Mă mai gândesc dacă rămân sau nu la ea. De frumoasă e frumoasă tare, dar pentru fete care nu au genunchii ataşaţi picioarelor.

Interesante  că de câte ori am plecat, am făcut-o pe cont propriu. Ne-am urcat în avion şi am plecat. Nu am fost niciodată plecaţi la modul “organizat”, adică printr-o agenţie de turism. Nu ştim cum e să plecăm organizat. Ar fi cazul să încercăm şi asta, nu?

Pentru că mă ştiu o persoană cheltuitoare şi mare amatoare de site-uri cu hăinuţe, nu mi-a scăpat nici miniprix. Aşa am aflat şi de miniPRIX voyage.

Mă gândeam că poate rezervăm bilete pe miniPRIX voyage, rezervăm şi camera la hotel evident cu mic dejun inclus pentru că masa de dimineaţă e cea mai importantă şi îţi dă energie să începi ziua, găsim şi transferul de la aeroport şi spre aeroport.

Acum… important e să ne decidem unde vrem să plecăm. Italia, Grecia şi Austria ies din discuţie pentru că am fost, dar miniPRIX voyage au câteva oferte şi cum eu sunt mare amatoare de oferte, mi-ar plăcea să beneficiez de serviciile lor. Deja am una care îmi face cu ochiul, dar nici un circuit cu autocarul nu mi-ar displăcea.

Ce e interesant la site-ul ăsta e că:

• Poti plăti în rate cu cardul avantaj sau online cu cardul de debit/credit, sau în numerar la orice magazin miniPRIX din Bucureşti (fără nici un fel de comision suplimentar).
• Tarifele afişate la biletele de avion sunt finale şi nu se percepe nici o taxa suplimentară, chestie foarte rar întâlnită la alte site-uri de gen. Mereu se găseşte vreo taxă oricât de mică de achitat…
• Dacă vrei sa afli mai multe detalii despre o anumită destinaţie îl poţi întreba orice pe Călătorescu şi acesta îţi va răspunde în cel mai scurt timp.
• Fanii de pe Facebook pot obţine super oferte la tarife incredibil de mici.

Acestea fiind spune, mă apuc de strâns bani ca să pot pleca în vacanţă cât mai repede.

Aşa că m-am văzut cu plicul. Nu mă aşteptam să îl primesc aşa repede având în vedere că lucrările au depăşit de mult termenul iniţial.

Am fost să vorbim cu constructorul despre preţuri şi dotările iniţiale ale garsonierei, că pentru asta optasem şi să vedem ce preţuri practică. Aşa am aflat că obligatoriu e nevoie de un avans, 20% din valoarea  imobilului iar restul de bani vor veni prin credit, cea mai sigură sursă. Am achitat avansul în câteva zile de la întâlnirea cu constructorul, SC Shapir Structures SRL, şi am aşteptat. Aşteptarea a durat fix un an de zile. Timp în care s-a ridicat blocul şi s-au făcut finisajele (finisaje= pereţi albi, obiecte sanitare, uşi).

In tot acest timp am auzit vrute şi nevrute despre blocurile din Baba Novac. Ba că-s făcute din carton, ba că-s prea scumpe pentru ce dotări au, ba că o să cadă cu prima ocazie… Multe, multe chestii. Dacă le-aş fi luat în seamă, nu aş fi ajuns în ziua de azi.

Eh, după anul ăsta de aşteptare am fost anunţaţi că trebuie să achităm şi restul de bani. Soc şi groază! De unde scoatem banii?!?! Iniţial ne-am gândit la un credit pe termen cât mai scurt. Asta era condiţia. Ne permiteam să–l cerem, veniturile erau ok, deci nu erau probleme. Eh, planul de acasă nu s-a potrivit cu ce am găsit pe teren şi n-am luat creditul pe care ni-l doream atât de mult. Fiind vorba de o sumă relativ mică, mai puţin de jumătatea valorii întregii garsoniere, planul era făcut. Nu a mers, băncile au reguli despre care operatorii de la ghişeu nu ştiu. Dezămăgire totală!

Am fost convinşi să încercăm luarea creditului prin Programul Prima Casă. Singurii care ne-au mulţumit au fost AlphaBank. S-au mişcat exemplar. Intr-o lună aveam creditul aprobat. Evident că a picat condiţia pe care o puneam noi, şi anume perioada scurtă. Ne-am ales cu cu un credit Prima Casă pe 13 ani cu o rată de aproximativ 400 lei/lună.

Astăzi am fost să semnez contractul de vânzare-cumpărare. O plăcere, ce să zic! Doamna notar, o drăguţă!

Urmează amenajarea locuinţei. Habar nu am încă ce va fi acolo, mai aşteptăm până după Paşti, poate ne luminează Doamne-Doamne.

Dar de câteva zile mă tot gândesc la o chestie şi mă roade curiozitatea. Cum să-mi recompensez copiii altfel decât prin metoda clasică şi anume bulina roşie (care fie  vorba între noi, nu mai are niciun farmec). Cum să-i pedepsesc altfel decât cu aceeaşi metodă clasică, bulina neagră, care nu mai are niciun efect asupra copiilor. Aceste două metode mă fac să consum hârtie degeaba.

Să ne înţelegem, vorbesc despre copii de 4-5 ani, nu despre elevi de şcoală primară, generală sau despre creşă. Nu toţi înţeleg că au greşit atunci când li se explică, mai ales dacă acasă li se iartă orice prostie pe care o fac, sau dacă sunt mici şantajişti şi părinţii cedează în faţa  inocenţei copiilor. Departe de mine gândul de a generaliza, există şi părinţi fermi, cunosc destui, dar există şi părinţi care nu se pot impune în faţa celor mici.

Hai să vă dau un exemplu. Vine copilul la grădi şi dintr-un motiv numai de el ştiut sau pentru că dispune de prea multă energie îşi loveşte un coleg, îl împing, aleargă, strică jucăriile altora, desenează pe mobilier şi nu pe hârtia pe care i-o dau eu, vorbeşte urât, în ansamblu, are un comportament nepotrivit în grupul din care face parte. Eu nu pot să tolerez un astfel de comportament şi nu îi pot lăsa pe ceilalţi să asiste la scene de genul ăsta. Ii explic cu ce a greşit dacă e prima dată când o comite. Dacă nu înţelege şi repetă greşelile, cum ar trebui să acţionez în condiţiile în care bulina neagră pe lângă că nu îşi mai are rostul pentru că “mami nu se supără că am primit-o”, “o arunc când mă duc acasă”, nici nu am voie să o aplic, pentru că mami se simte ofensată că a luat puişorul bulină neagră sau pur şi simplu consideră că i-a fost umilit copilul.

Ce alte metode de pedeapsă aş putea folosi? Păi pot pune copilul pe scăunel 5 minute neavând voie să se joace cu ceilalţi, dar asta ar putea fi considerată izolare, ceea ce nu e tocmai potrivit pentru un copilaş. Aş putea să-l dau exemplu negativ celorlalţi, dar nici nu se pune problema pentru că asta e umilinţă. Sau pur şi simplu aş putea să-l las să se desfăşoare punându-şi în pericol sănătatea. Dar având în vedere că în învăţământul preşcolar se lucrează cu 28 de copii în grupă şi nu este vorba de un singur copil cu un comportament asemănător celui se mai sus, trageţi voi concluziile. Stiu, cei care au copii, vor spune: “Eşti acolo, găseşte metode!” Dar cei care au copii ştiu că în orice tratat de psihologie a copilului, pedeapsa este permisă? Nu mă înţelegeţi greşit, nu sunt de acord cu bătaia, nu agreez metoda asta de educare a copiilor, dar consider că fiecare pitic trebuie să fie conştient că atunci când greşeşte grav sau repetat, o pedeapsă îl aşteaptă.

Cu recompensele cred că toată lumea e de acord. Dar când ofer eu recompense? Doar atunci când ele sunt meritate. Ce recompense folosesc? Aprecierea verbală care are cel mai mare impact asupra copiilor şi bulina roşie, dar şi-a pierdut din credibilitate şi nu mai e ceea ce ar trebui să fie, poate pentru că în decursul timpului a fost folosită excesiv de unii. Diploma, atunci când e cazul!

Dar degeaba folosesc eu metode de recompensă doar când sunt meritate, dacă ele nu sunt apreciate şi menţinute şi de către cei care se presupune că au cel mai mare impact asupra copiilor, de către părinţii lor. De asemenea, degeaba fac eu mustrări verbale dacă atunci când a ieşit pe uşa grădiniţei, părintele nu insistă să-i explice copilului cu ce a greşit şi de ce nu ar mai trebui să o facă.

In şcoală, tu ca profesor, eşti instruit să lucrezi cu 15 copii în grupă. Când numărul este dublu ai momente în care cedezi. Când părinţii nu înţeleg că au copii năzdrăvani, este şi mai greu. Când ei nu continuă acasă, ce începi tu la grădi, simţi că munceşti degeaba. Stiu că sunt familii în care nu există conceptul de pedeapsă. Am de gând să invit câte un părinte în grupă şi să încerce să îi înveţe pe pitici un cântecel sau o poezie. Sper să nu primesc bulină neagră pentru asta pentru că m-aş simţi umilită!

Ei, în seara asta a apărut domnul ministru Funeriu pe post, să clarifice unele lucruri.

1. La 1 septembrie 2012, toţi copiii care au împlinit 6 ani merg la CLASA PREGÅTITOARE

2. Inscrierile oficiale încep în luma martie 2012, probabil la 1, nu a specificat asta şi se fac la şcoală. Inscrierile se fac electronic. Nu părinţii le fac electronic, nu nu…

3. Părinţii au posibilitatea să aleagă orice şcoală doresc pentru copilul lor în limita locurilor disponibile.

4. La CLASA PREGATITOARE vor putea preda educatori sau învăţători după ce au parcurs cursurile de formare specifice acestei clase. Fie vorba între noi, eu încă nu am auzit de aceste cursuri. Poate se vor anunţa până la 1 septembrie.

5. Cursurile CLASEI PREGATITOARE se vor desfăşura în cadrul şcolilor, după cum deja aţi dedus. Sălile vor fi amenajate specific vârstei cu ajutorul finanţărilor de la primărie în mare parte. Restul de la minister. Cel puţin aşa a spus ministrul.

6. Copiii vor învăţa prin joc. Nu se vor juca, aşa cum fac la grădiniţă (?!?!?!?!?), şi nici nu vor învăţă la propriu, aşa cum fac la şcoală. Aşa s-a exprimat domnul ministru. Trebuie să–l contrazic pe Funeriu. La grădi, copiii INVATÅ jucându-se. Deci nu va fi nici o schimbare din punctul ăsta de vedere.

Deocamdată acestea sunt lucrurile care se ştiu cât de cât sigur. Sunt convinsă că multe se vor schimba până la momentul începerii noului an şcolar şi deşi domnul Funeriu spune că mai sunt miiiiiiiiici probleme pe care le-a întâmpinat în sistem, ţin să-l contrazic. Problemele sunt mari. Părinţii nu ştiu ce au de făcut deşi după spusele sale mai e aproximativ o lună până la începerea înscrierilor în şcoli. Directorii, educatorii şi învăţătorii nu sunt informaţi cu privire la această schimbare în sistem şi nu ştiu cum să-i îndrume pe părinţi. Până la acest moment nu era sigur locul unde s-ar fi desfăşurat cursurile clasei pregătitoare, dar acum ştim acest lucru.

Ah, uitasem că începând de mâine, fiecare om din şcoală sau grădiniţă va fi capabil să explice minuţios părinţilor care au nelămuriri cu privire la acest subiect absolut totul. Cum?!?!?! Cu o broşurică pe care ministrul a fluturat-o victorios. Nu ştiu de unde vor veni aceste broşuri, dar mâine toate cadrele didactice vor da explicaţii.

E normal să avem atâtea fenomene în acelaşi timp?

Vai, vai

Ai se eu te pego

• am călătorit suficient. Am ajuns la Milano, Veneţia, Treviso, locuri în care nu credeam că voi ajunge. Am ajuns în Bucovina (despre care am promis că scriu, dar nu m-am ţinut de cuvânt. SHAME ON ME!!!) şi a fost minunat, am vizitat mănăstiri şi am văzut peisaje superbe.
• am cunoscut oameni noi
• blogul a împlinit 4 ani iar eu am continuat să-l dezamăgesc scriind din ce în ce mai puţin. (SHAME ON ME!!! AGAIN!)
• am făcut primul cadou special, un tort în formă de tastatură.
• am primit tot ce mi-am dorit pentru că am fost taaaare cuminte
• am zis un DA maaare cât mine
• am descoperit kangoo jumps, un sport care îmi place mult
• în noiembrie s-a împlinit un an de când locuim împreună şi nu încă nu ne-am scos ochii, ceea ce e foarte bine, cred eu.

Acum vine 2012, an care se anunţă senzaţional pentru că odată cu el vine şi sfârşitul lumii. Mai are rost sa vă urez un an nou mai bun, mai frumos, mai plin de bucurii dacă tot e ultimul?

Dar ne-au urat şi oameni a căror ocupaţie în această perioadă este de urător profesionist. Spun asta pentru că în ultimele zile, când am stat mai mult pe acasă şi am avut ocazia să văd, dar mai ales să aud, au venit pe la fereastră tot felul de oameni costumaţi. Am văzut tradiţii bucovinene ca Ursul, Dansul Căiuţilor, Capra… Eu le ştiu pe astea ca fiind tradiţii de Anul Nou, în niciun caz, tradiţii de Crăciun. Dar na, de Crăciun trebuie să fii mai bun, mai tolerant şi asta e, îi acepţi pe toţi. Dac când vin şi cerşesc, nu mai accepţi. Când îi vezi că hărţuiesc oamenii pe care îi intâlnesc în calea lor, nu mai e colid, e cerşetorie…

Si acu 10 minute a trecut un grup de “colindători” foarte gălăgoşi, cu tobe sau ce-or fi alea care sună ca şi cum ar anunţa războiul si te ridică şi din mormânt. Au găsit oameni pe stradă, au sărit pe ei. Nu ştiu ce spuneau acolo, dar după gesturilor trecătorilor asaltaţi, nu era de bine.

Nu cred că este o noutate, toată lumea îi cunoaşte şi îi acceptă. Dar ce se va întâmpla când se va da legea aceea despre care se vorbeşte, legea anticerşetorie?