joe's blog

Sa ies sa dansez sau nu?

noreply@blogger.com (joe) — Sat, 25 Feb 2012 17:38:00 +0000

Astept fix acum 10 pareri rapide dak sa ies in Pulse sa dansez sau sa stau acasa. Fac ce decideti voi. Dati-va parerea pe Facebook meu, aici.

Daca nu stiti cum dansez, va dau video asta din ianuarie 2012:

p.s. Cosmin Ignat ma compara cu astia de jos. Nu mai pot de ras...

Cateva limbi

noreply@blogger.com (joe) — Wed, 22 Feb 2012 12:14:00 +0000

Ok, mai stiti postarile mele cu voce, adica audio post-urile, ei bine acum imi veti auzi din nou vocea. De data asta, nu ma veti auzi doar in Limba Romana ci si in alte limbi. Ma testez si eu putin si mi-ar prinde bine un feedback din partea voastra.

Hai sa incepem desigur cu...Limba Engleza! Iau un text la intamplare.

"So where does the nine-hour standard come from? The researchers believe the current sleep recommendations date back to a 1970s Stanford University study of teens and their sleep patterns. In that study, teens were brought to a lab a few days a year for three years and told to sleep as long as they wanted. But, of course, how much teens want to sleep and how much they need to sleep are two different things."

Hai si cu Limba Italiana:

"L’Associazione dei Romeni in Italia ha lanciato un appello rivolto anche agli italiani, chiedendo aiuto. “Più di sesenta cento persone sono isolate dalla neve, specialmente in due distretti, Vrancea e Buzau, dove e' stata decretato lo stato di emergenza. Da due settimane, decine di paesi sono senza, acqua, corrente, viveri e medicine. La neve ha coperto completamente le abitazioni, mentre si registrano temperature di 20 gradi sotto zero. Molte le strade provinciale e nazionale bloccate dalla neve che ha raggiunoto anche 4 metri di altezza. Il bilancio ufficiale parla di 68 (morti) per il freddo, ma si teme la scoperta di centinaia di vittime nelle case isolate. Decine di persone con gravi problemi di salute sono state portate all'ospedale con gli elicotteri dell'esercito” si legge in una nota dell’Associazione."

Germana as vrea sa testez. Ia sa luam niste chestii de baza:

"Hallo. Wie geht est dir? Mir geht es gut! Mir geht es nicht so gut. Woher kommst du? Wie alt bis du? Kannst du das bitte wiederholen? Auf wiedersehen!".

Cati bani ai? Ce ambitii ai?

noreply@blogger.com (joe) — Mon, 20 Feb 2012 22:21:00 +0000

Titlul suna in primul rand a intrebare pusa de un golan, cautand sa scoata de la tine doar un castig usor. A doua intrebare suna a intrebare perversa pusa de un angajator care vrea sa auda ca esti dispus sa-ti rupi spatele pentru un ideal pe care cu siguranta nu o sa-l implinesti in compania lui, ideal care nu coincide cu al sau.

Ambele caracteristici se gasesc in multe din 'iubirile" noastre. Da, o fata iti poate cere in acelasi timp acelasi lucru pe care ti-l cere un borfas ascuns dupa o gluga si un patron ingust la minte care vrea sa profite de tine pentru a supravietuii sau pentru a prospera el insusi. Totul in numele iubirii. Trist este ca aceasta persoana chiar crede in asemenea cerinte si vrea de la tine tot ce poate fi impresionant, dovedit intr-un timp record, intr-o singura zi daca se poate. Am vazut astazi pe Facebook urmatoarea vorba:

In aceeasi maniera de Lb. Engleza, corect gramatical de data asta, spun si eu: "True words have never been spoken". O sa fiu sincer cu voi, i-am spus azi unei fete despre poza asta, incercand sa-i explic ca din acest motiv nu m-am potrivit cu ea, caci nu ne bucuram unul de altul in mod simplu, la prima vedere, insa nu stiu daca a inteles mesajul. As fi vrut sa-i spun altei persoane acest lucru, o persoana cu care am incercat de curand sa fac ceva si n-am reusit din motivul lipsei fericirii asteia, aparute din cauza unei temeri sau neajunsuri de o maniera superficiala gandita de aceasta; dar n-am simtit ca mai are rost.

Vreau sa zic ca pot fi mai multe moduri in care ceri ceva absurd sau in exces de la cineva. Poti ba sa fii o persoana grosolana sau grosolan de naiva incat sa vrei pozitie sociala si ambitii financiare sau de putere de la persoana de langa tine SAU poti sa fii o persoana pur naiva si incuiata care da vina pe persoana de langa ca nu-i arata ce trebuie cand ea insasi de fapt sta cu ochii inchisi.

Pot fi multe variante probabil si din pacate. In sensul original sa zicem, eu vad multi oameni ca urmarind pozitia potentialei persoane ce se presupune a fi iubita in viitorul apropiat si nu sentimentul acestei persoane. Asadar, multi cauta eronat potrivirea profesionala nu cea emotionala.

Ce sa fac eu aici? Ce sa faci tu? Sa stam sa le explicam oamenilor astora cat de mult gresesc? Am incercat s-o spun. Am fost si dur si bland, nu mi-a mers. Trebuie ele singure sa-si dea seama de pozitia perversa in care se afla si singure trebuie sa se repuna pe o linie comuna cu ceea ce cauta de fapt.

Urasc de asemenea inca un lucru. Cand cineva iti cere direct sau indirect sa-i fii alaturi, desi nu doar ca nu are deloc dreptul asta dar nici nu iti inspira atractia pentru asta. Poate as fi alaturi de persoana care imi dovedeste ca ma poate iubi, dar sa fiu alaturi de un potential care nici macar a potential nu miroase....e absurd. E posibil daca vrei sa arati ca ai ambitie, e mai dureros cand insisti dar ulterior, cand inca ciocani la usa aia a sperantei si nu-ti deschide nici naiba...e absurd. De acolo si ghidul de mai sus, vorba simpla si sentimentul natural: fii cu cine te face fericit, nu cu cine te pune la incercare. La experienta mea, ma indoiesc ca o persoana care te iubeste cu adevarat sau care te place macar cu adevarat, te-ar pune la vreo incercare care sa decida daca veti fi sau nu impreuna. Nu ma refer doar la experienta mea de iubit dar mai ales la experienta mea de homo sapiens, de om cu gandire logica. Pana la urma nici nu mai vorbeati in modul in care vorbiti daca nu v-ati fi testat deja in mod primar cateva din partile voastre comune. Sa pui insa la o incercare cruciala pe cineva in modul si timpul asta, este arogant, naiv, fustrant si in final inutil sau chiar dezastruos.

Cauti o iubire? Parerea mea e ca trebuie sa te uiti la tine mai intai. Dupa ce te rezolvi pe tine, iti va fi mai usor sa-ti gasesti potrivirea, fara sa risti sa intri in absurdul viselor si a sperantelor false si superficiale. Cauti o iubire? Mai lucreaza la modul cum iubesti!

Drumetie prin oras [19-02-2012]

noreply@blogger.com (joe) — Mon, 20 Feb 2012 13:36:00 +0000

A venit vremea unei noi drumetii facute prin orasul Constanta si a unor noi explorari ce va aduce si voua parti nevazute ale acestui oras. Hai sa vedem o harta in care am notat pe unde m-am aventurat ieri.

Inainte de a ajunge in Tomis 2, un cartier pe care de abia ieri am putut sa-l definesc si sa-l inteleg, am ajuns prin alte locuri. Am avut chef sa ies din casa si am zis ca fapt divers sa-mi iau si aparatul foto cu mine. A fost o alegere inspirata, avand in vedere ca am facut peste 250 de poze, multe din ele foarte captivante dupa cum va urma sa vedeti.

Am inceput cu parcul Tabacarie, despre care am scris aici. De acolo am luat-o pe jos prin Tomis Nord, apoi prin Tomis 3, Dacia iar apoi am ajuns in Tomis 2.

Tomis 2 este cunoscut probabil ca fiind o zona saraca, plina de tigani, mai ales pentru ca este invecinat cu zona Chiliei. Am vazut destui tigani insa multi cred ca sunt si oameni saraci si simpli, de la tara chiar. Cu toate acestea, zona este un exemplu bun de cum pot convietui in acelasi loc atat oamenii foarte saraci cat si oamenii foarte bogati. In Tomis 2 sunt destul de multe vile si cladiri luxoase. Este un contrast evident, un adevarat oximoron social.

Putini mi-ar intelege bucuria cand am vazut prima casa din poza de mai sus, cea cu ferestre din lemn si hublouri din piatra. Chiar nu explorasem niciodata zona asta, plus ca daca am fost pe aici alta data, n-am vazut-o cu ochii mei de azi. Ma asteptam la case sarace si vai de ele, de tzara, asa cum am si gasit foarte multe, insa spre fericirea mea...am dat si de mult stil arhitectural de calitate peste tot prin zona.

Cateva case erau reconditionate, in mod reusit insa. Sa luam drept exemplu casa de mai jos, aflata intr-o zona paralel apropiata de bdul Mamaia.

Agreez atat tonul culorii aplicate cat si detaliul frumos pastrat. La alte case se pot vedea imitatii la ce vedem mai sus, facute parca din chirpici. Serios. Alt detaliu interesant se manifesta prin orientarea caselor in aceasta zona. Cateva case sunt asezate precum cea de mai sus, cu fata intr-o parte. Ai zice ca nu ar merita sa mai reconditionezi ceva ce este aratat din profil, insa uite ca se intampla!

Nu lipseste din zona nici contrastul dintre new age si oldschool.

Tomis 2 este o zona care m-a surprins. Nu ma asteptam sa dau de asemenea comori acolo, probabil pentru ca m-am plimbat prin Piata Chiliei si am vazut ca nu gasesc nimic relevant arhitectural. Na, ca nu e bine sa generalizez.

Dupa Tomis 2, m-am dus la Capitol, fix in mijloc. Acolo se afla o cladire unica in Constanta. E atat de interesanta incat il provoc pe Raiden de la Rezistenta Urbana sa-mi gaseasca ceva asemanator in Bucuresti!

Multi treceti pe langa ea dar nu observati probabil cat de aparte e fata de ce avem noi in tot orasul asta. Pare un fel de fosta berarie, ba chiar parca am auzit ca am avut o berarie prin zona asta, poate despre asta e vorba. Sunt sigur ca va interveni si D-nul Arhitect Radu Cornescu sa-mi clarifice situatia.

Am luat-o apoi pe Bdul Tomis spre Teatru. Si aici am fost surprins sa vad comori destule. Le-am mai vazut dar parca nu cu setea de ieri.

Ultima poza de mai sus arata cladirea paralela cu cea despre care am scris ieri aici.

Am ajuns pana la urma in statie la galeriile Unirii acolo, langa RDS. Stateam in statie, asteptand autobuzul si m-am uitat din senin peste umar si am zarit o bucata din cladire, cu un detaliu impresionant. M-am dat in spate si am ramas uimit sa vad ca o cladire pe care am avut-o mereu in preajma este superba! Faceti cunostinta cu aceasta constructie din anul 1923 - conform spuselor unui locatar.

O amica, vazand ca am inchis joie.ro, a spus ca ii pare rau ca nu mai fac articole de astea. Ma face sa rad... Uite ca nu ma opreste nimic sa descopar chestii noi la Constanta.

Pentru a vedea toate pozele, la rezolutie maxima, o sa va rog sa intrati pe contul meu de Facebook dand click pe un link pe care il voi posta aici imediat dupa ce termin sa le uploadez. Sunt aproape 90 de fotografii needitate, neprelucrate, nenimic. Revin imediat cu un later edit.

[LE] Vedeti toate pozele dand click AICI.

Cateva locatii din Constanta

noreply@blogger.com (joe) — Mon, 20 Feb 2012 12:35:00 +0000

Daca tot am facut poze ieri, m-am gandit sa imortalizez niste locatii pe care le-am intalnit pe drum. Le pun aici in caz de le cautalumea pe Google.

Bombe Atomice testate pe oameni

noreply@blogger.com (joe) — Mon, 20 Feb 2012 08:22:00 +0000

Frumos filmuletul de mai jos. Apropo, asta e a 2501 postare pe joe's blog.

video via cugetliber.ro

Cladirea de la intersectia Bd. Tomis cu Stefan cel Mare

noreply@blogger.com (joe) — Sun, 19 Feb 2012 17:39:00 +0000

In apropiere de Colegiul Mircea cel Batran, la intersectia Bdului Tomis cu str. Stefan cel Mare, se poate vedea cladirea de mai sus. Azi stateam la semafor si ma tot uitam la ea, analizandu-i detaliile. Am vazut ca usa de la scara nu pare inchisa asa ca am indraznit sa indraznesc.

Delta Dunarii s-a mutat in Parcul Tabacarie

noreply@blogger.com (joe) — Sun, 19 Feb 2012 16:45:00 +0000

Da, aceea este o barza (sau cocostarc?) si am putut s-o vad in parcul Tabacarie din Constanta. Am mai vazut azi pe acolo si rate si lebede, una moarta din pacate, pescarusi si doua pasari neidentificate - dintre care una isi arata penele la celalalte de parca ar fi zis "look at me now bitches!". Hai sa vedem.

Hai sa mai vedem cum mai arata si parcul Tabacarie, daca tot m-am plimbat pe acolo. Au terminat de refacut zona de pe langa ruine si au mai pus cateva bancute, lucru foarte bun. Mi-am gasit si banca mea, deci stop a mea aia din mijloc de undeva!

Reclama care nu e reclama

noreply@blogger.com (joe) — Sun, 19 Feb 2012 15:40:00 +0000

Azi am vazut reclama asta prin oras, pe la City Mall. In primul rand, nu stiu ce o sa zica hipsterii ca se ia Burn de tenesii lor, in al doilea rand cica "Noul Burn Tropical. Energizantul celor care nu vor energizant". Pai ce dracu vor atunci? Inseamna ca si asta este o reclama pentru cei care nu vor reclama? Mindfuck.

Jocul dezapezirii

noreply@blogger.com (joe) — Sat, 18 Feb 2012 08:03:00 +0000

Bai, Mario m-am jucat si altele insa jocul asta l-am ratat.

Allora, vediamo nell questo video giu qualche ragazzi pazzi ma bravi.

video via piticu.ro

Un om printre fluturi si alte minunatii

noreply@blogger.com (joe) — Thu, 16 Feb 2012 16:23:00 +0000

Aş spune că au trecut secole de când nu am mai scris ceva la îndemnul ameninţător şi blând al inimii mele şi nu m-aş înşela. Cine ar putea să-mi contrazică raţiunea ilogică a timpului propriu conceput, care ne arată că mulţi alţii acum mult timp au simţit aceleaşi stări şi emoţii?

Mulţi ar crede că o clădire din beton cu geamuri din termopan ar înfrâna emoţiile, nu s-ar înşela prea tare dar s-ar înşela. Pentru artistul pustiu, orice lătrat de câine, orice zgomot de baros spărgând ilegal pereţii pentru a remodela un apartament, orice gâlceavă îmbibată în alcool având în rolul principal pe cei doi vecini din josul străzii are un înţeles aparte. Pentru un om adânc căzut în propria conştiinţă multe lucruri capătă un sens aparte, nefast şi macabru adesea, însă tot aceste lucruri îl ridică în vărful unei piramide aşezate pe o altă piramidă. Sunt un om al cuvintelor şi totuşi cuvintele pot fi aranjate în atâtea feluri încât mă ameţeşte şi pe mine. Multe unicităţi s-au născut din nefast, nefast e şi paharul de Whisky pe care îl beau acum şi totuşi aceeaşi băutură a stat la inspiraţia multor altor oameni, oameni de renume chiar. Nu m-aş închina în faţa lor niciodată şi nici măcar n-aş fi atât de impresionat de ei. Dacă sunt şi ei ca mine, cu siguranţă nici nu ar căuta o asemenea măgulire.

Îmi vine să mă ascund în propria piele, adânc. Sunt slab. Apoi sunt majestic. Îmi vine să ies pe uşă, să urc în tren sau avion şi apoi să urc în continuare cu o privire de nebun ce ar speria orice animal sălbatic către cel mai înalt şi friguros vârf al oricărui munte mai magnific. Şi le fac, toate la timpul lor. Dar timpul este definit cumva iar această definire nu mă satisface, ba chiar mă irită căci nu ştiu care e regula sau abaterea de la regulă. Se spune că ar trebui să-mi dau singur propriile definiţii, să-mi aleg propriile trăiri şi propriul Zeu. Nu mă lămureşte libertatea asta de alegere cu nimic.

Omul este capabil de a trăi o viaţă lungă şi plină de însemnătate. Cine spune ce este lung sau însemnat. Toţi. Toţi spun ce anume este orice şi cum. Aşadar îmi rezerv umilul drept de a-mi dori să fiu un fluture, care trăieşte poate câteva săptămâni sau un an. Cine spune că pentru un fluture asta nu înseamnă o eternitate? Cine spune că însemnătatea vieţii unui fluture nu este mai magnifică decât orice stil Art Nouveau sau Gothic, orice pod masiv construit în Hong Kong sau Brooklyn, orice maşină zburătoare sau orice roată perfect rotundă şi eficientă? Aş spune că aş regreta mintea umana şi sufletul meu dar aş fi mult prea limitat ca să nu cred că există şi alţi factori de fericire în lume.

Aş fi deci un fluture, o rază de Soare, o picătură de ploaie, o stea efemeră într-un spaţiu fără oxigen, aş fi orice lucru ce mi-ar face viaţa mai frumoasă. Privind acum prin mii de ochii a miilor de fiinţe şi fenomene, parcă aş fi şi om, căci şi omul face lucruri frumoase: chiar el însuşi poate ţine un fluture în mână, poate să-şi schimbe culoare în faţa razelor de Soare, poate gusta cu limba fiecare strop de ploaie şi poate privi cu un interes frumos multe stele luminoase aşezate pe pânza întunecată pe care o numim „cer”. Rămân mut în faţa unei concluzii. Nu ştiu dacă sunt om sau dacă neştiinţa mea este o îndoială umană şi frumoasă pentru mine însumi sau pentru nu-ştiu-cine altcineva sau altceva. Ştiu doar că simt toate aceste lucruri, ştiu doar că exist.

Cea mai frumoasa intalnire

noreply@blogger.com (joe) — Thu, 16 Feb 2012 07:59:00 +0000

Pe 29 ianuarie, acum 5 ani, am avut cea mai frumoasa intalnire cu o fata. O s-o numim Lecsy, caci asa ii spun si eu.

Era anul 2007, eram in Facultate. Un coleg lucra la o firma de transport si avea nevoie pentru cateva zile de un manipulant. A zis ca ma plateste bine daca vreau si am zis ca sunt de acord, chiar daca nu ma incanta prea tare prezenta respectivului.

Pe drum am vorbit nimicuri, ne-am oprit apoi prin cateva zone si am ajuns eventual in Galati. Se facuse seara, tipul imi povestea de o prietena din acest oras, ca o stie de ceva timp si ca vrea s-o sune sa se intalneasca cu ea. A zis ca o sa-i spuna sa-si aduca si ea o amica pentru mine si sa iesim cu totii pe undeva.

Eu deja ma crizasem, nu-mi plac planurile astea indraznete aparute din senin. Eram imbracat banal, ca un manipulant: blugi lungi de rapper, bluzon albastru sport, un fes albastru pe cap, eram un oarecare. Tipul isi facea planuri mari, ca o sa ajungem la hotel cu ele si cine stie... Cunosc oamenii, stiu cand cineva se intinde in fantezii mai mult decat ii e plapuma, ma uitam si eu la fata lui adica si stiam ca sunt sanse mari sa fie aiurit. Am inceput sa ma gandesc ca tipul nici nu o cunoaste prea bine pe tipa, lucru confirmat eventual de el. Am zis "clar, o sa iasa...nebunie". Tipul a sunat-o pe tipa, ne-am inteles sa ne intalnim cu totii. Zis si facut. In timp ce ne apropiam de locul intalnirii, mi-a aparut din senin ceva in minte: ca nu o sa-mi placa de amica propusa ci fix de tipa despre care vorbea el. Aveam asa...o presimtire nebuna, nejustificata.

Tipul a parcat, am coborat, asteptam. Eu stateam pe strada, pe langa masina. Deodata, se apropie de noi doua tipe. Nu stiu ce a fost dar mi-a ramas inima in loc cand am vazut-o pe Lecsy. Ea venise prima si ne-am zambind uitandu-ne unul la celalalt. Nu era de o frumusete clasica deloc, dar era de o frumusete captivanta, artistica, originala si de un fel de vis. Ea era pe trotuar, eu pe strada, lucru ce ma facea mai scund. Ca sa dovedesc ca sunt pe masura ei si mai mult, m-am ridicat rapid pe trotuar si am facut cunostinta. "Damn, stiam eu!" mi-am zis, stiam eu ca fix de ea o sa-mi placa. Nici nu stiu cum de stiam asta dar asa s-a intamplat.

Prietena ei era o tipa scunda, draguta parca. Era simpatica, vorbareata dar...o aveam pe Lecsy, aveam ce-mi trebuie. Insa tipului ii place de ea. Se vedea ca nu se cunosc deloc bine cum presupunea tipul si nici macar nu vorbeau apropiat ci doar asa....la modul de cunostinta. Dar o placea. Ne-am suit cu totii in masina, in partea din fata caci era masina de transport. Tipul la volan, Lecsy langa el, amica langa Lecsy eu langa amica. Incercam sa ma distantez de frumusetea nou intalnita ca sa nu fie nimic ciudat dar subiectele abordate de mine o interesa mai mult fix pe ea. Eu eram un fel de artist si ea s-a dovedit a fi la fel. Mi s-a inzecit interesul pentru ea in momentul ala. S-a uitat amica la noi si ne-a intrebat daca vrem sa stam unul langa celalalt ca sa vorbim mai bine, desi stia foarte bine ce face: incerca sa ne combine. Ce gresit se simtea dar in acelasi timp ce placut. Dintr-un oarecare respect masculin pentru tipul care practic imi era un strain dar care tot practic o placea pe tipa, incercam sa vorbesc cat mai detasat emotional. Ok, cat mai detasat emotional intens...caci nu puteam sa nu ma bucur de o astfel de companie.

Am cautat un restaurant dar n-am prea gasit, deja era noapte. Ne-am dus la un hotel, unde urma sa dorm eu si tipul respectiv pentru o seara. Le-am luat si pe fete pentru a merge la restaurantul de la etaj ca sa mancam ceva. Tipul inca isi facea planuri ca fetele o sa doarma cu noi. Inainte ma speriam cand zicea asta, caci parea ca imi vorbea de niste fete foarte usuratice (lucru pe care nu l-am gustat niciodata), acum insa stiam ca e cu totul nerealist un asemenea plan si ca astfel de fete n-ar petrece noaptea cu noi in nici un fel. Am stat la restaurant sus de tot si am mancat cartofi prajiti. Nu puteam sa ma abtin sa nu ma uit la ochii fetei, ii avea atat de frumosi si atractivi. Poza de mai sus arata doar o parte mica din ce vedeam eu. Ma surprindeam din cand in cand ca ma holbez, asa ca deschideam rapid un subiect pentru a face lumea sa vorbeasca orice, pentru a masca pasiunea asta.

La fel de comica precum faza cu trotuarul a fost si cea cu fesul de pe capul meu. Odata asezati la masa, stiam ca trebuie sa-mi arat parul ciufulit si mi-era sa nu rada lumea de mine, asa ca m-am retras rapid la baie sa-mi fac o oarecare freza mai decenta. Si ea s-a scuzat mai incolo la baie, crezand ca o sa vin dupa ea - cum mi-a relatat dupa cativa ani - insa n-am ghicit intentia.

La plecare tipul se ruga de ele sa ramana, devenise deja penibil. Eu zambeam si le uram deja noapte buna in timp ce tipul inca insista. Am pupat-o pe Lecsy usor pe un obraz, cand am dat sa o pup pe celalalt s-a intors cumva de am reusit s-o pup pe coltul gurii. Se poate spune ca acela a fost primul nostru sarut, mai emotionant decat poate fi surprins orice sarut oricum.

Fetele au plecat, eu m-am dus cu tipul in camera. Vroia sa iesim sa agatam ceva si tragea de mine, dar nu eram genul, inca nu sunt. Asa ca am luat cateva beri in camera si am stat apoi sa-l ascult cum sforaie.

Am avut perioade in toti acesti 5 ani in care nu am vorbit cu Lecsy, chiar si acum, de la inceputul lui Februarie, insa am fost prieteni in tot acest timp si ne-am deschis mult unul fata de celalalt, si am creeat arta impreuna sau ne-am inspirat unul pe celalalt. Asta s-a dovedit sa ma atraga cel mai mult la ea. Ba chiar a venit in Constanta anul trecut si am avut ocazia sa fim impreuna pentru o zi asa cum trebuia sa se intample odata si odata. Dupa atatia ani, va puteti da seama ce fel de noapte pasionala am avut. Chiar si asa, n-am putut s-o privesc mai mult decat ca prietena buna care mi-a fost. Nu stiu daca e vorba de distanta, daca e vorba de o anumita teama de-a mea sau altceva. Am reusit sa ma apropii enorm de fata asta totusi, insa nu atat cat trebuia, atat cat vroia ea.

Atat de orb am fost in domeniul iubirii in legatura cu ea incat cu greu mi-am dat seama ca asta intradevar a fost singura intalnire din viata mea care s-a desfasurat atat de incredibil. Nu stiu cum de mi-a scapat printre coridoarele amintirilor asemenea concluzie. Am vorbit constant cu ea despre intalnirea noastra insa nu m-am gandit s-o pun pe un piedestal, o luam natural si frumos, atat.

Am iubit cateva fete la viata mea si le-am iubit enorm, insa intalnirea cu ele a fost mai mult decat banala, in cel mai bun caz simpatica. Cu Lecsy insa am avut ceva special si stiu ca am dezamagit-o, nesimtind mai mult pentru ea decat poate ar fi trebuit sau decat ar trebui. Ii datorez ei aceste cuvinte dar ii datorez si sufletului meu asta, caci astfel de aprecierei si pretuiri ne infloresc spiritul si caracterul.

Ii raman inca prieten bun, nu stiu cat timp si cum, chiar daca ea s-ar putea sa vrea sa-si incheie socotelile cu mine, concluzionand ca a fost fata care mi-a dedicat pe final melodia de mai jos. O ador si pentru asta, poate mai ales pentru asta.

Tastatura cam murdara

noreply@blogger.com (joe) — Wed, 15 Feb 2012 13:18:00 +0000

Azi mi-am curatat tastatura. De obicei, saptamanal imi sterg de praf monitorul si altele din camera, insa tastatura am cam neglijat-o de ceva timp. Acum insa este luna.

In imaginea de mai sus se pot vedea pasii. Am dat butoanele la o parte, am curatat prima oara cu o perie tot praful si parul adunat in nu stiu ce fel, am sters apoi cu o carpa si o solutie de geamuri, in zonele mai inguste am sters cu betisoare de ureche, am pus butoanele la loc si voila! Good as new!

Tu cand ti-ai curatat ultima oara tastatura? Sau mai bine zis, cand o s-o faci?

Ah, old times

noreply@blogger.com (joe) — Tue, 14 Feb 2012 13:00:00 +0000

O poza cu vechiul meu PC. Nu mai stiu daca asta era 486 sau Pentium 1...sau Compaq Presario. Ce vremuri. Statia aia argintie o mai am si acum si se aude bine in combinatie cu un tub de bass si 2 amarate de boxe mici. Vedeti insa ce aveam pe atunci, nu? Combinatii de-a lu fratimiu. Tot cartierul asculta muzica noastra.

De ce se despart cuplurile de Valentine's Day?

noreply@blogger.com (joe) — Tue, 14 Feb 2012 10:41:00 +0000

Haha, creepy-cute poza asta. Incep prin a spune ca mie imi place Valentine's Day. Nu-mi place in momente ca azi cand nu prea am eu cu cine sa sarbatoresc dar e o sarbatoare fun pentru un romantic.

Inainte, nu comenta nimeni nimic la modul negativ intens despre V Day apoi au inceput fustratii sa iasa la inaintare cu detalii si povesti si statistici si probleme si Dragobete. Cine auzise de Dragobete pana acum cativa ani? Absolut nimeni, dar s-a auzit dupa o analiza mai intensa, chiar daca analiza e superficiala. Ziua de 14 Februarie e pur si simplu o zi aparte, e o ocazie si trebuie luata ca atare. Pana la urma, ba o sarbatoresti, ba nu. Treaba ta...nu tine morala altuia ca o face!

De multe ori insa nu iese bine, oamenii se despart de V Day. La fel ca in alte zile importante incarcate de emotie - precum Craciunul - si in aceasta zi se iau decizii mari. Nu prea poti sa petreci o zi frumoasa precum V Day cu o persoana cu care nu stii sigur daca vei mai fi in viitor sau despre care nu stii sigur cat o placi. Drept urmare, de V Day poate aparea un cosmar in relatie si ajungi sa te desparti. De aici si nou venita traditie de "Fuck Valentine's Day". Serios acum, de cand a aparut prin baruri tema "Fuck V Day" ? Nu de mult, dar acum devine din ce in ce mai oficiala.

Deci cam de aia se despart oamenii de V Day, de aia vezi pe Facebook fix cu o zi inainte, doua sau trei cum multi trec de la "In a Relationship" la "Single". E o presiune mare, e o zi potrivita pentru a-ti testa relatia. Multi m-ar contrazice dar i-as contrazice si eu la randul meu. Caci nu e metoda unica de testare a relatiei pentru multi dar pentru foarte multi altii, care amana o despartire sau amana o rezolvare a unor probleme in relatie (repet, foarte multi), este cam singurul moment cand pot si ei sa fie decisivi.

Multi ar trebui sa fie recunoscatori. O relatie buna e una simpla si frumoasa, in care poti sa-ti petreci V Day-ul si in pat uitandu-te la Discovery cu persoana iubita. Dar, sunt rare relatiile potrivite si drept urmare multi se fustreaza si se razbuna pe o zi, latrand la ea de parca ziua ar putea sa le dea vreo replica.

Hai, luati o melodie frumoasa si treceti peste fustrari! Cand inspiri si respiri detasandu-te de anumite ganduri, iti vin idei mai pozitive sau minim neutre. Ar trebui sa incercam cu totii asta. Luati aminte de la ce om negru vine un astfel de sfat...

Te vad, urmarindu-ma...

noreply@blogger.com (joe) — Mon, 13 Feb 2012 19:00:00 +0000

Tu! Da, TU! Ştiu că mă cunoşti şi ştii că te cunosc şi eu pe tine. Poate mult mai bine decât te-a cunoscut altcineva. Poate şi acesta e motivul pentru care mă "spionezi" acum.

Ce a mai scris? Ce a mai făcut? Cu cine mai vorbeşte? Parcă te şi văd urlând când scriu că m-am sărutat cu nu-ştiu-cine, parcă te şi văd zâmbind pseudo-malefic când am păţit nu ştiu ce nenorocire. Te văd, eşti tu, nici n-ai putea să reacţionezi altfel. E cam anevoios însă să faci asta şi să nu mi-o spui. Ai crede că ai strica magia dar magia este ca un secret: nu prinde valoare decât atunci când îl deconspiri cu voce tare cuiva sau cuiva anume mai ales.

Este o nebunie să ne alergăm unul pe celălalt într-un cerc al gândurilor ascunse în ceaţă şi nici măcar să n-o ştim cu certitudine. Eu mă gândesc la tine, ma gândesc din nou, apoi mă opresc căci mă simt penibil sau trist. Tu o faci de asemenea în acelaşi fel. Apoi o luăm de la capăt, în secret, în tăcere.

Cu siguranţă nici nu ai vrea să ştiu şi să-ţi răspund ceva banal. Simţi ceea ce a simţit un artist când a scris cu o pană pe o pânză veche: "îmi este greu să trăiesc cu răul dat de tine dar îmi este şi mai greu să trăiesc fără acest rău". Dacă m-ai confrunta ţi-aş spune ceva banal poate, cum ar fi că "apreciez că te gândeşti aşa, că zici asta...". Probabil ţi-as năuci toată fantezia în acel moment. Dar dacă oare ar fi vorbe de o nouă evaluare? Sau daca oare ar fi un început...?

Poate totuşi ar trebui să-mi dai de înţeles că mă vezi ca să îţi dau şi eu de înţeles că te-am văzut în tot timpul ăsta. În ciuda şanselor mari de miracole în viaţă, ochii care nu se văd se uită, se răcesc. Dacă tot mă urmăreşti cu atât interes, aruncă-mi o privire mai îndrăzneaţă, mai directă! Lasă-mă să-ţi împlinesc misterul sau să ţi-l pun la pământ! Dar nu vrei, nu? Nici să ţi-l pun la pământ nici să ţi-l împlinesc. Sau ţi-l împlinesc doar existând aşa cum exist acum, nu? Ştiu... Dar dacă ţi-am dat vreodată un semn relevant şi puternic că te vreau aproape, poate ar trebui să nu mai visezi şi să deschizi ochii! În cazul ăsta, am vorbi probabil de împlinire iar dacă nu, doar te-aş mai dezamăgi încă o data şi te-aş face s-o iei de la inceput asa cum stii tu s-o faci...sau te-aş face să o iei pe un alt drum, unul nou...

O seara in oras din experienta mea

noreply@blogger.com (joe) — Mon, 13 Feb 2012 09:08:00 +0000

Ieri am iesit la o plimbare cu o fata a carei identitate va ramane un mister pentru cititor. Mai intai pe zi.

Am luat niste vin intr-un bidonas, niste ciocolata si m-am dus pe gheata pe plaja Modern. Dobitocii italieni de la Fincogero au imprejmuit toata zona scarilor din partea Zorile. Vorbisem despre asta si pe SSC Constanta dar nu vazusem ca au pus gard chiar si in zona scarilor. Deci cobori pe acolo doar pe camp. Daca intradevar fac ceva bun in zona, nu mai sunt dobitoci, dar ma indoiesc.

E dragutz sa stai pe apa inghetata si sa bei vin. Era foarte multa lume pe plaja si erau foarte multe masini, inclusiv pe gheata. Cum ne inghetase fundurile, ne-am dus si noi ca tot omul la un vin fiert in In Vama. Am stat putin, am cheltuit mai toti banii care nu erau multi desigur, am plecat. Urma sa ne mai intalnim si seara.

Ca sa fac rost de niste banuti, mi-am vandut Eastar-ul cu vreo 50 de lei. Nu stiu daca mai era functional dar orice pasionat de aparate da 50 de lei pe asa ceva intr-o clipa! Mi-am luat niste tigari si o bricheta cam scumpa de la Lukoil. Mai aveam bani de niste bauturi. Am ajuns bine la vin fiert si bere, gandindu-ma ca mai e pana la 22:00 si ceva - 23:00, cand nu circula nici DRACU prin Constanta asta pustie. Trecuse de 22:00, era timpul sa ne caram.

Dupa ce am ratat un Maxi Taxi, am luat-o pe jos spre autobuz. N-a mai trecut nici un Maxi Taxi dupa 22:30 sau 22:40. Chiar si autobuzele erau rare. Am stat in statie si asteptam. Eu si inca un tip. Amandoi am stat asa vreo 20 de minute. Eu deja ma gandeam cum o sa ma arunc intr-un boschete si o sa dorm acolo numai ca sa nu o iau pe jos spre casa. Pe la 23:00 si un pic, au venit si autobuzele, ultimele. Norocul meu suprem. Am ajuns acasa, m-am culcat.

Deci cam asta inseamna pentru mine o seara in Constanta, conditionata foarte mult de RATC si de bani. M-am descurcat si eu cum am putut insa. Vor veni vremuri mai bune, nu? Poate pe alta planeta!

Marea inghetata la Constanta - Set 2

noreply@blogger.com (joe) — Sat, 11 Feb 2012 19:27:00 +0000

Ieri m-am plimbat din nou prin zona plajei Modern, a Portului Tomis si a Cazinoului. Am facut multe poze pe care o sa le postez pe Facebook. Aici o sa pun esentialul.

Am vazut doi tineri dandu-se cu patinele pe plaja inghetata, de asemenea si o masina care facea aceeasi chestie. Am vazut Portul Tomis vai de el cu toate pontoanele strambe si greutatile din ciment de dedesubt imprastiate peste tot. Am vazut o dacie prinsa in gheata, cladirea mai mica a On Plonge decorata cu turturi de gheata, ambarcatiuni rasturnate sau inghetate bocna. Am vazut si bucatile lipsa din balustrada de pe faleza. Sunt multe parti lipsa, vreo 3 sau 4 si altele in paragina. Hai sa vedem concret ce am vazut ieri!

.:: citeste si Marea inghetata la Constanta - Feb 2012

Poze din Cazino - Set 2

noreply@blogger.com (joe) — Sat, 11 Feb 2012 18:48:00 +0000

Pe 1 Februarie faceam cateva poze prin Cazino, prima oara cand intrasem pe acolo. Ieri, 10 februarie, am fost iar pe acolo si am facut altele.

M-am intalnit pe drum si cu maicamea deci am luat-o si pe ea pe acolo. Poza de sus e facuta de ea, ii place si ei sa pozeze chestii. Am mai facut poze in plus caci am vrut sa mai adun poze cu detaliile art-nouveau de pe ici colo. Sunt importante, am vrut sa le evidentiez prin pozele astea.

Cum ziceam si in trecut, inauntru se afla o scena mare.

Cum joe nu e joe pana nu se baga adanc pe undeva, am decis sa ma aventurez prin spatele cortinei. Am dat de niste scari si am urcat.

Si cam atat. Sper ca v-au placut. Din nou, va recomand sa vizitati Cazinoul caci e deschis publicului.

.:: citeste si Poze din interiorul Cazinoului de pe faleza din Constanta - Feb 2012

Meanwhile, winter in Constanta

noreply@blogger.com (joe) — Fri, 10 Feb 2012 17:46:00 +0000

Azi am si filmat...

10 Februarie in Alb-Negru

noreply@blogger.com (joe) — Fri, 10 Feb 2012 15:59:00 +0000

Azi am fost un mega fotograf artist. Hai sa vedem cateva din zecile de poze facute azi.

Voi posta mai multe poze si un video mai incolo, sau maine.

Simple lesson

noreply@blogger.com (joe) — Thu, 09 Feb 2012 09:16:00 +0000

Hai sa vedem un clip primit de la o amica acum o saptamana. O sa-mi fac pe youtube o noua sectie numita "Weirdo Stuff", caci stiu si eu cateva videoclip-uri mai aparte. Fiecare poate sa vada ce vrea in video de mai jos, eu il vad ca pe ceva intunecat aratand o raza de lumina frumoasa.

Vizitatorii joe's blog - Feb 2012

noreply@blogger.com (joe) — Wed, 08 Feb 2012 09:36:00 +0000

Hai sa mai arunc cateva cifre si statistici pe aici. Acum un an, joe's blog aduna 4309 vizitatori in perioada Ianuarie-Februarie.

Cu toate ca in 2011 am postat de 2 ori mai putin decat in 2009 de exemplu, am reusit sa ating Page Rank 4 in Google. Dupa aia a revenit la PR3 si asa a ramas. Deci am dovedit ca un volum mare de articole nu e singura cale spre succes, o calitate buna a articolelor te ridica sus de tot intr-un timp scurt de tot.

In perioada Iunie-Iulie 2011 imi crescuse timid de tot numarul de vizitatori la vreo 4500. In 2011 n-am fost prea activ, insa mai postam cateceva interesant spre sfarsitul anului. Atat de interesant incat am ajuns fara sa ma strofoc prea tare la peste 6800 de vizitatori unici pe luna!

Ce senzatie, sa scrii sau sa postezi ceva pentru 6876 de persoane. Ma simt de parca ar trebui sa dau autografe pe undeva. Nu prea iti zice nimic PR3 al Google-ului, pe cand 6876 de vizitatori unici intr-o luna, vizualizandu-mi blogul de 11.207 ori in aceea perioada, e mai clar.

Bravo mie deci. Sunt ca un fel de targ eu aici, ca vad ca majoritatea sunt noi. In fiecare an am avut un procent dominant de vizitatori noi. Sunt multi care ma gasesc din cautari pe Google. Ba chiar 0,75% din cautari sunt dupa cuvantul cheie "joienegru", deci am fani. Heh.

Am multe articole interesante, importante sau ciudate si aparte. Va provoc sa-mi umblati prin arhiva si sa cautati un articol care e strict pe gustul vostru! O sa-l gasiti cu siguranta si o sa gasiti si altele la fel de atractive pe acolo. Ar trebui sa ne facem un obicei sa mai cautam si prin arhiva bloggerilor.

Top 5 My Kind of Blondes

noreply@blogger.com (joe) — Tue, 07 Feb 2012 22:52:00 +0000

I don't exclusively like blondes, but when I do, they look like this:

No. 1: Anna Torv (from the movie Fringe)

No. 2: Ellen Pompeo (from the movie Grey's Anatomy)

No. 3: Blake Lively (from the movie Gossip Girl)

Others.

No. 4: Amanda Seyfried (from the movie Dear John)

No. 5: Jessica Alba (from...wherever)

Ai lasa Soarele pentru Ploaie ?

noreply@blogger.com (joe) — Mon, 06 Feb 2012 10:56:00 +0000

Risc sa par impartial cand pun o asemenea intrebare, gandindu-ma cat de mult imi place mie ploaia. Am avut mereu toata aprecierea pentru Soare si l-am vazut mai important decat orice Zeu, insa nu mi-a adus Soarele niciodata linistea, bucuria si tristetea sau romanta pe care mi-a adus-o Ploaia.

De data asta insa, ma refer la un Soare si o Ploaie metaforica, un Soare in viata ta care poate nu-ti da caldura suficienta sau bucuria meritata dar iti sta un confort si o viata stabila si o Ploaie care poate inseamna o viata noua, alegerea incerta ce te duce pe cai noi, uneori sau deseori nebanuite. Unii aleg Ploaia, din oboseala sau din punctul care ii face satui de rutina sau neimplinire, altii parca sunt nascuti sa ia asemenea alegeri. Unii din acestia sunt curajosi cu adevarat, caci oare ce este mai frumos si mai luminos in viata unui om decat gandul de a fi liber si actiunea de a merge pe calea fericirii? Una din cele mai frumoase vorbe pe care le-am citit vreodata este urmatoarea.

„Pluteşte drept înainte, şi dacă pământul pe care îl cauţi nu există încă, fi sigur că Dumnezeu îl va creea într-adins pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala”

Tine de noi sa facem multe, insa probabil tine si de Dumnezeu sau un Zeu, o Natura, sa ajungem la un grad important al vietii noastre. Probabil nu e o coincidenta caci toti oamenii de toate felurile au integrat in adancul lor sentimentul spiritual.

Deci, ai lasa Soarele pentru o Ploaie? Ai face nu un pas sau doi ci o drumetie in necunoscut sau in speranta ta interioara cea mai zgomotoasa? Eu unul as face-o oricand si stiu ca n-as fi singurul...