Ce ironie tristă! Acum o săptămână vorbeam cu un arheolog, deci de formație istoric, cum că ar trebui să fim cât putem de obiectivi în ceea ce privește așezarea noastră strategică și geografică, la margine de imperii, căci nu am fost nici mai nenorociți, nici mai fortuiți ca alții. Toate popoarele pământului au trecut prin momente bune și/sau mai puțin bune. Nu suntem nici miezul planetei și nici nația cea de pe urmă, suntem doar un popor între alte popoare, atât și nimic mai mult. Astfel încât vrem, nu vrem, avem locul nostru în istorie și am contribuit cum am putut la evoluția umanității. Teoriile dacopaților suferă cronic de lipsă de substanță și de dovezi, la fel cum teoriile celor ce duc ideea de român și Românie în derizoriu sunt pe același palier. Mai discutam cu arheologul de care pomeneam și de faptul că turcii, cu care am avut atâtea de împăr(ă)țit de-a lungul vremurilor, ne poartă un oarece respect, atunci când se referă la noi glăsuiec cu ”Rumania”, nu folosesc vreo denumire care să se termine în ”-stan”, ca Bulgaristan, de exemplu. Ironia tristă este că noi înșine transformăm Rumania în Românistan. Prin indiferența noastră, prin complicitatea noastră la mersul înainte al unei mașinării decrepite și al unui sistem care n-a făcut decât să-și schimbe părul la trecerea pârleazului din comunism în ce Dumnezeu s-o numi că trăim acum.

În anul care a trecut am experimentat o serie de trăiri, de revolte interioare și exterioare, dar mai ales neputință. Furie și resemnare. Neîncredere și frustrare. Furie împotriva unui sistem căruia nu-i pasă de nimeni și de nimic și resemnare în fața unei nații care nu știe decât să plece capul, în speranța că ceea ce i s-a întâmplat celuilalt nu i se poate întâmpla și propriei persoane. Neîncredere în minciunile celor care ne conduc de mai bine de un sfert de veac și frustrare fără margini atunci când se dovedește că am fost cu toții mințiți în față cu nerușinare – vezi Hexi Pharma.

Însă surpriza și dezamăgirea cea mai mare a fost să văd lipsa de unitate din cadrul grupului atât de numeros al celor afectați de Colectiv, o lume atât de mare și atât de mică în același timp… Da, suntem diferiți, și e bine că suntem așa, însă în fața unui asemenea blestem ar fi trebuit să fim cu toții ca un zid și să măturăm fără drept de apel cu toți papițoii și cu toate marionetele care compun acest sistem infect. În schimb, am văzut oameni mult prea interesați de propria imagine și de a obține profit de pe urma celor întâmplate. Ca idee, dacă strigi mai tare decât alții, nu înseamnă că ai dreptate. Dacă te bați cu pumnul în piept și apari pe la televiziuni constant nu înseamnă că tot ceea ce spui e veridic. E cam ca diferența dintre religie și credință. Cei care merg și se prosternează la icoane ca să-i vadă lumea nu sunt neapărat cei mai credincioși.

Să nu mă înțelegeți greșit, aceștia reprezintă numai o minoritate, însă sunt cei mai vizibili. Cei mai mulți sunt oameni la locul lor, care își duc crucea departe de ochii lumii și care nu așteaptă nimic de la nimeni, poate doar o liniște ce nu mai vrea să vină. Sunt mame, tați, soții, surori, prieteni care își poartă durerea cu demnitate și care nu-și doresc altceva decât să-i facă să fie mândri pe cei ce nu mai sunt și care cu siguranță privesc la noi de undeva de acolo, de sus. Ei poartă toată stima și admirația mea și chiar dacă nu mă manifest public foarte des în acest sens, empatizez atât cât pot cu ei.

Ce ar fi de făcut? Probabil că cel mai bine ar fi să nu ne punem în vreun fel speranța în clasa politică, aceasta își va urmări mereu interesul, important e să ne bazăm pe noi înșine și să încercăm să facem atât cât putem prin forțe proprii. M-a frapat o replică a ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu, într-un interviu de la radio, cred. Întrebat fiind dacă nu-i e teamă ca nu cumva după alegeri tot ceea ce a început să fie oprit și ca toate proiectele să-i fie sabotate, acesta a răspuns că datoria lui nu este să-și pună acest gen de întrebări, ci să facă tot ceea ce ține de el pe perioada mandatului care i-a fost încredințat.  Parafrazând, aș spune că nu este important cât trăim, ci ceea ce facem cu timpul care ne-a fost dat.

Din păcate, cred că ”sistemul” nu se poate prăbuși decât din interior, la fel cum Imperiul Roman s-a autodistrus. Și cred că se va întâmpla asta, mai devreme sau mai târziu, nolens volens. Până atunci, răbdare și tutun. Dar nu indiferență. Căci e bine să fii conștient despre ce se întâmplă în jurul tău, chiar dacă nu ești implicat activ, mai ales când te afectează în viața de zi cu zi.

Ce știm azi? Că pe plaiurile Mioriței e bine (dacă faci parte din sistem):

– să fii cât mai găunos și să duci olița de noapte a celui de deasupra (mai ales în structurile de partid), în speranța că vei ajunge și tu un trepăduș, un politruc cu ceva trecere, care va putea la un moment dat să intre în combinații și să-și croiască, de ce nu?, o avere pe spinarea celor mulți

– să fii cât mai corupt și fără de conștiință

– să minți cu nerușinare, chiar când e cusută cu ață albă, după doctrina bolșevicilor de a repeta minciuna cu obstinație, până ce devine un adevăr de netăgăduit

– să votezi legi doar pentru tine, deși ești pus acolo de cei mulți și pentru cei mulți

– să lucrezi doar în folos personal

– deși ești într-o funcție publică, să nu accepți să faci ceva pentru binele comunității decât dacă îți iese și ție un procent

– să nu te saturi niciodată de demnități, funcții și avere

– să dai mereu vina pe alții, eventual pe ”ceilalți” și mai ales pe cei de dinaintea ta

– să fii o curvă politică și să sari dintr-un partid în altul cu ușurința cu care o prostituată schimbă clienții

– să furi ca-n codru, cu convingerea că ți se cuvine

– să plagiezi, să-ți însușești demnități care n-au nici o legătură cu pregătirea ta, să cumperi diplome, deși ești o lichea cu patru clase, dar plin de bani

– să fraudezi statul prin contracte păguboase pentru că, nu-i așa?, statul sunt cei mulți și proști și nu tu, cel ales

– să pui viața celorlalți în pericol folosind materiale în concentrație de 10%, deși ești plătit pentru 1000%

– etc etc

Și ce mai știm? Că în Romanelia nu e bine (dacă nu faci parte din sistem):

– să ai de-a face cu aparatul administrativ, căci s-ar putea să-ți albească părul până rezolvi ceva

– să  te îmbolnăvești, s-ar prea putea să intri pe picioarele tale în vreun spital și să ieși cu ele înainte

– să ai de-a face cu justiția, e foarte probabil să mori cu dreptatea în brațe

– să vrei o educație bună pentru copilul tău – cel mai bine e să i-o asiguri personal, altfel riști să rămână doar o oaie din turma care vrea capul lui Moțoc

– să ratezi vreo plată la stat, ți se va face poprire pe conturi și vei fi executat silit, deși statul nu face nimic pentru tine

– să-ți faci speranțe dacă, prin vreo minune, ai de recuperat bani de la stat; mai bine îți iei gândul, birocrația face în așa fel încât Sfântul Așteaptă să fie mult mai aproape decât rezolvarea problemelor tale

– să-ți faci speranțe că trenurile nu vor mai întârzia

– să crezi că vei avea parte de drumuri decente în viața asta sau, oh Doamne!, de autostrăzi

– să crezi că aglomerația din București și din celelalte mari orașe are o rezolvare

– să vrei să dai drumul unei firme care să funcționeze cinstit, va trebui să vii cu bani de-acasă și în cele din urmă vei ajunge falit, pentru că statul nu încearcă să te ajute, ci să te îngroape

– să speri că îi pasă cuiva acolo sus, în aparatul de stat, de problemele tale.

Ultimul stinge lumina.

The post Un an appeared first on Ciprian Vlăduț - Fotograf.

Cred că Rammstein a fost pentru cea mai lungă perioadă de timp capul de afiș al trupelor pe care mi-am dorit să le fotografiez. Și când am fost la un vârf de unghie să realizez acest lucru, mi-a scăpat printre degete. Așa că, atunci când am auzit că vor fi cap de afiș la Hellfest 2016, m-am înarmat cu toată răbdarea și am așteptat cuminte ca trupa să ajungă în cătarea obiectivelor mele.

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/1250s, ISO800

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/400s, ISO800

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 110 mm, f/2.8, 1/640s, ISO800

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm DX, f/2.8, 1/640s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm DX, f/2.8, 1/2000s, ISO800

Dar, mai întâi, să povestesc un pic cum am ajuns să mă alătur freneziei. Nu e un fapt foarte cunoscut, dar am fost detașat o vreme prin Franța, la Lille, întâi ca student Erasmus, apoi rămânând câțiva ani în plus pe-acolo. În chiar acea perioadă ascultam Rammstein în draci așa că, atunci când Ioana, o prietenă bună, și-a oferit spre vânzare biletul pe care-l avea la concertul Rammstein de la Lille, am zis da într-o secundă. I se termina stagiul Erasmus mai devreme și nu mai putea rămâne câteva săptămâni în plus doar pentru a merge la concert. Așa că l-am acontat cu ceva vreme înainte, vreo două luni, cred. Numai că restaurantul la care lucram a intrat în renovare fix atunci, în perioada concertului, și mi s-a oferit ocazia să vin acasă pentru câteva săptămâni. Cum nu mai fusesem pe la baștină de vreo 10 luni și cam simțeam că mă usuc pe picioare din cauza asta, am înghițit în sec și am pasat mai departe biletul lui Bogdan, om care mergea la concerte de ani buni. Toate bune și frumoase, am venit zu haus și m-am încărcat cu energie. Fac o paranteză: ați văzut vreodată ochii/privirea oamenilor plecați din țară de mult timp? Din experiența mea, le lipsește strălucirea, licăr care revine deodată cu o excursie acasă, măcar pentru câteva zile. Și cel mai mult am văzut asta la Ioana (o altă Ioana), care nu mai fusese acasă de aproape doi ani și care mai că țopăia după ce a tras o rundă de vacanță. Încheiat paranteza. M-am întors deci energizat, iar Bogdan mi-a povestit că a fost cea mai tare experiență concertistică pe care a trăit-o. N-am știut ce pierd, așa că nici n-am avut regrete prea mari, dar am simțit că am rămas cumva dator. Curios, nici nu mai zic…

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/800s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm DX, f/2.8, 1/2000s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 122 mm DX, f/2.8, 1/1000s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/320s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 75 mm, f/2.8, 1/1600s, ISO800

Următorul rendez-vous avea să fie în 2010, la Sonisphere Festival de la Romexpo, când deja revenisem în țară de vreo trei ani jumate și nu ratasem nici un concert mare sau festival important de pe la noi (da, da, înainte de a deveni fotograf de concerte am fost un plătitor avid de bilet, contrar a ceea ce cred unii, că fotografii vin la concerte doar ca să intre moca – și am devenit fotograf de concerte din dragoste pentru muzică și pentru fotografie, nu pentru altceva). Iar la Sonisphere am fost prezent din prima până în ultima clipă, mi-aduc aminte că în fiecare zi am fost printre primii la poartă și am alergat ca disperatul ca să prind un loc la gard. Ziua 2 și ziua 3 nu mi-a ieșit la fel ca-n prima, dar tot am reușit să mă prind cu o mână de balustradă :)) Așa că, după ce pogo-iștii mai că mi-au rupt spatele la Slayer, Metallica și Rammstein le-am trăit în vârful picioarelor și într-un extaz absolut. Te luai în brațe cu oameni pe care nu-i cunoșteai, țopăiai de nebun, cântai la unison toate piesele, ba chiar am purtat și barca lui Flake pe brațe până la scenă  Iar la final, Mr. Kruspe a venit și a aruncat un pumn de pene de chitară fix în fața mea, dar pesemne că nu mai avea vlagă, căci mai toate au aterizat dincolo de gard. Cu ochi de vultur am văzut cum un BGS a cules cel puțin două de pe jos și le-a palmat. Așa că l-am luat deoparte și, ei da, m-am rugat de el să-mi dea și mie una. După insistențe prelungite, mi-a zis că nu poate acolo și că să ne vedem la intrare în juma’ de oră. N-aveam nici o speranță, dar m-am dus. Omul a venit, mi-a dat pana și n-a vrut nimic pentru ea. Așa ceva mai rar, nu? Nu eram sigur dacă o mai am, dar cine caută, găsește, right?

Pană de chitară à la Richard Z. Kruspe/Richard Z. Kruspe’s guitar pick

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/1250s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 122 mm DX, f/2.8, 1/400s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 192 mm DX, f/2.8, 1/2000s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 122 mm, f/2.8, 1/640s, ISO800

Apoi a venit episodul Rock The City 2013, când intrasem în tagma fotografilor de concert și acumulasem deja trei ani în branșă. Eeeei, și aici a venit marea dezamăgire de a nu putea fotografia, deși, de când s-a anunțat line-up-ul, cu vreo jumătate de an mai devreme, numai la asta mă gândeam. A fost atunci un episod ciudat, deși mi s-a promis pe toate părțile că voi fi în fața scenei, în cele din urmă n-am ajuns acolo. E foarte, foarte păcat că, înainte de a acorda acreditări, nu se interesează nimeni de un portofoliu al fotografului delegat, de-a lungul timpului am văzut în fața scenei chiar și oameni cu tablete. Să fim înțeleși, fotografia de concert e un mediu fotografic dificil, necontrolat din punct de vedere al luminii și, pentru a scoate cadre decente, ai nevoie, pe lângă echipament performant, de multă experiență. O să revin asupra acestui subiect într-o postare viitoare. Ce știu sigur e că la Rock The City 2013 managementul Rammstein a cerut 10 fotografi în fața scenei și că marea majoritate a celor care am stat în soare timp de două zile am fost respinși. E ciudat să vezi că cineva care nu prea are treabă cu fotografia (parcă era cineva de la Libertatea) vine doar pentru Rammstein, la un festival care ține două zile încheiate și unde are acreditare pentru tot ce mișună pe scenă. Cert e că atunci am rămas cu un gust amar, dar știam că lucrurile bune vin pentru cei care știu să aibă răbdare, așa că mi-am văzut de-ale mele până data viitoare.

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 170 mm DX, f/2.8, 1/800s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 135 mm, f/2.8, 1/1250s, ISO800

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/640s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 85 mm DX, f/2.8, 1/800s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/640s, ISO3200

Și, după cum spuneam, ocazia nu a întârziat să apară, anul acesta, la cel mai mare festival de gen din Europa, Hellfest Open Air, unde merg din 2014. Despre festival în sine sunt foarte multe de spus, este de-a dreptul impresionant, plecând de la organizare, spectatori și până la line-up. Voi reveni asupra acestei descrieri într-o postare viitoare, pentru că merită. Acum să ne concentrăm asupra concertului Rammstein, care au ținut capul de afiș al festului vineri, pe 17 iunie. Din anii anteriori știam că e aproape imposibil de a intra în fața scenei, acel loc e rezervat doar publicațiilor tipărite, dar Hellfest e printre puținele locuri unde se poate fotografia în voie din public. At your own risk. Și cum sunt maniac cu pozatul din mulțime, s-a mulat perfect. Tehnica mea e să mă plasez la o distanță rezonabilă față de scenă, rezonabilă în sensul de a fi destul de aproape pentru a fotografia detalii cu tele-ul și destul de departe pentru a prinde întreaga scenă la 50-70 mm focală. Și să se audă bine, desigur. Uneori vin mai aproape de scenă decât mi-aș dori, dar deh, te lași purtat de val, nu-i așa?

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/640s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/800s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/800s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/1250s, ISO800

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/1000s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 110 mm DX, f/2.8, 1/640s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 185 mm, f/2.8, 1/500s, ISO800

În completarea setupului de festival vine un scaun pliabil din plastic (din ăla pentru copii), cu care simt că am făcut deja războiul. Ține 150 de kile, pe ale mele 90 se pare că le suportă destul de bine. A fost trântit, spart pe alocuri, dezmembrat de câteva ori, dar se ține trainic, are două ediții pline de Hellfest și multe alte concerte în țară. Pot spune fără ocolișuri că reprezintă cea mai bună investiție a mea în fotografie de până acum 

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/2000s, ISO800

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/1250s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/400s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/500s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/800s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 92 mm DX, f/2.8, 1/1600s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm DX, f/2.8, 1/800s, ISO1600

Să povestesc un pic și despre echipamentul care m-a susținut în acest demers. Știind că va fi heavy duty, am ales să merg cu două camere, al meu D750 cu celebrul 70-200 f/2.8 VRII, la care am adăugat un D810 și noul 300 mm f/4 PF VR, luate cu împrumut de la Nikon România (sau Nikoniști, sau Skin), ocazie cu care le foarte mulțumesc. De asemenea, mulțumesc RockStage.ro pentru acreditare. Deci, două camere, două obiective, câte posibiliăți? Păi tot două, 70-200-le pus pe D750, pentru a prinde cadre mai largi și 300-le pus pe D810, pentru crop până la infinit, sau invers. Am ales a doua variantă, pentru că-mi dădea mai multă versatilitate. Practic, punând 70-200-le pe D810, dacă alegeam să-l țin în format DX, ajungeam la un 105-300 mm, menținând și un 300 mm full size pe D750. În plus, eram destul de aproape de scenă pentru a mă juca cu focalele. Amândouă camerele prinse de ham (mulțumesc, Paul Voicu), urcat din când în când pe scaun și trăit concertul. De menționat că acesta e probabil cel mai bun test de anduranță pentru camere, în mijlocul unei mulțimi nebune de oameni, toți în mișcare și două camere bălăbănindu-se în toate direcțiile, în mare parte a timpului le ții în brațe, alteori ții una la ochi și pe cealaltă o protejezi cu corpul. Dar pot fi mândru că ambele aparate au rezistat cu brio și au scăpat fără nici o zgârietură. Eu, mai puțin :))

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm DX, f/2.8, 1/1250s, ISO800

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/650s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/320s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm DX, f/2.8, 1/2000s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/800s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/1000s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/1250s, ISO800

Despre concert în sine ce ar fi de spus? Rammstein, frate! Una din trupele pe care, dacă aș avea ocazia, le-aș vedea de 100 de ori fără ezitare. Recunosc, dacă aș avea ocazia să merg cu ei în turneu, n-aș ezita nicio secundă. Show-ul, precizie germană all the way. Și să apuci să-I vezi din mijlocul a 160 000 de oameni e de neprețuit. A fost atât de mare nebunia încât, la primele cinci piese, abia dacă puteam ține una din camere la ochi, era în jurul meu o mișcare browniană care m-a purtat pur și simplu pe sus cale de zeci de metri. De reținut că o bună parte erau doar fani Rammstein care veniseră în festival doar pentru o zi și doar pentru o trupă. Probabil că i-am enervat pe câte unii cu urcatul meu pe scaun, am încercat să stau cât mai puțin sus și în reprize cât mai scurte. Dar deloc n-am putut, n-aș fi putut vedea nimic prin pădurea de mâini care se înfățișa în fața mea. Singura mare problemă a fost punctul de stație fix, dar credeți-mă, era imposibil să-l schimb, am stat ca o sardea transpirată la maxim timp de aproape două ore. A meritat tot acest efort? Cu vârf și îndesat, sunt gata în orice moment să merg din nou Una peste alta, aștept cu nerăbdare să prind și un show din photo pit, pentru a mai schimba unghiurile și pentru a privi din gura lupului cum scuipă flăcări. Deocamdată pot spune cu mâna pe inimă că mi s-a împlinit un vis.

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/320s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 160 mm DX, f/2.8, 1/1250s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/320s, ISO800

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 105 mm, f/2.8, 1/400s, ISO800

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm DX, f/2.8, 1/800s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 145 mm, f/2.8, 1/640s, ISO800

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/500s, ISO1600

Am ales să nu pun fotografiile în ordine cronologică, ar fi fost un pic cam monoton, le-am amestecat tocmai pentru a putea fi privite degajat și pentru ca vizionarea să fie plăcută. Galeria completă, aici.

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 116 mm, f/2.8, 1/640s, ISO800

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/800s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 110 mm, f/2.8, 1/640s, ISO800

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D750 + Nikon AF-S 300mm f/4E PF ED VR NIKKOR @ f/4, 1/400s, ISO1600

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/1250s, ISO800

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/1000s, ISO800

Rammstein – 17 iunie 2016 – Hellfest Open Air, Clisson, France – Nikon D810 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/1000s, ISO800

English version:

I think Rammstein was the band I desperately wanted to photograph for a very very long time. On one occasion, I came so very close, they were at the tip of my fingers, but it just slipped away from me. So, when I heard that they’ll be headlining Hellfest Festival in 2016, I’ve gathered all of my patience and waited quietly that the band reaches the front of my lens.

But before getting there, let me just tell you how I joined the frenzy. At the beginning of the 2000’s I lived in France for a while, in Lille, an Erasmus student at first, then remaining in there for a few more years. In that very period I was listening to Rammstein like a maniac so when Ioana, a good friend, offered to sell me her ticket to the band’s show in Lille at the beginning of 2004, I said yes in a split of a second. Her Erasmus stage was coming to an end and she couldn’t remain far a few more weeks just to watch the show. So I bought the ticket a few months prior to the concert. But it so happened that the restaurant where I was working back then entered a renovation stage, so I was offered a few weeks leave to come back home. Since I hadn’t come to Romania for like 10 months, I couldn’t resist and I passed the ticket on to Bogdan, a friend who used to go and see lots of concerts. He later told me that it was the best concert experience he lived that far. I did not knew back then what I’ve just missed, so my regrets were not that big, but I felt I was needy to see the band.

The next rendez-vous was to be in 2010, at the Sonisphere Festival hold in Bucharest, when I was back in Romania for three and a half years and during that time never missed a big concert or a festival held in the country (yes, yes, before becoming a concert photographer I was an avid ticket payer, on the contrary of what some people think, that the photographers come to concerts just to get free access – for the record, I became a concert photographer out of sheer love for music and photography, nothing more). At Sonisphere I was there from the moment it began, I recall that every day I was among the first at the gates and I run desperately to catch a place front stage. I did it the first day, and almost made it the next two days. After the moshpit nearly breaking my back during Slayer, I’ve experienced Metallica and Rammstein standing only on the tip of my toes and in absolute ecstasy. I hugged people I didn’t know, jumping around like crazy, singing together all songs or carrying Flake’s boat onto the stage. At the end, Mr. Kruspe came at the edge of the stage and threw around a handful of guitar picks but he must’ve lost his vigor, ‘cause all of them fell beyond the fence. I saw a bodyguard picking up a few and hiding them, so I went to confront him and asked for one. After much debate he told me he couldn’t handle me the pick right there and asked that we meet at the gates of the festival half an hour later. Unconvinced, I went anyway and surprise!, he came and offered me one pick. I wasn’t sure I still have it, but there it was

Then came the Rock The City 2013 episode, when I was already a concert photographer for three years. And along came the disappointment of not being allowed to photograph, though I was promised on many occasions that I wouldn’t be left aside when the time comes. The thing is, it’s such a shame that when it comes to photo passes, no one asks for a photographer’s portfolio. To be honest, concert photography means a difficult photographic environment, uncontrollable when it comes to light and where, in order to get decent shots, besides good equipment, you need lots of experience. What I know for sure is that back then Rammstein’s management credited only 10 photographers and the majority of us standing there in the sun for the last two days were denied. It’s really odd and frustrating to see that someone who’s not really a photographer (it was from a local newspaper) comes only to shoot Rammstein, although he/she has clearance to shoot all the bands in the festival. It was a bitter experience, but I knew that good things come for those who wait…

…and the occasion, as I said, came with this year’s Hellfest, the biggest metal festival of Europe, the place where I go every year since 2014. The festival is really impressive and it deserves special attention, I will do that in a future post. Rammstein was the headliner of the festival on the first of the three days, Friday, June 17^th. From the past years I knew that it was nearly impossible to get in the photo pit, that place is reserved for the printed magazines, but Hellfest is a place where you can photograph from the audience. At your own risk. And since I’m a maniac when it comes to shooting from the audience, it came out just fine. I like to place myself at a reasonable distance from the stage, reasonable enough to be able to photograph details with a telephoto lens and far enough to be able to see the whole stage and catch a good sound.

My setup is completed by a pliable chair (you know, those designed for children use), my good companion, it feels like we’ve been to war together. It can hold up to 150 kilos and as I weigh only 90, it holds. It has been tore apart in pieces, broken, threw to the ground, but it holds together. I can honestly say that it is my best investment in photography, so far

Knowing that it will be a heavy duty job, I chose to carry around two cameras, my Nikon D750 with the famous 70-200 2.8 VRII lens and a Nikon D810 camera with the new 300 mm f/4 PF VR, loaned from Nikon Romania (many, many thanks). Also, thanks RockStage.ro for the photo accreditation. So, two cameras, two lenses and how many possibilities? Two, of course, the 70-200 attached to the D750 and the 300 mm on the D810 to be able to crop to infinity… or the other way around. I chose the second version, for the versatility. Technically, the 70-200 mm on the D810 means 105-200 mm at f/2.8, DX format, at the same time getting 300 mm full size on my D750. I was close enough to the stage to be able to play along with the focal lengths. Both cameras linked to a double strap (thanks for that, Paul Voicu). Worth mentioning that this is/was probably an excellent endurance test for the cameras, in the middle of a crazy crowd, all moving at the same time, with the two cameras hanging in all directions. Most of the time you’ll hold them both in your arms, otherwise you’ll hold one to your eye, protecting the other with your body. I can proudly state that both cameras stood to the test and came out of it without a scratch. I was less fortunate :))

What’s there left to say about the concert? It’s Rammstein, dude! One of the bands that I could watch live 100 times in a row. I admit, I long to go with them on tour, I wouldn’t have second thoughts if I’d be given the chance. The show meant German precision ‘till the end. And to be able to see that along with another 160 000 people around you is priceless. So crazy that during the first five songs I could barely hold one of the cameras up to my eye, there was continuous movement that carried me around for dozens of meters without even touching the ground. One thing to mention was that there were many spectators that came into the festival for just one day and only for one band – for Rammstein. I’ve probably annoyed some people behind me by climbing up my chair, I’ve tried to stay up there as little as possible. But I had to do it, otherwise I wouldn’t have been able to see the stage because of the many hands held up in front of me. My only problem is that I had only one station point, but it was really impossible to change it, I stood there imprisoned and sweaty all the way for almost two hours. Was it worth it? Plainly, I’m ready to go again anytime. I’m looking forward to the occasion of photographing them from the photo pit, to be able to catch the band from a different angle and watch closely how they spit fire. For now all I can say is that a dream came true for me.

I chose not to present the photos in a chronological manner, in order to ensure a pleasant viewing and avoid monotony. The full gallery is here.

The post Rammstein, pe viu appeared first on Ciprian Vlăduț - Fotograf.

Cred că mai toată lumea a auzit de Salina Turda și de cât de frumos e acolo, sper doar ca mare parte să fi și ajuns acolo, nu cred că imaginile pot reda în întregime ce simți la fața locului. Să spunem doar că renovarea și amenajările interioare o fac să fie cea mai spectaculoasă scormonire în sare din toată țara și, poate, din întreaga Europă. Cum spuneam în partea I, am ales să mergem acolo într-o zi de luni, bănuind că nu va fi atât de aglomerat încât să nu poți să respiri. Și am avut dreptate, în mare parte erau persoane venite la tratament și ceva turiști. Vremea de la suprafață nici nu îndemna la un drum cu precipitații până la Turda.

Nikon D750 + Nikon AF-S NIKKOR 14-24mm f/2.8G ED @ 14 mm, f/2.8, 1/125s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S NIKKOR 14-24mm f/2.8G ED @ 14 mm, f/2.8, 1/125s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S NIKKOR 14-24mm f/2.8G ED @ 14 mm, f/2.8, 1/60s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 130 mm, f/2.8, 1/60s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 116 mm, f/2.8, 1/125s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 180 mm, f/2.8, 1/50s, ISO3200

Sincer să fiu, îmi era puțin teamă de lumina din interior și dacă e de ajuns, așa că am apelat la Sergiu, bun prieten din Cluj, care mi-a împrumutat o lumină de studio, cu tot cu alimentare pe termen lung, pe care însă am cărat-o degeaba, D750-ul meu cu al lui excelent ISO3200 fiind de ajuns. Am profitat în special de zonele amenajate în Mina Tereza, aflată la adâncimea cea mai mare. Din păcate, o parte dintre foișoarele cu diverse forme nu erau accesibile, am impresia că avusese loc o prăbușire în sare sub ele și erau periculoase. Mde, ce să-i faci, sarea în mix cu apa (e un lac acolo, dacă nu știați) nu-i chiar combinație, chiar dacă saturația e mare.

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/4, 1/100s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 90 mm, f/2.8, 1/200s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S NIKKOR 14-24mm f/2.8G ED @ 14 mm, f/4, 1/30s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 98 mm, f/2.8, 1/200s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 82 mm, f/2.8, 1/200s, ISO3200

Noi ne-am jucat pe podul de lemn din dotare și, mai ales, la un soi de ou luminat de nenumărate neoane și un mini rond cu bănci de jur-împrejur. Aici cred că a ieșit cel mai reușit cadru, am observat că luminile ”de scenă”, văzute de la nivelul podelei, intrau numa’ bine în fish-ul de 16 mm. Așa că m-am pus pe jos cât eram de lung (ca să nu intru și eu în cadru și să pot declanșa), am pus însurățeii din dotare să țopăie pe deasupra, m-am dus în ISO6400 pentru siguranță și am declanșat în voie. O problemă era cu focusul, chiar dacă eram la f/4 pe fish-eye. Așa că l-am pus pe Geo să se uite în jos la mine, am făcut focusul pe chipul lui și apoi l-am lăsat pe manual. Rezultatul e în imaginea de mai jos:

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/4, 1/200s, ISO6400

La final, trecând din nou pe podul de lemn și văzând că se urdină în continuare persoane pe el, îmi zic: de ce n-aș face și o expunere lungă? Mai ales că aveam și trepiedul la mine. Așa că am trecut pe ISO100, i-am rugat pe Geo & Florina să încerce să stea nemișcați pentru o secundă și am ”profitat” de oamenii care mai treceau pe lângă, mai bine zis de dârele lor  Poate sunteți curioși de balansul de alb… întotdeauna îl folosesc pe manual, așa m-am obișnuit, mi-am învățat ochiul cu toate situațiile de lumină. Am încercat și cu un ExpoDisc (cred că îl mai am pe undeva), dar în situațiile de lumină mixtă dă chix. Așa că prefer să reglez white balance-ul cât pot de bine la fața locului și restul din editare. Ca idee generală, e bine să corectezi cât poți de multe la fața locului, pentru ca imaginile să arate bine și neprocesate, însă bineînțeles că la editare se poate scoate în evidență cel mai bine potențialul unei fotografii. Dar despre asta mai vorbim și pe viitor, mulțumesc Geo & Florina pentru tot, pentru găzduire și pentru o experiență grozavă!

Nikon D750 + Nikon AF-S NIKKOR 14-24mm f/2.8G ED @ 14 mm, f/8, 6s, ISO100

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 175 mm, f/2.8, 1/200s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/2.8, 1/60s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 155 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/4, 1/100s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 95 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/2.8, 1/50s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/4, 1/25s, ISO1600

The post Geo & Florina – Trash-The-Dress – Partea a II-a appeared first on Ciprian Vlăduț - Fotograf.

Ce este un trash-the-dress? Ideea de ședință foto de după nuntă a apărut din necesitatea de a nu fi stresat peste măsură în marea zi și de a putea pune în practică ideile nebunești pe care le ai, dacă le ai, fără a avea pe cap tot alaiul. Să zicem că, deși ai pus la punct totul pentru cea mai frumoasă zi, s-a întâmplat ceva care a dat peste cap tot programul (nașa a întârziat cu doar o oră la coafor, a plouat de a rupt tocmai atunci), ce te faci? Normal că, pentru a nu încurca toate planurile, vei tăia din ședința foto de la nuntă, care de multe ori ajunge să țină doar 10-20 de minute. Astfel încât, pe lângă ideea de a face ceva deosebit de ziua nunții, a apărut, în multe cazuri, ”necesitatea” unei ședințe foto separate. Că unii îi zic ”trash-the-dress”, că alții îi zic ”love-the-dress” sau în alt fel, este în esență același lucru. Unii viitori miri nu sunt seduși de idee, li se pare aiurea să se îmbrace din nou în mire și mireasă, în timp alții de-abia așteaptă să-și dea frâu liber imaginației.

Nikon D750 +  Nikon Nikkor 20 mm f/1.8G ED AF-S @ f/2, 1/1250s, ISO50

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/200s, ISO200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 165 mm, f/2.8, 1/500s, ISO200

Ca fotograf, te bucuri atunci când în ziua nunții ai tot timpul din lume pentru a fotografia după pofta inimii la ședința foto, dar devine un factor de stres în momentul când toată lumea dă din colț în colț și nu știe cum să facă să ajungă mai repede la restaurant. O problemă e faptul că nu prea poți alege orele cu lumină bună, pentru că exact atunci (vară fiind, să zicem) începe petrecerea, telefonul mirelui sună în continuu sau, deși ai calculat două ore pentru ședința foto, 40 de minute înseamnă drumul până la locul ales (mai ales că Bucureștiul, de exemplu, s-a aglomerat crunt în zilele de sâmbătă în ultima vreme), 40 de minute drumul întors, îți mai rămân alte 40 de minute pentru shooting-ul efectiv. Și cum, în genere, pentru a intra ”in the mood” ai nevoie de 20-30 de minute, atât ca fotograf cât și ca subiect, ia timpul de unde nu-i.

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 122 mm, f/4, 1/200s, ISO800

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/4, 1/200s, ISO400

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 110 mm, f/4, 1/200s, ISO800

Deci, dacă pentru protagoniști o asemenea ședință reprezintă o bucurie, pentru fotograf ar trebui să fie o bucurie la fel de mare, sau chiar mai mult de atât, pentru că ai ocazia să ajungi în locuri deosebite și să te bucuri de ele și de ce poți face acolo fără graba din ziua nunții. De asta prefer ca asemenea evenimente să fie cât mai elaborate, mai mult o distracție decât o obligație. Caut mereu să benficiez de o lumină bună, iar pentru asta încerc să am la dispoziție nu doar câteva ore, ci un răsărit și un apus, fie că sunt în aceeași zi sau în două zile consecutive. Bazându-mă pe acest principiu, am rezervat un week-end pentru un trash-the-dress cu care rămăsesem dator de anul trecut, la Cluj. Cum cu Geo și Florina m-am întâlnit în februarie la meciul de FedCup din inima Ardealului, am stat atunci la un sushi, am povestit ce vrem să facem și a rămas să încercăm să mergem în zona Rimetea-Colții Trascăului pentru prima zi și la Salina Turda a doua zi. Set your clocks for the middle of April!

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 110 mm, f/2.8, 1/250s, ISO200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/250s, ISO100

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 170 mm, f/2.8, 1/200s, ISO100

Timpul trecu, se făcu aprilie și, când s-a apropiat week-end-ul cu pricina, am constatat că vremea ne joacă feste. Ne-am sfătuit la telefon și am hotărât să nu mai amânăm, dar să fie duminică și luni, pen’că Salina Turda e foarte aglomerată în week-end. Zis și făcut. Am luat trenul la cușetă, ca să mai îndulcesc din chinul călătoriei cu CFR cale de mai bine de 10 (zece!) ore și dimineața la 8 eram într-un Cluj plumbuit bine cu nori fără de formă. Fie vorba-ntre noi, abia aștept să se dea drumul la cursele low-cost între București și Cluj, am înțeles că în curând, sunt bilete deja puse în vânzare. De curiozitate, am scormonit după costuri și ce să vezi? Biletul de avion era mai ieftin ca cel de tren, în condițiile în care ajungi în 50 de minute!

Nikon D750 + Nikon AF-S NIKKOR 14-24mm f/2.8G ED @ 14 mm, f/4, 1/400s, ISO100

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/400s, ISO100

Nikon D750 + Nikon AF-S NIKKOR 14-24mm f/2.8G ED @ 14 mm, f/5.6, 1/160s, ISO100

În sfârșit, să lăsăm ofurile la o parte și să purcedem în călătoria noastra. Proaspeții mei căsătoriți mă așteptau deja la gară. După pupăturile de rigoare am ocolit aproape tot orașul grație maratonului în desfășurare, am cules un sandwich de pe drum și am tăiat-o spre Rimetea. Trebuie spus că bunul meu prieten Victor mă sfătuise să nu cumva să ratez cetatea Colțești, aflată la o aruncătură de băț. Popas scurt în Rimetea, cât să ne luăm papuci (turistici) de casă, apoi țuști spre Cetate, vremea părea mai prielnică acolo. Am mers cât de aproape se putea ajunge cu mașina (le cam plouase în ultimele zile și nămoloasa era la ea acasă, noroc că hainele de scandal erau prinse în huse și pe umerașe), apoi am purces la pas, să tot fie vreo 20 de minute de pus un picior dinaintea altuia. Pe drum am mai observat ceva locuri faine de pozat și mai ales câțiva copaci în floare. Ajunși în cetate, ne-am tras sufletul oleacă și apoi protagoniștii s-au schimbat în haine alese.

Nikon D750 + Sigma Art 50 mm f/1.4 DG HSM @ f/2.8, 1/800s, ISO100

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 82 mm, f/2.8, 1/1000s, ISO100

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 135 mm, f/2.8, 1/640s, ISO100

Cetatea Colțești are peste 350 de ani doar pe-un picior, fiind construită la sfârșit de secol XIII de către nobilimea locului, ca loc de pază și refugiu. A funcționat până la anul 1703, când fu dărâmată cu tunurile. Din chiar satul Colțești priveliștea e foarte îmbietoare și arată într-adevăr ca un adevărat cuib de vulturi. În picioare au mai rămas turnul de pază și zidurile de incintă, printre care te poți plimba în voie. De sus ai cea mai bună vedere către Colții Trascăului, masiv calcaros impunător și printre cele mai bune locuri din țară pentru dat cu parapanta.

Nikon D750 + Nikon AF-S NIKKOR 14-24mm f/2.8G ED @ 14 mm, f/4, 1/800s, ISO100

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/500s, ISO100

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/4, 1/640s, ISO100 (panoramă din șase cadre orizontale)

Noi am început distracția de lângă și prin turnul de pază, apoi ne-am cățărat pe ziduri, pe unde s-a putut (Florina în rochie de mireasă, de admirat  ), minunându-ne tot timpul de vederea spre sat și spre depărtări. Vremea a fost cum nu se poate mai aleasă, înnorat nici prea-prea, nici foarte-foarte, exact cum îi șade bine fotografului. Filtrul de polarizare a fost neprețuit și rotirea obiectivelor o necesitate. Trebuie spus că eu sunt nebunul care folosește filtrul de polarizare oricând dă de cât de puțină lumină, iar la fotografiatul în aer liber nu mai vorbesc… De ce? Pentru că elimină toate reflexiile nedorite și saturează culorile într-un mod plăcut. Și mai ales pentru chipuri, unde orice fel de lumină produce reflexii nedorite, reflexii care pot fi anulate cu ajutorul filtrului de polarizare și care ajută la redarea unui aspect plăcut, mat, al pielii. Pentru perspectivă, am alergat și până pe dealul din apropiere, ca să prind zidurile în perspectivă și pe oamenii mei în siluetă.

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/500s, ISO100

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/800s, ISO100

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 145 mm, f/2.8, 1/200s, ISO100

Când vine vorba de ședințe foto, prefer să las lucrurile să curgă și să nu intervin decât acolo unde e nevoie, fiecare cuplu are chimia lui și știu să se stârnească unul pe altul, odată ce au intrat în starea ”de pozat”. Nu-mi plac pozițiile statice și foarte aranjate, deși inevitabil te lovești de ele. Iar cadrul în care se desfășoară acțiunea face foarte mult. Pe lângă asta, e important ca oamenii să vrea într-adevăr să fie fotografiați și să se bucure unul de altul, iar Geo & Florina au excelat la capitolul ăsta.

Deși plănuisem să nu zăbovim prea mult la Cetate, repriza s-a transformat totuși în jumătate de zi, era prea frumos acolo, genul de loc înalt unde îți aduci un șezlong, te pui cu fața la hău și cu o carte în brațe, iar când ridici privirea vezi doar bucurie. După ce ne-am obosit alergând de colo-colo, am prins câteva cadre și la coborâre, făcând ceva tumbe într-o șa, profitând de o râpă cu aspect selenar sau de un copac înflorit și de iarba crudă.

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 110 mm, f/2.8, 1/250s, ISO100

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 150 mm, f/2.8, 1/160s, ISO100

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/250s, ISO200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/250s, ISO200

Rupți de oboseală, am purces în satul turistic Colțești, la un conac unde mâncarea este, cică, exquisite. Nu pot decât să confirm Ajunși acolo, ce să vezi? Vedere abolut liberă spre Colții Trascăului și un câmp plin de păpădii, numai bune de tăvălit prin(tre) ele. ”Guys, zic, după ce ne tragem sufletul, ne jucăm pe pajiștea asta!”.

Nikon D750 + Nikon AF-S NIKKOR 14-24mm f/2.8G ED @ 24 mm, f/11, 1/250s, ISO200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 120 mm, f/2.8, 1/800s, ISO200

Nikon D750 +  Nikon Nikkor 20 mm f/1.8G ED AF-S @ f/2.8, 1/500s, ISO200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/200s, ISO100

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 110 mm, f/2.8, 1/640s, ISO200

Zis și făcut, ne-am îndestulat și apoi, când soarele s-a domolit de seară, i-am pus să alerge printre flori galbene, cu muntele în fundal. Apoi am descoperit un colț cu ceva tulpini uscate, foarte fotogenic și un câmp cu sporadice lalele, de care iarăși am profitat. Când am simțit că e de ajuns, ne-am tras spre plecare, nu înainte de a trece pe la ghereta din curtea conacului, de unde ne zâmbeau șăgalnic brânzeturi ca-n Franța. Mergem și întrebăm vânzătoarea ce brânză ne recomandă, iar răspunsul vine prompt și zâmbitor: ”Puturoasa de Trascău!”. Poți să reziști? Nu poți, mai ales că e macerată timp de multe luni de zile

Nikon D750 +  Nikon Nikkor 20 mm f/1.8G ED AF-S @ f/2, 1/1000s, ISO100

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 185 mm, f/2.8, 1/800s, ISO200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 80 mm, f/2.8, 1/200s, ISO100

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 120 mm, f/2.8, 1/250s, ISO200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/160s, ISO200

Pe drumul înapoi spre Cluj mai facem o oprire în Rimetea și profităm, înainte de întruneric, de decorul caselor aflate pe lista monumentelor UNESCO, apoi țuști! la somn, a doua zi aveam să coborâm sub pământ.

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/200s, ISO800

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/250s, ISO800

Nikon D750 +  Nikon Nikkor 20 mm f/1.8G ED AF-S @ f/2, 1/320s, ISO800

The post Geo & Florina – Trash-The-Dress – Partea I appeared first on Ciprian Vlăduț - Fotograf.

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 165 mm, f/2.8, 1/200s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 92 mm, f/2.8, 1/200s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 92 mm, f/2.8, 1/200s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 85 mm, f/2.8, 1/250s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 116 mm, f/2.8, 1/250s, ISO1600

Ajung deci la Sala Palatului cu oboseala-n trup și-n gând și cu planul de a mă bucura totuși de acest ultim concert al lor. Căci da, e ultimul din turneu, iar turneul e unul de adio, cică. Despre asta mai vedem, cert e că a fost prezentat ca The Final Chapter of The Final Chapter. Și începe vecernia… ăăă, concertul. Ca glume de fotografi, chiar ne întrebam dacă în backstage în loc de cabine n-au cumva chilii, hihi. Noi putem fotografia trei piese de lângă scenă și, dacă mai vrem, mai din spate. Crappy light la primele piese, așa că mai mult m-am plimbat prin sală căutând unghiuri. Speranțele erau pentru mai târziu, căci știam că sunt vestiți pentru jocurile de lumini. Și n-au dezamăgit, așa că am preferat să fotografiez mai de la semi-distanță, pentru a prinde în cadru cât mai mult din scenă și din atmosferă. Dac-am făcut bine au ba, să judece privitorul. Știu că de cele mai multe ori se insistă pe portrete și pe cadre strânse, dar de data asta chiar am vrut să pun în evidență ansamblul.

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/200s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 150 mm, f/2.8, 1/200s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/200s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 175 mm, f/2.8, 1/160s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/400s, ISO400

Surpinzător, după circa o oră am avut parte de o pauză de cam 20 de minute, un intermission mai rar pe la concerte. Nu-mi revenisem din toropeală când a început din nou. Oh boy, și ce trezire fu partea a doua! Care parte a ținut cam o oră jumate, timp în care pe scenă s-au petrecut tot felul de lucruri faine. La Cryin’ in the Rain am avut parte de ploaie și de umbrele, apoi un Hells Bells de toată frumusețea și, surpriză, la un moment dat ne-am trezit cu toți călugării în mijlocul publicului, cântând Good Night, Companions și Con te partiro. Ciudat sentiment, cu cât înaintam mai mult în spectacol, cu atât era mai captivant. Iar bucuria celor de pe scenă era sinceră. Păcat că Sala Palatului a fost doar pe jumătate, ar fi meritat să fie plină.

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 75 mm, f/2.8, 1/125s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/100s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 116 mm, f/2.8, 1/125s, ISO800

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/320s, ISO800

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/200s, ISO1600

Cum spuneam, jocurile de lumini au fost împărțite, de la extraordinare la foarte dificile – atunci când ai mult roșu, albastru și magenta e greu de gestionat – dar overall un spectacol excelent, cu vocile deosebite ale Ameliei Brightman (sora mai celebrei Sarah) și a lui Narcis, de profesie român. Pot merge chiar până într-acolo încât a afirma că pentru mine a fost concertul primei jumătăți de an în București, oamenii cu capișon au comunicat cu publicul, nu doar și-au forțat corzile vocale, au țopăit pe scenă ca niște copii și au încheiat trei luni de turneu în jerbe de hârtie creponată. Dacă mai  binevoiesc să apară pe la noi, nu-i ratați, sunt faini, pe cuvânt de cercetaș.

Mai multe imagini, aici.

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/250s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 122 mm, f/2.8, 1/80s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 80 mm, f/2.8, 1/250s, ISO800

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/250s, ISO800

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 92 mm, f/4, 1/200s, ISO800

The post Gregorian la Sala Palatului appeared first on Ciprian Vlăduț - Fotograf.

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 135 mm, f/2.8, 1/160s, ISO1600

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/125s, ISO3200

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/160s, ISO1600

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 86 mm, f/2.8, 1/160s, ISO1600

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/4, 1/15s, ISO6400

Ultima dată când l-am văzut pe Costin a fost la Sala Radio, la nu mai știu ce concert, era ceva sistem de tobe acolo, îți puneai căștile și te ascultai dând în ele, iar Costin tocmai asta făcea. Am schimbat atunci câteva cuvinte și îmi amintesc distinct cum m-a frapat faptul că avea o lucire stranie în priviri, am plecat spre sala de concert plin de mirare. La puțin timp m-a rugat să-i fac o selecție cu imagini pe care i le-am făcut de-a lungul timpului, le voia pentru site-ul personal. Scormonind un pic, am regăsit folderul respectiv…

Costin Oprea & byron, 18 februarie 2011, Silver Church Club – Nikon D700 + Nikon AF-S Zoom-Nikkor 17-35mm f/2.8D IF-ED @ 30 mm, f/5, 1/60s, ISO1600

Costin Oprea & byron, 15 martie 2013, AFI Palace Cotroceni – Nikon D700 + Nikon AF-S Nikkor 50mm f/1.4G @ f/1.8, 1/100s, ISO1600

Costin Oprea & byron, 23 mai 2013, Silver Church Club – Nikon D800E + Nikon 85mm f/1.4G AF-S NIKKOR @ f/2, 1/640s, ISO1600

Costin Oprea & byron, 23 mai 2013, Silver Church Club – Nikon D800E + Sigma 35mm f/1.4 DG HSM Art @ f/2, 1/640s, ISO1600

Costin Oprea & byron, 23 mai 2013, Silver Church Club – Nikon D800E + Nikon AF DC-Nikkor 135mm f/2D @ f/2.2, 1/200s, ISO1600

Despre afecțiunea de care suferea Costin nu știu prea multe, dar poate cel mai lămuritor articol despre omul Costin Oprea și despre ce a însemnat el l-a scris chiar fostul lui coleg de trupă, Dan Byron, e de citit. Între timp, prin prieteni, am aflat și de alte cazuri ale unor persoane care suferă de aceleași tulburări și, din păcate, nu prea există leac, cred că cea mai mare problemă e faptul că ei nu conștientizează că au o problemă.

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 165 mm, f/2.8, 1/160s, ISO1600

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 110 mm, f/2.8, 1/160s, ISO1600

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 130 mm, f/2.8, 1/200s, ISO3200

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 90 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Luni seara, foștii lui colegi au ales să prezinte la Sala Studio de la TNB (care arată foarte bine, by the way) un concert-omagiu pentru Costin Oprea, la care au fost prezenți o serie de invitați (Alexandra Ușurelu, Muse Quartet, Ana Cristina Leonte sau Flautistu Mircea Adrian), alături de trupa pe care el a înființat-o – The Boxes și, bineînțeles, byron. Au fost un momente emoționante, întretăiate de două proiecții de câteva minute despre Costin… la final prietenii se îmbrățișau cu lacrimi în ochi. Mare parte din muncă a fost dusă în spate de către Dan Georgescu, fostul basist din byron, actualul tobar din byron și, din ce am observat, viitor chitarist.

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon 85mm f/1.4G AF-S NIKKOR @ f/1.6, 1/200s, ISO1600

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 92 mm, f/2.8, 1/200s, ISO1600

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/125s, ISO1600

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 116 mm, f/2.8, 1/160s, ISO2000

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/125s, ISO1600

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 110 mm, f/2.8, 1/125s, ISO1600

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 180 mm, f/2.8, 1/125s, ISO3200

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon 85mm f/1.4G AF-S NIKKOR @ f/1.4, 1/60s, ISO3200

E greu să fotografiezi un asemenea concert ? Dacă reușești să trăiești și muzica, nu, nu e deloc greu. Te lași purtat de note și încerci să prinzi ceva din magie în imagini. Fiind într-o sală de teatru, lumina e relativ îndestulă (dacă vorbim de spoturi, cam prea multă, de fapt, cea de pe soliști) și ai noroc că, spre deosebire de concertele rock (unde mișcarea scenică e neostoită), artiștii nu se mișcă prea mult, astfel că te poți ajuta liniștit de toate elementele pentru compoziție – stative, chitări, amplificatoare, un cvartet în acțiune etc. Ajută mult să nu fii static, așa că dacă ai cumva loc în mijlocul rândului de spectatori – ghinion, cum ar zice iubitul nostru președinte. Deci, plimbarea în jurul spectatorilor (aici te puteai mișca în voie pe margini), în jurul scenei și utilizarea diverselor focale pot compune un mix interesant. Ce a ieșit puteți vedea aici, în galeria completă.

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 116 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon 85mm f/1.4G AF-S NIKKOR @ f/1.4, 1/125s, ISO3200

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/160s, ISO1600

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 140 mm, f/2.8, 1/125s, ISO3200

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 195 mm, f/2.8, 1/160s, ISO1600

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon 85mm f/1.4G AF-S NIKKOR @ f/1.4, 1/125s, ISO6400

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 78 mm, f/2.8, 1/160s, ISO1600

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon 85mm f/1.4G AF-S NIKKOR @ f/1.4, 1/100s, ISO3200

In memoriam Costin Oprea – 25 aprilie 2016 – Teatrul Național București, Sala Studio – Nikon D750 + Nikon 85mm f/1.4G AF-S NIKKOR @ f/1.4, 1/200s, ISO1600

The post Concert-omagiu Costin Oprea appeared first on Ciprian Vlăduț - Fotograf.

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 175 mm, f/2.8, 1/320s, ISO1600

Am observat că există o tendință generală de a ne lamenta, de a ne plânge atunci când vine vorba de Colectiv, că unde a fost Dumnezeu, că unde au fost oamenii, însă timpul nu-l mai putem întoarce spre a schimba ceva, recomandat ar fi să privim înainte și să încercăm să facem ceva constructiv. Știu că în genere suntem o nație de plângăcioși și de jelitori ai drobului de sare, însă asta nu ne duce nicăieri. Nicoll și cei asemenea ei sunt un exemplu de oameni care nu se lasă învinși de intemperiile vieții și care au ales să meargă mai departe cu orice preț. Ne-am obișnuit ca Statul să facă de toate pentru noi, însă știu din surse sigure că Statul își retrage ușor, ușor ajutorul pentru victimele de la Colectiv, urmează campania electorală (x2), așa că speranța rămâne în noi, oamenii obișnuiți: să nu uităm, să nu iertăm și să înțelegem că refacerea celor răniți e un proiect pe termen lung, că e nevoie să gândim constructiv, să lăsăm la o parte disputele de pe Facebook și să acționăm ca o comunitate.

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/3.5, 1/50s, ISO3200

Sâmbătă seara s-a derulat a doua repriză a proiectului ”Stelele Rockului Românesc”, ce a reunit pe aceeași scenă pe Trooper (cumva, amfitrionii, care au avut mai multe reprize de prezență scenică), Luna Amară, Truda, Altar, Bucovina și Negură Bunget, plus un ivitat special, Nicu Covaci. Recitalul a fost început de o repriză scurtă alături de Trooper (multă energie pe scenă), iar apoi Cristi Hrubaru i-a invitat în scenă pe cei de la Luna Amară, care au performat cale de circa o jumătate de oră. Ca întotdeauna la Arene, o lumină dificilă, dar maleabilă. Din punct de vedere foto, ce ne-a omorât pe noi a fost îngustimea photo-pit-ului și faptul că de fiecare dată doar ca să intri trebuie să treci printr-o încâlceală de boxe, lanțuri și schele de la scenă. Spațiul fotografilor, adică partea dintre scenă și public, are acolo mai puțin de 1 m lățime, ceea ce face să nu ne prea putem deplasa unul pe lângă altul, iar dacă cei din primele rânduri își pun bagajele acolo, suntem aproape blocați. Oare dacă e vreo urgență, putem ieși safe sau rămânem blocați? Consider că nu e vina organizatorilor concertului, ci a celor care gestionează Arenele și le dau spre închiriere, nu e nevoie decât să mute gardul ăla o bucată mai în spate. Din această cauză am preferat să-mi iau scaunul (da, eu sunt nebunul ăla cu scaun pliabil la el, care mișună prin mulțime și din când în când vă obturează vederea) și să fotografiez din public.

Luna Amară – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 165 mm, f/2.8, 1/200s, ISO3200Luna Amară – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 180 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Luna Amară – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/200s, ISO3200Luna Amară – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Luna Amară – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Luna Amară – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 102 mm, f/2.8, 1/320s, ISO800

Luna Amară – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 105 mm, f/2.8, 1/250s, ISO3200

După Luna Amară a urmat un moment în care Cristi Hrubaru l-a chemat pe scenă pe Dumitru Șohan, organizatorul Galei, spre a-i mulțumi pentru faptul că promovează rock-ul. Acesta a răspuns modest că locul lui nu e pe scenă și a mulțumit publicului pentru prezență. A urmat recitalul Truda, o trupă pe care o cunosc prea puțin și pe care am văzut-o pentru prima dată live. De remarcat organizarea unui wall of death, care s-a transfomat într-un circle pit în toată regula. Cum spuneam mai sus, prefer de multe ori să fotografiez din public, chiar dacă am acces și în zona din fața scenei. În cazul de față nu te puteai mișca în photo-pit din cauza aglomerației și cadrele ar fi fost oarecum stereotipe. Așa că prefer să mă strecor printre spectatori, din public perspectiva e mult mai interesantă, folosind un teleobiectiv. Pentru a nu vedea numai mâini ridicate, folosesc un scaun pliabil din plastic, pe care mă urc spre a fi deasupra mulțimii, dar am grijă să nu zăbovesc prea mult pe el, pentru a nu împiedica privirile să ajungă la scenă. Adică trag câteva cadre și apoi cobor.

Dumitru Șohan – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 95 mm, f/2.8, 1/320s, ISO1600

Truda – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 90 mm, f/2.8, 1/250s, ISO3200

Truda – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 145 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Truda – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/160s, ISO1600

Truda – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 86 mm, f/2.8, 1/200s, ISO3200

Truda – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 116 mm, f/2.8, 1/160s, ISO1600

Din punctul meu de vedere, pentru imagini reușite, important e să urmărești lumina, care la concerte e atât de schimbătoare încât ai de unde alege o multitudine de momente în care să declanșezi. Asta presupune, bineînțeles, multă concentrare și atenție, neînsemnând în vreun fel că nu mă bucur și de concert, dimpotrivă. Pentru mine fotografia de concert e ca o poezie, e important să surprind trăirile celor de pe scenă, nu sunt acolo doar pentru a constata că a avut loc un concert. Drept mărturie stau și imaginile cu cei de la Altar, care au avut un show plin de energie.

Altar – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 112 mm, f/2.8, 1/320s, ISO3200

Altar – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 122 mm, f/2.8, 1/250s, ISO3200

Altar – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 122 mm, f/2.8, 1/320s, ISO3200

Altar – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 95 mm, f/2.8, 1/125s, ISO3200

După o nouă repriză Trooper, a urmat Bucovina, cu al lor stil flokheviblec, mult iubiți de public pentru piesele cu aromă folclor și de întoarcere în timp, în vremuri de mult apuse. Din nou joaca de-a lumina, din nou pendulare prin public, dar și prin fața scenei de data asta, unde traficul era mai lejer și se putea circula relativ în voie.

Bucovina – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 120 mm, f/2.8, 1/125s, ISO3200

Bucovina – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 145 mm, f/2.8, 1/400s, ISO1600

Bucovina – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 155 mm, f/2.8, 1/250s, ISO1600

Bucovina – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 85 mm, f/2.8, 1/320s, ISO1600

Bucovina – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/320s, ISO1600

Ultima trupă invitată, Negură Bunget, a intrat, a stins efectiv luminile și a dat drumul la blițurile de scenă, în concordanță cu stilul lor muzical. Greu de fotografiat? Greu, dar cu voință și răbdare orice e posibil. Aici am preferat să rămân lipit de scenă, spre a vâna razele sporadice de lumină. Ce faci în cazul ăsta? Observi mișcarea spoturilor și declanșezi în rafale scurte atunci când anticipezi că lumina se apropie de subiect.

Negură Bunget – Nikon D750 + Sigma Art 50 mm f/1.4 DG HSM @ f/1.4, 1/250s, ISO3200

Negură Bunget – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 98 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Negură Bunget – Nikon D750 + Sigma Art 50 mm f/1.4 DG HSM @ f/1.4, 1/200s, ISO3200

Negură Bunget – Nikon D750 + Sigma Art 50 mm f/1.4 DG HSM @ f/1.4, 1/200s, ISO3200Negură Bunget – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 85 mm, f/2.8, 1/250s, ISO3200

Finalul a fost marcat de un recital mai consistent marca Trooper, care au umplut scena și care se mișcau de colo colo cu mare rapiditate. Nu înțeleg cum de reușesc să nu se ciocnească între ei, probabil că se ”simt” foarte bine unul pe altul pe scenă. Lumina a fost de data asta mult mai generoasă, la fel și Trooperii, care s-au bucurat sincer să fie acolo. Momentul de final l-a constituit apariția pe scenă a lui Nicu Covaci, venit în calitate de invitat special. În noua formulă Phoenix, respectiv Nicu Covaci + Trooper :), s-a cântat În umbra marelui urs și Nunta, moment în care toate trupele invitate s-au alăturat pe scenă, mai puțin Luna Amară, care probabil plecaseră deja spre următorul concert.

Trooper – Nikon D750 +  Nikon Nikkor 20mm f/1.8G ED AF-S @ f/1.8, 1/250s, ISO1600

Trooper – Nikon D750 +  Nikon Nikkor 20mm f/1.8G ED AF-S @ f/2, 1/400s, ISO1600

Trooper – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 125 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Trooper – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 120 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200Trooper – Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 175 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Trooper – Nikon D750 +  Nikon Nikkor 20mm f/1.8G ED AF-S @ f/2, 1/250s, ISO1600

Trooper & Nicu Covaci – Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/2.8, 1/160s, ISO1600

M-am dus spre Arene cu chef de muzică și de pozat și a fost ceea ce aveam nevoie, doar că sunetul a fost cam prea tare, a doua zi am târât după mine o durere cruntă de cap, ceea ce mă face să mă gândesc din ce în ce mai serios să apelez la o pereche de dopuri de urechi dedicate, pentru a nu mai rămâne cu țiuituri de urechi și pentru a proteja auzul. Mai multe despre acest subiect în viitorul apropiat. Ceva mai multe imagini, aici.

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/125s, ISO3200Nikon D750 +  Nikon Nikkor 20mm f/1.8G ED AF-S @ f/2, 1/250s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/2.8, 1/160s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/5.6, 1/400s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/5.6, 1/400s, ISO1600

The post Stelele Rockului Românesc appeared first on Ciprian Vlăduț - Fotograf.

Când vine vorba de botezuri, eu le împart în trei: acasă, la biserică și recepția de la restaurant. Așa că, la ora stabilită, m-am prezentat acasă, unde, cât timp le bébé își termina somnul, am stat la un pahar de apă și de vorbă cu cei doi bunici, mai ales despre situația din țară. Uitai să vă spun, unul dintre ei este de la Chișinău, prin urmare și mămica Arianei, Stela. N-a trecut mult și Ariana s-a trezit din visare, așa că am purces la joacă și la pozat, dimpreună cu nașa, care sosise între timp. Ne-am plimbat prin toată casa împrună cu una din bunici, am stat la mami în brațe și apoi ne-am gătit de mers la biserică.

Nikon D750 + Sigma Art 50 mm f/1.4 DG HSM @ f/1.8, 1/160s, ISO800

Nikon D750 + Sigma Art 50 mm f/1.4 DG HSM @ f/1.8, 1/160s, ISO500Nikon D750 + Nikon 85mm f/1.4G AF-S NIKKOR @ f/1.8, 1/160s, ISO1600

La bisericile noastre o mare problemă o reprezintă lumina, care în ortodoxie e drămuită drastic prin ziduri groase de câteva picioare și, de obicei, de câteva ogive zgârcite, căci forma lor e strâmtă la exterior și largă la interior. În plus, iluminarea din interior e de multe ori deficitară sau e ținută în frâu, pentru economie. Ori, dacă e abundentă, nu e ce trebuie. Pentru că, în cazul fotografiilor, importantă e mai ales calitatea luminii, pe lângă cantitate. Astfel că de ani buni folosesc ceea ce se cheamă lumină continuă, provenită de la patru mandarine – nu, nu fructele, ci lămpile alea portocalii pe care le mai vedeți în magazinele foto și care emană destul de multă căldură. Avantaj când e rece, dezavantaj când e cald. Dar e cea mai bună lumină de interior, în opinia mea, pentru că păstrează cel mai bine culoarea pielii, dacă folosim balansul de alb corect. Am încercat și ceva LED-uri, când am avut ocazia, dar imaginile sunt mult mai greu de procesat. În plus, temperatura de culoare a mandarinelor, pe la 3200K, se apropie mult de cea a becurilor folosite de obicei în biserici, dar și de cea a lumânărilor.

Zis și făcut, mi-am instalat deci luminile (ceea ce e de multe ori o fugă contra cronometru, pentru că timpul dintre două evenimente în biserică, sâmbăta sau duminica, e destul de scurt) înainte de a veni alaiul, am prins câteva detalii și apoi am purces la slujbă. După cum cred că știți, partea întâi se petrece mai spre intrarea în biserică, atunci când nașii se leapădă de Sa(n)tana și îl scuipă (de obicei în direcția aceea e fotograful sau/și cameramanul), iar apoi se citește Crezul. Ei, acolo nu prea pot direcționa mandarinele, de obicei, așa că folosesc obiective luminoase, cu f/1.4 sau f/1.8, de la 20 mm la 85 mm. În etapa asta se cheamă în ajutor și flash-ul (un Nikon SB-700) pentru a umple umbrele, având grijă ca totul să fie păstrat armonios. Trebuie spus că de fiecare dată prefer să expun pentru lumina ambientală, flash-ul păstrând doar rolul de umplere a umbrelor și de înghețare a subiectului. E folosit deci la intensitate mică.

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/4, 1/160s, ISO1600

Nikon D750 + Sigma 35mm f/1.4 DG HSM Art @ f/1.4, 1/160s, ISO400

Nikon D750 + Sigma Art 50 mm f/1.4 DG HSM @ f/1.4, 1/200s, ISO800

Nikon D750 + Nikon 85mm f/1.4G AF-S NIKKOR @ f/1.4, 1/250s, ISO800Nikon D750 + Sigma Art 50 mm f/1.4 DG HSM @ f/1.4, 1/320s, ISO800

După etapa din pronaos, se trece la partea principală a slujbei, cea cu băița și nu numai. Copilul este uns cu untdelemn sfințit și, gol pușcă, scufundat în cazanul cu apă aflată la o temperatură potrivită. Apoi se îmbracă, se împărtășește, se trece pe la icoane sau prin altar (dacă e băiat) și, la final, se îmânează părinților. Ca fotograf, important e să ajungi să cunoști și să anticipezi aceste momente și să nu le ratezi. Odată trecută etapa asta, ar fi bine să începi să inovezi și să te reinventezi, mai ales adaptându-te  locului. Eu încerc să nu neglijez nici pe ceilalți martori ai evenimentului, alții decât părinții, nașii și protagonista  principală, în cazul de față. Întodeauna găsești câte o mamă înduioșată sau câte o bunică înlăcrimată. De asemenea, nu uit că sunt de fapt doar un martor al evenimentului și încerc să nu influențez în vreun fel desfășurarea cermoniei. Invizibil nu poți fi, dar discret da.

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/160s, ISO2500

Nikon D750 + Sigma 35mm f/1.4 DG HSM Art @ f/1.8, 1/400s, ISO1600Nikon D750 + Nikon AF-S NIKKOR 14-24mm f/2.8G ED @ 24 mm, f/2.8, 1/100s, ISO1600Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 180 mm, f/2.8, 1/80s, ISO1600

Nikon D750 + Sigma Art 50 mm f/1.4 DG HSM @ f/1.4, 1/200s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/4, 1/80s, ISO1600

După ceremonia religioasă, la restaurant, am descoperit că tema principală a panoului foto și a candy-bar-ului erau păpușile Matroska, ceea ce nu putea fi decât eye-candy, așa că am profitat ca să le pun în imagini. Nelipsite au fost celebrele ursitoare (dimpreună cu cea rea) și tortul, ornat tot cu o păpușă. Mi-a plăcut foarte mult locul, actuala Trattoria Buongiorno Lido, fostul Palazzo Lido și fosta Casă Angelescu – un palat cu arhitectură deosebită, în stil Belle Époque, care îți dă impresia de întoarcere în timp. O idee interesantă a fost cea a lui Adi, tatăl, care a adus o imprimantă wireless, pe care invitații și-au putut tipări la minut fotografiile făcute cu telefonul sau cu alte device-uri. Seara nu se putea încheia fără o discuție de profundis cu bunicul venit de la Chișinău, un om de mare caracter. Ce am omis în cuvinte, poate fi regăsit în galeria foto extinsă.

Nikon D750 + Nikon 85mm f/1.4G AF-S NIKKOR @ f/1.4, 1/160s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon 85mm f/1.4G AF-S NIKKOR @ f/1.8, 1/100s, ISO3200Nikon D750 + Nikon 85mm f/1.4G AF-S NIKKOR @ f/1.4, 1/250s, ISO800

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/4, 1/80s, ISO3200Nikon D750 + Sigma Art 50 mm f/1.4 DG HSM @ f/1.8, 1/160s, ISO3200

Nikon D750 + Sigma 35mm f/1.4 DG HSM Art @ f/2, 1/160s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon 85mm f/1.4G AF-S NIKKOR @ f/2, 1/200s, ISO2500

Nikon D750 + Nikon 85mm f/1.4G AF-S NIKKOR @ f/2, 1/250s, ISO2500

The post Ariana Ioana appeared first on Ciprian Vlăduț - Fotograf.

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 170 mm, f/2.8, 1/320s, ISO2500

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 120 mm, f/2.8, 1/250s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/320s, ISO2500

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 140 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 95 mm, f/2.8, 1/320s, ISO3200

Arenele Romane reprezintă astăzi unul dintre puținele locuri indoor unde se mai pot defășura concerte măricele în București (atunci când e instalat cortul care ne apără de intemperii), alături de Sala Palatului, Sala Radio (dedicată mai ales muzicii clasice și jazzului), Romexpo, Hard Rock Cafe, Berăria H și alte câteva cluburi, ceea ce e foarte puțin și foarte trist pentru o capitală de mărimea Bucureștiului. Arenele, cu istoria pe care o au în spate și cu arhitectura specifică ar trebui poate să beneficeze de un face-lifting, respectiv o renovare, mă gândesc că sunt singurul edificiu de acest fel de la noi, asemănătoare cu arenele de la Nîmes, din Franța. Păcat că nu se găsesc fonduri… ca întotdeauna, stăm să pice pe noi, ceea ce probabil se va întâmpla la un moment dat. Alături de ceilalți fotografi de concerte, consider că ar trebui să milităm pentru construirea unei săli de concerte a Bucureștiului, accesibilă tuturor, dar care să fie modulară și să permită împărțirea ei în mai multe aule, cu diferite capacități, să zicem de la 200-300 de spectatori până la un maxim de 10000 de persoane și care să fie accesibilă tuturor, de la artiștii consacrați până la, mai ales, mișcarea din underground. Știu că astea sunt deocamdată vise frumoase, dar nimic nu e imposibil atunci când crezi și, mai ales, când acționezi. Se știe că există o inițiativă din partea Guvernului, dar se arată a fi la scară mică și nu neapărat sortită succesului. Și nu pare să se îndrepte și către mișcarea rock, care a fost totuși lovită crunt de evenimentele din toamnă și care merită ceva mai mult.

Am făcut această paranteză (mică sau mare, nu-mi dau seama) pentru a sublinia faptul că ceea ce încerc să fac aici nu înseamnă cronică de concert, ci expunerea unor păreri personale și a unor trăiri și mai personale. De la o vreme am decis că totul ar fi și mai grăitor dacă imaginile pe care le creez ar fi însoțite de cuvinte, respectiv de poveștile din spatele obiectivului, mai ales că am ocazia de a fotografia cele mai variate subiecte, în cele mai diferite moduri și în cele mai diverse locuri. De-o fi bine sau rău, ne va spune timpul.

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 102 mm, f/2.8, 1/250s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 170 mm, f/2.8, 1/320s, ISO2500

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/100s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 165 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Revenind la concert, am fost surprins să constat că, chiar și după ce trupele din deschidere și-au terminat recitalul, cortul instalat la Arene nu era plin, probabil și datorită faptului că Amorphis erau pentru a treia oară la București în mai puțin de un an. Fanii înfocați erau însă prezenți, ceea ce s-a văzut și în desfășurarea ulterioară a concertului. Trupa s-a prezentat într-o primă fază destul de ”amorfă”, se pare că după o noapte de pomină legată de concertul de la Sofia din seara precedentă, lucru recunoscut și de Tommi Joutsen, solistul rămas fără dread-uri. Însă lucrurile s-au încins pe parcurs și băieții au fost la înălțimea așteptărilor pentru următoarele aproape două ore.

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 98 mm, f/2.8, 1/200s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon Nikkor 20 mm f/1.8G ED AF-S @ f/1.8, 1/200s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/400s, ISO3200

Ceea ce-mi place foarte mult la trupa asta și mai ales la solist este energia debordantă pe care o manifestă pe scenă, cu adevărat molipsitoare. Felul cum se poate zbate pe scenă, ca peștele pe uscat, cântând cu dezinvoltură în același timp, te face să te întrebi dacă nu cumva e mai tot timpul pe legale. Glumesc, desigur  Fiind în fața scenei la primele trei piese (pentru fotografii), am stat cu urechea foarte aproape de monitoarele lui și pot spune cu mâna pe inimă că are o voce de invidiat, care s-a auzit tot timpul cât am fost acolo crystal clear. Iar felul cum poate trece de la părțile melodioase la cele de grawl este de-a dreptul impresionant. Ca să nu mai vorbim de microfonul cu totul special, un trademark, chiar glumeam cu băieții din fața scenei, ”uite măh, are și robinet, și apometru, ce mai vrei?!”. Deosebite au fost și decorurile multicolore, destul de atipice pentru o trupă din această zonă muzicală. Eu unul am fost fericit că mi-au cântat My Kantele, una din piesele preferate, pe care cred că n-am mai auzit-o live din 2008. Iar la House of Sleep, reacția publicului, care știa versurile mai bine decât trupa și care a cântat la unison alături de aceștia, te lăsa cu gura căscată. A fost genul acela de concert când știi că se apropie bisul și finalul și nu vrei de fapt să se termine, deși la început n-ai avut un sentiment extraordinar. Și asta fără vreo bere la bord :))

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 180 mm, f/2.8, 1/250s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 78 mm, f/2.8, 1/160s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 95 mm, f/2.8, 1/320s, ISO2500

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 160 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/320s, ISO2500

Probabil o întrebare logică ar fi de ce pun galeria online atât de târziu, la o săptămână și mai bine de la concert. E ocazia tocmai bună pentru a pune în cuvinte un fel de crez pe care-l am, acela că importanța unei galerii foto nu o dă graba cu care a fost pusă pe net, ci ceea ce vrea să exprime și, mai ales, să treacă testul timpului. Adică să-ți facă plăcere să te uiți la imaginile de acolo și peste ani de zile. Sigur, e frumos să vezi imagini imediat după concert sau chiar în timpul concertului, însă fotografia de calitate nu se fabrică la minut și nu preseturile dau valoarea unui cadru, ci mai degrabă editarea, care poartă amprenta personală a celui care a făcut-o și care îi dă de fapt unicitate și valoare. Probabil că următorul pas în goana după click-uri ar fi ca galeria foto de la concert să apară înainte ca însăși concertul să aibă loc, după cum zicea un bun prieten. Sigur, toți ne-am dori să avem imaginile online imediat după concert, însă lipsa timpului face ca uneori acest lucru să nu fie posibil, de aici și întârzierile, mai ales că unii dintre fotografii de concerte au și alte joburi. La mine nu e vorba de o altă slujbă, ci doar de alte laturi ale jobului de fotograf, care necesită timp și resurse. O să mă opresc aici cu lamentările, dar probabil că voi mai dezvolta acest subiect în postările viitoare. Sper să nu fi supărat pe nimeni cu aserțiunile mele și ca fotografiile să vină ca o completare pe lângă text. Sau invers. Galeria completă aici.

The post Amorphis la Arenele Romane appeared first on Ciprian Vlăduț - Fotograf.

Cum spuneam, băieții au avut concert în ultima zi a festivalului și au profitat de ocazie ca să book-uiască alte două concerte, unul la Chambéry și celălalt în Grenoble. Chambéry era cam departe de locul de desfășurare al SnowFest, cale de trei ore de mers cu mașina. Trei la dus, trei la-ntors. Deși aș fi vrut să le fiu alături și acolo, a rămas ca în cele din urmă să fiu prezent doar la concertul de la Grenoble (o oră pe drum), găzduit de un club cu o capacitate de cca 250 de persoane, L’Ampérage.

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/4, 1/30s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 110 mm, f/2.8, 1/200s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 125 mm, f/2.8, 1/125s, ISO3200

Am fost realmente impresionat de club și de organizarea lui, cum ar zice francezul ”impeccable”. Totul ok, securizat, conform legii, acces controlat, în limita bunului simț și, mai ales, durerea cea mai mare a fotografilor, lumini bune. Citat din declarația de credință a clubului : ”Vrem să garantăm tuturor dreptul și posibilitatea de a-și dezvolta propria expresie artistică și culturală și de a o putea partaja”. Totul la un cost accesibil pentru organizatori și pentru spectatori. Iată ce e scris pe unul din pereți : ”Drepturile culturale sunt parte integrantă a drepturilor omului.” Din câte am înțeles, clubul aparține de o asociație culturală din oraș.

Scena este de-a dreptul generoasă, mai ales în adâncime, am observat că ocupă cam o treime din spațiul de concert. Fumatul, bineînțeles interzis, cu o ușă de siguranță care dădea direct afară. Există trei uși tot timpul accesibile, două care dau din sală direct afară, deci, în caz de ceva neprevăzut, într-un minut se poate evacua toată sala fără probleme. Și, mai ales, ușa de lângă mixer e destul de largă încât să iasă pe ea patru oameni deodată. Și vorbim despre un club cu o capacitate de maxim 250 de persoane… Etajul este destinat trupelor, având o sală din care se poate urmări ce se înâmplă pe scenă printr-o fereastră ce seamănă cu balconul Julietei. Mai există un culoar de trecere, tot la etaj, de unde am putut fotografia liniștit. A, și scrisurile din toaletă sunt deosebite

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/100s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 105 mm, f/2.8, 1/200s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/2.8, 1/50s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 145 mm, f/2.8, 1/200s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 175 mm, f/2.8, 1/200s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 122 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Concertul băieților din Maramu’ a fost, să zicem, partea cea mai savuroasă a unui sandwich format din trei trupe, Belly Button Window (o trupă locală) în deschidere și The Algorithm, la final. După patru zile pline de SnowFest și o doză bună de oboseală, am preferat să mă concentrez pe concertul rumânilor, care au avut parte de cea mai mare audiență din acea seară – am constatat că a au fost prezenți și mulți conaționali care locuiesc în zonă, dar că nici francezii nu s-au lăsat mai prejos și au participat activ la îndemnurile celor de pe scenă. Când au anunțat că sunt din România, majoritatea publicului a început să cânte O-Zone De apreciat efortul lui Rini & co. de a vorbi în franceză. Concertul a fost plin de nerv și de energie, dar asta e amprenta Dirty Shirt, pour les connaisseurs. N-o să stau acum să analizez în detaliu prestația lor, pentru că treaba mea e să fiu fotograf și nu critic de muzică, dar pot spune că apreciez sinceritatea celor de la Dirty Shirt, pe scenă și în afara ei, jovialitatea lor și ideea de a împărți totul cu tine dacă ești pe lângă ei, mai ales pălinca :))

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/125s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 195 mm, f/2.8, 1/125s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/250s, ISO3200

Una

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 100 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 82 mm, f/2.8, 1/160s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 116 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 130 mm, f/2.8, 1/160s, ISO3200

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 70 mm, f/2.8, 1/200s, ISO3200

Una peste alta, m-am bucurat să fiu acolo și să experimentez senzația de concert de club și în afara țării, după mai bine de zece ani. Despre expresiile și trăirile celor de pe scenă puteți afla mai multe urmărind galeria completă de la concert.

The post Dirty Shirt, live @ L’Ampérage de Grenoble appeared first on Ciprian Vlăduț - Fotograf.