De fapt, sclipirile de geniu sunt extrem de rare, iar atunci când se întâmplă, ele nu se întâmplă ex-nihilo.

Persistența

Cheia pentru a ajunge acolo este persistența. Și a fi la locul potrivit, în momentul potrivit—deloc de subestimat.
Sclipirile de geniu nu apar de la sine, ci sunt rezultatul unui proces lung și dificil de muncă, persistență, prezență, acțiune și focalizare.

Observația lui Edison a devenit un clișeu, dar e cât se poate de adevărată:

Geniul este 1% inspirație și 99% perspirație.

Reversul medaliei

Aș dori să ating puțin și reversul medaliei: persistența poate duce ușor la încăpățânarea de a continua pe o direcție greșită. E la fel de important să știi când să te retragi.

Orice antreprenor trăiește această frământare constantă... iar discernământul se învață prin ani și ani de experiență, prin situații în care-a persistat și-a fost bine, altele în care-a renunțat și nu trebuia, sau altele când a pierdut totul de dragul unei idei.

Acest discernământ e extrem de prețios, iar oamenii care-l au: priceless.

Percepția este o reflectare subiectivă plus o imaginare conformă cu aceasta a faptelor, obiectelor și fenomenelor din realitate…

Cum ne percep alții e responsabilitatea noastră

Repet: Fiecare dintre noi suntem responsabili de cum ne percep ceilalți. Am învățat asta de la Ciprian, iar pentru mine a fost eye-opening.

Adică da! În momentul în care accepți responsabilitatea, realizezi și ce beneficiu imens îți aduce: ai șansa să influențezi percepția pe care-o au alții despre tine. Și asta e o idee puternică, un atu în relații și o abilitate extrem de utilă în business.

Atunci când cineva are o percepție negativă despre mine, reacția mea naturală ar fi să spun “treaba lui cutare ce crede despre mine”.
Prin asta îmi creez și eu o percepție negativă (despre percepția celeilalte persoane) și mici șanse să iasă ceva bun din toată povestea.

O abordare mai înțeleaptă și mult mai eficientă ar fi să accept că este vorba de o percepție influențată de mine (direct sau indirect)... și că pot s-o influențez în continuare, chiar schimbând-o într-una pozitivă.

Cum dorim să fim percepuți de alții?
Dacă nu suntem încă percepuți așa, înseamnă că la noi înșine avem de lucru!

Mi-a luat puțin să mă decid la titlu, fiindcă aveam mai multe variante:

• Cum găt treburile
• How I get things done
• How I make things happen

Am decis să merg înainte cu sus-scrisul și sper să reprezinte bine ceea ce urmează.
—
De fapt, vreau să vorbesc despre setup-ul meu, despre uneltele pe care le folosesc în fiecare zi și cum interacționez cu ele.

Versiunea TL;DR

MacBook Air + iPhone + Gmail + Google Calendar + Evernote + Radar.

Hardware

Computerul meu e un MacBook Air de 13’‘, cu harddisk SSD care doar el singur face lumea mai frumoasă.
Am un iPhone 4 pe care-l folosesc tot mai des și ca telefon .

Project management

Radar e sistemul pe care l-am construit intern la LATERAL acum câțiva ani și care reflectă întreaga noastră activitate. Un fel de hibrid între Jira și Basecamp.
Evaluez mereu alte opțiuni, dar până acum nu am găsit una care să ne satisfacă toate nevoile. Poate Jira, doar că face mult mai mult și încă nu ne-a convins.

Email

Gmail. Un cont principal către care mi-am înaintat (a se citi pe romgleză: “forwardat”) toate celelalte conturi. Tot în acest cont principal mi-am configurat identități pentru fiecare din celelalte conturi, ca să pot trimite mesaje ca din partea lor.

Folosesc keyboard shortcuts.
Iar funcția de căutare e briceagul meu elvețian prin care găsesc orice, oricând.

Sunt un fanatic Inbox Zero și acesta e sistemul meu (clasic GTD în mare măsură): – Nu folosesc deloc labels/ folders. – Pentru fiecare email care sosește iau o decizie în câteva secunde: îl arhivez (uneori șters), îl marchez cu steluță și îl arhivez sau răspund pe moment.

Pe iPhone folosesc aplicația dedicată Gmail și același sistem.

În acest moment am inbox zero și 5 mail-uri în Starred.

Am avut câteva tentative de revenire la Apple Mail, am încercat Sparrow, dar pentru mine Gmail rămâne cel mai bun, iar eu am devenit foarte eficient în el.

Calendar

În cea mai mare parte, Google Calendar. Îl sincronizez cu iCal și implicit cu telefonul. Sincronizarea asta nu funcționează însă invers, mi-ar plăcea să pot crea un eveniment pe telefon și să-mi ajungă în Google Calendar. E o limitare care nu mă deranjează, m-am obișnuit cu ea, doar că uneori ar fi utilă.
Folosesc intens widget-ul de Google Calendar din Gmail pentru că-mi oferă tot timpul (și petrec mult timp în Gmail) o privire de ansamblu asupra zilei.

Notițe

De câteva luni bune folosesc intensiv Evernote, unde țin un jurnal al discuțiilor pe care le am, al ideilor și în general notez tot ce nu trebuie să uit și nu e neapărat ceva de făcut, un to-do.

To-do list manager

Nu (mai) folosesc așa ceva .

Multă vreme am folosit to-do lists în Gmail, o funcționalitate de Labs. A fost OK că era maxim de simplu.

Am vrut să încerc și altceva, așa că m-am jucat cu Wunderlist o vreme. Aplicație frumoasă, desktop + iPhone, dar am renunțat repede la ea.

Mai apoi, văzând că toată lumea laudă Things, mi-am zis că trebuie să fie ceva de capul ei. Cel mai prost cheltuiți 50 de dolari (am luat și aplicația de iPhone, desigur)!

Moment la care am ajuns la marea revelație (personală) că aceste unelte nu funcționează! Mai ales când ți se adună 10 lucruri pe care trebuie să le faci.

Și totuși, cum știi ce ai de făcut?

Mă bucur că ai întrebat!

În timp, am ajuns să-mi notez totul în calendar. Întâlnirile, evident. Să țin minte să fac ceva anume — da! Iar diferența e făcută de distribuția acțiunilor pe mai multe zile. Atunci când îmi propun să fac ceva mâine sau peste o săptămână, îmi voi rezerva timp pentru asta.

Deci, da, am descoperit că e important să legi to-do-urile de date concrete, pe care apoi să le respecți. Știu că majoritatea aplicațiilor dedicate au funcționalitatea asta și se integrează cu toate calendarele — dar dacă pot face asta nativ, direct în calendar, de ce să nu?

Iar dacă e ceva mai substanțial de capturat, o fac în Evernote.

Altele

Chrome, Skype, Google Docs, TextMate, Versions, 1Password, Terminal (yep!), Transmit, Pages, Keynote… oricum, mult mai puține ca acum 2 ani și intenționez să mențin acest trend de simplificare.

Ce setup-uri au alții

Tocmai mi-am adus aminte de digerati.ro, unde sunt descrise setup-urile a peste 40 de oameni de care, dacă ai rezistat să citești acest articol în întregime, sigur ai auzit. Și să nu uităm de The Setup, originalul.
Fun!

Primul interviu

Am acceptat un prim interviu telefonic, de ce nu? O convorbire de aproximativ o oră cu un APM din Zurich, convorbire în care am fost expus câtorva întrebări tipice interviurilor la Google.
De fapt, înainte de interviu, am citit tot ce am găsit referitor la interviurile Google: tips & tricks, întrebări, răspunsuri, cum se abordează anumite probleme, ce urmăresc ei, etc.
Fiindcă eram în Statele Unite în perioada respectivă, am avut interviul seara pe la ora 9.

Iată câteva din întrebările mai interesante:
1) How would you explain recursion to your grandma?
2) What do you estimate the yearly cost of running flickr.com is? What do you think? Is it worth it for Yahoo? Why?
3) How would you build a literacy mobile app for fishermen in India and what would it do?

În opinia mea, interviul a mers bine, am cerut puțin ajutor la prima întrebare, altfel conversația a fost fluidă și chiar plăcută!

A urmat o perioadă de tăcere de vreo câteva săptămâni bune. Google are o politică extrem de strictă în a nu da feedback după interviuri. După această perioadă, mi-a scris din nou recruiter-ul să-mi spună că interviul a mers bine și că ar dori să mai am un interviu telefonic. Desigur!

Al doilea interviu

Al doilea interviu l-am avut cu un Project Manager, tot din Zurich, dar cu vechime mai mare în Google. A intrat direct în pită:

1) What would make you a great APM at Google?
2) What are 3 sites that you like and use?
3) Who are twitter’s competitors?
4) What are twitter’s top 3 features?
5) What would be 3 twitter apps that you’d build?
6) How many Google searches come from the Google Chrome (address/omni) bar, per year, globally?

Fain! Conversația respectivă mi-a plăcut și mai mult, am avut percepția că interviul a mers bine.

Răspunsul final

Timp de alte câteva săptămâni bune, radio silence. Apoi, într-un final, a venit răspunsul de la recruiter:

The interview team was very impressed with your background and accomplishments and enjoyed getting to know you.
However, after careful consideration, the hiring committee had determined that we do not move forward. I want to personally thank you for taking the time to interview with us and it was a real pleasure getting to know you .

Să fie primit!

De ce aș fi mers atunci la Google

În primul rând, pentru oportunitatea de a lucra la Google, experiență pe care-o percep ca deschizătoare de uși și benefică indiferent ce-ai face după. De exemplu, un startup.
În al doilea rând, pentru că ideea de a locui în Elveția nu suna rău! Iar după 2 luni în State, în 2010, ne-am gândit mult dacă vrem să rămânem în România. Am decis că da.

De ce nu aș mai merge acum la Google

Pentru că sunt convins că vom ajunge departe cu LATERAL, iar a fi parte din asta, a pune umărul atunci când e mai greu, a construi ceva împreună cu alții, întreaga experiență de creștere a unei companii și transformarea ei în BPTWA (best place to work at) este ceea ce mă motivează acum.

Sonia e veselia întruchipată și nu trece zi în care să nu ne minunăm de ea. Zi și noapte .

Știu că dintre cei care citesc aceste rânduri, acei care au deja copii înțeleg și știu despre ce vorbesc. Celorlalți, nu pot decât să vă doresc. Copii! Desigur, la momentul potrivit.

Sunt mai multe motive pentru care n-am mai scris, cele care-mi vin acum în gând ar fi:

1) Blank canvas. Nici eu nu mai știu de câte ori am deschis editorul să-ncep să scriu… îmi vine o idee, îmi imaginez un articol, îl frământ puțin, poate chiar ajung să deschid editorul, moment în care se petrece un fenoment ciudat: liniște și blank. Nu e tocmai ușor să umpli un spațiu alb, e mult mai simplu să contribui cu o picătură pe twitter, instagram sau facebook. Întreg conceptul articolului se dezintegrează aproape instant la contactul cu ecranul alb. Dar putem lucra la asta.

2) Inerție. Treci de câteva ori prin experiența de mai sus și apare o anumită inerție de a nu scrie. Care se accentuează cu fiecare dată când o idee nu e transformată în cuvinte, ci o las să fugă.

3) Priorități. Pe lângă familie și LATERAL, dau prea puțin timp și atenție altor lucruri. Prefer să mă odihnesc sau să citesc atunci când am ocazia. Scrisul necesită timp petrecut singur, în liniște, care e extreeeem de prețios și vine în cantități mici.

4. Română sau engleză? M-am frământat mult timp cu întrebarea asta. Pe de-o parte, aș vrea să-mi construiesc profilul internațional și să-mi exersez scrisul în engleză. Și poate-o voi face – în paralel. Pentru că, atâta timp cât vom avea o prezență în România și vom căuta oameni talentați care să ni se alăture, consider că e important să continui să scriu în limba noastră de comoară.

Deci – de ce e important pentru mine să scriu?

Versiunea tl;dr:
Gândul că aș putea să scriu, că vreau să scriu, că e bine să scriu, că trebuie să scriu —
mă urmărește tot timpul.

Versiunea lungă, raționalizată:
1) A comunica bine și eficient în scris e la fel de important ca a vorbi clar și concis. Poate chiar mai important. La LATERAL, punem mare accent pe asta atunci când recrutăm oameni noi. Răspunsurile scrise prost (fără creativitate, cu greșeli de exprimare, greu de urmărit) garantează refuzul nostru. Voi scrie mai multe despre cum recrutăm oameni noi, cu o altă ocazie.

2) Uneori vreau să vorbesc despre ce facem la LATERAL. Și, mai important, despre cum. Am învățat enorm de mult în ultimul an, iar poate cel mai important lucru pe care l-am realizat e că mai am mult, foarte mult de învățat. Concret, aș putea vorbi despre foarte multe situații specifice, cu probleme și soluțiile găsite. Iar drumul acesta, procesul de creștere, e superb, pentru că suntem departe de unde eram acum 1 an și, sper, anul viitor vom fi departe de unde suntem azi.

3) Un fel de jurnal. De fapt, nu de la asta a pornit blogging-ul? Web-log. Chiar dacă uneori mai scriu de mână, fac și asta prea rar — și îmi doresc să las o urmă cel puțin pentru copiii mei. Să afle despre perioada asta din viața mea, despre probleme, gânduri și idei.
—
În concluzie, voi depune un efort suplimentar pentru a rupe obiceiul de a nu scrie și de a-mi forma unul nou în loc: a scrie.

Ah, încă un lucru:
Am văzut aseară Anonymous, un film care vorbește despre puterea cuvintelor și prezintă o teorie a conspirației referitor la Shakespeare (cum că, de fapt, lucrările lui ar fi fost create de altcineva). Poate asta m-a determinat să scriu acum.
—
Mâine voi vorbi despre câteva din lucrurile importante care s-au întâmplat în ultimul an. Stay tuned!

Iată câteva din preferatele mele din ultima vreme:

• Ai ce îți trebuie pentru un startup?


• Să nu mai dăm vina pe Univers, pe context și pe soartă.


• Care e, de fapt, problema “antreprenorilor” români?


• Atuul (imaginar al) antreprenorului (roman) de succes: networkingul

Iar atitudinea lui când scrie și-o sumarizează atât de elegant printr-un comentariu:

Imi pasa fiindca asta este contextul in care mă invart si eu. Apa in care înot.
Impresia mea ca se lucrează la grădina fără a avea gradinari. Se vorbește de gradinarit, dar trece primavara, vara, toamna, si nimic.

Kudos, Cristian, keep writing.

5 ani mai târziu, tot în iunie, ne întâlnim din nou să marcăm momentul. Astfel, pe 4 iunie 2011 are loc GeekMeet #6, Oradea. Ultima întâlnire, a treia în Oradea, s-a întâmplat în decembrie 2006. Am decis să sărim peste #4 și #5. De fapt, trebuiau să aibă loc atât #4, cât și #5, dar nu s-au concretizat din motive logistice. Știți, viața…

Sper să ne vedem în număr cât mai frumos și în grup cât mai de calitate sâmbăta viitoare, pe 4 iunie, la Queens!

P.S. Am avea nevoie de un ecran de proiecție. Ne poate împrumuta cineva unul?
P.S.2. Nu uitați să vă înscrieți.

Am avut pentru 2 săptămâni un LG Optimus 7, care dacă nu mă înșel, este primul telefon cu WP7.

Primul contact

“Wow, e diferit!” a fost prima mea reacție.
Interfața e complet diferită la WP7 față de iPhone & Android. Dacă Android a preluat stilul de design iPhone, WP7 l-a ignorat complet și a luat-o pe alt drum. Și ăsta nu e un lucru rău!

După 15 minute…

... eram încântat de cât de fluidă e interacțiunea, de cât de bine se mișcă telefonul și OS-ul. Aveam deja contactele sincronizate cu Gmail (default feature), email-ul la fel, câteva aplicații din Marketplace (“app store”), câteva sms-uri scrise și testam browserul.
Browserul e Internet Explorer, ceea ce era oarecum de așteptat (“eating one’s own dog food”) dar, în opinia mea, e în detrimentul telefonului. Din păcate, experiența navigării pe Internet cu IE a fost… așa cum mă așteptam. Adică incomparabilă cu WebKit. Uite, o chestie pe care n-am încercat-o a fost să instalez WebKit pe telefon. Oare ar merge?

Bateria

Probabil o combinație între un OS econom și un telefon bun—cert e că bateria ține către 3 zile, ceea ce e mult pentru un smarphone.

Ce nu mi-a plăcut

După ce m-am obișnuit cu interfața, am început să descopăr mici detalii agasante, cum ar fi:

1. Ca să răspunzi la un apel, întâi faci slide-up ca să-l scoți din stand-by, iar apoi un tap pe butonul “Answer” (sau “Ignore”). Aș prefera să văd două butoane (Answer/Ignore) din momentul apelului, fără slide-up-ul intermediar.

2. Atunci când selectez un contact (din lista de contacte, sau lista de apeluri ratate), întotdeauna mi se prezintă profilul acelui client, cu toate informațiile. Aș prefera să apeleze din prima primul număr de telefon asignat lui. Uneori e OK să vezi profilul, dar pentru asta aș pune o acțiune secundară (buton mai mic, sau “link”).

3. Tastatura. Am reușit să scriu cu mai multe greșeli chiar decât pe Android .

4. Prin Marketplace încă bate vântul, dar știu că recuperează constant. E mult de recuperat, dar am citit că e fain de dezvoltat aplicații pentru WP7 —dacă ești în mediul .NET.

Opinia jumătății mele mai bune

Timp de 2-3 zile, telefonul a fost în mâinile soției mele. Un proces similar de setup: sincronizare cu Yahoo! pentru email și contacte, apoi adăugate contactele de pe simcard-ul ei, apoi sincronizare cu Facebook.
Integrarea WP7 cu Facebook e tare bizară. Nu există o aplicație Facebook propriu-zisă (by default), în schimb, news feed-ul e strâns integrat în contacte. E ca și cum WP7 s-ar strădui prea mult să se integreze cu Facebook, dar o face în moduri nu neapărat intuitive.

WP7 vs Android vs iPhone

Topul meu personal, acum că am petrecut puțin timp și cu Android și WP7, este următorul:
1. iPhone, indubitabil.
2. Android, pentru Honeycomb (v3).
3. WP7.

Într-un fel de concluzie: Windows Phone 7 e un telefon elegant, cu o interfață elegantă, un pas imens pentru Microsoft de la Windows Mobile și o bază solidă pentru versiunile următoare. Pentru asta, kudos.

Am vrut să împărtășesc poza asta cu voi, mi se pare superbă!

În altă ordine de idei, azi am lansat public noul site LATERAL printr-un comunicat de presă care anunță că LATERAL este partenerul pe tehnologie al Travelzoo, pentru care am dezvoltat Local Deals (competitor Groupon) în ultimele 3 luni.