Ascultati aici arta, nu doar muzica!

Un caz special, mai ales în judeţul Vrancea, îl reprezintă cartierul Modruzeni din oraşul Mărăşeşti, un cartier ocupat de comunităţi rrome dezorganizate. Situat la marginea oraşului, Modruzeniul este un cartier uitat de timp şi ferit de acces propriu-zis la educaţie, sănătate, muncă şi utilităţi, în ciuda faptului că, de-a lungul timpului, autorităţile locale, judeţene sau guvernamentale au încercat să aprindă raza speranţei celor peste 4000 de suflete care locuiesc acolo.

În anul 2004, 72 de persoane din cartierul Modruzeni erau diagnosticate cu virusul HIV/SIDA. Din păcate, în prezent, nu cunosc să mai existe o statistică a numărului de persoane infestate cu acest virus, ceea ce poate alarma populaţia din zonă. Probabil astăzi mai trăiesc jumătate din ei.

Boala nu ţine cont nici de etnie, nici de religie şi nici de sex. Ea este crudă şi vine atunci când nici nu te aştepţi. Este adevărat că ea se dezvoltă mai puternic în medii în care nu există acces la sănătate, educaţie şi utilităţi.

Întrucât am lucrat ca şi asistent social, cunosc câteva cazuri de persoane infestate cu HIV din oraşul Mărăşeşti. Majoritatea sunt copii aflaţi în curs de dezvoltare şi feriţi de orice privire mai în detaliu. Părinţii vorbesc în şoaptă ori de câte ori îi aduc în discuţie pe copiii lor. Unii copii nici măcar nu ştiu că suferă de aşa ceva şi sunt feriţi până şi de tratamentele indicate de medici persoanelor cu HIV. Colegii de la şcoală ştiu doar că sunt nişte copii care răcesc des şi care umblă după ei cu pastile.

Neavând acces la educaţie şi sănătate, după ce cresc, pornesc pe drumul dragostei ( încă de la vârste fragede ) şi, fără să vrea, îi expun şi pe alţii la o soartă cruntă şi îi condamnă la o moarte sigură.

Unsprezece ani avea când s-a îmbolnăvit. L-am dus peste tot, la medici şi la spitale. Am cheltuit tot ce mai muncea bărbatul meu cu ziua, am împrumutat de la rude care mai munceau în străinatate şi degeaba. Uite-l cum stă bolnav în colţul lui şi toată lumea îl râde! (Mama unui copil cu HIV )

Aveam să văd un copil singuratic, părăsit de cei ce-l înconjurau cu privirile milostive. Mereu maginalizat, mereu urmărit cu coada ochilor de către toţi cei care-i cunoşteau boala si care transmiteau mai departe, ca să nu se apropie nimeni de el. Ce mai contează că această boală cruntă nu se ia doar privind pe cineva?

În anchetele sociale pe care le făceam periodic, o femeie solicitase o ambulanţă pentru copilul său. I-am dat telefonul meu pentru a încerca din nou, întrucât ambulanţa părea să nu mai apară. Tânărul care, după mine, avea în jur de 17-18 ani, tuşea de zor şi avea febră mare. Cel puţin aşa spunea mama lui, disperată că nu mai ştia ce să-i mai facă. Ajunşi la faţa locului, echipajul de pe ambulanţă a întrebat care e problema, a identificat persoana şi a hotărât că trebuie dusă la spitalul de boli infecţioase.

La un moment dat, tânărul părea că-l macină ceva şi se uita insistent către mama lui. Ea îi spunea mereu “taci că o să fie bine!”. “Nu mai pot să tac!” , a fost răspunsul iute al copilului, spunându-le celor de pe ambulanţă că are SIDA şi că nu vrea să moară. Parcă într-o fracţiune de secundă asistenta şi-a pus masca pe faţă şi o pereche de mănuşi pe mâini şi l-a repezit pe băiat în ambulanţă. La o primă privire, gestul a fost unul crud. Toate ca toate, dar cel mai apăsător a fost faptul că aceeaşi asistentă i-a spus şoferului ( şi nu şoptit ) să meargă mai repede la spital că are în spate un “sidos”.

Nu puţine anchete sociale au fost cele făcute părinţilor care aveau copii cu astfel de probleme. Absolut toţi declarau în anchetă că sunt astfel de probleme în familie, însă o făceau în şoaptă şi doar după ce se asigurau că nu e nimeni în preajma lor. Pe de o parte părinţii nu vor ca fiii lor să fie marginalizaţi, pe de altă parte copiii nu ştiu ce trebuie să facă pentru a nu pune în pericol şi alte vieţi şi nici statul nu oferă o consiliere permanentă şi o incluziune socială a acestor persoane.

Părinţii şi copiii povestesc cum, la şcoală, sunt şterse clanţele uşilor cu spirt ori de câte ori cineva cu SIDA le atinge. Şi mai mult, acelaşi lucru se întâmplă la unele cabinete medicale, când medicul şterge clanţa uşii de faţă cu pacientul bolnav de SIDA. Astfel, foarte mulţi dintre copiii suferinzi de această boală au renunţat la şcoală pentru a nu se mai simţi batjocoriţi.

Pe mine ma revoltă lucrurile astea. Marginalizarea asta. Doar pentru ca ai o boală necruţătoare eşti dat la o parte. Nici măcar nu ai optat pentru ea, cum n-ai putut opta nici pentru părinţi, nici pentru oraş sau ţară. Chiar îmi aduc aminte de un joc de echipă propus de o stimabilă doamnă la o întâlnire de teambuilding. Jocul presupunea sa ne fie lipite pe frunte nişte stickere de diferite culori, astfel încât noi să nu ştim ce culoare avem pe frunte, ci doar să vedem culorile celorlalţi. Roşul era reprezentat de persoanele foarte sărace, galbenul de clasa de mijloc, cu putin acces la informaţie şi educaţie şi verdele era destinat bogaţilor, oamenilor învăţaţi. Fără să ne dăm seama, trăgeam către grupul verde, dar verzii nu prea îi acceptau pe toţi, mai ales pe cei roşii. Aşa e şi în viaţa de zi cu zi.

Concluzia este una cât se poate de nedreaptă : marginalizarea a fost, este şi va fi o problema constantă a românilor şi asta pentru că nu avem educaţia necesară de a-i accepta în societate  pe cei cărora viaţa nu le-a oferit şansa de a fi cel puţin sănătoşi. Iar asta spune multe despre noi, ca popor. Un popor foarte frumos, în ciuda acestor probleme cum ar fi educaţia şi sistemul sanitar.

După părerea mea este o ODĂ dedicată mamelor de pretutindeni, iar versurile sunt extrem de puternice şi bine alese.

Dumnezeu să te odihnească între îngeri, Tică ! Îţi mulţumesc că ai existat !

…îmi amintesc că, ori de câte ori era ziua mea, Tică îmi umplea telefonul de sms-uri foarte haioase şi originale, făcute pe moment.

———————————-

LA MULŢI ANI, DOAMNĂ

SĂ VĂ TRĂIASCĂ ŞTEFAN

ÎNTRU MULŢI ANI

FERICIŢI

ŞI DRAGOSTE

Naşii

buna dimineaţa Doamnă

fevruarie la picioarele tale

in alb

ca o cununa dumnezeiască

buna dimineaţa Doamnă

ne închinăm Ţie

aşa cum nu ştim încă

a ne închina Mamelor

şi cum inima săraca

ca o pasăre vânată în continuu

se străduieşte de veacuri

să ne destănuie taina

naşterii lumii…

bună dimineaţa Doamnă

binecuvântat fie ceasul dragostei

dar să ne aducem aminte

o !

să ne aducem aminte

că nimic din tot ce este sfânt

că nimic din tot ce este frumos

că nimic din tot ce rămâne TRAINIC

nu se poate împlini

decât în

durere

imensa lumină a durerii

ca un semn al trecerii noastre

şi a rămânerii

în rana cumplită a pământului

bună dimineaţa Doamnă

Toamna s-a împlinit în tine

şi rodul s-a desfăcut

precum florile din muguri

şi acum Soarele

mai ales cel din noi

Soarele Sufletului

şi al iubirii

pe cerul nevăzut

ca o iarnă pentru spălarea păcatelor

ca o primăvară pentru naştere

ca o vară pentru împlinire

înainte de Toamnă

binecuvântat fie rodul dragostei

binecuvântat fie pruncul curat

binecuvântata fie durerea mamei

pentru fericirile lumii…

Bună dimineaţa doamnă

cine oare înainte de Dumnezeu

mai aude Ţipătul

ţipătul durerii

şi ţipătul bucuriei

ţipătul-cântec

singurul mare şi înalt cântec

al ieşirii din întuneric?

Dar cine-l înţelege într-atât

ca sa poată iubi Viaţa

ca pe o femeie

şi Moartea ca pe o îndurare ?
Cine se mai apropie de Dumnezeu într-atât

ca să-i poată înţelege gândul?

o, Femeie !

numai Tu, dătătoare de viaţă,

binecuvântare Ţie

întru numele Lui

binecuvântare!

albe flori Doamnă

flori de lumină

flori-dalbe

flori de rouă

flori de dor

numai flori sub picioarele Tale

numai flori

coroane imense

în părul Tău

numai flori

ca o primăvară de muguri

în cuvintele Tale

numai flori

ca o toamnă bogată în fructe

în sufletul Tău

binecuvântat fie, deci, ceasul dintâi

când iubirea a curs dumnezeieşte

peste noi

binecuvântate fie clipele nopţii

când se aud copiii cântând

în sângele nostru

binecuvântat

binecuvântat

binecuvântat

fie numele Tău

Mamă !

Dintr-o sinceră şi sărbătorească

dragoste

astăzi

7 fevruarie 1982

când suntem alături de tine

şi de pruncul tău

aşa cum vom fi

întotdeauna

Ai tăi,

Bogdan

Rodica

şi

constantin ghiniţă

La mulţi ani !

Pace Doamnă în sufletele noastre !

Vă mulţumesc pentru participare şi vă provoc să rămâneţi în continuare fideli blogului şi paginii de sănătate de pe Facebook a Herbalife Vrancea.
Un An Nou liniştit şi prosper ! La mulţi ani !

În mintea mea erau tot felul de gânduri, dar cel mai puternic sentiment era acela de împlinire. Ah, mai era ceva : o senzaţie puternică de gol în stomac.

Per total a fost un eveniment reuşit. Copiii au fost la înălţime, au fost şi foarte multe emoţii, dar era şi firesc. Cel puţin, planurile mele au cam fost date peste cap pentru că fiică-mea nu m-a lăsat să îi ies din raza de acţiune. Măcar şi-a dus rolul de “fulg de nea” până la capăt, a spus poeziile ca la carte, a cântat, a dansat şi a vorbit cu moşul.Apropo, tema primei serbări a fost “fulgul de nea”(fetele) vs “omul de zăpadă”(băieţii).

Pe scurt, cam asta s-a întâmplat astăzi la prima serbare a boboceilor de grădiniţă (sau măcar atât am reuşit eu să prind ) :

Asa ca, pentru a va mai descreti putin fruntile si pentru a ne saluta din nou cum o faceam odata, am o veste pentru voi : lansez un mic concurs de sarbatori!

Despre ce este vorba

Pentru acest concurs, mesajul ales de mine este ” Fii wellness de sarbatori!” . Asta pentru ca, in aceasta luna, mai ales in cazul romanilor, mancarea face deliciul sarbatorilor. Portiile nu se mai cantaresc, dulciurile sunt de jur imprejur, fara nicio masura, iar bautura este la loc de cinste.

Este perioada in care cautam sa fim fericiti mai mult ca oricand, dam frau liber poftelor, uitam de echilibru mai ales cand vine vorba despre mancarurile traditionale. Stim foarte bine ca la romani, prin traditie, nicio sarbatoare nu este deplina daca nu mancam intr-o zi cat pentru o saptamana. Astfel, perioada sarbatorilor de iarna pune la grea incercare silueta tuturor, fara niciun fel de exceptie, fiind predispusi sa luam in greutate mai mult ca oricand.

Iar pentru cei care nu sunt interesati neaparat de silueta, de cat mananca indiferent daca e sarbatoare sau nu, mesajul este acelasi : organismul va avea de suferit in timp, astfel ca vizitele la medici vor deveni, mai devreme sau mai tarziu, o certitudine.

Tocmai de aceea exista pagina de Facebook la care va invit sa va abonati. In afara de unele produse pe care le recomand (si aici fac o paranteza pentru ca vreau sa va asigur ca aceste produse pe care le voi recomanda din cand in cand sunt produse pe care eu si familia mea le-am testat, sunt aprobate de Ministerele Sanatatii a 79 de tari din lumea intreaga si sunt concepute de medici cu o experienta extraordinara) veti gasi informatii cu caracter general referitoare la sanatatea organismului si la alimentatia corecta de zi cu zi.

Regulamentul concursului si premiile puse la bataie

Haideti sa vedem despre ce este vorba! Ideea este foarte simpla si regulamentul este si mai simplu.

Pentru a intra in concurs nu trebuie decat sa lasati un comentariu la acest articol cu textul “particip”, asta daca nu vreti neaparat sa comentati la subiect ( adica la premiu ), si sa dati un like la pagina de Facebook a Herbalife Vrancea pentru a fi la curent cu sfaturile pentru alimentatie si sanatate oferite de consultantul wellness, adica eu.

Pun la bataie 3(trei) premii, unul mai interesant decat altul.

Premiul I va consta intr-o evaluare a obiceiurilor alimentare si a sanatatii ca efect al alimentatiei, veti beneficia de efectuarea unor masuratori biometrice neinvazive cum ar fi procentul de masa grasa, indicele de masa corporala, etc. si apoi vom avea o mica discutie in urma careia veti beneficia de recomandari pentru un stil de viata cat mai sanatos.

Evaluarea costa initial 135 de lei (pentru cine vrea sa o faca ulterior), insa va ofer acum oportunitatea de a beneficia de aceasta in mod absolut gratuit.

Premiul II va consta intr-un gel din aloe vera pentru utilizare zilnica. Este, fara niciun fel de exagerare, GELUL MINUNE care nu trebuie sa lipseasca nimanui in casa. Testat si paratestat in familia mea si in cercul de prieteni, gelul este excelent pentru orice fel de iritatie, pentru arsuri, taieturi, excelent ca aftershave, excelent calmant dupa expunerea la soare, superb in intretinerea pielii catifelate a copiilor.

In combinatie cu un alt produs este foarte bun tratament impotriva hemoroizilor sau ca masca impotriva caderii parului.

Tubul are 200ml, tine foarte mult si costa doar 40 de lei, pentru cei ce il vor ulterior .  Eu unul il recomand din tot sufletul!

Premiul III va consta intr-un spray pentru fata ( si maini, zic eu ) imbogatit cu vitamina C care are un rol foarte important in hidratarea si revitalizarea pielii. Este un bun fond de ten, daca este pulverizat peste machiaj nu exista niciun risc de a-l strica, protejeaza tenul pe timp de iarna, iar pe timp de vara revitalizeaza aspectul tenului imediat ce este pulverizat.

Acest produs va deveni aparatul de aer conditionat pentru tenul tau, creand, in acelasi timp, o bariera de protectie impotriva aparitiei premature a ridurilor si impotriva imbatranirii premature.

Pretul standard este de 33 de lei, pentru cei ce vor sa il achizitioneze ulterior. Eu il am acasa si il folosesc. Da, pana si barbatii au piele

Perioada de desfasurare a concursului este una atipica pentru perioada de sarbatori. Daca v-ati obisnuit ca mai toate concursurile sa isi premieze castigatorii pana de Craciun, eu va ofer posibilitatea sa va bucurati si dupa aceste sarbatori peste care, sunt convins, nu veti trece fara a primi sau fara a darui ceva din tot sufletul.

Astfel, puteti participa la acest concurs, respectand regulile de mai sus, in perioada 16-30 decembrie 2011. Cei trei castigatori vor fi anuntati in data de 31 decembrie 2011 si vor fi contactati pe mail pentru a stabili detaliile referitoare la primirea premiilor. De aceea va rog din suflet sa lasati o adresa de e-mail valida!

Va doresc multa bafta, sarbatori fericite si multa sanatate ! Tineti aproape !

Admin edit ( 31.12.2011 ) : Va multumesc tuturor pentru participare, va doresc multa bafta si un an nou plin de evenimente fericite in viata dumneavoastra! Va reamintesc ca astazi, 31.12.2011, va avea loc tragerea la sorti a castigatorilor, tragere care va fi postata pe acest blog.

Va invit in continuare sa fiti la curent cu informatii despre sanatate si nutritie pe pagina de Facebook a Herbalife Vrancea. Persoanele care doresc sa afle mai multe lucruri, sunt rugate sa ma contacteze pe mail, facebook sau blog.
Bafta tuturor !

Ieri, în sfârşit, a luat fiinţă la Mărăşeşti, fix în casa de creaţie a poetului Constantin Ghiniţă, prima ediţie a Festivalului Naţional de Creaţie Literară "Constantin Ghiniţă", continuat de cea de-a XI-a ediţie a Salonului Literelor Vrancene.

”Ideea unui festival care să perpetueze numele poetului Ghiniţă a fost a scriitorului Adrian Botez, idee susţinută de poetul Paul Spirescu şi profesorul Cătălin Mocanu. Am preluat acestă idee şi, cu sprijinul autorităţilor locale, în acest an debutează la Mărăşeşti Festivalul de Creaţie Literară «Constantin Ghiniţă»”, ne-a spus prof. Virgil Răileanu conform unui interviu acordat Ziarului de Vrancea.

M-am simţit exact ca la o şezătoare literară, având aproape de sufletul meu îngeri ai poeziei şi prozei, strânşi laolaltă întru slava celui ce a fost "Evanghelistul Mărăşeştiului", Constantin Ghiniţă. A fost o atmosferă caldă, deşi sala nu era tocmai primitoare din punct de vedere termic. Am ascultat un Adrian Botez magnific, un om extraordinar din toate punctele de vedere, mi-am lăsat sufletul în vorbele de duh ale marelui poet Paul Spirescu, am fredonat două melodii de suflet, pline de emoţie ale Otiliei Gogu, una dintre cele mai bune voci ale Vrancei si am fost plăcut surprins de toate povestirile celor care îl evocau pe Tică.

Tică merita acest lucru. Merita cu vârf şi îndesat şi nu trebuia sa fie nicidecum o obligaţie acest festival. Ne bucură normalitatea, vorba poetului Paul Spirescu. Totuşi, vreau şi eu să salut iniţiativa şi gestul înfiinţării festivalului. Nu vreau să par acid. Nici nu sunt, însă sunt convins că de această dată promisiunile acordării titlului de cetăţean de onoare post-mortem poetului Constantin Ghiniţă vor fi respectate. Sper doar să nu fie din cauza apropierii anului electoral, ci a convingerii că Tică merită acest titlu de onoare întrucât şi-a dat sufletul pentru cultură şi a dus Mărăşeştiul pe cele mai înalte culmi din punct de vedere cultural.

Mulţumesc tuturor celor care au făcut posibil acest eveniment unde m-am simţit din nou ca în familie !

Adrian Botez deschide Festivalul National de Creatie Literara "Constantin Ghinita"

Animatorul cultural, Constantin Ghinita

Am urmarit in seara ce tocmai a trecut o mare parte din conferinta celor de la Apple, organizata cu ocazia lansarii noului iPhone 4s si nu iPhone 5, cum multi ne-am imaginat.

iPhone 5 ar fi trebuit sa aduca un altfel de design fata de predecesorul sau, astfel ca cei de la Apple au mers pe principiul 3G / 3Gs si ne-au oferit un smartphone care seamana leit cu un iPhone 4, dar care ofera o gama foarte variata imbunatatiri.

Remarc aici noul procesor DualCore A5, camera foto de 8 Mp cu posibilitate de filmare in FullHD, la care au adaugat mult asteptatul stabilizator pentru imagine, dar  si noul serviciu pentru asistenta Siri, bestial la prima vedere.

iPhone 4s este mai greu cu 3 grame decat iPhone 4 si bateria tine pana la 8 ore daca vorbesti in 3G / 14 ore in 2G. Pretul anuntat de catre Apple este de 199$ pentru cel de 16Gb, 299$ pentru 32Gb si 399$ pentru cel de 64Gb.

Cred ca il pun in wishlist.

Balan Pavel (Paul) este nascut la data de 17.06.1998,locuieste in sat Catamaresti Deal,comuna M.Eminesu,jud Botosani.

Provine dintr-o familie cu 6 copii, el fiind cel mai mic din fratii sai.

In anul 2002, a fost diagnosticat la spitalul “Sf. Maria” din Iasi cu “Leucemie acuta limfoblastica”.In urma diagnosticarii au urmat ani de chimioterapie , tratamente si internari cu lunile in spital.

La toate aceste probleme medicale s-au adaugat si cele financiare, care au accentuat chinul copilului, acesta neavand posibilitatea de a-si procura suplimente de vitamine sau tratamente pentru imunitate, medicatia ce nu era suportata de Casa de Asigurari de Sanatate, despre alimenatie adecvata nici nu se mai pune problema, de abia avea bani pentru transportul la spitalul din Iasi.

Parintii sai in anii ’90 au avut o afacere cu flori in Botosani, insa florile le luau printr-un intermediar tigan si dupa ce le vindeau ii plateau acestuia datoria.

In aceea perioada le mergea foarte bine, au reusit sa-si construiasca o casa, sa aiba o florarie proprie.  De un 8 martie, au luat ca de fiecare data flori de la intermediar, in valoare de 50.000 $, peste noapte a dat un inghet si toate florile au murit.Tatal de frica tiganilor a fugit din tara, fara a le spune alor lui unde este( a facut lucrul asta si pentru a se proteja pe el dar si familia).

Mama a ramas singura cu 6 guri de hranit si amenintata de tigani.La doua saptamani dupa cele intamplate, mama a fost sunata de la Arad de o persoana ce i-a spus sa vina sa-si ridice florile platite( a aflat apoi ca sotul apucase sa plateasca inainte de incident niste rasaduri).S-a urcat la tren cu doua genti de voiaj si si-a luat rasadurile.Persoana respectiva a invatat-o sa astepte sa dea cateva frunze pe fiecare tulpina si sa rupa din ele, frunza cu frunza pentru a le inmulti.Asa a inceput singura, sa-si inmulteasca rasadurile, pentru a face flori de vanzare.

Asa a inceput sa vanda flori si sa le poata procura hrana copiilor sai.

Se ducea la biserici atunci cand era cate un hram sau o sarbatoare importanta cu buchete de flori sau in piata Botosani.Banii care ii castiga de abia le asigura hrana de zi cu zi.

Toti copii isi ajutau mama in gradina, pentru a ingriji florile.

Au trecut ani iar Paul care era foarte mic cand tatal a plecat(3 ani) nici nu-si mai amintea ca are tata, stia de el doar din cele spuse de mama si frati.

In septembrie 2002 s-a intamplat si nenorocirea cu boala lui.Deoarece el trebuia sa stea in spital luni intregi pentru chimioterapie, punctii medulare, etc…,iar mama era cea care le asigura singurul venit,fratele sau mai mare(Emanuel) a trebuit sa abandoneze scoala si sa se interneze cu Paul in spital, pentru a nu-l lasa singur.

Intre timp au aflat ca tatal este in Italia si strange bani pentru a-si plati datoria la tigani ca sa se poata intoarce acasa.

S-au casatorit si doua din surorile mai mari si astfel au ramas mai putine guri la masa.

Pentru Paul au urmat ani de chin si durere, petrecuti mai mult in cea de a doua casa(cum ii devenise Spitalul din Iasi), ani de chimioterapie si tot ce inseamna lupta cu aceasta boala urata.Si ca sa fie si mai ingrozitor, anul trecut a facut o recadere tardiva testiculara( in luna martie 2010) , i s-a facut “Orhiectomie bilaterala”, pe langa aceasta se mai adauga si o “sinovita reziduala femuro-tibiala anterioara” ce ii da durere la piciorul strang, mersul fiind schiopatat.

El nu s-a lasat si si-a dus lupta ca un invingator.Chiar daca stie toate denumirile medicale a multor boli, chiar daca este o” mica”enciclopedie medicala a tot ceea ce inseamna tratamente si rezultate de laborator, el este un luptator cu zambetul pe buze, plin de optimism, credinta, buna crestere si INTELIGENTA.

El mi-a explicat foarte normal si senin, cum noi oamenii ne putem conduce visele.

Da… ne putem impune ce sa visam!!!Mi-a povestit cum inainte de a face recaderea visa foarte urat,avea cosmaruri in fiecare noapte si cel mai ingrozitor vis care se repeta aproape in fiecare seara era ca aluneca intr-o groapa adanca si neagra, apoi se trezea intr-un spasm. De atunci si-a impus sa viseze frumos si in fiecare seara inainte de a adormi isi dicteaza ce sa viseze si bineanteles ca viseaza numai frumos.

Tot pe el daca il intrebi ce vrea sa devina cand va fi mare iti va raspune:”Nu vreau decat sa cresc mare”, dar fara nici o urma de tristete, senin si impacat (nu resemnat).

Tot el ,Paul, care dintr-un semestru de scoala de abia ajunge cateva saptamani, are rezultatele foarte bune la invatatura.A terminat sem.I al acestui an cu media 9,85, spunandu-mi ca daca nu lipsea atat, termina cu 10, iar anul scolar cu media generala peste 9.

L-am intrebat cum recupereaza atata materie , mi-a raspuns zambind ca nu e nevoie, el intelege tot ce-i explica profesorii de fiecare data, parca nu ar fi pierdut nici o ora.

Dupa 5 ani, tatal s-a intors la familie, si-a platiti datoria la tigani cu banii stransi in Italia si au reinceput sa vanda flori.Banii ce-i castiga sunt insuficienti pentru a le asigura traiul zilnic si drumurile la Spital ale lui Paul, ce trebuie facute saptamanal.

Paul daca va trece cu bine dupa perioada de chimioterapie, ce se va incheia pe la sfarsitul anului 2011, va avea nevoie de transplant de maduva.Familia nici nu se poate gandi macar la acest lucru, pentru ca le este absolut imposibil sa suporte costurile unei astfel de operatii.

Familia lui este foarte unita, Paul este inconjurat de dragostea fratilor si a parintilor, insa acestia nu pot sa-i ofere mai mult, deoarece posibilitatile finaciare sunt reduse.

Paul are acum 12 ani si merge saptamanal la chimioterapie la Iasi, singur deoarece parintii nu-si pot permite sa ramana in spital cu el si trebuie sa munceasca la sera ce si-au construit-o, iar drumul pana la Iasi pentru inca un membru de familie si hrana, sunt prea mult, pentru posibilitatile lor. De multe ori Paul pleaca doar cu bani de drum pana la Iasi si acesti imprumutati .Cu toate aceste greutati, el este un copil ce-si duce soarta cu demnitate, seninatate si optimism.Imi povestea ca atunci cand se reintoarce la Spital in sectia de oncologie,  de fiecare data are emotii, pentru ca doreste sa-si reintalnesca colegii bolnavi si sa nu auda despre niciunul ca nu mai e.

Pentru voi, cei care va simtiti miscati de povestea lui Paul, puteti sa il ajutati sa isi duca mai usor chinul la care a fost condamnat involuntar donand o suma de bani pentru care el va va multumi din suflet.

Cont bancar: RO 13 BRDE 070 SV 06623980700