dontcuddle.me!

About me

noreply@blogger.com (Unknown) — Wed, 23 Dec 2020 12:02:00 +0000

Although pictures are worth a thousand words, I try to describe myself best with my surroundings: my thoughts on the virtual paper. And although I am at a loss for words, I wanna give you an impression of what, how and who I am. My life turned into a rollercoaster full of new impressions which will influence my further entity. WHO AM I? I am a shy girl trying to find her sense of life and climbing the social ladder by breaking new ground. Writing my thoughts means a lot to me as it is a means to prove myself doing the things I love: writing, beauty, fashion, being helpful and nice with everyone around me and living every day like it's my last. Sometimes my life is a mess and things don't go according to my plan.. but oh well, this means to live. HOW AM I? The best description I could probably give: I am off my trolley, addicted to superficial side of life, sensitive and kind, humble by nature but shallow by choice, sometimes a bit goofy and geek, but also determined, ambitious and I know exactly what I want but not yet how to get it. WHAT AM I? "To be or not to be" - is this really the only way to characterise oneself? Because then, I probably would be a "in-between" of almost everything. An ascending soul more than a stereotype, more committed than ever to make my life beautiful and with several interests than just a favoured issue. And though I am not perfect, I am perfect enough to be a person off the beaten track. And this is all that matters in the end. Any thoughts for me?

When I die

noreply@blogger.com (Unknown) — Fri, 06 Nov 2020 10:22:00 +0000

..remember me... with joy. With indulgence. I was a troubled soul. I never truly found my place into this world. I was searching all the time for approval, to know who am I, for people to love me or at least to care about me... to notice me. I was like a ghost who wanted to be seen. My whole existence was useless because I was too preoccupied to look for the meaning of life instead of living it.

Be easy on yourself. Always

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 04 Aug 2020 15:52:00 +0000

Life happens anyway. Good and bad things will randomly come towards you. Its the ying and the yang, this rollercoaster of happenings that anyway you cannot prevent.

Today is about being easy on yourself.

I always think Im not as good as I should be, not as perfect as my parents would want me to be. I am full of flaws.. but still.. looking around me I see imperfection, I see ppl who make a lot of mistakes, rude people who tell stories of how rude they were at a certain point in time just because they were teenagers. And I realise its ok to have made mistakes. Its ok to fail. Its ok to loose yourself sometimes. But in the end, other than learning a lesson, its important to forgive yourself, to accept yourself as impefect as we all are.

Nothing can define you unless you let that thing become you.

So cold and empty (for my grandpa)

noreply@blogger.com (Unknown) — Sat, 04 Jul 2020 09:25:00 +0000

I love my grandpa. I cannot eve talk about him like he is not there anymore. I realised this too late.

So, they are saying that the only thing that we can be sure about is d e a t h. We all go there; sooner or later. But death took this is one of the most under appreciated family member: my grandpa. And I had no idea how much I love him while he was alive.

Writing this now, I realise that this pain will continuously be part of my life, there are just moments when Im not thinking of it, but the rest of the time it feels that I will never be complete ever again.

One part of me died with him, the little niece that looked at him with admiration, sometimes hating his guts but even then, I loved him unconditionally.

Another part of me woke-up since that day, and is so aware that this life will end and wants to do something really meaningful with every breath I have left. Its like a countdown to death and wanting to make the best out of this life. Same time, the pain of my loss is shadowing every small happy moment.

He really loved me, despite all the differences, despite all the mean words be both used sometimes. I hope I ll have a child someday and tell him/her stories about him..so his memory will not die with me.

I didnt attend his funeral, I couldnt have that closure, I didnt want to see him lifeless, that powerful man lying in a coffin... That wasnt the last memory I wanted to have about him.

People might judge me but no one really knows whats inside my heart. And I really dont care, no one is living inside my mind and holding so many grudges that sometimes are so overwhelming and hard to live with.

A wish..

noreply@blogger.com (Anonymous) — Sun, 22 Apr 2018 12:54:00 +0000

That never came true.

The 2nd choice

noreply@blogger.com (Unknown) — Wed, 21 Mar 2018 14:49:00 +0000

I never wanted to be “one in a million” kind of girl, because I knew I was “once in a lifetime” kind of woman. Because I was passionate about the things those girls have never been. Everything or nothing - this is how I live.

I could never be “the second choice” or something like that. I had never been and never will be, but if he thought so, I’m not going to blame myself for that fact. I know he was wrong. He could never see my eyes, the sadness in it, my thoughts, the things I were passionate about. He didn’t deserve me but I don’t regret giving him a chance, at least now I know how to stay strong even when someone does everything to let you down.

I forgive you. I still care about the way you exist.

Notes to yourself

noreply@blogger.com (Unknown) — Thu, 08 Mar 2018 16:37:00 +0000

1. Know when to let go. Sometimes holding on to something adds the pain and sufferings.

2. Do not regret loving hard someone. Love without regrets. At least, you did your best.

3. One sided love is never worth it. It is toxic. It will poison your self-worth.

4. Some people are so good in making you feel that you are special and will suddenly drop you like you are a trash.

5. Never lose yourself in the process of loving someone. Always respect yourself.

6. When someone cheats on you, they do not love you. Because if they do, they will not do something that will hurt you.

7. Know your worth always. Never beg for love, affection and attention. If they love you, they will be freely given.

8. Never settle with a mediocre kind of love. Never settle for basic efforts.

9. No one has the right to make you feel unworthy of love and respect. You are amazing since the beginning.

10. Never allow yourself to be treated like an option. Never allow yourself to be treated like shit. You only deserve happiness.

So after a constant struggle, she finally did it.

No more sleepless nights for her. No more tears every midnight. No more sudden anxiety. No more chest pains. No more questioning about her worth. No more catching feelings. She did it.

She has finally let go of the toxic relationship that she was in. She has finally realise that it was no longer worth fighting. She has finally realise to love herself first. She has finally realise that she has to prioritise herself first.

She has finally let go of the memories of you. She has finally let go of the thought of you. She has finally let go of all the grudges and pain. She lose you but she found herself.

She is not bitter. She is even thankful of you. You made her realised a lot of things. She will remember you not the person she used to love but as a learning experience.

Dragostea nu doare

noreply@blogger.com (Unknown) — Thu, 21 Dec 2017 12:31:00 +0000

Ajungem sa fim a doua persoana din viata celui care-i daruiesti iubire cu adevarat, dintr-o sete de dragoste. Ajungem sa acceptam compromisuri, botezam cu numele de 'iubire' relatii care în loc sa ne intregeasca, ne consuma, care in loc sa ne ajute sa devenim mai buni, ne fac să ne calcam în picioare principiile, care ne fac sa platim cu varf si indesat fiecare clipa de fericire. De ce ar accepta o femeie sa ocupe locul doi in viata unui barbat si care ar fi motivatia deciziei de a-l imparti cu altcineva pe cel pe care-l iubeste. In ce moment renunta o femeie la dorinta de a fi singura din viata celui de langă ea, barbatul caruia ii daruieste totul, si se amageste cu ideea că i-ar putea fi de ajuns o relatie construita doar din momente furate alaturi de un barbat care este acolo 'cand poate', cu sarutari pe fuga, cu minciuni, duplicitate, vinovatie si dezamagire, doar din teama ca nu mai exista altul ca el.. sau poate altul care sa o iubeasca la fel. E iubire sau doar slabiciune, neputinta poate?

Ea, femeia din umbra, amanta, 'cea de-a doua' din viata lui, insa prima care va fi blamata, pentru ca a indraznit sa aspire la un barbat ce nu ii apartine. Ea este cea care renunta la visul de a avea parte de o iubire neconditionata, de a se simtii implinita, si accepta o dragoste cu portia, cu jumatate de norma, accepta sa fie un refugiu sau poate o consolare, o completare a nevoilor si a golurilor pe care el le are.

O femeie care stie cum vrea iubirea ei sa fie nu va accepta la nesfarsit o astfel de situatie, cu atat mai putin in numele dragostei. O femeie constienta de valoarea ei nu isi va irosi timpul, frumusetea, noptile si lacrimile asteptand ca un barbat nehotarat, incapabil sa isi asume responsabilitatea pentru faptele si sentimentele lui, imatur, egoist, care se imparte intre doua femei si nu reuseste sa o faca pe niciuna fericita, incorsetat de neputinta de a le oferi si altceva decat jumatati de masura. Ce barbat e acela care desi iubeste o alta femeie decat cea cu care e in mod oficial, nu are curajul sa renunte la cea pe care nu o iubeste? Si ce femeie si-ar dori să isi construiasca o viata alaturi de un astfel de barbat?

Viata e prea scurta pentru a o construi din momente de tristete, pentru a ne uita in urma cu regret, ea trebuie traita din tot sufletul, bucurandu-ne de o iubire care ne inalta, ne face mai buni, in fiecare zi, nu cateva ore pe saptamana, o dragoste care ne face sa ne simţim vinovati sau rusinati de sentimentele pe care le purtam in suflet. Si nu, nu cred ca trebuie sa luptam la infinit si sa renuntam la orice urma de orgoliu si la ceea ce ne dorim, pentru ca celalalt sa isi dea seama de ceea ce suntem si cat valoram.

Dimpotriva, cred ca atunci cand ne gasim in postura de a face asta este momentul cel mai indicat sa plecam, pentru ca unele lucruri sunt simtite sau nu, si pentru ca orice femeie merita să fie iubita pentru ceea ce este, si nu pentru ca compenseaza din lipsurile alteia. Pentru ca ea se va darui trup şi suflet celui de langa ea si merita sa aibă alaturi un barbat adevarat, care ii va fi alaturi oricand, fara 'doar' şi 'poate'. Si in cele din urma, pentru ca desi iubirea nu este un targ, ea nu va supravietui niciodata atunci unul da totul, iar celalalt aseaza pe masa doar franturi din el, bucati din sufletul lui, fragmente din sentimente si clipe luate pe furis. Pentru ca iubirea e sincera si simpla, iar daca relatia pe care o traiesti nu e asa, ar trebui sa renunti la ea si sa iti oferi sansa de a gasi fericirea, acea fericire in care iubim si impartim totul la doi.

Adevarul este ca nu poti da vina pe nimeni pentru lucrurile care nu merg bine in viata ta, cand tu esti dumnezeul propriei tale existente. Cauza cercului vicios in care te invarti nu sunt oamenii din jurul tau, ci tu pentru ca ii atragi si ii tolerezi acolo. Asa vrei să iti traiesti viata.. intr-o continua asteptare?

Inceteaza sa ii ma gasesti scuze atunci cand te raneste.. Iti doresti cu disperare să ai la indemana pretexte prin care sa-ti justifici incapacitatea de a iesi dintr-o situatie care te face să suferi, prin care să ingropi vinovatia de a avea putina incredere în tine.

Ironia din care s-a născut sfârşitul: m-a iubit pentru că sunt cum sunt şi m-a pierdut tot din cauza asta.'

noreply@blogger.com (Unknown) — Sat, 13 Sep 2014 12:30:00 +0000

'Femeia asta iubeşte până în pânzele albe. Dar nu te apropia de ea dacă nu ştii să iubeşti cu totul. Dacă nu poţi să i te dăruieşti nebuneşte şi să i te dai pe de-a-ntregul, să îi arăţi deopotrivă şi frumosul şi urâtul din tine, dacă nu eşti destul de bărbat încât să renunţi pentru ea la jocurile prin care ţi-ai cucerit femeile de până acum.

I-am auzit pe alţii spunând că are inima de piatră, că trece peste iubirile ei cu aceeaşi uşurinţă cu care răsfoieşte paginile unei cărţi. Eu i-am păşit în suflet când m-a primit acolo şi am fost vrăjit să primesc iubire ca nicicând altădată. Ea ştie să iubească aşa cum nu vor şti ei vreodată. Dar o să-ţi şi ceară atât de multe câte nu ţi-a mai cerut cineva până atunci şi nu o să accepte niciodată mai puţin decât ştie că merită, o să găsească în tine ce nici tu nu ştiai că ai şi o să îţi arate ce înseamnă să trăieşti iubirea.

O să te simţi mic şi copil când o să îţi dai seama câtă putere zace în sufletul ei fragil de femeie. O să te simţi ruşinat când o să vezi câtă iubire are să îţi dea şi o să te întrebi dacă meriţi să o primeşti. O să fii mândru să te iubească femeia pe care toţi o admiră, cea care îşi poartă rănile din suflet cu aceeaşi eleganţă cu care i se aşază colierul la gât, cea care cere totul de la viaţă, dar mai ales de la tine. O să fii pentru ea ce nu ai fost pentru nimeni, ce nu ştiai nici tu că ai putea fi. O să fii atât de frumos şi bun, încât te vei întreba de ce ai fost atâta vreme altfel, de ce v-aţi întâlnit de abia astăzi? De ce viaţa te-a lăsat să iroseşti atâta cât nu ţi-a fost alături, de ce ai pierdut sărutări, părţi din tine şi nopţi întregi în alte iubiri atât de palide, domoale pe lângă ceea ce simţi acum? Nu îţi vei mai putea picta viitorul altfel decât împreună. O să o vrei să fie a ta, numai a ta. Să îi întâlneşti zâmbetul în fiecare dimineaţă şi să îţi iei din iubirea ei puterea de a ţine piept cu viaţa, să clădeşti un univers întreg pornind de la minunea care se întâmplă între voi şi să rămâneţi aşa…pentru totdeauna.

Luptă ca să o poţi ţine de mână, dar nu face asta dacă nu poţi să o şi păstrezi. Nu bate la uşa sufletului ei dacă încă nu eşti pregătit să dai absolutul, dacă vii acolo cu resturi şi te aştepţi ca ei să îi fie de ajuns. Ei nu îi poţi da decât totul şi n-o să se mulţumească cu mai puţin, dar nu înainte să îţi dea şi ea la fel de mult, nu înainte de a intra în viaţa ta ca să îţi arate de ce iubirile de dinainte n-au fost niciodată ceea ce trebuie. O să vezi atunci ce înseamnă să iubeşti prosteşte, să te pierzi ca un copil în imensitatea sentimentelor, să te abandonezi nebuneşte în pasiuni şi să arzi de dor, să simţi fericirea cum îţi curge prin sânge şi să înţelegi de ce orice ai simţit până atunci nu a fost cu adevărat iubire

Trebuie să fii bărbat ca să poţi face faţă iubirii ei, ca să te poţi ridica la înălţimea femeii pe care o ai lângă tine. O să îţi arate cât de minunată e şi cât de multe îţi poate oferi iubirea, dar o să te consume să vezi că îi poţi da înapoi măreţia pe care ai găsit-o în sufletul ei. O să ţi se frângă inima când o să izvorască lacrimi în ochii celei căreia ai vrea să îi aduci lumea la picioare şi să îi dai şi ultimele frânturi din tine atunci când nu o să mai rămână nimic şi o să te înnebunească gândul că altul, cu mai puţine, ar putea să o împlinească mai mult decât o faci tu acum. Nu te apropia de ea, dacă nu îi poţi da totul. O să o doară şi o să te faci vinovat de a-i fi brăzdat sufletul cu răni şi obrajii cu lacrimi şi nici măcar tu nu vei mai fi niciodată la fel.

Vezi tu, se spune că în viaţă nu ai decât o unică mare dragoste; toate cele care o preced sunt amoruri de rodaj, iar toate cele care o urmează sunt amoruri de recuperare. Şi ne dor mai mult iubirile care s-ar fi putut împlini “dacă”, decât cele care s-au consumat pentru că “n-a fost să fie”, aşa cum din slăbiciune ne concentrăm întotdeauna pe “ceea ce ar fi putut fi dacă”, decât pe “ceea ce a fost, chiar dacă…”. Aşa că nu îi bate la uşa sufletului dacă nu îi poţi da totul. Nu te apropia de ea dacă nu o poţi iubi până la limitele de până acum şi dincolo de ele, dacă nu îi poţi arăta ca toate visele ei sunt realitate şi că au prins viaţă prin tine. Nu uita că ea e femeia care o să îşi poarte tristeţea pe tocuri înalte şi o să meargă cu spatele drept şi cu ochii uscaţi, lăsându-te în urmă chiar şi te tine. Pe tine, Tu, cel care ai fi putut fi, de ai fi avut de unde da. Dacă..'

sursa: perfecte.md

If normality means routine, I want to be doubious

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 07 Sep 2014 21:55:00 +0000

Eram altfel. Imi placea superficialitatea, sa judec uneori, sa mi spun parerea mult prea sincer. Poate eram mai om decat sunt acum. Si este ciudat, cum dintr o fire extrovertita am devenit atat de indiferenta fata de tot ce alta data era viata mea.

Oamenii judeca oricum. Si daca este prea liniste inventeaza de dragul unei povesti interesante. Nu ma mai afecteaza demult rautatea. Si nici nu as mai raspunde la fel. M am maturizat brusc prin prisma unei lectii pe care mi a dat o viata.

Daca inainte imi alegeam verigheta pe facebook, dornica sa vada toata lumea cat de fericita sunt, acum clipele cu adevarat speciale le pastrez doar pentru mine. Si mi e bine asa. Este liniste in lumea mea.. Imi impart gandurile si suferinta doar cu mine si le transform in puterea de a gasi de fiecare data sentimentul acela pentru care merita sa traiesc. Desi am incercat sa fiu buna, poate nu mi a reusit de fiecare data. Si regret...

Mult timp mi am imaginat cum imi cer iertare pentru clipele in care mi am pierdut logica. Apoi m am resemnat. Poate la my funeral nu vor veni zeci de oameni, nu ma vor plange pe facebook si nu vor spune cat de minunata eram. Si nici la nunta macar. Oare asta este noua scara de a masura valoarea unui om? Pentru ca daca asa este, im f&%#ed.

De obicei m as fi revoltat pentru nedreptate, pentru animalele chinuite, dar n am mai facut o. Pur si simplu nu mai am puterea de a vedea realitatea. In lumea mea nu se intampla nimic rau. Si refuz sa vad sau sa aud orice mi ar strica acest echilbru. Pe langa toate astea mai este viata in sine, cotidiana, acele mici neconcordante cu gandirea mea care poate alta data ar fi trezit in mine spiritul dreptatii . Acum le ignor instinctiv.

Cam asa simt si sunt impacata. Pentru ca am devenit mai constienta de ceea ce conteaza cu adevarat, mai fericita in nestiinta mea.

Un singur lucru ma mai poate rani. Sa nu am pe cine sa iubesc, sa nu existe acel om demn de a i incredinta toate visele mele. Existenta lui imi poate umple orice gol, dar fara el nimic nu este magic.

In utimii ani am invatat cate ceva despre rabdare, aparente, compasiune, iertare... Chiar si despre fericire. Prin suferinta m am redescoperit pe mine. O alta eu despre care nici nu stiam ca exist, intr un fel aparte, poate putin sadic daca stau sa ma autoanalizez. Raul asta mi a facut mult bine. At the end, ma simt mai aproape de ceea ce aspir sa devin.

Sunt un prieten loial dar nu mai am rabdare pentru problemele altora. Cumva astea doua lucruri sunt in antiteza. Incep sa inteleg de ce oamenii care s au descoperit pe sine s au izolat mai apoi de lumea exterioara. Ti e frica sa nu te pierzi iar, in acest joc al intereselor si al egoismului. Pentru ca in fiecare relatie in care suntem, suntem doar pentru noi, nu pentru celalalt.

Vrei sa fii iubit sau vrei sa fii tu. Tu, cel care esti cu adevarat, daca nu ar mai conta ca esti judecat. Si esti judecat de catre cine.. De catre niste imperfecti. Pentru ca toti am fost la un moment dat in acea postura deloc flatanta a omului imperfect. Dar viata in sine inseamna un pattern desirat si acceptarea lui ca fiind un lucru trecator. Toleranta poate salva vieti, poate nu la propriu, dar iti poti trai viata asa cum esti.

“Tot ceea ce imi doream am obtinut in ziua in care nu mi-am mai dorit.” Parinoush Saniee

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 06 Jul 2014 20:06:00 +0000

“La inceput totul este frumos. Suntem îndragostiti pentru ca nu ne cunoastem. Daca am sti ce urmeaza dupa aceea, am trage cat mai mult de indragosteala asta si nu ne-ar mai interesa deloc sa punem intrebari si sa asteptam raspunsuri, am alerga beti, imbatati de noi insine fara nevoia de luciditate si adevar. Noi vrem insa cu orice pret sa terminam cat mai repede cu misterul, crezand ca după aceea, in baia de lapte ce urmeaza, descoperim eternitatea. Si cand acolo, de cele mai multe ori, intalnim sfarsitul. Caci oamenii nu au curajul sa se arate goi. Le este rusine. De aceea mint. Isi ascund cicatricile, ranile, slabiciunile, defectele, partile vulnerabile care dor la o adiere de vant.”

“Inselam pentru ca nu gasim ce vrem la cel de langa noi. “

“Oamenilor le este la indemana sa minta, sa isi puna masti, sa se prefacă, sa fie duplicitari, ipocriți, pe scurt, altfel decat sunt. Ai putea oricand sa fii asa. Dar ce rost are? Cu mine esti ca si cum ai fi cu tine. Stii ca nu te judec, nici macar atunci cand nu te inteleg. Stii ca iti dau sfaturi, fara sa te constrang.

Omul are nevoie sa minta atunci cand are nevoie sa se apere si sa isi traiască viata dincolo de celalalt, bariera care il constrange. Omul e liber. Doar in închipuirea noastra el este legat. In realitate, e liber. Nimeni nu poate sa lege cu adevarat pe nimeni. Nu s-a inventat lant pentru suflet.

Alegerile pe care le facem sunt individuale. Existam in functie de ceea ce alegem. Nu poti sa alegi decat pentru tine si esti raspunzator de fiecare secunda pe care o traiesti.

“Sufletul nu este o guma de mestecat, nu se intinde, nu se rupe si nu se da din gura in gura.”

Viata nu iti da nimic inapoi. Ceea ce faci ramane facut. Nu poti sa stergi, nu poti sa te intorci sa schimbi, nu poti sa zici ca nu s-a intamplat. Fiecare clipa lucreaza la moartea ta. Si singura clipa care conteaza cu adevarat e ultima. Atunci cand ar trebui sa rasufli usurat si sa nu iti para rau pentru nimic.

Iubirea este singura care te determina sa te schimbi, sa il pui pe celalalt inaintea ta si sa traiesti prin el, nu prin tine. Iubirea te face sa renunti la ego-ul tau si este singura care din doi face unu.”

“Cand esti pe un drum cu sens unic, fara cale de intoarcere, fiecare secunda te costa altfel. Moartea imi zambeste din coltul camerei. Mi-ai soptit toata copilaria ca viata trebuie sa fie o eterna lectie in care sa ne pregatim sa murim.

Ma auzi? Cauta neincetat sa ramai liber. Inima ta poate iubi tot ce doreste. In fiecare rasarit de soare exista ceva frumos. Calatoria aceasta nu poate avea sfarsit.“ Chris Simion

“Când barbatul iese dintr-o incapere, trage usa dupa el, pur si simplu. Atunci cand pleaca o femeie, ia si amintirea tuturor intamplarilor traite in acea incapere.” Alice Munro

“Priviti acest vis actual: totul intr-unul, totul sau nimic. Intr-o singura fiinta trebuie sa se regaseasca totalitatea aspiratiilor noastre, dar ea poate fi inlaturată daca nu isi îndeplineste aceasta misiune. Nebunia sta in faptul de a voi sa armonizezi totul, sufletul si erotismul, educatia copiilor si reusita sociala, efervescenta si traiul impreuna pe termen lung.

Cuplurile noastre nu mor din pricina egoismului sau a materialismului, ele sunt distruse de un eroism fatal, de o prea vasta idee despre ele insele. Se ranesc lovindu-se de aceasta viziune grandioasa, ca niste prizonieri care ar incerca sa urce un gard de sarma ghimpata.

Fiecare femeie trebuie sa fie, in acelasi timp, mama, tarfa, prietena si luptatoare ambitioasa, fiecare barbat trebuie sa fie, in acelasi timp, tata, amant, sot si un permanent castigator: vai de cei care nu indeplinesc aceste condiţii!" Pascal Bruckner

Inspired by Otrava

Dreams for this life

noreply@blogger.com (Unknown) — Sat, 21 Jun 2014 09:06:00 +0000

Kiss under a waterfall

See Disneyland, Ibiza, Rio and Malaysia

Have my own house with white furniture and garden with flowers and vegetables

Own a convertible

Have two dogs, a cat, a bunny and a ferret

Swim with dolphins

Do scubadiving

Have a hidding secret place in my home

Have a bathroom that looks like a livingroom

Own an icecream and cotton candy machine

See the world

Be happy every day

Do charity work and change something

Take cooking and makeup/hairstyling and dancing lessons

Visit an exotic place in winter

Ride a horse

Be childish every day

Do something with my life and when I look back be proud and have no regrets

Marry the right man and have a dream family

Paint the walls of the room of my future child and cook him cupcakes and shaped cookies.

Create my own clothes

Dare to dream big.. BIG!

Visit a big Zoo and go inside cages and pet the wild animals

Shop without limit, at least for one day

Help everyone in need I meet and change someones life

Go in a carrousel ride and win a fluffy toy

Do craftings and DIY projects

Learn how to make flower arrangements

Have lights in the trees of my garden and a hammock and a swing

Light up a chinese lantern and make a wish

Put a love lock on a brigde or to a hidden secret place

Sleep under the stars

Visit Agueda street in Portugal and have an icecream coffee under millions of umbrellas

Maybe fly with the balloon and do Zorbing

Decorate a room exactly how I imagined when I was a little girl

Live on the shore and run on the beach in the morning and watch the sunset from the terrace

Become a vet

Host a party on the roof of a high building

Go on a cruise

Take pictures old fashion way and keep them in a real album

Plant (at least) a tree

Run in a sun flower field

Write the story of my life

Throw a message bottle in the ocean

Make my grandparent proud

Ride my light pink bike with flowers on it and in my hair..

Gondola ride in Venice

...to be continued

Self resurrection

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 08 Jun 2014 14:05:00 +0000

I know Im strong but now Im weak as hell. My weakness has been exposed and used over and over against what I believed in. Gathering all my pieces and seeing all that mess, its time to get real and leave behind everything thats not pulling me out of it.

No title

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 08 Jun 2014 14:00:00 +0000

Happiness is a choice.. But sometimes it is impossible to have it. And you just wait... People say you have to do something in order to achive and touch your dreams.. But without strenght and hope everyone is powerless.

People do(n't) change

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 18 May 2014 17:46:00 +0000

I often said people dont change, but maybe we change.. anyway, I guess change is good, change is another chance to make it right and become a better person if we change in the right diection. Looking at myself, I have really changed the past few years, my dreams changed, the way I see things..even the way I think. Becoming more responsible, more aware of my actions, or my lack of actions, taking life day by day and not expecting too much.. its a hard change sometimes, but you know you do it for the best in you to come out.. I look behind and see myself thent and barely recognise that girl..

I wish I would kept my optimism and my happiness and the idea that only good things will happen to me.. When you lose that its so hard to hope and dream and love and trust. And you wake up in the morning wishing to be the one you were, and you end up realising that some things will never come back to you.. not even yourself.

Nothing lasts forever

noreply@blogger.com (Anonymous) — Sun, 01 Dec 2013 20:25:00 +0000

End of the line. Sooner and worse that I ever imagined. From denial to acceptance, nightmares when you're awake...its finally happening; you l've searched for the truth without being prepared to handle it. Facing your own fears come true. Empty promises.

I liked to lie to myself.. that wasnt my path, my life. All I love is all that I allow. My wakeup call vanished my dream. Im cold and alone and awake and everything around me looks so grey. Magic is gone. Who does this.. isnt life already hard without family, stability, love? Who pretends to be your soul mate and stabs when you open your heart? Its all my fault for not leaving the first time when I felt this isnt my love story.

Im not playing this game anymore.. everyting I loved was a lie, everything I knew was all a lie. I put my life on hold waiting for lies. Promises that that waited for so long that they starved. And now... not even "I ve made mistakes" not even acknowledging that I am hurt. Hands in his pockets, raising his voice like its my fault for wanting to know the truth....blinking too much like a guilty kid.

Some stories are just our imagination. I dont know if Im lucky for having this lesson, cause definitely made me a less trusting person. We want to see the real truth but we are never prepared to face the reality. God wanted me to see the real him.. like telling me "kiddo, stop waiting and wasting your life and start living". I know there is more out there...there must be much more to see and live. All Im asking is to have strenght to get up and walk away from this swamp and rise.

And he ll never know the price of his loss, the real me. I will let him have what he really wanted. The reason why all this happened. I will be a better person and I wont hold any grudge or wish for revenge, but always what comes around always goes back around, giving you exaclty what you ve done.

I owe this to myself.. the girl who cried alone in darkness... so many wasted tears and edless pain. I wish I could just close my eyes and go back in time and erase the day we met. I need to stay strong for the little girl inside me that still believes in fairytales and keep searching for mine. He can never be my hero again.

Pattern

noreply@blogger.com (Anonymous) — Wed, 06 Nov 2013 17:29:00 +0000

Obisnuinta.. A doua natura umana.
Zi de zi, o luam de la capat la fel, parca ne este frica ca nu cumva sa schimbam ceva si sa fim fericiti. Ne este frica sa ne depasim limitele, sa pasim catre necunoscut.. Ne este frica sa traim.
Ne ingradim singuri visele.. Speranta exista doar ca sa ne faca sa continuam in acelasi fel.. Daca inima ar putea sa bata tare de emotie, daca ti ai pierde sau intensifica respiratia, daca ar iesi din ritmul ei normal..asta ar insemna ca traiesti.
Nu vreau sa respir toata viata la fel, nu vreau ca inima mea sa bata in acelasi ritm, nu vreau sa traiesc in obisnuinta si siguranta. Vreau sa traiesc la limita nebuniei, sa mi asum riscuri..sa visez si sa sper, sa nu ma dau batuta.

CAND e insa momentul sa renunti.. Cand ai asteptat prea mult.. Ce se intampla cu visele cand mor?

My limits

noreply@blogger.com (Anonymous) — Mon, 13 May 2013 02:54:00 +0000

Sometimes I think I deserve all this, it's a way of existing lately. And its my punishment for wanting, no matter what, to be happy. And I accept this awful 'reward' everyday. Maybe I deserve better. maybe I can do better, to be smth memorable, to be myself... at my best.

Its like waiting for the bus for 20 minute and then you wait 5 more, and other 5 more, and then another 5 because you are already there and the bus will come eventually. And then when you wake up you realise you are there for more than one hour. But you keep waiting cause you know its close....and you could be home in bed by now, walking is not a choice, you are even more tired... So its better to wait more to take you home... Sometimes its better to run no matter how much you waited, no matter how much time and things you lost or how many feelings you invested. Just run...

Take a risk cause if you dont take it someone else will chose for you.. Be brave and accept to be defeated, accept to lose hundred of times in order to win one time.. But that one time will be amazing, And you will understand why you had to struggle for so many times.

Im still there. Where Im not decided yet if I should start walking or wait a little bit more. Deep in my soul I know I am lost... both ways dont take me home.. Its already a lost game.

Tacere brutala

noreply@blogger.com (Unknown) — Fri, 01 Mar 2013 05:09:00 +0000

Si tacerea doare. Uneori mai mult decat vorbele. Te sufoca. E tacerea dinaintea uitarii. Sclipiri de optimism si noi vise, cu sufletul la fel de lucid pasesc spre primavara mea..Te privesti cazand, bucata cu bucata, la nesfarsit... pana ramai mic si neinsemnat.

Revolta din mine se traduce printr-o miscare confuza de indepartare si izolare. Pentru că tot ceea ce imi ramane este sa imi intind bratele si sa ma las purtata spre orice directie dar in sensul opus dorintei inimii mele.. Zborul intensifica emotia caderii, greutatea este apasatoare, dar sunt mai pregatita ca niciodata sa zbor departe. Cred... dar nu mai am timp sa ma mai gandesc daca pot sau nu. Viata merge inainte, cu sau fara mine, iar eu trebuie sa ma tin dupa ea.

Regretul a devenit o a doua natura. Credeam ca e obisnuinta, dar am regretat mai mult zilele astea decat am facut orice altceva. Dar continui sa pasesc inainte, mai nesigur ca alta data dar incerc sa ma mint ca pot, sa ma motivez ca totul va fi asa cum imi doresc. Nu din cauza destinatiei, niciodata nu mi-a fost frica de necunoscut, de a experimenta.. Picioarele mele sunt obosite de la atatea incercari, de atatea reveniri. Port in mine esecul, dezamagirea, tristetea, dar nu mai pot sa fac niciun pas inapoi. Simt ca ma sufoc dar zambesc, nu am ce altceva sa fac.. si mi-e greu.. mai greu ca niciodata. Privesc cu decade lumea pe care mi-am cladit-o din vise, asist nepasatoare cum totul a devenit deodata nimic. Asta am primit in schimbul dragostei mele. Imi trec prin fata ochilor reminescente ale copilariei, o pseudoexistenta intr-un semi-paradis. Niciodata nu a fost usor. Dar parca niciodata nu mi-a fost mai greu ca acum sa renunt si sa o iau de la capat.

La fiecare inceput am avut alta identitate, m-am revinventat.. As vrea sa ma pot regasi undeva, pe mine, cea care a fost vesnic acolo. Cred ca apogeul regretelor am sa il simt atunci cand voi constientiza ca sunt iar singura.. Dar mai e pana acolo, inca mai pot sa lupt sa uit.. nu stiu cum, cu ce putere, dar stiu ca daca mai am macar o sansa, trebuie sa o iau.. e sansa mea..

Cand inima nu iubeste avem mai mult timp pentru noi.. s-a terminat asteptarea.. Lucrurile se misca continuu in timp real si incercam sa tinem pasul cu ele.

Care e pretul pe care il platim pentru fericire? Sa nu fim niciodata singuri, inselati, dezamagiti... Uneori e mai bine sa traim intr-o bezna totala.

Primavara sufletului meu

noreply@blogger.com (Unknown) — Fri, 01 Mar 2013 04:31:00 +0000

Au fost atatea ganduri care au plecat din mintea mea pana am apucat sa le scriu.. Pentru prima data in viata regret. As vrea sa dau timpul inapoi si sa fac totul altfel. Nu stiu daca ce am pierdut mai poate fi recuperat, poate e mai bine sa ramana o lectie de la viata..

Sunt dezamagita de mine, am crezut ca in toti anii astia pe pamant am invatat ceva de fiecare data cand am suferit. Acum simt ca e altfel, nu mai sunt atat de optimista ca alta data, abia mi-am gasit puterea sa ma ridic si sa merg mai departe. Sunt confuza dar stiu un singur lucru: s-a terminat cu auto-compatimirea, cu neincrederea in mine, durere si lacrimi, lene sau nepasare. E anul MEU. Sau daca nu e inca, am sa il fac. In scris totul pare atat de simplu... in realitate nu stiu nici de unde sa incep.

A trebuit sa schimb totul ca sa o iau de la inceput. Inclusiv pe mine, dar asta e un procesc mai lung. Cel mai mult vreau sa imi recapat optimismul si increderea in mine.. Poate au fost dati cand nu am excelat, cand eram chiar mediocra sau nestiutoare, insa niciodata nu am renuntat sa cred ca pot.. Si am putut. Am facut tot ce mi-am pus in minte. Daca nu am avut ceva a fost pentru ca nu mi-am dorit.

Acum, imi e frica sa imi mai doresc ceva.. Suferinta mi-a paralizat inima, si corpul si mintea, am simtit ca m-am pierd si ca am luat-o razna.....si ar fi meritat.. Uneori ceri putere sa lupti.. dar vine o vreme cand te rogi sa ai putere sa renunti. Amandoua sunt la fel de grele, insa atunci cand lupti esti optimist, ai un tel, un vis de implinit.. cand renunti, nu mai ai nimic. Si te uiti in jur la linistea aia apasatoare, la singuratate.. nimic din ce te mai face fericit.. abia reusesti sa existi..

Am vrut sa renunt de multe ori, dar in sufletul meu stiam ca o spun doar asa fiindca vroiam sa vad ca cineva are nevoie de mine, ca ma iubeste si nu ma lasa sa plec.. E atat ti, nu mai ade frumos sentimentul ca esti important pentru cineva.. Acum stiu ca e altfel. Nu mai astept nimic...m-am indepartat de tot si nu vreau sa mai stiu nimic. Imi doresc sa fiu puternica si las totul in urma..Visul meu s-a sfarsit, e o dimineata rece de inceput de primavara. Cand scriu randurile astea simt ca nu asta vreau cu adevarat... dar ce vreau eu este imposibil. Asa ca fac ceea ce trebuie. "Imposibil" nu este un cuvant pe care pot sa il inteleg, in mintea mea totul e posibil daca iti doresti cu adevarat. Dar eu sunt speciala...

Inca mai cred in dragoste adevarata, in jumatati de suflete pe viata... pentru care ai face orice. In romantism, in nebunie si in lucruri inexplicabile, cand nimic nu e prea mult sau prea putin..Am multe de recuperat pana sa fiu gata sa mai pot sa mai am incredere in cineva. Sunt lupte ale sufletului meu care s-au incheiat brusc, violent. Inca sangereaza dupa tot ce a fost..

Acum lupt si sper doar pentru mine. Imi e dor de vechea "eu"..abia astept sa ne regasim, sa ne imbratisam, sa ne promitem ca nu ne mai despartim niciodata. Fiind ca la final, cu noi insine ramanem. Atat. Fairytales are for losers.

My unicorn

noreply@blogger.com (Anonymous) — Tue, 15 Jan 2013 08:38:00 +0000

E ciudat sa realizezi la un moment dat ca fericirea depinde de un singur om....si acela nu esti tu. Mereu am simtit ca sunt in control asupra vietii mele, deciziile bune sau rele pe care le am luat m-au facut cine sunt azi si nu regret aproape nimic. As fi ipocrita sa spun ca nu am niciun regret, dar nimic ireparabil, nimic care sa-mi scada respectul de sine sau increderea in mine. Si totusi, nici nu stiu cand am ajuns un om atat de nesigur, cu un suflet atat de fragil, atat de emotiva si sensibila, atat de atenta la detalii aparent nesemificative pentru oricine altcineva. Si recunosc starea asta de slabiciune pentru ca am mai vazut-o de atatea ori in altii, si in sinea mea ma bucuram ca nu am sa fiu niciodata asta, stiam ca e imposbil sa imi deschid vreodata sufletul in felul asta in fata cuiva, sa il las sa-mi dea fericirea cu portia, sa astept sa o primesc cand si cum vrea altcineva.

Nu stiu de ce dragostea adevarata e atat de complicata cand totul trebuia sa fie simplu si frumos.

The winter of my heart

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 20 Dec 2012 03:34:00 +0000

I knew I lost the game because I played against my own rules.. follow your guidelines and you can never get lost...From pain, we take the wrongest decisions, from love we become desperate for not losing what we dont even have...I sometimes remember everything, every word we said, every detail of my feelings and realise how much I was wrong....so wrong that I couldnt imagine my life without you in it. And thats as wrong as it gets for me.

You couldnt miss me when you werent used to me in the first place, you dont know how to miss me cause you never really enjoyed me, we never had our moments, our memories, the time on our side... Love on the run on a cold autumn night...

Love is such a complex feeling, that you need time to explore whats behind the lovely curtains when you let them fall. I only dream big, and I can never be happy with half of everything.. I often choose nothing, when ALL is an illusion. And now I feel im drowning, I struggle to breath again in the mess you left behind.. Winter nights will be cold as my heart is...

"Depresia este strigatul tacut dupa iubire"

noreply@blogger.com (Unknown) — Thu, 22 Nov 2012 15:41:00 +0000

'Primul an de viata al copilului si, mai ales, perioada cuprinsa intre 0 – 0,5, se caracterizeaza printr-o faza simbiotica, adica exista legaturi foarte stranse intre mama si copil.

Este acea stare de nediferentiere, de fuziune a copilului cu mama si, in special, imaginea iluzorie a unei granite comune a celor doi care, in realitate, sunt separati.

Contactul intens, apropierea senzoriala intre mama si copil, mijlocite prin mangaieri, dezmierdari, saruturi, imbratisari, purtarea in brate, bunastarea fizica a copilului (mancare, hidratare, caldura, baie), leganare, calmare, linistire a agitatiei emotionale a copilului provocate de tensiune si teama.

Intre cei doi ia nastere un dialog in care mama il priveste, ii zambeste, face gesturi de incurajare, ii vorbeste, reactioneaza la exprimarile mimice si vocale, la sunete de bucurie si gangurit si ii oglindeste trairile, percepe instinctiv nevoile copilului.

Copilul devine punctul central al intereselor materne si al manifestarilor ei emotionale. Bebelusul asteapta prezenta mamei, disponibilitatea ei permanenta, se comporta mai mult pasiv-receptiv.

La sfarsitul unei faze simbiotice care s-a desfasurat bine, copilul poseda siguranta ca exista intotdeauna cineva care ii inlatura tensiunile legate de neplacere si de nevoi. Prezenta calda si constanta a mamei ii satisface dorinta de siguranta si ocrotire.

Retragerea partiala sau totala a afectiunii materne si manifestarilor daunatoare cauzate de personalitatea perturbata a mamei conduc la imbolnaviri prin deficit emotional. De cele mai multe ori, acest deficit emotional se manifesta prin depresie nevrotica.

Exista o legatura intre nevoile nesatisfacute din primul an de viata (protectie, afectiune, siguranta) si depresia care apare mai tarziu, individul depresiv fiind fixat la nevoia de iubire pasiva din perioada timpurie.

Cel care sufera din cauza unui astfel de deficit isi descrie dorintele simbiotice astfel:

“Intreaga lume, tot ceea ce inseamna ceva pentru mine, trebuie sa ma iubeasca si sa ma protejeze in orice fel, dar nimeni nu trebuie sa astepte de la mine eforturi sau rasplata. Conteaza doar dorintele, interesele si nevoile mele, nimeni care inseamna ceva pentru mine nu are voie sa aiba interese, dorinte sau nevoi care sa fie diferite de ale mele: daca, totusi, cineva are dorinte proprii, trebuie sa si le subordoneze usor si fara ranchiuna celor pe care le am eu, pentru ei trebuie sa fiu o bucurie, o placere si sa se adapteze dorintelor mele. Cand se intampla asa, eu sunt bun, vesel, si fericit si asta trebuie sa ajunga si celuilalt. Cand nu se intampla asa, este pur si simplu ingrozitor pentru mine si pentru lume.” (Balint, 1968)

Cand acest om nu primeste substitutul pentru ceea ce-i lipseste, atunci el va considera ca viata sa nu mai merita sa fie traita si ca ar fi cel mai bine sa moara. Il vor stapani sentimente de lipsa de sens, de gol, de a fi parasit, si de a fi mort. Va avea sentimente de neimplinire, gol emotional, insatisfactie chinuitoare.

Uneori, are convingerea ca indeplinirea unor scopuri (o casa, job, un partener, etc.) ar duce la desfiintarea acestui gol. Insa, de fiecare data cand visul i se indeplineste, devine constient ca a vanat o fantoma si, de multe ori, se simte mai rau ca inainte. Bucuriile normale ale vietii fie sunt fade, fie vor putea acoperi doar pentru putin timp deficitul resimtit.

Viata unei astfel de persoane este centrata pe cautarea unui obiect matern. In incercarea sa de a invinge lipsa, va recurge la urmatoarele strategii:

Incercarea de satisfacere directa cautand un partener de iubire care sa anuleze lipsa de fericire si sa ofere mult-dorita satisfactie;
Usurarea chinului prin surogate: mancare, alcool, consumism, furia pasionala a calatoriilor, cautari spirituale ale vindecarii la diferite secte si grupari;
Modalitatea anesteziei: activitati neincetate, inscenarea de conflicte sociale dramatice si tragedii, dependenta de munca, etc.;
Refularea sentimentului lipsei si inlocuirea acestuia cu o simptomatologie somatica psihogena.

Prin psihoterapie, pacientul va fi ajutat sa perceapa faptul ca sufera de un sentiment dureros al deficitului. Acesta isi va forma o imagine a posibilelor surse de perturbare a dezvoltarii sale din copilaria timpurie si va intelege faptul ca nevoile sale simbiotice actuale au fost candva legitime in fazele precoce ale vietii sale. Adevarata renuntare la aceasta dorinta si abandonarea ei cu ajutorul unui travaliu intens de doliu ar putea sa-l elibereze de permanenta sa foame simbiotica.'

sursa

A life lesson

noreply@blogger.com (Unknown) — Sat, 17 Nov 2012 02:40:00 +0000

Te-ai gandit vreodata ca a iubi pe cineva prea mult poate fi un lucru rau? Ca poti sa distrugi o relatie cu prea multa dragoste? Unii oameni reactioneaza diferit decat ne-am fi asteptat...Atunci cand in sfarsit iti faci curaj sa spui lumii intregi cat de indragostita esti, ca pentru prima data in viata simti ca ti-ai gasit jumatatea, ca ai vrea sa fii cu el tot restul vietii tale si ai face orice pentru el... mai gandeste-te. Unora nu le plac gesturile extreme din dragoste, sa auda ca sunt totul pentru tine, ca nu poti sa traiesti fara ei, sa-ti pierzi deminitatea facand ceva nebunesc de care nici tu nu te credeai capabila, doar ca sa-i arati ca pentru el ai face orice si nu exista limite,ca ai merge si pana la capatul lumii atunci cand vine vorba de relatia voastra, ca ai sta in frig asteptand un semn de la el sau ai spune tu prima 'imi pare rau' sau 'te iubesc' dupa o cearta, fiindca nu conteaza cine face primul pas, in dragoste in nu e loc de mandrie si orgolii. Candva gandeati la fel, apoi lucrurile s-au schimbat... candva tot ce faceai i se pareau dovezi de iubire si era atat de mandru ca el este singurul care ti-a atins inima in felul asta, apoi nu mai reusea sa vada nimic frumos in tot ce faci decat disperare... si a inceput sa isi doreasca sa te tina cat mai departe de el...atat de departe incat a renuntat la toate visele pe care le-a facut pentru voi. Truestory.

Morala: intotdeauna trebuie sa-ti controlezi sentimentele, sa fii echilibrat, sa dai fix atat cat primesti, sa visezi atat cat poti vedea cu ochii, sa nu lasi inima sa preia controlul in totalitate asupra mintii, sa-ti pastrezi o bucatica de mandrie si lucruri pe care nu le-ai face niciodata din iubire. Nu va aprecia nimeni daca ai face orice pentru acel 'noi' daca doar tu esti cea care crezi in asta.

Manipulare, dezamagire and life goes on..

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 13 Nov 2012 01:10:00 +0000

Manipularea prin vorbe este cea mai simpla si in acelasi timp cea mai complicata cale de a controla mintea cuiva... Simpla, pentru ca prin natura noastra suntem sociabili si deci, comunicativi, deschisi si poate uneori naivi si creduli... si grea pentru ca gandurile asociate exprimarii nu ies intotdeauna asa cum ne dorim prin cuvinte, asa ca atunci intervine manipularea emotionala, data de sentimente.

Cea non-verbala, a gesturilor, mimicii si pozitiei corpului, sunt de un real ajutor ale manipularii verbale si emotionale. Etica lor tine de individ in parte, iar mai nou sunt folosite la scara larga, oarecum acceptate tacit. Biserica, mass-media, politica, sunt domeniile unde le intalnim cel mai frecvent in cele mai diverse forme.

Manipularea sentimentala a devenit in ultimul timp un mod de viata. Isi cladesc scenarii, altii castele de vise, iar ceilalti tot la fel de usor pe cat au fost creeate, le darama. De aici si dualitatea actiunii de influentare si persuasiune. Unii cred ca au nevoie de asa ceva ca sa se trezeasca la realitate. Degeaba incerci sa trezesti pe cineva din mirajul in care traieste, unii pur si simplu nu-si doresc sa fie salvati atunci cand iluziile sunt mult mai frumoase decat realitatea...

De fapt intotdeauna mintea creeaza lucruri marete, uneori irealizabile, pe care inima tinde sa le creada. Si oricat ar functiona puterea gandului, a gandirii pozitive si increderea in sine, atunci cand totul depinde a o alta persoana care ti creeaza o lume magica, finalul nu poate fi decat unul singur..

Cine este vinovat intr-un final pentru tot? Oamenii pot spune orice pentru a-si atinge scopurile, insa intotdeauna avem dreptul si puterea de a alege. Unii aleg sa fie nefericiti. Si asta vor primii, pana cand vor alege sa creada in doar in ei.

Cum treci peste dezamagire si peste momentele grele din viata este greu de spus in cuvinte..Trebuie sa renunti la trecut, sa-l stergi din minte si din suflet, evitand a ramane legat energetic de el.

Arunca lucrurile ce te leaga de acesta, in acest mod nu mai calatoresti in trecut de fiecare data cand privesti ceva de atunci. Amintirile se pastreaza in suflet, iar universul iti va aduce in locul lor altele si mai frumoase. Nimic nu se pierde.

Fa-ti timp pentru tine, descopera-te, razi, invata lucruri noi sau aprofundeaza ce stii, distreaza-te si bucura-te de viata fara sa astepti nimic.

Nu incerca sa doresti raul nimanui sau sa iti umplii sufletul de sentimente negative. Acestea se vor rasfrange asupra ta si vei atrage ceea ce simti. In fiecare dimineata sau seara, gandeste-te la tot ce este frumos in viata ta, ca traiesti si respiri, deci poti face tot ce iti doresti chiar de azi... Plimba-te, iesi cu prietenii, fa ce iti place, chiar daca pentru unii inseamna pierdere de timp..

Nu te mai gandi la nimic ce-ti poate afecta 'well being-ul', concentreaza-te asupra lucrurilor pozitive care te fac fericit, chiar si cele mai neinsemnate care pana ieri nu le observasei.

Si cel mai important este sa-ti fixezi niste obiective, sa ai niste dorinte, unele pot chiar sa para imposibile... trebuie sa ai un motiv sa te ridici din pat in fiecare zi, ceva la care sa visezi, sa-ti doresti, sa realizezi....un 'vision board' al dorintelor pe care vrei sa le materializezi.

Keep dreaming, be positive and good things will happen for you!:)