a fost parte din viața noastră aproape 6 ani. Ieri te-ai hotărât să ne părăsești …

Eroii nu mor niciodata

Problema este că din când în bagă în listele lor și servere „nevinovate”. Este a doua oară când sunt listat în el și dacă prima dată de-listarea a funcționat rapid acum au trecut peste 4 zile fără să se întâmple nimic. Idioții au listat de fapt o întreagă clasă de rețea deci mai sunt o gramadă în aceeași situație. Este incredibil cum un serviciu aiurea poate să îți afecteze businessul fără să ai nici o vină. Trăiască internetul, epoca de aur a feudalismului.

În rest m-am convins ca fibra morală a acestei națiuni este profund alterată … nu prea văd o salvare în curând.

Singura parte interesantă a fost pavilionul de gaming și unele mici surprize pe ici pe colo. De exemplu SRI-ul lor au avut stand în care au prezentat vestitele Enigma.

La partea de gaming la mare modă sunt jocurile 3D (adică ai nevoie de ochelari 3D să le vezi, destul de impresionant). Evident că nu m-am putut abține și m-am jucat cât am putut pe ici pe colo.

Treaba cea mai drăguță a fost că niște reputați fizicieni au susținut că pasărea aia care și-a depus găinațul prin măruntaiele transformatorului care alimenta LHC-ului a fost de fapt trimisă din viitor ca să opreasca pornirea lui. Teoria se învârte în jurul bosonului Higgs,  particula Dumnezeu, cea care dă masa tuturora din lumea asta și care produsă a creat o ruptură în timp-spațiu … ceva gen Back in the future, numa’ că aici nepotul încearcă să își omoare bunicul și astfel să își anihileze existența.

Oricum cu sau fară bosonul Higgs, LHC-ul încearcă să reproducă condițiile imediat următoare bing-bangului, particule cu energie foarte ridicată se ciocnesc între ele sperându-se să se formeze supa de quark-gluon originală. Starul Higgs este ultima particulă din modelul standard al fizicii care încă nu a fost detectată experimental (doar teoretic) așa că descoperirea lui ar fi o chestie interesantă, cel puțin pentru un timp fizica cuantică fiind 100% determinată prin experimente și nu numai prin teorie.

Tot mergând ochesc un Burger King … și brusc mi-au venit în minte scena din Pulp Fiction, faza cu discuția dintre Vincent si Jules despre cum se spune în Franța la Quarter Pounder with  cheese și întrebându-l Jules pe Vincent cum îi zice la Whopper ăla răspunde că la Burger King nu a fost. Am realizat în momentul ăla că nici eu nu fusesem niciodată într-un Burger King … epifania fiind gata m-am înfipt în fast-foodărie. Prețul cel mai mare pentru meniu (ala cu Big Whopper sau ce era) era 6 euro – deci perfect. Nici nu visam să ies așa de ieftin. Comand, primesc, lume pestriță în jur, locuri majoritatea în picioare, hambugerul părea destul de măricel, gust …. și parcă mâncam McDonalds … același gust insipid, aceleași „arome” … dezamăgire, mănânc cam cu noduri, în fine termin.

Dat fiind ora oarecum târzie, o pornesc înapoi către birou – Frankfurtul este un oraș perfect, nu te poți rătăcii în el, îți iei un reper un zgârie-nor și poți să o iei pe orice rută care duce acolo. Cum biroul era situat lângă Hauptbahnof și eu mergând pe tot felul de străduțe mă trezesc în red-light districtul lor … acum să recunosc nu mi-a displăcut situația așa că am încetinit puțin pasul mergând așa a-la-turist. Deodată, în mod surprinzător, într-o vitrină – v-am prins, nu era la ce vă gândeați – plin de mâncare la vedere, în mijloc tronau niște ardei umpluți din ăia mari și frumoși, într-un sos arătos, ce mai, ca la mama acasă. Bistroul – evident era turcesc. Nu am rezistat, am întrat am comandat vreo 2 ardei înjurând toți pulp-fictionii din lume … evident au fost foarte gustoși, erau exact ca ăia care se fac în România.

Seara mi-am încheiat-o bând bere irlandeza (Murphy’s) într-un english pub (nu mai specific că eram într-un oraș german) …