La tribunal a venit Monica Columbeanu, însoţiţă de avocaţi şi avocatul lui Irinel. Monica nu a făcut niciun fel de declaraţii la plecarea. (cui?)

Avocatul lui Irinel a cerut amânarea cererii, iar noul termen a fost fixat în 19 mai. Irinel a depus şi o plângere penală împotriva executorului judecătoresc pe care îl acuza ca nu a respectat legea, acuzândul că a făcut parte dintr-un scenariu bine pus la punct de Monica pentru a-i lua fiica de la Izvorani.

Asta este site-ul de stiri Realitatea.net. Cotele prostiei au atins maxime istorice. Editorii sunt probabil un pachet de corespondenti de la un seral din Ciorogarla, asta in cazul in care n-o platesc la cuvant pe Baba Safta de la Cucuietii din Deal. Eu as zice ca se cer niste concedieri pe acolo.

Hai sictir “jurnalistilor”.

Asadar, daca intarzii 15 minute dupa inceperea spectacolului si ai loc in mijlocul salii nu e cazul sa te formalizezi. Intri, ridici pe toata lumea in picioare iar odata ajuns(a) la locsorul tau iti scoti haina lejer, fara graba si apoi te asezi. Optional, numai la Opera este permis ca daca gasesti pe cineva asezat pe locul tau sa va luati la harta. Daca “vaca” nu cedeaza la amenintari te intorci si ceri ajutorul doamnei plasatoare: “vino si ia-o pe asta de pe locul meu!”.

Apoi, daca iti suna telefonul nu e nicio problema. Ai uitat sa ii inchizi soneria, asta e, se poate intampla oricui. Mai mult, daca e mama sau Rodica ii raspunzi. Doar ii spui repede ca nu poti vorbi, ca esti la teatru si apoi “papapapapa” si inchizi. Sala intreaga va cadea in admiratie in fata bunului tau simt.

Sa zicem ca ai un copil intre 1 si 3 ani. Nu il lasi acasa cu bona. S-ar plictisi de moarte. Il iei cu tine la teatru. Sala intreaga se va amuza cand la jumatatea piesei se aude “mama vreau bobo”. Entuziasmul va fi ceva mai scazut cand va cere apa iar situatia va deveni usor jenanta cand actorul de pe scena se va opri din jucat permitandu-ti ingaduitor sa scoti din sala odrasla care nu se mai opreste din urlat. Dar macar copilul respira cultura de la varste fragede.

Alte lucruri permise la care nu te-ai gandi:
- fa cat mai multe poze cu telefonul, care scoate sunetul enervant ce imita declansatorul aparatului foto (“cic-cic, cic-cic, cic-cic”)
- razi in hohote ca Satana, la fiecare lucru care ti se pare macar 10% amuzant
- vorbeste tot timpul piesei cu vecinul de scaun, de preferinta povestind/comentand ce se va intampla in piesa; trebuie sa stie toata lumea ca ai mai vazut-o.
- stai tot timpul piesei cu coatele pe spatarul scaunului din fata; ocazional tuseste, scuipand in ceafa celui care il ocupa.
- daca ai loc in primul rand si sala permite (ex: sala amfiteatru a Teatrului National) stai comod cu picioarele intinse pe scena; actorii se vor simti flatati.

Cam asta e lista pe care am strans-o pana acum si va rog sa ma credeti ca nimic nu este inventat sau exagerat. Sunt lucruri pe care le-am constatat cu oroare in cursul a doar 10-15 spectacole cat a durat pana acum “cura” si pe care incepand de astazi am sa le ignor, macar pentru a-mi prezerva sanatatea mintala daca nu pentru a nu ma incaiera cu vreun mitocan inrolandu-ma astfel in randul furnizorilor de spectacol care nu sunt actori.

Celor care mi-au prilejuit momentele de reverie enumerate mai sus am sa imi permit, in loc de multumiri, sa le adresez un trainic: Hai sictir bai ratanilor! Mall-ul e in partea ailalta.

Mi-am inceput cautarile din zona draperiilor, unde ca un barbat ce ma aflu, recunosc ca habar nu am ce dimensiuni sunt necesare pentru spatiul de care dispun astfel incat materialele sa se plieze frumos. In concluzie, as fi avut nevoie de asistenta, dar sa spunem ca as fi cerut asistenta persoanelor de pe raion, nu e un mare bai ca nu au oferit-o ele automat vazand ca ma invart ca boul printre rafturi.

Problema intervine in momentul in care cei doi angajati, el si ea stau de vorba pe culoarul unde tu verifici material dupa material la raft. Si nu stau de vorba intre ei, ci cu o a treia persoana, un amic probabil, toti trei sprijiniti de rafturile unde tu cauti, fara vreo intentie de a se da la o parte macar pentru a-ti oferi acces la toate produsele, ca sa nu mai vorbim de o simpla intrebare de tipul: “Cautati ceva anume? Va pot ajuta cu ceva?”. Doamne fereste sa-si faca meseria pentru care este platit, si anume aceea de a oferi asistenta clientilor.

Hai sa ne intelegem. In momentul in care intru pe raionul tau, cu exceptia cazului in care vin direct la tine pentru a-ti adresa o intrebare, este de datoria ta prietene sa-ti oferi asistenta, sa-mi lasi senzatia ca daca am nevoie de ajutor tu esti suficient de capabil pentru a ma ajuta. In plus, aceasta este atitudinea care ajuta enorm o vanzare, atitudinea care poate face diferenta intre un client indecis si un client care prin asistenta ta ajunge sa cumpere. Nu am cumparat.

Am mers mai departe, la galerii. Ajuns acolo am gasit o multime de tipul, dimensiuni cu diverse metode de prindere. Chinul dracului sa scoti una dintre ele pentru a vedea dimensiunea care era notata in capatul superior. Din capatul culoarului, un angajat priveste zambind dupa care decide ca nu meritam ajutorul sau, asadar pleaca mai departe.

Recunosc, am cautat si un intrerupator si niste suruburi, iar la raiounul electrice, domnul de pe raion a fost extrem de amabil, oferindu-si asistenta inca de cum am pasit pe culoar, ba chiar indrumandu-ma si catre alte raioane unde mai aveam treaba.

Sunt absolut convins ca salariile, in economia asta jenanta, nu sunt in masura sa va entuziasmeze, dar totusi, nu va cere nimeni sa stati in cap pentru clienti. O simpla intrebare este suficienta pentru a schimba perceptia, mai ales cand de cele mai multe ori raspunsul este: “Multumesc frumos, deocamdata studiez oferta.”

Invata cum sa vinzi sau daca nu, hai sictir!

D-asta ma Gigeilor taximestristi o sa mi se falfaie de fiecare data cand va plangeti ca tarifele sunt prea mici, ca nu aveti curse, ca X sau Y nu v-a lasat un bacsis in plus. Natia ma-sii de roman, BACSISUL este un EXTRA pentru EXTRA ATENTIE, nu vi se cuvine pentru orice cacat faceti ma nesimtitilor, nici macar pentru a va face meseria ca la carte!

Astazi am avut neaparat nevoie sa circul cu taxiul, fiind putin in criza de timp, iar dupa 5 minute vroiam sa cobor. De ce am ramas? Pentru ca mi-am dat seama ca de-a lungul cursei am sa mai adun material pentru articolul asta, si nu m-am inselat! Asa ca, voi insira mai jos cateva dintre lucrurile care m-au scarbit azi:

• Cand dispecera imi spune sa cobor in 10 minute, tu boule nu ma apostrofezi (chiar si asa, mai putin voalat) ca nu am coborat in 4 cand ai ajuns tu. Daca nu te intelegi cu dispecera ta, urla la ea, nu-mi spune mie, ca mi se falfaie!
• Obisnuiesc sa-mi pun centura de siguranta. Nu pentru ca mi-e frica de amenzi ca pasager, ci pentru ca este un plus de siguranta cand imi las viata pe mana ta, dobitocule, cand alergi prin oras cu 80 la ora in trafic aglomerat, mai ales cand NU TI-O CER! Si daca rahatul ala de cotiera pe care ti-ai montat-o blocheaza cu totul locul de prindere al centurii, spune-mi, UNDE o pot prinde, ca am dat scaunul la maxim in fata si in spate si tot inaccesibila era!
• Daca ai bani de cotiera “jmechera”, cu dracu’ n-ai bani pentru un amarat de hand-free, mai ales cand planuiesti sa discuti 15 minute in continuu la telefon, ca sa nu mai vorbim de condusul cu cotul in timp ce iti cauti GPS-ul prin torpedou.
• Cand in sfarsit termini conversatia la telefon si vezi ca incerc si eu sa dau un telefon, bucurandu-ma de momentul de liniste, TU BOULE nu forma un numar nou odata cu mine! Ai bunul simt sa nu te bagi peste mine cand vorbesc, mai ales dupa ce ai vorbit 15 minute.
• Du-ti masina in service, ca tremura ca toti dracii la relanti, iar scaunul pasagerului se misca sus-jos de parca am fi in filme porno!
• Si in general, lasa-te dracului de meserie.

Taximetria nu e pentru toti nesimtitii, dar voua va place sa va plangeti de cei pe care-i duceti. Uitati-va in ograda voastra, ganditi-va ce confort oferiti calatorilor, cum ii faceti sa se simta, cum ii tratati si dupa permiteti-va observatii si pretentii. Pana atunci, un mare hai sictir si foame placuta!

Astazi am ocazia sa mai adaug o bila neagra pentru imbecilitatea noii campanii de marketing a “lantului de magazine” MIC.RO: 108.000 de romani vor primi un cupon de cumparaturi de 2 Lei cu care vor putea face cumparaturi la MIC.RO. Campania e ocazionata de deschiderea unui nou magazin in Sos. Pantelimon.

2 Lei. Totalul banilor pusi in joc de catre patron? 50.000 EUR. Cupoanele vor fi impartite din usa in usa de persoane implicate in campanie, iar in schimbul celor 2 lei va trebui sa completati un formular cu date personale.

Ce nu inteleg geniile din spatele cacatului asta de campanie este ca acest cupon de 2 lei nu e un “incentive”. Este o flegma aruncata cu dispret “oamenilor simpli, de pe strada”, prin ale caror vene nu curge benzina premium. Cand vad un cersetor pe strada de care mi-e mila, tot ii ofer mai mult de 2 lei. Credeti oare ca 2 lei vor cumpara “dragostea” a 108.000 de romani? Nu v-a dus capul sa incercati macar 25.000 de cupoane a 8 lei, macar 8 paini acolo sa-si cumpere sarmana aia de batranica vaduva cu pensia mai mica decat intretinerea? 2 lei ma nesimtitilor?

Hai sictir ma, mult sictir, adanc indesat! Prea ne considerati ultima speta de cersetori, in ciuda faptului ca atat de tare ne doriti VOI banii NOSTRI! Nu noi ne dorim cacatul vostru de 2 lei. Va intorc scuipatul virtual!

Firma la care lucrez lanseaza un concurs de compunere de tipul “Spune de ce iti doresti telefonul X si il primesti cadou”.

Concursul este castigat de o oarecare persoana dintr-un oras mare din Transilvania.

Firma comanda telefonul respectiv si il trimite prin curier castigatoarei, folosind servicii de curierat ale unei firme cu care lucreaza de foarte multe vreme – TCE.

La cateva zile dupa expedierea coletului, colega responsabila de concurs primeste mail de la castigatoarea concursului. Mailul respectiv descria pe un ton extrem de placut si amiabil ca a primit intradevar un colet de la firma, colet ce continea o cutie pe care se aflau insemnele producatorului telefonului, dar cutia nu continea decat o pereche de casti.

Urmeaza stupoare in iarba…

Avand in vedere ca la ambalarea coletului respectiv am participat mai multi – unu cauta scotch-ul, altu markerul, altu ajuta la lipit cat mai bine cutia sa nu se desfaca la transport incepem sa ne uitam perplexi unii la altii.

Suntem absolut siguri cu totii ca respectivul colet a plecat din sediul firmei noastre si cutia continea atat telefon cat si incarcator. Concluzie, curierul sau castigatorul a facut o nefacuta.

Avand iarasi in vedere tonul mailului trimis de castigatoare, poza ei ce infatisa un aer inocent si faptul ca este din Cluj (nu stiu de ce conteaza, dar conteaza) decidem ca vinovatul este vreunul din angajatii firmei de curierat.

Sunam la respectiva firma si ni se raspunde sec: dati mail, aici se suna doar pentru comenzi.

S-a dat mail. Cand mai aflu ceva va spun…

Stau acum si ma gandesc la urmatoarele aspecte ale problemei:

1: Trebuie sa fii extrem de disperat sa periclitezi un contract vechi cu o firma mare pentru un amarat de telefon mobil

2:Trebuie sa fii tampit ca sa periclitezi acel contract si jobul tau eventualele viitoare joburi pentru un telefon de vreo 500 ron.

3: Trebuie sa ai o mare durere undeva la 10 metri in spate, tu ca furnizor de servicii, ca sa nu sari de fund in sus cand ditamai clientul ti se plange de o astfel de problema.

Dar asta e tara lu’ Papura Voda in care traim.

Hai Sictir ma!

10 lucruri pe care linia aeriană nu ţi le spune niciodată

1. Vindem mai multe bilete decât numărul de locuri din avion (overbooking), pentru că mulţi pasageri nu se prezintă. Însă uneori se prezintă, iar atunci te vom lăsa pe jos. În cazul ăsta, ai dreptul la reprogramare ŞI despăgubiri, exact ca în cazul unui zbor anulat.

2. Exagerăm durata de zbor pentru ca, şi dacă plecăm cu întârziere, să putem spune că am ajuns la timp. [...]

Continuarea articolului poate fi citita aici.

Nu poti plati rate cu un card de debit la casierie. Esti indrumat cu drag la bancomatul de afara. De ce? Pentru ca banca nu numai ca nu iese in pierdere niciodata. Ea trebuie sa castige de doua ori: o data la rata/rata de schimb si o data la comisionul de retragere de la bancomat. Jenant de nesimtit.

Si cu toate astea, tin sa felicit politica de self-banking de la ING care demonstreaza ca se poate face si educatie in cadrul consumatorului de servicii financiare in acelasi timp punandu-i la dispozitie instrumentele necesara fara interventia umana a vreunui angajat obosit cu glume proaste de tipul “n-ati scapat inca de rate!” cum mi-a fost dat sa aud azi la Volksbank. Un punct in plus vine din faptul ca sistemul ING inseamna si cheltuieli reduse cu personalul.

Deci, hai sictir pentru cine nu face banking cu buna credinta, tot respectul pentru restul.

Socant este faptul ca la ora 17:30 prin nametii din fata blocului, un copilandru pe scuter PHD Auchan se chinuia sa-si duca la bun sfarsit livrarea. Trec de faptul ca scuterele astea sunt niste bombe si pe timp de ploaie, dar pe zapada? Si cu un pustan degerat la ghidon? Asa isi propune Pizza Hut sa faca business in Romania?

Stiam ca suntem o tara de sclavi, dar ma intreb ce trebuie sa se intample ca nesimtirea celor care ii trimit pe oamenii astia pe scutere la livrari pe vremea asta sa fie pedepsita? Unde sunt cei pe care-i platim cu bani grei din salarii sa ne protejeze drepturile de angajati? Protectia muncii exista in Romania?

Se sesizeaza cineva la timp sau e nevoie sa moara un copil d-asta cat timp Pizza Hut Delivery isi face de cap cum vrea, dezinteresata de soarta angajatilor?
Sau poate sunt nebun, iar PHD au organizat totul cu sange rece. Mai stii, poate i-au pus sa semneze vreun document prin care compania nu-si asuma nicio responsabilitate, iar copiii astia rupti de foame isi asuma riscuri pentru binele stapanului.

Hai sictir PHD, asa, de an nou!

In urma decesului tatalui sau (Dumnezeu sa il odihneasca),  tipul a fost nevoit sa se intoarca in Romania si sa se ocupe de succesiune, mosterniri etc.

Printre avutii se numara si un numar de actiuni SIF Muntenia. Omul nostru a dorit sa le vamda. A vizitat mai multi brokeri si stupoare: nu a putut sa vanda pentru ca nu avea CNP. Nu avea CNP pentru ca in momentul implementarii proceduri nu s-a dus sa si-l activeze si nici nevoie de el nu a avut pana acum. Sa zicem ca face parte din obligatiile unui cetatean ro activarea CNP-ului. Nu comentez asta.

Mi se pare  inadmisibil ca brokerii romania sa nu aiba o solutie pentru astfel de situatii. Mi se pare inadmisbil ca programatorii care au realizat prgramele respective sa nu fi prevazaut aceasta problema (chit ca nu era in caietul de sarcini). Birocratia stupida loveste din nou.

Atitudinea a fost si mai de prost gust: “Da ce va agitati asa? Imputerniciti pe cineva…”

Hai sictir ma!