Dupa 2 zile de delir creativ in afara timpului, recrutii au iesit la lumina. I-am condus, pe baza de incredere si indicatii de tipul “treapta, pas mare, sari peste aia” pana intr-o poienita. Sau miriste, cum ii spunem intre apropiati.

Inainte de asta s-au mai intamplat chestii prin casa. S-o luam cronologic. Pana in dimineata zilei de sambata s-au jucat ping pong si poker. Inainte de asta, s-a intamplat un talk show improptu, in care invitatul a fost Carlos Satana. Apoi au adormit, rand pe rand, fie in camere, fie pe bean bagsii din camera comuna. La 12.20 PM, cand s-a trezit mai toata lumea, a inceput workshopul de yoga acrobatica. Dupa stretchingul fizic, incepe cel psihic: intra in scena mesterii de pirogravura si de suveniruri (fiecare trebuia sa-si confectioneze ceva de aratat celor de pe-afara cand ieseau).  Asta pe la 2.22 PM. Se pun cu totii pe mesterit. De fapt, este clar ca desenul a fost principala lor modalitate de exprimare pe tot parcursul acestor zile. Vrand, nevrand, cu totii si-au semnalat prezenta pe supervisorii inerti: peretii. In timp ce lucreaza, cer playlistul inchegat cu o seara inainte.

Dupa scurtul moment de lucru manual, incepe atelierul de improvizatie. Out of timerii sunt rugati sa aleaga dintre costume: rochie cu paiete, costum mulat a la Freddie Mercury, rochie verde de seara. Activitatea decurge lin, fiecare isi ia rolul in serios. Seara se-ncheie pe ritmuri de tobe, intr-un nou atelier de tobe energizat de Drum Up. Recrutii sunt luati pe sus si dusi afara, la natura. Ioana Blaj saluta soarele. Este aproximativ 7.00 PM.

Sunt rugati sa estimeze timpul, sunt lasati sa vada imprejurimile, li se inapoiaza posesiunile personale and they’re free to mingle with the crowd. Evident, se isca o furtuna de intrebari, curiozitatile ies din matca, devenim cu totii emitatori si receptori. La final, am fost cu totii acolo, in si pe langa hotel, cobai involuntari, la gramada. Noi ii intrebam cum a fost inauntru, ei ne intreaba cum a fost afara. Am schimbat rolurile, ne-am strecurat insidios in spatiul care-a fost doar al lor timp de cateva zile si la final, am pus de-o sindrofie de peste 24h nedormite, in care am vorbit numai si numai despre experiment. Si inca nu am terminat.

La final, conchidem cu faptul ca timpul este un reflex. Si ca dincolo de creativitate si timp se situeaza individul, cu superputerea lui de a se lega de altii, de a face front comun cu ei si de a se abandona pe sine grupului. Ceea ce demonstreaza ca timpul si creativitatea sunt relative si dependente de relatiile care se stabilesc intre oameni. Experience Hotel a fost ecosistemul perfect.

So long and thanks for all the fish! O megadedicatie de dragoste tuturor celor care s-au perindat pe-acolo aceste 3 zile: echipa de organizare (STAFF people, make some noise), jurnalisti, bloggeri, mesteri si cei pe care i-a impins curiozitatea primprejur. O sa ne auzim in curand, cu noi materiale din Experience Hotel si cu un documentar care o sa dea coerenta celor intamplate acolo.

Photo credits (& special thanks) @ Catalin Georgescu

Avem si live streaming, pentru cei care-s intr-o relatie cu noi, but it’s complicated cu ajunsul la fata locului. Mai jos aveti fereastra catre Energiea.

Pe curand, experimentalisti publicitari.

Pe la 12.00 AM termina de pictat neoanele in rosu si evadeaza din alb, dupa ce s-au decis ca este nevoie de mai multa culoare. Baietii solidarizeaza intr-un message in a bottle si cer acrilic albastru. La 2.00 AM, Ursulean pare sa fie din nou cel care dicteaza stingerea. Cand, spaima, apar Ioana Cotulbea si Tausance din negura fumoarului. Se pun cu totii pe citit cu voce tare – dintr-o carte despre cetatea de scaun a Targovistelui (Tausance) si Ursulean din “Secretul Hranei”.

La 09.30, dupa lupte pe viata si pe somn cu trezirea brusca, Vera Ion incepe workshopul “scrie despre tine”. Sinapsele sunt puse pe jar. La 10.30 AM li se serveste ciorba. Fogging ftw. La 10.45 AM se trezeste Ana Botezatu – precizam asta fiindca ieri se trezise la distanta de 8 minute. Un tic-tac interior elvetian? Probabil.

Dupa 4 ore dense intelectual, Vera iese din casa si crede ca au trecut doar 2 ore. V-am zis si ieri, o zicem si azi: ceva se intampla acolo. Nu stim foarte bine ce, noi suntem supervisorii exteriori high on caffeine. La 1.15 PM incepe seminarul de Tai Chi. Participa majoritatea, mai putin un cafegiu si un infometat. La 3. 25 PM intra Mugur. Incep pariurile pe timp: 6-7 dimineata, 1 dupa-amiaza etc. Li se anunta seara la teatru. Incep din nou speculatiile pe marginea timpului.

*Unii dintre ei sunt nelinistiti. Incearca sa triseze, se apropie de operatori, se baga in vorba cu ei, vor sa afle detalii despre timeframe. Niet. Nu le iese. Ceea ce banuim e ca intr-un fel sau altul se straduiesc sa ne transforme si pe noi in cobai. Ne dau de munca, dar e okay. We’re up for it.

“Ultima halta in paradis” s-a numit piesa la care au asistat recrutii. Reactii de la sictir la interes, de la zambete cu subinteles (nu stim sigur de care fel) pana la observatie participativa. E bine, echipa de actori iese de-acolo intr-un ropot de aplauze. Pana la 7.45 PM toata lumea canta – un jam session surprinzator. Ne-am strans cu totii in centrul de comanda, ascultam ab4 si ne-am teleportat acolo. Ce nu stiu ei, dar vor afla acum, este ca am aplaudat dupa fiecare piesa.  ”In hooooool, in hoooool cu capul gol”. Luiza are un glas fenomenal.

Intra Dan, la 7.45 PM. Sunt rugati cu totii sa scrie pe un biletel ce ora cred ca este + 3 argumente care sa le sustina ideea. Ore intre 8 PM si 3.45 AM. Pun intrebari despre lumea de afara, dar Mugur ramane pe pozitii. Nu le spune nimic, in afara de faptul ca nu s-a intamplat nimic major afara.

Ultimul entry din Hotel pe seara asta sunt Kitra & Titi (de la eldercut). Personalizeaza sticle de Grolsch alaturi de cazati intr-un remake out of time al Reciclarii Artistice.

To be continued.

Ceea ce stiam e ca fiecare se asteapta sa gaseasca ceva inauntru. Ce? Habar n-aveam. Asa ca am zis sa renuntam la ipoteze si ne-am pus cu reportofonu’ pe inregistrat. I-am intrebat fara ocolisuri ce cred ca-i asteapta inauntru. Paleta de raspunsuri va asteapta mai jos.

Bogdan Serban:

“Vad doua imagini: pe de o parte cea a oamenilor din zona SF-ului, cu un timp dilatat pe care nu-l vom mai percepe. Cealalta, cea mai la indemana, metafora ceasurilor lui Dali. Senzatia mea este ca brusc voi castiga 4 zile.”

Ioana Cotulbea

“<rade> Cred ca o sa fie destul de interesant. Sunt curioasa de evolutia pe care o sa o aiba interactiunea dintre participanti.Cred ca o sa fie interesant fiindca la inceput o sa existe un flow general destul de asezat, care ulterior s-ar putea sa se fragmenteze. Cred ca fiecare o sa o ia pe filmul lui intr-un fel sau altul. Nu stiu, habar n-am, e experiment. De-abia astept sa vad ce-o sa se intample.”

Luiza Zan

“N-am o idee clara. Ce-mi doresc sa se intample este sa-mi testez propriile limite in ceea ce priveste coordonata timp. Deja o fac in viata de zi cu zi, vreau sa vad daca functioneaza si intr-un context oarecum normal. <zambeste> Pentru ca viata mea nu e normala. Ce cred ca o sa se intample sa cunosc indeaproape niste oameni faini. Si de-abia astept.”

Vlad Tausance

“Cred ca e inevitabil ca la un moment dat oamenii sa se joace ceva. Stii? Ca o sa fie jocurile propuse de voi sau ca o sa fie jocurile pe care si le aleg ei, asta mi se pare secundar. Cand am vorbit cu Mugur si Dan mai devreme, ultima intrebare a fost: “Bai, o sa avem carti de joc? O sa avem table? O sa avem remmy?” Stii, toate jucarelele alea care mi se par foarte utile in formarea unui grup, dar si ca dezamorsare a unor tensiuni. Jocul e un catalizator foarte bun. Uite, la astea cu siguranta ma astept, la Jocuri de toate felurile. Cumva este si unul dintre motivele pentru care am acceptat experienta aceasta.”

Madalina Dan

“Ma astept ca grupul nostru sa fie supus unor experimente din punct de vedere al timpului si-al spatiului. Ma astept sa pierdem cumva coordonatele astea. Ma astept sa mi se testeze cumva niste limite. Alte asteptari nu am in mod specific.”

Ioana Blaj

“Nu stiu, ma gandesc ca vom socializa foarte mult, vom face joculete, vom interactiona unul cu celalalt. Chiar nu-mi dau seama ce se poate intampla. Sunt open si mai bine nu am nicio asteptare, ma las surprinsa.”

Cristian Lupsa

“Nu stiu, cred ca ma asteapta un soi de bootcamp in care trebuie sa-mi fac 13 noi prieteni. Dincolo de discutia despre timp, izolare si-asa mai departe, acesta este lucrul care ma intriga foarte mult, ca jurnalist si ca om care de meserie trebuie sa cunoasca alti oameni ,sa invete cine sunt, ce fac si de ce fac ce fac.“

Cristian Neagoe

“Mi-e foarte clar ca experimentul acesta este legat de timp. Am o relatie speciala cu timpul, in sensul in care-mi doresc sa am cat mai mult. Cred ca experimentul acesta o sa fie benefic. Ruperea din timp ma face sa nu ma mai gandesc atat de mult la faptul ca nu-l am. Cred ca o sa ma intalnesc cu niste oameni foarte misto. Sunt convins ca intr-un mediu de genul acesta, intr-un context astfel creat, o sa reusim sa cunoastem niste lucruri despre noi pe care poate ca inca nu le stim.”

Georgiana Toea

“Cred ca timpul va sta in loc. Oamenii se vor dilata.”

Dan Ungureanu

“Izolare creativa, atemporala, autocunoastere.”

Constantin Nimigean

“Ma astept sa cunosc usor, usor, toti oamenii cu care voi locui, sa impartasim experiente creative si sa construim altele noi ca la final sa plec cu agenda bogata de idei.”

Asa incepe. Am ajuns la Experience Hotel cand s-a crapat de zi, ieri. De-atunci suntem in transee. Sau bucataria proiectului, cum ii spunem intre prieteni. E multa forfota. Odata cu oamenii pe care i-am ales pe spranceana pentru a fi observatorii legitimi ai experimentului, am epuizat partial misterul.  De ce nu total? Fiindca inca nu cunoastem rezultatul experimentului: nu-l poate prezice nimeni si nici macar intui pana cand nu se termina. Dar am deschis usile, ferestrele, ideile, mintile si orice altceva ne-a mai iesit in cale. Am raspuns la toate intrebarile si continuam sa o facem. We’re suckers for questions si, prin extensie, curiozitate.

Soldat Experimentalist, la raport. Recrutii din Experience Hotel i-au calcat pragul in jurul orei 1.30 AM. Au cercetat interiorul, s-au obisnuit cu gandul ca am abolit timpul pentru ei, si-au ales camerele si colocatarii de atemporal. Nu par sa fie deloc stingheriti de prezenta camerelor de filmat; ba mai mult, s-ar zice ca flirteaza cu ele. A inceput si atelierul de improvizatie, tinut de Bogdan (unul dintre mesteri). Unii participa, altii nu – liberul arbitru, entuziasmul si relaxarea sunt la ele in hotel. Acesta a fost de la inceput parte din planul nostru. Avem un plan?

Sa ne facem intelesi: nu exista decat doua camere monitorizate constant in Hotel. Avem un centru de comanda care din cand imprumuta ceva din atmosfera unui SF: multe monitoare, multa concentrare, oameni care tac solemn si observa. Oamenilor din Experience Hotel li se servesc cu dichis workshopuri menite sa le atate creativitatea si sa le buluceasca si mai mult perceptia asupra timpului. Tocmai de aceea, la ora 3.45 AM aproape mai toti cred ca e 2.30 AM.*

Stingerea a dat-o Ursulean, ramas ultimul dintre mohicanii fara instrumente de masurare a timpului. Daca mai aveam nevoie de vreo dovada ca fiecare are propria lui limba cand vine vorba de timp (sic!), asta era. Unii s-au subtilizat grupului si au migrat catre paturi. La final a mai ramas un grup de patru, dar si acestia s-au dedat viselor undeva pe la 5.30 AM.

Trezirea este dictata de Ana Botezatu, la 10.37 AM. Nu se intampla nimic palpitant pana cand incepe workshopul de desen. Aici dam cu ghilimele din timelogul lui Mugur & Dan: “Dacă vrei să vezi ceva despre creativitatea lor, adu-le ingrediente, și nu feluri gătite. They will never cook. They will never break bad.”

Fun fact: mesterul a iesit din Experience Hotel intr-o ora si un sfert. A crezut ca a stat 4-5 ore. Ceva se-ntampla, asta e mai mult ca sigur.

In jurul orei 2.00 PM s-au activat cu totii. Unii si-au descoperit pasiunea de a mazgali peretii, altii s-au imprietenit cu masina de scris pe care Ursulean a adus-o in Hotel, altii se-ntreaba de ce nu se-aude muzica. Vor muzica, le dam muzica. Apar instant multumirile. Pe la ora 3.00 PM, locul incepe sa semene a redactie. Toti mesteresc la cate ceva – “cabana intelectuala”. Oamenii discuta, dezbat, sunt gata sa schimbe lumea. Vibe-ul este bun, fecund.

La 4.10 PM este servit micul dejun (inainte le fusese servit pranzul). Nicio reactie, in afara de cea a lui Constantin Nimigean, care spune ca a trecut un sfert din timp. Aprecierile timpului incep sa se largeasca: de la minute, ore, se trece la notiuni mai cuprinzatoare.

La 4.30 PM aflam ca atelierele le plac. Un fel de osanale aduse personalitatilor creative. Constatare: fumoarul este undergroundul din Experience Hotel. Cateva minute mai tarziu, Luiza canta. Luiza canta si reverberatiile se vad pe chipurile celor dimprejur. Cumva, cativa inca manifesta o atractie fatala pentru peretii-ancora. Deseneaza. Muzica are insa ultimul cuvant. Incepe atelierul de drums, the hottest place in town. La 7.00 PM, dupa cateva jam sessionuri trup, suflet, mana si voce, mesterii ies din Hotel.

Incepe atelierul de fitness. In pofida asteptarilor, se pare ca inca mai exista energie neconsumata. Incep sa fie indisciplinati: ii intreaba pe traineri de ce nu au venit de dimineata, ii interogheaza cu privire la timp. Trainerii sunt anduranti: si la efort fizic, si la efort psihic.

La 10. 00 PM se incheie fitnessul. Mugur intra in Hotel. Un moment mult asteptat, care se soldeaza cu o conversatie privitoare la timp. Majoritatea pariaza pe intervalul dintre 1.00 – 3.00 AM.

Pe scurt, cam asta s-a intamplat astazi. Noi, astia literalmente neincuiati, suntem teleghidati. Si cu toate astea, functionam pe baza de entuziasm. Suntem in grafic, oricare ar fi acela.

PS: Cititi mai multe si la Hoinaru, Robi & Dan. Sa nu uitam de Facebook si de Twitter, cu #xph-ul sau. Also, pozele sunt facute cu maiestrie, migala si catarari pe tot felul de suprafete de Catalin Georgescu.

*Mugur si Dan noteaza totul. Pastreaza un log al celor petrecute inauntru – o simbioza perfecta intre constatari, notite si ei doi.

A doua sesiune de antrenamente ale muschiului creativ va orbita in jurul Nebunului. Alaturi de Sandra Ghitescu si Vlad Tausance, Nebunul va antrena participantii de la distanta, insotit de bagajul de simboluri aferent tipologiei sale. Si fiindca nu se putea fara un citat (foarte bun, adaugam noi), ii predam legatura lui Tausance, care ne explica ce-i cu Nebunul.

“Nebunia nu trebuie înţeleasă doar în sens clinic, sensurile ei culturale sunt mult mai profunde. Nebunia a însemnat de-a lungul istoriei ideilor: erezie, curajul de a spune adevărul, desituare şi izolare de comunitatea tradiţională, rătăcire de bunăvoie pe cărări nebătute. Nebunul este în egală măsură bufon, joker, trickster sau chiar zeu. Vom invoca diversele faţete ale personajului într-un proces 100% creativ care mizează pe anularea sau sfidarea regulilor.”

Va lasam sinapsele pe maini bune. Nu uitati ca diseara nu dam din casa, dam din Hotel.

Astazi urma sa deconspiram inca o chestie referitoare la proiect, anume ca mergem insotiti si de o patrula de oameni misto, de-ai casei cand vine vorba de chestiuni digitale. Ne-au luat-o inainte (sic!), insa tot simtim nevoia sa-i scoatem la inaintare. Este vorba despre Hoinaru, Dan, Robi Katai si Catalin Georgescu. Ei vor fi alaturi de noi in bucataria proiectului.

Ce vor face ei pe langa Experience Hotel?

Multe, multe chestii: vor pune o sumedenie de intrebari si vor face rost de la fel de multe raspunsuri. Vor fi iscoditori & curiosi. Ca job description sunt fini observatori ai activitatii dinauntrul si din jurul Experience Hotelului. Cu mentiunea ca-n lentila lui Catalin se afla tot ce-nseamna output fotografic de la fata locului si ca-n mainile lui Alex, Dan si Robi sta relatarea scriitoriceasca a experimentului. Practic, noi nu dam din casa, dam din hotel.

That’s not all folks. Asa ca ramaneti pe baricade alaturi de noi in urmatoarele 4 zile. Urmeaza sa fiti un fel de cercetatori la distanta: o sa va asaltam cu update-uri pe Facebook & Twitter.

Stalking made easy

Hoinaru – blog & Twitter

Dan – blog & Twitter

Robi - blog & Twitter

Catalin – blog & Twitter

Lucrarile au fost expuse pe mesele din Energiea, sub lumina calduta a spoturilor, pe pervaze si in zona de lounge de la parter. Ne-am plimbat organic printre ele si odihnit pe piesele de mobilier urban – un jilt domnesc facut din sticle incastrate in lemn de Alexandru Mirea si o banca cu structura metalica, conceputa de Alina Rizescu (arhitect, RIZI Design).

Dupa o ora de imprietenire cu spatiul, am ascultat povestea campaniei de Reciclare artistica si a provocarii personale a arhitectei, dupa care a urmat proiectia filmului de making of al bancii, urcat aici. Pe plasmele din pub s-au derulat toata seara celelalte tutoriale de DIY ale ambasadorilor proiectului, pe care le-ati mai vazut pe durata activarii.

Va zic, ne-am distrat. Ce-am vazut prin obiectiv, pe Facebook.

Temenele, tuturor,

The Happy Experimentalist.

P.S.: For all of you strugglers – erau 628 de sticle reciclate in Energiea ^_^.

Inainte de toate, incepem prin a va divulga gatekeeperii. Pe romaneste,  lupa experimentala este in mainile lor:

Dan Petre

sociolog și doctor în științele comunicării. predă ca și conf. univ. dr. superficialitate publicitară. pudrat pe creier de 15 ani de viață în comunicarea românească. aceste banale realizări îi țin de plictiseală în așteptarea autostrăzii galactice. procrastinează din respect pentru Timp și îi place să scrie cu litere mici.

TIMP: astro fizică cuantică, science fiction, nisip

Mugur Ciumăgeanu

Psiholog, psihoterapeut, antropolog. A fost stagiar la spitalul Pitie-Salpetriere in Paris și a condus Centrul Național pentru Sănătate Mintală. Născut în Timișoara, absolvent de Medicină și Psihologie, nu se teme de pop-science și vede creativitatea ca pe o “schizofrenie bine temperată”.

TIMP: mădălina lu’ Proust, tic-tac, întoarcere

Booking, dupa cum urmeaza:

Doru Trascau

Mădălina Dan
Coregraf și performer. Spectacolele ei s-au plimbat prin Tanzquartier Wien, SouthBank Center & Chisenhale Dance Space London, DTW NewYork. Ultima lucrare, (anti) aging a fost creată cu intenția de a fi reluată în 2041.

TIMP: trece, ireversibil, prezenţă constantă

Cristian Lupsa

E printre fondatorii trimestrialului Decât o Revistă, o publicație care face jurnalism narativ și eseuri despre timpurile pe care le trăim. Când nu editează, visează la vremurile în care avea mai mult timp să scrie.

TIMP: necesar, punctualitate, eficiență

Vlad Ioan Tăușance

Scriitor, jurnalist și alte câteva meserii care implică pusul în ordine al cuvintelor. 33 de ani, 1.82, o prietenă, o pisică și o cantitate nesemnificativă de regrete. Bipolar. Urăște frigul și certitudinile.

TIMP: Alice, alarmă, târziu

Cristian Neagoe

Masterand în etică aplicată la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti. Îl interesează aspectele deviante, marginale, tabu ale culturii contemporane.

TIMP: n-am, spirală, acum

Ana Botezatu

Ilustrator. O bântuie și-n somn relația țipăt – păr blond, castravete – oțet, salivă – pernă, nimic – John Cage, creangă – ochi, piper – purcel, linoleum – xilofon, soldat – cartof, vulpe – tren, consecință – neprevăzut, palmă – palmă, eu – eu, șosete – aeroport.

TIMP: munte, păr, alterat

Bogdan Șerban

Om de Radio Guerrilla. De ce radio? “Pentru ca a reușit să câștige pariul cu timpul. Dintre mediile tradiționale, radioul a rămas singurul care poate ține pasul cu viteza și libertatea pe care ți-o oferă internetul”.

TIMP: reper, necuprins, inestimabil

Vlad Ursulean

Tânăru’ jurnalist rătăcitor, reporter fără gazetă. Aleargă prin lume, vede chestii minunate și le povestește pentru tot omu’. Aplică în jurnalism metoda suprarealistă paranoic-critică.

TIMP: șopârlă, șapte, șicană

Georgiana Toea

Unul dintre fondatorii Artskul, găsește că primăvara e frumoasă în Piața Obor. E Homo ludens, homo faber. O veți vedea la festivalul de jazz de la Garana cântând la trompetă, peste ~5 ani.

TIMP: t(i)empo, vine, păr+alb

Ioana Blaj

Nu e doar fata din reclame, ci o actriță care caută Adevărul, îmbrăcată în jeanși și fără machiaj. Poate părea vulnerabilă, inocentă și temătoare, dar pe scenă n-o mai recunoști. E emoție, bucurie și energie.

TIMP: limită, condiție, mod de gândire

Ioana Cotulbea

Îi place să se uite la soare. Unul dintre creatorii revistei TATAIA, folclor românesc contemporan (mainly). Membru fondator al Asociației Noi Facem Bine.

TIMP: relativ, concomitent, flow

Luiza Zan

Cântă de la 4 ani. Jazz a cântat cu Eddie Neumann, Sorin Romanescu, Mircea Tiberian, Dj Vasile, Jimi Cserkesz și alții. A câștigat „muzicianul anului” la Galele de Jazz.

TIMP: vârstă, copil, apă

Constantin Nimigean

In timpul liber ține site-ul Oitzarisme.ro și revista online Love Issue, iar în timpul ocupat este layouter la o firmă de software. Așteaptă să viziteze New York-il datorită revistei și să devină un curator simpatic pentru fotografi români.
TIMP: liceu, dispoziție, percuție

Dan Ungureanu