Psalm 20:7-8 “Unii se bizuiesc pe carele lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeul nostru. Ei se îndoaie şi cad; dar noi ne ridicăm şi rămânem în picioare”

Poate te încrezi în priceperea ta, în banii tăi, în abilităţile tale, în talentul tău înnăscut, măreţ. Poate în imaginea ce ţi-ai creat-o sau pe cele 100.000 de reuşite de până în prezent… lasă-le deoparte, ÎNCREDE-TE ÎN NUMELE DOMNULUI, DUMNEZEUL NOSTRU!

“We Will Boast” based on Psalm 20
Derek Sandstrom
From the Psalm Praise Project, episode 20
www.dereksandstrom.com

Some may boast in the strength of horse and chariot
A mighty steed   makes them feel good
And some may boast about their bulging bank accounts
They saved all the money they they could
But horses die and money goes
Fly like dust when strong wind blows
So we want everyone to know

We will boast in the name of the Lord, our God
We will brag about His eternal glory
We will shout of His unchanging love for us
We exalt to tell His wondrous story
It’s not that we’re so great ourselves
It isn’t about us
So we will boast in the name of our God

Some may boast in large and lovely houses
Their home is their castle, so they say
And some may boast in big, luxurious getaways
Blue water and white sand is where they play
But boasting in those things is wrong
‘Cause after all the money’s gone
They should have known it all along

- Mai sunt şase luni, şase luni până la pierderea completă a vederii.

- Data trecută aţi fost mai exact.

- Cum adică?

- Atunci când v-am întrebat cât timp mai au ochii mei, mi-aţi răspuns că Numai Dumnezeu ştie!

Citeşte mai departe AICI

Articol preluat de pe blogul fr. Marius Cruceru.

Sunt… fata cu creioanele

“Unul dintre numele mele este fata cu creioanele, asta pentru că obişnuiam să-i ofer creioane uneia dintre cele mai dragi prietene ale mele care, împreună cu tatăl ei, avea o întreagă colecţie. Zilele trecute am primit câteva creioane şi o agendă pe a cărei copertă erau desenate. M-au podidit lacrimile la gândul că tatăl prietenei mele nu mai este în viaţă şi nu mi se mai spune fata cu creioanele, dar eu am rămas aceeaşi. Însă gândurile mele nu s-au oprit aici. Linii, puncte, cercuri… Care este conturul vieţii mele, care este conturul vieţii tale? Cum arată schiţa vieţii mele, cum arată schiţa vieţii tale? Care este următoarea linie care se conturează în viaţa ta? Şi, cel mai important lucru, m-am întrebat în mâna cui se află creionul vieţii mele? Adesea suntem gata să punem mâna pe linie, pe echer, pe compas şi facem măsurătorile pe care le considerăm necesare. Ne închipuim cam cum ar trebui să arate şi ne dăm la schiţat… nimic altceva decât conturul vieţii noastre.” >>> citeşte mai departe

Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu

Aşa cum se cuvine unui drumeţ cu inima bună, te salut în timp ce paşii mei îţi pătrund în casă. Îmi scot haina de ploaie şi tuşesc grav. Încă din tonul vocii se simte setea mea. Mulţumesc pentru paharul de apă proaspătă; mă aşez în colţul mesei şi încep a-ţi povesti cu ochii trişti, cu inima răvăşită şi cu un zâmbet… aşa de şters pe chip. Mulţumesc încă o dată că m-ai primit! Am tot alegat în lung şi-n lat să primesc un răspuns întrebării mele: De ce? De ce nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu?

De ceva vreme zâmbetele mele sunt tot mai triste, inima mea tot mai secătuită de dor şi simt că ceva lipseşte. Mă simt de parcă Dumnezeu, care locuia într-un ungher al inimii mele, a plecat. Şi… da, dacă stau să privesc în acel colţ, nu găsesc decât un bilet pe care scrie: „Să nu uiţi niciodată cât de mult te iubesc!”. Şi semnează în dreapta, jos, „Hristos”.

Cum aş putea să-L mai înţeleg pe Hristos? În fiecare zi am încercat măcar câteva clipe să stau de vorbă cu El. am încercat să fac binele, am încercat să ajut. De ce a plecat? Cum aş putea să-L mai înţeleg pe Hristos?

Dar te-ai întrebat măcar pentru o clipă dacă nu cumva tu L-ai alungat?

Cum?! Crezi că eu L-aş fi alungat? Nu, nu aş face asta niciodată! Îl doresc pe Hristos în viaţa mea! Nu L-aş alunga din inima mea niciodată! Niciodată!!! Şi înţepenesc la gândul că L-am făcut să se simtă ca un străin în inima mea… sau, cel mult, ca un musafir.

Mai iau o gură de apă şi strâng paharul în mâini, gândindu-mă la cum s-o fi simţit El, în inima mea. De ce nu mi-am dat seama că trebuia să-I vorbesc ca unui prieten şi nu ca unui străin, că trebuia să râd şi să plâng pe umărul Lui în loc să înghit în sec de fiecare dată când inima sta gata să-mi răbufnească? >>> citeşte mai departe

Jurnalul unei Biblii

“IANUARIE: Se anunta un an foarte aglomerat. Cei mai multi din familie au hotarat sa ma citeasca zilnic, tot timpul anului. M-au tinut ocupata timp de 2 saptamani. M-au si uitat deja…

FEBRUARIE: Ieri am fost stearsa de praf. Proprietarul meu m-a folosit cateva minute saptamana trecuta. A avut schimb de cuvinte cu cineva si a cautat niste versete sa il contrazica.

MARTIE: Prima zi a lunii am fost foarte ocupata. Proprietarul a fost ales in comitetul bisericii, chiar m-a dus cu el la biserica, pentru prima data anul acesta… >>> citeşte mai departe

Ne-am obişnuit atît de mult cu butonul ‘Like’ încît cred că am fi încîntaţi dacă l-am avea şi în viaţa reală. Să avem posibilitatea să dăm Like la prieteni, să dăm Like la persoanele necunoscute de pe stradă, să dăm Like la anumite replici din discuţiile noastre, să dăm Like la noul look a fetelor, să dăm Like cînd ne place cum s-a îmbrăcat x sau y, să dăm Like cînd ne place mîncarea, să dăm Like cînd ne plac ochii cuiva, să dăm Like la maşina de la semafor, să dăm Like la predica fratelui de la amvon, să dăm Like la rugăciunea unei surori în vîrstă, să dăm Like la orice!

Acest Like ne-ar scăpa de multe lucruri. Nu am mai fi nevoiţi să ne susţinem unele puncte de vedere, uneori nu ar fi nevoie să argumentăm. Nu ar trebui să ştim să facem un compliment cuiva. Nu ar mai trebui să ne căutăm cuvintele pentru a ne exprima aprecierea. Acest Like ne-ar scuti de multe dacă l-am întîlni în ‘real life’, dar în mod sigur ne-ar îndobitoci. Dar acest lucru oricum se întîmplă la un nivel minimal pentru că am ajuns să preferăm deseori să dăm un Like pe Facebook decît să-i spunem cuiva în faţă că ne place un anumit lucru. Preferăm să dăm Like la  articolul cuiva decît să scriem un comentariu oricît de scurt. Şi multe alte lucruri.. şi acestea le scriu pentru mine..

Despre Facebook am citit multe în ultimul timp. Am vorbit cu cîteva persoane  despre acest lucru şi m-am decis să o las mai moale cu el.

Nu vreau să bat cu pumnul în masă cum că ar fi rău, greşit sau poate din contra, că ar fi bun. Nu. Facebook-ul poate fi folosit în scopuri bune şi poate fi folosit mai puţin bune. Ţine de administrare. Eu îmi doresc să îl folosesc în scopuri bune, dar cu o anumită limită. Deocamdată o mică pauză de Facebook e binevenită.

Aruncă o privire la articolele următoare şi întreabă-te şi tu asupra acestui subiect:

• Creştini pe facebook?,
• Facebook ori Bodybook,
• Should Christians Be on Facebook?,
• Ce cerem si ce pierdem pe facebook,
• E vorba sau nu de Facebook?,
• Cat timp ne mananca Facebook-ul zilnic?,
• Un pastor cere liderilor sa renunte la Facebook
• Facebook – oportunitatea crestinilor din sec XXI? si Misionar pe internet
• Cât timp petreci pe Facebook, Twitter sau Youtube?
• Top 10 motive pentru a renunta la Facebook!
• Ce ai face diferit in 2010?
• Efectul Facebook: Google isi deschide ferma online
• Tu ce ai face fără Facebook? - iar o întrebare de aici ce m-a lăsat mască: “Există viaţă după Facebook?”
• Papa şi Facebook
• Mess, Facebook sau Face to Face?
• Facebook-ul facilitează adulterul
• Generatia Facebook isi ineaca singuratea in alcool
• Facebook-ul si indetitatea personala
• Imposibil sa te sinucizi pe Facebook
• Adevarul despre Facebook

Ieri m-am întrebat despre Facebook… mîine mă voi întreba despre altele.

Îmi doresc ca anul acesta să fie un an în care să renunţ şi să merg înainte, să renunţ şi să păstrez. Jim Elliot scria la un moment dat: “Nu este nesăbuit cel care renunţă la ceea ce nu poate păstra, pentru a cîştiga ceea ce nu are cum să piardă.” Îmi doresc acest lucru pentru a-mi simplifica viaţa, aşa cum scria Andrei mai demult. Viaţa noastră ar trebui să fie cît se poate de simplă problema este că noi ne-o complicăm atît de mult. Poate îţi dai şi tu seama că ai o viaţă complicată şi cauţi să o simplifici cît de mult se poate; să elimini din ea tot ce e inutil şi consumă energie, tot ce oboseşte fără rost. Cîteva gînduri de mai jos, poate îţi vor fi de folos.

Obiectivul principal este să reduc oboseala. Veşnica oboseală. Citeam astăzi de pe blogul ‘ambasadorului’ o observaţie interesantă, şi vreau să îl citez:

Zilele trecute priveam de la geamul bucătăriei și mă delectam observând trecătorii sau mașinile care treceau pe bulevard. Am observat că unii bătrâni au o anumită vigoare, prospețime, vitalitate în mers, în gesturi, în conversații. Chiar dacă se ajută de un baston, mersul lor este încă perseverent și fără ezitări. Dar am remarcat și un tânăr a cărui mers șovăielnic și în reluare îmi dădea impresia că duce în spinare o mare povară nevăzută. Mergea cocoșat și pasul era greoi. Între el și mașina bengoasă care-l aștepta erau cam vreo 15 pași. Secătuit de putere s-a scufundat în scaunul din dreapta al mașinii răspunzând la telefonul din dotare. Acest tânăr este reprezentativ pentru o întreagă generație de tineri care sunt obosiți și după ce au băut red-bull.

Oare de ce am ajuns aici? De ce să mă asemăn cu un astfel de tînăr? De ce nu mai e acea vigoare, prospeţime, vitalitate?

În urmă cu jumătate de an mă gîndeam la aceste lucruri. Am urmărit atunci, dar şi acum, să aflu în jurul cărei ore se culcă prietenii mei, la ce oră se culcă alţi tineri din ziua de azi. Mulţi mi-au răspuns că  în jurul orelor mici, adică 1, 2. Alţii ajung lejer la ora 3, iar dacă se culcă înainte de această oră nu se simt ok. Cineva mi-a zis “spre dimineaţă”. Aceasta cred că ar fi în jur de ora 4, no? Iar eu? Tot la fel, cu mult după orele mici.

Cum să nu ne simţim plini de oboseală şi să fim fără vigoare şi prospeţime cînd am ajuns să transformăm noapte în zi? Într-un articol, Obiceiurile care ne «secătuiesc» de energie – Adevărul.ro, spune că circa 65% din populaţie nu doarme deajuns în timpul săptămînii. Eu cred că între tineri nu e vorba doar de timpul săptămînii ci de săptămîna întreagă.

Dar de ce să nu dormim? Pe ce anume ne vindem acest timp? În ce mă priveşte, şi cred că asemănătoare sunt şi cazurile celorlaţi, deseori dau timpul acesta pe lucruri de nimic. În fiecare seară se adună atîtea lucruri de făcut, mereu lucruri interesante care să mă ţină captat pînă tîrziu. Totuşi nu sunt şi folositoare întotdeauna. Puţine sunt cazurile cînd stau să învăţ, să lucrez la un proiect sau să citesc o carte pînă la o oră tîrzie. Vorbeam astăzi cu un prieten şi îmi spunea că seara cel mai uşor îi vine somnul cînd începe să citească din Scriptura. La fel şi eu, şi cred că şi mulţi alţii.Dar de ce nu adormim la fel de repede cînd navigăm pe internet, cînd stăm pe un colţ de messenger sau cînd ne uităm la serialul preferat?

De ce? mă întreb iarăşi de ce…

“Ciudat loc mai e şi sufletul acesta al meu. Am impresia că e mai mult un loc, decît o persoană. Orice îl face să răsune, gîndurile înalte ale lui Hristos sau versurile uşoare ale nu ştiu cărui poet. Sufletului nu pare să-i pese ce anume îl umple, ci doar să fie plin. Nu-l interesează să aleagă. Eu aleg, iar sufletul meu răspunde cu rîsete sonore, emoţii sau închinare. E o unealtă, un meşter şi are nevoie să fie controlat. E la fel de amoral ca un pat, dar patul poate fi locul pentru lucruri neîngăduite. Fiu al lui Dumnezeu, Cel care cureţi lăuntrul, Cel care ştii cînd mă aşez şi cînd mă ridic, sfinţeşte sufletul meu! Tu spui că alegerea îmi aparţine? Da, alegerea îmi aparţine.“

Jim Elliot

Mergînd prin astă lume, omul alege tot ce ar vrea
Din fire i-e dat s-alerge, să caute fericirea

La cine tu cauţi pacea
Şi cine ţi-o poate da?
Numai Isus e-Acela
Care te poate ajuta.

Omul caută un loc mai bine pentru-a trăi şi desfăta
Dar iată că vine vremea cînd socoteală, omul va da

La cine tu cauţi pacea
La cine ceri ajutor
Numai Isus e-Acela
Care ajută tuturor

Te-ntreb acum amice, tu pe ce drum mai rătăceşti
Oare ai găsit pacea, prin căile lumii întregi

La Isus vei găsi pacea
La Isus vei găsi ajutor
Numai El este-Acela
Care ajută tuturor.

Prin anul III eram la acel coleg acasă şi, în timp ce lucram la o planşă, ascultam muzică. Ascultam melodia “Isuse drag nu mă lăsa” – Adi Cost, şi îmi spune ceva de genu: “Uite melodia asta e pentru noi în sesiune”. Versurile le găsiţi urmînd link-ul de mai sus, iar pentru descărcat aici.

Isuse drag nu mă lăsa – Adi Cost

Tot în anul III, de data aceasta în semestrul al II-lea, tot la acel coleg eram cînd lucrînd la nişte teme ascultam din nou muzică.  De data aceasta mi-a spus ceva de genu: “Uite o melodie ca să nu ne mai gîndim la sesiune” – “Dar ce voi spune” – Cătălin şi Ramona Lup.

Acum, în următoare sesiune, încă nu am avut nici un moment în care să învăţăm împreună şi să ascultăm muzică. Totuşi melodia ce eu o ascult în aceasta sesiune este cîntată de Ionuţ Luncan – Şi de ce. Am descoperit-o ascultînd o emisiune la RadioTorrentCreştin. O puteţi asculta urmînd link-ul de mai sus.

Vă doresc tuturor ca Dumnezeu să vă binecuvinteze în această sesiune cu o minte limpede şi cu rezultate bune.

1. În orice clipa-n viaţa mea
Stau liniştit pe stîncă
Ca pasărea-n furtuna grea
În El am pace sfîntă.

COR: Şi de ce, oare să mă tem?
Tu eşti lîngă mine cînd Te chem
Şi de ce, oare n-aş cînta?
Căci Tu mi-ai salvat viaţa mea.

2. În orice vreme-L voi chema
Să-mi aline durerea
Cînd singur sunt şi-ndurerat
În El am mîngîierea

3. Să spună toţi din jurul meu
Caci n-am aici dreptate
Eu cred în El, Cuvîntul Său
De-acum şi pan` la moarte

4. Cu dor, cu lacrimi eu Te chem
Condu-mă Tu în toate.
În orice clipă-n viaţa mea
Fii Domnul meu şi frate

“Te poţi ruga împreună cu alţii, te poţi destăinui altora, dar vine un timp cînd trebuie să stai singur cu Dumnezeu, absent faţă de oricine altcineva în afară de Dumnezeu – deşi pot fi mulţi în jurul tău – ca şi cum nu ai fi decît tu şi Dumnezeu în acest Univers.”

“Într-o dimineaţă voioasă şi blîndă, Dumnezeu a lucrat în mod măreţ la sufletul meu. Singur în camera mea, Dumnezeu l-a relevat pe Fiul Său în mine. Eram la fel de sigur că El mă curăţise şi mă umpluse în momentul acela, după cum sunt sigur că sunt aici acum. Nu putem nega această realitate, după cum orbul din naştere nu putea nega faptul că Isus îi atinsese ochii. Ştiam că fusesem orb, iar acum vedeam; fusesem necurat şi fusesem curăţit.”

Aceste citate, precum şi poezia de mai jos îi aparţine lui Samuel Logan Brenge. Le-am citit în urmă cu cîteva săptămîni. Mi-au rămas în minte pentru că, clipele la care fac referire aceste rînduri se regăsesc în viaţa multor oameni. Le regăsesc şi în viaţa mea. Acele clipe în care ne-am întîlnit cu Dumnezeu, clipe în care Dumnezeu s-a apropiat de noi şi-a întins Braţul Său şi, în harul Său, El s-a îndura de noi. În harul Său a privit spre mine, un păcătos. A privit spre mine şi mi-a dat o şansă. O şansă la Viaţă, aşa cum e dispus să dea oricui, oricărui om, pentru că  aceasta este voia lui Dumnezeu: ca toţi oamenii să se întoarcă la El, niciunul să nu se piardă.

Aş vrea ca citind poezia de mai jos să te gîndeşti, cu recunoştinţă, la ceea ce Dumnezeu a făcut pentru tine; la felul în care Dumnezeu şi-a întins Braţul Lui şi te-a ridicat, te-a ajutat, ţi-a schimbat viaţa. Să îi aduci laudă şi mulţumire, pentru că aceasta aşteaptă El de la noi, şi să îţi întăreşti totodată decizia de a merge înainte, indiferent de care ar fi preţul pe care trebuie să îl plăteşti.

“Am văzut Faţa Lui în binecuvîntare

Cînd ochii mi-erau întunecaţi de lacrimi;

Am simţit mîna Lui în mîngîiere

Cînd inima mi-era sfîşiată de teamă.

Cînd umbrele s-au adunat deasupra mea,

Şi întunericul gros a căzut peste mine ca noaptea,

În întuneric, chiar în faţa mea

Erau semnele luminii Sale.

 

Am păşit prin valuri de întristări

Pînă sufletul mi-a fost acoperit de ele;

Adesea mi-a fost groază de ziua de mîine

Şi de calea ce-mi stătea în faţă.

Dar cînd mă cufundam în tristeţea mea

Am simţit ajutorul mîinii Lui

Şi, înainte zorilor, a răsărit bucuria Sa

Şi curajul de a rămîne în picioare.

Rătăceam, dar El m-a găsit,

M-a adus înapoi de la marginea iadului;

Eram lovit, şi El mi-a legat rănile,

Bolnav eram, şi El m-a făcut bine.

Eram rănit, iar El m-a vindecat

Cînd eram obosit de luptă;

Eram păcătos, dar El mi-a pus pecetea Sa,

Eram mort, dar Duhul Lui mi-a dat viaţă.

 

Prin Sîngele Lui m-a răscumpărat,

Căci eram un mărgăritar în ochii Lui;

Mi-a dat numele de copil al Său,

M-a adus ca să umblu în lumină.

Voi lupta, aşadar, pînă mă va chema la Sine,

Voi merge pe calea croită de El;

Şi nu-mi pasă  prin ce voi trece

Trăind viaţa ce vine de la Dumnezeu.”

Legat de blogul ce la deschis, zicea la un moment dat de 2 articole pe săptămînă. Eu sper să fie mai mult. La ce să vă aşteptaţi de la acest blog? Hmm… la provocări. Provocări la schimbare. Provocări la implicare activă în diverse activităţi cu caracter creştin, în Iaşi. Provocări la a motiva pe alţii. Provocări de tot felul şi, file din povestea lui de viaţă.

Îl găsiţi la adresa http://myosotis10.wordpress.com/ . Multă binecuvîntare!