Jurnal, pentru EL

şi ar fi fost de ajuns doar două cuvinte..

2014-02-05T19:30:00.001+02:00

Clasa a 9-a...Stăteam la ora de limbă română și mă uitam la fata care stătea în fața mea. Ea era pentru mine, un așa numit ”cel mai bun prieten”. Mă uitam lung la ea, admirându-i părul catifelat și așa de tare voiam ca ea să fie a mea. Dar, ea nu observa iubirea mea și eu știam asta. După lecție, s-a apropiat de mine și m-a rugat să-i dau conspectul meu, pentru că lecția trecută nu fusese la școală. I l-am dat. Mi-a spus ”mulțumesc” și m-a pupat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce...

Clasa a 10-a...Sună telefonul. La celălalt capăt al firului era ea, plângea, printre lacrimi am înțeles că iubitul ei a părăsit-o. M-a rugat să mă duc la ea, pentru că nu voia să fie singură… și eu m-am dus. Cât stăteam alături de ea, pe canapea, mă uitam la ochii ei fermecători și doream ca ea să fie a mea. După două ore, în care ne-am uitat la un film și am mâncat 3 pachete de chipsuri, ea a hotărât să se culce. S-a uitat la mine și mi-a spus ”mulțumesc” și m-a sărutat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce...

Clasa a 11-a...Cu o zi înainte de balul de revelion ea s-a apropiat de dulapul meu. ”Prietenul meu s-a îmbolnăvit – mi-a spus ea – și până mâine sigur nu se însănătoșește. Pe atunci, nu aveam prietenă și plus la asta, încă din clasa a 7 ne-am promis că o să ne ajutăm unul pe altul tot timpul, de aceea am plecat la bal ca ”cei mai buni prieteni”. În acea seară, după sărbătoare, stăteam lângă ea în fața casei sale, mă uitam la ea cum zâmbește și mă privește cu privirea ei cristalină. În acel moment, voiam să fie doar a mea. După asta, mi-a spus ”cât de minunat am petrecut seara.” Mi-a spus mulțumesc și m-a sărutat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce...

Balul de absolvire...Au trecut zile, săptămâni, luni. Nici nu am reușit să clipesc, că iată, deja e balul de absolvire. Eu mă uitam cum corpul ei perfect, ca al unui înger, plutește spre scenă pentru a-și lua diploma. Așa de tare doream ca ea să fie doar a mea. Dar, ea nu observa iubirea mea și eu asta știam. Înainte ca să plecăm, fiecare spre casele lor, s-a apropiat de mine, îmbrăcată în rochia ei albă, ca din poveste și a început să plângă când am cuprins-o în brațe. Apoi, și-a lăsat capul pe umărul meu și mi-a spus: ”tu ești cel mai bun prieten al meu” și m-a sărutat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce...

După câțiva ani....Acum stau așezat, pe un scaun din biserică. Acea fată se mărită, eu numai ce am auzit cum ea a spus ”DA” și a intrat în noua ei viață, alături de alt bărbat. Eu doream ca ea să fie doar a mea. Dar, ea nu observa asta și eu știam acest lucru. Înainte de a pleca, s-a apropiat de mine și mi-a spus: ”Totuși ai venit! Mulțumesc!” și m-a sărutat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce...

Înmormântarea...Se întâmplase un accident. Eu mă uitam spre fundul mormântului, unde urma să fie culcată ea, cea care mi-a fost cel mai bun prieten. Cineva, începuse să citească jurnalul ei, care a fost început încă din școală, iar acolo scria ”Mă uit la el și doresc să fie al meu, dar nu observă iubirea mea, eu știu asta. Vreau să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că îl iubesc, dar mă intimidez, nu știu de ce... Aș da orice să-l aud cum îmi spune că mă iubește!”

Pentru fericirea lor, era de ajuns ca unul dintre ei să spună 2 cuvinte…

Sa fii iubire, asa cum sufletul tau este iubire..

2014-02-04T13:04:00.001+02:00

Uneori iubesc zilele mele gri. Ştii cum să le colorezi cu un zâmbet sau cu o şoaptă. Am învăţat să iubesc clipele când dorul de tine mă arde iar eu te ţin strâns între pleoape.

Am strâns liniştea în pumni şi am tresărit în momentul în care am auzit şoapta cuvintelor nerostite. Atunci când întâlnim iubirea pură, cea care nu impune condiţii, ceva în noi se schimbă. Şi încerci să înţelegi, din perspectiva acelui om, încerci să vezi prin ochii lui situaţiile în care îl aduce viaţa.

Apoi te surprinzi reacţionând nepotrivit, poate pentru că, inconştient ţi-a provocat o frică, sau ţi-a răscolit o durere veche, ori poate a scos în evidenţă nevoia de recunoaştere de sine.

Tu continuă să iubeşti. Pentru că iubirea nu este condiţionată de limitările fizice sau temporale, sau de constrângeri. Să te bucuri de ceea ce simţi. Să nu te ascunzi, să nu ignori, să nu acţionezi încercând să-l menajezi pe cel de lângă tine. Nu gândi în locul lui. Lucrurile pe care nu le cunoaşte cândva vor răni. Pentru că se simt. Şi tăcerea devine prăpastie.

Uită-te în sufletul celuilalt, dincolo de reacţiile minţii lui, de aspectele vulcanice ale personalităţii lui. Să stai în tăcere, fără să ceri, dar bucură-te că eşti acolo, că împărtăşeşti. Bucură-te de nemurirea sentimentului de iubire, pentru că este bogăţia sufletului tău. Continuă să radiezi, transmite iubire.

Să fii iubire, aşa cum sufletul tău este iubire!

te-am ascuns in mine

2014-02-03T20:57:00.000+02:00

Ţi se întâmplă şi ţie să vrei să îmi spui ceva dar totuşi să te opreşti? Ţi se întâmplă să te hotărăşti în ultimul moment să-mi pui cuvintele în suflet, astfel încât să simt ceea ce vrei să-mi transmiţi? Mie da. Iar te iubesc-urile mele sunt tăcute, însă spuse.

Azi m-ai trezit cu dorinţa de a-ţi mulţumi că îmi ţii sufletul în palme. Sunt sentimente noi pentru mine. Şi plăcute. Şi mişto. Şi e grozav când mă alini cu căldura ta, când mă tachinezi şi mă faci să râd. E şi mai plăcut că mă accepţi aşa cum sunt şi că mă îmbrăţişezi fără să ţi-o cer.

Şi uite că mă entuziasmează gândul că ai năvălit în viaţa mea, că în fiecare zi creşti în mine o iubire care mă copleşeşte, că ai răbdare cu mine şi că eşti atâââât de înţelegător. Sunt oameni care doar tac împreună. Îi simt discreţi dar ştiu că mă urmează în tăcere. Eu sunt omul care iubeşte cuvintele, sunt femeia care le-ntoarce pe toate părţile până le dă forma care-i place. Dar nu vorbesc nici eu chiar tot timpul. Uneori mai şi respir.

Şi-mi dă putere felul în care ştii să-mi dăruieşti ceea ce aştept, printr-un gest, un rând sau un cuvânt, un zâmbet, o vorbă, şi un strop de speranţă. Iar eu…aştept cuminte soarele în fiecare dimineaţă şi-ţi trimit o rază caldă.

Te-am ascuns în mine şi nimeni nu va şti unde te-am ascuns. Iar eu zâmbesc tăcut în sinea mea. Seara, când dau jos haina prăfuită de gânduri, când mă dezbrac de mine, rămân dezgolită şi simt cum îmi curgi uşor prin gene. Noaptea, mă învelesc cu aripile iubirii tale şi mă-nfior de câte ori îmi picuri în suflet câte un strop de tine…

ps: n-am reuşit să-i fac poză din spate, că n-a vrut. dar nici eu.

deschid drumuri cu sufletul..

2014-02-02T13:54:00.000+02:00

Dacă s-a îndrăgostit de tine, poţi fi sigur că la ea vei găsi o cale către paradis.

Cu cât trece timpul descopăr în mine sentimente de la cele mai profunde până la cele greu de exprimat în cuvinte. Distanţa dintre doi oameni nu se măsoară în kilometri, ci în momentele în care te chem în gândul meu, în momentele în care mi-aş dori să te afli lângă mine, în minutele în care mă gândesc la tine sau în secundele în care ţi-aş spune ''mi-e dor de tine''.

Lunile trec, dar dragostea creşte.

Deschid drumuri cu sufletul. Când nu eşti aici, soarele îmi îmbrăţişează sufletul, trezindu-l brusc din dulci melancolii şi arăt şi altora fericirea mea, de om simplu. Vreau să fiu primăvară! Să ne scuturăm de flori şi să pornim cu suflete verzi să facem planuri pentru ce va fi. Mă bucur acum de ceea ce am şi mai ales de ceea ce sunt. Suntem zâmbete colorate de vânt iar cenuşa timpului se aşterne blând ascunzând în adâncurile din zori trăiri tulburătoare.

Şi zorii separă visele nopţii. Tu mă simţi dimineaţa? Sau mă cauţi printre aşternuturile moi? Ai deschis atâtea ferestre sufletului meu şi mi-ai citit cartea sufletului cu o limpezime pe care nu o cunoşteam. Câteodată scriu cu condeiul îmbibat în vise. Şi te îmbrăţişez într-o secundă de iubire, cu fericire şi recunoştinţă.

Te vreau şi acum, să te ascult pe acorduri fine iar degetele tale să-mi rătăcească pe frunte, mângâind depărtările dintre noi.

Nu ti-am zis ca...

2014-02-01T13:39:00.000+02:00

Nu ţi-am zis că în dimineaţa asta m-a urmărit un gând frumos. Eram noi şi-o îmbrăţişare fierbinte. Şi m-am gândit la vocaţia femeii. La toată sensibilitatea, frumuseţea, tandreţea şi lucrurile pe care ea poate să le împărtăşească. Am momente în care mă întreb dacă puţinul pe care ţi-l ofer îţi este suficient. Şi-ţi dau tot ce adun în suflet. Iar tu primeşti bucuros tot ce se revarsă către tine.

Nu ţi-am zis nici că de câte ori mă gândesc la tine un zâmbet îmi divide faţa pe orizontală.

Când vezi că soarele îţi apare în faţă, întoarce-te încet, pentru că, de fapt, el răsare din spatele tău. Răsăritul stelelor e cu mult mai măreţ decât răsaritul soarelui. Am avut zile în care a trebuit să stau de vorba cu mine, şi m-am gândit că singurul mijloc de a găsi fericirea este s-o cauti in orice gest şi întamplare.

Niciodată nu m-am simţit mai iubită, mai fericită, mai nouă, mai deplină, mai puternică decât atunci când am găsit împlinirea în braţele tale. Dacă putem să vedem iubirea în jur, este pentru că noi insine o avem. Poţi vedea doar acel ceva pentru care ai ochi.

femeia frumoasa

2014-02-01T10:22:00.001+02:00

Nu există femei urâte. Există femei frumoase și foarte frumoase. Și femei care încă nu știu să-şi pună în evidenţă frumuseţea. Femeia nu este inferioară bărbatului, în afara lipsei de putere. Henry Miller spunea că există doar trei lucruri pe care poți să le faci pentru o femeie: poți să o iubești, să suferi pentru ea sau să o transformi în literatură.

Fericirea o face pe femeie frumoasă şi dragostea o face fericită. Iubirea este adevăratul fard al femeii. Forţa morală contribuie la frumuseţe. Fortifică o femeie pe măsură ce frumuseţea ei păleşte. O anumită conduită, un tip de curaj, disciplină, rezistenţă şi integritate pot face o treabă bună în sensul conceperii unei femei frumoase. - Jacqueline Bisset.

sufletele alese

2014-01-31T23:58:00.001+02:00

Sufletele alese înțeleg că blândețea şi umanitatea sunt virtuți plăcute și se simt determinați să le practice. O sută de îndoieli îl opresc pe omul bun. Se teme să nu devină o victimă arătându-se prea darnic, să nu treacă drept un om slab, dovedindu-se prea duios, prea simțitor. Numai experiența sau exemplul pot să călăuzească mai potrivit imboldul inimii. Dar experiența nu e la îndemâna oricui. Ea atârnă de diferite situații în care te-a aruncat viaţa.