Curiozităţii din întreaga lume

Eclipse de Soare și de Lună

2012-03-21T05:22:00.002-07:00

Cuvantul eclipsa provine din limba greaca. Inseamna 0 disparitie totala sau parțiala (pentru un observator de pe Terra) a imaginii unui astru, datorita faptului ca intre astrul luminos eclipsat și Pamant se interpune un alt astru, ori faptului că astrul eclipsat se afla momentan in conul de umbra aruncat de un alt astru.

Eclipsa de Soare este un fenomen natural, produs in cursul mișcarilor Lunii și ale Pamantului, prin interpunerea Lunii intre Pamant și Soare. Cand Luna este in conjunctie cu Soarele, in momentul trecerii in vecinatatea unuia dintre noduri, ea poate sa ascunda complet Soarele, sa lase vizibil numai un inel din discul Soarelui. La data de 11 august 1999 a avut loc 0 eclipsa totala de Soare vizibila la noi. Asemenea eclipse se petree la 0 perioada de 18 ani și 11 zile, numita saros și cunoscuta inca din antichitate.
Durata maxima a unei faze complete a eclipsei de Soare este de șapte minute și jumatate (observata la Ecuator, caci la latitudini mai inalte ea se reduce). La Ecuator, toate fazele eclipsei pot dura pana la patru ore și jumatate.

Durata totală a fazelor eclipsei de Luna poate ajunge pana la patru ore; iar intervalul in care Luna se afla in intregime in umbra se poate prelungi cel mult 110 minute.

Cel mai mare numar de eclipse de Soare și de Luna, impreuna, este de șapte, iar oel mai mic este de doua. Nu exista vreun an in care să nu aibă loc cel putin doua eclipse de Soare, in timp ce anii fără eclipse de Lună sunt relativ multi, aproximativ cinci ani. In emisfera nordică a Pamantului, discul lunar se suprapune pecel al Soarelui de la dreapta spre stânga, în timp ce în emisfera sudică fenomenul se petrece invers.

Eclipsele de Soare nu trebuie privite cu ochiul liber căci afectează retina. Cel mai bine e să fie observate printr-un negativ fotografic alb/negru sau prin ochelari speciali.

Minotaurul și Labirintul lui Cnossos

2011-12-29T05:32:00.000-08:00

Legenda Minotaurului închis în Labirintul lui Cnossos a încetat să fie imaginară. Construit în Creta în jurul anului 1700 î.e.n., palatul regelui Cnossos conţine numeroase săli şi coridoare întortocheate şi se aseamănă cu faimosul Labirint mitic.
Descoperirea acestui palat se datorează arheologului sir Arthur Evans, care a făcut săpături între 1894-1900, degajând de sub straturile de vestigii greceşti şi romane civilizaţia minoică cu o vechime de peste 4 milenii, care avea o economie prosperă fondată pe comerţ şi utiliza o scriere pictografică. Pe lângă alte vestigii, au fost scoase la lumina zilei numeroase fresce şi sculpturi reprezentând tauri.
Minotaurul, monstru cu corp uman şi cap de taur, era fiul lui Pasiphae, soţia regelui Minos, şi a unui taur trimis de zeul Poseidon. Minos, fiul lui Zeus şi al Europei, construieşte un edificiu pentru a-l întemniţa pe Minotaur. Presupusul arhitect al Labirintului este atenianul Dedal, refugiat în Creta după omorul nepotului său. în fiecare an, Minotaurului i se aduc drept hrană oameni, până în ziua în care el este ucis de eroul legendar Teseu, ieşit apoi din Labirint cu ajutorul firului Ariadnei, fiica regelui Minos. în Labirint au fost aruncaţi Dedal şi fiul său lcar, care au evadat fabricânduşi aripi din ceară. Icar a căzut în mare, deoarece i s-au topit aripile, iar Dedal a ajuns la regele din Sicilia.
Cercetătorii au stabilit că edificiul nu putea servi drept palat de locuit: este situat într-un loc greu de apărat, în jur sunt puţine surse de apă, sălile seamănă a subsoluri şi nu au geamuri! Nu au fost găsite nici bucătării, nici grajduri. Să fi fost Labirintul un sanctuar, o închisoare, un cimitir? Oalele înalte din palat puteau astfel servi nu ca recipiente pentru grâne şi ulei, ci ca urne cu miere în care se conservau cadavrele. Atunci de ce nu s-a descoperit nici un schelet? Poate că se practica incinerarea?
Palatul lui Cnossos a fost distrus de câteva ori: înjurul anilor 1750, 1570, 1450 î.e.n. Dacă în primele două cazuri este vorba de cataclisme naturale (cutremur, erupţia vulcanului Santorin), ultima dată este legată de invaziile Grecilor, după care civilizaţia minoică a dispărut în mod brutal.

Masini cu nume de legenda

2011-10-27T04:27:00.001-07:00

Lux, libertate, putere şi curse, toate aceste elemente se regăsesc în denumirile unor modele ce au făcut istorie.

Mustang

Ford a lansat pe 17 aprilie 1964 Mustang, un nume ce semnifica în spaniolă fără stăpân, ceva care aparţine tuturor şi nimănui. Nici reprezentanţii Ford nu au anticipat că această maşină va face senzaţie, clienţii ajungând să doarmă în faţa magazinelor pentru a fi siguri că vor reuşi să pună mâna pe supercar. Numai în prima zi de vânzare, au intrat în posesia americanilor 22.000 de unităţi, pentru ca în 1966 pragul de un milion de unităţi să fie atins. Mustang este o adevărată legendă americană şi a industriei auto, numele bolidului făcând furori şi în zilele noastre.

Rolls Royce

Rolls Royce a găsit ceea ce toţi constructorii auto au căutat: un nume care să exprimă delicateţea şi luxul unui autoturism. Iar impunătorul exemplar este deopotrivă surprinzător şi soft touch. Producţia a început în anul 1955 şi a înlocuit mai vechiul Silver Dawn. Silver Ghost este considerata cea mai valoroasa masina din lume, in 2005 valoarea asigurata a masinii era de 35 milioane $.

Cobra

Carroll Shelby spune că numele Cobra i-a venit într-un vis. Un pic ironică revelaţia pentru o maşină care nu este deloc "pacifistă", însă este clar un nume “de renume”. Sportiva capătă astfel imaginea vicleanului şarpe. E adevărat că în această categorie originala AC Cobra, Ford “împrumutând” denumirea pentru diferite versiuni Mustang.

Countach

Cam aşa exclamă italienii când văd ceva incredibil de frumos şi sexy. De aceea şi Lamborghini a ales acest sugestiv nume pentru sportiva maşină ce a fost produsă între 1974 şi 1989.

Veyron

Bugatti a ales această denumire după pilotul francez Pierre Veyron, câştigător La Mans 24 Ore în anul 1939. La auzul cuvântului Veyron, orice împătimit al industriei auto ciuleşte urechea. Primul exemplar a ieşit pe piaţă în septembrie 2005 ca fiind cea mai scumpă şi rapidă maşină din lume (1,1 milioane de euro) şi a fost produsă în număr de 200 de exemplare.

Carrera

Un nume dintre cele mai bune pentru a reprezenta o maşină. Carrera semnifică în spaniolă “cursa” şi conferă un aer potent supercarului. Roadsterul Porsche este unul dintre cele mai renumite din clasa sa.

Insulele Maldive, pe cale de dispariţie

2011-06-06T09:47:00.000-07:00

Insulele Maldive, paradis tropical pe cale de dispariţie. Majoritatea celor 12.000 de insule se înalţă la 0,8-1,8 metri deasupra apei. Plajele – tot mai erodate, atolurile – inundate, apa dulce – aproape de epuizare. Una dintre dintre cele mai populare destinaţii exotice pentru locuitorii întregii planete, Insulele Maldive, ar putea deschide, în numai câteva decenii, o serie neagră a statelor dispărute odată cu creşterea nivelului Oceanului planetar.

Dacă media temperaturii atmosferei va creşte cu numai două grade Celsius până la sfârşitul secolului, „ne temem că nivelul apelor ameninţă chiar existenţa naţiunii noastre”, deoarece „toate semnele tulburătoare din jurul nostru ne arată că, încet, dar sigur, mările ne înconjoară şi ne invadează micul arhipelag”.

Acest avertisment a fost lansat de preşedintele Republicii Maldivelor, Maumoon Abdul Gayoom cu ocazia „Zilelor Dezvoltării Europene” ţinute luna aceasta la Lisabona. Ţinta mesajului îl constituie statele bogate ale lumii, responsabile de cea mai mare cantitate de gaze cu efect de seră.

Acestora, Gayoom nu le-a cerut pur şi simplu bani pentru a apăra insulele de asaltul apelor, ci măsuri concrete care ar putea duce la menţinerea temperaturii planetei în limite cât mai apropiate de cele care au făcut posibilă existenţa umană pe mica lor suprafaţă în ultimii 3.000 de ani.

Arhipelagul are „aproximativ 12.000 de insule”, pentru că numărul lor variază de la o maree la alta, în funcţie de mărimea valurilor care izbesc insulele, majoritatea situate la numai 0,8-1,8 metri deasupra apei. De fapt, la 26 decembrie 2004, devastatorul tsunami care avea să lase 250.000 de morţi în Asia de Sud-Est, a acoperit complet Maldivele pentru câteva minute.

Numărul morţilor (108) a fost infim faţă de cel înregistrat în alte ţări, dar spaima a rămas în inima locuitorilor pentru totdeauna, ea reizbucnind în cursul acestui an, când mareea a cotropit simultan 80 de insule. Din cele 193 de insule locuite, 119 suferă eroziuni permanente ale plajelor, încât locuitorii pot vedea de la o zi la alta cum Oceanul Indian „muşcă” din habitatul lor.

În ultimii ani, creşterea temperaturilor a început să sufoce coralii (principala bogăţie naturală), inundarea frecventă a atolilor creează mari dificultăţi pescarilor, iar furtunile tot mai dese ameninţă infrastructura turistică, principala ramură economică a micului stat. În plus, fiecare maree peste limitele obişnuite aduce apă sărată peste rarele şi preţioasele ochiuri de apă dulce din arhipelag.

Taj Mahal – templul iubirii

2011-04-28T01:21:00.000-07:00

Taj Mahal este un monument unic, incredibil. A fost construit in secolul XVII de catre Shah Jahan, imparatul mogul al Indiei si este de fapt un mormant pentru sotia sa Mumtaz. Povestea spune ca Shah Jahan a fost indragostit de sotia sa Mumtaz cu care s-a casatorit cand ea avea 17 ani. In cei 17 ani de casnicie, ea a nascut de nu mai putin de 16 ori, iar la ultima nastere, probabil epuizata de atatea nasteri – conditiile sanitare din acei ani nu erau prea moderne chiar si pentru un imparat de puterea si bogatia lui Shah Jahan, a murit. La auzul stirii, Shah Jahan a avut un soc – contemporanii spun ca desi avea parul negru ca pana corbului, intr-un minut dupa aflarea stirii a albit pe loc. Zeci de zile, Shah Jahan a ramas inchis in casa, jelindu-si sotia si apoi s-a hotarat sa construiasca cel mai frumos mormant din lume, un adevarat templu al iubirii lui pentru Mumtaz, Taj Mahal-ul.

Taj Mahal este construit in intregime din marmura alba iar frumusetea sa este mai presus de orice descriere in cuvinte, mai ales la rasit si apus. De asemenea, monumentul pare ca straluceste atunci cand este luna plina. In diminetile in care se lasa ceata, turistii pot fi martorii unei privelisti uimitoare.
Constructia monumentului a durat 22 de ani si la ridicarea sa au lucrat 20.000 de muncitori. Edificiul a fost finalizat in anul 1648 avand un cost de 32 de milioane de rupii. Documentele constructiei care au supravietuit timpului arata ca arhitectul a fost Ustad Isa, un renumit arhitect iranian. Aceste documente contin numele celor angajati si inventarul materialelor folosite la constructie, dar si originea lor. Au fost angajati mesteri foarte buni din Delhi, Qannauj, Lahore, si Multan. Pentru alte sarcini foarte calificate au fost angajati mesteri in Bagdad, Shiraz si Bukhara.
Taj Mahal este un simbol al dragostei eterne ce fascineaza privitorul in peisajul roscat din jur. Acest monument impresionant era descris de Rabindranath Tagore ca o lacrima pe obrazul timpului. De o frumusete uluitoare, Taj Mahal se numara cu siguranta printe cele mai importante obiective turistice din lume!

Sfîrșitul lumii

2011-04-16T07:26:00.000-07:00

Una dintre profeţiile cele mai vechi şi mai răspândite este cea despre sfârşitul lumii. Ca şi mitul Genezei şi cel al Potopului universal, sfârşitul lumii este considerat inevitabil, fie printr-o inundaţie globală, fie printr-un pârjol devastator, de fiecare dată omenirii oferindui-se însă şansa de a începe de la zero.
Apocalipsa biblică, al cărui autor este Ioan, se declară ca o profeţie despre sfârşitul lumii şi instalarea unei împărăţii noi. Ea promite viaţă veşnică celor care s-au mântuit. Există însă patru modalităţi principale de interpretare a acestei cărţi de către Biserica creştină: concepţia că Apocalipsa descrie evenimente din trecut, concepţia că se prezintă o vedere panoramică a istoriei până la a doua venire a lui Hristos, concepţia futuristă şi concepţia idealistă care susţine o descriere simbolică, poetică a evenimentelor.
Percepută ca o pedeapsă a zeilor sau a unui singur Dumnezeu, moartea omenirii este reluată de mitologiile egipteană, greacă, babiloniană, chineză, amerindiană, ale popoarelor nordice. Găsind multiple similitudini între mitologiile Greciei şi ale Japoniei, cercetătorii consideră că ele sunt explicabile prin existenţa unei ,,memorii universale", transmise de către omenirea originară rarilor supravieţuitori care s-au stabilit ulterior în diferite colţuri ale planetei.
Sfârşitul lumii nu ar însemna neapărat sfârşitul vieţii sau al Pământului. Tot mai mult se consideră că este vorba despre un sfârşit relativ, al unui mare ciclu evolutiv, care va semnifica un nou început. În acest context, se impune analiza unei date care figurează în calendarul poporului Maya ca un final - 21 decembrie 2012, ziua solstițiului de iarnă. Cum rămâne atunci cu maleficul an 2000, care nu s-a adeverit a fi ultimul, după cum anunţau profetic unii? Ar exista o legătură între aceste două date, dacă am ţine seama de faptul că 21 decembrie 1999 este o zi care marchează în calendarul Maya începutul ciclului de 13 ani, care, alăturat celui de 5125 de ani, formează un ciclu integral în istoria omenirii. Acest ciclu se va încheia la 21 decembrie 2012, fără a se preciza însă ce fel de catastrofă va pune capăt acestei epoci din viaţa omenirii. Poate că se va produce iversiunea polilor magnetici ai Pământului, stabilită de unii pentru 2012 (acest fenomen s-ar produce o dată la 5000 de ani).
În ce priveşte într-adevăr sfârşitul sfârşiturilor, am avea teoretic încă jumătate de viaţă înaintea noastră - circa 5 mlrd de ani, exact atât cât va exista sistemul solar, practic însă este posibil un cataclism cosmic sau terestru (nuclear) de proporţii, care ar şterge orice urmâ de viaţă pe Terra.

Magia cifrelor

2011-04-10T07:25:00.000-07:00

Superstiţiile sunt deseori legate de cifre, distribuite în magice şi nefaste. De exemplu, 7 este considerată cifră sacră, iar 13 - malefică. În Antichitate însă, atât 7, cât şi 13 (de asemenea 3 şi 9) se bucurau de o deosebită trecere. Numerele impare erau considerate ca având o putere magică. Graţiile sunt 3, ca şi Sfânta Treime (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh), păcatele şi cerurile - 7, zilele săptămânii - 7, muzele - 9, divinitățile supreme din civilizația maya - 13.
Pitagora, părintele matematicii, şi Hipocrat, părintele medicinei, le atribuiau de asemenea numerelor neperechi o putere miraculoasă: copilul se naşte la 9 luni (sau la 7), a şaptea zi este decisivâ în evoluţia unei boli grave etc. Apostolii au fost însă 12 (ce-i drept, cu Hristos, 13), lunile anului şi zodiile - tot 12, ceea ce i-a atribuit acestui număr un statut analogic cu cel al numerelor sfinte. Oricum, cifra 13 este repudiată, fără a se şti de ce. O explicaţie în acest sens ne este oferită de D. Brown în romanul ,,Codul lui da Vinci": în ziua de 13 (într-o vineri) a avut loc o crimă odioasă cu caracter religios.
În Mesopotamia, leagănul civilizaţiei din mileniile 4-5 î.e.n., cifre sacre erau 64, 32, 16, 8 - toate legate de cultul zeiţei Iştar-Venus. Aceste numere şi-au găsit ilustrarea între Eufrat şi Nil (palatul regelui Nabonid avea 64 de săli, cadavrele femeilor care însoţeau regina în sanctuarul funerar din Ur erau 64 etc), dar şi în alte regiuni orientale. Tabla de şah, care vine din Orientul persan, are de asemenea 64 de carouri albe şi negre, iar figurile sunt în număr de 32 (16 albe şi 16 negre). În Biblie, pe lângă primele zece cifre cu simboluri pozitive, sunt menţionate cifrele 12, 40, 70.
În Apocalipsă este scris numărul 666, numărul fiarei care aduce nimicire (în unele manuscrise apare numărul 616). Deoarece cifrele erau redate prin litere (1-9 prin primele litere ale alfabetului ebraic, multiplii lui 10 de la 10 la 90, prin următoarele nouă litere, iar sutele de la 100 la 400, prin cele patru litere rămase), s-a încercat identificarea acestui număr cu valorile numerice ale mai multor personalităţi, printre care împăraţii romani Caligula şi Nero. Numărul 15 n-a fost redat prin combinaţia dintre literele ,,yod" (10) şi ,,he" (5), deoarece acestea sunt consoane ale lui Yah, numele prescurtat al Dumnezeului - Yahve, ci a fost considerat ca 9 + 6.

Marea explozie de la Tunguska

2011-04-07T05:09:00.000-07:00

Marea explozie de la Tunguska, din 1908, reprezintă una dintre cele mai mari enigme din secolul XX. La 30 iunie 1908, la ora 7:17, în Siberia Centrală, în apropiere de râul Tunguska, s-a produs o explozie atât de putermică, încât centrul seismografic din Irkutsk (900 km distanţă) a înregistrat oscilaţii de proporţiile unui cutremur de grad înalt. Explozia s-a produs în rezultatul impactului unui obiect cosmic cu solul.
Acest obiect uriaş fusese observat de pe câteva nave din Oceanul Indian: el descria pe cer o largă traiectorie, îndreptându-se către Asia. Ţăranii din nordul Indiei ob-servaseră de asemenea un ,,glob de foc", care a dispărut dincolo de Munţii Himalaya. Caravanele din deşertul Gobi şi nord-vestul Chinei au fost îngrozite de acest obiect strălucitor, iar locuitorii Siberiei Centrale nu doar au văzut ciudatul obiect ceresc, ci au auzit și un șuierat asurzitor.
Coliziunea a făcut să ţâşnească o uriaşă jerbă de foc, iar unda de şoc s-a propagat la distanţe de sute de kilometri. Şuvoiul fierbinte s-a revărsat peste taiga, arzând vârfurile copacilor şi producând incendii de proporţii. Victimele nu au fost numeroase, deoarece regiunea este izolată şi aproape nelocuită. Undele provocate de explozie s-au înregistrat în mai multe oraşe europene, aflate la distanţe foarte mari. Un fenomen neobişnuit - masivi ,,nori de argint", cu o luminiscenţă ciudată a fost înregistrat din Siberia până în Peninsula Scandinavă. Luminozitatea nocturnă s-a manifestat vreme de câteva săptămâni. Excepţionala forţâ a exploziei a fost reconfirmată prin înregistrările barografice din lumea întreagă, care au stabilit că undele de aer au înconjurat de două ori planeta.
Ce obiect cosmic a lovit Pământul, nu se ştie nici în prezent. Ipoteza unui meteorit nu a fost confirmată: meteoritul nu are o formă cilindrică, după cum descriau obiectul martorii, şi nu provoacă nori de fum şi flacără bifurcată; nu s-a găsit nici craterul unde a căzut presupusul meteorit gigantic. Expediţiile nu au reuşit să detecteze nici urme de metal, deşi unii crescători de reni declaraseră că au găsit bucăţi de metal, de culoare argintie, mai mari decât o lamă de cuţit. E drept că cercetârile erau îngreunate de solul mocirlos amestecat cu turbă. După 1930, a fost emisă o altă ipoteză: obiectul cosmic era o cometă alcătuită din corpuri gazoase, care nu poate lăsa urme metalice. Lipsa craterului şi a fragmentelor meteoritice nu este însă suficientă pentru a putea vorbi despre o cometă. Explozia bombei atomice de la Hiroshima, în 1945, a servit la formularea versiunii unei bombe nucleare. Aspectele peisajului după ambele evenimente erau asemănătoare: mulţi copaci din apropierea centrului exploziei au fost des-frunziţi şi jupuiţi de coajă, dar au rămas în picioare, în timp ce alţii au fost doborâţi la pământ. Norul negru deasupra platoului siberian putea să fi avut forma unei uriaşe ciuperci, formate după explozia bombei atomice. Suprafaţa distrusă în Siberia este de aproximativ 40 de ori mai mare decât cea devastată în jurul oraşului nipon. Cine ar fi putut fi creatorii unei astfel de bombe în 1908? Doar extratereştrii. Poate că nici nu a fost explozia unei bombe, ci a unei nave spaţiale care a suferit un accident şi a explodat, în urma unei defecţiuni la motoarele acţionate cu combustibili nucleari: nici un corp cosmic natural nu face o curbă de circa 600 de km şi nici nu provoacă distrugeri pe o suprafaţă oval-triunghiulară. Aceste versiuni fantastice au găsit tot atâţi partizani entuziaşti câţi adversari înverşunaţi.
Cercetările ulterioare au determinat că arderile copacilor de la Tunguska au fost provocate de radiaţii, iar în centrul ,,ceaunului" format după explozie radioactivitatea era de 2 ori mai ridicată decât la o distanţă de 30 km în jur. Analiza inelelor copacilor din zonă a arătat că în cele din 1908 existau urme de cesiu 137 radioactiv. Totodată, s-au găsit urme de silicaţi şi microglobule de nichel, ce ar fi în favoarea naturii meteoritice a fenomenului. în ambele cazuri, cantităţile erau prea neînsemnate pentru a deveni esenţiale în formularea unei sau altei ipoteze.
Cea mai recentă teorie se referă la impactul unui corp de antimaterie sau al unei găuri negre. Antimateria se anihilează la contactul cu materia, eliberând cantităţi uriaşe de energie: un obiect cosmic cu această compoziţie va dispărea după o coliziune cu Pământul. O microgaură neagră, de mărimea unei fracţiuni de milimetru, dar cântărind miliarde de tone, nu lasă nici o urmă: ea ar fi putut străbate planeta noastră ca un proiectil, ieşind pe partea cealaltă înapoi în cosmos. Martorii au vorbit însă despre un obiect uriaş cu o formă cilindrică, strălucind mai tare ca Soarele, deci ipoteza găurii negre este infirmată. În plus, s-a calculat că obiectul cosmic avea o viteză finală de aproximativ 10.000 km/h: imaginea şi zgomotul asurzitor au fost simultane. O gaură neagră ar fi avut o viteză cu mult mai mare, iar dacă ar fi străpuns globul, ar fi ieşit undeva în Oceanul Pacific, declanşând încă o explozie puternică, care n-a fost însă înregistrată.

Crop Circles - mesajul misterios

2011-04-03T04:59:00.000-07:00

Semnele misterioase care apar în decursul unei nopți în cîmpurile cerealiere, ,,crop circles", sunt considerate de unii semne ezoterice prin care ne sunt transmise nişte mesaje, iar de alţii - fenomene meteorologice, deşi deocamdată inexplicabile.
,,Crop circles" au fost întâlnite în secolul al XVII-lea, dar fenomenul a reapărut după cel de-al Doilea Război Mondial (de altfel, ca şi OZN-urile), devenind tot mai frecvent în ultimii ani. Aceste semne circulare, de la desene simple la simboluri geometrice complexe, au fost atestate în toate ţările lumii în care se cultivă cereale, chiar şi pe suprafeţele înzăpezite ale munţilor Himalaya. Cel mai des însă ele apar în sudul Angliei (400 în 1991), iar 95% - într-o rază de 65 km de la Stonehenge, mare templu megalitic. Şi mai straniu, ,,crop circles" au apărut pe unele terenuri militare interzise, cum ar fi câmpia Salisbury, tot în Anglia. Tulpinile cerealelor sunt îndoite la nivelul primului nod de la sol şi culcate la pământ în forma unei spirale perfecte, iar analizele biologice au constatat o deshidratare a acestei părţi a plantei.
Niciodată nu s-au descoperit urme umane sau de maşini, în plus, conform rarelor mărturii (totdeauna fenomenul are loc noaptea, în decursul câtorva minute), apare un bulgăre strălucitor de lumină şi un vârtej care culcă cerealele la pământ, însoţit de un zgomot. Într-un caz, pe raza cercului a fost găsită o pasăre moartă al cărei corp explodase, de parcă ar fi fost coaptă într-un cuptor cu microunde; în altul - arici uscaţi, ceea ce denotă temperaturi foarte mari, pe durata a câteva secunde.
S-a crezut că ,,crop circles" erau urmele aterizării unei nave, poate extraterestre; s-a emis ipoteza unor tiruri militare experimentale produse de o armă laser cu microunde, pilotate de un computer. Versiunea unor mesaje importante care trebuie decodificate, primite din Cosmos, nu este nici demonstrată, nici exclusă deocamdată. Dar cine şi ce vrea să ne comunice, rămâne o enigmă. ,,Crop circle" din august 2004 de la Silbury Hill, Anglia, seamână cu un cadran al calenda-rului maya, care cuprinde date, la început în număr de cicluri prin 4 pătrate întunecate, pe urmă şi alte măsurări ale timpului. Pare incredibilă ipoteza că aceste ,,crop circles" au fost create de pute-rea spiritului - a gândirii maya - pentru a ne transmite informaţii preţioase, pe care deocamdată nu ştim să le descifrăm.

Hypatia din Alexandria

2011-03-05T07:04:00.000-08:00

Prima femeie din istorie, a cărei aplecare către științe a făcut ca numele său și realizările sale în materie de matematică, filozofie și astronomie să străbată veacurile până la noi a fost Hypatia din Alexandria (370 – d.415), care a încurajat folosirea logicii și a matematicii pentru combaterea misticismului iar mesajul său trans-milenar, valabil și în actualitate este următorul: ”Este mai bine să gândești greșit decât să nu gândești deloc”. A fost torturată și ucisă de un grup de creștini copți sub acuzația producerii unor tulburări religioase în oraș.
Hypatia a fost fiica lui Theon, care i-a fost tată și profesor, ultimul matematician cunoscut asociat cu Muzeul din Alexandria. Dacă s-a sugerat că ea a studiat atât la Atena, cât și în Italia, alți cercetători nu au găsit dovezi că ea ar fi părăsit vreodată Alexandria. Ea a devenit conducătoarea Școlii Platoniste din Alexandria către anul 400. Conform Enciclopediei bizantine Suda, din secolul al X-lea, Hypatia a activat ca profesoară de filozofie, învățându-i pe studioșii atât creștini, cât și străini, filozofia lui Platon și a lui Aristotel. Deși Hypatia probabil nu s-a creștinat, ea a câștigat respectul multor creștini, mulți autori creștini menționând-o ca fiind un simbol al virtuții. Ea nu a fost căsătorită niciodată și nici nu a avut copii, deși în Suda ea apare ca fiind soția filozofului Isidor.
În domeniul astronomiei ii este atribuită invenția astrolabului (în realitate este vorba de perfecționarea unuia, pentru că primele asemenea aparate datau deja de un secol), un instrument de măsurare a poziției aștrilor și dimensiunii lor deasupra orizontului. De asemenea, printre lucrările sale ”Canonul Astronomic” ar putea fi o nouă ediție ale Tablelor de Mână ale lui Ptolemeu, celebrul filozof și geograf grec, care a cartografiat cerul emisferei nordice, transmițându-ne figurile celor 48 de constelații antice. Hypatia a cartografiat la rândul ei o serie de corpuri cerești și pare să fie de asemenea inventatoarea hidrometrului, utilizat pentru determinarea densității și gravitației lichidelor.
Muza a numeroși artiști, în istorie, precum Raphael și Mitchell, numele și viața Hypatiei au fost de curând portretizate într-un film de marcă – Agora, în interpretarea excelentă a actriței Rachel Weisz.

Cine a fost primul, oul sau găina?

2011-02-26T11:48:00.000-08:00

Celebra dilemă cu întâietatea oului sau a găinii a fost rezolvată de cercetătorii de la Universităţile Warwick şi Sheffield. Iar răspunsul este ... găina!
Pentru această descoperire ei au studiat modul de formare a cojii de ou împreună cu toate componentele sale, utilizând supercomputerul HECToR, unul din cele mai performante din UK, împreună cu softul și expertiza celor de la Numerical Algorithms Group. În urma cercetărilor s-a descoperit că proteina ovocledidin-17 (OC-17) joacă un rol esențial în formarea cojii și folosește la transformarea carbonatului de calciu în cristale de calcit, acționând ca un catalizator în creșterea rapidă a cojii de ou. Fără această proteină oul nu s-ar putea forma. Iar cum proteina OC-17 se poate găsi doar în ovarele găinii, se poate deduce destul de simplu că găina a fost înaintea oului.
Cercetătorii cred că o astfel de analiză a modului cum se produce cristalizarea în natură poate să ajute în înțelegerea cât mai bună a modului cum trebuie realizată și controlată cristalizarea artificială.

Pantofii minune

2011-02-19T10:13:00.000-08:00

Oamenii de ştiinţă americani au creat recent nişte pantofi capabili să distrugă bacteriile şi să elimine astfel mirosurile neplăcute. Dispozitivele, numite „SteriShoes”, ucid organismele microscopice cu ajutorul razelor ultraviolete, notează Daily Mail.
Razele UV sunt folosite adesea în spitale, cabinete stomatologice sau bazine de înot datorită proprietăţilor dezinfectante, însă nu au mai fost utilizate niciodată până acum pentru îndepărtarea mirosurilor urâte din încălţăminte. Aparatul creat de compania americană Shoe Care Innovations trebuie introdus într-un pantof, iar apoi trebuie apăsat butonul din spate pentru a fi pus în funcţiune. El are nevoie de numai 45 de minute pentru a distruge 99,9 la sută dintre bacterii.
„Aceşti pantofi sunt recomandaţi de doctori deoarece reprezintă o metodă de a scăpa de bacterii, de mirosul neplăcut şi de riscul de infectare a picioarelor, fără a fi necesară utilizarea unor produse chimice, care pot avea efecte adverse”, a declarat Rainer Kuehling, din partea Shoe Care Innovations.
Pantofii SteriShoe pot fi cumpăraţi doar în pereche, pentru suma de 130 de dolari.

Petele solare

2011-02-12T04:22:00.000-08:00

Dintre toate fenomenele solare, petele par a fi cel mai remarcabil mod de activitate solară. Acestea sunt ușor de pus în evidență și au fost observate din timpuri străvechi . O pată solară este o formațiune de culoare întunecată care apare printre granulele fotosferice . La început ea apare ca un por care se dezvoltă și poate să dureze câteva săptamâni.
Culoarea închisa a petei se datorează faptului că există un efect de contrast între stralucirea normală a fotosferei și strălucirea petelor care au o temperatură mai scăzută (aproximativ 4230 grade Celsius). Dimensiunile, aspectul și poziția petelor solare sunt variabile în timp. O pată obișnuită are diametrul de circa 7.000-15.000 km, dar uneori pot ajunge la până la 50.000 km, iar în cazuri excepționale pot avea diametre mult mai mari (cea mai mare pată a fost observată în 1947, ea având diametrul de 230.000 km ). Pentru a le putea vedea cu ochiul liber (cu măsurile de protecție corespunzatoare) diametrul lor trebuie să fie de cel puțin 40.000 km - probabil că despre astfel de pete se vorbește în cronicile medievale. Pentru comparație să menționam că diametrul Pamântului este de 12.740 km!
Din observarea petelor solare s-a constatat ca Soarele se roteste în jurul unei axe care trece prin centrul său. Sensul acestei rotații, văzută de pe Pamânt, este de la stânga la dreapta observatorului, adică de la est spre vest. Totodata s-a determinat că viteza de rotație scade de la ecuator spre poli, astfel încât perioada de rotație este de 27 de zile la ecuator , respectiv de 34 de zile la poli.
Din studii statistice s-a constatat că activitatea petelor solare, adică numarul lor și suprafața ocupată de ele variază ciclic, cu o perioadă de 11 ani - 1979 a fost un an cu activitate maximă, în 7 ani scade la minim, după care în 4 ani s-a atins iar un maxim în anul 1990). Această periodicitate se numeste ciclul activității solare și este foarte importantă deoarece odată cu variația petelor solare au loc și alte variații în modul de manifestare a activitații solare. Anul 1998 este un an în care activitatea solară se intensifică, îndreptându-ne către un maxim care a atins în anul 2001.
Măsuratorile spectroscopice au arătat că în petele solare exista un câmp magnetic de circa 9.000 de ori mai intens decât cel al Pamântului. Petele solare se comportă ca polii unui imens magnet având polaritați opuse.

Istoria varzei murate

2011-01-21T06:36:00.000-08:00

Varza murată este un aliment de bază al postului și al iernii, consumată așa proaspăt sau transformată în sarmale, garnituri, plăcinte sau rulade. Asezonată din belșug cu paprică, chimion și mărar,în perioadele lungi de iarnă, varza ne salvează de insuficiența de vitamine.
Construirea Marelui zid chinezesc (un șarpe din piatră desfașurat pe 1,5 mii de mile de-a curmezișul Asiei) a fost posibilă și datorită varzei murate, un aliment de bază în hrana sclavilor. Medicii chinezi recomandau ca muncitorii să fie hrăniți zilnic cu varză.
Varza pusă la murat, împreună cu mărar, leuștean, semințe de chimen și fructe de ienupar, dar și cu puțin orez și soia.
În urmă cu o mie de ani, din China rețeta a fost preluată de popoarele din Rusia, care aveau experiența în domeniu, punînd la murat ierburi salbatice.
Mai simandicoși, europenii au rămas cîtva timp în expectativă, jenați mai ales de mirosul murăturii, dar au capitulat în cele din urmă, apreciind-o la justa valoare. Un căpitan al flotei britanice, pe numele său James Cook, a introdus varza murată în meniul marinarilor de cursă lungă, salvandu-i astfel de avitaminoză.

Nanotehnologia – era viitorului

2011-01-18T06:46:00.000-08:00

Nanomașini, nanoclădiri, nanoorgane, într-un cuvînt nanotehnologii. Aceste microdispozitive, formate din parți mobile de marimea a numai cîtorva atomi, se construiesc deja.
Elementul de compunere "nano" ("pitic") face referință la termenul "nanometru", utilizat pentru desemnarea unui atom și care constutuie a miliarda parte a unui metru. Pentru a vedea un "nano" ne trebuie un microscop electronic: cum altfel să vezi un corp cu diametru căt a milioana parte dintr-un milimetru?
Nanomașinele sunt asamblate atom cu atom, folosindu-se softuri performante și microscoape STM. Minusculile dispozitive, majoritatea facute din silicon, au un potențial uriaș: micromașinile pot prelua functii ale organismului uman – curăță sîngele, produce insulina necesară, transmite semnalele creierului etc.
Realizarea acestor proiecte nu ține de domeniul fantasticului, ci de un viitor apropiat. Nanotehnologia permite crearea meterialelor "intelegente", care reacționează la solicitarile din exterior și chiar se autodistrug la sfrșitul perioadei lor de viață.
Un astfel de material cu memorie este nitinolul – un aliaj cu nichel, titan și alte elemente chimice. Nitinolul are proprietatea de a reveni la forma și dimensiunle inițiale ale obiectului. El este deja folosit la constructia unor parți ale avioanelor, din el se fabrica proteze dentare și rame pentru ochelari. A fost utilizat la reconstrucția Bisericii "Sf. Francis din Assisi", Italia, pentru a o proteja de efectele unui viitor cutremur (a fost distrusă de cutremurul din 1997).

Migrarea forțată

2011-01-06T02:59:00.000-08:00

Cel puțin un miliard de persoane ar putea migra pîna în 2050, ca urmare a încălzirii climei care va determina intensificarea conflictelor și catastrofelor naturale actuale și va genera altele noi, avertizează un raport al unei organizații umanitare britanice, citate de AFP.
În raportul intitulat "Mareea umană: veritabila criză a migrației", organizația Christian Aid avertizează asupra ritmului "de accelerare a dislocării populației în secolul al 21-lea".
"Numarul persoanelor care și-au pierdut locuințele din cauza conflictelor, catastrofelor naturale și marilor proiecte de dezvoltare (mine, baraje, etc.) este deja foarte mare (163 de milioane, potrivit estimărilor acestei organizații)", se arată în document. "Pe viitor, modificările climei vor determina majorarea (acestui numar)", continuă Christian Aid, cerînd o "acțiune urgentă" a comunității internaționale.
Organizația estimează că "potrivit ritmului actual, un miliard de persoane vor fi nevoite să-și părăsească locuințele pînă în 2050", precizînd că încălzirea climei va intensifica factorii actuali ai migrației forțate și va accelera criza migratorie emergentă.
Potrivit Christian Aid, 645 de milioane de persoane urmează să migreze ca urmare a marilor proiecte, 250 de milioane din cauza fenomenelor legate de schimbarea climei (inundații, secetă, foamete) și 50 de milioane din cauza conflictelor și încălcărilor drepturilor omului.
Citînd informații nepublicate înca ale Grupului interguvernamental de experți privind evoluția climei (GIEC), raportul subliniază că pînă în 2080, între 1,1 și 3,2 miliarde de persoane vor fi private de resurse de apă și între 200 și 600 de milioane vor suferi de foame. În fiecare an, între două și șapte milioane de persoane vor fi afectate de creșterea nivelului oceanelor.
"Credem că migrarea forțată este de acum o amenințarea care va afecta populațiile sărace din țarile în curs de dezvoltare", a declarat John Davison, unul dintre autorii raportului.
Vaste deplasări de persoane "vor alimenta conflictele existente, generînd unele noi în cele mai sărace regiuni ale lumii care dispun de resurse reduse", precizează raportul.
Raportul numește trei țări care sunt în special vizate de fenomenul deplasării intnse a populației: Columbia, Mali și Birmania.

Cele mai poluante complexe industriale din lume

2010-12-16T04:15:00.000-08:00

“Blacksmith Institute”, o organizație care luptă pentru protejarea mediului, a dat publicitații topul celor mai poluante complexe industriale din lume.
Lăsând deoparte centrala nucleară de la Cernobîl, a cărei explozie a afectat circa 5,5 milioane de oameni, cele doua unitați din Rusia și combinatul chimic azer de la Sumgayit influențează negativ viețile a peste 700.000 de persoane.
Mina de carbune de la Linfen și combinatul de prelucrare a plumbului de la Tianjin ocupă locurile doi și, respectiv, trei în topul poluării, cu peste trei milioane de persoane afectate. De altfel, în acest an, China a fost desemnată cea mai poluantă țară de pe Glob.
Nici o unitate industrială din SUA nu apare pe lista întocmită de organizația Blacksmith, deși SUA este a doua în topul celor mai poluante state, după China.
Astfel cele mai poluante unitați industriale de pe Glob sunt:
1. Sumgayit, Azerbadjan
2. Linfen, China
3. Tianjin, China
4. Sukinda, India
5. Vapi, India
6. La Oroya, Peru
7. Dzerzhinsk, Rusia
8. Norilsk, Rusia
9. Cernobal, Ucraina
10. Kabwe, Zambia

Insulele Maldive - paradisul pe pămînt

2010-12-03T12:27:00.000-08:00

Cea mai strălucitoare perlă a Oceanului Indian, situată la nivelul Ecuatorului, la Sud- Vest de Sri Lanka, este un arhipelag format din 26 recifuri de corali. Are propria istorie, limbă, cultură şi tradiţii, dar a fost influenţată şi de cultura britanică, arabă, indiană şi din Sri Lanka.
Soare, nisip, mare, lagune enorme de diverse adâncimi, infinite nuanţe de albastru şi turcoaz, grădini subacvatice de corali multicolori: o combinaţie naturală perfectă, care face din Insulele Maldive locul cel mai potrivit pentru o vacanţă de excepţie. Cele 1.190 de insule de coral au ca bază formaţiuni stâncoase, formate acum aproximativ 60 milioane de ani. Cea mai mare dintre insule este Fua Mulaku, situată în atolul Gnaviyani din sudul arhipelagului. Clima Maldivelor este musonică. Atractii turistice: Insulele Maldive sunt alcătuite din aproximativ 1200 atoluri – recifuri în formă de inel – din care doar 4% reprezintă suprafaţă terestră.
Denumite şi “Paradisul pe Pământ”, ademenesc turiştii prin palmierii care se întind spre mare, plajele cu nisip alb, lagunele albastre cristaline, multitudinea de vietăţi acvatice şi vegetaţia tropicală. Insulele Maldive, cu adevăratele comori naturale, atrag vizitatorii în principal prin diversitatea colorată a vieţii acvatice şi sunt garanţia unui sejur exclusiv, cu hoteluri de lux, cu servicii de înaltă calitate şi ambianţă tropicală. Maldive este un paradis pentru aventurieri şi iubitorii sporturilor. Toate staţiunile din insule oferă facilităţi pentru ski pe apă, jetskiing, surf, snorkeling, navigaţie sau baschet şi volei de plajă. Male, situată pe Atolul Male de Nord, Kaafu Atoll, este capitala insulelor Maldive. Centru al turismului din Maldive, Nord-Male are cel mai mare numar de sta tiuni. Este situat foarte aproape de aeroport. Se pot vizita Muzeul Naţional şi Parcul Sultan, situat în apropierea muzeului, Hukuru Miski, o veche moschee, Moscheea Vinerea Mare, clubul Babuna. Pentru shopping există Singapore Bazaar, cu produse locale, tradiţionale, dar şi de import.

Apa îmbuteliată contribuie la creșterea poluării

2010-10-31T06:47:00.000-07:00

Inocenta apa plată sau minerală contribuie la creșterea poluării, susțin organizațiile ecologiste din Statele Unite. Și aceasta doar pentru că este "închisă" în cunoscutele sticle de plastic. Avertismentul a fost lansat, din nou, la Stockholm la începutul "Săptamanii mondiale a apei".
Americanii sunt cei mai mari consumatori din lume de apa îmbuteliată, în jur de 15 miliarde de litri anual și potrivit Beverage Marketing Corporation, consumul crește an de an. În 2006 creșterea a fost de 9,7%. Numai pentru a produce ambalajul pentru aceste cantități uriașe, spun ecologistii americani, se consumă 1, 5 milioane de barili de petrol anual.
La aceasta se adaugă energia consumată pentru transport, o mare parte din această apa fiind adusă din Franța, Italia sau insulele Fidji.
În cadrul campaniei "Think Outside the Bottle", organizațiile ecologistie încearcă să-i reobișnuiască pe americani cu consumul apei potabile de la robinet.
A fost considerat un mare pas înainte faptul că compania Pepsi a fost obligată, în anul 2007, să precizeze pe sticlele de Aquafina, ca apa provine de fapt de la robinet. Un alt punct forte al campaniei sunt costurile pentru o familie.
Statisticile făcute de New York Times arată ca apa îmbuteliată costă 1 400 de dolari anual, spre deosebire de cea consumată de la robinet al carei preț total nu depășește un dolar.
Răspunsul producătorilor din Asociatia internațională a apei îmbuteliate a fost doar că aceasta reprezintă o mica parte din produsele ambalate în plastic.

Calendarul Mayaș - cel mai exact calendar din istoria civilizației antice

2010-09-02T02:54:00.000-07:00

Conceptul de calendar mayaș în sine este unul complex, deoarece nu există doar unul, ci trei astfel de calendare. Primul dintre ele este calendarul religios, care are nevoie de 260 de zile pentru a completa un ciclu religios. Cel de-al doilea este cel solar, care are 365 de zile, numit Haab. Echivalentul a ceea ce cunoștem noi în prezent a fi un an, însemna la mayași echivalentul unui Tun, 20 de Tun înseamnă un Katun, 20 de katun este echivalentul unui Baktun (aproape 400 de ani), iar 13 Baktun înseamnă Marele Ciclu de 1 872 000 zile sau 5 200 de Tun, adică 5 125 de ani.
Primele două calendare erau folosite pentru a prezice influențe care puteau schimba destinul, preziceri personale sau evenimente apropiate. Însă nici unul dintre ele nu conține teribila sentință care dă naștere unor dezbateri din ce în ce mai aprinse, pe masura ce momentul se apropie. Toate acestea sunt prevăzute de un al treilea sistem, cel numit "Calendarul cel lung."
Calendarul gregorian, pe care îl folosim în prezent, a fost întrodus în Europa în 1582. Conform acestuia, Pămantul face o orbita completă în 365,25 de zile, cu o eroare de 0.0003 %, o măsurătoare destul de exactă, avînd în vedere că a avut loc în urmă cu 400 de ani. Calenadrul mayaș este derivat din cel al predecesorilor lor, olmecii, a căror cultură datează cu 3000 de ani mai devreme. Aceștia, fără a avea la îndemană instrumentele secolului XVI european, au reușit să aproximeze un an în 365,2420, deci cu o eroare de 0.0002 %, o măsurătoare mult mai precisă și, mai ales, facuta mult mai devreme.
Oamenii de știință au încercat să coreleze sistemul de numerotare al calendarului mayaș cu calendarul gregorian, încă de la începutul acestui secol. Aceasta corelație, cunoscută sub denumirea de corelația GMT, a fost finalizată în 1950. Astfel, începutul Marelui Ciclu sau ziua 0.0.0.0.0. îi corespunde datei de 11 august 3114 Î.Cr. și se termină în 13.0.0.0.0 sau 21 decembrie 2012. De-a lungul decadelor ce au urmat, multe dezbateri s-au focusat pe găsirea corelației exacte dintre cele doua calendare. Majoritatea cercetatorilor din domeniu sunt de acord însă că această echivalare este cît se poate de exactă, ceea ce înseamnă că într-adevar, sfîrșitul calendarului maya corespunde datei de 21 decembrie 2012.
În 21 decembrie, în timpul solstițiului de iarnă, o conjunctură planetară mai puțin obișnuită va avea loc: Pămaîtul se va alinia cu Soarele, care se va afla în mijlocul ecuatorului galaxiei Caii Lactee, alcătuind ceea ce vechii maya numeau "Copacul sfînt". Ciudata aliniere nu va fi bruscă, ci este pregatită de cîteva mii de ani, pentru a avea loc în data de 21 decembrie 2012, la ora 11:11 a.m. GMT. Conform credinței maya, centrul galaxiei este uterul cosmic: locul morții, al transformării, al regenerării și al renașterii. Acest moment marchează finalul calendarului.

O nouă abordare a viselor

2010-08-29T10:00:00.000-07:00

Oamenii de ştiinţă susţin că visele ne permit să găsim răspunsul problemelor din viaţa de zi cu zi în timp ce dormim.
Chiar dacă nu toate persoanele sunt capabile să-şi amintească visele, adevărul este că toţi avem vise atunci când dormim, nu există noapte fără vise.
Oamenii de ştiinţă se tot întreabă care este rolul acestui fenomen, şi se pare că a fost “rezolvat” în cele din urmă misterul: visul este ca o gândire, dar o gândire diferită de cea pe care o avem când nu dormim. În cazul în care psihologul Deirdre Barrett de la Universitatea Harvard se află pe drumul cel bun cu aceste dezvăluiri, putem rezolva într-adevăr probleme în timpul somnului.
De ce visam? Care este rolul acestui fenomen? Nu doar oamenii de ştiinţă ci întreagă omenire a încercat să răspundă acestor întrebări de la începutul timpului. Unele persoane cred că prin vise se pot avea contacte cu spirite, altele cred că visele reflectă traume fizice sau psihice pe care nu suntem capabili să le exprimăm în mod conştient.
Iată că există o nouă abordare a acestui fenomen. Într-un articol scris pentru revista online LiveScience, Rachael Rettner explică că funcţia somnului este să ne ajute în rezolvarea problemelor. În cazul în care ar fi adevărat, natura ne-a oferit un mecanism pentru a rezolva enigme din viaţa noastră.
Studiul realizat de Deirdre Barret porneşte de la premisa că visele sunt întotdeauna foarte vizuale şi conţin un subiect de cele mai multe ori ilogic.
Barrett este de părere că visul este de fapt un alt mod de gândire, unul care are loc într-o stare uşor diferită faţă de aceea pe care o avem când suntem treji. Chiar dacă visăm, continuăm să încercam rezolvarea problemelor pe care le avem de zi cu zi.
Trebuie să ţinem cont şi de drumul urmat de om pe parcursul evoluţiei sale. Este foarte puţin probabil ca un mecanism care nu ar oferi niciun avantaj să fie susţinut timp de milioane de ani, visele nu ar trebui să fie o excepţie în această regulă.
Barrett a realizat experimente specifice, concepute pentru a testa teoriile sale.
Într-unul, a cerut unui grup de studenţi voluntari să aleagă o problemă şi să încerce s-o rezolve în timpul somnului. Problemele nu au fost ştiinţifice, ci unele simple, dar voluntarii nu ştiau răspunsul. Se axau pe problemă în fiecare seară înainte de culcare, şi după câteva săptămâni, aproximativ unul din patru a avut un vis care conţinea răspunsul.
Barrett, în timpul experimentelor sale, a constatat că ar putea fi abordat aproape orice tip de probleme, de la ghicitori matematice până la probleme legate de artă. Dar aproape mereu, cea ce mereu se putea rezolva în vise erau problemele care obligau persoanele să vizualizeze ceva în mintea lor, aşa cum se întâmplă când un inventor îşi imaginează noua sa creaţie.

DIONYSOS - zeul care “s-a născut de doua ori”

2010-08-23T02:19:00.000-07:00

DIONYSOS – în mitologia greacă, zeul vinului și al viței de vie, denumit la romani și Bacchus. Dionysos era una dintre cele mai importante divinitați cunoscute în vechime și al cărei cult era răspandit în întreaga lume.
El era fiul lui Zeus și al muritoarei Semele, fiica regelui Cadmus și a Harmoniei. Se spune că, îndemnata de Hera, Semele l-a rugat pe Zeus să i se arăte în toată forța și splendoarea sa zeiască. Zeus îi îndeplinește ruga: el i se înfațișeaă ca un nor de foc. Neputînd însa suporta strălucirea acestei priveliști, Semele cade fulgerată și naște, inainte de vreme. Zeus ia copilul și-l adăpostește în propia lui coapsă de unde, la termenul stabilit, se nște viu și nevatamat Dionysos (de aceea se spunea că, Dionysos era zeul care “s-a născut de doua ori”).
Ca să-și pună la adapost copilul de gelozia Herei, Zeus îl încredințează regelui Athamas și soției acestuia, Ino, ca să-l crească. În casa lor, Dionysos trăiește travestit în haine femeiești pentru a nu fi recunoscut. Hera îi dă totuși de urmă și, drept răzbunare le ia mințile lui Ino și Athamas. Atunci Zeus îl trimite pe Dionysos departe la Nysa, și-l dă în grija nimfelor de acolo să-l crească.
Cînd s-a facut mare Dionysos a început să cutreiere întreaga lume: Aegyptus, Syria, Phrygia, Thraciasi, în sfîrșit, India. Dionysos a coborat în infern ca să caute umbra mamei lui și să-i redea viața. Hades s-a învoit să i-o dea și Dinonysos a dus-o pe Semele cu sine in Olympus.
Cultul lui Dionysos era răspandit în întreaga lume veche. La serbarile date în cinstea lui (dionysia sau bacchanalia) participa toata lumea dar, mai ales, femeile. Atunci zeul era sărbatorit în cantece și dansuri, adesea cu caracter orgiastic. Dionysos era închipuit însotit de un cortegiu alcatuit din bacchante, sileni, satiri, etc.

Istoria tabacului

2010-06-26T04:50:00.000-07:00

Dupa cum stim cu totii, tutunul era complet necunoscut in Europa inainte de 1492, anul descoperirii Americii de catre Columb. Marinarii au vazut cum indienii fumau frunze uscate de tutun, infasurate in frunze de palmier sau bananier. Incet-incet, obiceiul a fost preluat si, pe vremea conchistadorilor, fumatul devenise ceva obisnuit. Interesant este faptul ca primele trabucuri, asa cum le cunoastem astazi, au fost facute in Spania, la inceputul secolului XVIII. Pe la 1790, productia de trabucuri a trecut Pirineii si au aparut primele mici manufacturi in Franta si Germania. Ulterior, olandezii au inceput sa produca renumitele lor trabucuri uscate, insa cu tutun provenit din coloniile din est (Java, Sumatra). In Anglia, gentlemen-ii fumau pipa!
Este aproape sigur ca cel care a introdus fumatul in Franta a fost ambasadorul acestei tari in Portugalia, Jean Nicot, cel care a dat si numele nicotinei.
Fumatul de trabucuri a devenit foarte popular in Anglia prin aportul nemijlocit al lui Edward VII, care a sustinut infiintarea unor cluburi dedicate fumatorilor, in care, pe langa “cigars”, se servea port si whisky. Toate astea spre marea suparare a maei sale, Queen Victoria.
In Cuba, trabucurile au inceput sa fie manufacturate pe la mijlocul secolui XVIII, Cuba find pe atunci colonie spaniola. Primul care a introdus banderola cu denumirea marcii a fost bancherul german stabilit in Cuba, Herman Upmann, in anul 1844. El a fost primul care a ambalat trabucurile in cutiile devenite celebre pe care la facea cadou clientilor importanti ai bancii sale: articole promotionale, deci!!! Marca H.Upmann este, si acum, una dintre cele mai renumite.
Printre marii amatori de trabucuri se numara Arnold Schwarzenegger, James Woods, Sharon Stone, Demi Moore, Jack Nicholson, Linda Evangelista.

Reconstrucția navei "Titanic"

2010-05-16T09:35:00.000-07:00

Reconstrucția navei "Titanic", scufundate în 1912, este considerată de unii o realitate ce ține de viitor. La sfîrșitul mileniului, cîteva companii se declarau dornice și capabile s-o realizaze. Și nu oricum, dar rămînînd întru totul fidele originalului. Alții consideră proiectul o utopie: transatlanticul va trebui să suporte o serie de modificări esențiale care îl vor schimba radical înfățișarea de altădată.
Printre acestea se numără lichidarea vastelor sufragerii cu tavane de 8 metri înălțime, lărgirea scărilor pentru evacuarea pasagerilor în caz de urgență (normele antiincendiare o impun), excluderea lemnului și utilizarea unor materiale neinflamabile, mărirea numărul șalupelor (48 în loc de 20), înlocuirea enormelor turbine cu vapori prin motoare discrete (normele antipoluare o necisită), instalarea cuvelor de stocare a deșeurilor și a conductelor de canalizare, a aparatelor de aer condițianat, a cablurilor de televiziune și telefonie (comfortul modern nu poate fi neglijat) etc., toate acestea soldîndu-se cu construcția unui nou vas. În plus, proiectul este grozav de costisitor, iar "noul Titanic" va deveni o navă de lux care îi va plimba pe turiștii bogați în croazieră în Caraibe. Comparat cu navele moderne, nu va mai avea nimic titanic.
Ieșit în larg în 1912, Titanicul își merită numele: era cel mai mare pachebot al vremii, cel mai lung, cel mai larg și cel mai greu. Astăzi însă cele 46.000 de tone ale lui și cei 268 de metri în lungime pălesc pe lîngă transatlanticele moderne, care au greutate de peste 100.000 de tone și lungime de o jumătete de kilometru. Acest proiect este nu doar irealizabil, ci și nedemn de legendă, comform multor oameni.

Erupțiile solare

2010-04-08T07:06:00.000-07:00

În timpul unei erupții solare o cantitate enormă de energie care se află în cromosfera și în coroana este eliberată dintr-o dată. Materia este proiectată în coroană și deoarece particulele sunt accelerate la viteze foarte mari (150.000 km/h) ele sunt expulzate în spațiul interplanetar, generând rafale ale vântului solar.
În vecinatatea Pamântului viteza particulelor care formează vântul solar este în medie de 350 km/s și crește în urma unei eruptii la 800 km/s. De asemenea, crește și concentrația lor, de la 5-10 particule/cm3 la 100 particule/cm3. Aceste perturbații afectează câmpul magnetic terestru, deformându-l. Particulele încarcate electric, care în mod normal sunt deviate de câmpul magnetic terestru, urmaresc liniile de câmp în regiunea polilor și pătrund în atmosfera încalzind-o, producând raze X și gaze ionizate.
Ca efecte putem menționa aurorele polare, perturbarea telecomunicațiilor, apariția unor supratensiuni pe liniile de transport ale energiei electrice care pot deteriora rețelele de distribuire a electricității; ca urmare a încalzirii produse atmosferei, aceasta se extinde, ceea ce constituie o piedică pentru sateliți, având ca efect scoaterea lor de pe orbită.
Observarea Soarelui a pus în evidență faptul că apariția protuberanțelor și a eruptiilor este strâns legată de prezenta petelor solare, întreaga activitate solară având deci un ciclu de 11 ani. Variațiile activitații solare afectează clima de pe Pamânt. Astfel, perioada 1645-1715, în care nu a fost înregistrata nici o pata solara corespunde cu anii cei mai friguroși ai "micii ere glaciare", o perioada în timpul căreia temperaturile au fost anormal de scăzute în Europa. Începând cu secolul XX Soarele este mai activ ceea ce a produs o creștere usoară a temperaturii medii a Pământului.