be free (feel free, think free, act free)

Social exposure cleanup

noreply@blogger.com (Sorin) — Mon, 01 Nov 2010 14:12:00 +0000

Gata...Am zis stop...

Simt deja ca sunt impartit intre atatea comunitati sociale, conturi, bloguri samd incat mi-a mai ramas doar o mica parte din mine care sa imi apartina. Din acest motiv am dat drumul la o campanie proprie si persoanala de autocuratenie.

Chiar daca gurele rele si atotincrezatoare in cele mai malefice conspiratii mondiale si extraterestre vor spune ca domle', vezi tu, toate pozele cu tine, toate filmulete, toate datele tale personale sunt si vor fi pentru totdeauna undeva pe un cel putin un hardisk in lumea asta si ca un pitic mic si verde isi freaca palmele si rasuceste mustatile arand in flacari ca Lesko de nerabdare sa foloseasca informatiile alea impotriva mea, eu tot o sa imi sterg incet incet, cat se poate de mult, prezenta mea directa pe net. Cu alte cuvinte o sa limitez pe cat posibil legatura directa intre eu-l virtual si eu-l real.

Acestea fiind spune, sa trecem la fapte.

Prima etapa: stergera contului de Hi5, cu totul, eradicare totala:

Pasul 1...

Pasul 2...

Pasul 3...

Tanaaaaa...Pam Pam...gata cu haifaivul...adios...arivederci si bye bye...

Si acum liniste... Nu schitez nimic, niciun sunet, nicio miscare. Sunt atent cu toate simturile mele sa vad daca ma trazneste vreu fulger. Vreun cutremur? Vreo pana de curent? Explodeaza laptopul? Uragan? Calamitate? Judgement day? Anythig? Orice ....

Noooo, nu pot sa cred. Dar, ia uite tu, camarade. Ce curios. Nu s-a intamplat nimic rau. De fapt, ma simt chiar usurat... Ce sentiment placut. Ar trebui sa-l incerci.

De ce institutiile romane sunt porno

noreply@blogger.com (Sorin) — Fri, 29 Oct 2010 10:05:00 +0000

Daca te-a pus naiba sa te duci asa ca un ghiocel la primarie, politie, itm, trezorerie, judecatorie sau oricare alta institutie publica romaneasca, vei constata cu stupoare ca ai facut un drum degeaba. Pregateste-te pentru o zi tensionata si fara finalizare.

Asa e cu statul roman si cetateanul de rand. Ca si cum acesta s-ar uita la un film porno. De fiecare data finalitatea e aceeasi si dezamagirea pe masura. Romanul s-a saturat de aceeasi secventa de final de film, cu chestii tasnind din toate orificiile pe toate lucrurile, la fel cum s-a saturat de toata birocratia de care se loveste. Ai putea spune deci ca birocratia e o sperma. Nu e nevoie de mare lucru sa iasa la lumina, loveste cand nimeni nu se asteapta, manjeste tot ce apuca, n-are o tinta precisa, mereu sunt victime colaterale si prea multi o practica.

Un lucru am refuzat mereu sa pricep legat de institutiile astea unde trebuie sa obtii nu stiu ce document sau act. De ce te pune sa mergi la mama dreaku' in praznic, la polul opus al planetei, sa achiti taxele necesare prin tot felul de banci, ca apoi sa te cari cu chitantele inapoi la ei in original. Asta ca sa mai ai si grija lor sa nu le pierzi intre timp, ca altfel esti mancat. Oare nu era mai simplu sa fie totul la un loc, centralizat? Vine omu', intra, sta putin, termina si pleaca fericit si satisfacut. Fast & clean. Nici in visele mele cele mai umede nu mai indraznesc sa visez ca va fi vreodata asa

Numerotarea pe Glucozei

noreply@blogger.com (Sorin) — Thu, 28 Oct 2010 10:38:00 +0000

Postul asta il scriu acu, imediat ce am venit dintr-o aventura pe strada Fabrica de Glucoza. Prin urmare o usoara urma de nervozitate se va simti.

Se facea ca, cetatean fiind al acestei minunate patrii in care ne taram ghiuleaua zilnic, sa ajung sa am nevoie de a folosi serviciile puse la dispozitia noastra din cu amabilitatea preabunului nostru stat. Mai exact sa am nevoie sa ajung la Directia Generala de Pasapoarte Ilfov. Asta azi.

Trebuia sa ajung pe strada Fabrica de Glucoza, "nr.7-9". Stiam unde e. In 20 de min am fost acolo. Sa se noteze, doar 20. Adica din Iuliu Maniu pana in partea aia, la Hotel Caro. Am intrat pe Glucozei, si ca orice om intreg la cap m-am gandit ca numerotarea incepe ori cu inceputul ori cu sfarsitul. Nu? Well, wrong.

Cum intri de pe Barbu Vacarescu si mergi pe Glucozei inspre Petricani, pe stanga sunt majoritatea firmelor, iar pe dreapta sunt asa doua-trei case, o spalatorie sau ceva de genu, o parcare, si restul teren abandonat si plin de gunoaie (unde era Let's do it Romania?).

Prima poarta, n-am vazut nimic. A doua nimic. La un momentdat s-a intrezarit un "nr.5" pe un stalpul unei cladiri in demolare-renovare (la noi cam tot aia e). Bucuros ca fiind la inceputul strazii si dand de un numar mic, cu o logica simpla am zis ca urmeaza imediat si "nr.7-9". A urmat da. Un mare gard de beton. Apoi cateva parcari de firme fara numar. Si apoi un "nr. 20". Stati linistiti ca nici asta nu era afisat undeva la strada. Portarul facuse un efort intelectual sa-l retina (prietenii mei si astia), ca altfel nu-mi explic de ce n-a vazut nicaieri. Tot portarul respectiv mi-a explicat si unde e nr.7-9. Cica sa ma intorc, ca e fix la inceputul strazii. I was like ...Haaaaaaaa????

V-ati pierdut? Sa recapitulez. Numaratoarea e in ordinea : 7-9, 5, 20...Si ca sa fie treaba treaba ca ori avem nervi ori nu mai avem, pe sens opus, adica fix pe unde trebuia sa o merg ca sa ma intorc la "nr.7-9", era coada de masini bara la bara pe toata lungimea ei. Motiv pentru care am facut vreo 30 si ceva de minute, mai mult decat facusem pana sa ajung la strada.

Romania, te-as iubi daca-ai fi a mea !

Ce au in comun un paznic si un patron?

noreply@blogger.com (Sorin) — Wed, 27 Oct 2010 08:40:00 +0000

Raspunsul este ATITUDINEA.

Patron cu comportament de paznic n-ai sa vezi. Insa a fi paznic sau portar cu atitudine de patron e scris in fisa postului. Cred ca dau un test de aroganta la angajare. Pun pariu ca e criteriu decisiv.

- "Unde mergi ?" de parca am cules corcodele impreuna cu tacsu' in copilarie
- "Buna ziua. Fiti amabil, as dori..." Doamne' fereste sa termin fraza, ar fi prea mult de procesat pentru el
- "Nu, nu" dand decisiv din deget in timp ce intoarce spatele

sau...

- "Buna seara. Cu tot respectul, cum ajung la etajul doi." numai cu fata de umil poate mai ai o sansa
- "Bai manca-ti-as, programu de vizite s-a terminat." ori avea acelasi tata cu ala de sus, ori au facut aceeasi scoala de portari romaneasca

- "Am inteles. Ma scuzati..."
- "Pai, ce naiba..."

Romania exit fail

noreply@blogger.com (Sorin) — Tue, 26 Oct 2010 09:48:00 +0000

Inca nu stiu ce e mai haziu: ca iesirea e prin perete sau ca e un cvasi-indicator de iesire.

Etajul 1 si etajul 2:

Joomla fail

noreply@blogger.com (Sorin) — Mon, 25 Oct 2010 13:49:00 +0000

Si rizanul tot din acelasi rizan a fost nepublicat ? Ma intreb si eu ca omu' simplu...

Joombla fail.

Mentalitate vs mentalitate

noreply@blogger.com (Sorin) — Sun, 24 Oct 2010 07:29:00 +0000

Soarta a facut ca eu sa ~~fiu trepadus~~ lucrez in domeniul tehnologiei la o multinationala. O corporatie mare. Poate cea mai mare. Corporatiile astea au sedii in toata lumea. Acest lucru nu se intampla degeaba. Sunt multe considerente la mijloc, care intr-un final servesc un singur aspect, cel financiar. Mai pe romaneste, imbogatirea.

Centrele astea nu sunt insa toate pe picior egal. In tarile cu economii puternice, tarile care sunt la carmele planetei, se afla de obicei sediile centrale, sediile in care se aduna marii actionari, oamenii de business, board-ul, sediile in care are loc ingineria adevarata, in care stiinta se manifesta in splendoarea ei, in care ~~se joaca~~ creaza minunatii adevaratii inventatori, in care genii stau la masa cu genii.Cu alte cuvinte acolo sunt Creierele, chit ca vorbim de economie, PR, marketing, afaceri, tehnologie samd. Pulitzeruri, Oscaruri, Nobeluri, NASA, Sillicon Valley....o nebunie totala.

In restul de centre insa se afla mana de lucru efectiva. Lopatarii. Pe sistemul "noi nu gandim, noi muncim", ne desfasuram activitatea zilnica cu satisfactii depline. Care sunt alea? Ne bucuram cand toata ziua n-am avut de face de cat de dat trei telefoane, dar putem spune cu mandrie ca ne-am facut toata treaba. Si apoi plecam impliniti la cutia noastra de pantofi intr-un bloc din '75, la 2 copii frumosi si destepti crescuti in acelasi spirit national de invingator ~~looser~~, bucurosi ca avem ce pune pe masa si din ce plati rata la ~~camatari~~ banci, si nu neaaparat in ordinea asta.

Astia suntem. Cei mai destepti ai planetei. Ai naibii romani ce buni sunt ei. Mereu ies din tipar si uimesc. Da, uimesc. Raportat tot la noi insa. Ca din douazeci de milioane de trandavi, cand zece fac ceva cu adevarat important, sunt pusi deasupra tuturor. Au steaua lor, dar in alta galaxie, ca-s mai smecheri. Nu dragilor. I have news for you. Sunt la fel ca varfurile din afara. Dar parca noi nu-i vedem asa. Parca ii vedem si mai sus. Ma da cine suntem noi? Ne tragem toti pe linie genetica cu Mafalda si nu stiam?

Pai cum poti sa zici ca romanii sunt cei mai destepti, cand romanul se bucura la maxim cand duce la bun sfarsit cele mai simple sarcini. E number one daca a castigat la o olimpiada, pentru ca noua ne e mai greu, noi romanii n-avem resurse ca germanii sau englezii. Nu? A acoperit doua gropi amarate azi si in ultmii am facut sase km de ausotrada, dar nu e vina noastra, Bechtel ne-a tras in teapa. Niste nenorociti, nu? Am construit un miliard de cladiri de birouri, abandonate si parasite, numai bune de stat in ele, ca liliac. S-au mobilizat romanii sa stranga gunoaiele, ieeeeiiii, sa fie loc pentru altele noi, Let's do it Romania. Let's do WHAT ? Mai bine Let's open our eyes.

Visam cu ochii deschisi. Traim in lumea noastra, urata frumoasa, nu conteaza, dar cu siguranta rupta de realitate. FMI, SUA, Banca Mondiala, UE si toti astia din jur, nu sunt prietenii nostrii. Nu suntem toti o mare familie fericita. Nu. E un razboi. E un razboi al banilor. Si pana nu incepem sa constientizam ca atata timp cat noi suntem executantii si ordinele vin din afara, n-o sa reusit niciodata. Mai rau e ca ne si comportam in consecinta. Ne si comportam ca niste sclavi. Ne acceptam conditia si nu vream sa evoluam. Nu vrem sa iesim din Lumea a Treia, in care sincer cred ca singuri am acceptat sa fim. Nu e nimeni de vina ca suntem unde suntem decat noi.
Deci atata timp cat suntem atat de lenesi incat nu ne mai suporta Pamantul si am face orice smecherie sa ne fie mai bine dar fara munca (caz in care realizarile si reusitele sunt evident de carton), sa nu mai aud pe nimeni ca zice ca Romania e de cacao si ca pleaca in afara sa ii fie mai bine.

How to do nothing at work and still get paid

P.S.: Si toata asta a plecat de la colegii de echipa care m-au surprins placut cand le-am propus o activitate in afara sarcinilor zilnice, o activitate extra, proactiva, dar care ar fi adus beneficii atat fiecaruia cat si proiectului la care se lucreaza, si pentru pregatirea lor profesionala pentru ca ar mai fi invatat lucruri noi, si pentru cariera, si proiectul s-ar fi putut inbunatati. Stiti ce raspuns am primit ? Nici unul. Nici Da, nici Ba. Ignoranta si nepasare totala. Astia suntem.

Stop. Stai. Priveste in jur. Ce vezi?

noreply@blogger.com (Sorin) — Wed, 20 Oct 2010 12:05:00 +0000

Acum vreo 2 ani am asternut cateva randuri legate de lucrurile de care ma saturasem. Acum, dupa un an toate acele lucruri au ramas, unele chiar s-au accentuat si multe s-au adaugat noi. Poate cele noi existau si atunci, dar nu le constientizam eu sau nu le simteam pe pielea mea. Dar vremea a trecut, am mai inaintat in varsta, perspectivele s-au schimbat, parerile s-au rafinat, gandurile s-au mai conturat si imaginea lumii inconjuratoare s-a mai conturat un pic.

Si ma roade o intrebare "Cand te uiti la Romania, ce vezi ?"

Pe zi ce trece mi-e din ce in ce mai greu sa mai cred in lucruri bune si frumoase. Asa ca, in tonul impus de piesa Camuflaj feat J. Yolo - ROMANIA , spuneti ce raspuns ati da la intrebarea de mai sus.

Si va rog, fara ponei roz plutind pe nori in poienite pline de culori....

Da, esti responsabil. Pentru ca e om. Si esti si tu om.

noreply@blogger.com (Sorin) — Mon, 18 Oct 2010 14:45:00 +0000

Stau bine-mersi cu fundu' intr-un fotoliu caldut la birou, cu cana de cafea deoparte, molfai o guma gustoasa, tin castile infipte in urechi, ma zgaiesc in laptopul pironit in fata. Ma simt bine. Chillat. Navighez pe net si ma relaxez...

Insa ea din pacate nu ...

Daca vrei sa o ajuti si tu, Doru Panaitescu, cel care a lansat apelul, iti spune ce poti sa faci...daca chiar vrei...

Bravo Google, bravo !

noreply@blogger.com (Sorin) — Thu, 07 Oct 2010 13:46:00 +0000

Felicitari Google. De data chiar ai nimerit reclama cu articolul. Ti-ai putea imagina vreodata fata aia langa textul ala de l-a pus Google acolo?

Cioc cioc...am venit sa te eliberam

noreply@blogger.com (Sorin) — Mon, 04 Oct 2010 17:42:00 +0000

Mai deunazi, sambata, pe la noua dimineata, dupa o saptamana de stres maxim la munca si de calvar in casa ca renovam, cand mi-era somnul mai dulce si motaiam atat de fericit ca in sfarsit se anunta o zi linistita si plina de odihna...ce crezi? m-am trezit cu un tzzr tzzr la usa... Ma ridic intr-o lene maxima si pentru ca eram nervos am decis sa deschid asa in boxeri si fara tricou cum eram, cu fata si parul ca dupa somn, in speranta ca il speri si pleaca repede.

Ma uit eu pe vizor si vad vreo doua siluete negre in ceata nerecunoscand pe nimeni. Deschid, cu ochii in pamant asteptand un "Ne scuzati. Am gresit usa."

Cand colo, nu. Ele stateau drepte, calme, imbracate pana-n gat, cu parul prins, fiecare cu o cartulie in mana, si una din ele cu o geanta de postas pe umar. Nu ruj, nu fard, nu bijuterii.Una vorbea, cealalta zambea si dadea din cap:

- "Buna ziua. Am dori sa stim ce parere aveti..."
- "Hhhhaaa..."zic eu amestecat cu un cascat
- "Ce parere aveti de ce se intampla in ultimul timp?"
- "Ahhhh...da....ahhh...in ultimul timp...da...dar ce se intampla?"
- "Sunteti multumit de cum merg lucrurile, de viata?"
- "Ahh..da..adica nu..adica da"
- "Societatea, vremurile in care traim. Cum vi se par? Credeti ca e bine?"

Abia ma puteam concentra. Nu eram dezmeticit deloc si tanti avea chef de filosofeala. Dar la un moment dat m-a lovit. Nici nu apucasem sa spun ceva ca intrasem deja in jocul ei. Nu trebuia sa fi deschis. Eram sigur ca nu mai vad perna pentru urmatoarele zece minute cel putin. Asta nu miroase a bine, imi zic. Ceva pute. Tanti ma intreaba de sensul vietii iar eu stau in fata ei aproape in costumul lui Adam. Dupa care, bum:

- "As dori sa va citesc un pasaj din Biblie"

Zic, opaa...asta era...Care-i faza? Nu puteam sa o intreb asta, logic. Incerc sa mimez un dezinteres fata de dorinta ei, misc usa spre inchidere asa un pic, poate poate se prinde ca nu m-a nimerit. Dar ea deloc. Se da sa deschida cartea si sa inceapa a-mi recita acolo in plina scara de bloc, cu mine aproape gol pusca in pragul usii, cu o moaca morocanoasa trezita fortat. E nevoie de masuri drastice, zic:

- "Stiti....eu...ahhh...nu...ca...am...e dimineata..."

Am mai scos cateva onomatopee si am vazut-o cum cedeaza, ranjetul ii scade la nivel de zambet amabil ce mascheaza o dezamagire si sper sa nu si vreo cateva acatiste in gand. Am zis ca gata, am scapat. Dar nu fara a imi intinde cateva pliante sa ma documentez singur despre misiunea lor.

Acuma, intrebarea ce m-a chinuit, oare ce credeau ca obtin? ce sperau sa realizeze? unde vroiau sa ajunga cu un om ce iese in pragul usii cvasinud, vadit fara chef si sictirit nevoie mare???

Facebook is so kindly...

noreply@blogger.com (Sorin) — Tue, 28 Sep 2010 12:07:00 +0000

Multumesc Feisbuc pentru ca ma tii la curent cu starea paginii mele si ca imi arati in mod explicit ca n-am mesaje noi.

Pe sistemul "nasu' in pamant fraiere, unde ti-e locul !"

noreply@blogger.com (Sorin) — Wed, 15 Sep 2010 11:15:00 +0000

Initial articolul se numea "Cum rezolvi o problema de comunicare", dar vazand ca nimeni nu comenteaza mi-am dat seama ca nimeni nu stie care e raspunsul. Si prin urmare l-am schimbat in ceva mai sugestiv...

Daca v-ati fi asteptat sa gasiti aici o solutie, imi pare rau sa va dezamagesc dar nu veti gasi. In schimb veti gasi o situatie tipica (cei ce stiu inteleg) de comunicare ratata, la care simplu nu stiu ce comportament ar trebui sa ai, cum sa actionezi, ce ar trebui sa faci...Dar mai bine sa explic.

Situatie: El, "worker" roman, vorbeste, folosind un soft de ~~chat~~ comunicare online , cu un manager italian (i know this says a lot) ce se afla intr-un birou 'remote' in alta tara. Au stabilit impreuna ca ii pregateste romanului o analiza tehnica pe baza careia sa isi faca in continuare treaba...si acum el asteapta. Lasa sa treaca o zi, fiind o durata ok de asteptare, si, gandindu-se sa faca totul profesionist, zice ca e momentul unui 'follow-up' (asa scrie la carte). Deci romanul o contacteaza (e femeie by the way), si discutia urma sa fie cat se poate de scurta si reprezentativa pentru un limbaj de lemn, ca de la un manager de elita de unde vin banii si deci unde e toata puterea, la ultimul ~~sclav~~, ~~vierme~~ lucrator din lumea a treia:

El: Hai alcune notizie per me? :-) (El: Ai ceva noutati pentru mine? :-) ) - referindu-se evident la analiza ce o astepta
Ea: ma hai finito tutto quello che devi fare? (Ea: dar tu ai terminat tot ce trebuia sa faci?)

Si acum...cum vede el toata chestia asta? Adica ea, zdreanta ce coordoneaza echipa, se ataca personal cand este intrebata daca are ceva noutati. Adica cum, el ultimul trepadus sa o intrebe pe ea, marea sefa, daca a terminat analiza. Tocmai el o insecta neinsemnata sa o traga pe ea la raspundere. Si evident p*zd* se ataca, sangele ii fierbe in cap, uita de toate normele de comunicare, si ii raspunde cu o intrebare, luandu-l pe amarat la p*le daca cumva el si-a terminat toata treaba si indeplinit toate atributiile inainte de a avea tupeul nemarginit de a o deranja cu asemenea chestiuni, pe inaltimea sa, care este, pe persoana fizica, dhag dhag....

Amaratul acum e in sah...el de fapt intelege totul, stie cum merg lucrurile, dar nu stie cum sa reactioneze. Stie unde ii este locul. Stie ca piata romaneasca este totusi una de lumea a treia, si ca clientii (cacofonie sugestiva) sunt "madre e padre" in acelasi timp. Asta oarecum il potoleste, il face sa rationeze, il tine ca sa nu reactioneze la sentiment, dar in acelasi timp il si irita, pentru ca e nedrept, pentru ca vede ca nu este tratat cum trebuie, macar cu manusi de-ar fi. Nu vrea sa primesca bice. Vrea respect, respect dat de legea lui Om, respectul natural fata de o alta persoana. Vrea macar respectul asta sa-l aiba, daca cel dat de calitatile profesionale nu e materializat in vreun gest de recunostinta corporatista si este evitat cand vine vorba ca el sa aiba pretentii si cerinte, dar este invocat cand vine vorba ca el sa primeasca in carca munca mai multa, si mai multa, si mai multa...

Bun deci...si in el are loc o lupta interioara....

Pe de o parte e deschis la comunicare, si intelegere, totul in scop productiv, stiti voi, vorba aia, "ca sa iasa treaba buna". Gen "hai se rezolvam, sa facem ceva ca lumea"...Gen "am idei, am sugestii, am imbunatariri, ca sa producem ceva stabil, care functioneaza 100%, fara erori"...Stiti voi, chestiuni dintr-astea in care nu mai crede nimeni, iar cei ce credeau sunt invatati ca sunt niste crezuri naive, si dezvatati de ele prin aplicarea metodologiei "nasu' in pamant fraiere, unde ti-e locul!"...Control mental 100% si obtii o lumea a treia...

Dar pe de alta parte se simte atacat, si provocat, si daca mai ai si o fire impulsiva ca a lui care nu suporta nedreptatea, e greu sa te abtii sa nu zici ceva. Dar el nu asa, el nu vrea scandal, nu vrea sa supere pe nimeni. Vrea sa fie productiva discutia, nu distructiva... Si atunci ce face? ce face e? Presiunea creste....degetele il mananca...Nervi se intind...Ganduri de "eu imi bag picioarele" incep sa-l strapunga...piciorul bataie sub birou...fata i se incalzeste si e pe punctul de a ii spune cateva de lumanari asa in ideea ca o invata el minte pe hahalera...ca asa merita, ca daca nu are cu cine discuta normal atunci ii spune el cum stau lucrurile si o pedepseste (asta a sunat kinky) pe impertinenta planetei (stop cadru...intrebare deschisa: Si daca chiar ar face-o oare s-ar schimba mentalitatea occidentului fata de noi la capitolul asta, al calitati muncii si increderii recunoscute si rasplatite pe masura?)...si cand e pe punctul de a-i transmite dulcile urari, fix in momentul ala vede cum pe ecran mai apare o linie scrisa de la ea:

(...dupa 5 minute)
Ea: domanda...(intrebare...)

...adica, ea o a pus o intrebare iar el chiar asa sunt nesimtit de nu raspund?... Adica ne tragem de sireturi aici sau ce?...WTF ...Ii vine sa isi smulga parul din cap. Adica tot ea vaca cu cabina are tupeul sa zica asta?

Si acum trepadusul nostru ce ar trebui sa faca?
Oare asta e problema ce tine de comunicare sau e ceva mai amplu?

P.S.: Faptul ca am vorbit asa despre ea dovedeste ca nu sumtem pregatiti sa parasim lumea a treia, nu? Din cauza celor ca mine care gandesc asa suntem unde suntem. Asta e MAREA PROBLEMA (ca de n-am auzit sintagma asta in gura tuturor de mi-a venit rau. Am sa o inregistrez la OSIM ca sa ma asigur ca n-o mai foloseste nimeni, ca deja it makes me sick), nu?

Si acu' dupa ce si-a varsat oful, eroul nostru cica ar trebui sa se intoarca la treburile lui, sa iti faca munca pe care o are in sarcina...Un tipic romanesc

FUCK IT, ies la o tigara si cafea !

Image source: mrdrinkwater.com

O noua fata...

noreply@blogger.com (Sorin) — Fri, 06 Aug 2010 14:55:00 +0000

A venit in sfarsit vremea unei schimbari...

Vremea a trecut, praful s-a asternut... dar acum vantul schimbarii a sosit si l-a mai suflat.

De fapt suntem in plina vara, in luna august, luna concediilor, iar eu stau la birou cu acelasi chef de munca corporatista precum placerea unui copil de gradinita inchis in clasa cu educatoarea si supus la tot felul de lectii plictisitoare, in el clocotind dorinta de a evada la joaca. Acu joaca e alta totusi, una de oameni mai mari...Dar sentimentul de neastampar e acelasi...Si, prin urmare, din lipsa deci de chef de lucru m-am apucat sa ma joc prin blogul asta...de fapt prin tema lui...

Si din una intr-alta am descoperit ca cei de la google totusi sunt mai constiinciosi...au muncit si au mai adaugat feature-uri noi, template-uri noi, si au reusit sa scoata ceva misto.

Am luat si eu un template nou propus de ei, cucerit fiind de rapiditatea configurarii, simplitatea structurarii si usurinta schimbarii si adaptarii inspre ceva custom mie.

Dupa o zi de cioplit si sculptat mi-a iesit o varinta cvasi-finala...mie mi se pare cat de cat ok...dar sunt sigur ca sunt multi mai meseriasi ca mine care si-ar da seama de la prima ochiata ce lipseste, atat in zona estetica cat si in cea functionala...Poate dintre acestia vor fi unii mai altruisti si doneaza un sfat... am zis bine doneaza, ca in ziua de azi nimic nu mai e gratis...dar toturi...sa speram...

Oricum ar fi, sper ca o fata noua sa anunte si un nou inceput p-aci :P ....

Romanofobism

noreply@blogger.com (Sorin) — Fri, 23 Jul 2010 08:45:00 +0000

Daca as spune "Romani, sariti pe unguri! Datii afara din tara, de pe taramul romanesc. Iesiti in strada, in orase, cat mai multi, si obtineti ce-i al vostru. Cereti-va drepturile luate incet incet, unul cate unul, de fratii nostrii unguri. Recastigati-va demnitatea si spiritul national. Recastigati-va invatamantul si cultura. Redobanditi-va identitatea."

Atunci tu ai spune "Esti xenofob si hungarofob".

Dar daca as spune "Atata timp cat exista minoritati de unguri in diferitele microregiuni din tara nu vom dobandi niciodata autonomia economica in acele zone, si trebuie ca obietivul nostru al tuturor sa fie acelasi si in aceasta directie si m-as multumi daca 100.000 de romani ar iesi in strada la Miercurea Ciuc."

Atunci cu ce ai spune?

Dar daca domnul Tokes Laszlo, vicepresedintele Parlamentului European, sustinut vadit si de domnul vicepremier Marko Bela, dar intr-un mod mad discret, fiindca jucand pe doua fronturi, voce a sustinerii autonomiei maghiare dar si aflat la fraiele conducerii acestei tarii, trebuie sa isi apere si propria piele in acelasi timp, sustinut si de oameni in teritoriu precum acei tineri ce au propus schimbarea numelui unei strazi din Miercurea Ciuc din "Mihai Eminescu" in "Attila" pe motiv ca poetul nostru era ungarofob si xenofob, ar spune in cadrul "Şedinţei Forumului de Coordonare Maghi", citez:

"Trebuie sa ajungem in taramul unitatii comune. O microregiune de talia Kosovo este si Secuimea. Kosovo si-a dobandit independenta, de ce nu ar putea si Secuimea sa aiba autonomie?"

"Trebuie sa iesim in strada daca este nevoie, daca trebuie atunci Secuimea are nevoie de un instrument de tip catalan, dar atunci UDMR nu va mai fi la guvernare pentru ca vom manifesta impotriva lor. (...) Va fi autonomie, bineinteles ca va fi, dar cu cat vor fi mai multi care nu vor crede in ea, autonomia se va obtine mai greu. Trebuie sa revenim si asupra autonomiei invatamantului. Daca nu cerem mult, vom primi putin. Nu trebuie sa renuntam la obiectivele noastre de baza"

Tot el a declarat ca s-ar multumi "cu 100.000 care sa iasa in strada la Miercurea Ciuc".

Atunci tu ce ai mai spune?

Sursa: HotNews

Azi am primit un mail. Tu ce parere ai?

noreply@blogger.com (Sorin) — Wed, 30 Jun 2010 11:44:00 +0000

Mai jos este un material care TREBUIE SA CIRCULE. E sngura forma de protest deocamdata. Sunt informatii despre Rosia Montana si despre valoarea ei fizica, despre valoarea spirituala a zonei si mai ales despre valoarea romanului si a Romaniei, aici si in lume.

AM VAZUT GALERIILE DACO-ROMANE DE PESTE 2000 DE ANI! EXISTA! NU SUNT O MINCIUNA!

Acolo se ascunde un tezaur urias ce nu va putea fi masurat nicicind in bani! Am gasit ghidul local recomandat (clandestin, in soapta, la ureche! - dureros!) care stie foarte multe (nu din presa!) si care ne-a dus in adincurile pamintului. Si mai ales ale istoriei. Si cind am iesit la suprafata ne-am dat seama in ce hau fara fund de fapt suntem pe cale sa fim aruncati.
Cezar Aanicai
Iasi , mai 2010
" ...Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania , atestata de la anul 131 dupa Hristos.
..De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit...Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu..
..In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu, construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana), in urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp..
...Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea.

..Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor.
Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi inca sapte ani de-acum incolo.
..Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo...
..Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.

De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana , iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri.
Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.

Toti ne incurajeaza sa rezistam! Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.

"Rezistati! Rezistati!" ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi. E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand "observatorii" Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi, plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end. Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.

Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, in procente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden.

Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea, compania nu va putea sa treaca peste el. Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar.Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei, pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei. Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat. Probabil, asta urmareste compania. Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor. Iata, membri ai organizatiei mondiale "Green Peace" si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie: "Aceasta proprietate nu este de vanzare", pe care le-au impartit rosienilor, ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti sa ii vanda casele. Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici, ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana. Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita, in cele din urma, pentru minciunile continute in ea. O lovitura dura pentru companie.

Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra. Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra. Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim. Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului. Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam. Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana ."
Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana

am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de explatare si de distrugere totata. Sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic,tu nu te ridici, ala nu se ridica, nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm. Oamenii sunt constienti de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor,ca au vandut tara pe nimic

in principiu, s-a recunonsut ca sunt multi Romani care vor bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii, au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine
fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numai negative , ale explaotarii miniere pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana

prof. univ. dr. Ion Brad - membru al Academiei Oamenilor de Stiinta, biochimist a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii: moarte sigura pentru mediu plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine) din cauza vaporilor de cianura care se ridica in aer

prof. dr. Vasile Boroneant, istoric, a povestit despre valoarea siturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si despre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului sau certificat de nastere Dacic

s-a vorbit despre faptul cgea asta este rezarva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pt gestionaterea independenta a Poporului Roman si despre faptul ca in Muntii Apuseni pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar, in industria militara si spatiala si in economie in general

sunt multe care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa ii distruga e plin de zacaminte, si pe toate vor sa le exploateze, statul roman primeste nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare, adica 15 % iar explatatorii iau restul de 85 %, si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE , economice inestimabile

pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani, milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori si ca sa il dam noi degeaba astazi.

pasivitatea o sa ne coste scump

eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra.,nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unu sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii, pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.

ce e de facut ? cum putem incepe sa ajutam ?

cred ca trebuie, in primul rand, ca toata lumea sa afle despre asta sa afle adevarul. oamenii nu stiu ce se intampla. apoi impreuna oamenii trebuie sa spuna NU !!

pentru asta rebuie sa ne gandim repede, pentru ca nu e timp, la ce anume putem sa facem, cum putem sa contibuim cu resursele pe care le avem, si aici ma gandesc sa punem in aplicare totul pentru scopul asta care ne priveste direct. sa punem in miscare pe toata lumea pe care o cunoastem, care, la randul ei va angrena mai departe alte roti.

Doamne ajuta!

Eu ce fac?

noreply@blogger.com (Sorin) — Wed, 26 May 2010 16:14:00 +0000

Da, suntem toti in aceeasi oala si asta nu pricepem...si nu pricepem de 20 de ani incoa. Suntem foarte sus ca inteligenta individuala, dar cea colectiva e jos de tot. Sunt sigur ca fiecare se gandeste cum sa se descurce de acum inainte, ce sa mai invarta, ce sa mai combine sa ii iasa ceva. In loc sa militam toti pentru indreptarea lucrurilor, militam pentru evidentierea neregulilor si atata. In rest tacere.

Eu lucrez in IT. Cel mai probabil mi se va lua scutirea de impozit de 16%. Dar nu ma plang. Stii cum se zice, nemultumitului se ia darul. Dar si asa ar trebui sa fac ceva. Cand le-am zis celor de la birou ca hai sa iesim si noi in strada, sa fim acolo, la numar, ca va conta, oricum e mai bine decat sa fi pasiv, au inceput sa rada. Evident ca nu s-a dus nimeni. Trebuia sa ma duc singur, stiu. Dar parca e nevoie si de o apropiere in masa, de o solidaritate intre oameni. Ca altfel incepi sa iti manifesti nemultumirile cand vezi ca si ceilalti vibreaza odata cu tine.

Cum am mai zis, eu nu ma plang. Asta nu inseamna ca nu vreau sa imi fie mai bine. Dar mai intai mai uit si eu la ai mei, bugetari amandoi de-o viata. La rude foarte apropiate care raman fara servici si dupa zeci de ani de munca raman cu o pensie de 5 mil si rate triple. Eu nu am rate, dar o spun deschis ca nu e momentul sa judecam romanul ramas cu rate pe vremurile astea de criza. Fiecare si le-a facut din diferite motive care sincer nu conteaza. Tot ce conteaza e cum sa ii fie lui bine, si tie bine, si mie bine, de acum inainte. Si ce pot eu si oricare din noi sa faca in acest sens? Si sincer nu stiu. Pur si simplu nu stiu unde se indreapta tara asta si ce ne rezerva viitorul pe urmatorii 10-20 de ani. Si sincer sa fiu sa tare am o presimtire ca apogeul a fost momentul in care era Romania inainte de criza. Fictiv sau nu cum era el, nu mai conteaza. Important era cum se simtea romanul de rand, calitatea vietii si traiului lui. Si nu prea vad sa mai revina la momentele alea prea curand.

Eu ce fac?

Austeritate. Masuri. Rezultate.

noreply@blogger.com (Sorin) — Wed, 26 May 2010 15:39:00 +0000

Eu lucrez in IT, programator, si sunt scutit de cei 16% impozitul pe venit. Dar se pare ca nu o sa mai fiu.Intrebarea este:

Eu ce fac? Ies in strada pe 31?

Azi s-a decis sa se taie. Sa se taie din noi, oamenii. Citez din incont.ro:

Desi au anuntat de o saptamana ca ultima zi a lunii mai va fi ziua in care toti bugetarii vor intrerupe lucrul, confederatiile sindicale anunta astazi, oficial, data grevei generale care va paraliza Romania.

Catalogata drept cea mai mare greva generala din sistemul bugetar de dupa 1989, la actiunea din 31 mai si-au anuntat participarea functionarii publici, cadrele didactice, medicii, transportatorii si angajatii din asistenta sociala.

Si salariatii din companiile de stat, precum RATB, Metrorex, CFR sau Tarom, ar putea bloca transporturile, daca reducerile de salarii se vor aplica si in aceste institutii.

Eu is mai smecher....

noreply@blogger.com (Sorin) — Mon, 15 Mar 2010 09:33:00 +0000

Ce parere aveti voi? As vrea sa spun ca ma frapeaza, dar avand in vedere tara in care traiesc au ajuns sa fie putine lucruri care mai reusesc acest lucru.

Citez din hotnews-ul de azi:

Vicepresedintele UDMR, Kelemen Hunor a declarat pentru Hotnews.ro ca partidul sau nu va merge la consultarile de la Cotroceni pentru ca luni, 15 martie este Ziua Ungariei.

Nevoie de sange urgent

noreply@blogger.com (Sorin) — Mon, 07 Dec 2009 20:58:00 +0000

Te rog, da si tu sfoara în tara dupa grupa AB pozitiv...Daca cineva e dispus sa doneze sânge...pentru o fetita cu aplazie medulara ... Este la spitalul Fundeni (Bucuresti) , sectia de Pediatrie , are 11 ani , se numeste Tudor Alexandra Mihaela si pâna la operatie face transfuzii zilnice. Altfel moare. Macar da mai departe!!! Nu i greu!!! Multumesc! szc de mass lume

Piesa zilei: 3 Doors Down - It's the only one you've got

noreply@blogger.com (Sorin) — Mon, 07 Dec 2009 10:37:00 +0000

"It's The Only One You've Got"

How do you know where you're going
When you don't know where you've been
You hide the shame that you're not showing
And you won't let anyone in
A crowded street can be a quiet place
When you're walking alone
And now you think that you're the only
One who doesn't

Have to try
And you won't have to fail
If you're afraid to fly
Then i guess you never will
You hide behind your walls
Of maybe nevers
Forgetting that there's something more
Than just knowing better
Your mistakes do not define you now
They tell you who you're not
You've got to live this life you're given
Like it's the only one you've got

Memories have left you broken
And the scars have never healed
The emptiness in you is growing
But so little left to fill
You're scared to look back on the days before
You're too tired to move on
And now you think that you're the only one who doesn't

What would it take
To get you to say that I'll try
And what would you say if
This was the last day of your life

You hide behind your walls
Of maybe nevers
Forgetting that there's something more
Than just knowing better
Your mistakes do not define you now
They tell you who you're not
You've got to live this life you're given
Like it's the only one you've got

You hide behind your walls
Of maybe nevers
Forgetting that there's something more
Than just knowing better
Your mistakes do not define you now
They tell you who you're not
You've got to live this life you're given
Like it's the only one you've got

Party dubstep marca AstroChimps Entertainment.

noreply@blogger.com (Sorin) — Tue, 24 Nov 2009 13:10:00 +0000

Sambata asta, 28 noiembrie, AstroChimps organizeaza un party dubstep. Pentru cine nu stie prea multe despre ce inseamna asta wikipedia explica cel mai bine aici.

Party-ul va avea si o importanta personala pentru ca prietenul meu IDRI va fi unul din cel ce va pune muzica, pe langa ceilalti trei, dintre care L-WIZ si IRK vin tocmai din Suedia.

Linkurile lor de MySpace pot fi gasite pe site-ul celor de la AstroChimps Entertainment.

Sper sa fie cat mai multa lume. Locatia e inedita. Muzica e promitatoare. Sigur va iesi distractie pe cinste.

IDRI (RO)
labels: HighDefinition
www.myspace.com/idrimusic
Producer/DJ de dubstep din Bucuresti. S-a remarcat pentru inceput cu piesele sale in emisiunea “Fob Show” a lui BunZer0 de la radio SubFM, Belgia. A urmat release-ul piesei “Midnight Cafe” pe label-ul High Definition impreuna cu Grimelock. Mai multe veti auzi de la el in viitorul apropiat.

LE: Au mai vorbit despre asta si DiverCityCafe.ro si DubStep.ro

Carpe diem googalaresc

noreply@blogger.com (Sorin) — Mon, 09 Nov 2009 12:40:00 +0000

Cred si programatorii googalieni traiesc tot dupa filosofia asta, dovada ca cine stie pe unde umblau si ce faceau cand aveau de implementat translatorul.

Declaratie de razboi ?

noreply@blogger.com (Sorin) — Wed, 23 Sep 2009 11:15:00 +0000

Azi dimineata m-am trezit cu un mail de la Oracle cu titlul "About Oracle's intentions and commitment to Sun technology".

Titlul era destul de clar asa ca am trecut rapid prin ce zicea mailul si-asa destul de scurt si sec. Dar am zis noah, hai sa vad ce zice in pdf-ul atasat. M-am gandit ca odata ce au pus un pdf inseamna ca e ceva profi acolo, o prezentare calumea cu planurile Oracle pentru suita de produse Sun, niste estimari impartite pe quartere, niste directii trasate, niste produse pe care pun accent si cum urmeaza sa le imbunatateasca samd. Cand colo surpriza:

Parca ar fi exact pe sistemul gradinita, pusca mea e mai mare. Doar vorbe mari si atacuri. Lovituri in coarne si batai in piept. Uuuuuggaaaaa...

Slaviti-va prietenii....cat mai e timp

noreply@blogger.com (Sorin) — Tue, 22 Sep 2009 08:10:00 +0000

Sambata a fost ultima intrevedere. Ieri a fost ultima zi de mers pe pamant mioritic. Nu, nu este vorba de mine. Este vorba de doi prieteni buni, foarte buni, de-ai mei, sot si sotie. Le-am fost cavaler de onoare la nunta. Singura nunta la care am fost si mi-a placut si m-am simtit extraordinar. Si mie nu-mi plac nuntile.

Cu el am fost colegi de serviciu. Ne-am inteles foarte bine de la inceput. Probabil pentru ca gandeam asemanator. El este un om cu o ambitie pe care n-am mai intalnit-o pana acum la cineva. Cu facultati, mastere, cursuri, pregatire profesionala si cariera demne de invidiat. Ea este o scumpete. Muncea mult. Are simt artistic si era buna in ceea ce face, dovada ca lucra ca art director la o revista de prstigiu.

Oameni extraordinari de la care am invatat multe, mai multe decat stiu ei. M-au initiat in ale pescuitului. Mai mult ea. Surprinzator. Dar si el recunostea ca ea este mai tare ca el. Mereu il tachinam pe chestia asta. Si multe multe altele am deprins de la ei in ultimii ani de cand ne cunoastem. Sper doar ca le-am adus si eu ceva valoare, si ma linisteste gandul ca e posibil sa fie asa, avand in vedere ca el avea o conceptie despre prietenie si prieteni, si anume ca e bine sa ai prieteni mult mai buni, destepti si asmd decat tine, pentru ca in felul asta te ridica si pe tine.

Stiam ca pleaca. Nu am realizat importanta faptului pana efectiv nu au mai fost in tara. Duminica am iesit impreuna la un restaurant libanez, asa cum obisnuiam sa facem saptamanal, sau daca nu, macar lunar. Ne-am comandat conform traditiei noastre cate o narghilea si cateva bunatati din bucataria libaneza. Am ras, am povestit, am glumit, am vorbit de una de alta, am incercat sa le dau un sfat doua si le-am urat tot binele din lume acolo unde se duc. Am iesit afara ne-am luat ramas bun si am plecat fiecare pe drumul lui. A fost scurta despartirea. Cand m-am suit in masina si am pornit spre casa m-a cuprins un sentiment foarte ciudat. Realizam ca pe oamenii astia e posibil sa nu-i mai vad niciodata. E trist pe de o parte dar pe de alta parte e ceva ce nu ma lasa sa fiu asa pentru ca stiu ca se duc la o viata mai buna, o viata pe care aici nu au gasit-o. Simt ca in seara aia sufletul mi-a saracit un pic. Le doresc succes si sa isi indeplineasca visul.

Slaviti-va prietenii.