Above Average.

Rereorganizări

Andrei — Mon, 03 Mar 2014 19:05:06 +0000

Am început blogul ăsta undeva prin 2007. Era pe acelaşi domeniu şi ţin minte că nu aveam bucurie mai mare decât să stau să văd cum intră vizitatori aici, unul câte unul. De-a lungul timpului l-am lăsat baltă de câteva ori, m-am reapucat cu mare poftă de scris… şi am reluat acelaşi ciclu de câteva ori.

Se fac 7 ani de când am scris aici primul articol, de atunci şi el demult pierdut. Cred că lumea nu mai are timp de bloguri, şi priorităţile mele s-au mai schimbat. N-o să mai fac prostia să şterg tot ce-i aici, poate peste 50 de ani or să ajungă piesă de muzeu şi paginile astea vor valora miliarde pe eBay. În schimb, aşa cum priorităţile mele s-au schimbat o să se schimbe şi site-ul: blogul se va muta la adresa blog.andreim.com, iar în locul lui o să răsară un alt tip de pagină.

Astea fiind spuse, adio, dar pe mulţi am să popesc şi eu! Sau cum era vorba aia…

Un poliţist din Kiev încercând să stingă conflictul cu protestatarii. Emoţionant.

Andrei — Thu, 23 Jan 2014 11:08:54 +0000

Vrei să înveţi o limbă străină? Încearcă Duolingo

Andrei — Thu, 23 Jan 2014 08:52:11 +0000

Ştiu de ceva vreme de Duolingo şi cred că e cel mai tare site care te învaţă limbi străine. E moca, are aplicaţii pentru iOS şi Android şi împarte lecţiile în joculeţe mici care te învaţă toate abilităţile de bază ale unei limbi. Mai mult, are şi un sistem mişto în care poţi să te întreci cu prietenii – în caz că-ţi lipseşte motivarea asta poate să te ajute.

Declaraţie şoc a oricărui sportiv

Andrei — Mon, 13 Jan 2014 14:24:23 +0000

Doi pe kilometru

Andrei — Fri, 10 Jan 2014 09:11:57 +0000

Vedem viaţa diferit pentru că întotdeauna comparăm “culisele” noastre cu “scena” celorlalţi. – Cam aşa sună o expresie pe care am citit-o odată. În engleză era mult mai poetic, pe cuvânt.

Dar chiar dacă nu sună bine în română, se aplică de minune românilor. Multora li se întâmplă lucruri îngrozitoare, au ghinion incredibil şi parcă sunt blestemaţi. Toate astea pentru că e uşor să ignori prostia atunci când te scalzi în ea.

Două maşini în trafic – una în faţă, una ceva mai în spate, pe aceeaşi bandă. Prima ajunge în dreptul unui semafor pe galben şi opreşte. A doua îşi continuă vertiginos drumul, sperând că pe lângă cele 4 airbaguri maşina e dotată şi cu tehnologia care-i permite să treacă prin metal. Nu trece. Şoferul maşinii din spate se dă jos şi urmează instinctiv paşii necesari în situaţia dată:

Se pun ambele mâini pe cap imediat după coborârea din maşină. Acest prim pas este important pentru a arăta că iei lucrurile în serios.
Se inspectează maşina proprie şi se ignoră maşina în care ai intrat. Maşina ta fiind în spate are mai mari şanse de a fi avariată pentru că tot şocul circulă înapoi. Verifică şi tu: dacă scoţi mâna pe geam în mers în ce direcţie se duce? SCIENCE.
Se urlă la celălalt şofer. E bine să începi de sus ca să ai de unde negocia. Dacă îi menţionezi de la început de dumnezeii mă-sii poţi să mai laşi de la tine până la o amiabilă, acolo.

Azi am văzut scena de două ori în mai puţin de un kilometru. M-aş fi pus pe filmat, dar parcă nu voiam să joc şi eu în dubla a treia.

Un turn pe plajă

Andrei — Thu, 09 Jan 2014 14:02:49 +0000

Tower on the Beach

Poza mea preferată de până acum.

Cum prinzi muşte cu miere

Andrei — Tue, 15 Oct 2013 06:55:39 +0000

Piraţii români fac ravagii în fiecare zi de luni, după ce apar serialele la tv peste ocean. Piraţii somalezi, în schimb, nu ţin cont de ziua săptămânii şi răpesc nave pe unde apucă, de obicei prin Somalia. Unul din cei mai celebri “lideri” ai piraţilor somalezi, Mohamed Abdi Hassan, a făcut sute de milioane de dolari din jobul ăsta, ajutat şi de guvernul somalez, cu care se pare că avea o relaţie fructuoasă. Ei bine, norocul a dat peste somalezul nostru când a aflat că urmează să se facă un film despre viaţa lui în Belgia.

Când eşti pirat şi afli că urmează să se facă un film după aventurile tale, ce faci? Dacă eşti Mohamed al nostru, atunci te sui într-un avion şi te duci în Belgia, unde te-au chemat producătorii. După care eşti arestat, pentru că toată treaba a fost o acţiune a poliţiei belgiene, care l-au făcut pe Barbăneagră să vină singur la ei.

Ştirea aici.

Mulţumesc, Microsoft!

Andrei — Tue, 08 Oct 2013 09:11:33 +0000

Wordament e un joc multiplayer online de tipul Words with Friends. Ai o tablă plină de litere şi trebuie să găseşti cât mai multe combinaţii de cuvinte într-un timp dat, şi cu cât găseşti mai multe cu atât mai bine, evident.

Jocul e făcut de Microsoft şi pentru mult timp a fost cel mai tare joc disponibil pe platforma lor, Windows Phone. A avut un succes atât de mare încât a inspirat o serie întreagă de clone (inclusiv una românească, probabil aţi auzit de Cuvinte). A fost atât de popular încât era folosit în reclame pentru Windows Phone. Şi, evident, Microsoft nu l-a făcut disponibil şi în România.

Aşa că după luni de zile în care am fost utilizator Windows Phone, prima oară am putut să joc Wordament pe Android.

O idee utilă pentru utilizatorii de Android

Andrei — Mon, 07 Oct 2013 08:31:16 +0000

Mulţi dintre prietenii mei au trecut în ultima vreme la Android şi în cazul tuturor am observat aceeaşi tendinţă: în primele câteva săptămâni îşi pun un “Pattern Unlock” atât de dificil încât trebuie să te opreşti să tragi un pui de somn pe la jumătate. Atât de dificil încât ecranul se uzează după doar trei deblocări şi trebuie înlocuit. Atât de dificil încât faci crampe la deget după fiecare deblocare.

Deci dificil.

Doar că după două, trei săptămâni de folosit aşa îşi dau seama că nu e chiar la îndemână să joci Twister cu degetul de două sute de ori pe zi, aşa că pun cel mai simplă combinaţie posibilă, o linie, un L sau un pătrat. Şi chiar şi alea sunt “peste mână”.

Acum câteva săptămâni am avut o idee ca să împac şi capra şi varza: să îmi fie şi mie uşor să folosesc telefonul, să ştiu şi că am o oarecare securitate în caz de Doamne-fereşte. Folosind Tasker şi Pebble am făcut o şmecherie de care sunt mândru: atâta timp cât telefonul e conectat la ceas se deblochează fără niciun sistem de securitate, iar când e deconectat (deci eu nu sunt lângă telefon) cere un PIN.

În loc de conexiunea prin Bluetooth la Pebble chestia asta se poate seta foarte simplu şi pe o conexiune Wi-Fi – ca să nu ţi se mai ceară PINul acasă, sau la muncă, sau într-un loc unde stai mai mult.

Acum să vedem şi cum se face asta. Întâi şi-ntâi ai nevoie de Tasker, o aplicaţie prin care poţi să faci tot felul de şmecherii de genul ăsta prin care automatizezi o grămadă de chestii. Costă 15 lei, există şi alternative gratuite cu care presupun că merge să faci chestia asta, dar eu am folosit Tasker. Apoi, ai nevoie de Secure Settings, un plugin pentru Tasker care-i permite să umble la setările de securitate.

Primul lucru de făcut e să creezi în Tasker taskurile “Lock” şi “Unlock”, astfel:

– pentru Lock: Tasks -> New Task -> Plugin -> Secure Settings -> Set PIN.

– pentru Unlock: Tasks -> New Task -> Plugin -> Secure Settings -> Clear Password.

Acum că avem taskurile propriu-zise, trebuie să le integrăm într-un profil care să le folosească. Evident, o să avem două profile, fiecare corespunzător unei stări (conectat/deconectat).

– New Profile -> State -> Net -> Wi-Fi Connected (Sau Bluetooth Connected, în cazul conexiunii la Pebble) -> Aici selectezi fix conexiunea ta folosind opţiunea Browse (lupa din dreapta) -> Bifează Invert -> Selectează taskul Lock

– New Profile -> State -> Net -> Wi-Fi Connected (Sau Bluetooth Connected, din nou) -> Aici selectezi din nou conexiunea -> Debifează Invert -> Selectează taskul Unlock

Şi gata. Mie mi s-a părut utilă treaba asta, sunt curios dacă sunt singurul. După ce am făcut asta am găsit şi o alternativă aici, care se pare că te lasă să foloseşti şi Pattern Unlock, dar n-am încercat-o.

Google+, un site perfect… şi pustiu

Andrei — Mon, 30 Sep 2013 11:49:53 +0000

Îmi place la nebunie Google+. Are o grămadă de atuuri în faţa Facebook – abilitatea de a împărţi prietenii pe “cercuri” şi să alegi ce cui arăţi, designul “Cards” de la Google care pe mine mă dă pe spate, integrarea cu Google, auto-update la pozele de pe telefon, căcălău alte şmecherii şi brizbrizuri – dar degeaba.

Cu fiecare update mă bucur şi mă oftic. Pe de-o parte, mă bucur că tot scot chestii mişto – de exemplu, cu ajutorul G+ poţi să vezi ce le place prietenilor tăi. Dacă îţi place o aplicaţie, un site, un filmuleţ, ceva, îi dai un “+1” şi prietenilor tăi le va apărea asta. Dar fără prieteni şi fără folosirea serviciului e cam inutil.

Sunt aproximativ 630 de oameni care mă au în cercurile lor pe G+. Pe unii îi ştiu, cu unii am vorbit, sunt şi străini care m-au adăugat pentru că pitong. Şi am făcut un mic experiment: de fiecare dată când am văzut o ştire legată de Google+ am scris ceva acolo. Logica mea e că dacă se vorbeşte de serviciu sunt şanse mai mari să intre cineva acolo, deci şanse mai mari să vadă cineva mesajul. Rezultatul:

Acum, nu-mi fac iluzii că stă cineva cu sufletul la gură să postez eu acolo şi să-mi răspundă, dar dacă scriu aşa ceva pe Facebook se umple de reacţii. Şi-i păcat, că parcă îmi place mai mult de soluţia de la Google. Poate-acum, că tot au pus mâna pe comentariile Youtube, or să convingă mai multă lume.