froz3nshade's blog

Goodsite

breaking hymens [url=http://hymleo.90megs.com/breaking-hymens.html]breaking hymens[/url] hymens being broken [url=http://hymleo.90megs.com/hymens-being-broken.html]hymens being broken[/url] pictures virgin hymens [url=http://hymleo.90megs.com/pictures-virgin-hymens.html]pictures virgin hymens[/url] photos virgin hymens [url=http://hymleo.90megs.com/photos-virgin-hymens.html]photos virgin hymens[/url] girls hymens [url=http://hymleo.90megs.com/girls-hymens.html]girls hymens[/url]

Goodsite

Shiit is happened!(c)Forrest Gump

Goodsite

Shiit is happened!(c)Forrest Gump

Noul blog

...se găseste la adresa blacketernal.wordpress.com.

Cei 7 subscriberi "care este", sunt invitati sa se mute pe noul feed.
Thank you.

Love Sonnet XI

I crave your mouth, your voice, your hair.
Silent and starving, I prowl through the streets.
Bread does not nourish me, dawn disrupts me, all day
I hunt for the liquid measure of your steps.

I hunger for your sleek laugh,
your hands the color of a savage harvest,
hunger for the pale stones of your fingernails,
I want to eat your skin like a whole almond.

I want to eat the sunbeam flaring in your lovely body,
the sovereign nose of your arrogant face,
I want to eat the fleeting shade of your lashes,

and I pace around hungry, sniffing the twilight,
hunting for you, for your hot heart,
like a puma in the barrens of Quitratue.

(Pablo Neruda)

springtime depression?

Soon, March will come with her beautiful smile and beautiful air and pass us by and leave us standing under the white sun of spring hoping for something, for everything...and pass us by and leave us empty and once again the beating of the heart is everything you hear and then it stops and dies and fades, an echo buried beneath the springtime of an apple tree and lost forever like a thought which never became a word, like a word that's never been said. the word, the world is dead.

Elegie

Mai bine sa umplem cu flori
toate craterele vulcanilor,
sa uitam mortii neingropati
si vantul sa caute singur
ce mai e de gasit prin cenusa,
mai bine sa ne ducem departe de ranile noastre,
sa nu regretam nimic si sa cultivam trandafiri,
mai bine sa fixam sarbatorile
in zile fara memorie,
mai bine sa ducem ucigasilor crini
si sa-i declaram inocenti,
mai bine sa convingem fantomele
sa ne lase in pace,
sa ne ducem departe de ranile lor
si cat mai discret,
sa nu deranjam cu tristetile noastre pe nimeni,
inainte de a spune ca toate astea-s firesti.

(Octavian Paler)

Activitati recente :)

Sîmbătă, o grămadă de counter-strike şi disciples 2 pe very hard... ţin să menţionez că AI-ul trişează!! Spre seară, party time, vodka time, 't was fun. Duminică...o gramadă de counter-strike, apoi half-life pe un server rusesc - genial!! Apoi, tot spre seara, Schatten Kabarett, lansare album Ad Ombra, din care am ascultat o bucată în timp ce partea vizuală a constat într-un colaj de imagini şi secvenţe din filme gen sayat nova, holy mountain, 2046 şi altele pe care nu mi le mai aduc aminte acum.. oricum, a fost, intens. Apoi, proiecţie de film, scurt metraj de fapt, Vana Espuma. Aşteptam cu interes să-l văd şi parcă nu m-a satisfăcut pe deplin, dar a fost bine. Superbă primă ediţie!

Mai tirziu, taverna, sau music pub, aşa se cheamă acuma, irish cofee, vin, tequila shots, pretty pretty fun! Am ascultat cel mai penal şi mai jalnic cover după "forever young". Geez people how can you play that shit! În rest a fost beton, iar partea live a fost super, tipu ala de la chitară era genial...
Încă o dată am rămas uimit ce mică e lumea! Într-un final am ajuns acasă la somn...pînă pe la 7 jumate.
M-am trezit suficient de devreme ca să prind "În gura presei" şi ştirile... impresii:
1. Mircea Badea e idiot. Ştiu că emisiunea se cheamă "În gura presei" dar să scormoneşti numai prin revistele de scandal cum aia şi-a arătat sfîrcu' sau aialaltă nush ce a făcut, să implici foaaaarte subtil că fetele din show-biz-ul romînesc sug pwla, oh da, foaaarte subtil, nu că n-ar fi adevărat dar mi se pare de toată jena să vii tu la teveu cu fandoselile tale şi cu impresii moralizatoare. Replica zilei pt mircea badea: "Dăăăăăăăăăăă-te-n gîtu mătii!"

2. Partea cu adevărat interesantă a dimineţii, Kosovo îşi declară independenţa.
A venit şi replica preşedintelui Băsescu: "Nu voi accepta independenţa Kosovo cat timp voi fi preşedinte". Bine băse! Odată în viaţa te susţin şi eu! Problema se pune în felul următor:
"Dacă albanezii din Kosovo vor primi dreptul la autodeterminare, şi maghiarii din România ar avea dreptul să-l ceară"

http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7249909.stm

Vremuri interesante :)

Alvaro

"...Un drac împieliţat acest Alvaro... Acum se numeşte Alvaro de Silva... Locuieşte la New York... Aproape întreaga viaţă şi-a petrcut-o în jungla new-yorkeza... Mi-l amintesc mîncînd portocale la ore de-a dreptul ofensatoare, aprinzîndu-şi ţigara, punînd întrebări jignitoare la aproape jumătate din locuitorii globului... A fost dintotdeauna un maestru al dezordinei, cu o inteligenţă sclipitoare şi un spirit iscoditor care, după cum se pare, nu duce nicăieri altundeva în afară de New York. Era în anul 1925... Printre violetele care-i cădeau din mînă în goană după cîte o necunoscută căreia voia să i le ofere şi pe care voia s-o arunce imediat în patul lui fără să ştie nici măcar cum o cheamă şi nici cine este, şi interminabilele lui lecturi din Joyce, mie şi multor altora ne-a revelat păreri nebănuite, principii de mare citadin ce în mijlocul oraşului trăieşte în peştera sa din care iese pentru a adulmeca muzică, pictură, cărţi, dans... Întotdeauna mîncînd portocale sau cojind mere, dietetician insuportabil, uimitor de băgăcios în toate, în el vedeam tipul antiprovincialului din visurile noastre, pe care fiecare din noi, provincialii, doriserăm să-l întruchipăm, fără etichete lipite de valize, circulînd în el însuşi într-un amalgam de ţări, de concerte, de cafenele în zori de zi, de universităţi cu acoperişurile pline de zăpadă... A reuşit să-mi facă viaţa imposibilă... În orice ungher unde ajung duc de obicei o viaţă de plantă, mă fixez într-un loc şi încerc să-mi înfig rădăcinile pentru a putea gîndi, pentru a putea exista... Fascinat de filmele în care am fi putut juca impreună, Alvaro colinda studiourile de film purtîndu-mă şi pe mine după el, amîndoi îmbrăcaţi în costume musulmane, pentru ca să putem pătrunde mai uşor... De pe vremea cînd ne duceam la studiourile Dum Dum pentru a încerca să ne angajăm, circulă portrere de-ale mele in costum bengalez. (Aflîndu-mă odată la Calcutta, într-o tutungerie, pentru că nu scoteam nici o vorbă am fost luat drept descendent al lui Tagore)... De la YMCA a trebuit să ne luăm tălpăşiţa deoarece nu plătiserăm chiria... Şi infirmierele care ne iubeau... Alvaro s-a băgat în nişte afaceri fabuloase... Intenţiona să vîndă ceai de Assam, stofe de caşmir, ceasuri, comori antice... Curînd însă se alegea praful de tot... Lăsa mostrele de caşmir sau săculeţele de ceai pe unde apuca. Pe mese, pe paturi... Punea mîna pe valiză şi iată-l din nou în altă parte... La München... la New York...
Dintre scriitorii cei mai prolifici pe care i-am cunoscut în viaţa mea, dintre cei care scriu fără răgaz şi fără cusur, el este cel mai mare... Nu publică aproape niciodată... Nu înţeleg de ce... Dis-de-dimineaţă, stînd încă în pat, cu ochelarii cocoţaţi pe cocoaşa nasului, dă-i şi dă-i la maşina de scris, consumînd topuri întregi de hîrtie, hîrtie de tot felul... Cu tot spiritul lui mobil şi critic, cu toate portocalele lui, ciclicele lui peregrinări, peştera lui din New York, violetele lui, neclarităţile lui care par atît de limpezi, limpezimea lui atît de neclară, nu reuşeşte totuşi să scrie opera atît de mult aşteptată... Poate pentru că nu are chef... Sau poate pentru că nu reuşeşte s-o scrie... Pentru că este atît de ocupat... sau prea neocupat... oricum, ştie tot, ia seama la tot ce se întîmplă pe toate continentele, cu ochii lui albaştrii cutezători, cu această fină abilitate cu care lasă totuşi să i se scurgă printre degete nisipul timpului..." (Pablo Neruda despre Alvaro Vidal)

De ce am scris atît de mult despre un străin, despre care am aflat dintr-o carte? Nu ştiu exact, dar mi se pare superb să trăieşti atît de intens, să laşi o memorie atît de vie, "cu această fină abilitate cu care lasă totuşi să i se scurgă printre degete nisipul timpului..."

Piesa zilei

William Hazlitt - "On The Pleasure Of Hating"

THERE is a spider crawling along the matted floor of the room where I sit (not the one which has been so well allegorised in the admirable Lines to a Spider, but another of the same edifying breed); he runs with heedless, hurried haste, he hobbles awkwardly towards me, he stops -- he sees the giant shadow before him, and, at a loss whether to retreat or proceed, meditates his huge foe -- but as I do not start up and seize upon the straggling caitiff, as he would upon a hapless fly within his toils, he takes heart, and ventures on with mingled cunning, impudence and fear. As he passes me, I lift up the matting to assist his escape, am glad to get rid of the unwelcome intruder, and shudder at the recollection after he is gone. A child, a woman, a clown, or a moralist a century ago, would have crushed the little arachnid to death-my philosophy has got beyond that -- I bear the creature no ill-will, but still I hate the very sight of it. The spirit of malevolence survives the practical exertion of it. We learn to curb our will and keep our actions within the bounds of humanity, long before we can subdue our sentiments and imaginations to the same mild tone. We give up the external demonstration, the brute violence, but cannot part with the essence or principle of hostility.

William Hazlitt - "On The Pleasure Of Hating"

Habar n-am

Mă pierd în detalii, mă pierd în decor, mă pierd între cuvinte, iar uneori mă pierd în întunericul unei priviri. Întunericul ca senzaţie vie şi caldă, sau uneori rece, din care izvorăsc culorile şi visele şi ceea ce simţim cu vîrful degetelor atunci când cu ochii închişi ne ţinem respiraţia. Aberez, desigur.
"I love you as certain dark things are to be loved, in secret, between the shadow and the soul." Genul ăsta de întuneric. Pablo Neruda, pentru că pe poeţii români i-am descoperit târziu, după ce am terminat liceul, nu mi-a plăcut niciodată să învăţ sau să citesc literatura din programa şcolară.
(Poate mult prea târziu)
Ironia este că îmi place la nebunie soarele şi lumina, adică radiaţii electromagnetice de diferite lungimi de undă. Dar cel mai mult îmi place cu ochii închişi. Am uitat ce vroiam să spun.

Mood

Se încarcă foarte greu dar calitatea e super... K's Choice - Shadowman

Examen mîine. Ăl' mai greu. Shit.

Nothing But Death

by Pablo Neruda

There are cemeteries that are lonely,
graves full of bones that do not make a sound,
the heart moving through a tunnel,
in it darkness, darkness, darkness,
like a shipwreck we die going into ourselves,
as though we were drowning inside our hearts,
as though we lived falling out of the skin into the soul.

And there are corpses,
feet made of cold and sticky clay,
death is inside the bones,
like a barking where there are no dogs,
coming out from bells somewhere, from graves somewhere,
growing in the damp air like tears of rain.

Sometimes I see alone
coffins under sail,
embarking with the pale dead, with women that have dead hair,
with bakers who are as white as angels,
and pensive young girls married to notary publics,
caskets sailing up the vertical river of the dead,
the river of dark purple,
moving upstream with sails filled out by the sound of death,
filled by the sound of death which is silence.

Death arrives among all that sound
like a shoe with no foot in it, like a suit with no man in it,
comes and knocks, using a ring with no stone in it, with no
finger in it,
comes and shouts with no mouth, with no tongue, with no
throat.
Nevertheless its steps can be heard
and its clothing makes a hushed sound, like a tree.

I'm not sure, I understand only a little, I can hardly see,
but it seems to me that its singing has the color of damp violets,
of violets that are at home in the earth,
because the face of death is green,
and the look death gives is green,
with the penetrating dampness of a violet leaf
and the somber color of embittered winter.

But death also goes through the world dressed as a broom,
lapping the floor, looking for dead bodies,
death is inside the broom,
the broom is the tongue of death looking for corpses,
it is the needle of death looking for thread.

Death is inside the folding cots:
it spends its life sleeping on the slow mattresses,
in the black blankets, and suddenly breathes out:
it blows out a mournful sound that swells the sheets,
and the beds go sailing toward a port
where death is waiting, dressed like an admiral.

Linişte

oboseala mea, cu greu se poate împăca cu somnul. e atît de linişte.. mă gîndesc la vară, la vînt, la greieri şi la miros de iederă. da, am să cumpăr seminţe de iederă, să mă acopere şi să mă ascundă, în sălbăticie si linişte. şi vreau să văd pe cer puzderie de stele, şi-n zori... cenuşă.

Dancing Under The Closed Eyes Of Paradise

SOPOR AETERNUS...
O mortis secretum, ubi finis nervorum ?
O funeris algor, ubi sonus somniorum ?
The insane wine of the night misled my soul
At the confluence of dream and of pain...
We dance under the closed eyes of paradise,
And our eyes tear the insane space
of the night.
Salternus sub oculis coniventibus paradisi !
The violence of the winter moon
spreads a mantle
Of cold icy pain over my petrified landscape.
Seized by the freezing frosts
of the diabolic winter,
Our hearts breathe the winds of sadness.
Saliamus, saliamus aeterno,
Saltemus saltatum mortis !
Saliamus, saliamus !
But what is in my heart can only be read
by the winds
That gathered my words of pain.
The veil of the night falls at our feet,
Revealing the views of the fiery sky.
Kyrie eleison.
The gentle sapphirian night wrapped me
in its maternal warmth
And her hair, studded with stars,
had a scent of sensuality
As I lay embraced in her sweet caress.
How tender is the night
in her amorous delights.
Where are the flowers I gave you, my love ?
The amaranth, the rose and the lily.
Buried within the glacial vault
of my thoughts,
Take from me this fading breath,
Enfold me in your veil of darkness
To celebrate the reign of black eternal night.
And in the snows, glittering
in the cold fragile moonlight,
Appeared the incandescent flowers...

Said one of our round.

We dance...
..and the blowing of the wind is
our only music,
We dance.

Armonia prestabilită

Catchy title nu? Mă gîndeam azi, într-o pauză de la învăţat, la Einstein şi la celulele gliale (era un documentar pe Discovery...), la modul în care în mintea unora se creează conexiuni şi.. le vin idei, multe şi creţe :). ideea mi-a venit după ce am aflat de moartea actorului Heath Ledger.. si după ce am observat apoi cum această ştire s-a propagat în bloguri si pe forumuri.. tot citind fragmente din conţinutul acelor bloguri .. am ajuns la concluzia că unii oameni gindesc.. liniar. Adică, nu au umor :))

"In a non linear era and within complexity only simple analogies could help change perceptions as the mind is naturally receptive to an 'unstructured thought process'. Non Linear Thinking is unstructured only because it does not conform to past norms or sequential logic. Its primary objective is simplicity. The appropriate analogy for this is humour and music which are easily accepted by the mind because both are Non Linear and unstructured till they are completed. Their progression and end is specifically intended to be unforecastable.!!"

Cel puţin aşa susţin cei de la nonlinearthinking.com

Revenind la titlu.. expresia îi aparţine lui Leibnitz.. tot căutînd despre "linear thinking" am ajuns la "gîndirea lui Leibnitz" şi apoi la "gîndirea complexă", despre care probabil va urma un articol mai cuprinzător în curînd.. Îmi place foarte mult Leibnitz:

"din punct de vedere logic, substanţa este subiectul vorbirii, căruia i se atribuie predicate ; astfel că ea permite fondarea judecăţii adevărate: considerată cu rigoare, judecata nu poate fi decît analitică, enunţînd proprietăţile conţinute implicit în subiect. [...] analiza substanţei ar fi pur abstractă şi insuficientă dacă am pierde din vedere contextul ei esenţial. Fiecare substanţă reprezintă o piesă de puzzl sau o rotiţă de ceas: ceea ce este ea depinde de ansamblul celorlalte piese şi de relaţiile constitutive. Astfel, fiecare substanţă exprimă aceeaşi lume conform propriului punct de vedere. Micile percepţii au aici un sens mai precis: ele ne leagă sistematic şi insesizabil de totalitatea lumii. Fiecare substanţă este o "oglindă vie a universului". Devine deci posibil să articulăm singularul si universalul fără a-l mai anula pe unul în favoarea celuilalt : noţiunea de armonie permite gîndirea unităţii multiplicităţii."

Am mai descoperit un articol destul de interesant: All Human Truth Stands in Relativity

Deci gîndirea liniară ar fi folositoare în scop analitic, oare aşa să fie? Cam atât totuşi.. despre gîndirea liniară şi armonie prestabilită.. e fascinant cum evit învăţatul.. cartea de "Identificarea Sistemelor" stă pe birou deschisă, doarme pisica pe pagina 80..pe-acolo pe la densităţi spectrale.. mai am 4 zile pînă la examen, începînd de mîine. Marele învăţămînt romînesc cu cărţi de învăţat pe de rost.. deşi cartea e fascinantă.

Dar eu eram concentrat în altă parte..
Wijk an Zee round nine: tournament spectacular. Topalov l-a bătut pe Kramnik într-un meci superb.. citiţi articolul de pe chessbase, şi uitaţi-vă peste partida comentată.. e genial.

Eu blogger

Iniţial, nu vroiam ca acest site să fie un blog in adevăratul sens al cuvîntului, adică un loc unde eu postez tot felul de impresii şi informaţii pe care EU le consider interesante, lasînd loc totodată şi pentru unele idei şi concluzii mai personale, ca să fiu citit şi să devin celebru..heh. La început era doar un depozit de citate, poezii, fragmente, se poate observa asta studiind arhiva.

Am considerat că mai bine îmi văd de treaba mea şi îmi păstrez ideile pentru mine. Însă pe de altă parte îmi place să experimentez astfel încît am ajuns la concluzia că un exerciţiu de stil şi de imaginaţie nu are cum să îmi dăuneze iar timpul pierdut scriind aici cîteva rînduri pe zi nu joacă un rol decisiv.

Astea fiind zise, să încep să scriu..

Astăzi a fost o zi extrem de interesantă în sensul că anumite evenimente pe care le aşteptam cu interes au avut finalitatea sperată, mă refer în special la meciul Nigel Short - Cheparinov, rejucat astăzi, din anumite motive. Până la urmă marele maestru britanic a reuşit să cîştige.. un articol foarte interesant pe chessbase, foarte detaliat, chiar fascinant. Nigel FTW!

Short had scored a huge moral victory the moment he turned up to play, regardless of the result, but winning the game in such fine style completed the triumph.

Elementul depresiv pe ziua de azi: Bobby Fischer burried in Iceland.

Darkish and out of the ordinary day. Like the song.. Born for Bliss - If Someone

Falling asleep..

Eveniment nemaiîntîlnit în lumea şahului

Astăzi în grupa B a super turneului de la Wijk aan Zee, a avut loc un incident extrem de neplăcut pentru Nigel Short şi pentru iubitorii şahului. Britanicul trebuia să joace cu piesele albe împotriva lui Ivan Cheparinov, secundul lui Topalov. Orice sportiv cu bun simţ ştie că gestul cel mai important înaintea începerii partidei este strîngerea mîinii adversarului, în semn de respect, la urma urmei şahul ar trebui să fie un sport de gentlemeni. De altfel obligativitatea acestui gest este specificată şi în regulamentul federaţiei internaţionale. Ei bine, Cheparinov a decis să fie extrem de nepoliticos, chiar nesimţit aş putea adăuga. Vă invit să urmăriţi filmul de pe youtube:

Nigel a solicitat arbitrului să declare partida pierdută pentru adversarul său, însă decizia arbitrului a fost contestată şi în final s-a decis de către comisia de apel, alcătuită din marii maeştrii Vladimir Kramnik, Michal Krasenkow, Judit Polgar, ca partida să aibă loc în altă zi. Argumentul lui Cheparinov a fost că arbitrul, înainte să-i dea partida pierdută, nu i-a solicitat în mod explicit să se ducă şi să strîngă mîna adversarului.

Pretty pretty lame if you ask me...

Nigel Short: