♣Hy FliT

Damn!

2010-12-15T13:05:00.000-08:00

February/Février

♥

Abstract thoughts. Loves reality and abstract. Intelligent and clever. Changing personality. Attractive. sexiest out of everyone.A real speed demon. Has more than one best friend. Temperamental. Quiet, shy and humble. Honest and loyal. Determined to reach goals. Loves freedom. Rebellious when restricted. Loves aggressiveness. Too sensitive and easily hurt. Gets angry really easily but does not show it. Dislikes unnecessary things. Loves making friends but rarely shows it. Daring and stubborn. Ambitious. Realizing dreams and hopes. Sharp. Loves entertainment and leisure. Romantic on the inside not outside. Superstitious and ludicrous. Spendthrift. Tries to learn to show emotions. ♥

♥
♥
♥
♥

E uşor

2010-12-15T12:17:00.000-08:00

Nu pot. Nu pot spune lucruri pe care nu le simt. Ce se întâmplă când apare? Îl vezi, îl studiezi, îl pui la încercare, eşti atentă la detalii. Te rog fii mereu atentă la detalii! Te ajută, să îţi formezi o părere. Nu ştiu. Ce faci când îţi place? Dar totul se întâmplă aşa devreme, sentimente, sărut, dulcegării...chiar şi "te ador". Poţi găsi un cuvant care să exprime un sentiment de drăgălăşenie absolută pentru ea/el? Uneori cred că iau lucrurile prea în serios atunci când nu trebuie luate, şi invers. Îmi place. Dar oare, a fost prea intens? Sau doar ne grăbim? Da' cred că mi-e dor să ajung la un stadiu mai avansat într-o relaţie. Nu vreau să mă grăbesc cu asta,dar parcă nu am nici răbdare. Cred că e frumos cum e acum. Dar să nu forţăm. Nu am fost obişnuită ca din prima zi să fiu alintată şi pusa pe aşa zisul "prim plan". Obişnuiam să fiu mai rezervată, nu ştiu ce e cu mine.

Greşeala e că atunci când suntem învăţaţi cu acele cuvinte frumoase care par a fi prezente zilnic în viaţa noastră, devenim nesiguri şi puţin dezamagiţi o dată rărirea acestora, rostite de persoana potrivită,la momentul potrivit.

Cineva mi-a spus că nu contează ce cuvinte rosteşti ci când şi cum le rosteşti.

Tananana Iarnanana

2010-12-05T08:31:00.000-08:00

Şi a venit Moş Nicolae, cu o şoseţică pliiiină de dulciuri. M-am simţit ca la 12 ani, entuziasmată, convinsă de acel gând naiv, că Moş Nicolae şi Moş Crăciun există. Mirosul de portocale şi căldura din casă mă îmbie la zăpadă, care este încă absentă.

Apropo de poză. Vi-l prezint pe Ceco. L-am achiziţionat acum vreo 2 ani de la Bamboo. Mă îndragostisem de picioruşele lui cu jambiere. Şi nu e doar o bucată de lemn vopsit cu 3 sârme. E chiar special. Happy sweets !

Nişte Răspunsuri

2010-02-09T10:39:00.001-08:00

Da' deci mie, mie nu'mi place să citesc. Nu'mi place. Şi mă oftic! Da' rău! Am primit o carte de ziua mea, heh, fix de la cea mai bună prietenă, ce ironie. Ea, care mă cunoaşte cel mai bine, mi'a adus o carte. Te întrebi oare, ce carte ? Una care mi se potriveşte exact. Nu prea am avut eu treabă cu protagonista. Nu aveam nimic cu ea, nu mă interesa despre ea, nu urmăream emisiunile ei, interviuri cu ea. Deci nu'mi păsa! Dar când am început să'i citesc cartea, Doamne, nu mă mai puteam dezlipi de paginile ei. Am descoperit gânduri, aşteptări, pe care credeam că le am doar eu...în adâncul sufletului. M'au înduioşat şi m'au amuzat copios vorbele ei, simple, normale, de femeie de succes, femeie care îşi doreşte ca oricare alta, un bărbat care să o iubească. Iată într'unul din capitole *Cum iubesc bărbaţii?* nişte rânduri extraordinar de banale: " M'aş uita stăruitor doar spre o femeie care nu m'a zărit, preocupată doar să fie ea insăşi. Aş şti că'i frumoasă şi în întunericul unei săli de teatru, pentru că nu râde strident şi nici nu şi'a urcat picioarele pe scaunul din faţă, pentru că nu se sărută cu iubitul ei şi pentru că plânge discret la replici frumoase. (...)
Dacă aş vedea'o pentru a doua oară, aş zâmbi de felul în care'şi dă parul după ureche, şi mi'aş imagina că de acolo, de la gâtul dezgolit, aş începe s'o sărut, când mi'ar da voie...M'aş trezi dimineaţa cu chipul ei în tavan, uitându'se încruntată şi dulce către altul.
Dacă aş întâlni o femeie într'un bar, m'aş gândi nesimţit la ea, pentru felul în care bea şi fumează, nu m'ar inspira decât spre o noapte de sex dement.
Dacă ar fi deja iubita mea, m'ar induioşa felul în care mi'ar spune "bună dimineaţa" cu buzele, mâinile, ochii, şi pielea ei toată. Aş pleca la muncă zâmbind dacă mi'ar face micul dejun şi mi'ar spune că mă iubeşte numai din ochii ei calzi de sub părul ciufulit. Mi'ar fi dor de ea dacă nu m'ar suna întruna şi dacă nu m'ar întreba nimic când aş veni târziu de la muncă. Mi'ar fi greu să mă uit după alte femei când iubita mea stă picior peste picior cu atâta graţie şi când orice rochie simplă pe care o îmbracă trezeşte dorinţa oricărui alt bărbat de a i'o da jos. M'aş topi după ea dacă le'ar zâmbi fostelor mele amoruri şi dacă nu m'ar întreba nimic după aceea. M'as uita în neştire la ritualurile ei, când mi'ar da voie, pentru că aş fi nebun dupa ea când şi'ar pune ciorapii, când şi'ar rimela genele, când ţi'ar peria părul, când ar uda florile sau când ar pregăti masa. I'aş iubi lacrimile doar când ar fi de dor sau de prea multă iubire şi i le'aş stinge cu ale mele. Ar trebui să poarte lenjerii fine chiar şi la bocanci şi să nu mă lase vreodată să o văd cu bigudiuri sau cu castraveţi pe ochi.
Femeia mea va trebui insă să fie perfectă pentru mine, nu în frumuseţe, ci pentru feminitatea ei deplină. Dacă nu mi'ar cere nimic, i'as da tot ce nici eu n'aş fi crezut că sunt în stare. Dacă în sufletul ei ar fi cel mai frumos, n'aş pleca niciodată de acolo. " ( " Nişte răspunsuri" de Mihaela Rădulescu )
Sensibilitatea ei şi ideile pe care ea le aspira în această carte sunt copleşitoare. Bine, în cazul în care doar o persoană de sex feminin cu nivelul emoţional înalt, poate inţelege astfel de cuvinte. Sunt cuvinte ordinare, sunt detalii extrem de uimitoare. Dacă un bărbat, ar observa ce vrem noi,femeile, să observăm, adică cele mai mici detalii, cred că ar fi bărbatul perfect cu micile lui imperfecţiuni.

Charles. Nimic.

2010-02-09T09:46:00.000-08:00

Nu ştiu cum aş face dacă ar fi oricum simplu să aleg...oricum e greu şi de neînţeles. Vorbesc codat. Ştiu. Aşa şi trebuie. NU pot spune uneori lucrurilor pe faţă, pentru că da...normal, risc să fac o greşeală. Poate în adâncul sufletului meu nu voi regreta asta niciodată, doar pentru simplul fapt că nu am avut dreptate pentru ei, las de la mine, înfrunt, tac, privesc, plec, ignor.
De ce egoismul ? De ce nepăsarea? Pentru că...aşa funcţionăm :) trebuie să avem şi asemenea defecte. Trebuie! Eu le am. Să ştii, câteodată e bine, e chiar genial. Să consideri doar tu, în sufletul tău că "mă, dar ăsta merită să mă zbat ? merită să mă chinui, merită să'i spun o vorbă de duh ? Ce, el pentru mine a făcut ceva, a stat cinci minute să'mi explice că ceea ce fac nu e bine, sau să se bucure că am luat decizia corectă ? " - vorbele de duh nu ne costă nimic. Raţiunea şi credinţa dau roade mereu.
Da da da ... ştiu! Un om cinstit şi curat cu sufletul...niciodată n'ar cere ceva în schimb, sau cel puţin să aştepte ceva în schimb...sau să viseze că primeşte ceva în schimb. În urma gesturilor şi lucrurilor măreţe, caritabile, vorbelor liniştitoare, etice...cei mai mulţi oameni riscă să nu se aleagă cu nimic, cel puţin, nu pe măsura aşteptărilor lor, poate doar cu o mare dezamăgire.
Nu ştiu dacă sunt revoltată. Poate sunt. Bine, sunt...dar uneori. Am momente. Mă exprim, incert. Mai bine scriu. Scriu, nu mă cert, nu dau în cap, nu mint.

My little world

2009-12-03T08:53:00.000-08:00

You can take control.

Ne leagă prea multe,n'ai cum să'nţelegi.

Urban and polluted

I'll never understand the loneliness...

:) proud of

This role suits me well :))

Amintiri din copilărie

I haven't resigned. I'm an optimist and a warrior

Why ruins always gather people?

Evident că m'am furişat pe câmpul de floarea soarelui ca să
fac o poză !

He's my God.He chills my soul and releases my feelings.

Oh...tic tac,tic tac,tic tac. The time is runnin'...Carpe diem!

Ordinar,plictis,monotonie,aceeaşi toamnă,aceleaşi gânduri.

No edit.Sad and natural.

Angel's garden..My garden.

Iată statuia preferată a mamei mele... m'am gândit să'i fac o poză
ca amintire.

Jos Pălăria !

2009-11-25T06:18:00.000-08:00

Cică...acceptă regulile existente şi respectă'le pe cele conveniente pentru tine. " Nu călcaţi spaţiu verde " sau " Nu aruncaţi gunoaie pe jos" sunt doar mici chichiţe care contează foarte mult pentru protejarea naturii. O faci pentru tine nu pentru ceilalti , iar dacă tu îi vezi pe toţi făcând asta intenţionat sau din lene ca să nu mai ocolească atât sau coşul de gunoi este mult prea departe,cam la 10 metri de tine, n'aş inţelege de ce ai face şi tu asta. Chiar mă gândesc uneori şi'mi pare rău că " n'ai cu cine" şi că democratia e de râsu' lumii. Politica ajunge deja prea comercializată, ascultată cică de majoritatea oamenilor, interesaţi de bullshit'uri scoase peste noapte, spontane, gândite fără pic de raţiune. În loc să se axeze asupra nevoilor cetăţenilor, ei se luptă pentru supremaţie. Care mai de care mai tampiţi!
E trist.E trist ce se petrece în jurul nostru, în ideea că nu ne putem uni forţele şi ambiţia pentru a păstra şi a duce mai departe o educaţie, o speranţă, o ţară cât mai curată. Nu sunt singura care are pretenţiile astea.
Toţi le avem nu??
Ieri, cineva mi'a spus că in celelalte ţări inclusiv America,oamenii sunt testaţi de mici , pentru a se pregăti în vederea carierei, viitoarei profesii, spre orientarea către pasiuni,aptitudini,competenţe,caracter si vise.
În schimb, aici in România este un dezastru total : toate incompetentele dau nastere unor copii, neasigurându'le o educaţie prosperă, stil de viaţă sănătos, cel puţin mediocru.Însă mortalitatea creşte din ce in ce mai mult
( Uitaţi'vă pe Ştirile de la ora 7 @ProTv) . Mă întreb de ce dracului am ajuns pe ultimele locuri din UE, la capitolul sănătate, dezvoltare economica,locuri de muncă asigurate,după terminarea unei facultăţi, pe care şi pentru aia n'ar trebui să dai şpagă să iei licenţa. Dar să furăm,ucidem,violăm,poluăm,manipulăm,maltratăm,defrisăm,murdărim,construim un miliard de biserici din măruntul pe care un om îl aruncă în cutia de langă casa de marcat, ştim nu?
Bătălia pentru "tron", sincer, mă lasă rece. Mama zice că Băsescu n'ar trebui să câştige alegerile,de fapt niciunul din idioţii care candidează la presedinţie n'ar trebui să câştige. Intreabă'te ce s'ar fii întamplat dacă ieşea Becali (...)
Mă rog...este o mică parte din tot ce am eu de zis cu privire la acest lucru. Sfat: implică'te voluntar la tot felul de acţiuni benefice,umanitare, pentru a ajuta oamenii mai varză ca tine,care chiar au probleme. Să vezi atunci,un copil de la orfelinat mai fericit decât era înainte, când i'ai dat o bomboană...o satisfacţie mai mare ca acest lucru nu ştiu dacă există.Sau poate există...oricum atunci o să te simţi mai util in viaţa asta de câine care cu toţii o avem! (...)

Improbabil intentionat

2009-11-24T09:03:00.000-08:00

Unii îmi spun că ceea ce vreau eu să manifest prin cuvinte ,este neclar si vag. Posibil să nu înţelegi, dar prefer incertitudinea asta să continue pentru ca tu să interpretezi cum ai chef. De bine,de rău...sincer, nu'mi pasă! Ştiu doar că nu trebuie să permit mai mult! Orice chestie pe care o exprim, are conotaţie subiectivă, si intradevăr sunt strecurate mici firmituri ale trăirilor mele din trecut. Ideea e că eu am impresia că nu numai eu simt aceste lucruri. Minim o persoană ar trebui să fie de acord cu mine. Ei bine, contraziceţi'mă! :)

De ce se trag clopotele? ...

2009-11-24T08:11:00.000-08:00

Deci indiferenţa pe care o adopt faţă de aceste persoane detestabile,îmi provoacă uimire. Obişnuiam să fiu înainte destul de emotivă,naivă şi "de treabă" cu toată lumea, dar stai frate că nu'i chiar aşa. Teoretic ar trebui să nu ai încredere deplină nici în prietenul tău cel mai bun, că ştii tu , te lasă baltă cînd ţi'e lumea mai dragă / cînd ţi'e greu şi ai nevoie de ajutor.

Debutantä

2009-11-23T08:04:00.000-08:00

Aloha tuturor! Fiind cam nouă pe aici, mă gandesc, la ce voi abera incepând de acum.Mă rog,înţelegeţi voi.Am citit nenumărate blog' uri şi am înţeles...toată lumea spune ce doreşte/ce simte/diferite întîmplări banale din viaţa de zi cu zi/concepţii/comentarii/reclame.Este ca şi cum am vorbi cu pereţii, dar stai că pereţii ăştia par să ne asculte şi în acelaşi timp,noi ne descărcăm sau whatever,umplem paginile cu bălării.Un blog este ca un jurnal...um, un jurnal făcut public dar scris de persoana anonimă. Ştii sentimentul ăla cînd te'ai săturat de toţi şi de toate şi vrei să evadezi urgent,să mergi undeva de nebun,să te plimbi pe străzi si străduţe şi să'ti lungeşti gîtul privind clădirile vechi şi înalte,să nu cunoşti pe nimeni...şi cel mai tare, să n'ai habar unde naiba ai ajuns,nu'ţi aminteşti să fi văzut blocurile astea sinistre desenate cu grafitti sau,parcări,telegraf,copaci...încerci sa`ţi menţii calmul,ăă...bine ai făcut,căci în buzunar ai un telefon :| Frate telefonul ăsta e util.Recunosc.Dar uneori îmi vine să'l arunc în WC. Aşa pentru 1 oră,să mă detaşeze de lumea cunoscută.A,nu,doar că există minim o posibilitate să'ţi fi venit să dai cu săracul telefon de pămînt.Să fim serioşi!

Am o imaginatie bolnavă. Îmi debitează tot felul de idei tampite şi sunt al naibi de optimistă.Uneori mă mai contrazic cu mine însămi,cu ce zic sau ce fac. Nu înţeleg,alter ego'ul meu e kind of bitchy. Mi se întîmplă mai mereu să'mi apară pe un umăr un îngeraş iar pe celălalt un drăcuşor,din care unul mă provoacă,iar altul îmi zice să stau dracului în banca mea! Avînd în vedere cercul meu vicios de prieteni,concepţiile care îmi zbîrnie prin minte mai mereu,privesc părţile bune şi cele rele,şi le pun în balanţă. Dar uneori chiar ma simt nesigură,simt că nu pot face nimic în privinţa acelui lucru.Tuturor le e frică să facă un pas măret, ca să nu calce strîmb, trebuie să mă gandesc la consecinţe,la viitor, sau, altceva îmi spune să trăiesc clipa, să risc, să rad, să profit de orice detaliu apărut,orice privilegiu. Cu toţii simţim la un moment dat, că am ajuns la un apogeu,la care nu ştim cum să răspundem.Întrebarea este "de ce?" , ei bine,bănuiesc nesiguranţa si incertitudinea pentru a lua o decizie,cu urmări necorespunzătoare,dezamăgitoare,inşelătoare. Nu'mi pasă în general ce cred alţii,sau ce zic alţii despre mine. Mă exprim cum vreau,am ideile mele,limbajul meu,lumea mea,patul meu,oglinda mea si muzica mea ambientală. Totul ajută la crearea spaţiului meu propriu,real şi spiritual.