1.Stabiliți care sunt așteptările voastre de la fotografia de nuntă.

Înainte să vizualizați portofoliile, cel mai bine este să vă decideți care sunt așteptările voastre legate de fotografiile de nuntă. Doriți ca fotografiile voastre să arate nunta așa cum s-a desfășurat, fără ca fotograful să intervină (în afară de o eventuală sesiune foto stabilită) (vezi articol fotojurnalism) sau vreți ca fotograful să comunice cu voi pe tot parcursul nunții, să vă aranjeze și să vă sugereze anumite poziții, să pună accentul mai mult pe sesiunile de fotografii aranjate, înainte, în timpul sau după nuntă (stilul portretistic)?

SFAT: Gândiți-vă ce ați dori să regăsiți în fotografiile voastre de nuntă când o să le revedeți peste 5 ani, peste 10 sau peste 30 de ani.

INFO:Ce însemnă că fotograful nu intervine în desfășurarea nunții?
Înseamnă ca fotograful o să surprindă emoția, bucuria, neprevăzutul și tot ceea ce se întâmplă în mod natural, fără să influențeze direct sau indirect evenimentele care se desfășoară.

2.Identificarea stilului vizualizând fotografiile din portofoliu.

SFAT: Nu vă încredeți mereu în ceea ce scrie fotograful pe site. E posibil ca fotografiile să spună o altă poveste decât descrierea de pe site.

Fotografii arată de obicei două tipuri de portofoliu: cel format din cele mai bune fotografii realizate până în prezent și portofoliul cu imagini realizate la un singur eveniment. Ambele sunt importante pentru voi.

În portofoliul cu cele mai bune fotografii ar trebui să vedeți imagini unice, ceva care să-l separe de restul fotografilor și să-i definească stilul. Tot aici, fotograful are șansa să demonstreze că poate să facă niște fotografii extraordinare atunci când i se oferă ocazia. Aproximați în procente câte fotografii sunt realizate fără intervenția fotografului și câte sunt realizate la sesiuni foto sau cu intervenția lui.

INFO: Cum puteți identifica fotografiile în care a intervenit autorul?

Pentru că în România nunțile sunt destul de rar organizate în detaliu de un coordonator, ocaziile de a obține cadre aranjate se rezumă la momentul pregătirilor și la sesiunile foto. Fotografiile de la sesiuni le identificați ușor: sunt realizate în locuri speciale și nu în decorul obișnuit al nunții, iar mirii sunt așezați în poziții care trădează intervenția fotografului. De asemenea, dacă în fotografiile de la pregătiri mireasa sau mirele au poziții neobișnuite, în contrast cu desfășurarea normală a evenimentelor, este foarte posibil ca acele cadre să fie aranjate.

În portofoliul care conține fotografiile de la un singur eveniment, cel mai important este să vedeți imagini de la toate momentele nunții. Este imposibil ca un fotograf să facă 300 de fotografii extraordinare la o nuntă. Majoritatea fotografilor din alte domenii muncesc chiar și un an pentru a obține 50 de fotografii demne de pus în portofoliu.

Ceea ce vă interesează pe voi este consecvența. Fotograful trebuie să vă prezinte în medie cam 100 de fotografii, care să aibă o calitate asemănătoare (calitatea momentelor surprinse, tehnica, prelucrarea etc) și din care să puteți desprinde povestea nuntii. Bineînțeles că un fotograf bun va realiza la fiecare eveniment câteva fotografii foarte bune, care se desprind de restul imaginilor, dar acest lucru trebuie privit ca o confirmare a calităților lui.

SFAT: Majoritatea fotografiilor au bloguri unde de obicei își expun fotografii de la ultimele evenimente. Acesta este un foarte bun mod de a determina ce fel de fotografii sunt importante pentru fotograful respectiv, care este stilul lui și pe ce pune accentul la o nuntă. Atenție, la o eventuală întâlnire cu fotograful, calitatea fotografiilor pe care le vedeți de la un întreg eveniment (150-300 fotografii) ar trebui să fie comparabilă cu cele vizionate pe blog sau pe site.

3.Decizia finală

Pentru a lua o decizie, trebuie să luați în considerare și alți factori, cum ar fi disponibilitatea fotografului pentru data care vă interesează, prețul raportat la ceea ce oferă, personalitatea lui (pentru asta vă sfătuiesc să vă întâlniți cu toți fotografii ale căror portofolii decideți că se potrivesc cerințelor voastre) şi probabil acel “je ne sais quoi” care vă leagă de anumite fotografii.

SFAT: Aveţi grijă la ofertele de preţ. Mai mult şi mai ieftin înseamnă mereu calitate proastă. Degeaba ai 2000 de fotografii de la nunta ta dacă în ele nu vei găsi esenţialul. Dacă vrei 2000 de fotografii strânge toate fotografiile invitaţilor şi sigur o să ieşi mult mai ieftin .

SFAT: Atenție la site-urile pe care se găsesc fotografiile mai multor fotografi (cum sunt cele ale agențiilor sau ale firmelor cu mai mulți angajați). Asigurați-vă prin contract fotograful care va fotografia nunta și aveți grijă să vizionați portofoliul lui, nu o compilație a tuturor fotografilor.

SFAT: Dacă doriți ca fotograful principal să mai aducă încă un fotograf, vizionați și portofoliul acestuia și discutați în prealabil cu cel dintâi rolul fotografului secundar.

În final, vă sfătuiesc să vizionați cât mai multe portofolii online, să căutați opinii despre fotografii care vă interesează și să le evaluați obiectiv, să faceți o listă cu 3-4 fotografi și să vă întâlniți cu toți (chiar dacă nu se încadrează în bugetul dumneavoastră, puteți obține informații valoroase în timpul întâlnirii).

Când mă gândesc la fotojurnalismul de nuntă, mă imaginez cu aparatul la ochi, cu degetul ușor încordat pe declanșator, cu respirația înghețată, pregătit să surprind o emoție, un zâmbet, o lacrimă, o privire, o îmbrățișare, primul sărut ”oficial”, veselia, agitația și inefabilul zilei. Încerc să-mi fac prezența cât mai puțin vizibilă, atât în timpul evenimentului, cât și în fotografiile rezultate. Vreau imaginile mele să arate oamenii în momentele lor naturale, ca și cum nu aș fi acolo sau ca și cum aș fi unul dintre ei, a cărui prezență nu schimbă cu nimic desfășurarea acțiunii. De multe ori sunt în mijlocul acțiunii, la un metru de subiect și totuși invizibil. Fotografiile rezultate ilustrează momente unice, reale și pline de semnificație.

Totuși, fotojurnalismul nu înseamnă să declanșezi fără noimă, fotografiind tot ce-ți iese în fața ochilor. Fotojurnalismul înseamnă să creezi un fir epic în relatarea evenimentului, să știi ce anume și când să fotografiezi. Uneori trebuie să prevezi momentele și să fii la locul potrivit cu aparatul pregătit pentru a declanșa. Alteori se petrec lucruri surprinzătoare și viteza ta de reacție face diferența între surprinderea și ratarea momentului, între o fotografie extraordinară și un cadru banal.

Contează foarte mult și ce este fotografiat. Oricine poate spune că este fotojurnalist arătând câteva instantanee sau fotografii neregizate. Dar acest gen fotografic constă în calitatea momentului surprins și în valorile umane ce se regăsesc într-o imagine. Fotografiile cu oamenii în timp ce mănâncă sau portretele realizate de la distanţă cu personaje ce se uită “în gol” nu sunt momente fotojurnalistice.

În paralel cu fotojurnalismul a evoluat și portretistica. Portretiştii nu se mai rezumă la fotografii în studio, cum era în trecut, ci le realizează în locație (înăuntru și afară) și fac sesiuni speciale înainte sau după nuntă, în care mirii sunt relaxați și cadrele atent compuse. Mulţi miri se referă la aceste fotografii ca fiind cele “artistice”. În multe cazuri, acea sesiune foto se face în altă zi, după nuntă, pentru a găsi o locație deosebită și pentru a realiza fotografii mai bune. Cadrele obţinute pot fi spectaculoase din punct de vedere estetic şi comparabile cu cele de pe coperţile revistelor de modă. Posibilităţile creative sunt multiple, deoarece nu mai există grija că se murdăreşte rochia sau că nu mai este timp şi “trebuie să ajungem la biserică”.

Cred că majoritatea fotografilor de nuntă se află, ca stil, undeva între fotojurnalism și portretistică. Fotojurnaliștii vor realiza și o sesiune de fotografii regizate, iar portretiștii vor surprinde, cu siguranță, și momente neregizate pe parcursul evenimentului. Diferența vine din stilul pe care se pune accentul. Fotojurnaliștii prețuiesc fotografiile cu momente reale, încercând să spună în mod obiectiv povestea evenimentului, în timp ce portretiștii se bazează pe o sesiune foto reușită, pe fotografii ”de revistă”.

Fotojurnalismul a devenit popular și, ca orice lucru la modă, tinde să fie folosit de dragul marketingului. Diferența între un fotojurnalist şi un fotograf ce doar se pretinde a fi fotojurnalist nu stă în ceea ce scrie pe site, pentru că foarte mulți includ acest termen și/sau derivatele lui în titlul paginii sau în descrierea siteului. De multe ori am văzut contradicții hilare între ceea ce scrie pe site și imaginile prezentate, care ilustrează exact opusul ”convingerilor” autorului. Diferenţa o putem face privind atent portofoliul (şi vă recomand să citiţi articolul “Cum privim un portofoliu”, pentru mai multe detalii.)

Aș spune că fotojurnalismul li se potrivește celor care îşi doresc fotografii ce nu se vor demoda peste ani, pentru că surprind un moment real din viaţă, iar emoţiile, îmbrăţişările, sentimentele, bucuriile nu se demodează niciodată. În schimb, portetristica li se potriveşte celor care iubesc să pozeze, îşi imaginează albumul foto ca pe o revistă de modă și visează la fotografii cu ei doi într-un cadru romantic sau mergând desculţi pe plajă. Li se potriveşte celor care sunt în ton cu moda şi sunt încântaţi de ceea ce se poartă acum.

Date fiind diferențele fundamentale dintre aceste două stiluri fotografice, este foarte important ca mai întâi să decideți care vi se potrivește și apoi să începeți căutarea unui fotograf pentru nunta voastră având acest criteriu în minte.

În principiu, sunt câteva stiluri diferite ca abordare: stilul fotojurnalistic, pe care îl promovăm pe acest site; portretistica, ai cărei reprezentanți își bazează majoritatea fotografiilor pe sesiunile foto și pe regizarea situațiilor; stilul «clasic», bazat pe instantanee, punând accent mai degrabă pe cantitate decât pe calitate. Este recomandabil să vizualizati câteva portofolii reprezentative pentru fiecare stil și să decideți ce vă doriți pentru evenimentul vostru. Vă recomandăm articolul despre evaluarea portofoliilor.

2.Lista lungă de fotografi.

După ce ați decis ce stil vă doriți, pe baza recomandărilor, a căutării pe internet sau a reclamelor, scrieți o listă lungă a fotografilor pe care vi i-ați dori pentru nuntă, fotografi reprezentativi pentru acel stil. Nu e nevoie să țineți cont de pret, disponibilitate etc. Majoritatea fotografilor vă vor recomanda pe altcineva, în cazul în care sunt în afara bugetului vostru sau indisponibili pentru acea dată.

3.Lista scurtă de fotografi.

  După vizualizarea portofoliilor on-line, alegeți 5-6 fotografi cu care ați vrea să colaborați, confirmați disponibilitatea lor pentru data respectivă și contactați-i pentru o discuție față în față. Încercați pe cât posibil să alegeți atât fotografi experimentați, bine cotați și recomandați, cât și fotografi la început de drum. Există avantaje și dezavantaje, și de o parte și de cealaltă (preț ridicat, cu șanse mari de a obține ceea ce vă doriti versus preț scăzut, însă cu risc mai mare de a nu avea acoperit evenimentul complet și corect).

4.Discuțiile față în față.

La întâlnirea cu fotografii de pe lista scurtă, discutați sau analizați măcar următoarele aspecte:

a.Portofoliul extins – cereți să vedeți cel puțin un eveniment complet. Portofoliile on-line sunt de obicei selecții ale celor mai bune fotografii, de la diverse evenimente. Vizualizarea tuturor fotografiilor de la un eveniment vă va ajuta să decideți dacă toate momentele au fost acoperite corect, dacă există un stil unitar, dacă exista un fir narativ. De asemenea,  puteți observa proporțiile dintre cadre largi și portrete mai strânse, dintre fotografiile cu mirii și fotografiile cu invitații etc.

b.Prețul – mulți fotografi au diferite pachete, acoperind o gamă largă de prețuri. Dacă stilul unui fotograf vă place foarte mult, dar pachetul complet vă depașește bugetul, discutați despre pachetele reduse, care acoperă doar o parte din eveniment. Contrar unei idei larg răspândite, nu e nevoie să aveți un fotograf disponibil 16-20 de ore. Mai degrabă gândiți-vă la momentele importante ale ceremoniei și ale petrecerii și discutați cu fotografii selectați despre ce optiuni aveți.



c.Personalitatea fotografului – acesta este un aspect foarte important. Dacă veți comunica bine cu fotograful, cresc șansele să obțineți ceea ce vă doriți.

d.Ce vă reprezintă pe voi – pentru a reflecta corect evenimentul în imagini, fotograful trebuie să știe ce stil vă reprezintă – sobru, vesel, dinamic, business etc. Povestiți-i cum v-ați cunoscut, ce pasiuni aveți, cum vedeți nunta voastră ș.a.m.d. – asta îl va ajuta să abordeze așa cum trebuie evenimentul.
e.Detalii legate de nuntă – discutarea oricărui aspect, de la numărul de invitați până la tematica evenimentului, îi va fi de ajutor fotografului.

f.Ce așteptați de la fotograf – pe lângă aspectele concrete sau tehnice (fotografii în format digital și/sau album tipărit, termene de livrare, ce se întâmplă în cazul în care fotografiile sunt pierdute etc.), nu ezitați să discutați și lucruri legate de ținută, de comunicarea cu ceilalți «actori» (domnișoarele de onoare, nașii etc.) și orice alt aspect relevant.

5.Decizia finală.

Dupa ce ați analizat toate criteriile de mai sus, este recomandabil să aveți o ultimă întâlnire cu fotograful selectat, să vă asigurați că a înțeles ce vă doriți și că voi, la rândul vostru, ați înțeles ce își doreste el de la acest eveniment. Este de asemenea important să construiți împreună o «fișă» a evenimentului, care să conțină programul, persoanele care necesită atenție sporită (familii, nași etc.), numere de telefon și adrese de e-mail de contact etc.

Nunta e un eveniment pe care ar fi bine să-l impărțiți cu cei apropiați vouă și nu la care să faceți cunoștință cu unii dintre invitați. Sigur, se întâmplă ca mirele să nu cunoască toate cele mai bune prietene ale viitoarei soții sau mireasa pe toți prietenii cu care iese viitorul soț la un fotbal joi seara și la o bere vineri. Nu la astfel de cazuri mă refer, ci la cele în care o mătușă vă prezintă un văr pierdut prin altă parte a țării, cu care n-aveți nici măcar o amintire comună. Da, e frumos să vă refaceți arborele genealogic, dar întrebați-vă dacă este momentul potrivit pentru acest lucru.

Ce înseamnă pentru voi prezența vărului neștiut la evenimentul acesta intim? Veți putea să împărțiți emoțiile și fericirea cu astfel de invitați? E greu de imaginat că vă veți îmbrățișa în momentele copleșitoare sau că veți chicoti plini de bucurie sinceră alături de ei. De altfel e ușor de observat că la nunțile unde mulți invitați le sunt necunoscuți, mirii și nucleul format de aceștia cu familia și prietenii lor apropiați manifestă un comportament reținut, se bucură, dar nu râd, sunt emoționați, dar nu plâng. Totul devine steril pentru că, simplificând situația, cine se simte în largul lui în prezența străinilor? Or fi câțiva fericiți extrovertiți printre noi .

Totuși, nunta poate fi un bun prilej pentru ca bunicul de la Vatra Dornei să-și revadă nepoțelele și să se bucure pentru voi, alături de familia reîntregită. Ar fi minunat și dacă bunii prieteni plecați in State ar putea fi acolo în persoana, nu doar pe web sau Facebook. Diferența constă în relația voastră cu aceștia din urmă, de care vă leagă mai mult decât o nuntă de acum 7 ani la care ați fost întâmplător invitați.

Am luat ”săracul var neîntâlnit până în ziua nunții” drept exemplu, însă multe categorii de oameni cu prea puțină legătură cu mirii ajung totuși să fie prezenți la nuntă, din cauza  obiceiurilor prost înțelese și a impersonalului pseudo-motiv “așa se face”. (Veți mai întâlni aceste molimi ale nunții și în alte articole, uneori tratate în detaliu.)

Întrebați-vă dacă v-ați simți destul de confortabil ca să fiți voi inșivă alături de colegii de muncă sau de facultate ai părinților, de invitații nașilor sau de rudele atât de îndepărtate încât ați putea cu ușurință trece pe lângă ele pe stradă fără să vă recunoașteți. Peste ani, revăzând fotografiile din ziua nunții, cred că veți vrea să puteți răspunde la întrebarea: “Aici cu cine erați?”.

Încercați să îmbunătătiți comunicarea cu părinții și cu nașii, făcându-i totodată să înțeleagă și să accepte dorințele voastre cu privire la oamenii pe care-i vreți aproape de voi în acea zi. Eliberați de obligații și de compromisuri, identificați-i pe cei pe care îi puteți numi cu adevărat familie sau prieteni.  Ei sunt tot ce vă trebuie. Alegerea invitaților este una dintre situațiile în care minimul este și maxim, iar necesarul este și suficient, lipsa sau adăugarea unuia afectându-vă deopotrivă.

Noi, românii, avem tradiţia nunții de trei zile şi trei nopţi. M-am întrebat mereu de unde anume a venit ideea asta. M-am gândit că am fost un popor greu încercat şi că în puţinele momente când sărbătoream ceva, o făceam într-un mod exagerat, ca o compensare . Pe aceeaşi idee funcţionează şi cutremurele. Ori sunt multe şi mici, ori unul şi foarte mare . Nu este nevoie să organizezi o nuntă exagerat de lungă pentru a sărbători unul din cele mai importante evenimente din viaţa ta. Cred că am evoluat ca stil de viaţă şi nu cred că această tradiţie se mai potriveşte.

Cununia civilă este, după părerea mea, momentul cel mai supraapreciat din cadrul nunții. În primul rând, este un moment asupra căruia nu ai niciun control, de la restricţiile şi formalitatea desfășurării evenimentelor până la „actorii” nedoriţi care apar la ieşire. Dacă eşti de acord cu mine, te sfătuiesc să mergi în orice zi a săptămânii împreună cu părinții, nașii şi doi-trei prieteni mai apropiați și să semnați actele. Dacă vă doriţi poze cu momentul semnării, negociați cu fotograful locului sau rugați un prieten pasionat să surprindă câteva cadre. Îţi recomand şi articolul despre cununia civilă.

Pentru a reduce costurile serviciilor, organizează-ţi nunta în extrasezon. De obicei în ianuarie, februarie, octombrie sau noiembrie sunt mai puţine nunţi şi aveţi un punct de plecare pentru a negocia o ofertă mai bună cu furnizorii de servicii.

Un alt obicei, care a pornit probabil de la dorinţa de îmbogăţire rapidă a patronilor anumitor localuri, este petrecerea exagerat de lungă cu mai multe feluri de mâncare decât poate duce cineva în mod normal. Dacă eşti de aceeaşi părere, te sfătuiesc să inviţi la nunta ta doar familia și prietenii apropiaţi şi să găseşti un local mai mic şi care nu organizează nunţi pe bandă rulantă. Şi nu, nu este obligatoriu să îl închiriaţi toată noaptea. Puteţi să mergeţi la biserică mai devreme, iar petrecerea să începă undeva pe la ora 15.00. Dacă doriţi întuneric, aveţi avantajul că în extrasezon se întunecă mai repede .

La local nu trebuie să înceapă dansul imediat şi să ţină toată noaptea. Programaţi momentele importante mai devreme, iar apoi cei care doresc pot rămâne să danseze cât vor. După ce aţi ajuns de la biserică, puteţi să lăsaţi câteva momente pentru felicitări şi interacțiune între invitați, apoi puteţi să ţineţi un mic discurs, să arătaţi un slide-show cu povestea voastră, să rugaţi familia şi prietenii să spună câteva cuvinte. Cei cu experienţă vă vor da câteva sfaturi despre căsnicie, cei mai tineri vor povesti întâmplări hazlii de la începuturile relaţiei voastre . Puteţi apoi să deschideţi dansul cu primul vostru dans ca soţ şi soţie. Încurajaţi-vă invitaţii să vă aducă daruri cu semnificaţie, pe care să le deschideţi în timpul petrecerii. Îmi închipui aici nişte momente hazlii şi sincere şi nu strigări de genul: „Un gipan decapotabil de la naşu’ mare , să trăiască finu’ şi la mai mare”.

În multe ţări, tortul se prezintă destul de devreme, apoi se duce în altă parte până ce va fi servit. În felul acesta nu obligaţi anumiţi invitaţi în vârstă sau cu copii să stea mai mult decât îşi doresc. Dacă momentele importante se petrec mai devreme, puteţi negocia preţuri mult mai avantajoase cu fotograful şi videograful. Este convenabil şi pentru ei să plece în jurul miezului nopţii, pentru că se pot odihni şi pot lua foarte uşor două evenimente pe weekend fără să se consume inutil. Programând dansul spre sfârşit, fotograful şi videograful nu au nevoie de mai mult de aproximativ o oră pentru a surpinde nişte momente interesante cu invitaţii dansând şi nu trebuie să aştepte foarte mult după tort.

SFAT: Realizaţi invitaţiile pentru nuntă singuri, punându-vă creativitatea la încercare. Ați putea să ieşiţi mai ieftin, iar invitaţii vor aprecia mai mult efortul vostru.

Dacă nu aveţi un preot duhovnic sau o biserică la care mergeţi frecvent, vă sfătuiesc să alegeţi un preot care ţine slujba aşa cum trebuie. E la modă acum varianta scurtă a slujbelor, însă eu nu vă sfătuiesc să apelaţi la preoţi care fac astfel de slujbe. De obicei, în astfel de locuri se fac cununii pe bandă şi riscaţi să fiţi grăbiţi afară din biserică pentru că mai aşteaptă două mirese furioase. Căutaţi o biserică mai relaxată unde să aveţi timp să vă bucuraţi de slujbă si de felicitările familiei şi prietenilor la sfârşit. Astfel evitaţi şi un stres în plus.

SFAT: În loc să cheltuiţi foarte mult pe rochia de nuntă, puteţi să o închiriaţi sau să o cumpăraţi de la o altă mireasă. N-o s-o purtaţi decât o zi .

Şi, ca să termin cu începutul, este cel mai bine să faceţi pregătirile doar cu câţiva prieteni şi să fiţi cât mai naturali şi relaxaţi.

Deși acest articol nu se doreşte unul exhaustiv, sunt sigur că în acelaşi spirit puteţi găsi foarte multe idei care să vă ajute să vă organizaţi nunta mai bine, mai repede şi mai ieftin.

Ce mi se pare foarte trist e că încă-i mai băntuie pe mulţi  importanţa semnării unei hârtii. De ce nu am transforma într-o petrecere şi semnarea contractului de leasing de la achiziţionarea maşinii unei tinere  familii?

Şi ca totul să fie maxim într-o asemenea zi, după toată bucuria, după ce aruncă în voi toată lumea cu orez, după ce te enervezi cu micii întreprinzători aciuiţi pe langă casele de căsătorii, care te felicită si ei conta unei mici atenţii, pe care dacă nu o primesc te înjură şi dacă o primesc oricum te înjură că nu a fost suficient de consistentă pentru ei, se aşează toată lumea frumos pe scări pentru a fi imortalizat pentru posteritate momentul.

Îmi pare rău dar nu pot înţelege sensibilitatea acestui moment şi nu îl pot accepta ca făcând parte din nuntă.

P.S. Mi se pare mult mai romantic ca doi tineri îndrăgostiţi să treacă cumva fără ştirea nimănui pe acolo şi să legalizeze povestea lor, dacă simt asta.

Îmi plac sesiunile foto, deși stilul meu se poate încadra mai mult în fotojurnalism. Ca fotograf de nuntă trebuie să te descurci bine în orice situație. Felul în care abordez eu sesiunile foto diferă de abordarea clasică, complet controlată. Nu îmi place să stabilesc foarte multe detalii, ci mă las dus de val. Am încredere că oriunde și oricând se poate ivi ocazia unei fotografii interesante. De aceea, de obicei mă plimb cu mirii și ideile îmi vin pe parcurs.

În cazul imaginii de sus, făceam câteva fotografii cu mirii undeva în partea opusă a acestei piețe din Sibiu, când am observat două doamne la fereastră care discutau despre noi . Pentru a profita  de situație le-am sugerat mirilor să meargă natural spre locul indicat și să se sărute, fără a le “speria”.
Îmi place să mă folosesc de situații reale, chiar și în cadrul sesiunilor foto. Am anticipat că doamna de la fereastră nu-și va da seama că va fi inclusă în fotografie și, probabil, va continua să-i privească pe cei doi. La fel ca într-o situație complet necontrolată, fotograful trebuie să-și imagineze potențiale cadre înainte de a declanșa. Momentul a durat câteva secunde, apoi doamna care lipsește i-a spus doamnei care este în cadru să lase copii în pace, iar aceasta, puțin rușinată, s-a uitat la mine și s-a retras.

Micile detalii de organizare pot să influențeze foarte mult anumite momente și, în consecință, fotografiile. Aceiași miri din fotografia precedentă au ieșit în curtea bisericii pentru a primi felicitările. În mod obișnuit, aceste felicitări se fac în înghesuială și foarte grăbit în interiorul  bisericii.

Pentru ei a fost un moment foarte important și au avut ocazia să fie felicitați fără grabă de toți participanții și să schimbe câteva cuvinte cu fiecare. În fotografia de mai sus se simte bucuria și naturalețea momentului. Cea care îmbrățișează mireasa este o prietenă foarte bună, plecată peste hotare de ceva timp. Îți poți da seama într-o clipită de bucuria sinceră pe care o simte. Îmi place în mod deosebit și expresia prietenului ei, din planul secund, care nu este român.

Poate v-ați plictisit de vorbăria despre stiluri de fotografiat, diferența dintre fotografi, fotojurnalism vs portretistică șamd. Pe mine, sincer, nu mă interesează atât de mult aceste definiții și cred că în spatele lor se află de fapt descrierea mentalității fotografului.

Un fotograf trebuie să fie în stare să surprindă momentele unice de la o nuntă, momentele care o fac specială, momentele care definesc personalitatea mirilor. Pentru asta trebuie să studiezi foarte mult nunta, personalitatea mirilor și a invitațiilor, trebuie să fii mereu pe fază, în alertă, trebuie să vizualizezi fotografii și să găsești momentul oportun pentru a le realiza.

Nu cred că există nuntă unde fotograful să nu surprindă intrarea mirilor în restaurant, care seamănă izbitor de mult la fiecare eveniment, la fel ca ieșirea mirilor de la cununia civilă și alte momente standard care chinuie fotografii .

În cazul fotografiei de mai sus, așteptam la parter, încărcat cu echipament, să vină liftul, când am aflat că este stricat. Între timp, mirii ajunseseră în spatele meu şi, auzind vestea, s-au grăbit să urce pe scările cele mai apropiate. Am făcut doi pași rapizi și, încărcat cu rucsac, stative și aparate, i-am rugat să mă lase pe mine în față . După o mică înghesuire, am reușit să trec şi am luat-o la goană pe scări. Ajungând sus cu 30 de secunde înaintea mirilor, i-am observat pe cei doi băieți care reparau liftul. Am aruncat balastul, am avut timp de o mică reglare a aparatului şi de 1/80 de secunde în care am realizat fotografia.

Totul este să fii deschis la neprevăzut şi să fii dispus să creezi ceva unic la fiecare nuntă. Dacă eşti îngrădit de cadrele standard pe care „trebuie” să le surprinzi, rişti să ratezi adevărata nuntă şi să faci mereu acelaşi lucru. În fotografia de nuntă nu există o reţetă învăţată de acasă, ci trebuie să o descoperi la fiecare eveniment. Aceasta este provocarea ce trebuie să motiveze fotograful şi să-i ţină mereu creativitatea în şah.

Cu cine oare să-ți sărbatoreşti nunta, dacă nu cu familia şi cei mai apropiaţi prieteni? Judecând după numărul de invitaţi de la nunţi ai spune că poporul român e un popor foarte unit ,  judecând după rezultatele alegerilor prezidențiale ai zice că nu putem trage nicio concluzie validă . Dar putem să afirmăm cu siguranţă că numai persoanele care vă sunt apropiate şi vă cunosc se pot bucura sincer pentru voi şi pot participa cu adevărat la nunta voastră.

Fotografia de mai sus este specială pentru mine, deoarece reuşeşte să surprindă în planul secund reacțiile celor dragi. Nu mă satur să le privesc şi să simt bucuria şi conexiunea dintre ei şi miri. O fotografie adevărată arată viaţa aşa cum este ea, lucru care cu siguranţă nu se demodează niciodată.

1. Lumina.

În mod oarecum surprinzător, mi se pare cel mai ignorat aspect în organizarea unui eveniment. Majoritatea restaurantelor (chiar și cele foarte bine cotate) nu au o schemă de iluminare care să ajute la crearea unei atmosfere intime, calde; sursele de lumină sunt plasate în multe cazuri exclusiv pe tavan, rezultând o lumină dramatică, cu umbre puternice, nu foarte potrivită unui eveniment care trebuie să fie caracterizat de confort și relaxare. Aș mai enumera la capitolul «așa nu» spoturile, laserele, reflectoarele puternice și lumina variabilă, trecând prin diferite nuanțe și intensități. Toate acestea creează o atmosferă de club și, dincolo de faptul că influențează negativ fotografiile, au un efect mai degrabă obositor asupra invitaților. Sugestia noastră este să discutați și acest aspect cu organizatorii și cu fotograful.

2. Decorațiunile.

Sigur că această chestiune ține de gusturile fiecăruia, însă putem enumera câteva bune practici observate la diverse evenimente: less is more, deci decorațiunile în două culori ar trebui să fie de ajuns; opulența nu este pe lista preferințelor noastre – decorațiunile minimaliste, da. Aranjamentele și obiectele nu trebuie să iasă în evidență, ci doar să ajute, să sprijine evenimentul.  Evenimentele tematice sunt uneori de preferat celor clasice, tocmai prin faptul că toate elementele (flori, ornamente, huse etc.) se potrivesc și se completează.  Baloanele folosite în exces nu fac altceva decât să aglomereze inutil spațiul.

3. Mâncarea și băutura.

Sunt câteva aspecte de precizat la acest capitol: în primul rând, preferăm să nu fotografiem atunci când invitații sunt la masă ; nimănui nu îi face plăcere să fie fotografiat atunci când mănâncă :); în al doilea rând, la fel ca decorațiunile, mâncarea ar trebui să fie un detaliu al evenimentului, nu un actor principal. De aceea, mesele nu ar trebui încărcate inutil, mai ales cu sticle sau bidoane cu suc. Din motive evidente, servirea mâncării nu reprezintă unul din momentele pe care le fotografiem :)

4. Spațiul amenajat pentru fotograf.

Fotograful trebuie să beneficieze de un loc cu o vizibilitate foarte bună asupra întregului spațiu de desfășurare a evenimentului, cu acces la surse de curent și, pe cât posibil, fără riscul de a-i fi deteriorat echipamentul. Majoritatea fotografilor folosesc cel puțin două aparate foto, 3-4 obiective, un laptop și medii de stocare pentru back-up. Este important ca ei să se poată concentra exclusiv asupra evenimentului și nu asupra locului unde își depozitează aparatura.

5. Colaborarea cu cameramanul.

Acest lucru este important mai ales din perspectiva luminii. Mulți fotojurnaliști încearcă să acopere întregul eveniment fără a utiliza blitzuri sau reflectoare, tocmai pentru trece, pe cât posibil, neobservați și pentru a nu influența lumina naturală. Uneori, unul dintre cei doi trebuie să folosească alte surse de lumină, influențând astfel și rezultatele celuilalt (lumină mult mai dură, umbre puternice, izolarea subiectului față de fundal etc.). Este recomandabilă o scurtă discuție pe această temă între cei doi, înainte de eveniment.

6. Interacțiunea cu invitații.

Ca fotojurnaliști, încercăm să surprindem emoții, zâmbete, interacțiune; de aceea, orice moment petrecut pentru a realiza clasicele fotografii de grup are un impact asupra rezultatului final. Niciun fotograf nu este deranjat de des-întâlnitul «fă-ne și nouă o poză», dar am prefera să fie o situație cât mai rară. Ați fi surprinși să aflați ca, în multe cazuri, un simplu «point-and-shoot» are rezultate mult mai bune la pozele de grup decât un aparat profesional.

7. «Desfășurătorul» evenimentului.

În «folclorul» fiecărui fotograf de eveniment există cel puțin o situație în care unul dintre momentele importante a fost (aproape) ratat, pentru că nu a știut când este programat. Pentru a evita asta, fotograful trebuie să știeordinea momentelor importante din eveniment și, măcar estimativ, orele la care vor avea loc. Pe lângă discuția inițială despre desfășurător, este recomandabil ca fotograful să fie anunțat în ziua evenimentului de orice modificare survenită între timp.

8. Personalul.

Din păcate, personalul restaurantului privește, de multe ori,  fotograful ca pe un prestator de servicii care nu merită prea multă atenție :) Sigur că nu există o regulă, însă respectul reciproc este cel puțin recomandabil.

9. «Mărturiile»

tipărite în timpul evenimentului. Pentru a putea surprinde majoritatea momentelor importante, fotograful trebuie să se concentreze doar asupra evenimentului. Dacă mirii doresc astfel de mărturii, este recomandabilă angajarea unui al doilea fotograf, care să se ocupe exclusiv de realizarea și printarea acestora.

10. Cel mai important: zâmbetul.

Nu în ultimul rând, relaxarea, zâmbetul, naturalețea și buna dispoziție sunt cuvintele-cheie pentru orice eveniment. Contrar ideilor clasice, puteți zâmbi și în biserică :), căci respectul față de această instituție nu se traduce prin rigiditate.

De asemenea, recomandarea noastră este să faceți doar lucrurile care vă reprezintă. Nu invățați un dans foarte complicat doar pentru nuntă, pentru ca apoi să vă chinuiți să nu îl greșiți.

Iată câteva dintre prejudecățile/ideile false despre fotojurnalismul de nuntă:

Fotojurnaliştii nu realizează sesiuni foto regizate

Chiar dacă fotojurnaliştii pun accentul pe surprinderea momentelor reale şi pe documentarea evenimentului, aceasta nu înseamnă că ei vor refuza să fotografieze câteva cadre regizate cu mirii ori cu rudele apropiate. Majoritatea vor realiza o sesiune foto cu mirii, iar unii oferă şi posibilitatea de a face astfel de sesiuni înainte sau după nuntă, stilul lor fotojurnalistic evidenţiindu-se pe parcursul evenimentului propriu-zis.

Fotojurnalismul de nuntă înseamnă că subiecţii nu se uită la aparat

Prezenţa fotojurnalistului nu trebuie să fie evidentă în fotografie şi de aceea, de cele mai multe ori, subiecţii nu privesc spre cameră. Aceasta este doar o consecinţă a faptului că ei nu se simt fotografiaţi şi se comportă natural. Există și cadre în care subiecţii privesc spre cameră, dar momentul surprins este unul real și care transmite ceva anume, nu unul aranjat de fotograf. Totuși, o mireasă căreia i s-a indicat să sprijine un toc de uşă şi să privească spre fereastră nu este un moment surprins fotojurnalistic, de vreme ce întregul cadru e realizat în urma intervenţiei fotografului, chiar dacă ea nu priveşte spre cameră.

Fotojurnaliştii fac doar fotografii alb-negru

Unele momente sunt mai bine puse în valoare dacă sunt alb-negru, însă nu există o regulă conform căreia fotojurnalismul = alb-negru. La fel de bine pot exista portrete   alb-negru sau momente reale surprinse în culori. Acest aspect variază de la fotograf la fotograf. Unii fac doar fotografii color sau doar alb-negru, alții preferă o combinaţie între acestea. De cele mai multe ori portofoliul fotografului este reprezentativ pentru felul în care utilizează colorul în raport cu alb-negru. Dacă vedeţi un portofoliu în care predomină fotografiile alb-negru, înseamnă că fotograful respectiv vede mai bine momentele surprinse în monocromie.

Utilizarea tehnicilor de conversie în alb-negru pentru anumite fotografii este preferată din mai multe motive:
acţiunea din imagine devine mai clară, prin eliminarea elementelor color ce distrag atenţia de la subiect;
uneori, din cauza luminii existente ce provine din mai multe surse, de culori diferite (ca de exemplu culoarea gălbuie a luminii de la becuri cu incandescenţă amestecată cu cea albăstruie de afară), culorile pe subiect pot fi deranjante, iar o conversie în alb-negru elimină acest neajuns, păstrând atmosfera reală;
o conversie alb-negru poate induce o anumită stare, ce, corelată conţinutului, accentuează mesajul din fotografie.

Fotojurnaliştii folosesc doar lumina naturală, nu folosesc lumini suplimentare

Deşi în majoritatea cazurilor lumina existentă contribuie la redarea realităţii unui moment, nu înseamnă că un fotojurnalist nu va utiliza alte surse de lumină dacă este nevoie. Mulţi fotojurnalişti preferă lumina existentă pentru că îi face mai puţin vizibili în comparaţie cu folosirea unui blitz. Dar, dacă de exemplu în restaurant este beznă şi toată lumina constă în câteva spoturi și lasere, cel mai probabil fotograful va alege să utilizeze lumini suplimentare (blitz-uri) pentru a crea o atmosferă potrivită.

Fotografierea utilizând lumina naturală este mai dificilă şi implică o foarte bună adaptare la situaţie. De multe ori, sursele de lumină existente nu sunt de forma şi în poziţia dorite pentru a avea fotografii perfecte din punct de vedere tehnic. Sunt situaţii în care nici cantitatea de lumină nu este suficientă pentru a obţine fotografii utilizabile. Aici intervine capacitatea fotografului de a decide unde să se poziţioneze faţă de sursele de lumină şi cum să le folosească pentru a fotografia momentele ce se desfăşoară în faţa lui. De asemenea, el poate decide dacă va utiliza sau nu lumini suplimentare, care pot fie să completeze lumina existentă, fie să o înlocuiască.

Fotojurnalism înseamnă multe instantanee

Aud deseori sintagma Vom spune în imagini povestea nunţii tale. Este atât de des utilizată, încât conceptul ce stă în spatele acestor cuvinte tinde să îşi piardă semnificaţia sau să fie înţeles greşit. O poveste reală poate fi relatată fotografiind nunta într-un stil fotojurnalistic, însă deseori există o confuzie între fotojurnalism şi “instantanee”. Povestea nunţii reprezintă ceva mai complex decât o serie de fotografii făcute participanţilor la nuntă, fără ca aceştia să ştie că sunt fotografiaţi.

Eu cred că o sumedenie de instantanee, făcute fără a avea o idee clară menită să le lege, nu se poate numi fotojurnalism. Poate vă puneţi întrebarea: “Bine, bine, dar ce poate face diferit un fotojurnalist de nuntă?”. În primul rând un fotojurnalist are în minte multe cadre înainte ca ele să se întâmple. Aşteaptă momentele într-un loc favorabil şi declanşează atunci când trebuie, ţinând cont şi de fundal, de cum este lumina, etc. El poate, în acelaşi timp, să reacţioneze rapid dacă se întâmplă ceva neaşteptat. Va căuta să fotografieze şi acele lucruri pe care nu te-ai aştepta să le surprindă. Se va poziţiona pentru a fotografia din locuri mai puţin evidente.

Iată un mic exemplu: Dacă pui un aparat în mâna unui începător şi-i spui să fotografieze dansul de deschidere al mirilor, cel mai probabil e că se va poziţiona undeva pe langă ei, îi va incadra clasic şi va face 50 de declanşări similare cu speranţa să prindă câteva bune. Un fotojurnalist va vedea dincolo de acest mod evident de a documenta acel moment. Poate va urca într-un balcon, de unde va surprinde un cadru general, poate va face şi un portret-două cu privirile lor emoţionate, va surprinde şi reacţiile invitaţilor și va încerca un unghi deosebit sau o altfel de lumină.