Faptul ca am mers cu cele de iarna cam 2 luni mai mult decat ar fi trebuit le-a afectat, acestea nefiind proiectate pentru temperaturi mari. Simteam si la aderenta, si la consum si la franare. Nu mai erau la fel de eficient, volanul mergea mai greu si pe franare deja trebuia sa fiu mai prudent si sa franez cu 2-3 metri mai devreme decat o faceam in mod obisnuit. Initial hotarasem sa merg cu cele de iarna toata vara, chiar daca aveam sa le stric si sa imi cumpar altele noi la iarna pentru ca deja am facut 4 ierni cu cele pe care le am acum si ma gandeam ca trebuie scoase la pensie.

Am fost insa la Torom International ieri si baietii de acolo s-au uitat la ele si mi-au zis ca e pacat si ca mai pot merge o iarna linistit. Asa ca mi-am achizitionat 2 anvelope noi de vara si cu asta basta. Trebuie sa recunosc ca ma orientasem putin inainte, studiasem pe internet preturile si m-am dus pregatit pentru ca nu stau foarte bine cu bugetul in perioada asta (toata lumea stie de problemele de la universitate). Torom a fost prima optiune pentru ca de la ei am cumparat toate cauciucurile pe care le-am avut pana acum pe masina de la cele originale incoace, adica 2 seturi. Totusi, just to be on the safe side, am zis sa ma uit si pe net.

Si cautand dupa cauciucuri de vara am descoperit ca si pe internet tot peste ei am dat. Pentru ca Seat-ul rosu ruleaza pe niste gume cu dimensiune putin atipica fata de universalele 195/65 R15, aveam emotii in ceea ce priveste pretul. Totdeauna au fost nitel mai scumpe decat cele mentionate si mai greu de gasit. Am gasit 3 variante diferite exact cu dimensiunea pe care o cautam eu, adica 195/55 R15 si chiar mai ieftine decat ma asteptam. Price range-ul meu era undeva la 300 ron bucata si am gasit exact aceeasi marca pe care o cumparasem si in trecut la 245 ron bucata. Un motiv in plus sa iau in calcul schimbarea celor de iarna.

Am gasit un service nou, pentru ca intre timp Torom s-a mutat din fosta locatie intr-una mai mare, putin dupa cladirea IDEO, si a devenit partener PREMIO, parte din reteaua de service-uri Good Year. 5 sau 6 boxe, mult mai mult spatiu, uniforme curate, utilaje moderne si multa amabilitate, astea sunt cuvintele cu care as putea caracteriza noua locatie. Am facut si cateva poze si le puteti vedea in galeria de la final. Toata operatiunea de schimbare, echilibrare si montare a durat mai putin de jumatate de ora. Per total pot sa spun ca sunt foarte multumit de rezultat.

Nu sunt un mare fan al mersului in service cu masina si sunt super incantat de faptul ca Ibiza nu mi-a facut probleme insa cauciucurile trebuie schimbate in fiecare odata cu sosirea iernii si a verii si inevitabil ajung la service. Si daca e ceva ce urasc mai mult sunt angajatii care imi vorbesc cu “sefu” si imi trantesc jantele pe jos sau imi indeasa cauciucurile vechi in porbagaj murdarindu-mi tot prin masina. La Torom, ca de obicei, totul a fost curat, rapid si fara interactiuni intruzive si nepoliticoase din partea angajatilor. Fiecare cu treaba lui, eu cu banii, ei cu munca, exact cum imi place! Clientul nostru, stapanul nostru nu e doar un slogan afisat la intrare in cazul de fata!

Pe site am vazut cele mai importante 5 marci de anvelope dar si alte marci mai mici. Gama variata de dimensiuni si livrarea oriunde in tara mi se par niste avantaje demne de luat in seama atunci cand vine vorba de achizionarea de anvelope auto. Sunt destui asa-zisi comercianti care nu fac altceva decat sa intermedieze vanzarea si te trezesti cand ti-e lumea mai draga ca esti sunat sa ti se spuna (la doua zile dupa plasarea comenzii) ca de fapt cauciucurile nu sunt pe stoc. E clar ca nu-ti mai vine sa cumperi de la ei si te indrepti catre un site de incredere care are in spate un depozit cu stoc consistent, eventual sa fie si importator direct pentru ca preturile sa fie cele mai mici.

Recomand cu toata increderea Torom International atat pentru cumpararea online de anvelope noi cat si pentru service daca sunteti din Iasi. Pentru cei care nu detin spatii de stocare a anvelopelor de iarna se ofera si serviciul “hotel de anvelope”. Service-ul este localizat la iesirea din Iasi, pe soseaua Pacurari, intre cladirea IDEO  si Popas Pacurari, este bine semnalizat asa ca nu aveti cum sa-l ratati. Va recomand sa intrati mai intai pe site, sa verificati stocul si sa sunati pentru a confirma sau pentru a va programa, mai ales daca alegeti sa schimbati anvelopele in perioadele de varf de sezon!

[Show as slideshow]

Se vorbeste foarte mult despre Gigi Becali. In general. Acum ca a primit aceasta sentinta cu executare se vorbeste si mai mult. De ce? Pentru ca e celebru. Daca ar fi fost un neica nimeni nu am mai fi auzit din gura nimanui ce mare e tragedia in familia celui ce urma sa ia drumul inchisorii. Mii, poate chiar zeci de mii de romani isi ispasesc pedepse mult mai crunte in inchisori din Romania si nu vedem la teve cum se vaita familiile si apropiatii lor. Au comis-o si acum isi ispasesc pacatele.

De altfel nici Gigi Becali n-a facut mare caz din asta, inca. Insa presa nu mai termina de difuzat declaratia lui MM Stoica in care ne spuneam ce “tragedie” a vazut acasa la Gigi Becali cand s-a dat verdictul. Il apreciez pe Becali pentru un singur lucru, si acela este discretia legata de familia lui. E suficient ca vorbeste el vrute si nevrute, nu i-a mai lasat si pe altii sa iasa in evidenta. Poate nici nu mai aveau loc de el, sau poate pur si simplu ii protejeaza dar cert e ca face bine. Pe de alta parte, nu zic hop pana nu sar gardul pentru ca Gigi e un om imprevizibil si nu m-as mira sa inceapa un circ mediatic in urmatoarea perioada fiindca eu cred ca e capabil sa produca asaceva si de dupa gratii.

In alta ordine de idei, de ce a intrat Becali la puscarie? Pentru ca a facut un schimb de terenuri prin 1996 sau mai devreme. Cui ii mai pasa de chestia asta, cui i-a pasat? Unde era presa atunci cand 90% din tara asta a fost vanduta pe bani putini? E bine ca se dezgroapa acum mortii si ca vinovatii ajung in fata justitiei, nu zic ba, dar daca lumea nu stia cine e Gigi Becali sunt sigur ca scapa. Probabil nu s-ar fi revenit asupra deciziei de achitare, nu ar mai fi existat al doilea complet de judecata si totul se incheia acolo.

Marketingul l-a facut celebru pe Gigi. Si lui i-a placut. A fost pe rand Mihai Viteazul, Ursul, Razboinicul luminii si cine mai stie cate alte personaje. Si lui i-a placut. A cumparat echipa Steaua si s-a urcat pe masini de peste 100.000 de euro cand a castigat si lumea l-a aclamat. Si i-a placut. A ajuns europarlamentar si apoi deputat in parlamentul Romaniei. Si lui i-a placut. Si iata cum toate aceste placeri se intorc impotriva lui acum. Cu siguranta ca daca si-ar fi vazut de milioanele lui nimanui nu i-ar fi pasat de sentinta data de primul complet de judecata. Fara circ, fara tam-tam. Doar achitare si pleca acasa. Manca niste branza, isi strangea fetele in brate, fluiera oile din curtea din Pipera si isi mai cumpara cu bani cash 2-3 camasi de peste 1000 de euro bucata de la Londra. Facute special.

Pe principiul eu te-am facut, eu te omor, celebritatea l-a adus in extaz si tot celebritatea l-a aruncat in agonie. Probabil se va mai vorbi despre Gigi Becali o perioada, cu siguranta insa va urma o perioada de tacere. Ramane sa vedem cat va sta in puscarie si ce se va intampla dupa ce va iesi. Cred ca se pun deja pariuri in vest pe aceste doua lucruri. Pariul meu e ca va sta minim un an si jumatate si cand va iesi nu-l vom mai vedea pe la televiziuni prea des. Nu vreau sa ma gandesc ce se va intampla cu Steaua, dar sper sa nu dispara in acelasi noian de scandaluri precum Craiova, Rapid sau Poli Timisoara.

Vor aparea din nou tricourile cu Free Gigi si lumea va face putin circ. Apoi va fi liniste!

Sursa foto: www.mediafax.ro

Multi ani mai tarziu, prin 2006 am organizat cu colegii mei Tudor si Oana de la FEAA si prima generatie de membri din asdMARK, prima editie a Olimpiadei Nationale de Marketing care a fost un real succes. Am fost ani la rand promotor al Olimpiadelor Comunicarii si am consiliat si indrumat 2 echipe care au ajuns si in finale si tare ma mai bucuram pe atunci sa ii vad in fata juriului. Chiar daca n-au castigat, stiu ca au fost buni si ca si-au dat toata silinta pentru ca acum sunt toti prin companii mari si ocupa functii importante. Bravo lor!

Concursurile pentru elevi stimuleaza competitivitatea si aceasta este o caracteristica importanta cautata de angajatori astazi. Spiritul combativ, dorinta de a invinge se dezvolta foarte mult inca de la concursurile de tip Kangaroo sau de la Olimpiade si e pacat cand vad ca nu li se mai da importanta de alta data. M-am bucurat cand am auzit ieri ca a castigat Ionut Budisteanu concursul din USA si m-am bucurat sa vad ca lumea a dat like si a sharuit linkul postat de mine.

Azi am primit un email de la o agentie de PR in care sunt rugat sa promovez concursul de chimie Chain Reaction. Primesc aproape zilnic cate un email de la agentiile de PR dar colaborez cu putine dintre acestea pentru ca s-a creat o moda acum de a ruga bloggerii sa scrie, moca de cele mai multe ori, despre tot felul de evenimente. De obicei imi aleg cu grija evenimentele pe care le sustin si agentiile cu care colaborez pentru ca nu vreau sa-mi obosesc cititorii si pentru ca nu imi place sa ma simt folosit. De data aceasta persoana ce mi-a trimis comunicatul a avut noroc ca m-a prins exact pe un teren care imi place. Asa ca iata mai jos un scurt extras din comunicat.

Peste 25 de licee din unsprezece oraşe din România s-au înscris în Concursul de Ştiinte „CHAIN REACTION”, care are ca obiectiv principal promovarea ştiinţei în rândul tinerilor într-un mod cât mai atractiv pentru aceştia. Metodele interactive şi lucrul în echipă îi vor ajuta pe elevi să descopere că fizica şi chimia sunt interesante şi distractive şi că aceste materii nu înseamnă doar memorarea unor formule, ci şi realizarea practică a diferite reacţii şi experimente. În competiţie participă licee din oraşe precum Iaşi (Colegiul “Costache Negruzzi”, Colegiul “Mihai Eminescu” și Colegiul Național), Bacău (Colegiul Național “Ferdinand I”, Colegiul Național “George Vrânceanu”, Colegiul Național “Vasile Alecsandri”) şi Galaţi (Colegiul Național “Alexandru Ioan Cuza”, Colegiul Național “Costache Negri”, Colegiul Național “Mihail Kogălniceanu”).

Concursul de Ştiinţe „CHAIN REACTION” se va desfăşura în 27 de licee din unsprezece oraşe din ţară (Arad, Bacău, Baia Mare, Braşov, Bucureşti, Craiova, Constanţa, Cluj-Napoca, Galaţi, Iaşi, Ploieşti), în perioada aprilie – iunie 2013. Din fiecare liceu poate participa câte o echipă formată din 5 – 7 elevi (cu vârste între 14 şi 18 ani), coordonată de  profesorul de chimie. Membrii echipei sunt aleşi în funcţie de perfomanţele şcolare şi rolul pe care fiecare elev îl poate avea în cadrul echipei. Concursul, parte a platformei educaţionale CHEMGENERATION.COM, lansată şi dezvoltată de BASF în 2011, presupune construirea unui sistem de reacţie în lanţ, constând într-o succesiune de reacţii chimice şi fizice ce funcţionează după pornire fără implicarea vreunei persoane. Fiecare reacţie declanşează o altă reacţie, ceea ce face ca sistemul să funcţioneze continuu.

Această competiţie este organizată de BASF, compania care susţine educaţia ştiinţifică a tinerilor, cu sprijinul Societăţii de Chimie din România. Scopul comun este dorinţa de a creşte interesul tinerilor în domeniul ştiinţei, în special în domeniul chimiei.

N-a fost scurt dar ati aflat astfel ca elevii nostri inca isi mai doresc sa invinga si ca putem spera ca avem sanse in viitor. Trebuie doar sa stim sa-i pastram pe acesti tineri in tara si sa le oferim oportunitati. Nu e simplu pentru ca sistemul de invatamant sufera ingrozitor la toate nivelurile si scartie din toate incheieturilor dar este imbucurator ca apar companii precum BASF care se implica activ si care prin initiativele lor pot pune umarul la o relansare a acestui sistem. Poate mai multe companii vor putea produce un “chain reaction” si in interiorul acestui sistem si vom reusi sa-l resuscitam. Le urez bafta elevilor participanti si o experienta cat mai placuta!

Sursa foto: www.romaniapozitiva.ro

PS. Mi-ar fi placut sa primesc in emailul cu comunicatul si aceasta imagine de mai sus si sa nu fiu nevoit sa o preiau de pe un alt site. Aviz PR-lui ce mi-a trimis comunicatul si tuturor PR-istilor si PR-istelor in general . There’s a lesson to be learned here!

Bun, sa nu mai lungim vorba. Se pare ca piesa castigatoare de anul acesta apartinand reprezentantei Danemarcei, Emmelie de Forest intitulata Only Teardrops, este putin copiata dupa piesa denumita I Surrender a trupei K-otic din Olanda lansata in urma cu mai bine de 10 ani. Normal, reprezentantii Eurovision au declarat ca e o diferenta mare intre cele doua melodii si nu se pune problema plagiatului. Nu ma pricep, dar sesizez o asemanare destul de mare intre cele doua piese, atat la inceput in zona in care flautul se aude pe fundal dar si in zona refrenului.

Sursa foto: dailymail.co.uk.

Eurovisionul nu se afla la prima acuzatie de acest fel, nu mai departe de acum cativa ani castigatorul fiind la fel, acuzat de plagiat. Nici atunci nu s-a dovedit ca piesa ar fi fost copiata si probabil nici acum nu se va face acest lucru. Totusi, asta ar trebui sa le dea de gandit organizatorilor pentru ca este evident ca se pierde foarte mult in imaginea si-asa carpita a acestui concurs. La noi au curs rauri de cerneala pe marginea prestatiei lui Cezar Ouatu si a melodiei in sine. Nu mai departe de ieri discutam despre motivele pentru care n-a castigat, ba mai mult a mai obtinut si foarte putine puncte. Si sunt sigur ca n-am noi romanii singurii care ne-am ofticat ca n-am castigat. Am inteles ca si nemtii au avut aceleasi controverse interne.

Unii ar putea spune ca Eurovisionul nu mai merita atentie, insa eu cred ca toate aceste scandaluri il fac sa fie si mai atractiv. Pe de alta parte, a castiga un concurs cu o piesa despre care se va spune ca e copiata nu e tocmai placut si cred ca daneza Emmelie nu se simte prea bine acum. Ma intreb oare daca manelistii nostri sunt la fel de apasati atunci cand copiaza cu sarguinta piese grecesti sau arabesti. ) Una peste alta, Eurovisionul nu e nici Mamaia si nici Cerbul de Aur, asa ca merita sa mai incercam. N-om fi noi niste castigatori innascuti dar uite ca in alte parti se poate, vezi cazul Ionut Budisteanu, elevul de 19 ani care a castigat premiul cel mare la  Intel International Science and Engineering Fair.

Va las sa ascultati cele doua piese, cea a danezei si cea a olandezilor si sa judecati singuri daca e copiata sau nu. S-auzim deci!

Informatiile oficiale sunt de pe ziare.com.

Inainte de a trece la o motivatie a afirmatiei din titlu trebuie sa fac o clarificare a obiectivului BANI urmarit de catre angajati si chiar si de catre unii antreprenori. Asadar hai sa vedem DE CE SA URMARIM BANII?

In principal, oamenii vor bani pentru ca aduc un trai mai bun. Banii inseamna, cel putin teoretic, libertate. Teoretic si aparent, vom vedea mai tarziu de ce. Libertatea de a avea orice, de a merge unde vrei pentru ca iti permiti.

Situatia financiara precara este asociata deseori si cu sanatate precara, cu pozitia sociala defavorizata, cu lipsa educatiei etc. Un alt motiv pentru a urmari BANII.

Se spune ca banii n-aduc fericirea dar o intretin. Unii barbati cred ca banii le vor aduce si dragostea si ca femeile frumoase se vor indragosti de ei pentru ca le ofera totul. In realitate femeia cauta siguranta unui camin in care sa-si poata creste viitorii copii. Si pentru asta, teoretic ai nevoie de bani.

Banii deschid usi. Da, in sisteme corupte e o regula foarte adevarata. Cand ai bani, ajungi unde vrei si nu ma refer aici la o destinatie turistica. Dar oare intotdeauna ai nevoie de bani pentru a ajunge acolo?

Bun, mai sunt multe alte motive pentru care oamenii urmaresc BANII. Cred ca le mai puteti enumera in comentarii. Eu o sa trec la argumentarea titlului acestui articol si imi propun sa va demonstrez DE CE SA NU ALERGATI DUPA BANI! Iata mai jos o lista de motive:

1. Daca alegi un job doar pentru BANII pe care il primesti inseamna ca singura zi din luna care conteaza cu adevarat e ziua de salariu. In rest, nu vei face altceva decat sa astepti si sa te plangi ca nu mai vine o data ziua respectiva. Este normal, probabil ca jobul nu este pe placul tau, doar stai acolo pentru ca suma pe care o primesti in fiecare zi de 15 este una satisfacatoare sau indestulatoare.

2. Daca alegi un job pentru BANI inseamna ca te intereseaza doar siguranta. Probabil nu vei dori sa risti si asta inseamna ca nu te vei dezvolta prea mult in urmatoarea perioada. In plus, de ce sa te chinui cand de fapt nici nu-ti place ceea ce faci. Mai bine astepti ziua de 15. Singurele tale bucurii sunt momentele in care iti consulti situatia contului sau cand iti cumperi cele cateva chestii pe care ti le permiti in fiecare luna.

3. Daca alegi un job doar pentru BANI probabil vei ramane mult si bine acolo atat timp cat suma te va satisface. Comod sau nu, cu sau fara prieteni, ce mai conteaza? E un job bine platit sau suficient platit, asa ca e pacat sa-i dai cu piciorul. Sa nu dam vrabia din mana pe cioara din gard pare sa fie un dicton valabil in aceste cazuri. Fidelitatea ta fata de job este de fapt una falsa.

4. Daca iti vei schimba job-ul doar pentru BANI mai multi ia in calcul faptul ca e posibil sa renunti la ceea ce iti place sa faci in favoarea unei activitati poate nu la fel de placute. Da, stiu, pofta vine mancand pare iarasi un dicton aplicabil dar unele nuci sunt imposibil de spart asa ca pana sa ajungi la miez s-ar putea sa chinui cu coaja mult si bine.

5. Daca esti un tanar absolvent si alegi joburile doar pentru BANI este posibil sa iti ratezi cariera. Gandeste-te ca poti ateriza intr-un mediu confortabil, comod, bine platit si s-ar putea sa nu mai vrei niciodata sa pleci de acolo. Dupa cativa ani iti vei pierde si dorinta de a face mai mult si apoi doar pensia te mai salveaza. Imagineaza-ti cum e sa ajungi sa lucrezi intr-un birou unde nimeni nu isi doreste sa faca mai mult decat sa rupa usa la sfarsit de program si toata lumea viseaza la weekend si ziua de 15. Crezi ca poti sa te dezvolti intr-un asemenea mediu? Evident, nu. Pentru ca nu te vor lasa ceilalti, esti o amenintare pentru ei. Dar de fapt nu vrei sa te dezvolti pentru ca oricum tu ai ales sa mergi acolo pentru bani.

6. Daca esti antreprenor si vei face afaceri doar pentru BANI vei realiza dupa 20-30 de ani ca pilda pescarului este foarte adevarata. Da, stiu, am invatat si eu la scoala, la fel ca si tine ca scopul principal al orcarui business este de a face profit. Important este insa cum il faci. Il faci pentru ca trebuie facut, sau il faci pentru ca este rodul unei activitati placute. Steve Jobs era pasionat de caligrafie si totusi a proiectat computere si alte electronice. Da, adevarat, insa o facea fiind mereu preocupat de designul placut, de experienta utilizatorului si de altfel iphone-ul este unul dintre telefoanele pe care se scrie cel mai facil.

7. Daca esti manager si urmaresti doar BANII atunci vei afla curand ca banii ti-i fac oamenii cu care lucrezi. Scopul tau principal este sa mentii un climat echilibrat in care toata lumea sa comunice eficient si fiecare sa stie foarte clar care ii sunt atributiile si obiectivele. Daca oamenilor nu le place ceea ce fac, daca nu gasesc satisfactie in munca lor vor pleca, prin urmare nu vei mai face bani. Normal, nicio firma nu moare daca pleaca un angajat dar moare in conditiile in care managerul nu invata o lectie din plecarea angajatului respectiv. Indiferent daca acesta din urma a fost concediat sau a plecat de buna voie mai departe.

Asadar, BANII nu trebuie sa te conduca. Alege-ti jobul in functie de inclinatiile pe care le ai, in functie de sansele pe care le ai de a promova sau pur si simplu de a evolua, in functie de mediul in care vei lucra, de clientii cu care o sa ai de-a face. Lasa BANII la final, ei vor veni in masura in care te vei gasi pe pozitia potrivita fiind ca evident iti vei face treaba bine, vei aduce un plus organizatiei din care faci parte si aceasta va trebui sa te rasplateasca. Daca nu o face, vei putea oricand sa fii recrutat in alta parte pentru ca ai deja o experienta pozitiva cu rezultate demonstrabile si sunt sigur ca ofertele nu vor intarzia sa apara daca stii sa-ti promovezi putin brandul personal.

Don’t go for the MONEY!

Sursa foto: thingsweforget.blogspot.com

Din totatul de 39 de tari votante am primit puncte doar de la 13 adica fix a treia parte. Evident, vor fi discutii cum ca ne-au tradat vecinii nostri, ca n-am primit puncte de la bulgari, unguri, ucraineni sau sarbi, ca romanii din Italia si Spania nu mai castiga suficient de bine incat sa mai trimita sms-uri sau sa dea telefoane pentru a vota si cine mai stie ce motive vor fi invocate pentru a justifica procentajul scazut. Concluzia e simpla, nu numai ca am primit putine puncte, dar ne-au votat si putine tari. Ca sa fii in top 5 trebuie sa primesti puncte in mod constant de la toate tarile votante. Degeaba primesti cateva punctaje mari de la cateva tari cum am mai primit in alti ani de la vecini, nu e suficient.

Una peste alta, intrebarea care se pune este urmatoarea. Punctele putine si numarul redus al tarilor care ne-au votat se datoreaza calitatii scazute a melodiei din concurs si imaginii artistului sau lipsei de popularitate a poporului roman? Hai sa analizam pe rand cele doua motive pentru ca ambele sunt umar la umar pentru castigarea pozitiei de raspuns corect la intrebarea enuntata mai sus.

Sa incepem cu melodia si prestatia artistului. Despre melodie am auzit pareri si pareri. Unele voci au spus ca e buna pentru Eurovision, de altfel un concurs care nu se bazeaza neaparat pe hit-uri si muzica de tip comercial, acesta fiind si motivul pentru care noi n-am prea trimis formatii cunoscute in finala, preferand artisti de nisa. Altii au criticat-o dur spunand ca nu va fi inteleasa de public si ca ar fi trebuit sa mergem pe o varianta mai degraba traditionala, cu influente folclorice.

Nu uitati, am avut si asa ceva, nici asa n-a mers. Probabil rockerii de la Electric Fence ar fi avut sanse mai mari? Nu e nimic sigur, dar sa nu uitam ca in finala locala din Romania, publicul a fost cel care l-a votat pe Cezar si l-a trimis la Malmo in timp ce, surprinzator poate, juriul a votat mai degraba pentru Electric Fence si Luminita Anghel.

Despre artist s-a comentat in delung. De la imaginea sa pana la tonalitatea specifica unei contrasoprane, de la vestimentatie pana la declaratii si de la orientarea sexuala pana la cine mai stie ce. Cert e ca prestatia n-a fost rea. N-a falsat, n-a uitat versurile cum s-a mai intamplat pe la altii, a avut atitudine insa n-a impresionat. Comentarii de gen “grow a pair of balls” sau “dracula wannabe” au curs pe youtube si aceasta spune destule despre cine l-a votat de fapt in RO.

Mergand mai departe la al doilea raspuns si anume lipsa de popularitate a poporului roman, iata cateva ganduri. Sa ne uitam mai intai la cei care nu ne-au votat. Dintre vecini am primit puncte doar de la Moldova ceea ce mi se parea firesc insa nici acolo nu am primit punctajul maxim. Restul nu ne-au bagat in seama. Poate ca s-au plictisit de noi, sau poate ca vesnicul complex de inferioritate de care sufera poporul roman, evident intretinut si de presa noastra, ne face sa credem asta. Apoi, mergand mai spre vest descoperim ca tarile prin care romanasii nostrii si-au gasit o a doua casa ne-au cam evitat. Aici nu cred ca e intamplator si nici nu e vorba de complex, tind sa cred ca sunt motive intemeiate. Spania – 0, Italia si Franta – 1, Anglia – 4 (probabil romanii plecati acolo castiga mai bine si si-au permis sa voteze).

Cam acestea sunt tarile preferate de romani. Peste tot am facut o varza si avem o imagine proasta. Grecii in schimb, in spiritul comercial tipic, stiind ca obisnuim sa ne facem vacantele pe la ei, ne-au dat 10 puncte si ne-am bucurat. Sa nu uitam insa de darurile de la greci, vezi calul troian. Altfel am mai primit niste puncte de prin Islanda, Norvegia si Suedia unde inca n-au ajuns ai nostri si nu s-au desfasurat asa cum stiu ei si de la albanezi sau azeri care dupa parerea mea au votat fie actul artistic, fie pentru ca sufera de acelasi complex de inferioritate fata de vest ca si noi si au preferat sa dea puncte unora asemeni lor.

Una peste alta, indiferent de motiv, Cezar s-a clasat pe locul 13 din 26 si asta inseamna in prima jumatate, chiar daca e ultima pozitie. Inclin sa cred ca presa il va lauda si ca ne vom multumi sa spunem ca ne-am situat in fata Germaniei sau a altor tari care au mai castigat in trecut. N-are insa nicio importanta. Vom face la fel ca de fiecare data, uitand ca de fapt doar locul 1 conteaza. Asta e, poate la anul, vor zice multi.

La anul vom trece prin aceeasi odisee si vom gasi alte motive si tot asa. Pana la urma Eurovision-ul nu e un concurs asa de important, vor spune altii. Ba e, pentru ca aduce un plus de imagine tarii care castiga, pentru ca aceasta ajunge sa organizeze evenimentul in anul urmator si asta asigura multa vizibilitate si de ce nu, popularitate.

Sursa foto: ziare.com

Nu vreau sa propun vreo strategie pentru sezonul urmator dar probabil ca ar trebui sa privim mai mult inspre vest si nu doar sa asteptam voturile diasporei. An de an ne-am bazat pe romanii din Italia, Spania, Anglia sau Franta si pe voturile vecinilor si uite ca nu e tocmai ok. Da, e bine sa ai o baza, e bine sa ai aliati dar aici nu cred ca e cazul. In plus, o piesa si un artist aspru criticati chiar in interiorul tarii care ii trimite acolo au sanse mici de a se impune. Sa nu uitam, verba volant si e clar ca buna ziua ca daca tu nu crezi in produsul tau nici n-ai cum sa-l vinzi altuia cu succes.

S-a tot vorbit in anii trecuti de faptul ca nu trimitem trupe comerciale apreciate de public, am facut-o anul trecut si am dat-o in bara mai rau cu Mandinga. Eurovisionul e un concurs de nisa, trebuie artisti special alesi si Cezar n-a fost poate cel mai rau dar pentru a castiga mai avea nevoie si de sustinere. Eu n-am fost unul dintre sustinatorii lui, sau mai bine zis ai piesei lui dar poate ca cei care l-au votat ar fi trebuit sa fie cu el si pana la capat.

In final va propun sa revedeti prestatia castigatoarei si sa trageti singuri concluziile, daca sunt concluzii de tras!

Apoi concertele s-au mutat in parcarea noului Iulius Mall. Imi aduc aminte si acum cum se adunau 10-20.000 de oameni si cum bulevardul Tudor Vladimirescu se inchidea din Bucsinescu si pana la fosta fabrica de bere. Imi aduc aminte cum grabeam pasul pe Elena Doamna sa ajung cat mai repede si sa nu pierd vreo piesa, cum tot caminul T17 era la geam si cum uneori apareau vestitele cearsafuri transformate in bannere cu mesaje adresate formatiilor si cantaretilor ce urcau pe scena. I-am vazut pe toti, am cantat, am sarit in sus si am trait la maximum acele clipe.

Toata treaba asta a tinut cam pana prin 2004 cand concertele s-au mutat in fata Palatului Culturii insa lumea si-a cam pierdut interesul pentru asemenea manifestatii. Trupele n-au mai venit, nu s-au mai strans in numar atat de mare si e evident ca si concertele nu au mai atras atat de mult public. Trupele s-au dus sa cante in cluburi, in discoteci sau chiar in cafenele pentru ca nu le mai convenea sa cante in aer liber in fata a maxim 500-1000 de oameni. Acum doi ani a fost Ursus Revolution si parca, parca am vazut iar cam 10.000 de oameni adunati in fata Palatului. Si la evenimentul de deschidere al celor de la Palas s-au strans iar cateva zeci de mii pentru ca a fost partea cu recordul mondial.

Aproape ca imi pierdusem speranta ca voi mai vedea in Romania un concert care sa adune cateva zeci de mii de oameni. Un concert tinut de trupe din Romania, sa fie clar. Nu discutam aici despre Depeche Mode, Metallica sau alte trupe legendare care aduna 40.000 sau 50.000 fara probleme. Aseara insa am vazut din nou ca se poate. Si chiar in Iasi. Aseara a fost la Iasi o adunare de peste 70.000 de oameni cu ocazia celui mai mare karaoke din Romania – Forza ZU! Trebuie sa recunosc ca am stat mai mult in backstage pentru ca am avut vip-pass gratie prietenilor de la Radio ZU (Ionut si Ioana) si initial nu am realizat cat de mare era multimea adunata. Am aruncat o privire pe monitorul unui tip de la tehnic si am vazut nebunia dupa care am fugit repede in fata scenei si am ramas fara cuvinte.

OMG era tot ce-mi trecea prin cap. De unde au aparut atatia oameni? Apoi am urcat putin in spatele scenei pe podiumul artistilor si am tras o privire pe langa scena ca sa vad mai de sus desfasurarea de “forte”. Puhoiul de oameni se intindea pana spre Piata Unirii … iar in fata Casei Patrate era full. Doamne! De unde au aparut atatia oameni? Am tras cateva cadre si m-am enervat ca nu am un obiectiv wide angle. M-am multumit cu 35-ul si apoi m-am intors in back-stage. Mare vanzoleala, multi artisti, zeci de copii cu carnetele de autografe (astia cand au aparut?) si literalmente zeci de fotografi care mai de care cu aparatul si blitzul pregatite.

Am stat pana pe la 22.00 si apoi m-am retras pentru ca ma rupea si rucsacul aparatului, aparatul foto de 1 kil si ceva (aviz amatorilor de DSLR-uri si fotografie) tinut in mana sau la gat si Conversii care nu mi se mai par atat de confortabili ca alta data. Am tras si cateva concluzii dupa eveniment si acestea sunt:

- e greu sa fii vedeta. Toata lumea vrea sa faca poze cu tine, toti fotografii iti baga blitz-urile in ochi, lumea te barfeste la orice pas. Oboseala mare in doua cuvinte. Sper ca si onorariul e pe masura.

- foarte multe vedete sunt mici de statura, in afara de Andreea Banica si Grasu XXL. Dupa ce ai ocazia sa stai aproape de ei si mai ales de ele iti dai seama ca televizorul face minuni.

- majoritatea dansatorilor sunt mici de statura. Doar n-o sa fie niste papalungi pe langa artisti ca sa-i puna in inferioritate.

- Andreea Banica mi se pare foarte de treaba. A facut poze cu toti copiii, a dat zeci de autografe si a comunicat cu toata lumea.

- Antonia e mai fitoasa decat ma asteptam. A facut foarte putine poze, a dat putine autografe, a stat mereu ascunsa undeva in spate in lounge-ul vedetelor. Poate era si obosita dar …

- Andra e foarte joviala si populara. Tot timpul avea un roi de fani in jurul ei. La fel ca si Andreea Banica mi s-a parut foarte de treaba desi nu am reusit sa o urmaresc prea mult. Doar la petrecerea VIP din seara anterioara evenimentului.

- in Romania inca nu exista o firma de paza si securitate care sa investeasca in educatia bodyguarzilor. Fotografilor nu li se permitea accesul in fata scenei, evident locul de unde puteai trage cele mai reusite cadre.

Am lasat pe final si o informatie importanta. Am avut ocazia sa fiu printre primii care a testat inghetata Magnum Gold. Inca inainte sa apara camionul. Imi pare rau ca n-am facut si o poza cu hostesele. Revenind totusi la inghetata, e BUNA. Oricum eram fan Magnum dar varianta asta noua e peste asteptari. Big LIKE! A se vedea ca n-am pus niciun link, deci fac reclama in mod dezinteresat. Apropo, multumesc Denissa si Mona pentru invitatia voastra.

Dimineata am prins si o scurta discutie pe TRIB si cineva se plangea ca din public lucrurile nu s-au vazut chiar roz. Ca au fost spargatori de seminte si multe cutii de bere aruncate pe jos. Astea erau si in anii ’90 si in ani 2000 si vor mai fi si de-acum inainte. Astea sunt si in afara si peste tot. Important e sa se curete dupa si sa nu se vandalizeze mobilerul urban si alte cele. Probabil ca am mai putea invata ceva din ceea ce se numeste bun simt dar la un asemenea eveniment nu poti avea pretentia ca oamenii sa iasa din multime si sa caute cosuri de gunoi sau scrumiere.

Una peste alta Forza ZU a fost un eveniment reusit, a adus multe trupe, multi artisti si cel mai important a scos mai multi ieseni din casa decat au reusit sa scoata si politicienii la alegeri. Eu imi doresc sa mai vad asemenea evenimente mai des si sper sa se si intample. Avem nevoie de astfel de evenimente, avem nevoie sa scoatem lumea din casa, sa-i rupem de posturile de stiri, de talk-show-urile de doi lei si de balciul national in care din pacate traim. Bravo celor de la Radio ZU pentru eveniment, pentru impactul realizat si sunt curios sa aflu cum se va simti efectul in cota de piata/audienta!

[Show as slideshow]

12►

Aproape 30 de ieseni s-au inscris in concurs, insa doar opt au trecut de probele de foc menite sa asigure un nivel ridicat al competitiei. Au urmat apoi numeroase ore de pregatire muzicala si coregrafica, cu specialisti care au impartasit experienta si cunostintele lor noii generatii de artisti. Profesoara Mihaela Garlea i-a indrumat in evolutia lor, lucrand diferentiat cu fiecare concurent in parte, pentru a reusi sa le valorifice la maximum abilitatile vocale impresionante. Cu sau fara experienta, fiecare concurent a beneficiat de un program de pregatire intens, care sa ii aduca la un nivel ridicat de performanta.

Un spectacol la superlativ si un mix de hituri internationale, de ieri si de azi, vor fi oferite publicului iesean de cei opt tineri talentati. La finalul acestui maraton muzical, condimentat cu momente oferite si de alti artisti ai Iasului, unul dintre concurenti va primi marele premiu, de 1.000 de euro. Desemnarea sa va fi realizata de un juriu format din profesionisti, ai unor institutii locale cu expertiza în domeniu. Eu sper sa castige cel mai bun dintre concurenti si sa auzim de el/ea si mai tarziu. Cine stie, poate se gaseste si un participant pentru Eurovision pentru ca se pare ca reprezentantul nostru de anul acesta nu prea se bucura de aprecierea romanior desi a ajuns in finala.

Din pacate, desi la toate editiile anterioare m-am aflat pe teren, la aceasta editie am fost doar spectator si fotograf amator. Si n-a fost deloc placut sa stau pe margine pentru ca as fi tras cateva suturi la poarta, dar m-am conformat. Nu e vorba de vreo accidentare sau lipsa de forma, ci pur si simplu alte activitati m-au tinut de parte de teren. Am avut insa ocazia sa vad pentru prima data cum arata evenimentul din tribune. Si n-a aratat rau deloc. A fost prima editie in care s-a jucat afara pe terenul sintetic din spatele salii polivalente din Iasi (anterior s-a jucat mereu in interior). Soarele a fost de partea noastra si atmosfera a fost numai buna atat pentru jucatori, cat si pentru spectatori.

Echipa profesorilor, desi decimata de absente nemotivate si accidentari si completata pe ici pe colo cu doctoranzi vigurosi a inceput in forta si a marcat repede. S-a jucat echilibrat cam 10 minute dupa care profii s-au dezlantuit si am umplut de goluri poarta studentilor. Lipsa de comunicare a studentilor de la ore si-a facut simtita prezenta si pe teren. Scorul final cred ca a fost 9-3 pentru profi si asta pe fondul unei relaxari de final a acestora. Cu alte cuvinte, le-am mai predat o lectie, de data aceasta de fotbal.

Evenimentul a fost organizat, ca de fiecare data, pentru scopuri caritabile. Banii incasati din donatii de la spectatori se vor duce catre micuta Maia Darasteanu, o fetita simpatica foc ce are nevoie de o proteza auditiva pentru a putea fi un copil 100% normal. Distractia a fost la ea acasa, moderatorul evenimentului, mai vechea mea cunostinta de la Inoras.ro, MC Vlad Tataru fiind in mare forma, comentariile sale incalzind si mai tare tribunele. La pauza a avut loc si traditionalul concurs de tras la poarta care a fost castigat de catre o tanara domnisoara care se pare ca are simtul portii mult mai bine dezvoltat decat domnii care si-au incercat si ei la randul lor norocul.

In concluzie, felicitari asdMARK pentru inc-o editie de SuPORTing. Chiar daca publicul n-a fost la fel de numeros ca la alte editii, e bine ca s-a organizat si s-a dat un restart evenimentului. Sper ca editiile din 2014, 2015 si tot asa sa fie mai reusite. Pentru acest obiectiv trebuie si ca echipa asdMARK sa fie mai unita, mai organizata si sa comunice mai bine, atat in interior, cat si in exterior. Bravo studentilor din asdMARK, felicitari celor ce au jucat si sper sa ne vedem sanatosi si la urmatoarea editie! Aveti mai jos si cateva fotografii dar mai multe veti gasi probabil direct pe site-ul evenimentului sau pe cel al asociatiei.

Asadar, zilele trecute discutam cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei despre o vizita pe care o facuse la un astfel de “vraci”. Stiu ca pare barbara denumirea dar pur si simplu nu pot sa le spun altfel pentru ca din punctul meu de vedere asta sunt. Evident, ei isi spun bioenergeticieni, videncatori etc. Eu ma opresc la vraci. Prietenul meu era fascinat in primul rand de puterea de diagnosticare a acelei persoane. Fascinat e putin spus. Super incantat cred ca e descrierea potrivita. Atat de fascinat incat n-am reusit deloc sa-l fac sa inteleaga ca totul are o logica. Un pic de masaj la talpi si gata stie toate problemele de care suferi. Fara sa-i fi spus nici macar un cuvant despre suferintele tale, fara s-o mai fi vazut vreodata pe acea persoana.

Pare foarte dubios si greu de crezut. Dar oamenii se incapataneaza sa creada ca se poate. Din pacate, dragi prieteni, oamenii cu puteri supranaturale exista numai in filme si sunt convins ca daca peste noapte cineva ar descoperi ca are chiar si puterea de a diagnostica persoane cu diferite boli, tot n-ar folosi-o in scopuri nobile. E in natura noastra umana sa folosim puterea in avantajul nostru si in cu totul alte scopuri decat cele nobile. Pacat ca nu realizam ca ii ranim pe cei din jur decat atunci cand e prea tarziu. Dar asta e o alta discutie. Revenind, cum se explica diagnosticarea persoanei fara macar sa fi dialogat inainte. Este imposibila fara un set de analize, fara un consult, doar cu un masaj la talpi. Dimpotriva!

Ati remarcat probabil multitudinea de iluzionisti si mentalisti prezenti in fazele finale ale show-urilor de talente din ultima vreme. Cum va explicati faptul ca ghicesc numerele din mintea juriului sau ca fac sa apara tot felul de cuvinte la care doar publicul din fata televizioarelor se gandea? Intocmai, nu va obositi sa va explicati, apreciati doar actul artistic insa in mintea voastra stiti ca nu e magie, ca totul are o explicatie logica. Insa cand vine vorba de sanatate, mai ales cand nu te simti bine, facem abstractie de ratiune si logica si suntem dominati de emotie si acceptam usor existenta “magiei” si a “supranaturalului”. De ce? Pentru ca vrem sa scapam de boala, pentru ca mintea noastra ne impinge sa credem ca se poate si altfel. Dar e oare vreo diferenta intre mentalisti si acesti vraci? Oare nu sunt de fapt cam la fel?

Cei mai curiosi dintre voi au citit probabil cateceva despre cum isi fac mentalistii trucurile. Se antreneaza foarte mult pe studierea fizionomiei, a mimicii, a gesticii. Invata sa citeasca cele mai mici semne de pe fetele si corpurile celor cu care interactioneaza. Se informeaza in avans cu privire la public, la sala, la locul in care isi vor face trucurile, isi pozitioneaza ajutoarele exact acolo unde trebuie, isi creeaza un mediu propice cu factori de influenta care ii conduc pe cei implicati sa dea raspunsuri dinainte stabilite, etc. Nici un truc, doar ore in sir de pregatire si studiu. Si antrenament. Nu discutam daca asta e un talent sau nu, ci doar posibilitatea ca vracii, vindecatorii sa procedeze fix la fel.

Sa analizam deci. Mergi la un astfel de vraci.

1. Elementul DRUM. Te deplasezi sute de kilometri pentru ca el nu-si paraseste mediul sau perfect aranjat si protejat.  Pe drum, catre vraci, mintea incepe sa lucreze la autosugestie si cand ajungi acolo esti deja setat pe faptul ca vrei sa primesti o solutie. Esti atat de convins ca e o alternativa viabila incat ajungi sa accepti orice solutie pe care o vei primi. Te-ai autoeducat si autoconvins incat treaba lui e foarte usoara. Daca ai fi mers 5 minute si erai in zona ta de confort cu siguranta mintea n-ar fi avut timp sa produca autosugestia necesara si ai fi pus la indoiala cele aflate.

2. Elementul MEDIU. Ajungi in camera de “consultatii”. Este un mediu perfect aranjat, cu lumina potrivita, cu sonoritatea potrivita, un ambient perfect creat pentru a te putea studia foarte rapid. Trebuie sa precizez ca tot timpul este nevoie de programare asa ca probabil vei avea de asteptat intr-o anticamera unde la fel vei fi influentat deja de niste factori perfect sincronizati. Imagini, sunete, persoane, discutii, dialog, schimb de impresii etc. Revenind la camera de consultatii. Totul e simplu, studiul incepe inca din momentul in care ai pasit pragul. Esti un subiect de analiza, de la cum mergi, la cum esti imbracat, la cum arati, la semnele de oboseala fizica pe care le transmiti, la modul cum vorbesti, gestica, mimica, tot. Inclusiv modul in care te asezi pe scaun sau pe masa de consultatii. Totul este studiat pe repede inainte.

3. Elementul RELAXARE. Fiecare vraci are propriul sau truc. Ca e masaj la talpi sau al tamplelor, o atingere a asa-zisilor centri nervosi, sau alta tehnica, totul este doar un pretext de a te controla mental. Apoi orice gest, orice vorba va fi interpretata asa cum isi doreste “vraciul”. Puteti sa-i spuneti hipnoza cu ochii deschisi sau altfel, dar functioneaza. Relaxarea te face sa accepti mai usor ceea ce ti se spune, sa faci asocieri care ti se par evidente in momentul respectiv desi in alte situatii le-ai gasi absolut absurde, sa crezi si sa nu te intrebi de ce.

4. Elementul DIAGNOSTIC. Aceasta este partea cea mai importanta si poate te intrebi cum de ghiceste “vraciul” care sunt afectiunile de care suferi. Dar de fapt nici nu e nevoie sa ghiceasca pentru ca tu ii spui. Nu verbal, ci fizic. Cand eram mai tanar am avut ocazia sa intalnesc un fizioterapeut care mi-a spus ca poate sa-mi spuna, dupa forma talpii si dupa bataturile pe care le am, ca am probleme cu spatele (vertebrele cu probleme, exact), ca ma supara anumite organe interne pentru imi las greutatea intr-o parte sau alta, si tot asa. Pungile de sub ochi sunt si ele semne pentru anumite boli, nu doar semne de oboseala, si credeti-ma sunt muuuuuulte simptome foarte usor de remarcat doar dintr-o singura privire. O simpla studiere a acestora te ajuta sa diagnostichezi afectiunile. Si chiar daca n-a ghicit 100% din prima, vei avea tu grija sa completezi cu inca 2-3 simptome pentru ca vrei sa crezi ca te poate ajuta.

5. Elementul TRATAMENT. De obicei discutam despre tratamente naturiste, alternative, regimuri alimentare, ceaiuri anti-stress etc. Acestea reprezinta esenta traiului sanatos, a tineretii vesnice sa zicem. Mananci bine, nu te stresezi, te misti, incepi sa te simti mai bine, creierul vede ca se poate si evident isi doreste mai mult. Din nou autosugestia. Si uite asa ai un tratament magic pe care de altfel ti-l puteai aplica si sigur sau il puteai citi din Formula AS sau din alte reviste de profil. Dar uneori parca e mai bine sa ai parte de indicatiile unui “specialist”.

Autosugestia, dragi prieteni, este un factor cu o putere extraordinara. Psihicul nostru are nevoie de intaritori si declansatori si acesti vraci nu sunt altceva. Nu te vindeca, nu-ti dau solutii magice, ci doar iti fac creierul sa produca aceasta autosugestie. Pot, vreau, trebuie! E o trilogie simpla care combinata cu mancare sanatoasa, absenta stresului si miscare suficienta, conduce la un trai bun. Nu stiu daca neaparat la sanatatea dar sigur la un trai mai bun. Si cine stie, poate ca autosugestia ne poate si vindeca uneori!

Acum intrebati-va, ce procent din deciziile zilnice de cumparare se bazeaza pe autosugestie? Si care sunt declansatorii autosugestiei?

Asadar anul acesta cu un ochi rad si cu altul plang. Rad pentru ca studentii au inregistrat un progres evident pe partea de prezentari si mai mult decat atat, au inceput sa depuna eforturi in a-si crea machete de produse, spoturi etc. Din pacate si plang pentru ca planurile lor de implementare sunt de cele mai multe ori varza. Detaliile esentiale lipsesc, obiectivele sunt anapoda, si asta pentru ca rareori am intalnit o echipa care sa fi tinut cu adevarat cont de rezultatele cercetarii pe care tot ei au intreprins-o anterior redactarii mixului de marketing. Le spun Bravo! pentru efortul practic depus, dar le atrag atentia ca acest efort nu valoareaza nimic in situatia in care nu sunt in stare sa si explice de ce au luat deciziile respective si mai mult, daca deciziile nu au un fundament in zona de research.

Cand eram student era la moda dictonul “teoria ca teoria dar practica ne omoara” si asta pentru ca majoritatea studentilor erau toba de carte insa nu prea aveam ocazia sa punem in practica ce invatam. Nu aveam asa multe proiecte, nu eram apreciati pentru ideile practice si nici nu erau prea multe oferte de internship-uri. Imi aduc aminte si-acum momentul in care la sfarsitul anul 3 am aplicat pentru un internship de 3 saptamani la Ursus. Eram cam 100 pe vreo 10 locuri, am dat 2 teste si cand am aflat ca am fost selectat nu-mi mai incapeam in piele.

Acum situatia se pare ca e exact pe dos. Studentii sunt atat de atrasi de ideea de a face practica si internship-uri incat neglijeaza teoria. Din pacate nu functioneaza asa. Pentru ca nu prea ai ce sa pui in practica daca nu stii si teoria. Am studenti, putini ce-i drept, care au citit inainte de a se apuca de lucru la proiecte si se vede. La ceilalti e totul numai un avant, idei puse de-a valma si strategie ioc. N-ai cum sa ajungi un bun specialist de marketing doar invatand din greseli. Pentru ca unele greseli te scot definitiv din joc. Daca esti fotbalist si iei cartonas rosu in semifinale ca John Terry, ajungi sa ratezi finala si practic ai jucat degeaba un sezon intreg daca tocmai tu, capitanul echipei nu poti ridica trofeul deasupra capului!

Ma intreb insa cum de s-a ajuns aici? Tinerii nu prea mai au rabdare. Vor sa stie dar nu vor sa citeasca, nu vor sa mai invete la scoala. Atunci poate scoala are o problema. Am zis-o si o mai zic, cred ca mai trebuie sa facem schimbari in sistemul de invatamant. La toate nivelurile. Dar cred in acelasi timp ca si companiile ar trebui sa sustina mai mult invatamantul, sa se implice activ in procesul de educatie al tinerilor, sa ii directioneze catre scoli, sa ii puna la treaba dar sa ii mai si testeze inainte. In felul acesta se pot crea niste bariere pe piata muncii, niste niveluri pe care tinerii trebuie sa le atinga/completeze (ca la jocuri) si vor fi mai motivati. In acelasi timp, cred ca si cartile si suporturile noastre de curs sunt neatractive. Blocurile mari de text, teoria fara studii de caz, slideshow-urile incarcate cu text, nu fac altceva decat sa indeparteze studentul de lectura. Si uite asa se creeaza acest cerc vicios.

Se vorbeste mult despre creativitate dar uitam ca de fapt creativitatea este subiectiva si extrem de volatila. Idea pe care un individ o are poate parea foarte clara in mintea sa. Rezultatul vazut in urma folosirii ideii este unul aproape de la sine inteles. Insa daca lucrezi intr-o echipa sau ai cativa subalterni care trebuie sa-ti puna in practica ideea ta, asteapta-te ca acestia sa nu vada rezultatul la fel cum il vezi tu daca nu le dai suficiente detalii. Pune pixul pe foaie, degetele pe tastatura si scrie, da suficiente detalii incat lumea sa perceapa aceeasi realitate pe care o percepi si tu. Uneori scriu brief-uri de 2 pagini pentru un “amarat” de afis si fac asta pentru ca vreau ca designerul cu care lucrez sa inteleaga exact ceea ce vreau sa-mi livreze. Iar exercitiul scrisului se face din scoala, lucrand la aceste proiecte. Asa ca, dragi studenti, nu va mai temeti de scris. Scrisul ajuta, te face mai usor de inteles, detaliile conteaza, chiar si cele mai stupide!

Sursa foto: www.halfelf.org

1. Nu te stresa inutil! Cand eram copil ma gandeam, de fiecare daca cand faceam o tampenie, cum ar fi sa pot da timpul inapoi si sa indrept prostia facuta. Pierdeam ore in sir visand la scenariul alternativ. Apoi, cand am mai crescut, am constientizat ca nu voi putea niciodata sa dau timpul inapoi si am inceput pur si simplu sa fiu mai precaut. De fiecare data cand luam o decizie o cantaream de zece ori si o studiam inainte. Percepeam riscuri care nu existau, imi imaginam tot felul de scenarii ce s-ar fi putut derula in urma deciziei respective. Mai mult, am si publicat/prezentat un articol pe tema asta la o conferinta. Ma stresam inutil.

Mult mai tarziu am inteles ca de fapt secretul este sa iau lucrurile ca atare. S-a intamplat, ok, ce pot face de-acum inainte? Nu am cum sa dau timpul inapoi, nici nu am prevazut ca se va intampla, prin urmare ceea ce este important este sa-mi canalizez energia pe actiunile viitoare. Fie ca incerc sa remediez ceva, fie ca incerc pur si simplu sa continui in noul scenariu, gasesc solutii stress free.

2. Ia-ti un hobby! Cel putin unul. Anul trecut am sustinut teza de doctorat. A fost o perioada foarte obositoare pentru mine cu zile intregi petrecute in fata computerului, cu discutii aprinse cu indrumatorul, cu situatii neprevazute, documente ratacite si refacute … mare, mare consum de energie. In acelasi timp am ales sa merg la cursul de fotografie al lui Dan Mititelu. Fotografia am inceput-o de prin octombrie 2011, deci hobby-ul exista, doar ca prin alegerea aceasta am inceput sa-l constientizez mai mult.

Am mers la 90% din intalniri, m-am relaxat, am cunoscut alti oameni care nu ma intrebau toata ziua daca mai am de lucru la teza de doctorat, care nu imi pasau tot felul de informatii de gen “ai grija cu comisia” sau “vezi ca fi dificil”. Am fotografiat foarte putin pe perioada cursurilor insa mi-am facut timp sa ies cu aparatul de gat prin oras si sa-l duc la ochi. Si treaba asta m-a ajutat enorm sa imi mentin psihicul acolo unde trebuie.

3. Ramai activ/a! Nu de putin ori mi se intampla sa fiu intrebat cand mai am timp sa le fac pe toate. Sa predau la facultate, sa fiu manager si la InOras.ro, sa scriu si pe blog, sa fac si consultanta, sa tin si traininguri, sa mai si fotografiez si, peste toate, sa mai am si o viata personala destul de intensa. Ei bine, daca n-as face toate aceste lucruri n-as reusi sa fiu asa cum sunt. Activitatea ma tine in priza. Da, sunt momente cand obosesc. Recomand o vacanta de 7 zile in Grecia pentru asta, te energizeaza complet. In plus, poti invata de la ei secretele punctului 1. Am fost anul trecut inainte sa incep lucrul la teza de doctorat si credeti-ma ca a fost si unul dintre motivele pentru care am reusit s-o si termin.

4. Traieste simplu! Atentie, simplu nu inseamna rudimentar. Ati vazut filmul Eat, Pray, Love? Eu nu, dar imi place titlul foarte mult. Doar ca am inlocuit Pray cu Play. Acesta este secretul unui trai simplu. Mananci bine, te joci si iubesti. E cam ceea ce faceai cand erai copil. Si nu era bine? Cum sa nu fie … pai nu te stresai, aveai o multime de hobby-uri si erai si activ pe deasupra. Unii poate chiar hiperactivi. Acum ca sunt matur nu ma mai pot juca? Ba da, si chiar imi face bine. Jocul te face sa fii competitiv, sa-ti doresti sa castigi, sa fii mai bun. Mai sanatos de-atat nu se poate!

Traiesc simplu, imi propun obiective realizabile si realiste, ma ghidez dupa niste principii solide si lucrurile se aseaza. Citisem la un moment dat un soi de banc cu doi colegi de liceu care se intalnesc dupa 5 ani de la terminarea studiilor si isi impartasesc unul altuia activitatile pe care le fac zilnic. Primul era pescar si spune ca viata lui se deruleaza in felul urmator: se trezeste de dimineata pe la 8, ia micul dejun cu familia, isi duce fata la scoala, apoi se duce la pescuit cu barcuta lui, prinde 2-3 kg de peste, merge la piata, il vinde, apoi isi ia fata de la scoala, ia pranzul cu familia si seara iese cu prietenii la o terasa. Cel de-al doilea, mare afacerist ii expune reteta succesului: daca s-ar trezi cu o ora mai devreme si ar pleca mai repede la pescuit ar putea prinde mai mult peste, ar incasa mai multi bani, si-ar lua o barca mai mare, ar putea pescui si mai mult, apoi cu banii pusi deoparte ar putea sa-si faca propria fabrica de procesat carne de peste si apoi una de conserve, ar putea avea sute de angajati si peste 20 de ani ar putea sa vanda tot, sa se mute pe o insula cu familia, sa ia micul dejun, sa iasa la pescuit, sa prinda cat pentru o masa, sa ia pranzul cu familia si seara sa iasa cu baietii la bere pe terasa. Adica dupa 20 de ani de munca ajungi cam tot pe acolo …

5. Spune ce ai pe suflet! E drept ca adevarul doare si ca zicala “daca taceai, filosof ramaneai” e foarte adevarata in multe situatii, insa uneori e mai sanatos sa te descarci, sa pui lucrurile in ordine. Daca nu te exprimi si pastrezi in tine frustrarile pe care le acumulezi nu faci altceva decat sa te stresezi inutil. Si uite asa ai incalcat deja prima regula. Gaseste o modalitate prin care sa te exprimi fata de cei din jur. Poate ca nu ai curajul s-o fac in mod direct, verde in fata, dar poti s-o faci printr-un hobby. Eu o fac prin fotografie ori de cate ori am ocazia.

Cam asta e reteta ascunsa a tineretii mele. As fi vrut sa scriu ca mananc sanatos, ca alerg 10 km pe zi, ca merg la sala sau ca inot insa nu e deloc asa. Mananc mancare normala, chiar si shaorma din cand in cand, alerg maxim 10 km pe luna si atunci doar cand ma grabesc, la sala n-am mai fost din 2010 si nici de inotat nu stiu prea bine. Asa cum spuneam si pe facebook, e simplu … Don’t let troubles get to you.  Live a simple life, don’t get involved in complicated things. Stay active, get a hobby! Pretty much like that … Sau … faceti-va poze cu un aparat stricat care nu arata foarte bine ridurile. Si ca sa nu credeti ca fac antireclama la Nikon, iata mai jos cum o fotografie face mai mult decat o mie de cuvinte.

Ramaneti tineri!

Sursa foto: www.mynikonlife.com.au

Cateva detalii puteti gasi in comunicatul de presa trimis de Andreea Marc, unul dintre organizatorii de anul acesta. De asemenea, trebuie mentionati si cei de la Fructe Naive si Rofilco fara de care evenimentul nu s-ar fi putut realiza. Sper doar sa nu ploua. Trebuie sa recunosc ca inca nu mi-am luat bilet dar o s-o fac cat mai curand. Pretul este de 30 de lei si primesti in schimb acces la eveniment, un pahar de suc, un cupcake, o portie de bulz, un pahar de vin, transportul dus-intors si de asemenea sansa de a castiga un premiu la o tombola special organizata. Partenerii sunt Icar Tours, Moldotrans Auto, Gramma Wines, Hostis, Giraffic si Panovision.

Am inteles ca se va gati in stil mare si se va canta si mai si. Pe tabolul principal sunt Vali Racila, Her Funky Subjects si Soul Serenades. So, ce mai astepti, ia-ti biletul de la Librariile Carturesti din Palas si Iulius Mall sau de la Icar Tours si vino!

Pe 17 mai 2013, ora 17:00, la Clubul de Agremenent Hamak, ieșenii sărbătoresc a doua ediție Food Revolution Day by Jamie Oliver în stil local, cu bulz și blues. Evenimentul are loc la nivel global, pe 17 mai 2013, și a fost inițiat de faimosul chef Jamie Oliver, cu scopul de a aduna laolaltă comunități de oameni care să petreacă timp împreună, învățând despre importanța mâncării sănătoase într-un cadru perfect.

Guest Cook la Bulz & Blues este Marius Tudosiei de la Băcănia Veche din București, care va filma emisiunea ”Sănătatea în bucate” în cadrul evenimentului și va transmite național cum sărbătorește comunitatea ieșeană Food Revolution Day. La eveniment vor participa și bloggerii culinari locali, care vor găti pentru cei prezenți: Adela Trofin – Adelicii, Alice Ciobanu – Din bucătăria albinuței, Dana Burlacu – Prăjiturici și alte dulciuri, Elena Pădurariu – LouLou Bakery. La capitolul gastronomie, va fi prezent și Bogdan Panache de la Vivo – Fusion Street Food, care va găti burgeri delicioși, Alexandrina Viță de la Cupcake Me, care ne va îndulci seara cu faimoasele cupcakes, Grupul de Firme Panifcom, care va asigura pâinea pentru toate preparatele din această seară și Ilvas, care va oferi produsele lactate pentru gătit. Momentele culinare vor fi asezonate de Gramma Wines, care ne va răsfăța papilele gustative cu cele trei vinuri albe proaspăt lansate pe piață: Epic, Liric și Dramatic.

De fapt e logic. Pot sa spun ca pana acum am trait in greseala. Tocmai eu care ii critic pe cei care nu fac research si iau decizii bazate doar pe intuitie, am cazut in aceeasi capcana. Nu am facut research, nu mi-am dat seama ca de fapt publicul cauta cu totul altceva decat sfaturi. Oamenii nu au nevoie sa afle cum se fac campaniile, cum se face cercetarea si de ce nu merge treaba cand nu se iau deciziile corecte. Oamenii vor cel mult sa rada de campanii prost facute, sa ma injure apoi in comentarii si sa fie mandri de ceea ce au realizat.

A durat 6 ani si jumatate dar m-am prins. Gata, promit ca de azi scriu numai despre circ. Cu foci, cu lei, cu elefanti si caini pitici voi incerca sa strang cat mai mult trafic, cat mai multe injuraturi in comentarii si evident cat mai multe controverse. Marketingul asa cum il stim se sfarseste, oricum toata lumea il stia deja pe din afara asa ca la ce bun sa-mi mai racesc gura de pomana. Doar traim intr-o tara plina de specialisti. N-ati vazut ce perdaf a luat saraca Ines cand a aparut in ziar, chiar daca nu era dorinta ei sa apara. Fereasca sfantu’ sa te numeasca cineva expert pe undeva ca ai bagat-o pe maneca … imediat apar adevaratii specialisti care iti dau in cap.

S-auzim de bine, de azi ma fac circar! Ta, ta, ta, ra, ra, ra, ra, ta, ta, ra … ! Daca fara circ nu se poate face trafic atunci s-o facem si pe asta … nu tre’ sa mananca si gura noastra ceva?

Sursa foto: www.stockazoo.com

Acest post poate fi vazut ca o satira. Pentru cei care nu inteleg ce este o satira, sa inteleaga ce vor ei. Cat despre traficul de ieri, multumiri Marlani.ro pentru linkuri si bafta in tot ce faceti!

Poza nu-mi apartine, e preluata de la Cornel si il rog sa nu se supere. Evident, pare sa fie o facatura pentru ca pe etichetele de sus nu apare vreo mentiune legata de pachetul de mai jos dar e totusi funny. Anul trecut ma gandeam ca e vorba de sezonul de gratare si ca apa si mustarul ar putea fi doua produse folosite la iesirile in aer liber. Totusi parca mergea mai bine cu bere. Acum au combinat un suc cu niste carnati. O fi vreo razbunare a unui angajat sau vreun client creativ?

Nu mai scriu ca nu mai sunt prea multe de scris. Enjoy! Din nou merci Cornel pentru poza.