- Tati, tati!!!
- Da, bloguletz, spune.
- Tati, vreau sa-ti zic ceva, dar sa nu te superi, ok?
- Sigur.
- Tati, eu vreau sa ne mutam, vreau o casa a noastra!
- Dar de ce, puiu tatii?
- Vezi tu tati, nu mai imi place aici. A fost perfect la inceput, dar apoi am inceput sa vad limitele statului in chirie. Nu poti sa-ti aduci ce vrei tu, trebuie sa te descalti inainte sa intri in camere, ce sa mai zic ca unele incaperi sunt incuiate de proprietar si nu avem cheie.
- Dar, Bloguletz, vecinul WordPress.com e foarte de treaba si ne lasa la el in casa fara sa platim nimic!
- Stiu, tati, dar mi-ar placea sa avem casa noastra mare, mare, sa avem o gradina mare, plina de verdeata, sa putem aduce modificari cum vrem noi, sa vopsim casa in ce culori dorim si sa putem sa mutam mobila cum ni se pare noua ca arata mai bine. Mi-ar placea sa putem invita ce prieteni dorim si cum dorim, nu cum e acum cand vecinu’ selecteaza prietenii. Mi-ar placea sa pot aduce toate jucariile pe care le primesc, le gasesc sau le fac singur. Mi-ar placea sa dau muzica la maxim fara sa cheme cineva politia, sa pot sa aduc animale de companie fara sa se planga cineva de alergii si sa ni le alunge.
- Sa stii, bloguletz ca ai dreptate. De azi ne mutam. Am si gasit o noua casa, danpop.ro. Hai sa strangem ce avem pe aici si sa plecam.
- Te iubesc, tati!!!

Rezumat: Ma gasiti pe http://danpop.ro

De Oana Pop.

Candva Oradea era un oras cu adevarat frumos, dar astazi nu mai are nimic din farmecul de alta data. Drept marturie stau vechile poze ale orasului unde vedeai imagini de-a dreptul parisiene. Din pacate in ziua de astazi Oradea este doar o umbra a vestitului oras de alta data. Ne-au mai ramas doar cateva cladiri din orasul vechi care si ele multe in paragina.

Dar ce frumoas arata Primaria zugravita si refacuta. Cu toate acestea primaria orasului nu isi da prea mare interes pentru istorie. Nu prea ii vad interesati sa restaureze vechi cladiri care ar incanta atat de mult turistii si ne-ar aduce si mai multi de cati vin acum. Daca mergi pe strada Iosif Vulcan, inspre Republicii vezi o strada frumoasa, poate candva, dar cu multe cladiri de la sfarsitul anilor 1800 si inceputul anilor 1900. Din pacate majoritatea sunt in paragina, daca mai si te uiti in sus vei ramane surprins de frumusetea statuilor care odinioara impresionau frumusetile autohtone cu rochii de epoca din trasurile trase de frumosi cai. Astazi este doar o strada prafuita si murdara, cu case in paragina. Totusi am observat cu totii ce frumos arata cladirile renovate de pe Republicii, oare de ce nu se da mai mult interes pentru a face un oras mai frumos si mai european??

Oradea are potential, dar nu prea are oameni care sa-i ofere imaginea mult dorita cred ca, de multi oradeni. Spatiile verzi au cam disparut cu desavarsire iar parcul nostru 1 Decembrie este saracul cam in paragina. In afara de fantanile arteziene care mai salveaza cat de cat aparentele restul parcului este jalnic. Gazonul care anul trecut abia fusese pus astazi este o ramasita iar frumoasele statui in miniatura au ajuns batjocura “vagabonzilor” nocturni. Unde este politia comunitara si jandarmii care ar trebui sa mentina ordinea?
As vrea sa vad ca primarul nostru si cei care ne reprezinta chiar isi dau silinta si arata ca i-am votat deoarece au meritat. As vrea sa vad un oras mai frumos si mai curat si cu mai multa veerdeata. Cer prea mult?

Poate ar trebui sa ne gandim de doua ori. Click aici.

de pe zoonapolitikon.ro

Deci acum pe bune (fara sa cunosc detaliile) … CUM NAIBA SE POATE ASA CEVA???

Pentru toate bug-urile (care n-au fost nicidecum putine la numar, iar unele chiar idioate) …

Pentru toate orele pierdute pentru a scoate un cod compatibil si cu domnul 6 …

Pentru tot CSS-ul aditional scris doar pentru ca altcineva n-a fost in stare sa respecte unele standarde …

Pentru tot jQuery-ul sau  javascript pur folosit pentru browser detection iar apoi ramuri suplimentare de cod, really unneeded …

Pentru incapatanarea de a ramane mereu unul dintre cele mai utilizate browsere, chiar si acum …

Un sincer,

Anouk – Lost

Lost in this world
I even get lost in this song
And when the lights go down
That is where I’ll be found

De ce dorim ce nu putem avea, deşi noi ştim că nu putem avea?

De ce nu există un control al naşterilor ştiindu-se că în fiecare an 15 milioane de copii mor din cauza înfometării?

De ce Dumnezeu lasă copiii să facă cancer?

De ce nu putem să ne bucurăm sincer pentru bucuria altuia?

De ce zâmbim pe la colţul gurii la neplăcerea altuia?

De ce tăiem copacii care ţin pământul ca apoi să ne plângem de alunecări de teren?

De ce atingem luna, zburăm cu viteze de câteva ori viteza sunetului sau comunicăm instantaneu cu oricine de pe glob dacă pierdem din savoarea unei linguriţe de zahar ars mâncat cocoţat pe gardul de la ţară ca să poţi să rupi şi două boabe de struguri încă necopţi?

De ce am învăţat să supravieţuim şi am uitat să trăim?

De ce când ne găsim jumătatea tratăm pe restul ca nimicuri? De ce femeile aplică aceasta cu atât cinism?

De ce incultura, circul, bârfele şi mediocritatea vând iar bunul simţ moare de singurătate?

De ce trebuie să dezbatem moralitatea eutanasiei?

De ce suntem deseori masochişti? De ce dorim parcă să suferim? De ce nu putem da cu piciorul în gunoi?

De ce adunam dolari şi cheltuim viaţă?

De ce mirosim trandafirii cu ochii pe ceas şi cu mâna pe telefonul mobil cu cameră foto, mp3 şi GPS?

De ce există 793 de miliardari în lume, dar în acelaşi timp 3 miliarde de oameni trăiesc cu 2 dolari pe zi?

De ce continuăm să folosim petrolul ca şi combustibil precum şi materie primă în aproape toată industria deşi ştim efectele dezastruoase asupra mediului şi asupra sănătăţii noastre, iar mai mult ştim că acum avem alternative mai puţin sau deloc nocive?

De ce cele mai dăunătoare alimente sunt şi cele mai gustoase?

De ce alegem să fugim în loc să luptăm?

De ce acceptam să ne compromitem moral, intelectual, uman şi acceptăm orice rahat care străluceşte uitând că după ploaie doar aurul pur nu rugineşte?

De ce libertatea s-a transformat în libertinaj, adevărul în opinie, iubirea în sex, frumuseţea în sex-appeal, decenţa în slăbiciune, ruşinea în complex de inferioritate, păcatul  în firesc, minciuna în cotidian, cinstea în „fraierism”?

De ce pun ne punem aceste întrebări şi nu facem nimic?