azi am mai ucis un gând
nesimţit
ce mi se întipărise în minte
de ce nu am uitat?
ţine de timp..
aştept

e-atîta lume mîndră în oraş încît
probabil de-aia mă străduiesc
să arăt ca un nenorocit

asta e aparenţa pe care o salvez
şi mi-o prăpădesc sistematic
cu riscul de a părea uşor tembel

cred că mi-o caut cu lumînarea
decît să mi-o iau în cap mai bine va trebui
să mi se taie gîtul
doar aşa voi vedea
că am o scăfîrlie pe care eventual
aş fi putut să mi-o ţin pe umeri semeţ

cu toate astea în mine răsturnate
rămîn vertical
am fier topit
nu aer în cuvinte

viaţa nu-i legată de numărul de respiraţii
ci de momentele care ne taie respiraţia

e-atîta lume mîndră în oraş încît
o să ţopăiesc o să alerg tot mai alb
încît voi șchiopăta tot mai rapid
pe cîmpia roşcată

“nu-mi plac femeile, iar repulsia creste exponential la travestiti…” ubiq. liq.

Tocmai mi-am eutanasiat pisica asa ca ma simt generos, Arian
si acum pot sa vorbesc si cu tine

am vorbit cu femeile si cu travestitii
tuturor le pare rau de tine. dar
mi-au spus ca nu e nimic in neregula nici cand
iti plac hainutele mai decoltate si nici atunci
cand esti femeie. nici macar una veninoasa.

dar parerea lor de rau m-a mirat
si am zis sa intreb “de ce?”

“pentru ca” mi-au spus “nu e nimic rau cand esti femeie,
si nici travestit nu e atat de rau, iar barbat chiar ca
n-ai ce pierde fiind. dar e foarte foarte trist, aproape ca dimitrie
anghel de trist sa nu fii nimic din toate astea”.

si ii cred. e mult mai greu pentru tine
si pentru asta imi pare rau

dar cei care au citit inceputul de la “pe bune/
pe invers” si au fost impresionati inteleg

totul este un nesfarsit bun ramas
si micile si marile tale crispari si
jocurile de roluri si senzatia ca
parerile sunt ale tale sau impotriva ta,
le lasi ca o variatie timida la tema

in 2004 venisem doar ca sa te cunosc pe tine la Hilton.
Din toata masa de ego prozatori doar pe tine nu te stiam.

II.
dar totul se termina asa repede, Arian.
pisica mea a respirat de 2 ori
si atat. tot rahatul care o sugruma

a ramas zgomot de fond. dar tu inca mai poti
sa cureti toate mizeriile in care
nu te simti atat bine. undeva baiatul ala

timid care a intarziat la conferinta de presa sta
rusinat cu acelasi tricou rock. poate asta e
felul lui Cobain de a-ti raspunde: Arian

tu inca mai poti sa nu ajungi in cusca aia
pe care ti-a promis-o omul rautacios
care te-a descoperit, a crezut in tine

si te-a publicat. el vorbeste acum
despre Dumnezeu, tu zici despre tine
si amandoi s-ar putea sa aveti dreptate

dar, dupa cum stii, dreptatea asta
e o chestie asa capricioasa
ca nici macar daca o ai nu te ajuta foarte mult

aproape ca un betisor chinezesc cu care
incerci sa alegi dumicati comestibili din
viata vazuta, din marginea pleoapei si asta te durea.

III
e timpul pentru acea arie din mijlocul zilei, Arian
cand leganat de troleibuz te simti integrat

in viata sexuala a orasului. cu travestitii, femeile,
barbatii, cu pisicile muribunde si cu sticlele de bere
toate tintindu-ti gura. dar asta e doar o impresie, Arian
nu e nici prea tarziu si nici macar destul de devreme nu mai e

pentru lucruri care sa ne mire. deja ne asteptam la toate astea
si faptul ca vorbesti ca baietii abia daca iti da un pic de subiect

comun cu ceilalti. dar numai putin, cat sa mai umplem timpul
si sa alungam gandul ca batranetea gretoasa a scriitorului frustrat
nu e pentru noi. tie ti s-ar putea da toate premiile, Arian
doar ca n-ai stii ce sa faci cu ele. si stii ironia:

premiul cel mai mare ai fi chiar tu
si atunci ce o sa te faci cu tine

crezi ca or sa te ajute glumitele de cartier?
lecturile docte si disperarea felina?

prin camasa ta descheiata la piept scoate capul
pisica permanenta. ne face sa zambim, ne induioseaza si
executa pareri de rau. stiu ca ai vrea sa iti spun ceva urat
vad ca asta ti se pare ca meriti. dar aici nu ai dreptate
pentru ca pana si cel mai obosit scriitor din limba romana

cel mai gretos ramane mereu un debutant stangaci, fragil exact cum sunt cei
carora tu le torni mizerii aici. iar tu niciodata n-ai fost cel mai.

si asta a fost, e si-o sa fie sansa ta, melodrama

El se plimbă pe ștrasse și e nebărbierit.
Dacă se va așeza la o masă
o va scrie pe-un șervețel al cărui destin e-n buzunar.
Abia apoi își va aminti să-și aprindă țigara.

O prinde cu coada ochiului când stă puțin aplecat
poate fi un om c-o vioară
piatra cubică de pe jos
poate fi sub îndoitura toartei ceștii de cafea.
O scrie cu pixul și-o-ndeasă-n buzunar.

Apoi se lasă pe spătar și zice
știi ce?
cred că am să scriu o poezie.

baremi în sclavagism ştiai o treabă
dar acolo edificam în culmea progresului
o societate multirateral dezvoltată
în care lumina nu se mai deplasa spre roşu
ci de-a dreptul spre cenuşiu
iar tovarăşii lu’ peşte făceau întrecere
care să te scuipe mai de sus
şi mai direct în cap

o ţară de răni stranii şi
hohote stricate de rîs

da peste toate a venit istoria
o doamnă urîtă dar vindecătoare
sîngele nostru tînăr n-a mai răbdat în vene
s-a făcut lavă şi a luat foc
apoi a dispărut în ceva incolor

tot ce-a fost roşu ieri s-a răsturnat
pare ciudat dar azi
e stu-pe-fi-ant
de uşor

o armată de hăndrălăi cu puloverele pe umeri înnodate la piept

şi o armată de hăndrălăi ca să fută

să le îngenuncheze să-i roage din suflet să fută

cum sunt toate dimineţile

cum sunt telefoanele mamei mele când nu răspund eu la ele

să mă lase să nu mă mai sune atât

scuteşte-mă mămico lasă-mă nu mai suna atâta mămico

şi de ce mămico şi dragă mămico de ce

m-aţi făcut

scârbavnică făptură Teofil să râdă toţi

să scuipe la mine în pruncie copil preponderent timid Teofil

în copilărie târzie preponderent ascultător Teofil

să tacă să mă scutească şi nu mai urla atâta nu mai pot

să-l aud zi-i tu mai bine să tacă

mergi de vorbeşte cu el nu pot să-l privesc de atunci

de când cu ăia în casă

Relu fratele meu merge la bancă

Cris verişoara mea divorţată s-a recăsătorit nu e cel mai nimerit

om pentru ea dar Cris liniştită oricum orişicât

părinţii mei numai bine

bunicii nu i-am cunoscut însă oameni de bine

în ianuarie faci 31 mamă măcar tu să ne faci unul că frate-tău e mai mic

dar dacă el mai mult cu băieţii cum să se joace cu păpuşi nu cred

că s-a jucat cu păpuşi ba da s-a jucat cu păpuşi

şi dacă atunci Nicu

şi dacă el atunci

prima oară cu Florian şi Vali amândoi şi de atunci

el scârba tot singur

un şir de gealaţi cu pulovere albe moi de caşmir

doar tălpile mocasinilor şi doar fermoarele moi de caşmir

să pui umeraşe în ordine cămăşile cu dungi rare zisese

pulovere albe zisese să arunci

pe spate să le înnozi mâneci Lacoste neapărat să dea cu parfum şi să dea

Teofil cu parfum îi zisese

dacă restructurează

dacă mama operează jos acolo la splină atunci Teofil

dacă Teofil se disponibilizează face orice şi face

oricum din iubire dacă e disponibilizat vomită

fute suge face orice din iubire

Andrei tu oare citeşti ce scrie ăsta te rog citeşte Andrei

…

pe canapeaua roasă de miliardele de guri mici//nevăzute
lumina își repetă zilnic drumul
asemeni unui penitent

& eu nu pot să îți vorbesc decât despre umilință
& amprentele iubirilor mele trădează masacrul
& fumul țigării din mâna ta dreaptă mărturisește
mai mult resemnarea//abandonul

în jocul ăsta fără miză
aproape imposibil să o dau în tragic
să doară mai mult decât e necesar
& trupurile noastre
în căutarea suprafețelor dure & reci
renunță în noaptea asta la control

dacă te uiți atent
dincolo
deasupra zonelor gri
& a hârtiilor lipite de asfalt
fără schemă
se conturează mecanismul
i n d e p e n d e n t

(veni sancte spiritus).

Asculta mai multe audio Muzica

fructele mici albastru-brumat

se rostogoleau în căușul palmei

cum ar fi să culeg mai multe și să le duc colegilor?

nu

cel mai bine ar fi să i le duc direct șefei

punem pe roate o mare afacere cu afine

eu le culeg ea face tarte și prăjituri

poate primesc și eu mai mult de 8 dolari pe oră

scap de colțul cu vase murdare

de pielea expandată din cauza

mănușilor de cauciuc și a umezelii

de hainele în care poți ghici

meniul zilei de la paolina

deja mă vedeam îngenuncheat

printre tufele de afin cu o perie improvizată în mână

coborând muntele cu două pungi

legate de ghidonul bicicletei

apoi mi-am dat seama că e imposibil

treceau pe lângă mine

familii care își lăsaseră rulotele în parcarea

din vârf grupuri de cercetași făceau poze

degajau un optimism relaxat

și nu se atingeau de afine  

mă întrebau dacă am urcat poteca

plină de stânci cu bicicleta

mie îmi venea să le zic că da

mă sfătuiau pe un ton condescendent

să nu cobor pe unde am venit

”maybe if i had wings” le răspundeam

le voi scrie un mail alor mei să le fac în ciudă

pe mt. battie lângă ocean

e plin de afine mai ceva ca în ciucaș

și nu se atinge nimeni de ele

 ar trebui să vină țiganii să le culeagă

Ca din cearșafuri ai fabricat o sfoară din zile
și-ai vrut să evadezi dincolo
de tine însuți dar n-ai reușit.

Erai conștient de limite și n-ai făcut nimic pentru asta măcar să sapi
pe sub ele un tunel. Să rupi măcar o parte din tine pe care s-o arunci
de partea cealaltă a morții
ca să rămîi aici fără să fi claustrat în propria piele

dar n-ai făcut-o. Te-ai mulțumit cu ideea că toți oamenii au limite
dar nu și le cunosc încă și de-aia se cred invincibili. Nu vrei să vorbești despre granițe
ți-ar plăcea mai mult să-ți aduci aminte despre Domnule Motan
pisoiul pe care l-ai pierdut. A fugit sau a fost furat

dar cel mai important lucru e felul în care s-au schimbat lucrurile
apoi. Așa e după fiecare pierdere
lumea se schimbă iremediabil și nopțile sînt mii
de aparate de tatuat

care scriu pe tine toate lucrurile care te chinuie dar nu poți să le citești
se amestecă pînă ajungi o pată. Și dimineața cînd te trezești și vezi soarele
deschizi ochii gura porii ca-ntr-o felație
și aproape că-ți place.

2.
Timpul e ca o pisică gri care-a fugit de-acasă și nu se mai întoarce.
Domnule Timp și Domnule Motan nu mai privesc înapoi și
nu există păreri de rău.

Despre rău numai de bine. Și despre bine numai de rău. Cu asta se aleg oamenii
și nu trebuie să-ți faci griji. Mergi și spune-le prietenilor tăi că le faci cadou
o zi din viața ta și vor rîde de tine. Dar cineva se va bucura de lucrul acesta și
vor bate clopotele anunțînd omul exact. Dar nu te vei bucura de asta

pentru că viața îți vine ca un costum primit de poamană. Din punct de vedere funciar
ai fost făcut din milioane de celule pe care le oferi
ca pe niște bomboane la cutie la fiecare aniversare. Vrei să renunți

ștergîndu-ți amintirile ca pe-o casetă Agfa crom
pe care cu ani în urmă aveai Nirvana și pe care acum a tras
Shpongle. Ești gol și nefolositor ca un joint fără vise. E nasol

amintirile își răspîndesc otrava de fiecare dată cînd îmbraci un drum o carte un prieten
la fiecare bere. Cel mai bine e în înghesuiala din autobuz atunci cînd frînele
te izbesc de oameni și realizezi că toți împrejurul tău sînt străini
că ești singur ca o boală într-un pavilion și degeaba îți ceri scuze. Ești pierdut

dar asta aduce o anume liniște, ca atunci cînd primești niște bani. Viața te-a plătit înainte
ca pe-o curvă să stai așa cum vrea și degeaba
degeaba încerci să te răzvrătești. Oricine îți poate spune pentru cine bat clopotele
și tu trebuie să înghiți. Pentru că viața seamănă cu un muzeu de artă

în care intri și toate tablourile sunt așezate cu fața la perete. Te întrebi ce fel de pedeapsă
e asta și răspunsul te va chinui pînă la sfîrșit. Cînd nu te mai interesează pentru cine
bat clopotele și nici cum o mai duce Domnule Motan.

3.
A trecut un an de cînd sînt mort fără acte și-i bănuiesc pe oameni de necrofilie.
Am avut în sînge o moștenire catastrofală și într-un an am cheltuit-o
integral. Sunt un cerșetor scăpătat fiindcă toate zilele pe care le-am primit
au fost fără valoare ca niște monede făcute din capace de bere.

Stau și-mi vegez trupul așezat în zile ca-ntr-un coșciug și în fiecare zi îmi doresc
să merg la crematoriu. Să mai ard cîte-o haină o pagină o fotografie
o casetă Agfa crom
de pe care am șters primele mele nefericiri și am înregistrat altele.

Despre rău numai de bine. Și despre bine numai de rău. Așa mi-a fost dat să spun
după un an în care am lichidat tot ce mai puteam spera.
Nopțile mă învîrteam în somn ca și cum m-aș fi înfășurat în bandă scotch
în așteptarea zilei cînd voi fi livrat cuiva care va știi să mă folosească.

Dar n-a venit momentul. Se spune că nimeni nu moare neîmplinit
însă libertatea e un ucigaș plătit care așteaptă ieșirea din casă.
Și mi-aș dori să mă împlinesc în aerul răcoros al serii cu Domnule Motan
torcînd visele amîndurora

însă pisoiul a fugit de acasă și poate a murit. Și el a dat semnalul și rîndurile
au început să crească și țara nu e suficient de încăpătoare.
Și împlinirea mea aduce cu o mare clădire din sticlă pe care o spală sute
de muncitori

dar din afară nu pot privi înăuntru. Și atunci îmi doresc să fug din lume
să ies ca fumul din propria mea țigară
și în urma mea milioane de feline să-mi sfîrtece trupul.
Înnebunite

obsedate
ca un bărbat la jumătatea vîrstei părăsit de viață dar hotărît
să treacă peste asta. Un bărbat care are încă puterea să ejaculeze

pe toate picturile defuncte sau în viață. Cu precădere
pe cele care atunci cînd le întorci cu fața
zîmbesc într-un fel ciudat.

mi se pare mie sau noaptea asta e la fel ca toate celelalte
o lună aproape abstractă
& copacii încep să pâlpâie
& posibilitatea beznei în care ne poate arunca prima adiere de vânt
într-o noapte care cu siguranță nu are nimic special
& în care toate vor ramâne pentru mult timp
la locul lor.

atârna într-o zonă oarecare de deasupra

Niagara Falls, urlând prin toate irizările

de spaimă ce-o spintecau cu tandreţe.

Ce bile impozante avea, perfect rotunde, ireal

de păroase, cu o greutate de 53 MB per dosar

şi cred că ambele erau pur setup. Când am

despachetat cei 18 MB de configurare, toate

picăturile de sânge au reunoscut că au fugit

din “COMUNITATE” iar restul, cele de spută,

păreau pur “bonus”. Ce s-a întâmplat, dacă am fost

voit AMBIGUU unul dintre acei oameni cărora nu le

sclipeşte convingător ideea de CONECTIVITATE,

e deopotrivă irelevant într-un ritm origamic şi inutil în

stil monogamic; cred că am fost

mai util cu 18 kb de RAR exe şi atât. Nu trebuie să

postezi 35 MB din teama de remixuri râncede ca să fi

un dobitoc ipocrit. Cred că ăsta e momentul in care

s-a produs un translucid “accidental free diving”,

ăsta este motivul pentru care nu am intervenit oricât

de natural mi s-ar fi parut gestul, ăsta a fost happeningul

imaginar din care lipsea demonstraţia iubirii de sine,

astfel am devenit orfan de umbră – cu tot cu coaiele ei

legendare. Are şi cascada aia batrână parte de surprize

vesele cateodată.

e ceva teribil în noi
o absență ce ne împinge
să ne pipăim
să ne aruncăm disperați unul în altul

ce vezi e tot ce pot eu oferi
& totul e ok îmi spune chipul reflectat de chipul oglindă

trupurile noastre avortează cuvinte
îngrozite de revelația pe care ne-o poate aduce
tăcerea

în noaptea asta vreau să mă simți românia
n-o să mai stai deasupra să faci ce vrei tu
să mă fuți în cur
cu jocurile tale
cu mizeriile tale

voi face dragoste cu săracii și bătrânii tăi
cu orfanii și casele părăsite
cu femeile tale frumoase și proaste

în noaptea asta-ți voi fute
toți politicienii
de la un capăt la altul
și toate neamurile lor parvenite

toți cocalarii
toți nespălații
manelarii și idolii lor împuțiți
hoții
alcoolicii
drogații care nu-nțeleg nimic

fotbaliștii cu două clase
care nu sunt în stare să se calafice la un turneu mondial

profesorii care o sug și nu pot face o grevă ca lumea
ca să priceapă lumea că ei educă

artiștii care-și plâng de milă și-s prea orgolioși să se unească
să facă ceva

jurnaliștii care se fut în cur ca ultimele curve după cine sare cu banul
toți prezentatorii și realizatorii știrilor care-mi bagă pe gât în fiecare zi
crime violuri accidente sânge pizde analfabeți
și reclamele în care nu-mi arată decât căcat cu diverse mirosuri
ambalate frumos

o să-mi dau drumul în tine românia
un an întreg de inundații cutremure greve sau revoluții

în câteva zile o să ai grețuri
o să-ți verși toate organele pe rând
o să te doară

o să te doară de-o să te caci pe tine uneori
și frica va crește-n ei
ca o plantă agățătoare

frica le va invada creierele și sângele

frica de copilul nostru românia
copilul care le crește în burtă și lovește din ce în ce mai tare
cu picioarele

copilul pe care îl voi numi iubire

(c) andreiruse.ro

trebuie doar să îți apropii urechea
să atingi cu jumătate de trup
suprafața suficientă pentru jumătate din trupul tău
lăsând cealaltă parte să privească
simulând obiectivitatea
& ceva dinspre ceea ce credeai/simțeai ca real
îți va zâmbi cu fața lipită de geamul
ce încadrează perfect

poate dacă te numeai Petre şi erai soldat. poate dacă îţi exploda o grenadă în piept. sau dacă plângeai cu poza mea în tranşee. poate dacă aveam un copil pe care tu să nu-l fi cunoscut încă. poate aşa.

la început nu-ţi vine să crezi. ţi se spune că s-a întâmplat ceva şi trebuie să fii tare. la început nu înţelegi că eşti mort. crezi că urmează ceva. nu urmează nimic. e doar un sfârşit foarte lung.

poate dacă aveai mai mult timp. dacă nu te iubeam. dacă nu eram atât de absurdă. poate dacă te numeai Petre şi erai infanterist.

1. (vineri)
ieri noapte am ajuns acasă
m-am trezit la 8 – nimeni
și-am muncit în grădină toată ziua

spre seară am vorbit cu ea despre noua locuință
am citit puțin și-am adormit devreme
cu motanii mei gay hârjonindu-se pe lângă pat

2. (sâmbătă)
azi dimineață n-am băut cafea nu știu de ce
și-am desenat sisteme am făcut calcule
dar nu eram deștept așa c-am deschis o carte

ea era plecată în vamă
e ziua lu andreea nu știu care
s-a dus cu cortul cu toți prietenii
sunt obositori și ascultă muzica pe care eu nu o știu
muzică la fel de obositoare
ca tripurile lor ieftine sau închipuite

am preferat să stau acasă
să-i spun că manuscrisul trebuie să fie gata luni
dar weekendul ăsta nu mișc un rând
stau și eu cu pula la soare după mult timp
știi să stai pur și simplu degeaba
să te uiți la bateria sub formă de omuleț care se încarcă

săraca mama a văzut că nu fac nimic
și mi-a zis să merg la cumpărături
și-am fost la cumpărături

tata băiat finuț mi-a dat 10 lei pentru bătrâna doamnă
la spălatorie – 17 lei
am mai pus eu ceva  mi-am luat un cola și m-am uitat la puștiul care făcea treaba

și mi-am amintit că atunci când tata mi-a întins o bancnotă
m-am gândit că aș putea să-mi iau gumă cu surprize
sau mai târziu să joc barbut în scară din nou