Lasand metaforele la o parte, nu poti sa spui ca-ti place ciocolata neagra daca tot ce faci e sa admiri ambalajul de cateva ori pe saptamana prin magazinele prin care mergi. Eu spun ca-mi place ciocolata neagra pentru ca mananc in fiecare zi cate un patratel cu 85% cacao.

Daca nu-l descopeream pe Salinger sunt convins ca insemnarile astea erau total diferite. M-a marcat stilul lui. Mai jos doar cateva franturi din cum l-am simtit eu pe  Salinger …http://gelu11.ro/2006/03/22/revulter-cun-darmut-as-miunt-rifti-2/

http://gelu11.ro/2008/04/21/trei-nopti-de-veghe-pe-deal/

http://gelu11.ro/2008/10/06/curva-proasta/

Sa nu uitam cum se termina pasajul meu preferat din carte…

Ajunsesem să ne urîm de moarte. Era clar că n-avea nici un rost să încerc să duc o discuţie inteligentă cu ea. Îmi părea îngrozitor de rău că începusem discuţia.

― Hai să ieşim de aici, i-am zis. Şi, dacă vrei să ştii, mă doare-n fund de ce crezi tu.

In cele 5 ore petrecute la bere a reusit sa ma cucereasca prin micile ei povestiri din timpul liceului/facultatii, prin faptul ca e la fel de bolnava in ceea ce priveste relatiile ca si mine, prin faptul ca era la fel de narcisista ca si mine si nu in ultimul rand cu obsesia ei pentru Noua Zeelanda.

Lucrurile mergeau de la sine asa ca pe la 1 noaptea fara sa o intreb unde mergem ne-am urcat amandoi in acelasi taxiu si am mers la mine. Era cel mai firesc lucru. Pe drum mi-am dat seama ca desi stiam atat de multe despre ea nu aveam nici cea mai mica idee cati ani are, unde lucreaza, ce facultate face/ a facut. Nu conta.

Ajunsi la mine lucrurile au continuat sa mearga de la sine. Parca eram niste fosti iubiti care se reintalnesc dupa cativa ani. Primul sarut a venit de la sine, tricourile au zburat ca si cum era nefiresc sa le purtam, blugii trebuiau sa fie pusi in cosul de rufe murdare, pielea trebuia sa fie mangaiata ca sa se obisnuiasca si ea cu temperatura din camera…

Si s-a oprit… eu deja nu mai procesam nimic cu anumite parti ale corpului, eram pe pilot automat… Si s-a oprit.

S-a ridicat din pat, s-a imbracat in cateva secunde si inainte sa tranteasca usa mi-a zis:

“Acum stii si tu cat de frustrant e sa lucrezi cu nenorocitul ala de Flex Builder”

Am avut o perioada destul de lunga in care ma consideram un las daca nu incercam sa-mi demonstrez ca nu as fi in stare sa am o relatie cu tipa care ma atragea la un moment dat. E posibil sa nu inteleg nici macar eu ce am vrut sa spun. Mai incerc o data.

Ea in metrou. Eu in metrou in fata ei. Ea arata bine. Ea arata foarte bine. Eu arat ca un pustan de liceu lovit tarziu de pubertate. Ea ochi faini. Ea zambet misterios. Eu freza sauvage. Ea “girlfriend material”. Eu ma simteam cam dezbracat. Eu trebuie sa cobor la Unirii. Ea nu. Eu nu cobor. Daca as cobori m-as considera un las. Trebuie sa-mi arat ca materialul e gaurit si prea verde. Asa ca… asta e… prototipam o relatie. Trecem prin workflowurile principale, le validam/invalidam si dupa doua saptamani ne convingem daca merita sa investim timp intr-o implementare ca la carte.

Acum sper ca e mai clar :) Pare simplu si pertinent, nu? Numai ca oricat de geniala ar fi ideea in care crezi daca doua saptamani nu faci decat sa dai ping 127.0.0.1 –n 10 > temp.log pentru a simula un sleep de 10 secunde e posibil sa ajungi sa nu mai crezi nici tu in ea.

Uneori dupa cateva zeci de prototipuri iti dai totusi seama ca ai chef si de niste procese mai putin agile si daca nu iese asta e, macar te-ai simtit bine in lunile alea de zile care ti-au luat sa-ti dai seama ca solutia nu e fezabila.

Acum sute de ani eram pe un deal inverzit. Urcam amandoi tinandu-ne de mana nerabdatori sa ajungem undeva unde sa putem citi linistiti scrisorile pentru celalalt. Era prima oara cand credeam cand spuneam ca “sunt cu cineva”. Eram la varsta cand iubeam idea din spatele ei mai mult decat pe ea. Eram indragostit de iubire. Mi se parea ca e cel mai frumos lucru de pe pamant. Eram mic. Eram tanar. Acum imi dam seama ca scrisorile pe care i le scriam ei puteau fi adresate la fel de bine oricui.

Stateam intinsi pe iarba si ne sarutam. Aveam mainile lipite de pamantul umed. Nu indrazneam sa o ating. Nu puteam nici macar sa ma gandesc ca as putea sa fac mai mult cu ea. Nu vroiam sa murdaresc o iubire asa frumoasa. Imi consumam gandurile murdare gandindu-ma la tipe pe care nici macar nu le salutam. La ea in nici un caz. Si totusi… la un moment dat m-a luat in brate si am simtit ceva nou pentru o relatie asa platonica… M-am ridicat rusinat si i-am zis sa mergem…

Stiu, povestea nu are nici o legatura cu titlul. Totusi, unele lucruri sunt mai firesti ca altele…

Sunt un pseudointelectual pseudointeligent, un pseudoromantic pseudoindragostit, pseudoartist pseudotalentat, un pseudoinginer, un pseudoporc pseudoignorant, sunt pseudofericit si pseudomultumit, un pseudorevoltat care isi cauta pseudolibertatea…

La un moment dat nu doar “pseudo”  traiam.

Am fost aseara la Stand Up Comedy si la un moment dat tipul de pe scena spunea ca sexul e doar mecanic, ca asteapta conversatia de dupa. Am ras dandu-i dreptate. Dar… daca e sa ma gandesc mai bine…

Sexul e mai mult decat atat. Zic eu, care sunt un virgin convins. E vorba de preludiu, de mangaierile care vin odata cu suptul. Vorbim aici de discutiile despre Cioran si Alain de Button. Sexul e doar “the low handing fruit”. E atat de usor sa umpli un prezervativ incat nu ai de ce sa nu o faci inainte sa o intrebi despre cum interpreteaza ea autoportretul lui Van Gogh. Sex is passion.

Mie imi place sa mangai. Sa ating. Sa simt. Sa sarut. Eu sunt dependent de mangaieri. Dependent de atingeri. De saruturi.

Mie imi plac sanii. Imi plac sfarcurile. Imi plac coapsele.

Prima bere, prima confesiune, prima atingere, primul sarut, prima mangaiere, primul orgasm in bratele ei, primul sarut de dupa, prima imbratisare de dupa, prima discutie despre ceea ce conteaza…

Din pacate vine si… “It was just sex!” “A fost bine coaie!” “Mersi!” “Nu m-am mai futut de 3 luni” “I will marry you!!!!” “Daca ai fi el…” “Sotul meu nu stie sa faca asta…” “Chiar nu vreau sa stric ce am acum…”

Eu nu vreau decat sa iti simt bratele.

Aseara cu 15 minute inainte sa se inchida sectiile de votare eram in statia de RATB de la Universitate. Eram deja consolat cu gandul ca prostanacul a castigat. La 5 metri de mine era un tip in costum cu pardesiu care desi era la jumatate de metru de un cos de gunoi scuipa coaje de seminte pe strada. Nu m-am putut abtine si am mers la el sa-l intreb:

- Ma scuzi, tu cu cine ai votat?
- Ah… nu am votat ca mi-am pierdut buletinul…
- Ok, dar cu cine ai fi votat
- Geoana. Tu cu cine ai votat?
- Basescu, evident.
- Da, de ce pula mea ai intrebat?
- Te-am vazut scuipand seminte pe strada si eram sigur ca ai votat cu Geoana. Vroiam sa ma conving. Stai la juma’ de metru de cosul de gunoi si totusi scuipi seminte pe strada…
- Da ce ma, e strada ta? A trecut un politist pe aici si nu mi-a zis nimic. Imi zici tu, ma? E strada ta, ba?
- Da, e si strada mea. Daca erai la tine in sufragerie nu ziceam nimic.

Am dat sa plec spre amicul cu care eram cand tipul a inceput sa strige spre mine:

- COMUNISTULE!!!!

Dupa cateva zeci de secunde vine la mine si ma intreaba:

- Da tu de unde esti, ma?
- Ah, nu sunt din Bucuresti.
- Se vede ma ca esti de la tara.

A plecat la locul lui langa cos dar nu a rezistat foarte mult acolo si s-a intors:

- Ai noroc ca suntem in centru. Daca nu, as fi scos briceagul.
– Sunt convins.

In ultimele zile am tot intrebat lumea cu cine o sa voteze. Marea majoritate mi-au zis ca vor vota/au votat cu Crin. De ce? Nu am retinut nici un raspuns. In schimb un prieten mi-a spus ca va vota cu Becali pentru ca “E presendintele pe care il meritam!”. Nu am avut nimic de comentat. O prietena a votat cu Oprescu pentru ca e singurul care are o meserie pe care o respecta si pentru ca stie ca a fost foarte bun ca doctor. Din nou, no comment. Si totusi, nu stiu pe nimeni care sa fi votat cu Geoana, asta incluzand si unchi/matusile de la tara. Oare de ce?

Peste doua saptamani mergem din nou la vot. Daca acum am votat cu cine am vrut atunci o sa votez impotriva “trandafirilor”. Chiar speram sa ajunga Antonescu in turul doi (nu as fi votat cu el).

Voi de ce ati votat cu cel pe care l-ati votat?

- Hai sa facem provizii cu apa!!!

“Sunt maratonistul care a înconjurat lumea ca să-și ducă o scrisoare lui însuși și care, acum că s-a găsit, nu mai e alelași.” (J.L. Peixoto)

L-am citit si l-am recitit aducandu-mi aminte de Alchimistul lui Coelho din care mai tin minte doar finalul. Flacaul se intoarce in locul in care a avut primul vis si gaseste acolo comoara (nu bag mana in foc de cat de coerente sunt amintirile mele). Cand l-am citit acum 7 ani am inceput sa rad. Acum… ma gandesc la visurile mele din ultimele saptamani, la gandul de a pleca pentru cateva saptamani in Vietnam/Indonezia/China/Etiopia. Oare o sa regasesc ce simt ca am inceput sa pierd? Poate ar trebui ca inainte sa o iau la fuga sa ma gandesc ca tot pe mine o sa ma gasesc cand ma intorc.

Sunt

De ce acum e mai complicat? Inginer sunt. Tanar inca mai sunt. De ce daca tot sar pe “It’s my life” si salivez gandidu-ma la doi ani in Australia sau, de ce nu, la un an petrecut in Thailanda nu fac nimic? O sa ajung inevitabil ca la 25 de ani sa platesc rate pentru un apartament cu 2 camere si sa ma gandesc daca voi merge totusi 2 saptamani sa fac poze la canguri (nu, nu o voi face nici atunci). Ok, o sa fiu inconjurat de oameni dragi mie, o sa fac ce-mi place si o sa beau Timisoreana. O sa fiu fericit stiind ca la 23 in loc sa plec, pur si simplu, fara sa conteze unde, am preferat sa-mi continui cariera promitatoare de tanar corporatist?

Cea mai mare “problema” e ca nu am motive sa plec. Singurul ar fi sa scap de o monotonie care sincer pe mine nu ma deranjeaza. Regret putin ca nu am probleme financiare sau ca nu ma plang de colegii mei corporatisti sau ca nu mi se pare ca-mi irosesc neuronii… (da, stiu! Am fost “brain whashed” de corporatie). Daca acum 3 ani mi se pareau putin ciudati oamenii cu care imparteam liftul in incercarea mea de a ajunge pana la 9 acum nu sunt decat niste oameni care poarta costum de luni pana joi si blugi vinerea. Nu m-ar surprinde sa-i vad la Argentin sau orice alta bodega. Nu-i asa, pana si corporatistii sunt oameni.