Păi nu găsesc nici măcar un motiv bun pentru asta. Deşi se spune că în momentul în care devii major eşti şi foarte responsabil, eh, eu consider că e total greşit. Copiii care la vârsta majoratului se dau cu fundul de pământ cerându-le părinţilor maşină fac cea mai mare prostie. Nu de puţine ori am văzut la TV sau pe străzi, accidente produse de aceşti copii. Cine nu a auzit de domnişoara de 18 ani care a lovit un bătrân în faţa Teatrului Fantazio din Constanţa? Eh, conducea un SUV şi a băgat omul în spital. Ea nu a păţit nimic. Acum conduce un Audi A6. Ce? Nu e suficient de pternică maşina? Nu-i nimic, cumpără tata altă maşină fetiţei…

Aseară am văzut în faţa ochilor un accident produs de un tip tinerel. Nu avea mai mult de 20 de ani. Venea cu viteză, a intrat pe culoarea roşie a semaforului şi zbaaaaaang, a dat peste un taximetrist.

Ce caută oamenii ăştia la volan? Nu sunt împotriva luări permisului la majorat, dar ar trebui să aibă interzis la maşini ce depăşesc o anumită capacitate până la o anumită vârstă…

Nu ştiu, zic şi eu… M-a şocat ăla de aseară şi mi-am zis oful.

Unul din băieţii din microbuz ţipă la şofer să dea mai tare un pic radioul, clipă în care şoferul a schiţat un gest care ar fi spus:

“Taci mă! Nu ţi se va îndeplini dorinţa!”

Asta era piesa:

Cum am rămas fără fâşiile de hârtie speciala pentru quilling, am improvizat un pic. M-am apucat să decupez eu hârtia din coli colorate A4.

Inspiraţia a venit de aici. Evident, ale mele nu au ieşit atât de bine, dar mă mândresc cu ele

Hai, nu te întrista că mai îmbătrâneşti un pic! Eşti mai înţelept acum!

Asadar, sa va spun despre ce vorbesc in titlul. De cand ma plimb cu maxi-taxi, sa fie ceva luni bune, vad o multime de oameni care uneori ma amuza, alteori nu. Azi, mergand cu 305 (cei ce locuiesc in Consatanta stiu despre ce vorbesc), dau de un nene sofer, de varsta mijlocie care vorbea la telefon cu un alt coleg, am presupus eu dupa discutia pe care o avea. La un moment dat ii spune colegului:

“Hai ma sa mai stam pe telefon!”

Bun, spunand asta, domnul sofer m-a socat. El la volan, cu multi pasageri in masina, vorbeste la telefon. In concluzie, nu prea ii pasa de viata celor pe care ii are pe langa el si aparent nu prea ii pasa de viata lui.
Dupa cateva statii urca o tipa care vorbea la telefon. Nici prea tare, dar nici prea incet. Cat sa fie auzita de cei din jur. Nu-i problema, nu vorbea cine stie ce prostii, erau chestii normale… La un momemt dat se intoarce domnul sofer catre fata si ii spune foarte indignat:

“Domnisoara, va rog sa inchideti telefonul, vorbiti de 6 minute la telefon si ii stresati pe calatori.”

Fata cu mult bun simt a inchis telefonul, si-a cerut scuze si si-a vazut de treaba.
Eh, in acel moment mi-am amintit de faptul ca soferii de pe maxi-taxi vorbesc mult la telefon in timpul serviciului, unii dintre ei fara a avea hands-free, avand masinile superfull de ajung calatorii sa-si miroase transpiratia unii altora si sa le suporte fumul de tigara si aerele de mari sefi ale conducatorilor de “carute”. Vorbesc la telefon fara sa se gandeasca un moment ca pun in pericol viata oamenilor pe care ii transporta, ei sunt cei mai priceputi ca si soferii de taxi. Aia le stiu pe toate, oamenii din jurul lor sunt ignoranti…

Asadar, cand poti vorbi la telefon si in ce conditii atragi altora atentia despre modul cum folosesc ei telefonul?

Nu vă luaţi după ce scrie pe poze. Nu eu le-am făcut pentru că eram prea ocupată să mă holbez la cer. Ionuţ s-a ocupat de pozat.

De ce acolo unde sunt maşini tari şi gadgeturi sunt postate şi gagicile astea mai mult sau mai puţin îmbrăcate?

Înţeleg că maşinile şi tehnologia de ultimă generaţie sunt pentru bărbaţi, dar nu exclusiv pentru ei. Înţeleg că bărbaţii când se duc la astfel de expoziţii se duc pentru obiectele respective. Poate doar obsedaţii merg pentru fete. Oare organizatorii de gândesc şi la ei? D-asta le postează pe sărmanele fete în chiloţei lângă maşini şi telefoane sau tv-uri HD?

Sursă foto

De la Cabral

aici

aici

sau chiar aici

Dar mai bine mă las de visat

1. La 2 iulie, desspina.com a împlinit 3 ani de existenţă. La mulţi ani! Cu 3 ani în urmă, în 2 iulie 2007, scriam primul post. De atunci s-au strâns 653 de postări. Nu ştiu dacă-s multe, dacă-s puţine…

2. La 25 iulie s-a făcut un an de când scriu de pe un MacBook Pro. Spre surprinderea mea încă e funcţional şi nu pare să cedeze. Bombonel, că aşa l-am numit eu, e în floarea vârstei şi îşi face treaba aşa cum trebuie. Sper să nu se trezească vreun cârcotaş să comenteze ceva despre el…

Aşadar, deşi sunt în toiul concediului, luna asta nu prea am avut timp să scriu. Începutul şi sfârşitul lui iulie au fost pline, iar mijlocul a fost destinat odihnei.

Azi am constatat că memoria începe să mă lase. Aşa se face să am uitat complet să scriu despre ceea ce e important pentru blogul ăsta.