"Comentatori" via mihnea in Google Reader

Why You Should Spend Your Vacations at Falmouth MA Hotels

2012-02-24T01:24:31Z

Falmouth ma hotels is located in the town of Falmouth Massachusetts. It is a place known for its many beautiful beaches where you can feel the warmth of the morning sun and the cool breeze of sea water that comes from the blue sea. This picturesque location is truly a paradise in reality. These hotels [...]

Vladimir Tismaneanu: Spiritul revolutionar si excitatia sterila

2012-02-23T23:51:05Z

Se pare ca, pentru unii, chemarea “Internationalei”, “Hai la lupta cea mare” este de o arzatoare actualitate. In 1919, scriind despre agitatiile revolutionare din Germania, marele sociolog Max Weber a propus sintagma “excitatie sterila”. Tot el a spus ca va trebui sa treaca un secol, dupa Revolutia lui Lenin si Trotki, pentru ca termenul “socialism” [...]

Manipulare tip Antena 3, cu Reuters şi NY Times, despre MRU

2012-02-24T00:03:25Z

Analize ale unor prestigioase instituţii media străine sunt citate trunchiat în presa românească inducând publicul în eroare. “Băsescu pariază pe planul lui Putin. L-a numit pe vechiul său aliat în funcţia de premier”. Sună familiar? Este titlul unui comentariu publicat de prestigioasa agenţie de ştiri Reuters în urmă cu trei zile. Datorită titlului, “cu cârlig”, [...]

Execution Orders May Have Been Issued for Iranian Pastor Youcef Nadarkhani

2012-02-23T23:17:27Z

According to contacts in Iran, the execution orders for Christian Pastor Youcef Nadarkhani may have been issued. Pastor Youcef’s situation — an innocent man convicted and sentenced to death for becoming a Christian — has reportedly not been this dire since his story was first reported (for more on his case, click here).

It is unclear whether Pastor Youcef would have a right of appeal from the execution order. The head of Iran’s Judiciary, Ayatollah Sadegh Larijani, must approve publicly held executions, but only a small percentage of executions are held public — most executions in Iran are conducted in secret.

Please pray that the Lord will intervene and that Pastor Youcef will be freed from prison. Pray that Youcef and his family will remain faithful to the Lord in all situations. Pray that the Lord will be exalted through Pastor Youcef, whether in life or in death (Philippians 1:20).

(Source, HERE)

Please pray for Rev. Youcef Nadarkhani and his family, as well as his persecutors, as our Lord teached us.

Filed under: Islam, Persecution Tagged: Iran, Youcef Nadarkhani

Revista Presei – 24 februarie / “Viaţa grea a parlamentarilor grevişti”

2012-02-23T23:08:50Z

Bună dimineata intr-o zi de vineri. Vineri, vremea se va încălzi uşor în cea mai mare parte a ţării. Cerul va fi mai mult noros în vestul, nordul şi centrul ţării şi variabil în rest. Vor cădea precipitaţii slabe, predominant sub formă de ninsoare la munte, mixte în Maramureş, Transilvania şi mai ales sub formă [...]

Din PD motive, problema e că!..

2012-02-23T21:42:11Z

Aduceri aminte aleatorii: “Aşa cum aminteam şi în titlu, depun reale eforturi pentru a demonstra că ţelul meu neatârnat este să scot această ţară din marasmul economic în care au bagat-o alţii. De asemenea, ţin să afirm şi faptul că am constituit o echipă de lucru pentru a analiza implicaţiile unui asemenea demers asupra pensionarilor [...]

Dinel Staicu sau absurdul justiţiei

2012-02-23T21:33:11Z

Prin 1999-2000 domnul Dinel Staicu, doctor în economie, cu cercetări în economia subterană (serios!) a făcut nişte matrapazlâcuri financiare, devalizând fosta Bancă Internaţională a Religiilor. Un an mai târziu a început urmărirea penală împotriva lui, iar prin 2006 procurorii DNA (la vremea aceea PNA) au finalizat dosarul şi a început judecata. A durat cinci ani, a trecut pe la trei instanteţe, care l-au găsit toate vinovat pe Staicu. În cele din urmă, în aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a dat sentinţa definitivă şi irevocabilă de condamnare a lui Staicu la şapte ani de închisoare. Cu câteva zile înainte de anunţarea sentinţei, Staicu îşi schimbase numele şi plecase în Ungaria, unde a fost ulterior prins.

Astăzi, aceeaşi Curte de Apel Bucureşti (CAB) a dat o nouă sentinţă definitivă şi irevocabilă care anulează vechea sentinţă definitivă şi irevocabilă, punându-l în libertate pe Staicu. CAB a acceptat o sesizare a avocaţilor, care arătau că la un moment dat în trecut Curtea de Apel Craiova ar fi confirmat, printr-o decizie definitivă şi irevocabilă, o decizie de neîncepere a urmăririi penale împotriva lui Staicu. Un adevărat conflict al deciziilor definitive şi irevocabile! Dar absurdul merge mai departe: se pare că dosarul lui Staicu a fost şi instrumentat şi judecat în paralel şi la Craiova şi la Bucureşti.

Această cale de apărare a lui Staicu a fost atent pregătită de avocata sa, Maria Văsîi. Aceasta a pregătit şi un site al unei pretinse reviste de specialitate, erorijudiciare.ro, în care singurul caz prezentat este – coincidenţă! – cel al lui Staicu. Povestea cazului, aşa cum e spusă de avocat este din domeniul absurdului.

C0nform schemei prezentate în pagina a doua a cazului, dosarul ar fi fost de la bun început instrumentat atât la Craiova cât şi la Bucureşti, de departamente diferite ale procuraturii. Deciziile au fost radical diferite: procurorii craioveni au dat NUP, decizie consfiinţită de Curtea de Apel locală; cei bucureşteni l-au dus în instanţă, cu rezultatul amintit în primul paragraf. Acum avocata lui Staicu a obţinut anularea deciziei de la Bucureşti în baza deciziei de la Craiova.

Privind toate informaţiile de pe site-ul respectiv, povestea pare adevărată. Dar chiar de n-ar fi, este inacceptabil ca în era înaltelor tehnologii două instanţe din România să judece aceeaşi speţă fără să ştie una de alta. Mă întrebam acum ceva vreme dacă justiţia română merge într-o direcţie bună sau o direcţie greşită. Pus în faţa unei asemenea absurdităţi, răspunsul parcă vine de la sine.

TRU: USL este in repaos subventionat

2012-02-23T20:55:11Z

“Antonescu s-a nascut in greva si va termina somer.”

Painful steps to white

2012-02-23T20:31:00Z

Sondaj FSLI privind clasa pregatitoare

2012-02-23T20:30:00Z

AICI gasiti intrebarile la sondajul pe care l-a initiat Federatia Sindicatelor Libere din Invatamant cu privire la Clasa Pregatitoare. Va multumesc anticipat pentru acest raspuns. Perioada de raspuns este 21-27 februarie 2012. Marti 28 februarie vom face publice rezultatele Pana atunci..penibilitatea MECTS e maxima: - ORDIN nr. 3064/19.01.2012 pentru aprobarea Metodologiei privind cuprinderea

Dan LUCA – articol în PR Romania – “Francizele presei europene”

2012-02-23T20:19:00Z

Ca Director al reţelei europene EurActiv, am explicat într-un recent material publicat de PR Romania despre gestiona parteneriate de francize pentru 15 ţări, dar şi ce înseamnă a forma echipe capabile pentru a susţine afacerea EurActiv pe pieţele respective.

...............

De vreo 14 luni am preluat în cadrul companiei EurActiv responsabilitatea de Director al reţelei europene EurActiv şi mulţi mă întrebă în ce constă această nouă provocare.

Poate nu e rău să explic pentru început cum este structurată afacerea EurActiv şi doar apoi să prezint rolul meu în acest mecanism. EurActiv este o companie britanică (PLC), care are biroul reţelei (să îi zicem sediul central) la Bruxelles. Bruxelles-ul are un rol dublu pentru EurActiv, este în primul rând locul în care se relatizează EurActiv.com, nu doar din punct de vedere editorial, dar în special din punct de vedere al dezvoltării surselor de venit pentru a susţine portalul gratuit utilizatorilor.

O a doua componentă a sediului de la Bruxelles este gestionarea parteneriatelor de francize EurActiv pentru 15 ţări care au achiziţionat “licenţa EurActiv”. O muncă complexă de identificare a posibililor parteneri (media) pentru a reprezenta EurActiv în “teritoriul respectiv” (şi au fost vreo 6 noi parteneriate de când am preluat eu această împuternicire), dar şi de a forma echipe capabile de a susţine afacerea EurActiv în ţările respective.

Mulţi cred că problema este în a găsi corespondenţi care scriu pentru EurActiv. Este mult mai complicat decât pare. E important desigur să avem portalurile bune, axate pe afacerile europene, în limbile ţării respective, respectând culturile ţărilor unde se localizează produsul. Acesta este rolul echipelor editoriale, conduse în fiecare capitală de un redactor şef. Partea complexă este în a pune pe picioare o afacere sustenabilă. E nevoie de un CEO în fiecare ţară (să nu uităm că în fiecare “ţară EurActiv” există o companie care deţine franciza EurActiv, entitate independentă juridic şi financiar de compania EurActiv PLC). Peste tot e nevoie de o echipă puternică de business, capabilă să găsescă fondurile pentru acoperirea cel puţin a costurilor de dezvoltare (platforma web, resurse umane, sediu, transport, etc).

Pentru ca axul colaborării să fie şi mai adânc între capitale şi Bruxelles, în câteva ţări strategice pentru EurActiv (Germania, Franţa, Italia, Polonia, Slovacia) s-a decis ca EurActiv PLC să deţină acţiuni în cadrul companiilor care operează în ţările respective. Procentul acţiunilor este aproximativ 34%, practic o cotă de blocaj, dar fără a deţine majoritatea acţiunilor. Astfel echipele din ţările respective deţin majoritatea şi înţeleg că ei sunt posesorii afacerii, nu doar filiale finanţate de Bruxelles.

Acum cred că vă puteţi imagina cam ce dosare gestionez în munca de zi cu zi. În ţările unde EurActiv PLC deţine acţiuni avem Consilii de Administraţie trimestiale, în care se prezintă raportul de activitate, inclusiv cel financiar, dar se şi analizează resursele umane alocate şi bugetul următoarelor 3 luni. În plus, în fiecare lună avem teleconferinţe cu fiecare dintre cele 15 birouri în care discutăm de la statistici financiare până la idei de proiecte de impact.

O parte foarte interesantă a muncii pe care o desfăşor o reprezintă deplasările în teritoriu pentru a-mi ajuta colegii în stabilirea parteneriatelor comerciale, recrutări sau planificarea strategică.

Ca o concluzie, pot să zic că este foarte interesant să faci parte dintr-o echipă de aproximativ 100 de persoane (dintre care vreo 50 sunt ziarişti), care dezvoltă ceva unic – produsul EurActiv, în care sunt zeci de proceduri legate de guvernarea reţelei şi a afacerilor din capitale, finanţare şi bugete, planificare şi resurse umane.

Dan LUCA / Bruxelles

Evangelical and Christian Presence in the Middle East

2012-02-23T20:18:21Z

The Fellowship of Middle East Evangelical Churches has organised on 13-15 February in Beirut, Lebanon a conference on the Evangelical Christian presence in the region.

Please read below the final communique of the conference.

* * *

In light of the radical changes that the Middle East region is currently passing through; changes that directly impact the present and future destiny of its Christian inhabitants — instilling in them a genuine fear of what lies ahead — the Fellowship of Middle East Evangelical Churches (Lutheran – Anglican – Reformed) held its first international conference on “Evangelical and Christian Presence in the Middle East” from Monday 13 to Wednesday 15 February, 2012 in Beirut, Lebanon. The Conference was attended by most of the ordained and lay leaders and heads of the member Churches of the Fellowship, as well as delegates from sister Evangelical churches and church institutions in Lebanon, the ME region, Europe, the USA, Canada and New Zeeland.

The opening session was held at the Evangelical Church in downtown Beirut. In addition to the participants, it was attended by present and former Lebanese ministers and members of parliament, representatives of local and international evangelical churches and institutions, as well as representatives of sister Eastern Churches and local Islamic leaders.

Mrs. Rosangela Jarjour, the General Secretary of FMEEC, welcomed the attendants and invited Rev. Dr. Salim Sahiouny, president of the Supreme Council of the Evangelical Community in Syria and Lebanon, to open the conference with a word of welcome followed by a prayer. A series of keynote speakers delivered their speeches starting with Rev. Andrea Zaki, president of FMEEC and vice-president of the Council of Evangelical Churches in Egypt. He was followed by Bishop Munib Younan, presiding bishop of the Evangelical Lutheran Church of Jordan and the Holy Lands and president of the Lutheran World Federation, Fr. Dr. Paul Rouhana, General Secretary of Middle East Council of Churches and Rev. Dr. Thomas Wipf, president of the Council of Protestant Churches in Europe. Additionally, ex minister Dr. Tarek Mitri and present MP, Dr. Farid El Khazen, offered two major interventions. The session concluded with a summary of the program of the conference presented by Rev. Dr. Habib Badr, vice-president of FMEEC.

The Conference also received words of greetings from the World Council of Churches, the Lutheran World Federation, the World Communion of Reformed Churches and the First International Meeting of the Protestant Synods in Europe.

In the afternoon the participants reconvened at the Commodore Hotel where two major interventions were delivered by the Very Rev. Dr. Patrick Sookhdeo and Rev. Dr. Mitri Raheb. Each gave an insightful general overview from his perspective of the present moment in the Middle East in light of the drastic changes brought about by the so-called “Arab Spring.” It was noted that the rising paradigms of governance in the Arab world today seem to be based on a moderate or radical political Islam that have replaced the mostly military regimes of the past few decades. A realistic view was offered as to how Christians should practically respond to this new situation.

With detail and precision, other local experts delineated the main challenges and disturbing effects that the recent events in the Middle East region have had on Middle Eastern Christians. Suggestions were made as to how Evangelical Christians may face the challenges in their various contexts and circumstances. Special attention was given the role that the Evangelical tradition played in the life of the Middle East and how Evangelicals met similar challenges in the past, and how may they continue to do so in the present and the future.

After the opening worship service the next day, a series of testimonies from different contexts in the region were given. These included Jerusalem and Palestine (Bishop Munib Younan), from Egypt (Rev. Dr. Safwat El Bayadi, president of the Evangelical Community), from Iraq (Rev. Haitham Jazrawi, president of the Evangelical Community) and North Africa (Algiers). Each speaker described the present situation in his home country and the impact it has had on the local Christians in light of recent developments during the last year.

The session closed with a critical consideration of the theological foundations of Protestant presence and witness in the Middle East; a presence and witness that is based on Reformation traditions that have faithfully advocated all just and righteous causes. A consideration was given to the role of historic Protestant institutions and organizations in the region that have furnished a rich legacy and have had a powerful impact on the life of the East in various areas and fields of work such as theological training, education and culture, socio-economic development, medical services, communications and media, etc.

Time was dedicated to workshops and discussions. Experts formulated questions that the participants responded to in reaction to what they heard during the conference. The target of the workshops was to reach a definitive strategy that contributes to rebuilding Middle Eastern Evangelical communities on the basis of a new and indigenous “theology of public issues;” a theology inspired by a unified Christian evangelical vision that calls for freedom and equality before the law in the context of a just understanding of citizenship for all ethnic, religious and national identities, and that contributes to the further development of human resources. In this regard, the participants emphasized that a final, just and fair solution to the Palestinian crisis is necessary for any future progress on all these fronts.

The working groups also emphasized the commitment to our faith in the living hope ever incarnate in the Lord Jesus Christ. They also stressed the need for a genuine ecumenical openness to their Eastern Christian brothers and sisters, as well as the necessity of fruitful and constructive cooperation with non-Christian groups in the Middle East, and especially the Muslim communities – a cooperation built on solid foundations of coexistence based on equality of human rights.

The final plenary session summed up the conclusions of the conference and formulated the necessary steps that Middle East Evangelicals ought to take in order to safeguard their presence and invigorate their witness in the future. They explored ways in which they could remain faithful to their universal Reformation legacy while properly responding to the challenges they currently face in the various countries where they live (Lebanon, Syria, Egypt, Jordan, Palestine, Iraq, Turkey, Iran, Sudan, North Africa and the Gulf region).

The attendants made an appeal to all people concerned to work for the emergence of a Middle East that enjoys peace based on justice, freedom and the respect and preservation of human rights. They called upon all their Muslim compatriots, but especially those authorities now in power, to work for the establishment of civic states in the region; states founded on a modernized understanding of democracy which is not based merely on numbers and vote counts, but rather on equality in the rights of all to equal citizenship under the just rule of law; states that offer equal opportunities for work and prosperity to all the inhabitants of the Middle East without discrimination. It is only in such a Middle East that all communities, evangelical and non-evangelical, but especially the youth amongst us, shall enjoy safety and wellbeing, and therefore shall no more live in frustration and fear, or be subjected to the temptation to emigrate.

A plea was put forth to all those concerned with the question of Christian presence and witness in the Middle East (be they regional or world governments, church leaders and congregations or partner organizations across the globe) to become more aware of the dangers currently besetting all Middle Eastern Christian minorities, but especially the evangelicals amongst them (who are a minority within a minority).

An invitation was issued to all our regional and international partners and friends, inviting them to conduct a serious investigation into the truth of what is in fact happening in the different countries of the Middle East; and which differ from one country to another.

Having done so, it becomes incumbent on all to inform the international community of these facts and to respond accordingly. It is our hope that this response shall be inspired by the Biblical principles upon which the Evangelical Reformation was based centuries ago. To us this means to uphold justice and truth and repudiate the violence that now so sadly prevails in the Middle East region – violence that comes from all sides and parties involved.

And finally, a specific call was issued to all Middle East Evangelicals, and particularly to the youth amongst them (who played a pivotal role in the movements for change and liberty during the recent events), not to give up hope in spite of all the challenges that lie ahead; but to hold steadfast to the faith of their ancestors and to remain rooted in their homes and homelands. We invite all to work for reconciliation and peace in the Middle East and to advocate all just causes, while at the same time safeguarding the values of freedom and human dignity for all. We are hopeful that all faithful Christians of the Middle East shall continue to work for the true revival of their churches and for the reform of their societies.

Beirut,

February 17, 2012

* * *

You may download at the link below a PDF version of this communique, which you are free and even encouraged to distribte as largely as possible, as requested by Mrs. Rosangela Jarjour, General Secretary of FMEEC, in the following message:

Dear brothers and sister in Christ:

Peace be with you.

Enclosed our communiqué following our international conference on: “Evangelical and Christian Presence In the Middle East”, which took place in Beirut, Lebanon between 13-15 February 2012.

We kindly ask you to publish this on your websites, newsletters and other means available for you and share it as widely as possible within your member churches, sister churches, church related organizations, institutions and wider constituencies!

We ask you to continue to pray for our ME Region!

God bless you

Rosangela Jarjour
FMEEC
General Secretary

FMEEC final communiqué[1]

Filed under: Evangelicalism Tagged: Arab spring, Middle East

Stance: Aleksandr Nevsky (1938)

2012-02-23T19:57:00Z

Cornel Ivanciuc, o spune pe fata! “Autorul exploziilor de la Sighet este Doru Ioan Tărăcilă!”

2012-02-23T19:29:18Z

Fostul angajat al securitatii, in cunostinta de cauza, Cornel Ivanciuc, de loc din Sighetu Marmatiei, o spune pe bune :

citat: “Autorul exploziilor de la Sighet este Doru Ioan Tărăcilă! … a câștigat prin tot felul de manevre dubioase, licitația de execuție a rețelei de distribuție de gaz în Sighetu Marmației. Intrarea i-a făcut-o colegul său din Senat, Petru Godja, iar facilitățile au fost accelerate prin diligențele soției senatorului Godja, Eugenia Godja, primarul PSD al Sighetului.”

mai multe pe www.catavencii.ro

Sa nu uitam ca in perioada manevrelor, la conducerea guvernului era infractorul dovedit Adrian Nastase (in 2003 cand pe 15 iulie, Comisia de evaluare a ofertelor a atribuit contractul de concesiune nr. 190 din 25 iulie 2003 – €œServiciul de distributie a gazelor naturale in municipiul Sighetu Marmatiei € , firmei din Calarasi, pentru durata de 49 de ani. … BERG care a scos, Dumnezeu si PSD-ul stie cum, 180 de puncte, si a castigat. www.gazetademaramures.ro Tariceanu si echipa lui de liberali … cu majoritate in parlament asigurata de Taracila, Godja et. comp. a continuat favorizarea… Cum a continuat si asocierile in diverse fratii (vezi mai jos ”casa vinului”)

Doru Ioan Taracila de Calarasi, Sighet ...

Firma BERG SYSTEM GAZ S.A. administrata acum de “doctorul” in inginerii cu apa – Costin Berevoianu – consilier al “independentului” Sorin Oprescu este acuzata de parchetul general de exploziile din Sighetu Marmatiei. Pana sa fie administrator aici, Berevoianu a fost directorul companiei Gaz Sud SA – preluată, în 2010, de către fondul ceh de investiţii PPF si director general la GRUP DEZVOLTARE RETELE S.A.

Pe 11 Decembrie 2007 Consiliul Concurenţei a autorizat preluarea Gaz Sud de către Ligatne Limited “Consiliul Concurenţei a autorizat concentrarea economică realizată de către Ligatne Limited Cipru, prin dobândirea controlului unic direct asupra societăţii comerciale Gaz Sud SA Ghermăneşti.”… “Ligatne Limited Cipru este societatea vehicul de tranzacţie a PPF Investments Limited Jersey, prin intermediul căreia s-a realizat operaţiunea de concentrare economică. ” “Gaz Sud SA Ghermăneşti are ca principal obiect de activitate distribuirea şi comercializarea combustibililor gazoşi prin conducte. Aceasta societatea acţionează pe arii restrânse în zona de sud a României, fiind titularul a 6 contracte de concesiune de distribuţie de gaze în localităţile Snagov, Moara Vlasiei, Ciolpani, Gruiu, Cornetu şi Pantelimon.”

Revenind la exploziile din Sighetu Marmatiei, consilierul lui Oprescu a recunoscut ca oprirea gazului pe magistrala cu pricina a fost efectuata de firma pe care o administreaza , BERG GAZ, la ora 14:00, dupa 4 (patru) ore de la a doua explozie. In urma celor doua explozii, 21 de persoane au fost ranite, dintre care 17 au fost spitalizate. 11 victime ale deflagraţiilor din Sighetu Marmaţiei sunt în continuare internate la Spitalul de Arşi din Capitală. Nenorocitii astia ” au reusit” sa nenoroceasca pe viata 21 de oameni. Urmele arsurilor nu vor mai fi inlaturate din vietile celor raniti. CE PEDEAPSA AR MERITA NEGLIJENTELE CRIMINALE ALE REPREZENTANTILOR FIRMEI DE GAZE, actionata ca o marioneta de o firma din Cipru.

Costin Berevoianu, reprezentant al Berg Sistem Gaz, care este şi consilier al primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu, a declarat pentru o publicaţie locală că avaria la reţeaua de gaz a fost provocată de temperaturile scăzute. “S-a găsit problema. Este vorba despre o fisură pe o sudură, care s-a produs din cauza condiţiilor meteo, mai precis a gerului. (Mediafax.ro) Auzi exprimare de “doctor” inginer “s-a gasit problema” . De fapt “problema” e cum de s-a fisurat din cauza gerului o sudura la 2 metri adancime sub pamant, pe pat de nisip si au rezistat cele de la nivelul suprateran si aici ma refer la conductele care duc catre instalatiile casnice si industriale aflate, cum e si normal, pe pamant!

Acum este bine cunoscut ca actionarii initiali ai firmei anchetate penal au vandut actiunile , in 2010, catre o firma din Cipru, Anumersus Co. Ltd- oras Limassol, strada: Krinon nr. 16. Conform Ev.z. actionarii lui Anumersus sunt doua firme off-shore : D.A. Secretarial Limited şi D.A. Accounting & Secretarial Limited administrate de dna Athinoulla Neofytou.

D.A. SECRETARIAL LIMITED are sediul la aceeasi adresa cu Anumersus.

Director ID : 907669498 ; Month/Year of Birth: 01/1970 adresa: 16 Krinon Street, Limassol, 3110, Cyprus

In Monitorul Oficial partea a IV-a nr. 2853 gasim: demisia “Ivo Nejdl, Gheorghe Stan, Peter Braun, Costin Berevoianu și Vasile Iuliana Roxana din funcția de administratori ai Societății (GAZ SUD SA) începând cu data de 1 aprilie 2009.” Ei au fost inclocuiti cu Excation – S.R.L administrator Gheorghe Stan, Fokus Invest – S.R.L administrator Peter Braun si un cetatean ceh: Marek Herold.

Pe Costin Berevoianu il gasim asociat in fratia “Casa Vinului SRL ” firma infiintata in 2004 fondatori: Ernest Virgil Popovici, 33,4 %, Sorin Alăzăroaie, 33,3 %, și Florian Nițu, 33,3 %; – administratori: Michel Louis Marcel Carcassonne, cu o durată a mandatului de 4 ani, și Sergiu-Dan Celebidache, cu o durată a mandatului de 4 ani; Printre actionarii cooptati alaturi de Berevoianu ii gasim pe Calin Popescu Tariceanu, Nicolae Badea (Dinamo) , Gilda Lazar (JTI), Dan Pascariu, Dinu Patriciu, Albert Paszkany (CFR Cluj), Silviu Lucian Boghiu (fost director general al SC “Electrica” SA Bucuresti, trimis in judecata pentru asociere in vederea savarsirii de infractiuni, luare de mita, spalare de bani, delapidare, fals in inscrisuri, fals intelectual la legea contabilitatii si instigare la abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, achitat in ian. 2012).

activitatea cf. cod. CAEN: CAEN: Inchirierea si subinchirierea bunurilor imobiliare proprii sau inchiriate

actionari CLUBUL VINULUI – S.R.L publicati in M.O. partea a IV-a nr. 1183 / Data: 12 APR. 2005

Nr. // Nume // participare profit și pierderi

Sergiu-Dan Celebidache 2,00 % (prieten si asociat cu Tariceanu)
Paraschiv Vasile 4,00 %
Ernest Virgil Popovici 4,00 % (avocat “POPOVICI NIȚU & ASOCIAȚII”)
François Noel Marchand 4,00 %
Dan Corneliu Pascariu 4,00 % (bancher UniCredit Tiriac Bank)
Sorin Alazaroaie 2,00 % (fost sef al corpului de control al P.M. – Boc !!! omul lui 16. si fost angajat la 3.)
Florian Nițu 2,00 %
Dan Costache Patriciu 4,00 % (aka Dinu Patriciu, fost Rompetrol)
Gilda Lazăr 2,00 % (fosta ziarista, director la tigari JTI, tiitoarea lui 5.)
Lesly Tedesco 4,00 %
Lucian Vlad 2,00 %
Stephan Max Johannes Braune 2,00 %
Silviu Lucian Boghiu 4,00 %
Gabriel Aurel Popoviciu 4,00 % (dezvoltator, ginerele lui Ion Dincă, asociat uneori cu 16.)
Corina Daniela Popovici 2,00 %
Árpád Zoltán Pászkány 4,00 % (dezvoltator, CFR Cluj, seful din umbra al lui 6.)
Anthony Trevor Gibbs 2,00 % (import medicamente Tamisa Trading)
Gabriel Ionel Zbircea 2,00 % (fost presedinte al AVAS)
Michael Peter Lloyd 2,00 %
Nicolae Badea 2,00 % (Dinamo, computere, ginerele lui Ion Dincă, cumnat cu 14.)
Costin Berevoianu 2,00 % (consilierul lui Sorin Oprescu, administrator BERG GAZ )
Dorin Suciu 2,00 %
Radu Alexandru Macovei 2,00 %
Mugurel Filipescu 2,00 %
Nicholas Abaco 4,00 %
Bogdan Bartolomeu 2,00 % (sotul Ilincai Preoteasa, fiica a comunistului Grigore Preoteasa si prima soţie infractorului din PSD, Adrian Năstase.
Leonid Erhard Oliver Rădulescu 2,00 %
Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu 2,00 %
Gunsbourg Marc L.J. 2,00 %
Ciorca Vasile-Florin 4,00 % (administrator al CFR- ului 16.)
Valentin Feodorov 2,00 % (proprietar IRIDEX GROUP)
Alexandru Ciolan 2,00 % (fresenius aparatura pt. dializa)
Răducu George Furnica 2,00 %
Fereyre Claude Georges 4,00 %
Vasile Iuga 2,00 %
Sorin Lucian Ioan Dan 2,00 %
Mihai Ovidiu Focsa 2,00 %
Eugen Ovidiu Mantho 2,00 %
Total 100 %

in 2006 celor de mai sus li s-au adaugat : 1. dl Doru Potecea 2. Sebastian Vlădescu 3. Turcan Viorica 4. Călin-Andrei Zamfirescu 5. Richard Moat 6. Obie Luschin Moore 7. Paul Badea 8. Valerian Mareș 9. Bayraktaroglu Ibrahim Celal 10. Michael Murray Kenington 11. Michel Louis Marcel Carcassonne 12. Regis Charles Claude Mougel

In apr. 2008 s-a schimbat forma juridica a Societății din societate cu răspundere limitată (S.R.L.) în societate pe acțiuni (S.A.).

Pana la urma ma cad nevoit sa-l contrazic pe Ivanciuc. Nu Taracila este vinovat pentru exploziile de la Sighetu Marmatiei. E vinovata clasa politica si “oamenii de afaceri” paravan cu catrafusele puse la loc sigur, prin Cipru sau in alte paradisuri fiscale. Ridica o afacere de la zero in distributia gazelor sau ale energiei electrice, obtin aprobari si autorizari, obtin concesionari pe 49 de ani si deschid exploatarile cu credite bancare pt. care pun gaj actiunile si contractele de concesionare. Muta firmele sa zicem din Calarasi in Bucuresti si schimba intaia data actionarii si administatorii. Urmeaza initierea unui Ltd. in Cipru, sa zicem la Limassol, la numarul 16 pe strada Krinon (o cutie postala pe un teren viran). Ca niste pescari care au aruncat momeala asteapta pestele cel mare. Si acesta vine virand banii tot prin Cipru sau Caiman … restul e cunoscut de SRI. Sigur.

PS – la aceeasi adresa din Limassol (Krinon 16) isi are sediul si o firme la care PSD e dator vandut: Ocean Zone Energy Ltd !!! Conform lui Dan Badea . Tot pe Krinon la numarul 16 apare si Katopolis Holding Ltd firma careia PSD-istul Petrica Paraschiv i-a cedat actiunile la firma Tipart Group.

Boicotul olandez

2012-02-23T19:25:00Z

Sursa imagine www.boicoland.ro

O iniţiativă interesantă a doi europarlamentari, unul român şi unul polonez, îi cheamă pe esteuropeni la o acţiune fără precedent la un asemenea nivel, la boicotul produselor olandeze. Cadrul este dat de o situaţie politică internă existentă în Olanda, unde în parlament partidul PVV (al libertăţii), un partid extremist cu un procentaj redus, şantajează executivul, asigurându-i o fragilă majoritate în parlament fără de care guvernul nu ar putea fi susţinut. În cazul în care PVV nu mai susţine guvernul, acesta cade la următoarea moţiune. Echilibrul fragil din legislativ i-a dat acestui partid extremist o marjă de manevră la care nu a visat şi care o foloseşte pentru a-şi promova programul bazat pe ura de rasă, astfel încât să poată înscrie cât mai multe puncte electorale la următoarele alegeri. Un aspect pe care marşează acest partid este atitudinea împotriva imigranţilor de orice natură care ar lua locurile de muncă ale olandezilor. Dar mai este şi un alt context exploatat cu abilitate, cel al atitudinii populaţiei faţă de o anumită parte a acestor imigranţi care s-au făcut vinovaţi de acţiuni violente, inclusiv împotriva autorităţilor statale în multe ţări din Europa Occidentală.

Nu mă refer aici la acţiunile reprobabile ale unor conaţionali de-ai noştri şi de altă naţionalitate, ci la alte aspecte mult mai violente. Nu cred că aţi uitat revoltele de stradă care au răvăşit Franţa şi Anglia cu puţin timp în urmă, rezultate cu distrugeri, incendieri şi adevărate lupte de stradă ale imigranţilor cu forţele de ordine, mai ales cei proveniţi din Asia şi Africa (vezi Anarhia londoneză şi România). Olanda nu a trecut prin astfel de bătălii în oraşele sale, dar au fost acţiuni care au şocat populaţia ţării. Mă refer aici la asasinarea lui Theo van Gogh, urmaş al pictorului van Gogh, regizor, producător, autor şi actor, autorul unui film despre violenţa contra femeilor în unele societăţi musulmane. La 2 noiembrie 2004, în timp ce se deplasa cu bicicleta, a fost împuşcat de opt ori de către un islamist marocano-olandez, Mohammed Bouyeri, care a încercat să-l decapiteze cu un cuţit şi i-a prins în piept, tot cu un cuţit, un mesaj plin de acuzaţii contra societăţii occidentale şi a evreilor. Bouyeri a fost împuşcat în picior în timpul capturării şi a fost condamnat pe viaţă. Acest asasinat a ridicat un val de indignare în toată ţara, protestele s-au ţinut lanţ, chiar au fost raportate peste o sută de tentative de incendiere a moscheilor sau fapte de violenţă asupra unor subiecţi musulmani.

PVV încearcă să câştige puncte electorale din această stare a populaţiei, dar ţinta lor este de data asta estul Europei, din moment ce pe partea cealaltă, cea mai violentă, nu pot lua prea multe măsuri. Dar chiar faptul că o fac împotriva esteuropenilor le conferă vizibilitatea unor acţiuni concrete, cum ar fi blocarea aderării la spaţiul Schengen a României şi Bulgariei. Până la urmă, nu poate fi vorba de o blocare, ci de cel mult o amânare de câteva luni, dar punctele electorale se înscriu oricum. Tot în acest context se înscrie şi iniţiativa PVV de a crea un site unde cetăţenii olandezi sunt invitaţi să posteze plângeri împotriva comportamentului est-europenilor, în general.

Boicotul ca armă

Această atitudine, de a boicota produsele olandeze nu este o măsură care să poată fi trecută uşor cu vederea. Au mai existat şi în alte ţări şi în majoritatea cazurilor, acolo unde consumatorii s-au raliat în masă, efectul a fost imens, chiar devastator pentru cei care au fost ţinta boicotului. Pentru Olanda, o piaţă de peste o sută de milioane de consumatori cum e cea est-europeană care i-ar refuza produsele, un astfel de protest ar avea efecte teribile, ţinând cont că peste două treimi din PIB-ul Olandei depinde de exporturi. În contextul crizei economice, o scădere masivă, peste nivelul estimat din cauza crizei, i-ar face pe oamenii de afaceri olandezi să fie nevoiţi să reducă personalul, lucru care ar afecta direct guvernul, atât prin scăderea încasărilor, cât şi prin creşterea indemnizaţiilor de şomaj pentru cei disponibilizaţi. Confruntaţi cu aceste probleme, oamenii de afaceri vor face presiuni asupra guvernului, care va trebui să ia o decizie, menţine cererile PVV şi se confruntă cu o cădere economică masivă, sau renunţă la sprijinul PVV pentru a salva economia, dar riscând să cadă la următoarea moţiune. Ar mai fi calea de mijloc, să convingă PVV-ul. Dar până atunci, oamenii de afaceri au şi început să reacţioneze, doar în perspectiva unui astfel de boicot, spunând că purtarea reprobabilă a guvernului olandez dăunează comunităţii de afaceri olandeze şi obstrucţionează redresarea economică. Vorbesc de pierderea unor afaceri de două miliarde de euro, o cifră impresionantă. Şi asta înainte ca boicotul să fie instituit efectiv, deocamdată doar menţionarea lui provoacă fiori reci pe spinările afaceriştilor olandezi.

Dar care ar fi companiile vizate de acest boicot est-european? În primul rând cele cu marca olandeză, brandurile lor: Shell, Heineken, Dove, TNT, Amstel, Lipton, Rexona, Knorr, Axe, Wolters Kluwer, Tom Tom şi altele. Închipuiţi-vă la nivelul pieţei de o sută de milioane de consumatori din Europa de Est o scădere de 20%, ca să puteţi da o dimensiune a potenţialului efect asupra exporturilor Olandei. O găluşcă pe care nici un guvern nu ar putea-o înghiţi. Orice guvern din orice ţară responsabilă ar trebui să reacţioneze în faţa unei asemenea provocări.

România şi boicotul

Întrebarea ce rămâne şi se pune pentru noi, ce ar reprezenta un astfel de boicot din punct de vedere al României. Să ne uităm puţin pe cifre. Olanda este principalul investitor în economia României, lucru care ridică multe întrebări asupra motivelor ascunse care stau la baza refuzului acestei ţări de a admite România în spaţiul Schengen, deoarece o admitere în acest spaţiu ar fi şi în beneficiul oamenilor de afaceri olandezi, printr-o mai bună integrare economică între cele două părţi. Ca exemplu, aduc părerea transportatorilor internaţionali, care se plâng că din cauza amânării admiterii României şi Bulgariei în acest spaţiu, pierd timp şi bani în urma staţionării TIR-urilor la punctele de trecere, un aspect deloc de neglijat, mai ales că cele două ţări au îndeplinit toate criteriile tehnice pentru admitere în Schengen, şi toate ţările din spaţiul Schengen au aprobat admiterea României şi Bulgariei, mai puţin Olanda. Dorim un spaţiu economic comun, dar unii, de fapt unul, nu îl vrea pe deplin. Revin mai încolo asupra acestui aspect, acum vorbesc de cifre.

Dacă ne uităm strict la datele statistice, vom observa că balanţa comercială dintre România şi Olanda, defavorabilă României, în sensul că România importă din Olanda mai mult decât exportă, dar această balanţă negativă are tendinţa de a se reduce din ce în ce mai mult. Spre exemplu, deficitul comercial cu Olanda este în scădere, de la 1236,8 milioane euro în 2007 la 1129,5 milioane în 2008, apoi brusc la 543,5 în 2009, o creştere la 613 în 2010, dar care nu se compară cu deficitul aproape dublu din 2007 sau 2008. Situaţia devine interesantă dacă ne uităm pe cifrele disponibile până la 31 august 2011, adică trei trimestre din patru pentru acest an. Deficitul comercial a scăzut la 253,4 milioane euro, în urma creşterii exportului românesc faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut de 47%, pe când importurile au crescut faţă de aceeaşi perioadă cu 11%. Aceste creşteri au fost realizate, la exporturile României, de maşini, aparate şi echipamente electrice (280,7 milioane euro), produse agricole vegetale (82,7 milioane) vehicule şi echipamente auxiliare de transport (21,6 milioane); produse metalurgice (20,4 milioane); produse din mase plastice şi cauciuc (12,5 milioane euro). Creşterea importurilor din Olanda (117,9 milioane) a fost realizată de vehicule şi echipamente auxiliare de transport (42,2 milioane euro); produse ale industriei chimice (26,5 milioane euro); produse agricole vegetale (10,3 milioane euro). Să fim cinstiţi şi sinceri măcar faţă de noi, această reducere a deficitului comercial se datorează creşterii continue a competitivităţii economiei româneşti în contextul concurenţial al Uniunii Europene. Acest trend nu poate decât să ne bucure, dar se pare că olandezii nu au aceeaşi părere, şi este de la sine înţeles acest lucru. Nu prea le convine o creştere economică şi competitivă a produselor româneşti care în curând le vor face probleme pe propria lor piaţă, mai ales că economia lor se bazează în proporţie de peste două treimi pe exporturi. Vă daţi seama ce ar însemna un boicot asupra bunurilor de larg consum olandeze în economia românească? În prima fază, respectiv în câteva luni, trendul se va accelera şi vom ajunge să exportăm către ei mai mult decât importăm.

Întrebarea care se pune, ce ar fi dacă ei ar impune un boicot asemănător produselor româneşti? Răspunsul este mult mai simplu, ar fi imposibil. Nu ar avea cum. Pentru a explica acest lucru va trebui să aruncăm o scurtă privire asupra contextului politic regional, care este strâns legat de cel economic.

După 1989, ţinând cont de calitatea slabă a produselor româneşti, am devenit o piaţă de desfacere ideală pentru toţi cei care doreau să vândă ceva, indiferent de calitate. Au trecut ani buni până să începem din nou să apreciem produsele noastre proprii, să regăsim calitatea românească şi să apreciem produsele româneşti. Încet, încet, am început să o vedem, dar această întârziere ne-a costat scump în balanţa comercială externă (vezi Altceva despre siguranţa naţională), dar astăzi vedem cum tot mai mulţi consumatori se îndreaptă spre brandurile naţionale, mai ales că înţeleg că prin această alegere plătesc salariul unui muncitor român şi păstrează banii în comunitate.

În acest sens, ţările din jurul nostru şi-au dezvoltat companii puternice, care au devenit transnaţionale, concurente cu multinaţionalele occidentale pe anumite segmente de piaţă. Consumatorii români nu aveau o disciplină de piaţă, foarte des întâlnită în vestul Europei, unde fiecare consumator era targetat spre propriile produse naţionale. Sunt notorii exemplele cu consumatori germani care cumpără Grundig, deşi Sony era mai ieftin şi cu mai multe opţiuni, sau britanicii care se scuză că nu au găsit ceva vegetale englezeşti. Mai trebuie să adăugăm şi faptul că noi, românii, avem vecinii pe care ni i-a dat Dumnezeu, vecini care nu ne suportă deloc. Iar aceştia, din acest spirit, refuză la cumpărare produsele româneşti, este un fapt cu care va trebui să ne obişnuim. Ceea ce este ciudat este faptul că noi le cumpărăm produsele, pe motive mercantile, că poate sunt mai bune sau mai ieftine, uitând că în acest fel le alimentăm financiar scopurile politice. Astfel, am văzut fel de fel de firme vecine devenite transnaţionale care s-au extins şi fac afaceri bune în România, pe când firmele româneşti sunt pur şi simplu boicotate în vecini, doar din simplul motiv că sunt româneşti.

O astfel de politică a făcut ca românii să nu aibă branduri sonore ca fiind româneşti, dar să furnizeze mare parte din subansamble din care sunt făcute alte branduri occidentale de succes. Excepţii notabile există, ca şi Dacia, dar sunt prea puţine faţă de potenţialul creativ existent în România. Două lucruri au împiedicat dezvoltarea mai multor transnaţionale româneşti, primul fiind neîncrederea consumatorilor români, deoarece nu ai cum să-ţi dezvolţi piaţa externă fără să te bazezi pe vânzările de pe cea internă, al doilea fiind refuzul vecinilor de a cumpăra produse româneşti, deoarece primul pas în dezvoltarea pe pieţele externe îl reprezintă pieţele vecinilor, cele mai apropiate.

Un dezavantaj major, dar în contextul unui conflict economic cu Olanda acesta devine un avantaj. Spuneam că olandezii nu ar putea răspunde cu aceeaşi monedă în cazul unui boicot românesc asupra produselor olandeze. În primul rând, dacă consumatorii olandezi ar decide să boicoteze produsele româneşti, nu prea ar avea cum. Majoritatea produselor româneşti de pe piaţa olandeză nu au un brand propriu, ci sunt sub alte branduri, cu câteva excepţii, cum ar fi cel al vinurilor. Deci consumatorii finali nu au cum să identifice produsele româneşti, deoarece ele sunt parte a altor produse. De exemplu, cam jumătate din industria constructoare de nave din Olanda foloseşte subansamble produse în şantierele româneşti. Cum ar putea să boicoteze olandezul de rând produsele româneşti, refuzând să urce pe un vapor dacă află că jumătate din el este construit în România? Ajungem deja în domeniul ridicolului.

Aşa putem vedea că boicotul românesc este mult mai eficient decât orice tentativă reciprocă olandeză. Şi în cazul nostru, putem boicota doar produsele clar olandeze. De exemplu, nu cred că consumatorii de lactate vor refuza să cumpere Napolact sau Milli, care este deţinut de firma olandeză Friesland, deoarece majoritatea nici nu ştiu asta. Dar boicotul numelor de marcă olandeze ar fi suficient să dea o lovitură economiei acestei ţări, lovitură care i-ar face pe decidenţii politici să revină la realitate.

Aspecte strategice în refuzul Olandei

Un lucru prea puţin mediatizat în acest refuz al Olandei de a permite accesul României şi al Bulgariei în spaţiul Schengen, de liberă circulaţie, ţine şi de unele aspecte strategice prea puţin mediatizate, în presa din România deloc relevate.

Este tipic, ne preocupăm mai mult de bătaia politică internă, de scuipatul permanent între partidele noastre, pierzând din vedere esenţialul, contextul internaţional. Mi se pare strigător la cer felul în care ne consumăm timpul şi energia în luptele politice interne, în timp ce în jurul nostru totul se năruie. Suntem ca şi muzicanţii de pe Titanic care cântă în timp ce vaporul se scufundă, absenţi la tot ce se întâmplă dincolo de ei, dar foarte vocali dacă careva greşeşte vreo notă muzicală. Trăim un teatru al absurdului, Eugen Ionesco ar putea fi mândru, Europa se scufundă în criză, în timp ce noi discutăm la infinit despre prezenţa opoziţiei în parlament. În anul 1453, în timp ce armatele turceşti ale lui Mohamed al II-lea, supranumit mai târziu Cuceritorul asediau Constantinopolele, liderii religioşi discutau la nesfârşit teza dacă îngerii au sex sau nu. Cam aşa suntem şi noi acum, criza zguduie întreaga lume, Uniunea Europeană se pregăteşte pentru un şoc masiv al crizei, iar noi... discutăm dacă vreo pipiţă de la televizor are silicoane naturale sau dacă opoziţia face protest sau grevă în parlament. De-ar fi trăit Caragiale în vremurile noastre, ar fi trebuit să scrie nonstop, zi şi noapte, şi tot nu ar fi fost îndeajuns pentru a prinde măcar o parte din absurdul politicii noastre interne.

Îmi dau seama şi mă bazez în aceste afirmaţii pe mai multe lucruri, în primul rând tratarea evenimentelor grave de pe mapamond doar din perspectivă electorală, adică unii doresc şi nu doresc semnarea unui tratat care să limiteze deficitul bugetar, dar nici măcar nu o spun clar dacă o doresc sau nu, aşteptând probabil să vadă cum se marchează asta electoral. Dar subiectul este altul boicotul asupra produselor olandeze şi aspectele strategice în atitudinea Olandei de refuz al accederii României şi implicit al Bulgariei în spaţiul Schengen.

Olanda este conştientă de importanţa transporturilor navale în viaţa sa economică, doar a avut un imperiu colonial susţinut pe flota sa. Tot aşa, ştie de însemnătatea căilor de transport pe apă, de cât este de important cine le controlează şi ce înseamnă să le administreze, taxele din tranzit şi serviciile conexe fiind un important venit pentru bugetul olandez.

Cel mai ieftin transport este cel pe apă, existenţa unei căi navigabile a facilitat încă din antichitate dezvoltarea unei naţiuni sau a unei civilizaţii, cum au fost fenicienii, grecii şi alţii. În America, existenţa fluviului Mississippi şi a afluenţilor săi navigabili a avut un impact imens în viitoarea dezvoltare economică.

Tot aşa, pentru Olanda, portul Rotterdam, cel mai mare şi important port european, are o importanţă crucială în economia europeană şi olandeză în particular. De ce mai mult decât alte porturi europene? Deoarece este la gura de vărsare a fluviului Rin, care pătrunde adânc în interiorul Europei. Mai mult, din 1992 fluviul Maine, afluent al Rinului, este legat de fluviul Dunărea pe un canal lung de 171 km. Astfel, cea mai scurtă cale pe apă dintre Rotterdam şi Constanţa este de-a lungul Rinului, Maineului, al Canalului Maine – Dunăre, de-a lungul Dunării, apoi pe canalul Dunăre – Marea Neagră şi apoi pe mare până la Constanţa. Marele avantaj economic este că de-a lungul acestei lungi căi navigabile poate fi asigurat accesul cu cheltuieli de transport minime în foarte multe puncte din centrul Europei. Olanda se bucură de această poziţie a Rotterdamului prin serviciile oferite şi taxele încasate, deloc de neglijat.

Dar odată cu intrarea României şi Bulgariei în Schengen, o mare parte din fluxul de marfă spre centrul Europei nu va mai intra prin Rotterdam, ci prin Constanţa, aici se poate face vama, descărcarea vaselor de până la 165000 TDW şi încărcarea pe nave mai mici, de 5000 TDW sau barje fluviale de 3000 TDW, care pot forma convoaie de maximum 6, astfel încât se pot transporta pe fluviu câte 18000 TDW concomitent. Mă refer aici la fluxul de marfă din regiunea asiatică, importurile din China şi sud-estul Asiei, din Japonia şi alte părţi, pentru care traseul cel mai scurt devine cel prin Oceanul Indian, Marea Roşie, Canalul Suez, Marea Mediterană, Marea Neagră, Constanţa şi apoi calea mai susmenţionată. Astfel, s-ar putea reduce dezechilibrul de zece la unu dintre transportul pe Rin şi cel de pe Dunăre. Odată cu intrarea României în Schengen, o parte din veniturile Rotterdamului vor trece în contul Constanţei, un alt lucru care nu prea convine Olandei, motiv în plus pentru a se opune aderării României la Schengen, sub pretextul convenabil al echilibrului fragil al guvernului şantajat de PVV. Poate fi unul din cazurile în care situaţia le convine amândurora, atât guvernului, cât şi PVV.

De aceea consider că trebuie să acţionăm şi să ne apărăm drepturile, boicotând produsele olandeze înlocuindu-le preferabil cu cele româneşti, iar unde nu se poate, cu produse similare de altă provenienţă.

Până la urmă, un astfel de boicot ar putea avea efect, cu condiţia ca mai mulţi români să se ralieze acestuia. Ar fi o şansă ca să ne demonstrăm, în primul rând nouă înşine, că suntem importanţi, contăm şi avem un cuvânt greu de spus în afacerile europene. Avem puterea, este la noi, va trebui doar să o folosim, iar efectele ei vor putea fi mai mari decât ne aşteptăm. Este un prim pas, un precedent, care ar fi păcat să-l ratăm. Putem boicota produsele olandeze eficient, mai ales că avem alternative cel puţin de acelaşi nivel calitativ. Trebuie doar ca în faţa rafturilor de la supermarket să alegem, este dreptul nostru şi datoria noastră, iar prin alegerea noastră am putea influenţa inclusiv politica europeană faţă de noi. Încă nu ne dăm seama, dar acesta este un test, un test al voinţei noastre de a ne impune în faţa Europei ca şi un popor liber, cu drepturi şi opţiuni. Depinde doar de noi să arătăm că suntem capabili să alegem aceste opţiuni şi să ne impunem ca şi o forţă a consumatorilor care nu poate fi manipulată cum ar dori alţii.

Thriller la bursa: “Lichidati Fondul Proprietatea”. Rol principal: “Frankie” Terminator Templeton. Regia: baietii destepti cu drag de “nelistatele" FP

2012-02-23T19:16:00Z

Cel mai mare actionar al Fondului Proprietatea (fondul de hedging Elliott) vrea sa transforme administratorul Templeton in...Lichidator tentandu-l cu un comision suplimentar de “succes”. Motivatia juriului american: vanzand din active si distribuind actionarilor dividende din banii incasati se reduce discontul la care se tranzactioneaza actiunile. Cititi mai jos de ce rationamentul respectiv este subtire si in folosul cui se pregateste de fapt lichidarea feliilor grase din FP.

Americanii de la Elliott au 13% din actiunile FP si s-au gandit sa forteze mana administratorului prin prisma pozitiei pe care o detin determinandu-l sa renunte la o parte din activele gestionate contra unui comision de succes care sa-i compenseze pierderile eventuale (prin vanzare de active scade capitalizarea FP, deci si comisionul de administrare incasat anual de catre Templeton perceput ca procent din capitalizare). Care sunt activele vizate? O spun pe sleau sa nu va perpelesc: distributiile de energie (GDF Suez Energy, Enel Distributie Muntenia si Dobrogea, E.ON Moldova Distributie, etc). Sunt singurele companii tentante, privatizate recent, unde majoritarul vrea sa obtina controlul total ca sa nu mai dea socoteala prin AGA si sa scape de presiunile pentru acordarea de dividende-profitul poate fi ascuns apoi in mod iscusit pentru ca statul sa nu incaseze niciun impozit). Cum Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica sunt pregatite pentru listarea la bursa din acest an, incheierea unor tranzactii mult subevaluate nu va fi posibila dupa si nici inainte din ratiuni de ...imagine. Asa ca interesul pentru niste pachete minoritare valoroase mascat de argumentul reducerii discountului mi se pare transparent. Sigur, tranzactiile respective vor fi profitabile in contabilitatea FP. Cand ai un activ intrat la 1 leu si il vinzi cu 3 desi el face 6, se cheama ca esti un bun negociator si poti incasa si comision de succes (1,5% din activele vandute si varsate spre fondul de dividende in urmatorii 2 ani si numai 1% in 2014 propune Elliott). Ma rog, modelul brevetat de baronii SIF.

Sta in picioare reducerea discountului prin vanzarea de active? Nu prea. Mai intai, nici un fond nu se va tranzactiona la valoarea activului net unitar. Cum am mai explicat pe aici: daca vinzi active din portofoliu in profit, suporti un impozit de 16% pe respectivul profit. Dupa care actionarii dau la randul lor mai departe 16% din valoarea dividendului sub forma de impozit. Una peste alta, nu ai cum sa scoti valoarea de lichidare a unui fond listat egala cu cea de activ net (minim 30% minus zic eu-fata de 50% discount acum la FP). Adaugati si ipotezele ca vanzarea de active se face intempestiv, cum o doreste Elliot, in 3 ani si pe o piata proasta (pe ce pariem de pilda ca oferta pe care statul o pregateste la TEL nu se subscrie in martie?) si ca multe din companiile de stat din portofoliul FP pot fi supraevaluate (Hidroelectrica?). Templeton are insa toate motivele sa fie tentat de “oferta” Elliott (se va discuta in viitoarea AGA): nu se stie daca mai prinde un nou mandat de administrator dupa 3 ani, luand in calcul si tampeniile pe care le-a facut pana acum (in 2011 si-a tocat de pilda aproape toate lichiditatile investind “inteligent”in actiuni Raiffeisen si Erste unde mai pastreaza inca o pierdere de peste 50%).

Si uite cum o societate intrata cu surle si trambite in Romania, cu blazonul administratorului profesionist, bla-bla, se pregateste sa iasa pe usa din dos ca ultimul lichidator. O sa aibe ceva de zis CNVM la asta? Ha, ha, cine credeti ca varsa cele mai mari contributii in bugetul institutiei pentru ca salariile grase sa se dea in continuare la caserie? Da, corect, FP-ul.

„Fiica groparului, asta era Hazel Jones...

2012-02-23T19:14:00Z

...Nici o clipă nu era altceva Hazel Jones.”

Principii freudiene, incluse într-o proză aproape masculină - îmi asum acuzația de machism mascat, găsim (cu bucurie) la J.C. Oates*:

„Nici o experiență erotică nu are loc în solitudine, doar o singură dată, ca apoi să fie uitată. Eroticul există doar în memorie: amintit, reimaginat, retrăit și reexperimentat într-un mod continuu.”

Un fel de on revient toujours... Iubirea-simptom, atât de (socialmente) acceptată astăzi încât a devenit o normalitate. Simptom, firește, ca substitut pentru o sumă de procese (emoționale) mintale, dorințe cărora, ca urmare a reprimării, le-a fost interzis să dea năvală telles quelles în activitatea psihică admisă de conștiință, fiind mai întâi „convertite”.

„Ea era o femeie căreia îi fusese răpit limbajul copilăriei, și nici un alt limbaj nu poate da glas sufletului.”

_________________________

*Fiica groparului - Joyce Carol Oates

Adrian Pătrușcă: Legea picnicului. Farmecul de a mima Europa

2012-02-23T18:30:56Z

Am avut o singură tentativă de picnicie grătăreană. Mi-a fost de-ajuns. Era prin ’94-’95. Descoperisem un petic de pădure spre Măgurele. Părea un locşor idilic. Curat, linişte. Ne-am instalat cât mai departe de orice altă pătură. Păsărelele ciripeau, focul sfârăia, berea era rece. Perfect. Până a apărut o maşină ridicând un nor imens de praf. [...]

Inspiratia bloggerilor

2012-02-23T18:54:31Z

Grupul de bloggeri- Bogdan Glavan, Florin Citu, Cristian Paun, Dan Selaru si Dan Popa – se intalneste intr-o dezbatere online vineri de la ora 15 avandu-o ca invitata pe Andreea Paul (Vass). Temele discutiei sunt legate de punctele tari si slabe ale Romaniei in fata noului val al crizei, va fi sau nu va fi [...]

Cine este Victor Ponta

2012-02-23T18:46:00Z

Mai multe amănunte la următorul link http://asapteadimensiune.ro/cine-este-victor-ponta.html