PS: Am impresia că tipu e chiar emo autentic, chiar suferă... Suferă din proiubire... Şi scrie bine... Scrie cum scrie Băsescu poezie.

Emo(nica) apare pe la minutul 2:00. Nu are prea multe mesaje de transmis filmuleţul dar mi-a placut foarte mult montajul.

Vizionare plăcuta.

PS: Îmi place că la sfârşit scrie: Nici un emo nu a fost rănit la filmări.

p.s. posibil să fie nevoie să rectific în periculoasă. Nici nu mai ştii cu emolăii din ziua de astăzi.

P.S. Înainte să vină careva să mai zică ca Jonas Brothers nu sunt emo (da e corect, sunt pop rock), ei au fost încluşi în aparteneţa acestei subculturi.

P.P.S. Înainte să vă răzvrătiţi în legătură cu apartenenţa lor în subcultura emo, citiţi şi voi ce înseamnă o subcultură şi care sunt factorii decisivi de «includere» de trupe, vestimentaţie.

Imagini sugestive, perfecte pentru a fi scoase la imprimate şi lipite prin licee, parcuri sau pe unde mai umblă mai nou emoiştii.

Cel puţin asupra ultimului cred că vom primii o serie de reclamaţii... dar totuşi TH sunt emo.

În episodul de astăzi din «Copii contra părinţi», un tip care este denumit de celelalte tipe, emo se ceartă că nu poate să se odihnească ca fetele ascultă muzică prea tare...

Total aiurea... uite d-asta nu mă mai uit eu la TV.

Tot din acelaşi set de porcării puteţi urmări aici - rockeri, parkour, funky, punk, cocalari.

Pe orice stil de muzică, house, rock sau pop, dansul este acelaş.

Dupa care să adăugăm la reţetă lipsa aptitudinii de socializare, mereu ei cu «superioritatea lor», cu lumea lor neînţeleasă şi plină de pokemoni. Cu excentricul care li se pare normal; normal să atragă atenţia... că doar asta vor. Cu atitudinea lor rebelă, dar cu temperament de copii de gradiniţă... când totul eşueaza «te spun la mami!»

Şi cum sâ nu uităm de ferocitatea şi pericolul pe care ei îl reprezintă pentru noi (aia «diferiţi»). Noi care suntem manelari, piţipoance, cocalari, metalari borâţi, şi mai ştiu eu ce au zis copilaşii. Am zis copilaşi, scuzaţi-mă, nu vreau probleme.

Se adagă sare, piper după gust... puţin limbaj de mircar/messenger, se lasă să citească 2-3 articole pe acest site mirific şi gata e pentru lume... comentarile curg, nivelul IQ-ului scade. Da, e frumos!

p.s. Mai citeam câteva comenturi care ne întrebau dacă nu avem altceva de facut decat să ne luam de ei şi favoriţii lor. Dragilor, noi nu ne luăm de voi, noi vă facem vedete... aşa cum şi doriţi. Şi nu ne ziceţi nouă ce să facem şi ce nu, când voi cerându-ne astfel de lucruri postaţi în ipostaza exact opusă ţinând partea unor oameni pe care nu îi cunoşteţi, pentru care sunteţi doar buni consumatori (vezi TH).

Cel vechi dacă nu l-aţi văzut, îl puteţi vedea aici.

Ei bine, iata-l şi e al doilea...

Bravo băieţi! Aveţi de la mine 10 din 10.

Cât despre parerea mea despre Bleach Girls am mai zis.... they suck (adica sunt nişte emoiste)...

«Bună băieţi,

Ma bucur că mi-aţi oferit ocazia să le transmit un mesaj fanilor mei din România, pe care sper să-i întâlnesc cât mai curând. E mult mai uşor să le vorbesc prin on-line decât prin presă, unde tau ei afară ce le convine.

Să vorbesc despre mine, mi-e puţin greu dar am să încerc.
Sunt Bill Krautz, am 19 ani şi mi-aş dorii să pot avea tente sinucigaşe ca fanii mei, doar că media mă urmăreşte mereu, astfel aş face doar imagine proastă trupei. În copilărie am fost abuzat de unchiul meu, care făcuse şi un clip, precum şi de preotul bisericii în care am cântat.

Ani buni am făcut terapie, iar la final doctorul mi-a spus că e mai bine să comport ca o fată, deoarece acest aspect mi se imprimase adanc in mentalitate datorită abuzurilor.

Am avut tentativa de a cânta la chiatara la vârsta de 12 ani, dar cum îmi placeau prea mult fetele de SugarBabes m-am lăsat de chitară şi m-am aprofundat în muzica lor.

Câtiva ani mai târziu un manager a venit la noi (auzise din ştiri că fusesem abuzat din nou, doar că de data asta de tatăl meu) şi imi spuse ca orice persoana cu un IQ sub 40 şi cu probleme psihologice face furori în showbiz, aşa am intrat şi eu în muzică.

În afar de fan-baseul imens pe care îl avem, împliniri personale au fest acelea de:

• a fi creat o carte Yu-Gi-Oh special pentru mine
• am fost ales ca şi bunny of the month pentru Playboy
• am primit premiul muzical de la câştigatorul mondial la transvestiţi, care m-a umezit complet

În final aş dorii să-mi salut fanii şi în momentul în care vom avea concert în România să aibă griji deoarece în orice ţară unde am avut concert fanii noştrii au fost atacaţi de brutele anti-emo»    

Iată cu cine se identfică aceşti pokemoişti (ca să le zic aşa): pokemonu roz, pokemoni draguţi, jetx pochiemoni (pe ăştia nu-i ştiu); au probleme existenţiale gen in ce se transforma charizard? (deci cel în care se transformă Charizard).

Chiar mă uitam recent la nişte statistici - ce caută pe google puştii aştia: imagini de colorat cu pokemoni, imagini cu pokemoni, poze pokemoni, jocuri bataie pokemoni, numele tuturor pokemonilor.

O să am coşmaruri.

PS: Puteţi să comentaţi direct pe filmuleţ [ aici ].

Are 21 de ani şi estei din Braşov:

Are telefon un telefon mobil care seamană foarte mult cu el: mult negru în partea de sus şi o chestie roşcovana care seamană cu bărbia şi nasu'.

Nu în ultimul rând, trebuie să remarcăm hainele... dacă ar avea puţină barbă m-aş duce la el să ma confesez...

Întâmplator, ulterior, am găsit un filmuleţ care exprimă clar această metaforă.

PS: Pt. toţi emo din România -- La Mulţi Ani! (emo sau nu, să vă distraţi de 1 MAI)

Vestea bună este că Mondenii au reînceput să facă scenete cu familia Emonescu. Vestea rea este că nu sunt la fel de bune ca primele aşa că m-am decis să fac un remake a la Quentin Tarantino.

Enjoy.

PS: iată şi filmuleţul original.

PS: măcar de Paşte nu mai fiţi trişti...

Şi eu...

Recent cei de la southparkstudios.com au finaliza un avatar creator cu care poţi să faci orice personaj (existent sau inexistent) stil southpark.
L-am încercat făcând un EMO... mai sus puteţi vedea ce mi-a ieşit.

PS: Acum încerc să fac un cocalar.