Nu trebuie să fie Crăciunul, ca să ne bucurăm de portocale. Dar parfumul lor ne
aduce liniște la chakre oricând. Prăjitura asta are gust de copilărie și de leneveală
din aia bună. Poate fi un început de portokalopita, din cea cu care vă îndopați până
la leșin în Grecia, mai puțin siropul. E o variantă mai pură și intensă, în care ne
concentrăm pe două direcții orbitoare, ca soarele de vară. Gălbenuș și portocală.

Ce ne trebuie

120 g zahăr
120 g făină albă
120 g unt moale
1/2 plic drojdie
2 ouă 
O portocală, coajă rasă și suc
Un praf de sare
O formă de tartă sau de prăjitură, cu fund detașabil 
Cuptor preîncălzit la 180 de grade

Cum procedăm

Se unge cu unt forma de cuptor. 
Se rade coaja de portocală și se stoarce sucul.
Se bat ouăle.
Se amestecă drojdia si făina.
Se amestecă untul si zahărul. Se integrează treptat ouăle, apoi coaja si sucul de
portocală. Se adaugă, în prafuri, făina cu drojdie.

Se toarnă compoziția, astfel încât să nu depășească 2 cm înălțime.

Se coace 15 – 20 minute. Se scoate din formă și se lasă la răcit. Merge perfect cu
un espresso, chiar și fără lapte. O să simțiți pe limbă ceva
ca un dans dintr-un film cu Fred Astaire, adică inefabilul întâlnirii dintre aciditatea
portocalei și crema fină a cafelei.

Iar o să fie cât de cât impecabil. Dar asta e! Atât s-a putut.

Ce ne trebe

240 g unt 80% la temperature camerei

240 g ciocolată niagră 75% zdrobită cu blîndețe

8 ouă separate

85 g cacao

100 g zahăr muscovado

100 g zahăr pudră

Un praf de sare

Cuptor încins la 200 de grade Celsius.

Formă de prăjitură sau forme de brioșe.

Cum se face

Ciocolata și untul se topesc la bain-marie. Se dau de pe foc și se amestecă și pudra de cacao. Se lasă la răcit

Gălbenușurile se amestecă în mixer cu zahărul muscovado cam 10 minute.

Albușurile se bat cu praf de sare. Se integrează treptat zahărul pudră pînă devin spumă fermă.

Gălbenușurile se adaugă treptat în ciocolată. Alternativ se mixează în ciocolată și 1/3 din albușuri, amestecând larg. Se toarnă în forma de cuptor 2/3 din compoziție și se coace maximum 40 de minute. Se lasă la răcit.

Se aduce din nou cuptorul la 200 de grade Celsius. Se toarnă compoziția rămasă peste prăjitură, ca o glazură. Se coace 10 minute și se lasă la răcit. Trebuie ajutată cu un cuțit, ca să se desprindă de pereții formei.

Vă recomand să testați, de altfel, toată colecția Nespresso Festive Gift of the Forest și accesoriile de sezon, cu designul Johannei Ortiz. Eu mi-am făcut un bullet proof cofee mare (espresso mixat cu ghee si unt de cocos) în travel-mug-ul Nespresso și am ieșit afară să gust prăjitura. Afară sunt copaci și aer curat, uneori, și îmi place să folosesc obiecte care au în spate o poveste corporatistă dar responsabilă, cum e cea începută de Nespresso și Nestle România la Voineasa și Parcul Național Cozia.

210 g făină

O linguriță scorțișoară

½ linguriță cardamom

½ linguriță nucșoară

1 linguriță praf de copt

180g zahăr brun

3 ouă

150 g unt la temperatura camerei

150 g granola, inclusiv fulgi de ovăz

130 g stafide bune

Sare Maldon

Încălzim cuptorul la 175 grade Celsius

Întindem hîrtie de copt într-o tavă.

Combinăm făina, praful de copt, nucșoara, scorțișoara, cardamomul.

Untul se bate cu zahărul, pînă devine cremos. Se adaugă ouăle, unul cîte unul. Apoi se integrează treptat compoziția de făină.

La final, se amestecă stafidele și granola.

Se așază în tavă cu o lingură. Ies cam 20 de bucăți sau 15 mai dolofane.

Am presărat și niște fulgi de sare deasupra fursecurilor, înainte să le pun în cuptor, și mi s-a părut și mai frumoasă întîlnirea cu dintre ele si cafea.

Am făcut un Nespresso Forest Fruit Flavour și vă ofer

Ce ne trebe

200g făină albă

50 g făină integrală

O linguriță de praf de copt

60 g zahăr brun

60 g zahăr alb

120 g unt la temperatura camerei, cubulețe

Un ou

Un praf de sare

130 g alune de pădure coapte sau prăjite, sparte

Un strop de Nespresso sau esență pură de cafea

Cum se face

Se aduce cuptorul la 175 de grade. Se întinde hârtie de copt în tavă.

Făina albă se cerne împreună cu praful de copt si sarea, apoi se combină cu făina integrală. Puteți folosi doar făină albă.

Untul se bate cremă cu cele două tipuri de zahăr. Se integrează oul. Apoi se amestecă în porții mici făina. La final se adaugă alunele mărunțite. Evident, puteți folosi și alte nucifere.

Compoziția se pune în tavă cu o lingură. Ar trebui să iasă 12-15 cookies.

Se lasă în cuptor maximum 10 minute. Se scot din tavă și se lasă la răcit.

Între timp, luăm aminte la colecția Nespresso „Gifts of the Forest”, care conține 3 sortimente de cafea în ediție limitată și accesorii ce poartă designul special creat de Johanna Ortiz.

Pe lângă cele 3 sortimente de cafea, Forest Black, Forest Almond Flavour si Forest Fruit Flavour, ca parte din colecția „Gifts of the Forest”, puteți să explorați și accesoriile: un travel mug NOMAD, faimosul calendar advent Nespresso, o geantă tote reversibilă și o agendă, toate create în colaborare cu designerul de modă columbian, Johanna Ortiz.

E parte a unei campanii pe termen lung pentru conservarea pădurilor și a mediului, susținută de Nespresso, de la Amazon până la Cozia. Plantări, încurajarea micilor producători independenți, lucruri din astea, care ne aduc aminte că o viață și o planetă avem. Deși nu îmi place cum sună pe românește sustenabilitate, îmi place să îi observ efectele în strategia unei corporații. Detalii despre asta, găsiți aici.

200 g ricotta bună (preferabil marcă italiană)

100 g smântână lichidă

Un pic de miere bună

Un praf de zahăr pudră

Zmeură, căpșune, ce aveți prin curte

Coajă rasă de lime sau lămîie bio

Cantucci de casă, de la țărani italieni

Socotiți că la fiecare 200 g de ricotta vă trebuie 100 ml cremă lichidă. Amestecați ricotta cu un pic de cremă, până capătă o structură fină. Restul de cremă se bate frișcă, împreună cu praful de zahăr. Nu o faceți dulce, se compensează cu restul ingredientelor. Adăugați coaja rasă și înglobați frișca în ricotta.

Mai departe, fie o turnați în pahare, cu întreruperi de zmeură și cantuccini zdrobiți. Unii blendează zmeura și o amestecă în compoziție. Mie îmi place să simt toate gusturile separat, așa că mi se pare mai bun așa, plus că e și mai aproape de tradiția italiană lenevoasă. Turnați un pic de miere deasupra, dacă e.

Lăsați paharele acoperite cu folie cam o oră la frigider. Merge perfect cu un espresso sau cu orice cafea vă place, ca să nu avem discuții.

50 g unt

500 g ricotta

80 g zahăr pudră

50 g ciocolată amăruie mărunțită

Zmeură

5 ouă, separate, albușurile bătute spumă

Coaja rasă de la 4 lămâi bio

Pulpa de la o lămîie tăiată cubulețe

5-6 foi de plăcintă

Cuptorul se încălzește la 180 de grade Celsius.

Se unge forma cu unt, restul de unt se topește.

Forma se tapetează cu câte o foaie, care se unge cu unt, și tot așa cu fiecare. Zmeura se distribuie peste foile unse.

Ricotta se mărunțește cu o furculiță, se amestecă apoi cu gălbenușurile. Se adaugă zahărul cernut, zestul, ciocolata, cubulețele de lămîie. Se amestecă bine. Albușurile se bat spumă și intră și ele în compoziția de ricotta.

Se toarnă totul peste zmeură, se pliază marginile foilor spre interior, fără a acoperi complet compoziția, se ung cu unt. Se coace cam jumătate de oră și se lasă să se răcească bine înainte de a o ataca.

E cremoasă, nu foarte dulce, parfumată și răcoroasă de la citrice și zmeură. O să mai faceți.

Am așezat tarta alături de un Nespresso Ispirazione Novecento o ediție limitată, inspirată, după cum îi zice și numele, din stilul în care se prăjea și savura cafeaua în Italia anilor 30-40.

Pe scurt, e ceva ce i-ar fi adus aminte de tinerețe bunicului meu italian, dacă aș fi avut unul: o cafea mai intensă și amară. Italienii au dat nume pentru espresso (noi pentru expreso) și se descurcau cum puteau, în sensul că beau ce se găsea pe piață, în special cafea Robusta din vestul Africii, cafea Arabica din estul Africii şi cafea Arabica din Brazilia.

Cărțile de istorie pomenesc chiar și blenduri făcute cu Robusta din Yemen, o origine ceva mai exotică în acele vremuri. Dincolo de surse, stilul de prăjire definește gustul.

Așa că, la fel ca la cuptoarele de pizza, locomotive și șeminee, prăjitoriile mergeau tot pe lemne. Deci, nu mergeau repede, prăjirea se făcea lent iar cafeaua ieșea corpolentă, amăruie, ușor afumată, densă în textură, cu cremă consistentă și aciditate mică.

Ediția specială Nespresso Novecento pleacă de la o bază de cafea din Brazilia, cu aport de Arabica și Robusta, din Africa de Vest, prăjite separat, cu timpi diferiți. Rezultatul e bogat în condimente și note de nuci prăjite iar crema rămâne mult timp pe buza de sus. O găsiți în magazine sau, mai simplu, pe www.nespresso.com

Mai zic doar că și Nespresso Ispiratione Novecento, cât și sora ei, despre care vorbesc săptămâna viitoare, Millennio, sunt realizate cu 80% aluminiu reciclat si sunt reciclabile. Ambele sortimente de cafea sunt realizate cu boabe de cafea din culturi certificate AAA.

Aș putea să încep cu un clișeu despre pahare aburite și nevoia noastră de răcoare și de mango, dar prefer să îmi aduc aminte de o ploaie frumoasă din Londra și de restaurantul indian unde am și mâncat aproximativ acest kulfi de mango. Nu am stat să reduc laptele cu două treimi, cum se făcea pe vremea lui Buddha. Și nici nu am mango în curte, că l-au tăiat vecinii, ca să pună porumb. Sau porumbel, cum se strigă pe plajă la Costinești.

250 g pulpă de mango, făcută efectiv piure, pilaf, praf

250 ml smântână lichidă

Un pic de lapte cald, în care desfaceți șofran

125 ml lapte condensat

Niște cardamom

Niște nucșoară

Niște fistic

Niște stafide hidratate în coniac, dacă înghețata e pentru adulți

Fructe roșii, acrișoare

Amestecăm ingredientele lichide. Adăugăm cu suspiciune cardamom și nucșoară, gustăm și ne oprim la timp. Nu ar trebui să fie decât ușor dulce.

Pregătim o tavă cu pahare de carton (de cafea), – sau shot-uri sau orice alte pahare care vă plac. Dacă aveți forme de lollipops, nu ezitați. Turnăm compoziția, adăugăm stafide și fistic. Acoperim și lăsăm la congelator cam 5 ore.

Le putem tăvăli prin fistic și merg bine cu afine, coacăze, căpșune, zmeură, chiar și vișine. Because the table is crying, facem și

Nespresso Freddo Intenso

3 cuburi de gheață

Lapte 1,5%

Felii de lime

Punem cuburile în pahar. Turnăm un shot de espresso. Turnăm spumă rece de lapte și lăsăm și niște lime să cadă în slow motion în pahar.

S-a copt ananasul din curte și nu mai știam ce să fac cu el, că am dat și ultimul alambic din colecție. Așa că am zis să pun niște lapte de cocos la rece și să văd dacă mă vizitează conceptul. Am luat și niște zahăr de cocos și am scos câteva cuburi de gheață și iată cum se face dimineața frumoasă.

Un ananas nu prea mare, de la țărani. Feliat și cochetat

O cutie de lapte de cocos, pusă la rece cu 24 de ore inainte sau o ora la congelator

Niște fructe ale pasiunii

Un pic de zahăr pudră

Coajă de lime

Pentru sosul de zahăr:

40 g zahăr de cocos (sau ce vreți voi, dar e mai delicat ăsta)

25 ml apă

Un pic de coniac

(nucșoară sau cuișoare, dacă vă plac)

Un praf de sare gustoasă

Amestecăm ingredientele pentru sos și le punem pe foc, până se dizolvă zahărul. Avem două soluții pentru ananas. Una ar fi să încingem cuptorul la 180 de grade Celsius, să punem feliile pe hîrtie de copt și să le ungem cu sos de zahăr  din când în când. Cealaltă ar fi să topim niște unt în tigaie și să prăjim ananasul, fără a uita să îl ungem cu același sos de zahăr.

Scoatem doar partea solidă a laptelui de cocos din cutie și o batem cu un tel sau cu mixerul, împreună cu zahăr pudră. Punem spuma într-un poș de patiserie sau la rece. Deschidem câteva passion fruit și scoatem miezul. Radem coajă de lime bio. Montăm feliile de ananas în farfurie, ornăm cu spuma de cocos, turnăm semințele de fructul pasiunii peste și un pic de coajă de lime.

Între timp facem 

Nespresso Coconut Flavour over Ice

3 cuburi de gheață

Sirop MONIN Tiki

Lapte 1,5%

Coajă de lime

Punem cuburile în pahar. Facem spumă rece de lapte. Turnăm 10 ml de sirop în pahar, laptele rece și un espresso de Coconut Flavour over Ice. Eu prefer double shot.

Gustăm desertul și ne bucurăm de ediția Nespresso de vară. Eu am să mă bucur la fel și la iarnă, că am cumpărat multe capsule de cafea din asta, că mi-a plăcut la nebunie. În fond, oricine poate să bea Barista Creations for Ice doar vara. Dar e foarte bine și așa, oricum e ediție limitată, deci fiți pe fază. Aveți acum un final de mic dejun ușor și răcoros, plus multe cafeluțe reci de trecut la carnețel, pentru zile cu polei.

S-au făcut peste trei ani, de când mă trezesc din nou la 5 ca să merg la radio. Între timp, am băut mii de cești și am convins românii să își ureze: Dimineață binecuvântată și spor la cafeluță! Într-o dimineață normală beau cel puțin o cutie de Nespresso, plus ce mai ciupesc prin oraș, pe la cafenele. Oricum, am ajuns să beau doar din plăcere, nu cred că mai are vreun efect asupra mea. Sunt un fel de Obelix, care căzuse în cazanul cu poțiune magică și nu mai primea nimic înainte de lupte. La începuturile mele în radio, beam cel puțin un litru de cafea în fiecare dimineață. Am reînceput să colecționez nimicuri, adică ziare și broșuri vechi, (în foto) cu sau fără legătură cu pasiunea mea, gastronomia. Eram ironic aici, dar încă mai sunt întrebat de unde vine pasiunea mea pentru fiert oase de vită timp de o zi, de exemplu. Cred că pasiunea e un cuvânt destul de îngust, când vine vorba de ceva care face parte din reflexele tale.

De exemplu, Nespresso, care m-a provocat să scriu despre asta, folosește pasiunea ca element principal în comunicarea acestei ediții speciale, Nespresso Master Origin Nicaragua La Cumplida Refinada la care s-a lucrat trei ani, până să fie lansată. În momentul ăsta, e preferata mea, dar uite cum e obținută: “Boabele de cafea Arabica Marsellesa folosite pentru obținerea acest sortiment Nespresso provin dintr-o plantație situată la altitudini mari din munții din zona Matagalpa și sunt culese manual. Recoltarea cireșelor de cafea are loc la maturitate, când gustul dulceag al pulpei este perfect echilibrat. Odată culese, acestea sunt stropite cu drojdie naturală și lăsate la fermentat pentru 72 de ore. Drojdia este eliminată în procesul de înlăturare a pulpei cireșelor de cafea și prin prăjire, însă efectul ei asupra boabelor de cafea determină dezvoltarea unor arome naturale distincte, ce sunt relevate în timpul extracției.”

Cafeaua e prăjită în două etape și m-a convins să o gust espresso, fără lapcie, cum îmi place mie, pentru că e perfect așa. Are o aciditate echilibrată și niște note fructate pe care le simți dezvoltându-se exploziv în post-gust. 

Așadar, e vorba și de pasiune, dar și despre cât de meseriaș ești. Trei ani de lucru la o idee înseamnă cel puțin 9000 de ore petrecute în jurul unui singur subiect. Cred că Gladwell avea teoria asta, că ai nevoie de cel puțin 10.000 de ore de exercițiu, ca să treci la următorul nivel. Pasiunea e ceea ce se vede, se aude și se gustă, eventual. Eu nu mă gândesc la asta, doar mai primesc mesaje uneori (sau rezultate de audiență) și aflu că fac bine ce fac, adică le fac bine la cap oamenilor.

Mai ales în ultimul an am înțeles asta, că e foarte important să le mut gândurile ascultătorilor de la vremurile și oamenii mizerabili din jur și să le arăt că se poate privi și altfel. Asta face și o cafea bună, asta face și o farfurie cu mâncare. Oprește un pic timpul sau îl derulează pe repede înainte pînă la ochii care zâmbesc sau la oftatul de plăcere.

Mă uit prin cărticelele și fițuicile astea înșirate pe masă și văd în Fapta bună zilnică niște lecții destul de naive pentru copii, dar atât de firești, în care sunt învățați Crezul arborilor: ei își țin întotdeauna cuvântul, sunt devotați, fac bine animalelor, sunt veseli întotdeauna, lucruri din astea. Pentru mine, reacțiile copiilor la emisiunea Morning Glory sunt mai importante decât cele ale adulților și sunt adevărata validare. Să convingi un copil că ești un partener de joacă serios e cea mai grea încercare pentru un adult. E ca și cum te-ai împrieteni cu șeful haitei de lupi. 

Copilul prietenilor mei din Cluj, Gloria și Horia, numitul Carol, a răspuns acum vreo 2 ani la întrebarea Pe cine iubești tu mai mult, pe mami sau pe tati? – Pe Zărvan. Acum îmi spune Răzvan, dar și Exarhu. Ne-am și jucat, dar mă și ascultă dimineața. După aceea, a început să se joace prin casă și să repete obsesiv: De saaabie s-a săvârșiiiit! Acum îi ceartă pe părinți și musafiri cu o altă replică de la emisiune: Păi, dac-ai băut! 

Dar cel mai important e că un copil poate defini repede și bine un concept uneori încâlcit, cunoscut ca Pasiune.

Stătea într-o seară pe iarbă și a spus: tati, ziua asta a fost ca la Morning Glory! Cum adică?, a întrebat tati. Adică timpul zboară repede, atunci când te distrezi. 

Cam asta e pasiunea pentru mine și vă las cu cel mai frumos nume de cal, din Programul Alergărilor de Cai, din 11 iunie 1926 și din tot Universul Mare.

Inimioară.

Dimineață binecuvântată și Spor la Cafeluță!

200 g ricotta

2 ouă separate

40 g făină

10 g unt

50 ml lapte

½ linguriță praf copt

Unt pentru prăjit

Shanghai Lungo, de la Nespresso World Explorations

10 căpșune tăiate sferturi

Suc și zest de la 1 lime

0 linguriță de zahăr pudră

350 ml frișcă lichidă neîndulcită bine răcită

150 g ciocolată rasă, preferabil

20 g zahăr

Cât de cât impecabil!

Căpșunele se amestecă într-un vas cu capac cu zahărul, zestul și sucul de lime. Se lasă la rece.

Vasul în care batem frișca se pune în frigider.

Sosul de ciocolată se face și el în avans.

Într-un vas se pun la fiert pe foc mic 150 ml de smântână și ciocolata rasă. Se amestecă până se dizolvă și se lasă la răcit. Când e rece, se face frișca. Se scoate din frigider vasul rece, în care se toarnă 200 ml de smântână rece și 20 g zahăr. Se bat cu mixerul sau cu un tel până începe să se îngroașe. Apoi se mărește viteza, până compoziția devine fină și își dublează volumul. Se amestecă treptat cu o spatulă în sosul de ciocolată și se lasă la rece. Dacă stă mai mult, devine mousse au chocolat.

Clătitele se fac simplu, Ouăle se separă. Albușurile se bat spumă.

Ricotta se mixează cu gălbenușurile, făina, laptele, untul și praful de copt. Când compoziția este fină, se incorporează albușurile. Se lasă să stea un pic. Se topește unt în tigaie, se formează clătite de 10 cm diametru. Se așază pe un platou, cu o bucățică de unt între ele.

Hai, c-a luat-o!

De combinat totul e simplu. O clătită, sos, căpșune, clătită, sos, căpșune. Și la final, sos de căpșune. E ceva între dulce-acrișor și foarte dulce-acrișor.

Eu am zis că merge cu Shanghai Lungo, de la Nespresso World Explorations. E blândă în aciditate, cu note proaspete, fix cum nici nu ne imaginam că se bea în China. Dar se bea. Mie mi-a plăcut și mai tare după ce i-am adăugat un rest de frișcă lichidă, rămasă de la sos.