Aurelian

Let’s undo it, Romania!

2010-08-20T04:51:11-07:00

Bănuiesc că ştiţi cu toţii de pe acum de proiectul Let’s Do It, Romania!

Un proiect excepţional, din punctul meu de vedere, ce a fost îmbrăţişat destul de repede de mulţi oameni de prin online-ul nostru, dar care nu va avea niciun efect semnificativ în România.

E clar pentru toată lumea că România are o mare problemă cu gunoaiele, fie ele în oraşe sau în afara lor, însă ceea ce nu mi se pare clar este modul în care această campanie încearcă să rezolve problemă.

Proiectul îşi propune responsabilizarea cetăţenilor faţă de mediul înconjurător şi colaborarea cu autorităţile pentru îmbunătăţirea infrastructurii şi a sistemului de amenzi.

Eu sunt de acord cu acea curăţenie.. şi să zicem că foarte mulţi oameni vor ieşi şă facă puţină curăţenie.. fiecare cum poate, dar problema gunoaielor în ţara noastră nu sunt de fapt gunoaiele, ci cei care le produc. Gunoaiele nu sunt decât o consecinţă a problemei. Degeaba vor curăţa unii câmpii întregi când alţii vor veni şi vor face acelaşi lucru.

Totuşi, din citatul de mai sus şi din activitatea celor care fac parte din proiect nu am auzit nimic despre cum va fi îmbunătăţită infrastructura şi nici despre amenzile acelea nu am auzit nimic.. Poate pentru că statului nu-i pasă?? E simplu, atât timp cât idiotul va putea să îşi arunce resturile pe jos, el asta va face în continuare.

Repet, problema României nu sunt gunoaiele, ci gunoaiele care produc gunoaie.

Tu ieşi la curăţenie pe 25 Septembrie?

Wednesday, 18 August 2010 -- Telenovele şi mămăligă (1)
Sunday, 15 August 2010 -- Under the Bridge (1)
Wednesday, 12 May 2010 -- România, între Bote și FMI sau Taxa pe prostie (2)

Telenovele şi mămăligă

2010-08-18T06:25:26-07:00

Eu nu cred că a murit nimeni la maternitatea aceea, că nu îi mai pronunţ numele. De asemenea, sunt convins că de vină nu a fost nici instalaţia electrică, nici lipsa detectoarelor de fum(până la urmă, era clar că aia mici nu fumau aşa că nu aveau de ce să pună detector de fum în salon, nu?), nici conducerea comunistă a spitalului/ţării.. eu cred că pe micuţi i-au furat extratereştrii. Ca şi pe Michael Jackson şi la fel şi pe Elvis.

Societatea din România a ajuns o scursură.. o adunătură de moloz ce respiră, bea, trăieşte şi nu gândeşte. Ne place să moară cineva.. iubim să auzim la tv zile întregi despre tragedii. Nu ne bucură direct, dar nu ne putem lua ochii de la ştiri, să vedem ce s-a mai aflat, cine e vinovat.. “directorul spitalului trebuie dat afară!”, “Băsescu e de vină ca a tăiat lefurile!”, “Pompierul ăla trebuie făcut erou naţional” “Câţi mai trăiesc, a mai murit cineva?”… vi se pare cunoscut de undeva?

Să vă împrospătez memoria – aţi auzit, sunt sigur de Dallas, cu JR, cu Bobby şi Sue Ellen, de Marimar(înlocuiţi cu orice altă telenovelă), de Suprize Surprize, de Trădaţi în Dragoste şi de OTV. Românilor le-a plăcut dintotdeauna o intrigă bună şi suficientă poveste ieftină pentru a-i captiva.. de aceea s-au şi uitat ÎN MASĂ la producţiile de care spuneam mai sus – pentru poveste, pentru a putea să comenteze apoi povestea cu vecinul, naşul, poştaşul, colegul.. etc. “Ai văzut aseară? Oare al cui e copilul ăla?”, “Să vezi că îl aduce pe frati-so din Australia.. dupa 25 de ani”, “L-au găsit mort şi nu se ştie cine e criminalul.”, “Dar pe Elodia, cine a omorât-o? şi unde e îngropată.” .. etc.

Iubim poveştile despre alţi oameni, fie ele tragice sau nu. Le adorăm şi le aşteptăm în fiecare dimineaţă când cumpărăm ziare de căcat sau ne uităm la ştiri de căcat. Ne place să ştim când moare cineva şi ne place sa aflăm totul despre viaţa fiecăruia, pentru că dezamăgirile şi tragediile celorlalţi ne fac pe noi fericiţi. Ne plac telenovelele, fie ele inventate sau reale. Ne plac poveştile despre alţi oameni. Ne place să discutăm despre ceilalţi şi să ne bucurăm de insuccesele lor.

România s-a schimbat în ultimii 20 de ani de la stat în faţa blocului şi bârfit despre vecinii de scară, la stat în faţa televizoarelor şi scuipând seminţe pe fondul sonor al telenovelelor de pe Acasă, apoi la ştirile de la ora 5, apoi la Libertatea, apoi la tot ce înseamnă media..

Suntem un popor telenovelist şi asta vom fi mereu. Ne place să auzim că mor oameni deoarece ne dă şansă să vedem un “film” nou.. cu intrigă bună, cu emoţie, cu puncte culminante, cu oameni politici corupţi şi ziarişti părtinitori şi o desfăşurare a acţiunii ce durează zile.. nu doar câteva ore. Iar diferenţa maximă între aceste întâmplări şi emisiunile/filmele stupide este că astea sunt reale.. şi sunt în direct(aici puteţi înţelege geniul lui Dan Diaconescu şi chiar nu sunt ironic).

Întâmplari tragice se întâmplă în fiecare secundă, copii mor peste tot în continuu, dar nu toţi au o poveste de film. Noua ne trebuie telenovele..şi mămăligă.

Friday, 20 August 2010 -- Let’s undo it, Romania! (1)
Sunday, 15 August 2010 -- Under the Bridge (1)
Wednesday, 12 May 2010 -- România, între Bote și FMI sau Taxa pe prostie (2)

Under the Bridge

2010-08-15T01:09:04-07:00

În ultimele luni în Sibiu s-au înmulţit excesiv cerşetorii. Cel puţin o dată la două zile cineva trebuia să îmi ceară fie bani că nu mai are să ia trenul până la Poplaca sau să cumpere pâine pentru că este bolnav de cancer şi nu are ce să mănânce (legătura v-o las vouă să o găsiţi). Exagerat de mulţi cerşetori sunt în centrul Sibiului!

Şi apoi am ajuns până în Koln.. o zi cu soare, tocmai bună pentru turişti să iasă la plimbare şi pentru cerşetori să mai facă rost de nişte bani.. Străzile erau pline – pe mijloc turişti, pe margini cerşetori. Pot să jur că peste 50% dintre ei erau români – unii fiind patetici şi având un mesaj idiot prin care încercau să înduioşeze lumea, alţii cântând la instrumente(da, acordeon, vioară, etc).

Apoi am ajuns în Aarhus. Uimitor, dar nu am văzut niciun cerşetor.. nici măcar nu am realizat asta.. parea normal, aşa cum ar trebui. Într-o zi cu soare mă plimbam pe centru iar din lateral aud un o persoană vorbin o engleză stricată.. un accent cunoscut – Du iu spic ingliş? . Mă întorc şi văd o ţigancă.. genul acela pe care le poţi vedea în faţă la Magazinul unirea din Bucureşti vânzând şosete Naic, 6 perechi la 10 lei. Cu jumătate de gură zic Yeah… Scoate un bileţel laminat. Era scris cu o cariocă:

I AM FROM ROUMANIE.

I HAVE 4 CHILDREN..

Nu mai pot să citesc, plec mai departe dezgustat. Era primul cerşetor pe care îl vedeam în Danemarca.. Nu putea să fie de orice altă naţionalitate?? Nu putea să nu scrie România pe hârtia aia? Să mă întorc să îi iau foaia?.. N-am făcut nimic, am mers mai departe.

Peste câteva zile, mă întâlnesc cu persoana care mi-a închiriat apartamentul. Amuzată, îmi spune la un moment dat că iniţial, înainte să mă mut a crezut că sunt din Estonia şi abia apoi a realizat că sunt din România. Şi spunându-i prietenei sale, aceasta i-a spus că probabil tocmai a închiriat apartamentul unui ţigan cu mulţi copii care nu va face altceva decât să cerşească pentru a-i plătii chiria.. Iar după această discuţie a şi visat că a venit într-o zi în apartament şi că eram eu cu încă vreo 5 oameni unii pe jos prin sufragerie, alţii prin dormitor.. peste tot oameni.. mulţi.. Acest lucru întâmplându-se înainte ca eu să ajung măcar în Danemarca. Repet.. era foarte amuzată când îmi povestea asta. Şi eu am râs.. era amuzant.. de fapt, părea amuzant dacă nu aş fi fost român.

Din cauza a câtorva sute de oameni risipiţi prin Europa suferă alte câteva milioane. Problemele lui Băsescu, Antonescu, Boc, Ponta & Co. nu se opresc la graniţă, dar când ei nu sunt în stare să ţină oameni care ar putea scoate economia asta din groapă, de ce s-ar chinui să facă ceva cu ceilalţi care aruncă (de multe ori la propriu) cu rahat în imaginea celorlalţi români? Poate o să ajungem să fim atât de detestaţi în afară încât nu va mai vrea/putea nimeni să plece.. cred că acesta este planul acestor minunaţi conducători. Şi nu pare deloc departe de adevăr, după cum puteţi vedea în acest articol.

titlu inspirat din Red Hot Chili Peppers – Under the Bridge

Friday, 20 August 2010 -- Let’s undo it, Romania! (1)
Wednesday, 18 August 2010 -- Telenovele şi mămăligă (1)
Monday, 28 June 2010 -- The kids aren’t alright (5)

That day

2010-07-26T18:17:46-07:00

Toată lumea cred că ştie până acum că orice acţiune a noastră este de fapt rezultatul unei acţiuni anterioare. Şi totuşi nu încetează să mă uimească felul în care unele dintre cele mai banale lucruri ne pot altera viaţa.

Tocmai am realizat că eu mă voi muta din ţară pentru ca acum mai bine de un an am fost la piaţă la o oră când nimeni altcineva nu se mai duce la piaţă. Mai clar, dacă pe 15 martie 2009 nu m-aş fi dus la piaţă pe undeva pe la 4 după amiaza, peste 3 zile nu aş mai fi plecat în Danemarca. Şanse la fel de mari sunt ca dacă nu aş fi făcut acel drum spre piaţă, acum să locuiesc în Bucureşti..

Care este legătura între mersul la piaţă şi mersul în Danemarca?.. Nici una. Şi totuşi, printr-o serie lungă de evenimente am realizat că acesta a fost momentul critic ce a declanşat apoi, un an si 4 luni mai târziu această decizie. Pe scurt, atunci am cunoscut anumiţi oameni prin care am cunoscut alţi oameni şi apoi alţi oameni şi tot aşa.

Dar este mai puţin important pe cine şi cum am cunoscut. Ceea ce vroiam să spun defapt este că unele dintre cele mai banale lucruri pe care le poţi face în anumite zile la fel de banale pot avea cele mai “dramatice” consecinţe.. Probabil că viaţa-i plină de astfel de momente obscure ce de abia aşteaptă să fie descoperite pe la “toate colţurile”, partea gravă este că nu toţi vedem cu adevărat momentele critice în viaţă sau le interpretăm diferit – spre exemplu, aşa cum cineva ar putea crede că momentul în care a spus “Da” în faţa altarului i-a schimbat viaţa (ceea ce nu poate fi mai greşit, decizia era luată de pe urma unei serii de întâmplări preliminare.. momentul critic este cu totul altul, mult în urmă).

Vorbeam zilele trecute cu cineva despre “abilitatea” de a lua decizii, însă eu unul cred că luarea deciziei este de fapt cel mai mic pas în vastul tablou al unei acţiuni importante.. oricum decizia o iei pe baza altor întâmplări din care ai tras o serie de concluzii, momentul critic este mereu undeva mult în urmă umbrit tocmai prin anonimitatea sa. Momentul critic este cel care declanşează seria de acţiuni care apoi conduc la momentul în care este nevoie luarea deciziei.

Dar revenind la momentul meu critic.. nu ştiu câţi oameni au şi norocul ca exact acea fracţiune de secundă care declanşează tot.. exact acel big bang miniatural, să fie surprins într-o fotografie. Aşadar, iată momentul meu – la fel de obscur ca oricare altul:

Câteodată poate ar trebui să acordăm mai multă atenţie fiecărui lucru mărunt pe care îl întreprindem, nu se ştie unde ne va duce peste un an jumate.

Era să uit.. totul a plecat de aici.

titlu inspirat din Natalie Imbruglia – That Day

Friday, 11 July 2008 -- 1.2.3. (3)
Monday, 28 June 2010 -- The kids aren’t alright (5)
Friday, 29 August 2008 -- Time is life (11)

Momorable quotes from my Y! messenger contacts

2010-07-24T05:53:22-07:00

Acest post a fost scris pe 15 Decembrie 2008.. din dorinţa de a nu mai rămâne dator cu nimic.. îl public acum.

Da-mi si mie te rog un bob pentru a ma ajuta sa castig concursul(mass).
Eu: {Block}

auzi ma, io te dau draq cu statusurile tale :D in rest bine sanatos?
Eu: ba.. dormeam.. bine sanatos

sunt o blonda intr-o minte prea cerebrala
Eu: sau o minte prea cerebrala intr-o blonda

stiu cum e sa fii racit si sa nu poti face nimic
Eu: ti-l fac maine.. daca mai e valabila oferta..

vreo nunta ceva?
Eu: bine, hai ca te las, si eu trebuie sa invat ceva pe la algebra asta..

ok… imi dau seama ca era frumos ca ceilalti sa se uite la ei….
Eu: chiar.. era enervant

pr?
Eu: nu, aurelian

stii ca nu exista coincidente? :D
Eu: asa

inca mai urasti cafeaua?
Eu: pai.. daca pana atunci eram indiferent de atunci am inceput sa o urasc..

Random Posts

Friday, 25 January 2008 -- Articole de Bucuresti (1)
Thursday, 5 April 2007 -- optimizing large masses of people (0)
Tuesday, 29 May 2007 -- comportamentul uman 3 – produse contrafacute (3)

The kids aren’t alright

2010-07-26T17:34:35-07:00

Știți jocul Țările? Da, acela în care fiecare eram câte o țară și aruncam cu mingea iar una din “țări” trebuia să o prindă și apoi să încerce să o lovească pe una dintre celelalte care se ascundeau.. Ceea ce era cel mai interesant, nu era neaparat dacă pierdeai sau nu.. ci mai degrabă ce țară erai.

Evident, cel care venea cu propunerea să jucăm asta, era România.. “Ce bă.. eu am zis să ne jucăm, eu vreau să fiu România, nu mă interesează!” și România era.. însă, oricare țară ai fi fost.. era ceva special – Franța, Italia, Olanda, America.. oricare era a ta, erai mândru de ea și așteptai semnalul.. Să tragă, să tragă, mâța de coadă și mâțoiul de codoi… Angliaaaaa!!… și fugeai..

Tot prin anii ’90, când am mai crescut, am aflat că pe Pământ există Fondul Monetar Internațional, Spațiul Schengen, Uniunea Europeană, NATO și chiar și “Zona Euro”, ceva mai târziu. Ne-am chinuit să îi pupăm în cur pe toți pentru a putea să aderăm și noi la toate aceste structuri. De prin 96 până în 2000(și chiar până în prezent) pe americani să ne bage în NATO, apoi pe europeni să ne ia cu ei în Uniune. Și ce este mai interesant, este că tot poporul a dorit să intre în NATO, iar apoi in UE deși nici măcar unul dintre noi nu avea habar ce însemna asta..

Și am intrat și în NATO, am intrat și în UE, acum ne chinuim să intrăm și în spațiul Schengen, acela pe care cu ani în urmă îl asociam cu țările bogate și civilizate și vrem să aderăm și la zona Euro.. de fapt, românii au vrut mereu să fie “pe lângă” țările prospere, deoarece asta ne dădea nouă speranța că se va lua ceva din acea prosperitate și la noi.. și totuși.. iată-ne că terminăm primul deceniu din acest mileniu și România nu a avut niciodată morcovul mai adânc înfipt decât în aceste momente. Ei dau vina pe criză, care a venit fix de la statele acelea pe lângă care ne-am tot “frecat” noi să ne ia cu ele în barcă. Noi, dăm vina pe ei..

Se plâng pe la televizor că nu intră tranșa.. de parcă tranșa aia ne va elibera de rahatul în care ne scăldăm de atâta timp.. De data asta e groasă.. cu sau fără tranșă, România o va freca mulți ani de acum înainte, dar și mai mulți ani ne vor trebui nouă să achităm aceste tranșe pentru care ei tot se bat.. Are cineva câteva zeci de miliarde pe care să îi dăm înapoi? Așa credeam și eu.. Uitați-vă bine la mașinile noi de pe stradă, la șantierele în care se mai mișcă ceva.. tot așa le veți vedea și peste 5 ani.. doar mai prăfuite.. România, trage de data asta mâțoiul de codoi, iar noi o vom trage de coadă câțiva zeci de ani ca să plătim acest împrumut.. doar pe acesta, dacă nu mai apar altele între timp.

Eu cred că trebuie să jucăm iarăși țările. Doar că de data asta, în loc să ne ascundem după mașini și copaci, ce ziceți dacă alergăm pe bune în țara pe care ne-o alegem?.. Pe pariu că de data asta nu își mai alege nimeni România?..Am prieteni care sunt de aceeași vârstă cu mine și au plecat în Anglia, Spania, Germania, Scoția, Irlanda, Austria și sunt mult mai mulți care vor să plece.. Fie toată generația asta e “greșită”, fie oamenii aștia știu ceva.

Într-o lună mă voi muta și eu într-o țară care îmi va da dreptul să să cred că lucrurile normale nu sunt cele care se întâmplă mai rar.. într-o țară în care oamenii nu pun accent pe haine, mașini sau alte superficialități din acestea.. într-o țară în care mersul pe bicicletă este ceva natural iar mersul cu mașina în oraș, nu.. într-un regat care, într-un mod ciudat, face parte din două continente, care este în Uniunea Europeană, dar și în afara ei..

România este cea mai bună idee care s-a întâmplat vreodată românilor. La revedere domn prim-ministru!.. Eu mă mut în Danemarca! din 30 Iulie, mă găsiți aici.

titlu inspirat din The Offsprings – The Kids Aren’t Alright

Sunday, 15 August 2010 -- Under the Bridge (1)
Tuesday, 27 July 2010 -- That day (1)
Tuesday, 9 June 2009 -- Ştii să-njuri?… Politician te faci. (3)

Nu se recuperează sâmbăta

2010-05-12T15:27:35-07:00

Eram în şcoala generală când mi s-a spus prima oară “Mâine nu se fac ore. E grevă.“ “Genial!.. “ mi-am zis şi am plecat spre casă. Urma să mă aştepte o zi de pauză. Şi aşa de mult mi-a plăcut, încât mereu aşteptam cu sufletul la gură următoarea grevă a profesorilor.

Deja, când trecea un an fără grevă era chiar grav…. “Băi, dar aştia nu mai fac grevă?.. de când nu a mai fost?..” Greva profesorilor era ca un serial prost, cu episoade rare, dar extrem de aşteptate. Nu înţelegeam de ce e grevă, dar nici nu mă interesa. Ştiam că vor salarii mai mari, dar în România anilor ’90, cine nu vroia?

Au trecut vreo 5 ani de când eu am terminat treburile cu profesorii pre-universitari şi grevele nu mai reprezintă de mult decât titluri pe siteurile preferate de ştiri… şi totuşi, azi am tresărit aşa puţin când am citit asta.. Este Mama Grevelor. Aş plăti să fiu acum în liceu pentru a putea “lua parte” la această grevă. Doar că de data asta nu aş vrea să plec eu acasă.. ci să le propunem celor din Guvern să plece ei acasă, de tot! Promitem că nu îi va chema nimeni să recupereze în vreo sâmbătă însorită, căci aşa aiurea era când îmi stricau apoi weekendul..

Wednesday, 12 May 2010 -- România, între Bote și FMI sau Taxa pe prostie (2)
Friday, 20 August 2010 -- Let’s undo it, Romania! (1)
Wednesday, 18 August 2010 -- Telenovele şi mămăligă (1)

România, între Bote și FMI sau Taxa pe prostie

2010-05-11T16:31:05-07:00

M-am trezit ieri după-amiază din somn și citind știrile descopăr că iar a apărut Băsescu la tv. Nu mai aveam răbdare să citesc iar tot ce a spus așa ca am trecut repede prin ele. Mi-a rămas totuși un citat în minte:

“Îi rog atunci pe oamenii veseli din politică, din presă, din lumea sindicală, din lumea de afaceri, să spună cum ar putea să împrumute România 11,7 miliarde de euro, fără acordul FMI?“

Deși nu sunt din presă, nu sunt cu sindicatele sau din lumea de afaceri, ci pentru ca eu sunt din cealaltă lume – cea reală, care simte cele 11,7 miliarde mult mai adânc decât pe foaia de hârtie așa cum o simt cei din lista mai sus menționată, am zis să îl ajut eu pe domnul Băsescu. Îi spun eu de unde să ia banii.

Și cum ideile bune vin întotdeauna după somn, și în același timp mă gândeam la Băsescu și la gașca de “intelectuali” din guvern, mi-am dat seama ca avem nevoie de taxa pe prostie pentru a scoate țara din criză… prostia care, între noi fie vorba a adus-o în stadiul acesta.

foto: Libertatea

De ce taxă pe prostie?

România, la ora actuală nu prea mai are resurse. Ori le-a vândut, ori urmează să le vândă,. ori au emigrat.. dar apoi mi-am dat seama ca avem o resursă inepuizabilă și chiar regenerabilă aș spune uitându-ma la Istoria României – prostia!

Prostia este peste tot în jurul nostru, de dimineață până seara. Este cu noi în metrou, la semafor, urcată pe vreo schela și purtând cască de protecție, este pe jos, lângă coșul de gunoi și de ce nu, chiar în ziarele de pe tarabe.

Cum va fi plătită taxa?(citește aici ca să îți calculezi cât ai de plată)

1. Toți cei care citesc următoarele ziare, fie că le cumpără sau le găsesc pe scaun lângă ei, trebuie să plătească 2 lei taxă pentru fiecare ziar pe care il rasfoiesc într-o zi:

Libertatea
Click
Cancan

ex. Dacă ai cumpărat Libertatea de la baiatul din intersecție iar la serviciu ai citit și Cancan-ul secretarei, trebuie să cotizezi 4 lei(2 ziare*2 lei) în acea zi la bugetul statului. Ziua urmatoare, de la capat.

2. Toți cei care au cont pe Hi5 sau FaceBook și întră pe el cel puțin odată pe lună, trebuie să plătească o taxă lunară de 7 Euro(costul mediu al unui abonament de internet, include TVA) în contul taxei de prostie de asemenea.

ex. Indiferent dacă ai cont pe FaceBook sau hi5, daca intri mai mult de odata pe oricare dintre ele într-o lună, trebuie să cotizezi 7 Euro la buget. Taxa se plătește o singură dacă pe lună, indiferent de câte ori accesezi contul în acea perioadă.

Cât adunăm la buget din Taxa pe Prostie?

1. Daca ne uităm la cifrele scoase de BRAT, observam ca Libertatea a avut in medie 1.350.000 cititori pe editie, Click – 1.177.000, iar Cancan 946.000. Nu am idee daca aceste ziare de rahat apar și în weekend, dar parcă țin minte că unele dintre ele au și ediții de Duminică, așa că o să presupun că apar 6 zile pe săptămână, fiecare. Așadar:

1.350.000 + 1.177.000 + 946.000 = 3.473.000 cititori zilnic(nu neapărat unici)
3.473.000 * 6 = 20.838.000 cititori săptămânal
20.838.000 * 2 lei = 41.676.000 lei = 9.980.840 Euro pe săptămână
9.980.840 * 30 săptămâni = 299.425.200 Euro (adunați între 1 Iunie și 31 Decembrie 2010)

2. Conform DailyBusiness, am avea vreo 522.000 de utilizatori FaceBook si 2.500.000 utilizatori pe hi5, sau cel puțin așa era pe la începutul anului, probabil acum a mai crescut. Cum sunt foarte multe conturi inactive sau duplicate, să zicem că doar jumatate din toate aceste conturi sunt de fapt active, adică utilizatorii vor cotiza pentru Taxa noastră. Așadar:

2.500.000 + 522.000 = 3.022.000/2 = 1.511.000 utilizatori activi
1.511.000 * 7 Euro = 10.577.000 Euro pe lună (din taxă)
10.577.000 * 7 luni = 74.039.000 Euro (din taxă, până la sfârșitul anului)

Așadar, până la sfârșitul anului, am avea aprox. 375 mil euro la buget, in plus. Știți ce înseamnă asta?.. Mai mult decât suficient pentru a nu mai tăia pensiile și pentru a reduce mai putin salariile bugetarilor.

Evident, mai este mult până la cele 11 miliarde, dar eu am venit cu propunerea mea. Sunt sigur că poate și Boc să vină cu o propunere care să mai adune câteva sute de mil, poate și Udrea să închidă ministerul acela inutil și să pună banii la loc (în cazul în care îi mai rămâne vreun leu după ce cotizează la taxa de mai sus..) și poate și Berceanu o să mai pună niște bani la buget, dacă îi mai rămân după toate “gustările” acelea mici de la Ministerul de Interne..

Și dacă “Taxa pe prostie” vi se pare că sună prea dur, putem oricând să îi spunem “Taxa Băsescu”, pentru că până la urma toți cei care citesc acele ziare și majoritatea care stau pe hi5 si facebook sunt niste maneliști (fâcând parte din cei 99%, ai președintelui), și care, cu siguranță l-au și pus în funcție pe dânsul.

Până la urmă, criza din prostie a apărut, așa cum a fost ales și președintele nostru în al doilea mandat.. și, la fel ca și criza, din prostie va dispărea, pentru că am încetat de mult să mai cred că la noi se va lua vreo masură normală care să dea rezultatele așteptate.

Wednesday, 18 August 2010 -- Telenovele şi mămăligă (1)
Tuesday, 9 June 2009 -- Ştii să-njuri?… Politician te faci. (3)
Friday, 20 August 2010 -- Let’s undo it, Romania! (1)

Poate că nu doar presa scrisă e pe moarte

2010-03-05T08:16:10-08:00

Potrivit datelor emise de Asociaţia Română pentru Măsurarea Audienţelor, posturile TV româneşti au pierdut 180.000 de telespectatori, în medie, în Februarie, faţă de Ianuarie, pe segmentul Prime Time. În timpul zilei, scăderea a fost “doar” de 134.000 de telespectatori.

Poate că nu doar presa scrisă e pe moarte.

(via Pagina de Media)

Friday, 20 August 2010 -- Let’s undo it, Romania! (1)
Wednesday, 18 August 2010 -- Telenovele şi mămăligă (1)
Sunday, 15 August 2010 -- Under the Bridge (1)

Mda!

2010-03-01T23:05:49-08:00

“In the future, everyone will be world-famous for 15 minutes.” (Andy Warhol)

Luni, 1 Martie 2010. Orele 15:46. România. Sibiu.

Trenul intră în gară cu multă greutate, cu mişcări asemănătoare unei babe grase ce încearcă să se ridice de pe scaun. Degeaba mergi cu “săgeata albastră”, dacă arcul este roşu de rugină. La fel ca şi fundurile noastre, suntem bucuroşi că am ajuns şi nerăbdători să coborâm după un drum de 300 de kilometrii, parcurşi în 6 ore şi 40 de minute.

Luni, 1 Martie 2010. Orele 8:11. România. Timişoara.

Trenul accelerat o mie şase sute douăzeci şi patru (în cifre: 1624), pleacă de la linia 2. După o călătorie cu o viteză medie de 45 km/h urma să ajungem acasă, tot la linia 2, în urma unui weekend care şi pentru Johnny Bravo ar fi fost ciudat (vezi: Johnny Bravo – Twilight Zone Jonny)

Luni, 1 Martie 2010. Orele 7:50. România. Timişoara.

Ne-am pus deja bagajele sus. Totul e ok, locurile sunt bune, ceasul din tren arată următoarele: 15.10.2029 07:49 . Măcar ceasul merge bine, îmi spun.. şi apoi îmi dau seama că am împlinit 43 de ani.. doar este 15 Octombrie 2029. Adică tocmai am trecut de vârsta la care ar fi trebuit să găsesc răspunsul vieţii şi am tuturor lucrurilor.

Luni, 1 Martie 2010. Orele 12:50. România. Vinţu de Jos.

Băi, trebuie să luăm ceva de aici.. Intrăm, în restaurantul Sunshine. La o masă, un cuplu sextagenar savura două ţuici mici. Arată aproape la fel de ciudat ca şi noaptea… – No bine, ia ceva şi hai odata!. 3 Lei mai tarziu, ne întoarcem în tren cu o pungă de pufuleţi şi o apă plată.. Cred că îs expiraţi pufuleţii ăştia.. dracu vine să ia pufuleţi de aici.. Verific punga.. A se consuma de preferinţă înainte de: 15.10.2010.. Mda!

Luni, 1 Martie 2010. Orele 7:20. România. Timişoara.

Băi, eu nu vreau să apar la televizor… -Păi, de ce dracu ai semnat aia?..

Duminică, 28 Februarie 2010. Orele 11:00. România. Timişoara.

Băi, dar eu cum îmi usuc părul?.. Oare au feon ăştia? – În hotelul asta?.. mi-e foarte greu să cred.. 3 stele pe dracu, poate 3 sferturi de stea. Anyway, mă duc să văd jos dacă au…

4 minute mai târziu

Am făcut rost de feon.. Evident, că nu aveau.. dar mi l-a dat recepţionera pe al ei… -Băi, dar miroase a ars.. – Nu contează mă, e blondă recepţionera, e ok.

Duminică, 28 Februarie 2010. Orele 13:00. România. Timişoara.

Piaţa Victoriei din Timişoara e plină.. Vânzătorii de mărţisoare sunt la posturi. Sute de oameni se înghesuie pe la fiecare să vadă ce are.. Aglomeraţie, lume multă.. Într-un final, reuşim totuşi să ajungem în partea cealalta a pieţei, care nu este populată de tarabagii..

Salut, sunt Dan Finţescu de la Prima Tv… în slow motion, văd doi cameramani cum se poziţionează fix în faţa noastră. .. dacă răspundeţi la 2 din 3, atunci premiul e al vostru… ce dracu se întâmplă?.. il ştiu pe ăsta, prezenta toate emisiunile acelea de adolescenţi .. ce vrea de la noi?.. .. Aşadar, nu trebuie decât să răspundeţi la nişte întrebări din cultură generală. Premiul pe care îl puteţi câştiga este un feon.. Mda!

Duminică, 28 Februarie 2010. Orele 12:30. România. Timişoara.

De abia descoperisem centrul Timişoarei.. Sibiul e mai fain.. de o mie de ori.. Ce magazine.. În faţa mea, văd un jandarm, lângă el o domniţă cu microfon şi un tip cu o camera.. Nu văd niciun logo, probabil vreo televiziune locală.. ce dracu fac aştia.. Hai mai într-o parte.. numai în background la un jandarm nu vreau să apar la tv. Ne dăm mai într-0 parte, jandarmul ne urmăreşte cu privire şi de odată atacă. Cel cu camera vine peste noi, microfonul este pus şi el în scenă rapid.. Din partea Jandarmeriei Timiş vă oferim acest mărţişor şi vă urăm o primăvară excelentă.. Merci, ciao!.. – Ce dracu, ma.. de ce nu l-ai pupat? Tocmai îl vedea nevasta la tv cum e pupat de tot felul de femei. Mda.. numai la televiziunea din Timişoara nu mai apărusem..

Luni, 1 Martie 2010. Orele 14:00. România. undeva pe drum spre sibiu.

De abia aştept să ajungem.. Nu mai îmi simt fundul.. - da.. şi eu.. Mi s-a făcut şi foame.. – Da, şi mie.. şi ştii ce aş vrea acum? O ciorbă de perişoare.. Chiar am poftă.. dar oricum acasă nu am nimic, tu măcar trebuie să ai ceva mâncare gătită.. au făcut ai tăi ceva..

Luni, 1 Martie 2010. Orele 16:00. România. Sibiu.

Băăii.. când am ajuns acasă, aveam ciorbă de perişoare.. Mda!

Tuesday, 29 July 2008 -- Luck is what happens when preparation meets opportunity (7)
Monday, 8 October 2007 -- . (Punct) (1)
Sunday, 15 August 2010 -- Under the Bridge (1)

Aurelian

Let’s undo it, Romania!

Related Posts

Telenovele şi mămăligă

Related Posts

Under the Bridge

Related Posts

That day

Related Posts

Momorable quotes from my Y! messenger contacts

Random Posts

The kids aren’t alright

Related Posts

Nu se recuperează sâmbăta

Related Posts

România, între Bote și FMI sau Taxa pe prostie

Related Posts

Poate că nu doar presa scrisă e pe moarte

Related Posts

Mda!

Related Posts