca pe o acumulare de bunuri, ci ca pe o căutare activă a virtuții, a sensului și a echilibrului interior. Autorul navighează cu eleganță printre marile curente etice ale istoriei, conectându-le direct la dilemele societății contemporane și invitându-ne să ne analizăm propriile valori pentru a ne construi o existență autentică, conștientă și responsabilă din punct de vedere moral.

Amy Chua – Political Tribes: Group Instinct and the Fate of Nations

În această analiză socio-politică pătrunzătoare, Amy Chua explorează puterea distructivă și adesea ignorată a tribalismului de grup în politica globală și internă. Autoarea demonstrează cum instinctul ancestral de apartenență la un grup (etnic, religios, social) dictează deciziile politice și cum ignorarea acestei realități de către elite a dus la eșecuri majore în politica externă, oferind un semnal de alarmă privind polarizarea profundă care amenință însăși stabilitatea democrațiilor moderne.

Kai Whiting și Leonidas Konstantakos – Being Better: Stoicism for a World Worth Living In

Dincolo de simpla reducere a stoicismului la un instrument de dezvoltare personală sau reziliență individuală, această carte redefinește stoicismul ca pe o filosofie profund comunitară și ecologică. Autorii argumentează că a fi un stoic bun înseamnă a contribui activ la binele comun, la protejarea planetei și la combaterea nedreptăților sociale, oferind cititorului modern o busolă etică puternică pentru a naviga prin provocările complexe ale lumii actuale.

Ran Lahav – Stepping Out of Plato’s Cave

Ran Lahav, unul dintre pionierii consilierii filosofice, ne invită la o călătorie interioară de eliberare din „peștera” iluziilor cotidiene și a tiparelor mentale rigide. Cartea explorează modul în care reflecția filosofică profundă și contemplarea pot deveni instrumente practice pentru a accesa o dimensiune superioară a conștiinței, ajutând cititorul să se conecteze la esența propriei ființe și să trăiască o viață caracterizată de libertate interioară, claritate și înțelegere autentică.

Morgan Housel – The Psychology of Money: Timeless lessons on wealth, greed, and happiness

Morgan Housel demonstrează cu brio că deciziile noastre financiare nu sunt dictate doar de formule matematice și date economice, ci, mai presus de toate, de orgoliu, emoții, istoric personal și perspective subiective. Printr-o serie de povestiri captivante și lecții atemporale, cartea ne arată cum comportamentul în fața banilor este mult mai important decât nivelul de inteligență, oferind sfaturi prețioase despre cum să ne controlăm lăcomia și să cultivăm răbdarea pentru a ne cumpăra adevărata libertate.

Nicholas Fearn – Zeno and the Tortoise: How to Think Like a Philosopher

Această carte este un ghid ingenios și plin de umor care distilează cele mai importante instrumente de gândire din istoria filosofiei în lecții practice pentru viața de zi cu zi. Nicholas Fearn prezintă ideile unor mari gânditori (de la paradoxurile lui Zenon la utilitarism), arătându-ne cum să folosim conceptele filosofice pentru a ne ascuți gândirea critică, a detecta argumentele false și a aborda problemele complexe cu claritatea și agilitatea unui filosof de carieră.

Martin Buber – I and Thou

Capodopera lui Martin Buber explorează natura profundă a relațiilor umane și conexiunea noastră cu divinitatea, propunând o distincție revoluționară între relația de tip „Eu-Tu” (bazată pe dialog autentic, prezență totală și reciprocitate) și cea de tip „Eu-Acela” (în care celălalt este privit ca un obiect de utilitate sau analiză). Această lucrare filosofico-teologică profund poetică ne îndeamnă să renunțăm la distanțarea rece în interacțiunile noastre și să ne deschidem sufletul către întâlniri autentice, singurele capabile să ofere sens existenței noastre.

Irvin D. Yalom – Problema Spinoza

Împletind cu măiestrie faptele istorice cu ficțiunea psihanalitică, renumitul psihiatru Irvin Yalom explorează destinele paralele a două figuri contrastante: filosoful evreu din secolul al XVII-lea, Baruch Spinoza, excomunicat pentru ideile sale revoluționare, și Alfred Rosenberg, ideologul antisemit al regimului nazist, obsedat de geniul lui Spinoza. Romanul devine o analiză fascinantă a libertății de gândire, a puterii rațiunii în fața fanatismului și a complexității minții umane, oferind o lecție profundă despre supraviețuirea ideilor dincolo de opresiune.

Ran Lahav – Handbook of Philosophical Companionships

Conceput ca un ghid de referință teoretic și practic, acest manual semnat de Ran Lahav definește conceptul de „însoțire filosofică” (philosophical companionship) — un format de dialog în grup bazat pe ascultare profundă, contemplare comună și explorare existențială. Cartea oferă instrucțiuni pas cu pas despre cum pot fi organizate aceste întâlniri menite să depășească simpla conversație intelectuală de salon, transformând grupurile de discuții în spații de conectare interumană autentică și căutare colectivă a înțelepciunii.

G. T. W. Patrick – The Fragments of Heraclitus

Această lucrare clasică de traducere și comentariu academic aduce în prim-plan gândirea enigmatică și profundă a lui Heraclit din Efes, filosoful „curgerii universale” și al logosului. G.T.W. Patrick adună fragmentele rămase de la acest gânditor presocratic și le analizează cu atenție, ajutându-ne să pătrundem în metafizica sa bazată pe armonia contrariilor, focul creator și ideea că totul se află într-o continuă transformare (faimosul panta rhei).

Jeffrey M. Schwartz și Sharon Begley – The Mind and the Brain: Neuroplasticity and the Power of Mental Force

Scrisă la granița dintre neuroștiințe, psihologie și filosofie, această carte revoluționară demonstrează cum efortul mental conștient și focalizarea atenției pot modifica fizic structura și funcționarea creierului. Autorii folosesc cazurile clinice de tratare a tulburării obsesiv-compulsive pentru a argumenta existența „forței mentale libere”, aducând argumente științifice solide în favoarea ideii că mintea noastră nu este doar un produs pasiv al creierului, ci un agent activ capabil să își reconfigureze propriul suport biologic.

John Ferguson – A Comprehensive Guide to Stoicism

Această lucrare reprezintă una dintre cele mai detaliate și riguroase introduceri în întregul curent stoic, trasându-i evoluția de la fondarea sa de către Zenon din Citium în Atena, până la stoicismul roman târziu reprezentat de Seneca, Epictet și Marcus Aurelius. John Ferguson analizează sistematic cei trei piloni ai filosofiei stoice — logica, fizica și etica — oferind cititorilor o resursă academică esențială pentru a înțelege profunzimile teoretice din spatele acestei școli de gândire.

Diogenes Laërtius – The Stoic Philosophers

Această compilație valoroasă extrasă din celebra lucrare istorică a lui Diogene Laerțios oferă o perspectivă unică, direct de la sursă, asupra vieților, anecdotelor și doctrinelor primilor mari stoici. Volumul ne dezvăluie nu doar teoriile rigide ale școlii din Stoa, ci și personalitățile vibrante, comportamentele excentrice și spiritul etic al gânditorilor care au pus bazele acestui curent, fiind o lectură indispensabilă pentru oricine dorește să exploreze istoriografia antică.

Veronica Stănică – Teoria lucrului bine făcut

Foarte bine scrise povestirile din această carte. Cu schepsis. Și cu întorsături de situație, care îți cam pun feng shuiul pe bigudiuri. Dar tocmai de aceea o lectură agreabilă. Pe care o recomand.

Bun. Provocarea pe care o lansez împreună cu Ateliere Fara Frontiere sună așa: spune-mi (sau arată-mi foto sau video) cum ai reutilizat/refolosit un echipament IT.

Cu cât mai creativ, cu atât mai bine. Și când zic creativ nu mă refer neapărat la ceva mare operă de artă (deși mi-ar plăcea mult să vad așa ceva!). Ci mă refer la un creativ mai util, ca să îi zic așa. Adică ai transformat ”scula” aia IT în ceva cu o nouă utilitate.

Da, știu, provocarea este mai generală, așa. Dar așa am vrut. Intenționat. Ca să nu îți îngrădesc opțiunile. Și ca să poți să dai tălpiță creativității tale.

Zicea că dau și premii. Le vezi mai jos. Nu ce concurs sau ceva. Că, după cum vezi, am de unde oferi. Și o fac cu drag Așa că răspunde tu la provocarea asta și ai mari șanse să primești un premiu

Premiile sunt după chipul și asemănarea mea, ca să zic așa. Că e provocarea mea, cum ar veni. Dar nu-s de colea, știi cum zic

Aștept răspunsurile tale scrise, foto sau video până pe 28 iunie la finalul zilei. Le poți pune pe interneți pe conturile tale, dar să folosești aceste 2 htaguri ca să le pot identifica: #refolosire#ReuseAwarenessChallenge. Sau să mă tragi de mânecă în mesaje sau comentarii că participi la provocare.

Premii

– O oră de consultanță cu mine. Pe teme de antreprenoriat, marketing, branding personal sau despre cum să trăiești un pic mai bine în viața ta. Că oleacă de bătaie știu pe zonele astea

– Participare la ConfCast – Conferința Națională de Podcasting, 30 iunie, intre 12.00 – 17.00, la Orange Tandem Bucuresti. Printre vorbitori: Mihai Morar, Manuela Ciugudean, Vlad Petreanu, Damian Drăghici, Flavia Voinea, Radu Constantin, Răzvan Vintilescu și altele și alții.

– Participare la Conferința Națională de Stoicism Digital, 29 septembrie, la Orange Tandem București (agenda în curând).

– Participare la oricare din conferințele pe care le organizez cu marca Strong Point, mai pregătim încă 3 pînă la finalul anului (le anunțăm cât de repede).

– Abonament lunar la evenimentele din Poiana lu’ Chinezu. Avem multe șezători cu oameni faini și multe workshopuri. Pregătim un club de carte, o serie de degustări, adică treabă serioasă

– O invitație ca speaker la una din șezătorile din Poiana lu Chinezu. Dacă nu știi despre șezătorile astea, îți explic. E foarte fain

– Un episod de podcast filmat super-profi la Saga Space. Aici ai de ales: ori să fii tu moderatoare sau moderator (invitata sau invitații ți-i stabilești tu), ori să vii ca invitat/ă în podcastul meu.

– La alegere, cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” sau cartea scrisă de mine și colegii de la Kooperativa 2.0 ”Marketing online – pe plus sau pe minus?”.

Abia aștept să văd cum răspunzi la provocarea mea. Că s-ar putea să iasă ceva foarte fain din toată tărășenia asta, zic

Cu mențiunea că o să tot povestesc în perioada următoare despre partenerii mei de la Ateliere Fara Frontiere. Care fac lucruri excepționale. Și despre care, din păcate, puțină lume știe…

Spre exemplu, câtă lume știe că ei sunt ”vinovați” de faptul că peste 8.000 de persoane din medii vulnerabile au fost integrate în piața muncii. Uau… 8.000!

Sau că au donat peste 38.000 de echipamente IT, pe care le-au asamblat din peste 760 de tone de deșeuri din echipamente electrice și electronice.

În fine, este mult de povestit despre câte lucruri faine fac cei de la AFF. Că de aia zic: o să îți mai tot zic. Pentru că merită să se știe că, totuși, în România asta a noastră, pârdalnică până la prăsele, se întâmplă și așa ceva frumos, știi cum zic…

Aia zic :)

Am fost în sute de podcasturi. Așa că am tot putut să văd diferența de calitate între ele. Pe linie de sunet, imagine și set-up. Și nu este deloc întâmplător că cele care sunt #umpic mai bune la toate aceste trei criterii sunt podcasturile care au #umpic (mai mult…) succes.

Explicația ține de modul care toți ticăim. Fără excepție. Și anume: ne place să consumăm calitate. Din ce în ce mai mare calitate. Și din ce în ce mai multă calitate.

Ce înseamnă calitate? Păi, asta depinde întotdeauna de propriul sistem de referință. Pentru unii calitate este ceva ce pentru alții este sub-calitate. Și invers.

Dar există, totuși, un numitor comun al tuturor: un standard din ce în ce mai ridicat de percepție. Care înseamnă, în esență, fix asta: am ascultat atât de multe podcasturi la o calitate din ce în ce mai mare încât ne-am setat, fără să realizăm, un standard minim în ceea ce privește calitatea unui podcast.

Știi tu, ai reacționat de multe ori astfel: neeeee, nu se aude prea bine, nu mai ascult. Sau: neeeee, e urâtă imaginea, nu mă mai uit.

Suntem specializați în sunet și imagine? Nu, desigur. Puțini suntem. Dar standardul tău minim de calitate, construit după muuuult consum, îți zice ce să accepți și ce să nu accepți.

Cu acest standard minim de calitate (o percepție, până la urmă) se luptă mulți podcasteri. Pentru că, sigur, un microfon decentuț te ajută să îți faci treaba. Și o cameră cât de cât, fie și telefon. Doar că în cele mai multe cazuri asta nu mai este de ajuns. Pentru că s-a ”înălțat” standardul minim de calitate al oamenilor.

Și vin și ți-o zic direct: dacă faci un podcast și nu prea ești mulțumit/ă de cum sună/ se vede, ia hai să povestim. Că de când am achiziționat Saga Space, am început să știu oleacă de bătaie despre ce înseamnă producția video și audio care să fie peste standardul ăla minim de calitate în percepția oamenilor.

Avantajele pentru tine sunt triple, ca să zic așa:

– vii la studioul gata aranjat (poți alege între zeci de set-upuri pe care ți le pune la dispoziție) și te focusezi doar pe a purta discuția cu invitații tăi

– primești înregistrarea brută și, în funcție de ce vrei, cuts din înregistrare ca să le folosești unde vrei tu

– calitatea imaginii și a sunetului este, cum ziceam, peste standardul minim de percepție.

Ah, ca să nu mai zic despre locația Saga Space: în buricul Bucureștiului, între Romană și Universitate. Ceea ce înseamnă că îți mărești masiv șansele ca invitații să vină la un podcast tocmai pentru că este ”în centru”. Dap, așa se întâmplă. Pe verificate.

Bine, și dacă te gândești te apuci de un podcast putem să povestim. Că în cazul tău e și mai complicat. N-ai istoric cu această ispravă. Și crede un bătrân chinezu, nu e așa de ușor pe cât pare. Așa că mai bine vii la noi, tragi un set de podcasturi de test (am un pachet foarte bun în perioada asta) și măcar știi dacă vrei să mergi înainte sau nu. Să nu te apuci să faci investiții într-un studio și apoi să îl lași în paragină (se întâmplă muuuuult mai des decât mi-ar plăcea să aud…).

Dacă îmi dai un mail pe cristi@strongpoint.ro, îți zic mai multe. Și îți dau un filmuleț unde poți să vezi set-upurile. Și îți zic și ce variante de podcast poți să tragi la noi, la Saga Space.

Serviciu complet, știi cum zic.

Aia zic :)

Pe stilul consacrat la #RaftulLuiChinezu, ai Top 10. Pe două categorii, fiecare cu câte 5 locuri în top. Ca să îți fie mai ușor de ales, dacă e.

Top 5 cărți ne-beletristice

Locul 1. Joseph Campbell – Căi ale fericirii; Mitologie și transformare personală
Uau, ce carte… Una de la care mi-am luat un pic de rușinică. În sensul că am tot amânat să citesc ceva scris de acest autor pe motiv că nu mă simțeam pregătit. Că știam că este o somitate în domeniu. Când colo, Campbell scrie atât de bine, de frumos, de prietenos… Pe înțelesul tuturor, dar explicând niște lucruri fundamentale. Recomand cartea din tot sufletul.

Locul 2. Andrei Cornea – Epicur și epicureismul antic
Am citit-o cu pixu-n mână. Mă rog, cu Remarkableul în mână. Că tare m-am obișnuit cu scula asta. Este o carte de referință pentru a înțelege gândirea lui Epicur. Avantajul că este scrisă în română de un mega filosof și autor este unul indubitabil. Pentru că vorbim despre un sistem filosofic aici. Care se bazează pe cuvinte, cum ar veni. Iar a înțelege în limba ta ce a vrut să spună Epicur este de mare, mare ajutor. Mai ales că primești și mai multe interpretări. Și explicații. E beton cartea pentru amatorii genului.

Locul 3. Philip Roth – De ce scriem
O colecție de interviuri, eseuri și discursuri de acceptare a tot felul de premii pe care le-a primit venerabilul scriitor (a scris 31 de cărți). Nu m-a atras neapărat aspectul implicit biografic al cărții. Deși este de valoare, clar, dacă te pasionează chestiunea. Dar mai mult mi-au plăcut atât divagațiile, să le zic, pe teme de teorie literară (în principal despre lupta scriitorului cu lumea, cu creația sa și cu sine însuși), cât și imensa listă de recomandări de cărți pe care le face Roth, deși cumva adiacent, cu rol de exemplificare.

Locul 4. Epictet – Discurs viu
Eu cred că Epictet, așa cum ne-a parvenit (cum zic inteligenții) în decursul veacurilor este un fel de Messi pe linie de stoicism. La acest vorbitor (că autor nu putem să îi zicem, nu a scris nimic, ce avem avem de la alții care au notat ce a zis) mi se pare că sunt cel mai clar enunțate și structurate principiile de bază ale stoicismului. Sigur că un Marcus Aurelius sau un Seneca sunt mai ușor de citit și de înțeles. Dar miezul stoicismului este epictetian, zic.

Locul 5. Hermann Simon, Costin Ciora – Confesiunile unui om de pricing
O carte foarte utilă pentru oamenii de business care nu prea și-au pus problema cât de important este să pui prețul corect pe produsele sau serviciile pe care le oferi. Te pun pe gânduri cartea. Că o închizi cu multe idei. Cu multe unghiuri de analiză, dacă vrei, legate de modul în care ți-ai pus tu prețurile. Și te provoacă să le regândești. De aia zic din nou: foarte utilă cartea.

Celelalte cărți citite, nu (chiar…) neapărat în ordinea preferințelor sunt după cum urmează:

VS Ramachandran – Ce ne spune creierul
Fascinantă carte. Pentru că autorul a studiat o viață întreagă anumite defecțiuni (că nu știu cum să le zic) extreme ale creierului. Și a tras concluzii legate de funcționarea creierului în general. Chestiuni care ne ajută foarte mult să înțelegem cum gândesc și trăiesc alții, dar și, dacă suntem cu adevărat deschiși, cum ticăim noi înșine…

Jacob Bronowski – Ascensiunea omului
O carte care a fost ecranizată de BBC. Sau cartea a apărut după ce a fost făcut serialul. Ceva de genul. Oricum nu contează asta. Ce contează cu adevărat este că această carte este una din cele mai faine combinații de știință, erudiție și cultură arătate de un autor, care, din toate punctele de vedere, îmi pare că este o somitate.

Jia Tolentino – Oglinda care deformează
Mai multe eseuri scrise de o feministă. Dar o feministă care vrea să te ajute, nu să te pună la colț (după cum argumentez în acest filmuleț). Abordează feminismul din mai multe perpective. Și ne ajută să înțelegem ce înseamnă a fi femeie într-o lume dominată de bărbați. Dar și ce înseamnă să fii femeie într-o lume în care celelalte femei uneori sunt cei mai mari dușmani ai… femeilor.

Gaius Musonius Rufus – Prelegeri morale
Stoic fiind, era musai sa il am in biblioteca pe musiu Rufus. Fără să fie o carte de căpătăi, este una respectabilă. Cam cum a fost și autorul, un senator respectat în epocă, care a avut o puternică influență stoică asupra lumii romane. Ce este de apreciat la el este că nu inventează nici apa caldă, nici coada la prună pe linie de stoicism. Ci întărește și explică în felului lui despre ce-i vorba cu acest mod de viață, față de care el a dovedit o consecventță de apreciat.

Travis Bradberry – Inteligența emoțională
Probabil una din cărțile care adună la un loc tot ce ai nevoie dacă vrei să înțelegi cât mai bine care-i faza cu acest concept de inteligență emoțională. Că asta și-a propus autorul: cartea să fie o resursă utilă. Și este. Indiferent ce capitol ai citi, în orice ordine, afli ”căprării” despre inteligența emoțională. Și te ajută să înțelegi la ce te-ar putea ajuta, dacă e.

Madi Rădulescu – Mentalitatea de colaborare
Este un fel de manual despre cum să faci să fie bine, să nu fie rău (pardon my Ffrench) pe zona de cum să colaborezi tu cu ceilalți și/sau cum să îi faci pe cei cu care lucrezi să colaboreze bine. Între ei. Cartea este, pe scurt, una din ”sculele” pe care orice om de business ar trebui să le aibă în trusa managerială. Recenzia video aici.

Cristiana Todiresei – Femei care suferă prea mult
Cum este cartea asta… Despre o afecțiune foarte puțin cunoscută, greu diagnosticabilă și care afectează una din zece femei. O admir pe Cristiana că a scris această carte și că a povestit despre viața ai cu această afecțiune. Este o carte care o să ajute multe femei care, din nefericire, nu înțeleg ce este cu ele și, mai ales, nu înțeleg de ce ceilalți le judecă ca pe niște vinovate…

Daniel David – Psihologia poporului român
Tare m-am chinuit cu cartea asta… Nu pentru că autorul ar avea ceva vină. Ci pentru că este o carte tehnică. De sociologie. Iar asta este foarte greu de urmărit. De aia m-am chinuit cu ea. Dar, altfel, foarte interesantă dintr-o perspectivă de sociologie istorică, dacă vrei. În sensul că este vorba despre un studiu amplu făcut despre psihologia poporului român la nivel de 2015. Ceea ce nu ar fi rău să mai avem și acum, după 10 ani. De studiu zic. Nu de psihologie…

Alan & Barbara Pease – De ce bărbații sunt neglijenți, iar femeile mereu prevăzătoare
Nu știu ce să zic despre cartea asta… Am luat-o să o citesc pentru că mai citisem ceva de acești soți în trecut. Și nici atunci nu mi-a plăcut. Dar rămăsesem cu niște chestii din ea. Ceea ce am pățit și cu asta. Că nici asta nu mi-a plăcut. Dar am rămas cu chestii din ea. Nu neapărat cu ceva în care să cred. Dar cu ceva care m-a pus pe gânduri. Deci un câștig, cum ar veni.

M. Riemschneider – Lumea hitiților
Am recitit această carte pentru că, din când în când, mă ia din nou flama cu hitiții. Civilizație față de care am o atracție pe care nu mi-o pot explica. O fascinație, de fapt. Iar autoarea are un stil de a-ți explica lucrurile care te face să înțelegi mai bine faptul că hitiții sunt greu de înțeles priviți de la 3.000 de ani după ce au dispărut subit ca civilizație. De unde și fascinația mea. Cred…

Epictet – Manualul (antidepresiv la purtător)
Se aplică ce am zis mai sus despre Epictet, nu reluăm să nu ne pierdem vremea reciproc dezavantajos.

Top 5 cărți beletristice

Locul 1. Octavian Soviany – Un păstoraș din Ardeni
Eu sunt mare, mare fan de Octavian Soviany. Are și o secțiune de autor pe blogul meu, atât de mult îmi place. Seria asta Lelian, din care face parte această carte (și cea de mai jos) este una superbă: despre viața lui Paul Verlaine. Dar scrisă la persoana I și cu multe… înflorituri foarte faine. O recomand din suflet, așa cum zic și în recenzia video făcută.

Locul 2. Octavian Soviany – Între limburi
Se aplică ce am zis mai sus, este ultima (din păcate…) carte din seria Lelian.

Locul 3. Andrei Ruse – Ce rămâne din noi
Ce plăcut m-a surprins cartea lui Andrei… Cu care mi-am băut niște beri. Și pe care l-am citit constant. Dar nu mă așteptam la o carte care să aibă atâta sevă terapeutică, dacă vrei. În sensul că povestea este despre un bătrân care își reamintește viața povestindu-i prin ce a trecut unui tânăr pe care îl întâlnește când a venit să viziteze apartamentul copilăriei lui. Captivantă această privire în viața unui om, în care vezi atât de multe chestii strâmbe în relațiile familiale încât te cam ia cu tremurici din când în când atunci când realizezi că ți se aplică și ție multe dintre ele… Vezi și recenzia video.

Locul 4. Flavius Buzilă – Domnu’ Hara
Nici nu știu de când nu am mai râs așa cu lacrimi citind o carte. Povestește Flavius niște întâmplări acolo de foioioioi. În același timp, are niște pagini panseistice, să le zic așa. Niște mini-eseuri, dacă vrei. Pe diferite teme. Care te pun pe gânduri. Alternanța asta între râs și cugetare îți aduce multe în viață când citești cartea.

Locul 5. Ana Maria Negrilă – Grădina alchimiștilor
Este una din cele mai bune scriitoare de pe la noi de ficțiune istorică. Are un condei care te ține agățat de pagini, cum ar veni. Peste care așterne un strat gros (pardon my French) de super-documentare despre stilul epocii în care se desfășoară acțiunea, adică secolele XV – XVI. Și apoi aruncă încă ceva: o erudiție care nu i-a venit dincăutări pe google sau promptare de ChatGPT. Pe scurt, o combinație care te prinde.

Celelalte cărți citite, nu (chiar…) neapărat în ordinea preferințelor sunt după cum urmează:

Cristian Gheorghe – 1968
Cum ar fi fost dacă Ceaușescu ar fi mierlit-o în 1968? Eu cu întrebarea asta am rămas după ce am citit cartea lui Cristian Gheorghe. Bine, cartea este de fapt, despre o tentativă de atentat (al rușilor, desigur) la adresa lui Ceaușescu. În 1968. Când dictatorul nostru cică s-ar fi pregătit să se deschidă către Occident pe model cehoslovac. Scrisă bine, cu nerv, te ține în tensiune cum trebe, cartea e numai bună de făcut film din ea. Recenzia video aici.

Mihnea Arion – Îngeri și marțieni
Un roman de debut foarte bun. Cu un personaj, Marțian, care te fascinează. Din multe puncte de vedere. Dar în special din perspectiva limbajului. E greu să încadrezi cartea asta într-un stil. Nu e polițistă, dar ar putea fi. Cum ar putea fi carte de psihologie aplicată, dacă vrei. Poți să o descrii în multe feluri. Și, dacă te apuci să o citești, te avertizez: o să găsești pagini întregi de improvizație… hip hop. Nu îți zic mai mult :D

Florence Knapp – Trei vieți
Interesantă abordare. Că nu știu cum să îi zic. Adică autoarea pornește de la povestea unui cuplu, în care soțul este un mârlan abuziv și diabolic. Și imaginează trei scenarii în care familia, cu cei doi copii, ar fi putut să trăiască. Și merge cu aceste scenarii în paralele. Și îți dai seama cât de mult poate schimba un gest, o intenție dusă până la capăt, un context, un ceva. O carte care îți arată cum e viața, cât de plăpândă este și, în același timp, cât de frumoasă ar putea deveni.

Lidia Yuknavitch – Bietele spinări ale copiilor
Carte grea de tot… Bine, pe de altă parte, nici nu te aștepți de la această autoare să scrii ceva cu care să adormi seara înainte de culcare, cum ar veni. Scriitura ei este tăioasă, dură, penetrantă. Deloc plăcută. Dar, cumva, necesară. Măcar din când în când. Încă mai am în minte imaginea fetiței care se gândește la vulpea care și-a ros laba ca să scape dintr-o capcană…

La cele trei cărți de mai jos făceam referire când am zis ”ș-un pic”. Pentru că, da, sunt cărți. Doar că sunt, de fapt, albume de fotografii. Superbe. Uluitoare unele dintre ele. O încântare. Toate trei.

Cosmin Bumbuț – Selected works

Alex Gâlmeanu – As I Found It

Ioana Moldovan – Nature

Și am mers pe două direcții:

1. Să dau din umeri din ce în ce mai des la ce (îmi) fac alții.

Stoicismul pe care îl practic de ani de zile m-a ajutat imens pe linia asta. Mai ales principiul de bază: să te preocupe doar ce poți controla. Iar ce (îți) fac oamenii nu poți controla. N-ai cum. Tot ce poți controla este reacția ta la ce (îți) fac oamenii. Iar datul din umeri este ceva ce categoric poți controla.

2. Am redus drastic emoționalul în relația cu ceilalți

Am căutat multă vreme cum să fac asta. Până când mi-a picat fisa: să renunța la așteptări. Asta era! Așteptările în raport cu ceilalți vin la pachet cu niște încărcături mari emoționale. Care ”pușcă” imediat ce așteptările nu ni se împlinesc. Așa că e mai bine să nu avem așteptări. Bine, bine, dar cu ce le înlocuim? Că doar trebe să avem oameni în viața noastră și să relaționăm cu ei? În timp mi-am răspuns singur: cu estimări. De ce? Pentru că estimările fac apel la rațional, nu la emoțional. Iar raționalul este mai ușor de gestionat decât emoționalul.

Concret, ce înseamnă asta? Înseamnă că atunci când intru într-o relație — fie ea de prietenie, profesională sau de orice alt tip — nu mai plec de la premisa că celălalt va face X sau Y. Plec de la o estimare bazată pe ce știu despre acel om. Dacă estimarea se confirmă, bine. Dacă nu, recalibrez. Fără dramatism, fără suferință inutilă. Exact cum ai face cu orice altă prognoză în viață: o ajustezi pe baza noilor date, nu te prăbușești din cauza ei.

Nu e o abordare rece sau cinică. E, de fapt, cel mai onest mod în care poți relaționa cu oamenii — văzându-i așa cum sunt, nu așa cum îți dorești tu să fie. Ceea ce îți doresc și dumitale, dragă cetitorule…

Aia zic.