• Pe alb arată cocălăresc rău de tot… Ceea ce e un lucru bun: Audi, BMW, Mercedes, toate arată cocălăresc pe alb.
• Maro-ul în care se vinde cel mai mult are culoarea rahatului stricat.

Cu toate astea…

Arată demenţial de bine.

Chiar dacă singura poză decentă am găsit-o pe maro (aici, în cadrul unui drive test), chiar şi aşa arată mişto. Iar pe negru e mortală, chiar întorci capul după ea prin trafic. Îmi place că au găsit un echilibru perfect între imaginile de maşină offroad şi maşină de oraş. Şi zău că nu exagerez, dar vorbind strict de aspect, îmi place mai mult decât Q7 şi X5. Aşa ar trebui să arate o maşină de genul ăsta: lată şi joasă, exact la dimensiunile astea.

Nu ştiu la interior cum e, la fiabilitate nu mă bag, dar dacă toate ar fi la fel de tari ca aspectul mi-aş lua Duster.

Asta e coperta unei reviste nationale de la noi, coperta in care presedintele Frantei si nevasta-sa sunt facuti rasisti, respectiv… Mai are rost un comentariu?

Da, mai are: a vazut cineva mizerie mai mare decat Kamikaze? Nu doar pentru asta…

Citeam săptămâna trecută de o lege care să oblige şoferii să plătească amenda primită înaintea contestării ei în justiţie – ceea ce e perfect normal. Dacă mă ştiu cu musca pe căciulă contest, poate-poate scap, dar dacă trebuie întâi să scot bani din buzunar parcă nu-mi mai vine să pierd timpul prin tribunale. Dacă se aplică, regula asta o să crească autoritatea poliţiei. Dar ştiţi care-i culmea? Ştirea era prezentată sub forma “ia uite ce trăznăi vor tâmpiţii să bage“. Fără nicio jenă. Penibil.

A doua chestie despre poliţie – toată lumea din ziua de azi crede că poliţiştii sunt nişte sclavi, că dacă noi plătim impozite şi taxe putem să-i controlăm fără discuţie. Nu contează că şi ei plătesc taxe. Şi aşa apar filmuleţe şi discuţii de genul:

Ăsta e unul din cele două filmuleţe publicate de Chinezu, filmuleţe care au făcut înconjurul internetului, ajungând şi pe la tv. N-am nimic cu autorul, dar parcă e prea de tot. Nu aşa se rezolvă o nemulţumire, şi cred cu tărie că dacă un poliţist ar veni să te filmeze şi să se ia de tine cu tupeu în timp ce tu încerci să-ţi vezi de muncă ai reacţiona la fel.

Dar toată lumea priveşte doar din punctul nostru de vedere, al civililor. Snutem nişte oprimaţi şi poliţiştii trebuie învăţaţi cum să-şi facă meseria. Corect (poate), dar nu de către noi – au şi oamenii şefi.

Deci fraţilor, faceţi diferenţa între poliţie şi poliţişti. Şi când cei din urmă greşesc, nu noi suntem ăia să-i învăţăm cum e mai bine. Întotdeauna e o cale legală mai bună.

Din câte ţin minte, şofatul era o chestie destul de complicată – trebuie să ai o atenţie distributivă, mai ceva ca un nudist într-o cameră de violatori homosexuali. Băieţi, voi care practicaţi aşa ceva aţi evoluat brusc la un nivel mai avansat al speciei umane? Că nouă, celorlalţi, ne e fizic imposibil să reacţionăm în timp util în caz că se întâmplă ceva neprevăzut.

O categorie aparte, pe care mie îmi place s-o numesc cu drag “categoria celor mai inapţi dintre cretinii idioţi”, include deştepţii care stau cu o mână pe geam şi cu cealaltă vorbesc la telefon. Sau şi cu ţigarea în gură, pe lângă toate astea.

Abia aştept să vină toamna. O să mă simt mai în siguranţă.

P.S.: Cred ca cea mai buna soarta ar fi un high five intre doi astfel de soferi la 50 la ora. Mana-n ghips o luna si i-ar lecui.

Poza via.

Echofon Pro e, cred eu, cel mai tare client de Twitter pentru iPhone. Deşi sunt sute care fac aceeaşi chestie, parcă el o face cel mai bine. Foloseam înainte aplicaţia Twitter (care, deşi e şi ea foarte bună, are un ceva care-i lipseşte) şi TweetDeck (care merge ok pe WiFi, dar se blochează pe 3G). Echofon ştie, în plus, Push Notifications şi alte mici chestii care-l fac deosebit de util. De exemplu, când cineva menţionează un alt user pe Twitter, îţi arată tot schimbul de replici dintre ei, ca o conversaţie. Mult mai simplu decât să stai să urmăreşti link cu link. 4.99$ chiar merită.

Doodle Jump e primul meu joc şi cel mai captivant joc de calibrul lui pe care l-am întâlnit. Nu trebuie să faci altceva decât să sari cu extraterestrul pe nişte platforme şi… atât. Mai iei nişte sporuri, bonusuri şi apar şi alţi monştri, dar în esenţă atât trebuie să faci. E atât de tare încât a ţinut locul 1 la vânzări în topuri din întreaga lume timp de luni întregi. Apropo, numele lui întreg cu care este pus la vânzare şi pe iTunes este Doodle Jump – Warning! Insanely Addictive. Sau ceva în gen.

Unul din dezavantajele iPhone este că, dacă-l ţii sincronizat pe calculatorul tău, e mai greu să-l conectezi la alte calculatoare. Unul din dezavantajele telefoanelor în general este că fiecare model vine cu cablul lui (deşi toate modelele de iPhone au acelaşi sistem). Dropbox mă ajută să mut ce vreau eu de pe telefon pe calculator şi invers. Bine, Dropbox face mai multe, vi l-am recomandat deja, dar parcă cel mai mult mă ajută să transfer fişiere între telefon şi-un calculator străin. Şi mai e şi moca.

Poate aţi auzit de Shazam, e unul din cele mai utile gadgeturi inutile pe care-l poţi avea. Dacă asculţi o melodie şi nu ştii cine-o cântă, Shazam îţi poate spune. L-am testat pe o grămadă de melodii străine sau autohtone şi a mers de fiecare dată la fix. Totuşi, ca să funcţioneze are nevoie de sunet clar şi melodia originală (nu fredonată de tine şi nu ascultată de la vecini prin pereţi). Mai e o variantă a programului numită Shazam Red, dar nu ştiu care-i diferenţa între ele.

Ce credeţi că e Reeder? Da, RSS Reader. Se sincronizează automat cu Google Reader, aşa că n-o să citiţi de 2 ori aceleaşi chestii, se încarcă uşor şi articolele se citesc uşor (spre deosebire de alte programe de gen, care afişează articolele total aiurea). Ce-mi place e că are un design elegant şi mai ales că nu se blochează când îl foloseşti în 3G (chestie pe care o păţeam cu vechiul reader).

Versiunea de mobil a lui GTA e foarte tare! Cred că e cel mai complex şi mai mişto joc disponibil pentru iPhone – l-am butonat serios vreo două săptămâni şi n-am ajuns nici măcar la 40% din joc. Gameplay-ul e similar oricărui GTA – fie că execuţi misiuni, fie că te plimbi prin oraş, controlezi un omuleţ care aduce haos după el oriunde apare. Are o groază de mini joculeţe încorporate foarte mişto în joc. Ce mai, cred că e unul din foarte puţinele aplicaţii care-şi merită banii. Cu condiţia să nu te plictiseşti de el.

AppAdvice face cam ce fac eu în postul ăsta: recomandă aplicaţii. E tare mişto, poate recomanda aplicaţii gratuite, pe bani, are reviewuri… Avantajul e că le ai pe toate fără să te chinui să le cauţi, dar dezavantajul e că… aplicaţia în sine costă. Dar, eh, trebuie să-şi scoată şi ei banii de undeva. Deşi cam atât e de zis despre aplicaţie, am adăugat fraza asta pentru că nu puteam să las paragraful ăsta scurt, altfel strica toată ordinea paginii, şi m-am chinuit la ea.

Remote este cea mai tare aplicaţie din lume. Cred că ăsta este scopul pentru care au fost inventate calculatoarele, iPhone-ul şi iTunes. Aplicaţia îţi permite să controlezi muzica din iTunes (sau filmele de pe Apple TV) de pe iPhone. În practică, este absolut genială atunci când stai pe budă, te joci şi vrei să schimbi melodia care a început în dormitor, la boxe. Iar dacă ăsta nu-i apogeul comfortului uman, nu ştiu care e. În plus, e de la Apple şi e moca, iar eu tind să iau tot ce-i de la ei şi moca.

WordPress e naşpa, da’ e un rău necesar. Are momente când nu se conectează, dacă vrei să scrii un articol îţi salvează duplicate… Eu, unul, nu-l folosesc decât în cazuri de extremă necesitate, şi nici nu l-aş băga dacă n-aş avea probleme cu netul de la Cosmote (care e praf. Am extraopţiunea aia, web n walk, care nu-mi permite decât acces http – deci nu mă pot loga din browser, doar din aplicaţii). Nu-s deloc fan, dacă ar apărea altceva aş renunţa la el imediat.

Uku mi-a eliminat toate celelalte aplicaţii de ştiri, pentru că înglobează absolut tot. Are fluxuri de la ziare online, agregatoare de ştiri, başca îţi şi recomandă care-s cele mai tari. Nu e singurul de pe piaţă de la noi care face asta, dar e cel care o face cel mai bine şi – culmea – moca. Am văzut alte aplicaţii la 1 euro şi lumea se plânge că-s chiar mai incomplete decât asta. Deci e mast hev.

Cam astea sunt aplicaţiile notabile, folosite zi de zi. Cum am spus şi la-nceput, vreau să fac din pagina asta o pagină de recomandări, aşa că daţi-i drumul şi băgaţi şi voi ce folosiţi.

La nici două zile după ce am văzut pe tip eram pe un drum. La un moment dat trec de un biciclist care mergea cam în zig-zag, şi la vreo două sute de metri opresc la o trecere de pietoni, pe banda întâi. Când să plec – surpriză! Biciclistul din spate m-a depăşit prin stânga, s-a proptit pe banda mea în faţa mea şi mergea fix pe mijlocul ei, uitându-se din când în când în spate.

Acu’ eu ce era să fac? Să plec de la trecere uitându-mă insistent în toate oglinzile? De fapt, chiar dacă mă uitam, la cum a trecut erau slabe şanse să-l văd. Şi dacă pavam asfaltul cu el este că eram pe toate posturile de ştiri?

“Şofer nebun loveşte biciclist pe trecerea de pietoni. Iată unde s-a ajuns în România! Muie Băsescu şi Boc!”

Inspirat şi ajutat de Sîrb, mi-am schimbat tema de mobil a blogului. De-acum, când intraţi de pe telefon sau alt dispozitiv mobil, o să vedeţi ceva ca mai sus. Ca să vedeţi cât ţin eu la voi şi la traficul vostru de mobil.