Iadaici Records

LANSAREA ALBUMULUI "TESTAMENT"

2010-06-17T20:05:00.002+03:00

Sambata 26 Iunie 2010, Club SPACE, ora 22:00. Invitati: PRESTO, S.R.G., OKN, ILLICIT. Warm-Up & After Party: DJ BONE. Primele 40 de persoane vor primi albumul in original inclus in pretul de intrare. Intrare: 10 lei.

Noul album Zeze - "Testament"

2010-03-19T21:50:00.005+02:00

Noul album Zeze e pe teava...Saptmana viitoare apare primul single ce va promova albumul...Vizitati pagina special creata pentru acest material

CLICK AICI

ZEZE & S.R.G. - "Era si timpul" (mixtape)

2009-10-08T19:30:00.006+03:00

DOWNLOAD AICI:

DOWNLOAD

Playlist
ZEZE & S.R.G. - ERA SI TIMPUL (Mixtape 2009)

01. Intro
02. S.R.G. & ZEZE - Baietii
03. Pe afara (skit)
04. ZEZE - Toata ziua high
05. ZEZE & S.R.G. - Ura din ochii mei
06. S.R.G. & ZEZE - Iti amintesti?
07. ZEZE feat. DJ BONE - Colabo
08. S.R.G. - Sa fac bani
09. ZEZE & S.R.G. - O sa-mi simti lipsa
10. S.R.G. - Anu' 2009
11. Outro

Bonus tracks:

12. ZEZE & S.R.G. - Pierduti (Remix)
13. ZEZE & S.R.G. - Baiat integru
14. S.R.G. & ZEZE - De unde venim...

Fisierul contine cele 14 track-uri + artwork-ul ce contine 12 fisiere

SUMEREEL 2009 by Andrei Dan Staruiala

2009-08-24T20:03:00.002+03:00

SUMMEREEL 2009 from Andrei Staruiala on Vimeo.

SUMEREEL 2009

by Andrei Dan Staruiala
www.andreistaruiala.ro

Z Files: Tu ce o sa faci?...

2009-04-06T16:40:00.001+03:00

Fără nici un fel de ezitare sau vreun regret asupra celor ce le voi relata, chiar dacă nu are legatură cu multe din subiectele de pe acest site, voi încerca să deschid ochii închişi, să aprind flăcări stinse sau curajul înfrânat al multora şi, de ce nu, să ucid ignoranţa atât de răufăcătoare din ziua de azi.
Pentru început fac o mică amintire a istoriei prin strigătul meu "Transilvania este a noastră"!!! Este a noastră de la Scorilo şi Decebal. A fost a noastră în timpurile voievozilor, a fost a noastră când Mihai Viteazul a unit cele trei ţări româneşti sub numele de România în 1600. A fost a noastră tot timpul. Cu excepţia unei mici perioade când imperiul austro-ungar a stăpânit şi jefuit ţinutul nostru. Iar în anii '40 partea de nord a fost luată cu japca de horthyşti, fiind recucerită mai apoi de poporul nostru. A fost a noastră şi ESTE a noastră.
Nu cred că o perioadă mică în care imperiul austro-ungar a fost stăpân pe acest teritoriu, pe care a curs sânge de dac şi mai apoi de român, este un motiv ca aceşti unguri să creadă câtuşi de puţin că au vreun drept asupra pământului nostru. Este al nostru. Şi o voi repeta şi în momentul în care voi muri aparandu-l (dacă se va ajunge până acolo). Şi da, nu este deloc o exagerare, nu este deloc o fabulă, nu este deloc o vorbă aruncată în vânt. Este adevărul şi patriotismul care încă musteşte în mine.
Acesti unguri, preşedinţi de consilii judeţene şi primari în Harghita şi Covasna, fac deplasări în Budapesta, capitala Ungariei, pentru a pune la cale un plan cu ajutorul căruia să obţină cât mai urgent autonomia teritorială. Fac toate acestea precizând că reprezintă Ţinutul Seccuiesc (nu România), arborează drapelul secuiesc adică al Ungariei (nu al României) şi toate ascestea pe banii noştri, a românilor.
Ţara noastră are nevoie, poate mai mult ca niciodată, de o solidaritate în rândul românilor, de o trezire la realitate, de spiritul românesc de a-şi apăra pământul. Toţi suferim, toţi suntem furaţi, toţi suntem ignoraţi când cerem ajutor de la stat, toţi suntem sătui...Toti ne plângem zi de zi, dar nu facem ÎNCĂ nimic.
Mulţi se vor întreba dacă EU am făcut ceva sau fac ceva. Le răspund de acum: simplul fapt că am scris cele de mai sus este un pas facut de MINE. Tu ce vei face?
Întrebarea mea este: dacă aceste lucruri se vor precipita şi se va ajunge chiar la luarea pe faţă a ţinutului nostru din inima Romaniei de către aceşti impostori, TU CE VEI FACE?

Eu ştiu ce voi face...Voi muri pentru el dacă este nevoie.

Băiatu' vostru,
Zeze

P.S.: „Deşteaptă-te române...!”

Cateva date despre actiunile acestor unguri au fost preluate din ziarul Romania Mare de vineri 3 Aprilie 2009.

“O tigara aprinsa” @ Festivalul International de Scurt si Mediu Metraj NexT

2009-04-01T00:45:00.001+03:00

Din 1 pana in 5 aprilie Fundatia Culturala NexT m-a invitat in Bucuresti la Festivalul International de Scurt si Mediu Metraj NexT, editia III. Eu voi ajunge in 2, pierd o zi, asta e … cateodata nu poti avea parte de toata portia. Ma simt onorat sa fiu acolo. Motivul invitatiei? Scurtmetrajul “O tigara aprinsa” este in programul “Festival Friends” o sectiune panoramica. In sectiunea astea recunosc cateva proiectii de la Filmul de Piatra, dar restul sunt un nou absolut. Sunt entuziasmat!

sursa: andreistaruiala.ro

Carrion: Cred...

2009-03-20T01:19:00.002+02:00

Cred că omul e cel mai mare inamic al său când se îngroapă în subiectivitatea momentului şi uită că mai există o lume dincolo de graniţele propriei simţiri şi zile mult mai bune care urmează celei de azi. Cred că am evoluat din golul care mă umplea în ceva care simte, are voinţă şi aspiraţii. Cred că nu există om mai prost decât deşteptul speriat.
Cred că omul poate să-şi creeze propria realitate şi să-şi reconfigureze viaţa după propriul plac. Cred că timpul ca şi concept ne apasă cel mai greu şi în acelaşi timp ne urgentează şi ne împinge spre acţiune. Cred că un om liber poate fi mai periculos decât un om înarmat. Cred că poţi schimba o stare de spirit cu una mai bună dacă ai puterea să te concentrezi asupra lucrurilor care îţi aduc bucurii. Cred că mulţumirea de sine şi împacarea poate fi mai sublimă decât oricare alt sentiment. Cred că iubirea e un drog care ne face dependenţi şi pe cât de sus ne ridică pe atât de puternic ne izbeşte de pământ... Totuşi e un drog atât de necesar. Cred că un zambet poate fi mai trist decât o mie de lacrimi şi cred că două vorbe fac mai mult decât patru palme. Cred că în majoritatea cazurilor când vine vorba de relaţiile între oameni niciodată nu e prea târziu. Cred că un cuvânt dat azi trebuie să fie literă de lege şi peste ani de zile. Cred că forţa din interiorul meu este mai mare şi mai ascuţită decât orice ar putea viaţa să îmi arunce în cale. Cred că voinţa poate muta munţi. Cred că viaţa e mult prea scurtă ca să ţi-o iroseşti cu lucruri care nu îţi aduc bucurii. Cred că trebuie să ne oprim din când în când şi să mulţumim pentru lucrurile mărunte care le avem şi pentru toate realizările de până acum. Cred că am evoluat şi cred că sunt bine... De fapt... Sunt sigur.

"O Tigara Aprinsa" - Un Film de Andrei Dan Staruiala

2009-03-12T20:45:00.001+02:00

O tigara aprinsa / Burning cigar (2008) from Andrei-Dan Staruiala on Vimeo

.

Credits:
Andrei-Dan Staruiala - writter, director, image, sound & editing
Raluca Oros - based on an idea by
Lect. Univ. Gheorge Sfaiter - scientific consultant
Victor Staruiala - camera assistent & technic
Victor Staruiala, Raluca Oros, Marin Timis - grip
Victor Staruiala, Raluca Oros - set photographer
Presto - music

Cast:
Marin Timis -leading role
Raluca Oros - supporting role
Presto - telephone voice

Synopsis:
A man is constantly in search of the mistakes that can get him caught, after running over a woman.

DJ Tweety Mixtape "Carusel" - Download

2009-02-28T16:30:00.004+02:00

De astazi aveti la download noul mixtape DJ Tweety - Carusel / Mixtape v0.1. Asa cum s-a spus si in teaser-ul pus pe internet (site-uri, forum-uri) acum doua saptamani, acest "amestec" beneficiaza de aportul unor artisti deja consacrati in miscarea underground de la noi si de peste hotare. Auditie placuta!

Download DJ Tweety Mixtape "Carusel"

Tracklist:

01. Intro (cu FreakaDaDisk)
02. Mahtie Bush - A little time (feat. Chino XL & The Alumni)
03. Mahtie Bush - Shout-out / skit
04. Cedry2k - Lirici pentru critici (agresiv remix) (cu Pacha Man)
05. Marco Polo - Shout-out / Marquee (feat. O.C.)
06. M-dot - shout-out / Gotta be (feat. Krumbsnatcha)
07. Reks - Shout-out / Cloud 9
08. DJ K.O. - Best to do it (Marco Polo remix) (feat. Royce Da 5'9'', Emilio Rojas & Skyzoo)
09. Vlad Dobrescu - Shout-out
10. Nine - Shout-out / Yes
11. Radiohead - Just (feat. Mark Ronson, The Blu Jemz & Blaq Poet)
12. Junky - Freestyle
13. R.O.M.E. - Shout-out / Fly rap
14. Benjamin Heights - No love
15. Rasco - Shout-out / Gunz still hot (remix) (feat. Reks & Ed O.G.) / Graveyard shiftin' (feat. Cali Agents, Roc Marciano & DJ Babu)
16. Block MC Cloud - Shout-out / I told you so (feat. Vinnie Paz)
17. Brooklyn Academy - Leaves in autumn
18. King Magnetic - The truth (feat. Reef The Lost Cauze)
19. Cesar Comanche - Shout-out / Hands high
20. ADN - Marea evadare
21. ADN - Azi noapte
22. Black Milk - The matrix (feat. Pharoahe Monch, Sean Price & DJ Premier)
23. Dohboi Of Global Notes - Shout-out / Global notes
24. Lucky Luciano of Randam Luck - Shout-out / 40 bars of death
25. Prince Imperial of The Empire - Shout-out / The empire - Worst critic
26. The Alumni - Self titled
27. Sen Dog - What u wanna do
28. Shylow The Magnificent - Bringin' it (feat. 9th Uno)
29. P. Stew of Uzual Suspectz - Shout-out / Juz won't lose (feat. King Magnetic)
30. Ad Litteram - Rictus (feat. Sonny Flame)
31. Rap Janitors - Nos gustan todas (feat. Lewstherin)
32. Milano - Shout-out / How u
33. O.S.M. - Streets (from Russia to Jersey) (feat. Dohboi of Global Notes)
34. Burn Babylon Crew - Vrei sa ai (devil)
35. Sthelu' (R.A.S.A.) - Romanu-i bun la toate
36. Presto & Zeze - Eroi
37. Re-surch - Secret agent
38. DJ Waxwork of Snowgoons - Shout-out / The hatred (feat. Singapore Kane, Lord Lhus & Slaine)

Dl. Cosma: Sunt sătul de rapperi ca de sărăcie

2009-02-24T23:16:00.003+02:00

Am dat o tură pe net zilele astea (forum-uri, blog-uri, una alta…) să văd ce se mai aude de hip hop, de mişcarea lui, de artişti, ce e nou, cum percep alţii genul ăsta de muzică şi vreau să vă spun cu regret că am rămas dezgustat de ce am văzut. Am citit comentarii, păreri şi critici absurde la adresa multora care fac hip hop şi vă spun sincer că nu pot să-mi dau seama ce se petrece…

În primul rând sunt fanii underground care sunt mereu cu nasul pe sus şi cred că gunoiul ăla pe care ei îl ascultă e artă şi e cel mai bun. Nu sunt absurd, ştiu ce înseamnă muzică bună, dar cacealmaua aia de sunete amestecate care nu au nici o noimă nu are pic de valoare. Majoritatea dintre ei sunt nişte puşti frustraţi care habar nu au ce înseamnă muzică (pt. că şi hip hop-ul e muzică la urma urmei), vorbesc mereu de TEHNICĂ şi de LIRICĂ de parcă ar avea vreo importanţă. Îi detestă şi îi înjură pe cei care fac muzică cu mesaj, pe înţelesul tuturor, muzică bună, dar îi admiră pe cei care fac muzică pe care nimeni n-o înţelege. Îi detestă pe cei care se zbat să-şi facă un album sau un clip, dar îi admiră pe cei care fac o piesa nasoală, înregistrată pe mic-ul de la căşti şi nu a auzit nimeni de ea (…cum să nu!? doar e unda’ground!!). Îi detestă pe cei care vorbesc despre femei în piesele lor, dar îi apreciază pe cei ca ei, care stau în faţa calculatorului, virgini şi plini de coşuri! Îmi provoacă silă… Sunt artişti de hip hop în România care lucrează cu adevarat la albumele lor, cu instrumentişti, cu ingineri de sunet, cu D.J…, dar nu, ei apreciază mai mult o piesă făcută în fruity loops în 15 minute, cu sunete ciudate…, dar din nou… E UNDA’GROUND!!!

În al doilea rând, sunt cei care n-au nici o treabă cu hip hop-ul, nu ştiu cu ce se manancă, nu ascultă decât cele mai cunoscute piese, dar în schimb critică tot ce le iese în cale. Am citit niste comentarii atât de absurde încât mă gândeam: “oamenii ăştia chiar nu au o viaţă?”
Dacă nu ştii despre ce e vorba mai bine abţine-te!

În al treilea rând (dar nu în ultimul) sunt cei care ascultă hip hop, dar asta e tot ce fac! Nu au reuşit să facă nimic şi nu fac nimic decât să stea în faţa calculatorului, să intre pe forum-uri şi să scrie cât de naşpa e cutare sau cutare… Şi eu am păreri despre mulţi, dar nu mi le expun pt că ştiu ce înseamnă să te zbaţi cu adevarat să faci hip hop, să-ţi faci un studio, să lucrezi în studio, să-ţi faci un album, să-ţi faci un label (unul adevărat, nu doar în imaginaţie), să-ţi faci un clip, să organizezi un concert şi multe multe altele… Aşa că vă rog “Shut da Fuck up!”

De-alungul anilor am rămas “fidel” hip hop-ului, având ocazia să o iau pe alte cai. Tot timpul am încercat să fac hip hop-ul ăla pur, fără comercialisme şi clisee, iar acum îmi dau seama că nu am pt cine… Nimeni nu te susţine! La câtă ură şi absurditate există pe forum-uri şi pe blog-uri nu ştiu de ce ar mai face cineva hip hop!
Am crescut cu hip hop-ul, a fost prima mea dragoste, a fost modul meu de viaţă, dar simt că e timpul să o iau pe un alt drum… Îmi pare rău…

PRESTO

DJ Tweety - Mixtape "CARUSEL" Teaser

2009-02-12T12:19:00.003+02:00

Pe 28 februarie (a.c.), DJ Tweety lansează Carusel / Mixtape v 0.1, exclusiv la download pe www.hiphopkulture.ro. Materialul are un line-up impresionant din punct de vedere al apariţiilor, majoritatea având o notă exclusivistă. Printre artiştii care şi-au adus aportul la crearea acestui mixtape se numără: Vlad Dobrescu, Junky, Rasco, Cedry2k, Cesar Comanche, Presto & Zeze, Chino XL, Block MC Cloud (AOTP), Sthelu (R.A.S.A.), Brooklyn Academy, Reks, M-Dot, Ad Litteram, Burn Babylon Crew, FreakaDaDisk, Sen Dog, ADN ş.a. Pentru cei sceptici, menţionăm că line-up-ul internaţional al acestui mixtape este rezultatul a luni întregi de discuţii şi negocieri cu artiştii de peste hotare via e-mail, telefoane, etc. (mărturie stau majoritatea pieselor şi shout-urile exclusive aflate pe acest mixtape).

Filmul "O Ţigară Aprinsă" - DOUĂ Premii!!!

2009-02-10T15:41:00.005+02:00

La Filmul de Piatră accentul s-a pus exclusiv pe scurt-metrajele româneşti şi orice creaţie interesantă, cu o durată între un minut şi o jumătate de oră, avea şanse să fie selectată în competiţie. Talent şi spirit autodidact Andrei Dan Staruială este absolvent al Facultăţii de Arte şi Design Timişoara şi a debutat la Filmul de Piatră cu „O ţigară aprinsă“.

Deşi nu a studiat regia la UNATC sau la alte facultăţi cu un profil similar, „O ţigară aprinsă“ nu are stângăcii sau abordări nepotrivite. Dimpotrivă, se simte un ochi agil şi perfecţionist în felul în care este compusă fiecare scenă. Talentul şi viziunea sa regizorală transformă povestea unui accident de maşină stupid într-un studiu subtil al felului în care vina şi frica schimbă comportamentul uman. „O ţigară aprinsă“ este un film bine închegat, realizat într-o manieră profesionistă şi matură, surprinzatoare pentru un regizor aflat la început de drum. Camera este poziţionată în unghiuri ce surprind şi care se completeaza perfect, iar Marin "Zeze " Timiş, deşi nu este actor, intră perfect în pielea personajului principal. Din punct de vedere valoric, „O ţigară aprinsă“ se distanţeaza clar de restul „plutonului“, aşa că nu întâmplător a fost recompensat la Filmul de Piatra cu două premii – pentru montaj şi cel mai bun film de ficţiune. Andrei Dan Staruială se întoarce la Timişoara cu un voucher de 1000 de euro oferit de Hotnews pentru o călătorie la un festival de film în Europa şi 300 de euro acordaţi de CNC pentru montaj.

Sursa: http://revistacultura.ro/articol.php?rezultat=3649

Alte surse:
http://filmuldepiatra.ro/premii.htm

22 de ani de istorie...

2009-01-08T16:23:00.014+02:00

....Au trecut 22 de ani de cand a iesit pe piata cel mai popular sampler din toate timpurile si anume AKAI MPC 60. Acesta a facut istorie in lumea hip hop-ului punand bazele sampling-ului folosit si astazi in 90% dintre productii.

Neavand cunostiinte solide in muzica, majoritatea negrilor luau piese vechi (mai ales James Brown..), le introduceau de pe platan in sampler, iar acesta le taia bucatele. Cu aceste "bucatele" se jucau, le intorceau sau luau exact bucata pe care o vroiau si faceau o piesa nou-nouta, diferita de original (sau originalul pus pe alt beat!). In acest sampler se lucra toata piesa (de la linii melodice, la basi, la tobe...etc), iar cand era gata structurata, se introducea in mixer pt. a scoate produsul final.
Bineinteles ca sunt mult mai multe chichitze..., eu v-am spus-o pe scurt!!
Mai tarziu, prin 1997, a aparut AKAI MPC 2000, care, dupa parerea mea, e cel mai folosit dintre toate.
Pt mai multe modele, vizitati: http://www.loopers-delight.com/tools/akai/MPC2000/MPC2000.htm
Pt cei interesati o sa va mai prezint una alta "d-ale studioului"...
...pana atunci...MULTA BAFTA!!!

PRESTO

"O Ţigară Aprinsă" un film de Andrei Dan Stăruială

2009-01-04T22:24:00.007+02:00

Vă anunţăm cu plăcere ca filmul O Ţigară Aprinsă, un film de Andrei Dan Stăruială, cu Marin "Zeze" Timiş şi Raluca Oros, a fost selectat în competiţia festivalului FILMUL DE PIATRĂ, care va avea loc între 7 şi 11 Ianuarie, la Piatra Neamţ.

Festivalul oferă următoarele premii:
-cel mai bun film documentar;
-cel mai bun film experimental sau de animaţie;
-cel mai bun film de ficţiune;
-cea mai buna imagine;
-cel mai bun montaj;
-cel mai bun sunet;
-cea mai buna poveste;
-cea mai buna regie;

"O Ţigară Aprinsă"
un film de Andrei Dan Stăruială
cu Marin "Zeze" Timiş şi Raluca Oros
scenariu, regie, imagine, sunet şi montaj Andrei Dan Stăruială
muzică Presto
după o idee de Raluca Oros
coordonator ştiinţific Lector Universitar Gheorghe Şfaiţer
asistent şi tehnician cameră Victor Stăruială

Pentru mai multe informaţii despre Andrei Stăruială accesaţi
www.andreistaruiala.ro

Z Files: Avem nevoie...

2008-12-12T10:50:00.007+02:00

Mulţi dintre voi aţi văzut "Zeitgeist", mulţi aţi văzut o grămadă de documentare în care religia este atacată şi pusă la îndoială, mulţi dintre voi v-aţi întrebat măcar o dată "oare chiar există Dumnezeu?". În Biblie scrie clar "crede şi nu cerceta" (sau de unde credeai că vine vorba asta?), dar mulţi nu au luat în seamă asta şi au cercetat... Mulţi şi-au schimbat religia, mulţi au renunţat la religie, mulţi au continuat cu încăpăţânare să creadă... Sunt foarte multe "dovezi", coincidenţe sau contraziceri referitoare la religie, şi totuşi...

Să o luăm altfel. Să presupunem că nu există Dumnezeu, să presupunem că creştinismul este o minciună, aşa cum mulţi sceptici susţin. Dacă Creştinismul este o minciună atunci şi Islamismul şi Iudeismul sunt o minciună (aceste religii având în comun mai multe lucruri decât crezi, sunt aproape identice), Buddhismul este de asemenea o minciună, această religie pornind de la un om, un muritor, un om de rând (vorba vine, Budhha provenea dintr-o casta superioara...în India, că de acolo vine acest om cu religia după el, populaţia este împărţită în diferite caste, de la cei mai inferiori până la cei de rang înalt, discriminarea dintre ei fiind brutală în toată puterea cuvântului), Hinduismul ar trebui eliminat şi el deoarece este o religie fantazistă, bazată pe oameni cu puteri supranaturale, zei, idoli etc. Aşadar nu ne prea ramâne nici o altă religie care ar putea să fie "împrumutată" de restul lumii... Nu vorbim de davidism, confucianism, iudeism, taoism sau alte religii, care de altfel au prea puţini "crezători"...

Fără nici o religie care să fie îmbrăţişată de către oameni ce s-ar intampla? Eu văd astfel lucrurile: ANARHIA (deoarece asta s-ar întâmpla) nu este o soluţie. Nu este o soluţie să mergem pe stradă liniştiţi şi să trecem pe lângă un grup de oameni care tocmai sparg un magazin, îl omoară pe vânzător, alţii care iau la bătaie o bătrână pentru poşetă, alţi doi care se tăvălesc pe jos fiindcă nu şi-au cedat prioritate în trafic, să trecem pe lângă o tânără de 14 ani care tocmai îi oferă unui moşneag un sex oral în plină stradă, gunoaie peste tot, zgomot, împuşcături, strigăte, plânsete, străzi groteşti, fum, foc, mirosuri pe care nu le poţi suporta şi etc. etc. etc

Cam aşa văd eu lumea asta fără religie. Desigur se întâmplă şi acum toate măgăriile şi crimele, genocide, hoţii sau alte lucruri rele, dar în Anarhie ar fi totul multiplicat cu 100. Adevăr sau minciună, pur şi simplu nu mă interesează. Şi ştii de ce? Fiindcă lumea are nevoie de CEVA sau CINEVA de care să fie condusă. Noi oamenii, de când suntem născuţi, ne naştem cu dorinţa asta (pe care mulţi dintre noi nu o recunoaştem) să fim conduşi de cineva mai puternic, să ne simţim protejaţi de ceva măreţ, atotputernic. Mulţi dintre voi veţi spune că vorbesc prostii, mulţi dintre voi vă gândiţi chiar acum "eu nu mă las condus de nimeni...eu sunt propriul meu stăpân", DAR...

- În tranşee nu există atei
- În ultima clipă a vieţii, când omul îşi întalneşte moartea, oricât de ateu ar fi, ultimele lui cuvinte sau gânduri sunt "Oh Doamne..."
- În clipele grele pe care viaţa asta de căcat ni le oferă, toţi ştim să cerem ajutorul "celui de sus", în gând sau vorbit, dar în restul timpului, când ne merge bine, ne batem cu pumnul în piept cât de deştepţi suntem noi şi că de fapt am desluşit misterele religiei şi etc. etc. etc.
- Când avem nevoie de fapte bune din partea cuiva, judecăm şi acuzăm, că persoanele respective şi-au pierdut credinţa, nu au suflet bun.

Sincer, nici eu nu sunt de acord cu foarte multe lucruri legate de religia mea în special, şi legate de altele de asemena... Vreţi exemple?

- Pupatul icoanelor în biserică
- Rugatul în faţa icoanelor
- Modul în care preoţii îţi impun să mergi la o anumită biserică în defavoarea alteia (banii ăştia...)
- Modul în care preoţii ţin respectivele liturghii, slujbe etc. (majoritatea sunt plictisiţi, abia îi înţelegi ce vorbesc, grăbiţi, la spovedanie nu prea îi interesează problemele tale sufleteşti şi sfaturile date de ei sunt mecanice, reci, lipsite de vreo urmă de sinceritate)
- Războiul sfânt al musulmanilor, Jihadul (totuşi contra cui se ţine? Contra păcătoşilor? Contra celor ce sunt împotriva religiei lor? Nu prea înţeleg, fiindcă până acuma pe EI îi văd mai agitaţi, pe ei îi văd cu atentatele, omorând oameni nevinovaţi, şi majoritatea fiind tot de-ai lor, din religia lor, pe ei îi văd că se agită referitor la creştini - în special americani, dar aici e politică frate... Nu văd un budhhist să se arunce în aer într-o piaţă, sau un creştin să intre cu un avion într-o clădire, sau un hinduism să renunţe la poftele lui sexuale şi meditaţiei lui şi să meargă cu un AK-47 în munţi şi să tragă după cactuşi)
- Nu sunt de acord nici cu Hinduismul (ce rezolv că mă rog la nişte statui ce reprezintă diferite personaje ca un elefant albastru, femeie cu 4 mâini sau alţi idoli pe care îi au ei!?...Toţi ăştia fiind oameni ca noi, simpli, şi din antichitate li s-au exagerat înfăţişarea, atribuţiunile şi efectul lor asupra lumii )
- Ar mai fi o grămadă de lucruri dar n-are rost să le înşir pe toate...

În fine, adevăr sau minciună, chiar nu contează câtuşi de puţin... Fără religie, fără reguli, ar fi un haos total, avem nevoie de aceste reguli, avem nevoie să fim îndrumaţi, avem nevoie să fim ghidaţi... Suntem nişte fiinţe superioare, foarte dezvoltate din punct de vedere mental, suntem în stare de lucruri minunate şi fantastice, DAR, suntem totuşi mici, suntem încă "necopţi", suntem încă în nevoia de a fi îndrumaţi de CINEVA sau CEVA...

Fie că e Dumnezeu, Buddha, Allah, Krishna, Shiva, Confucius sau alt zeu sau mentor sau profet sau idol, avem nevoie de unul din ei sau de toţi...

Contraziceţi-mă sau daţi-mi dreptate, vă provoc!

În concluzie, avem nevoie de Cel de sus, avem nevoie să credem că este cineva acolo sus care ne veghează, avem nevoie...

Băiatu' tău Zeze,

P.S.: God is close to those with a defeated heart and a broken soul...

Z Files: Ce vremuri...Partea III - Final

2008-12-02T17:04:00.003+02:00

Aceasta este o scrisoare nostalgică, adresată celor care fac parte din generaţia NOASTRĂ, GENERAŢIA X.

Născuţi la începutul anilor 80,vedem acum în anul 2008 cum casa parinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o ei, şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase,dar ne pricepem la istorie şi la politică mai mult decât cred bătrânii,care bombăne în spatele nostru că „noi nu ştim nimic". Suntem ultima generaţie care a jucat „Mâţa ascunsa”, „Ţară ţară vrem ostaşi”, „Prinsa”, „Sticluţa cu otravă”, „Pac Pac”, „Hoţii şi vardiştii”, „Telefonul fără fir”, ultimii are au strigat „Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember that?) şi primii care am văzut desene animate color. Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gaşcă.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere şi am fost ultimii Şoimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic. Spuneam mişto şi fain în loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas şi cine zice că nu s-a uitat, ori minte ori nu avea încă televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni şi nemţi (Tom&Jerry , Testoasele Ninja , Police Academy, Donald Duck etc.) şi ne era ciudă că nu avem şi noi subtitrare să înţelegem ce naiba vorbesc. Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum. Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate vara în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.
Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Vanilla Ice şi MC Hammer şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Abba şi de Queen, cât şi de noile nume gen 50 Cent şi Britney Spears. Pe ei dacă îi întrebi, muzica a început cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, oricum! Nu ne dădeam bip-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris.
Abia aşteptam la chefuri să jucăm, sau „Flori, fete sau băieţi”, sau „Sticla”, sau „Ţări Oraşe”, sau orice ne dădea un pretext să pupăm !pe gura! pe cine iubeam. Noi suntem cei care încă au mai cerut (sau li s`a cerut) „prietenia", care încă roşeam la cuvântul „SEX", noi luam pungi să le umplem cu apă şi le aruncam în cap la colegi, am completat sute de oracole, sperând ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine îţi place?" că ne place de el/ea. Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeală pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfacut de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am băut doar apă îmbuteliată, ne-am tăvălit şi bălăcit prin toate bălţile şi nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncăm.
Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunile „Feriţi-vă de măgăruş” sau „Robingo”. Suntem o generaţie de învingători, de visători, de first-timers...

Dacă eşti de-al nostru... „Felicitări!"

de Sarac Adrian

P.S.: This is the last time you read about this shit... In the future make your destiny and make us read about YOU!!!

Baiatu' Tau Zeze

Carrion: Ieri...

2008-11-26T02:59:00.002+02:00

Ieri aveam experienţa atâtor dezamăgiri, elanuri măreţe ale spiritului, căderi violente, depresii, şi situaţii disperate arse în sufletul meu obosit. Şi le duceam în spate, pe toate, asemenea unui rucsac îndesat până la refuz pe parcursul anilor. Trăirile mele erau influenţate la fiecare pas, direct de acest „bagaj”. Toate frustrările, nervii, ura, şi nemulţumirile adunate, transformându-se întotdeauna în depresie, tristeţe şi durere la finalul fiecărei zi.

Stăteam în pat seară de seară cu o ţigară în mână şi trageam o linie imaginară făcând un total al lucrurilor pe care le-am câştigat şi a celor pe care le-am pierdut pe durata zilei respective, şi întotdeauna eram în pierdere. Îngropam în fiecare zi câte-o părticică din sufletul meu, în oraşul ăsta şi în cimitirul din mintea mea, până când la un moment dat nu a mai rămas nimic decât pietre funerare şi lespezile mâncate de vreme ale unor sentimente date de mult uitării. Tot ce însemnam eu era Uitare. Tot ceea ce compunea fiinţa mea era Uitare. Asemenea unei găuri negre umane, înghiţeam tristeţe, furie, disperare, amărăciune, şi emanam licariri de lumină neagra, reflectata în oglinda aproape opacă a vieţii mele. Ajunsesem la 23 de ani să nu mai cunosc mulţumirea de sine şi nici o oarecare măsură infimă de pace sufletească. Eram un tânăr îmbătrânit, blazat, cinic, ursuz şi obosit, închis în cochilia pe care eu însumi mi-am creat-o, apartamentul închizându-mi la rândul său cochilia.
Am rămas cu privirea aţintită în gol, cu ţigara în mâna dreaptă, cu gânduri haotice înecându-mi respiraţia. Am tuşit zgomotos de câteva ori şi am stins ţigara iritat, alături de trupurile semenilor săi din scrumieră. Afară vântul începu să mugească asemenea unui animal rănit ce stătea să moară. Apartamentul îmi părea şi mai desolat decât înainte. Am aruncat o privire în jurul meu şi am ajuns bont la concluzia că locul trebuia curăţat, şi asta cât mai repede cu putinţă. Dar mi-am promis că o voi face după ce îmi terminam treburile prin oraş. Dădusem volumul boxelor mai tare şi pusesem The Crystal Method – Weapons Of Mass Distortion pe loop.

Într-o altă zi de ieri am stat de vorba cu o prietenă... mi-a spus nişte lucruri ciudate.
- Îmi place zăpada de afară, mi-a spus.
- Mie nu.
- De ce ?
- Mă oboseşte, îmi crează o stare de iritare şi mă uda până la piele.
- Hmm… Ştii, de când eram mică îmi doream să fiu un fulg, şi să privesc lumea din înaltul cerului. Apoi să mă desprind de pe norul meu pufos şi să plonjez, îmbrăţişând vântul. Toate detaliile să-mi devină clare pe măsură ce mă apropii de pământ, şi aşa - purtată de vânt - să plutesc, să observ totul şi să înţeleg totul din jurul meu. Să mă aşez pe acul unui brad şi să supraveghez împrejurimile alături de ceilalţi fulgi, îmi spuse şi mai trase un fum din ţigară.
- Crezi că fulgii ne observă pe noi, oamenii? am întrebat-o în timp ce-mi striveam ţigara în scrumieră.
- Sunt convinsă. Şi ştiu mai multe decât oamenii.
- Vrei să spui că zăpada ne este superioară?
- Da, şi mult mai plăcută. Nu rămâne mai mult decât este necesar, şi se topeşte liniştită, părăsind lumea aceasta fără nici un regret. Ne priveşte de sus, plonjează, ne analizează, ne înţelege, se aşează pe acele brazilor şi pleacă, simplu, fără nici o lacrimă, spuse în timp ce-şi strivea ea ţigara şi expira ultimul fum.
- Cred că înteleg ce vrei să spui, i-am răspuns un pic încurcat.
- Chiar eşti ciudat, îmi zâmbise.
- Şi tu, am spus întorcându-i replica.

Ieri e şi azi... ieri a fost şi ieri, ieri va fi şi mâine... până când ieri nu va mai fi.

Carrion
http://smallmeasureofpeace.blogspot.com/

Z Files: Ce vremuri... Partea II

2008-11-23T23:53:00.003+02:00

Au fost foarte multe persoane cărora le-a plăcut în mod deosebit postul "Ce vremuri..." şi mulţi au căzut în melancolie după citirea acestuia, câţiva chiar au suferit depresii, au luat-o pe alcool sau pastile, sau fumuri (în cap sau în piept...), alţii chiar au divorţat, şi-au bătut copii, soţiile, mamele sau au eşuat încercând să-şi bată taţii, m-am hotărât să scriu înca un episod, volum, parte, bucată, spuneţi-i cum vreţi voi, despre vremurile frumoase care au fost şi mulţi dintre noi le-am trăit....

Am să vorbesc despre desene animate....:)

Acum, cu siguranţă, sunt câţiva care râd, dar să fim serioşi şi hai să ne amintim minunatele desene cu care ne umpleam timpul... În special cei născuţi în anii '80 vor ştii despre ce vorbesc...

Vă amintiţi "Familia Flinstone"?...N-aveţi cum să-i uitaţi pe Fred, Wilma, Barney, Betty, Pebbles, Bamm Bamm şi Dino... Ne distram toţi când îl auzeam pe Fred cum striga "Wilma i'm home!!!".... chiar şi acum mai strig din când în când "Mama i'm home!!!" şi în loc de o întâmpinare călduroasă mă aleg cu un "Ţi-ai găsit de lucru???". Strigam toţi copii în gura mare prin curte sau fugind prin casă "Yaba daba doooooo!!!!" şi părinţii noştri ne acompaniau "Ce dracu' ai? Ai dilit??? Calmează-te o dată!!!"

Vă amintiţi de "Popeye"?... Cea mai mare abureală inventată vreodată de părinţi ca să ne facă să mâncăm nenorocitul ăla de spanac "Mănâncă şi o să ajungi ca Popeye!"...Şi noi muşcam momeala... Apoi sătui, îngreţoşaţi de la verdeaţa aia reuşeam totuşi să zburdăm şi să ne suflecăm mânecile bluzei şi să ne încordăm, cică aveam şi noi antebraţele lui...Câţiva dintre noi pariez că şi-au desenat şi o ancoră pe mână (you know who you are...). Ce nu puteam să înteleg eu niciodată: cum naiba de se punea Popeye ăsta în atâtea situaţii critice, omora pe toată lumea cu bătaia, de mii de ori a fost aproape să moară până când în ultima clipă scotea din chiloţi sau de altundeva (încă o enigmă...hmmm) o cutie de spanac şi scăpa, şi toate astea pentru urâtania şi lungana şi slăbănoaga aia de Olive... Îţi dai seama!? Imaginează-ţi că femeia ta se numeşte "Măslina"... şi mai are şi 2 metri înălţime şi un glas piţigăiat că ţi se ridică păru pe tine şi cineva cândva undeva încearcă să ţi-o răpească...Ce ai face? E bine, eu ştiu ce-aş face...Aş striga dupş ăla "Ia-o frăţică şi du-teeeee...."

Vă amintiţi "Ştrumfii"?... Omuleţii ăia mici şi drăgălaşi şi...albaştrii. Pe "Papa Ştrumf" vi-l mai amintiţi şi pe restul tribului, că oricum toţi se numeau Ştrumf?!Unul era leneşul, altul harnicul, şi tot aşa... Cred că prima dată când am urât în viaţa mea pe cineva a fost uitându-mă la "Ştrumfii". Atata puteam să o urăsc pe pisica aia, Azrael, pe lângă că nu era bună de nimic mai era şi cu figuri...De Gargamel îmi era oarecum milă când îl vedeam aşa gâboşit, hainele peticite, dinţii roşi, măcar avea voinţă omu'...

Vă mai amintiţi "Tom&Jerry"? Erau preferatele tututor copiilor, adulţilor, femeilor, mamelor, unchilor, bunicilor şi chiar şi cei plecaţi dintre noi mai aruncau câte o privire pe geamul nostru doar să-l vadă pe Tom cum tot încearcă şi încearcă şi încearcă...şi atât. Prea multe cuvinte nu îmi găsesc să le folosesc despre acest serial animat...Trebuie doar pronunţat numele şi eşti imediat învăluit de un sentiment de bunădispoziţie...

Bineînţeles, ar mai fi o grămadă de desene animate ce merită amintite şi chiar am s-o fac: Looney Tunes (Bugs Bunny, Duffy Duck, Porky Pig, Elmer Fudd, Tweety & Silvester), Scooby Doo, Mickey Mouse, Donald Duck şi multe altele pe care vă las pe voi să le amintiţi aici....

După părerea mea astea au fost şi încă SUNT adevaratele desene animate... Aveau personalitate, dar în primul rând aveau VIAŢĂ.... Nu Naruto, nu astea de acuma făcute parcă în masă şi la viteză, ca şi conservele de vacă... Poate mă înşel, poate sunt alte vremuri şi copiii din ziua de azi chiar simt desenele de-acum cum am făcut-o şi noi la rândul nostru... Dar diferenţa e că eu când eram copil chiar şi bunicului meu îi plăcea să se uite la Tom&Jerry... Nu prea mă vad eu la 60-70 de ani să mă uit la Naruto sau Dexter...

Deci, până data viitoare, "Th-th-th-that's all folks!"

Băiatu' tău,
Zeze

P.S.: "Can't change the past...but can change the future y'all!"

80's Baby: Întoarcerea bloggerului

2008-11-22T19:57:00.003+02:00

În primul rând, trebuie să-mi cer scuze de la cititori şi de la ceilalţi. În special de la cei care aruncă priviri căutând înjurături sau un catch phrase, ştiţi cine sunteţi. Dar în primul rând de la cei care mă urmează cu dedicaţie, de asemenea, vă iubesc pe toţi. Să tot reveniţi. Nu s-au schimbat multe de ultima dată când ne-am vazut, Nana încă tot simte vârsta, mama încă se roagă pentru sufletul meu, căldura deşertului se gaseşte din abundenţă, Barack Obama tot rupe feţe, John McCain e tot în dureri, Dubai-ul e tot calduros, Natalie Portman e tot în topuri şi fata mea e tot neagră.

Încerc să nu mă leg de blogurile de relaţii, stiţi voi genul de pălăvrăgeală fată-baiat, dar e al dracu de greu, pentru că în zilele astea barbaţii nu par să sa fie în stare să facă o relaţie să meargă şi femeile par hotărâte să stea celibatare.
E adevărat că în ultimul timp am fost complet lipsit de inspiraţie, dar, ca să împrumut fraza lui Săcălici, "am găsit perfecţiunea în imperfecţiunea mea"... Aşa că, acestea fiind spuse, m-am întors, deschide-ţi-vă braţele şi bineveniţi-mă, asta e întoarcerea blogger-ului.
----------------------------------------
Semnele de avertisment sunt cam aceleaşi, pentru cupluri, cel puţin. Nu lăsaţi toate căcaturile de show-uri televizate sa vă inducă în eroare. Oprah e o mincinoasă, spuneţi-i că aşa am zis eu. ''i kid i kid i joke i joke'' şi Dr. Phil, Ellen, Tyra, Teo, toate aceste gazde care stau pe canapele şi spun poveşti şi invită ceva cretin să stea lângă ele şi să plângă când toată lumea aplaudă, mă scot din sărite. Întotdeauna pun aceeaşi întrebare tâmpită. “Deci, tu ce crezi că s-a intamplat? Cum te-a facut să te simţi lucrul acela?” De-abia apuc ziua în care unul are să răspundă "ce cred eu că s-a întamplat este că am alunecat, am dat cu capu` şi mi-am pierdut minţile şi mă face să simt cum îmi vine sa-ţi înfig un şut în faţă până când machiajul o să-ţi fie roşu!"

Părinţii mei au divorţat neoficial când aveam 5 luni, tata s-a căsătorit cu a doua nevastă pe când aveam 10 ani. Despărţirea a fost oarecum artificială, aşa că de fiecare dată când dau de vreun idiot care crede că le ştie pe toate, mă întreabă cum m-a afectat relaţia. Sunt bine, şi fuck you! De fiecare dată când aud de o relaţie de lungă durată care s-a dus pe plută, mă ia cu friguri. Cum continui după ce o relaţie de 5 ani cu cineva se duce dracu? O să fi atâta de obişnuit să ai persoana aia lângă tine, mâncând, dormind, vorbind, plimbându-se cu tine şi apoi, dintr-o dată, eşti singur. Mi-aş pierde minţile dacă mi s-ar întampla aşa ceva. Mi-aş pune faţă nouă de pernă, aş pune parfumul ei pe ea, i-aş da numele ei. La cină, aş zice “iubita, haide la masă! Să nu verşi sos pe îmbrăcăminte, ştii că vei fi îmbrăcată cu ea şi în pat”.

Ce conduce la o despărţire într-o relaţie perfectă ? Acuma nu vorbesc de târfa pe care o iubeşti şi care se fute cu toată lumea în afară de tine, te înşală într-atât încât până şi în pat când faceţi sex, îşi imaginează că eşti altcineva şi îi strigă numele cu voce tare! oops... Nu vorbim de tipu ăla care întotdeauna "trebuie să plece" imediat după ce "s-a terminat". Nu vorbesc de cupluri de celebrităţi, agaţări gen hollywood, în care totul e de dragul fotografiilor şi publicitate... de parcă cineva crede că Jay Z o să îmbătrânească lângă Beyonce... hai să fim serioşi... După ce moare toată faza, fiecare îşi vede de drum. Face parte din deal, citeşte contractul.

Vorbesc de dragoste adevarată, în care totul e perfect, şi după care în mod gradual, crăpăturile încep să apară, certurile şi neînţelegerile, liniştea care creşte din ce în ce mai mult, până vă absoarbe în intuneric şi până când într-un final explodează. Ştii că s-a terminat pentru că stai în oraş mai mult ca să nu te întorci acasă, dar nu îţi poţi explica de ce. Sunt toate relaţiile sortite eşecului? Au cumva o durată de viaţă şi variază, asta, de la cuplu la cuplu!? Sau depinde de oamenii în cauză ? Oamenii spun că opusurile se atrag, asta sa fie, oare, secretul unei relaţii îndelungate? Ca un jamaican care are o relaţie cu un contabil (copilul fumează iarbă: Nuu, trebuie să fac balanţa pentru compania asta) sau un banker care are o relaţie cu un ţigan (Ţi-am adus nişte daruri dar nu le mai gasesc. Aaa.. erau pentru mine? Îmi pare rău, dragă, le-am furat deja).

Şi după aceea totul se rezumă la el/ea s-a schimbat - e bulangiu/e o zdreamţă - nu vorbeşte deloc/vorbeşte prea mult - sforăie/asta e somnambulă şi umblă prin casă cu un cuţit în mână. Cu toate ca eşti sigur de asta, nu vrei să-i dai dumul pentru că el/ea este alesul/aleasa, şi ţi-ai putea petrece restul vieţii simţindu-te jalnic dacă te desparţi. În punctul acela din timp continui şi trânteşti uşa şi ieşi afară fără să te uiţi în spate, cu capul greu, cu umerii lăsaţi, căutând un nou început, făcându-ţi planuri şi gândindu-te ce-ai de gând să faci cu libertatea ta, ignorând temporar preţul pe care îl plăteşti (Mâinile tale vor suferi).

Al vostru,
A Saint & A Sinner
http://4thapril.blogspot.com

Carrion: Numa' de-al dracu'!

2008-11-14T12:25:00.004+02:00

Numa de-al dracu m-am pus să scriu la 3 noaptea când ar trebui să dorm. Ar trebui să dorm, ar trebui să mănânc mai mult, ar trebui să mă las de ţigări şi de cafea şi de cola, dar cine să le lase? Aşa că... nu m-am lasat nici de ţigări, nici de cafea sau cola... tot la fel de prost mănânc şi tot la fel de puţin dorm.

Ciudate vremuri... ciudată stare de spirit. Cam tot ce mă înconjoară e ciudat şi distorsionat dar ce pot face? Mă duc în continuare pe drumul meu prăfuit şi plin de gropi şi din când în când mai rânjesc să nu mi se atrofieze muşchii feţei în expresia de incruntat de care tot îşi bate joc un bun prieten de-al meu. Dacă citeşti acu` asta, ştii cine eşti, mersi! Ca fără tine şi înca nişte oameni aş fi bun de împăiat acu`.

Aşa că staţi şi citiţi aceleaşi vechi mizerii pe care le-am debitat pana acu` dar azi încerc să scriu ceva diferit. Sau poate doar mi se pare mie că e diferit şi într-un final va degenera în aceeaşi mizerie care-mi iese din cap de obicei. Ma trezesc dimineaţa cu mintea plină la refuz de toate câte trebuie să le fac în ziua aia şi încerc să mă dezlipesc cu greu din patul cald care-mi şopteşte încă în timpan.

Chiaun de somn trag pe mine haine care-mi pică în mâini şi de obicei le iau invers că doar dacă le-aş lua bine din prima n-ar mai fi dimineaţă. La fel de chiaun de somn mă urc în maşină şi merg la muncă! La muncă, fraţi, nu la întins laba! Lucrez ca minerii că altceva nu-ţi procură bani şi dureri de cap! Da unde vă credeţi? În junglă? Balamuc? Nah... in lagăr! Înainte să intru acolo îmi beau cafeaua şi fumez două ţigări, şi de obicei întarzii două minute sau poate chiar trei. Minute pe care ştiu că le contorizează toţi şi le scriu de parcă ar fi memoriile proprii. Şi le scriu pentru că sunt atât de plictisiţi încât n-au altceva mai bun de facut.

Şi aşa îmi trece ziua pe sub bot. Ajung acasă obosit de toata prostia care mă înconjoară şi mă trântesc în pat, bag nişte mâncare la ghiozdan... şi îmi petrec ziua cu mine însumi... oricum e aceeaşi rutină pe care o cunosc destul de bine. Sometimes I think I can see the future as I go about the same routine. Rutină rotila, mă tot învart pe loc în aceeaşi rutină rotilă... până când? Samanţă de scandal din creieru` meu, cea cu care m-am născut, începe să împingă şi să împungă să-şi ceară drepturile şi oarecum nu pot înghiţi ideea că la asta se rezumă tot.

Sigur, mai sunt şi ieşiri, vacanţe, concedii... dar parcă nici alea nu reuşesc să umple golul pe care-l simt... O foame de drac pentru a simţi ceva, pentru a avea linişte... linişte din partea propriului meu creier. Afurisit organ! Mulţi se descurcă o viaţă întreagă fără să-l prea pună la uzură şi al meu e supraturat! Cu NOS şi Supercharger pe el, că altcumva nu putem în secolul XXI. Secolu` ics ics i punct. Ştiinţa spune că sentimentele funcţionează la fel ca heroina. La cine drac îi mai trebuie heroină când ai sentimente... şi al dracu în momentu` în care începi să te obişnuieşti cu binele, PAAAAC intri în sevraj din te miri ce motiv, şi stai şi tremuri într-un colţ ca un junky distrus, şi transpiri şi prin fund şi prin ochi pentru o doza. Şi doza nu mai vine.

Şi până la urmă LA CE FOLOS?! La ce folos? La ce fo... cred că porcăria asta mi-a devenit un fel de mantra în ultimu` timp... La ce folos? Şi trăiesc cu o finititudine de speriat... să trăieşti cu senzaţia că oricum se termină tot în curând, la ce folos?

Ciudate vremuri... ciudată stare de spirit...

Carrion
http://smallmeasureofpeace.blogspot.com/

Africa - Saracie si Razboi

2008-11-09T11:05:00.003+02:00

In Decembrie 2004 un Tsunami a devastat mai multe tari, zeci de mii de oameni au murit. Toata lumea a suferit in timp ce era martora la aceste dezastre. Mai apoi, zeci de tari s-au unit pentru a da o mana de ajutor celor afectati.

Africa este un teritoriu macinat de razboaie civile, crime de razboi, genocide, boli incurabile, saracie, foamete... Si totusi restul lumii stie prea putine despre ei... Ignoranta fata de aceste popoare este la fel de vizibila, cum a fost vizionat si Tsunami-ul din 2004. Si totusi se stiu prea putine...

Z Files: Ce Vremuri...

2008-11-04T10:41:00.009+02:00

Sunt nişte vremuri haotice. Trecutul a devenit pentru mulţi doar ceva de care se agaţă, pentru simplul fapt că scufundarea în amintiri şi starea de "ce bine era atunci" îi fac să se simtă mai bine şi să spere câtuşi de puţin că într-un moment al vieţii "s-ar putea" să fie la fel. Tot mai mulţi ajung să fie scârbiţi de ceea ce văd în jur, de puştii ăştia înstăriţi, încrezuţi, feminizaţi, îmbrăcaţi în roz, cu freze de te doare capu', fără pic de bărbăţie, de fetele astea care se grăbesc să fie femei încă de pe la 14-15 ani, care fac sex oral la şcoală în baie, sau chiar în clasă, care ştiu mai multe despre sex decât ştiu femeile de 30 ani, care adoră sa fie complimentate pe Hi5 sau pe Mess şi etc. etc. etc.

Mai ţineţi minte când eram copii? Pentru noi nu exista internetul, nu exista messengerul, Hi5-ul, YouTube-ul, nu existau nenorocitele de calculatoare (cel puţin, foarte puţini aveau aşa ceva)? Nu existau toate astea, dar simţeam că trăim, simţeam că suntem copii, simţeam că ne TRĂIM COPILĂRIA. O miuţă (Holla at Cedry2k!!!), o mâţa ascunsa sau v-aţi ascunselea, spune-ţii cum dracu' vreţi voi, un război cu dudele (sau dacă le ziceaţi voi altcumva holla at me buooooy), un lapte gros de ne rupeam şalele, un meci de fotbal în fiecare zi, echipe pe cartiere, sau chiar echipe pe blocuri unde concurenţa şi rivalitataea era mai ceva ca între Steaua şi Dinamo, meciuri de fotbal în care se băgau şi cei mai încălciţi jucători care existau pe pământ dar care se luptau şi îşi dădeau sufletul pe teren doar să nu treacă prin glumele şi caterinca vecinului de la cealaltă scară, şi cate şi mai câte... Fără mess, fără internet, fără haine roz, fără bani....Ţin minte că puştii de 13-14-15 ani nu aveau ce căuta între cei "mari", nici măcar în preajma lor, respectul pentru ei era în sânge încă de când eram născuţi...

Acum fiecare puşti de 12-13 ani deja fumează, deja "e bărbat", deja e băiat băiat, te ia la 'şto sau chiar încearcă să se tragă cu tine de şireturi, iar tu, mai copt la minte, te gândeşti "de-i dau una la ăsta îl pupă măsa rece", dar preferi să nu te cobori la nivelul lui, TOT TU fiind ăla care cică "pierde" şi-l auzi pe acel puşti cu mucii încă proaspeţi la nas lăudându-se la prietenii lui cu şi mai mulţi muci la nas cum a fost el de bărbat cu tine şi ai dat-o la pace...

Unde sunt vremurile când te îndrăgosteai de o fată, sau cel puţin ajungeai să "îţi placă" de vreuna şi începea perioada "de cucerire"? Transmiteai prietenelor ei că îţi place de ea, dacă îţi "dădea prietenia", o curtai, o înnebuneai cu multe complimente venite din suflet nu doar aşa aruncate şi, după ce ajungeai s-o cucereşti începea perioada "de acomodare" până să fie totul ceva serios...

Acum este atât de greu să ajungi cu o fată în pat, cât îmi este mie de greu să mă leg la şireturi...Şi nu este deloc exagerare..Mulţi poate mă vor contrazice, dar acestor oameni le spun să se privească în oglindă, poate e ceva în neregulă (no dissrespect)...În fine, în ziua de azi fetele au o plăcere şi o dorinţă exagerată de fi lăudate, complimentate şi felicitate, încât oricine care alimentează toate astea cu doza zilnică cerută ajung să fie Don Juani...Dorinţa lor de "a fi" cu cineva "cică" popular din şcoală este atât de exagerată încât ajung în 2-3 ani să adune mai multe nume de băieţi pe lista lor magică decât am suflat eu gloanţe de hârtie prin dude când eram puşti...

Unde sunt vremurile când IUBEAM toţi hip-hop-ul, cand mergeam la concerte şi absolut toată lumea încerca să meargă în mâini pe tavan, apreciam orice trupă locală sau nu, mica sau mare, nu conta, era hip hop, era pasiunea care dădea naştere la atmosfera pe care şi acum o dorim, o amintim. Unde e plăcerea de a cumpăra un album, de a fugi până acasă, şi în camera noastră, singuri, să nu ne deranjeze nimeni, rupeam ţipla cu entuziasm şi emoţie, indiferent de cine era pe copertă, indiferent că era underground sau comercial, aruncam cd-ul în player şi ascultam albumul cap-coadă în timp ce analizam bookletul albumului în profunzime, de fiecare dată când începea o piesă nouă.

Ar mai fi multe de spus, multe de amintit, vă las pe voi să le spuneţi, să le comentaţi...Totuşi când mă uit în jur, îmi amintesc...Şi spun încet, trăgând din ţigară, oftând..."Ce vremuri....!"

Baiatu' tău Zeze.

P.S.: "Ain't nothing like the old school...."

80's Baby: Reuniune de familie

2008-10-29T21:08:00.004+02:00

Ce mai avem noi in comun inafara de evadari din puscarie si Halle Berry? Reuniunile de familie - ziua aceea inevitabila, adusa asupra noastra de o ocazie speciala, un ritual sau o traditie. Stiu sigur ca la noi cei de culoare situatia este mai rea ca la alte rase pentru ca de obicei noi avem cel PUTIN 200 de rude directe si inca 500 de rude indepartate. Va provoc sa ma contraziceti si am sa va dau detalii despre familia mea care nici macar nu e considerata mare dupa standardele africane. Bunicul meu a fost un iepure si un cal la un loc cred, cum altfel ai putea sa explici 15 unchi si 25 de matusi (trebuie sa multiplicati totul cu 5), si asta-i numarul oficial.

Deci, e Pastele, sau Craciunul, sau Ziua Recunostintei, sau o Zi Onomastica sau o Nunta sau o Inmormantare sau un Botez sau o Absolvire si pregatirile sunt in plin avant, mancarea si bautura sunt cumparate, tortul a fost comandat, sufrageria si/sau gradina sunt golite pentru mai mult spatiu, bucataria arata ca o cantina intr-o unitate militara, si in noaptea de dinainte te-ai gandit la toate optiunile cum sa faci sa ratezi aceasta zi. Te-ai gandit la o calatorie dar parintii tai te-au oprit imediat "poti sa pleci maine seara cu unchiul si matusa ta", apoi te-ai gandit sa ai un accident, sa cazi de pe scari si sa-ti rupi piciorul dar nu vrei sa stai in ghips cateva saptamani sau luni, apoi te-ai gandit sa fugi de acasa, dar nici nu vrei 120 de membrii ai familiei sa se plimbe prin cartier si sa lipeasca afise si fluturasi cu cea mai urata poza de-a ta pe care o puteau gasi, si cand devii tot mai disperat, iti pui intrebarea mareata - oare merita sa mori pentru asta? Cu siguranta nu, 24 de ore nu pot fi o eternitate......sau cel putin asa credeai, pregateste-te sa ai un soc!

Primii care ajung sunt de obicei cei care locuiesc cel mai departe, stii tu, cei pe care ii vezi o data pe an si de care chiar ti-a fost dor putin, aduc daruri, copilasii lor micuti si dragalasi, doar cu un an mai mari, si atunci zambesti si iti spui ca nu e chiar asa de rau. Urmatorii care ajung sunt unchiul si matusa din partea mamei, pe care tatal tau nu-i suporta, si cum vietii ii plac jocurile, imediat dupa ei, ajunge matusa din partea tatalui pe care mama ta nu o suporta, stii tu, acea care crede ca tatal tau a facut o greseala imensa casatorindu-se cu mama ta si ar fi trebuit sa o ia de nevasta pe prietena ei cea mai buna. Zambetele palesc in cateva secunde, si ea imediat comenteaza asupra florilor mamei tale, parului, mancarii, anrajamentele casei, design sau rochie si primeste un raspuns ferm din partea ei. It's on!

Casa devine aglomerata, verisorii cei mici, nepotii, nepoatele, toti in camera ta, distrugand tot ce le iese in cale, aducand pagube oricarui lucru care arata scump si ignorand lucrurile ieftine, te face sa crezi ca nenorocitii aia mici sunt intr-o misiune. Le spui, ei striga si fug la mama lor in lacrimi doar sa se intoarca peste 15 minute sa verse suc peste laptopul tau si sa atinga ecranul cu degetele lor pline de ciocolata. Pierzi numarul lor, apoi incep complimentele, apoi contrazicerile, apoi laudele. Partea asta este lasata de obicei pana in momentul in care toti sunt adunati la masa sa manance, si de obicei matusa cu gura mare incepe prima.

Matusa Cu Gura Mare - Ne-am cumparat iar o masina noua, e modelul nou, doar ce s-a lansat pe piata anul asta, a fost o comanda speciala din Germania.

Matusa Cu Gura Si Mai Mare - Ne-am cumparat o casa noua, chiar pe deal, nu avem nevoie de masini, avem 5 deja, ne gandim sa construim un mall acum.

Matusa Cu Gura Cea Mai Mare - O sa candidez la Primarie, cred ca e timpul, toata lumea ma roaga sa o fac, si sunt si mai atragatoare ca Sarah Palin!

Unchiul Ratat - Imi caut o slujba acum, nenorocitii aia m-au concediat fiindca am baut putin alcool de dimineata.

Unchiul Mincinos - O sa fiu transferat sa conduc birourile in Dubai, dar nu vreau sa merg, vreau sa stau aproape de voi.

Toti Aproape In Acelasi Timp - Nu te-am vazut de 4 ani, nu mai minti!

Varul Problema - Pot sa plec? Prietenii mei ma asteapta afara, am ceva de facut.

Verisoara Sexy - Nu pot sa mananc asa ceva, o sa ma ingras!

Bunica - Se uita in jurul mesei confuza, ....Unde e bunicul? (a murit acum 5 ani)

Tu - Puteti toti sa taceti dracului din gura!? (in mintea ta desigur)

Si totul continua, dar intre rasete si glume, zambete si incruntari, stiri si barfe, noutati si lucruri vechi, imbratisari si saruturi, calatoriile la bucatarie si baie - incarci mancare/descarci mancare, si in special zgomotul si linistea subita cand este amintit cineva pierdut, realizezi ca nu e nici un loc unde ai vrea sa fi in acea Duminica.

Ii iubesti, ii urasti, le'ai simtit lipsa dar abia astepti sa plece. Si asa pleaca precum au venit, unul dupa altul, incet, oprindu-se pe la bucatarie sa-si indese in pungi cateva bucati de tort, bauturi in maini, nepotii si nepoatele tale pe umerii lor dormind, cascand, cei mari plangandu-se ca trebuie sa mearga la munca a doua zi, ii conduci pe toti la usa, la masina, comanzi taxiuri si le spui La Revedere si cand inchizi usa pentru ultima data in seara aia, mergi in bucatarie, vezi farfuriile murdare cladite pana sus si din nou, pentru a doua oara in 48 de ore, te gandesti la sinucidere.

Al Vostru
A Saint & A Sinner
http://4thapril.blogspot.com

"Notorious" Full Trailer

2008-10-26T11:13:00.002+02:00

Filmul despre viata lui Notorious B.I.G. e pe vine....Pana in 19 Ianuarie nu avem decat sa ne roadem unghiile si sa spargem boxele cu piesele lui...

Z Files: Povestea Comuna

2008-10-25T22:28:00.003+03:00

De ceva vreme sunt solo.....Iubire mare, totul destramat...Stiu, poveste comuna, "been there done that"...Acum sunt in perioada in care ma simt eliberat, usor, incerc sa ma bucur de libertate, sa revin la obiceiurile vechi, sa refac prietenii desfacute in timp, sa ma concentrez asupra proiectelor mele etc. Incerc sa nu ma gandesc la ea, dar nu reusesc mereu...Imi spun mereu "nu merita, va veni alta, ea sigur nu se gandeste la tine...", dar sincer nu pot.

In fine, perioada asta e de cacat. Parintii ei, cu care ai ajuns sa te intelegi, care tineau la tine mult, care iti zambeau frumos cand te vedeau, acum te urasc, te-ar strange de gat. Mama ei sufera alaturi de ea, tatal ei a ramas cu orgoliul atins "fata mea a fost lasata de el!? a parasit-o pe fata mea!?!?" Tu incerci totusi sa le zambesti, sa-i saluti, ei insa iti arunca acea privire care ar trebui sa te inmoaie, sa te simti rusinat, jenat si sa pui privirea in pamant. Dar nu, tu te tii batos, mandru, orgolios, ridici barbia sus, le zambesti smechereste si mergi mai departe. Astfel pui si mai mult gaz pe foc.

Totusi te doare, te gandesti, regreti multe chestii, iti amintesti momentele frumoase si apare frustrarea. Ti-e ciuda ca n-a mers, esti putin gelos pe viitorul sau viitorii barbati din viata ei. Dar stai! Iti amintesti si motivele de ce v-ati despartit, iti amintesti toate certurile din motive de cacat, toate scenele de gelozie fara vreun motiv anume, toate scenele de teatru in care "i se facea rau" atunci cand va certati, toti nervii pe care ti facea ca nu-i convenea ba una ba alta, toate momentele jenante in care te punea cand te suna in timp ce erai cu prietenii (daca mai apucai sa fi cu ei) "unde esti/ la ce ora ai mers? la ce ora te intorci? de ce esti acolo, si nu altundeva? cine mai e acolo? sigur? da? nu te cred! ce fete sunt acolo? nu sunt? dar cine-i aia pe care am auzit-o? nu-mi spune ca-s nebuna fiindca am auzit-o cum rade! deci dinastea faci? lasa ca merg si eu atunci! etc. etc. etc." Iti amintesti toate astea, iti aprinzi o tigara, tragi cu pofta din ea, pui mana pe bere, iei cateva inghitituri cu pofta, apoi pui sticla hotarat pe masa gandindu-te la vorbele lui Uzzi "Hai ma da-o in **** mea".

Suna telefonul...E ea...Tragi din tigara din nou de data asta cu nervi...Te gandesti "sa raspund? sa nu raspund?"...Raspunzi, si, dupa ce isi spune ea povestea "te vreau inapoi, te iubesc, nu pot trai fara tine..." iti vine sa-i canti piesa "Daca" a lui Rashid "Te privesc cu sila / Nu-mi provoci decat mila..." Dar o lasi sa termine apoi iti descarci sufletul:

"1 an jumate...poate 2...Poate 3...Nu mai tin minte...O sa te aud acum c-o sa zici "tot timpul uiti tu...!".

Am ajuns sa tin la tine, am ajuns sa-ti spun ce n-am zis niciodata la nimeni. Poate pentru ca nu am simtit-o, poate pentru ca anturajul in care eram nu imi permitea sa pronunt cuvinte dinastea care denota slabiciune. In fine, am ajuns sa-ti spun "Te iubesc". Ti-am zis: "Eu nu sunt ca altii, eu chiar te iubesc, chiar iti vreau binele, vreau ceva mai mult decat o noapte etc. etc. etc."

Te-ai obisnuit sa ti se faca pe plac, sa ti se cumpere cate ceva, "o atentie", te-ai obisnuit sa te certi, sa acuzi, sa banuiesti, sa refuzi explicatii, sa judeci, sa condamni, sa reprosezi...
Totul fara vreun temei...Fara cel mai mic motiv nenorocit...
Cu timpul te-ai obisnuit sa uiti de iubire, sa lasi sentimentele astea deoparte, te-ai obisnuit sa-ti placa sa te certi, sa acuzi, sa judeci, sa condamni, sa reprosezi...
Te-ai obisnuit sa plangi, sa plangi din orice, sa plangi de fiecare data cand nu ti se face pe plac, de fiecare data cand nu se intampla ceva cum vrei tu...
Te-ai obisnuit sa privesti totul ca pe o joaca, ai ajuns sa ma privesti ca pe un obiect, pe care ai vrut sa-l conduci, sa iti faca nevoile, sa iti stea la dispozitie cand vrei tu...
Te-ai obisnuit sa-ncerci sa imi refuzi orice intentie de a-mi rezolva alte probleme ce nu tin de tine, sa imi implinesc planurile si visele, te-ai obisnuit sa imi ceri lucruri pe care tu nu le-ai face niciodata...Ai incercat mereu sa ma izolezi de toate...
Te-ai obisnuit sa te iert, sa ne impacam...
Te-ai obisnuit sa astepti cateva zile telefonul meu de impacare...
Te-ai obisnuit ca de fiecare data sa fie la fel, ca sunt prea bun, ca te iubesc prea mult sa te parasesc...

Te-ai obisnuit...

Date-n gatu' matii atunci."

Si te intorci la viata ta de inainte, tot cu berea in mana, tot cu aceeasi tovarasi la masa, doar ca putin schimbat...depinde de fiecare cat de mult...

.Baiatu' tau Zeze.

P.S.: "Can't turn a hoe into a housewife y'all..."