1. Antrenament acasă sau la sală? Care e varianta mai bună?

Ideal ar fi si acasa si la sala, chiar daca in cazul asta unii ar spune ca e deja exagerat. Daca timpul iti permite le imbini pe ambele: Minim 3 zile pe saptamana in sala + 2 din cele libere acasa. Pe intelesul tuturor: vrei performanta – tragi in sala; vrei mentinere – poti face linistit(a) acasa. Vrei rezultate vizibile rapid? Faci si acasa si in sala, dar corect si fara exagerari. Vrei doar mentinere si rezultate vizibile intr-un timp mai lung? Poti face acasa. Dar repet, ideal ar fi sa le combini.

2. Când e mai bine să te antrenezi? Dimineaţa sau seara? Ce reguli sunt?

Aici iti pot recomanda 5 mituri despre fitness care pot fi ignorate. Asta cu antrenatul dimineata/seara este unul dintre ele. Unii cercetatori sustin ca perioada ideala pentru antrenament este intre 16 si 18, ca atunci temperatura corpului este ridicata la maxim si antrenamentul va fi cel mai productiv. Dar nu este o lege batuta in cuie. Eu personal am facut antrenamente si dimineata si dupa-amiaza si seara. Mi-a mers la fel de bine la toate. In cazul in care am facut antrenamentul dimineata, toata ziua mi-a mers excelent. Insa nu toti pot merge dimineata in sala, la fel cum nu toti pot merge seara ca vin obositi de la munca.

Deci fa antrenament atunci cand ti se pare tie potrivit. Trebuie doar sa fii concentrat(a) si motivat(a)!

3. Care este durata minimă a unui antrenament? Adică dacă avem doar jumătate de oră liberă, mai are rost să mergem la sală? Sau antrenamentul trebuie să fie mai lung pentru a consuma din rezervele de grăsime. După cât timp începe organismul să consume din rezervele de grăsime?

Durata unui antrenament ideal este intre 45 minute si o ora jumatate, cel mult doua ore cu pauze mai lejere. Dupa doua ore e deja exagerare. Sigur, poti sa mergi in sala si pentru 30 de minute, dar in cazul asta trebuie sa faci antrenamentul la o intensitate destul de mare. In functie de intensitatea antrenamentului, arderile grasimilor pot incepe si dupa 20 de minute, dar in astea 20 de minute trebuie sa faci cardio intens. Un corp normal cu un metabolism normal, intr-un antrenament de intensitate medie, arde grasimi dupa aproximativ 50 minute. Deci pentru rezultate ok recomand cel putin o ora de antrenament la intensitate medie. Depinde foarte mult si de tipul metabolismului si de intensitatea antrenamentului si de tipul antrenamentului. Dar oricine incepe sa arda grasimi dupa cel putin 50 de minute de miscare la intensitate medie.

4. Mâncăm înainte sau după antrenament? Ce mâncăm? Proteine sau carbohidraţi?

Indicat este sa mancam cu aproximativ o ora, maxim doua inainte de sala si cu 30 de minute – maxim doua ore dupa sala…Deci ca sa raspund pe scurt: mancam si inainte si dupa antrenament.

Ce mancam depinde foarte mult de tipul si obiectivul antrenamentului. Presupunem ca ne alimentam strict “din natura” fara alte suplimente ajutatoare. De retinut: inainte de antrenament ne bazam pe carbohidrati, dupa antrenament ne bazam pe proteine. Dar atentie: nu renuntam de tot la carbohidrati sau la proteine. O masa trebuie sa contina nutrientii necesari pe care ii luam si din carbohidrati si din proteine si din glucide, lipide sau grasimi. O lista ceva mai detaliata cu componenta alimentelor de la noi gasesti aici.

Revenind, pentru cei care vor sa puna masa musculara pe ei pot consuma inainte de sala alimente ca orez brun, ovaz, porumb, mazare, naut, linte, legume, carne, peste, lactate fermentate, oua, unt, smantana, uleiuri vegetale, avocado, nuci, seminte macinate – alimente care sa contina carbohidrati complecsi, cateva proteine si ceva grasimi.

Cei care au un metabolism mai lent si vor sa slabeasca tot carbohidrati trebuie sa consume inainte de sala, dar se vor limita la carbohidratii din legumele sarace in carbo (radacinoase, frunze etc) si vor pune mai mult pret pe sursele de grasimi amintite mai sus, cele cu absorbtie lenta (alune, uleiuri, grasime animala) pe care le vor combina cu vegetale fibroase saraca in carbo si proteine (lactate fermentate, carne, oua, peste).

Chiar inainte de antrenament, daca simti nevoia poti consuma un citric, o banana.

Dupa antrenament cu 30 de minute – doua ore maxim consumam alimente bazate mai mult pe proteine, pentru refacere. Carne slaba, soia, grasimi cu absortie rapida (exemplu smantana).

Raspuns pe scurt: mancam si inainte de antrenament si dupa. Inainte ne bazam pe carbohidrati, dupa ne bazam pe proteine.

In timpul antrenamentului recomand o buna hidratare cu APA. Nu sucuri, nu energizante ci APA.

5. Când ne-am întâlnit îmi spuneai că cel mai bun antrenament pentru slăbit este cardio. Care aparate sunt cele mai bune?

Da, vrei sa slabesti: bagi cardio, apa multa si odihna cuvenita. Fara excese. Dar avem grija si la alimentatie si nu ne ferim de antrenamentul cu greutati. Ca sa ai rezultate vizibile trebuie sa mentii un bun raport intre astea, cu accent pe cardio. E clar ca alergatul e pe primul loc. Alearga pe banda, alearga in parc, alearga unde poti, dar alearga. Apoi avem bicicleta (cea clasica, cea eliptica, cea mecanica etc). Pe urma avem stepperele, urcatul/coboratul scarilor. Apoi avem toate combinatiile de antrenamente de aerobic/pilates/fitness – sunt o multime de tipuri de antrenament de la tae bo la muay thay si aqua aerobic. Inotul este de asemenea un excelent exercitiu cardio pentru cine il iubeste si se descurca in apa :).

Nu as putea recomanda un anumit aparat, fiecare trebuie sa incerce si sa faca ce i se potriveste. Cert e ca alergatul e pe primul loc, indiferent de situatie, da cele mai bune rezultate.

6. Dacă mergem la sală, cât de important e să setăm aparatele în funcţie de vârstă/sex/greutate? Estimările făcute de acestea sunt corecte?

Eu am fost mereu adeptul clasicului, nu m-am bagat la combinatii de aparate cu setari prea complexe. Nu le condamn insa, au rolul lor si este extrem de important sa fie bine setate, pentru rezultate optime. Estimarile sunt facute in functie de anumiti parametri si dupa mai multe cercetari. Deci in cazul in care folosesti aparate “complexe” verifica sa fie bine setate. Daca mergi pe antrenamentul mai clasic, este foarte important sa iti alegi greutatile potrivite. O greutate prea mica nu iti va da rezultate, iar una prea mare duce inevitabil la accidentari.

7. Tot când ne-am întâlnit îmi spuneai care este echipamentul minim necesar pentru antrenamentele acasă, dar nu avem carneţelul la mine. Le poţi repeta?

Asa e, spuneam asta pentru ca traim vremuri dubioase :). Sunt tot mai multi oameni care fie nu au timp, fie prefera pur si simplu sa se antreneze acasa. cum spuneam si la inceput poti avea rezultate ok si acasa, mai ales daca te folosesti de un minim de echipament:

Salteaua izopren (acea salteluta) este excelenta pentru cei care nu vor sa se antreneze direct pe covor sau au parchet/gresie etc. E confortabila, usor de depozitat si se gaseste in comert in diferite forme, culori si la diferite dimensiuni. Preturile difera si ele dar sunt acceptabile.

Mingea de fitness (fitball) este printre lucrurile “must have” atunci cand vrei sa te antrenezi acasa. Nu costa exagerat de mult se gaseste in comert in diferite culori si la diferite diametre. Este important sa iti achizitionezi una in functie de inaltimea ta: 1,50 m – 1,65 m = 55 cm; 1,65 m – 1,80 m = 65 cm, 1,80 m – 2 m = 75 cm. Eu de exemplu pentru ca sunt la limita intre 55 cm si 65 cm, am preferat sa imi achizitionez una de 65 cm :).

Mai multe despre mingea de fitness, precum si cateva exemple de exercitii cu ajutorul ei poti afla de aici:

Pe urma ai neaparata nevoie de doua gantere, de preferat reglabile. Sunt usor de depozitat si cu ajutorul lor iti lucrezi majoritatea grupelor de muschi.

As mai adauga o coarda elastica, un mini stepper, o minge medicinala si o bara de tractiuni. Probabil vor exista intrebari referitoare la pret, la investitie:

- saltea izopren aproximativ 20 lei
- minge fitness depinde de dimenisune: 50 – 60 sau 70 lei
- o gantera reglabila de 10 kg costa aproximativ 70 lei
- o minge medicinala poate costa in functie de kilograme intre 30 si 80 lei
- un stepper e undeva la 50- 60 lei
- o bara de tractiuni tot pe la 50 -60 lei
- o coarda elastica la fel, depinde de dimensiune si de “accesorii” poate costa intre 10 si 30 lei

Desi e foarte aproximativ, dar sa zicem ca la o investitie de 500 – 650 lei te echipezi cu strictul necesar si iti poti lucra toate grupele musculare acasa. Mai multe detalii despre antrenamentul pentru acasa.

8. Ce alte recomandări mai ai de făcut? În situaţia în care nu am atins eu vreun punct :).

Hmm, nu sunt adeptul strictetilor sa zic asa. Cert este ca sportul pe care il promovez eu este unul cat se poate de liber si daca vrei chiar subiectiv. Orice antrenor iti va spune ca e bine sa faci intr-un fel, cel mai probabil iti va spune tipurile de exercitii pe care el le-a facut si care a simtit el ca da rezultate. Important este sa lucrezi corect.

Piata e plina de sali cu oferte, antrenori mai mult sau mai putin experimentati. Nu vreau sa intru in foarte multe detalii, insa e bine de stiut ca 90% din salile din Romania sunt in ilegalitate… Cum am spus sportul e tot mai complex apar mixuri noi, ofertele sunt multe si variate. Cum stii sa alegi ce e mai bine pentru tine? Cum iti alegi antrenorul? In functie de diplome? In functie de pret? In functie de cum arata sau de cum e imbracat? Cum faci diferenta? Cum scoti pestele de aur din ocean?

Poti afla de aici. Scot ce e important si spun ca:

- nu am terminat facultatea de sport, nici medicina.
- nu am pretins niciodata ca sunt medic sau nutritionist.
- sunt eu cel mai bun? sunt eu cel mai destept? arat eu cel mai bine? le stiu eu pe toate? tin eu dieta perfecta? fac eu cel mai bun antrenament? IRELEVANT! Sunt, daca vreti, doar o piesa din marele puzzle. Cei care au raspuns cu DA la intrebarile astea, traiesc intr-o bula, intr-o iluzie.

Nu am nevoie de o hartie ca sa fac diferenta. Hartie au toti, am mai zis. Diferenta se face prin experimentare si prin experienta. Sunt pasionat de domeniul asta, sunt dedicat sportului, am o experienta de 15 ani in spate, autodidact si cu experimentare pe propria persoana. Probabil ca la un moment dat, doar ca o formalitate voi face si eu acele cursuri ca sa am hartia aia in mana. Dar pentru mine nu este un impediment.

Nu vreau sa iau painea de la gura nici unui medic, nici unui antrenor/instructor/personal trainer. Vreau doar sa fac diferenta si pot sa fac diferenta, atunci cand trebuie. Sutele de oameni ajutati pana in prezent pot confirma.

Fac ceea ce fac din pasiune si placere, pentru mine in primul rand si pentru ca am 15 ani experienta, dati-mi voie sa cred ca ceea ce fac, fac bine si dati-mi voie sa cred ca pot sa fiu util si altor pasionati.

Daca ai incredere in mine, ma bucur. Daca vrei sa primesti ajutor de la un antrenor “cu acte in regula” da-i o caruta de bani si te va ajuta. Dar nu uita: diferenta nu sta in acte ;).

Ca sa ai rezultate vizibile, ca sa arati si sa te simti bine ai nevoie de cateva lucruri elementare:

- disciplina, rabdare, pasiune.

- te hranesti sanatos si corect, fara exagerari.

- te antrenezi corect si bine.

- traiesti fiecare clipa cu pasiune (nu te retii de la micile placeri ale vietii, dar nu exagerezi cu ele).

- te odihnesti corespunzator.

- repeti pasii de mai sus :).

Sa inchei cu o gluma iti ofer cea mai buna solutie pentru reducerea greutatii rapid:

- intoarce capul spre stanga.
- intoarce capul spre dreapta.
- repeta exercitiul de fiecare data cand cineva iti ofera ceva de mancat.

:).

Pentru alte intrebari va stau la dispozitie pe pagina special creata pentru astasau pe fan page facebook. Am o multime de trucuri, sfaturi si articole referitoare la nutritie si antrenament. Pe toate le regasesti aici.

Ştiu că acest articol pare stufos, dar sigur vă mai vine vreo întrebare în cap. Lăsaţi întrebările în comentarii şi Vali ne va răspunde!

De curând, stăteam de vorbă cu două doamne mai în vârstă, care îmi povesteau metodele de contracepţie şi metodele de avort folosite în perioada comunistă. Pentru cei care au pornit ecranele mai târziu vă pot spune că din anul 1966 şi până în 26 decembrie 1989, în cadrul unei politici pro-natalitate, avorturile au fost interzise in România, iar metodele de contracepţie au dispărut din farmacii. Aşa au început să apară o serie de măcelari şi măcelerăse, specializaţi pe avorturi, pentru că ştim că metoda calendarului, coitus interruptus sau spălăturile cu ceai de muşeţel nu sunt în topul metodelor de contracepţie sigure.

Bineînţeles prin interzicerea avorturilor şi limitarea accesului la metodele de contracepţie, femeile din România au început să caute alte metode de a scăpa de un x-lea copil nedorit.

In rândurile de mai jos voi enumera câteva dintre metodele de pierdere a sarcinii care se foloseau în “epoca de aur”.
- sondă cu ser fiziologic (sondă Nelaton care pompează ser fiziologic în uter până când îţi dă sângele)
- sondă cu formol (aţi citit bine, formol, substanţa folosită la îmbălsămarea cadavrelor)
- sondă cu apă cu săpun
- cărămida (o cărămidă se încingea, se turna oţet peste, iar femeia se aşeza astfel încât vaporii de oţet să îi intre în vagin)
- injecţii cu Miostin (medicament penru inima)
- sărituri cu greutăţi în braţe, pentru a provoca avortul
- băi clocotite pentru a provoca hemoragia

Dacă toate aceste metode “sigure” nu funcţionau, ajungeai până la urmă pe mâna unei “cizme” 4,3,2 style care venea la tine acasă cu “sculele” şi te chiureta pe masa din sufragerie cu un lighean poziţionat corespunzător. Luând în calcul datele problemei, şansele unei infecţii creşteau şi până la urmă făceai o febră pentru care trebuia să fie chemată salvarea (mai ales dacă nu erai bine chiuretată)

Iar dacă ajungeai la spital începea un nou dans, dansul procuraturii în care femeia trebuia să declare cine şi cum a ajutat-o să piardă sarcina. Refuza să răspundă, primea o condamnare la moarte sigură, pentru că i se refuza tratamentul.

Sigur, fiecare mamă are vreo colegă de serviciu sau cunoştinţă, care a lăsat în urmă un copil şi un soţ distrus murind de septicemie pe patul unui spital. Întrebaţi-le, cum era?

Probabil nu înţelegeţi ce mi-a venit de am scris un asemenea post. E simplu, de fiecare dată când aud pe cineva zicându-mi că pe vremea lui Ceauşescu era mai bine, simt nevoia să-i reamintesc acest lucru, mai ales dacă este femeie.

Dna Dr s-a uitat pe jurnalul meu în care trecusem jumările şi şoriciul mâncate cu Bvndarv săptămâna trecută şi prăjitura cu ciocolată pe care n-am putut-o refuza pentru că era cu multă ciocolată. A văzut dna doctor cam ce bobinez eu de obicei şi mi-a făcut o listă cu alimente de bază (carne/ou, peşte/ou, legume, fructe, lactate) şi “condimente” (cartofi, rădăcinoase, boabe, pâine, paste/orez), dintre care aveam voie să-mi aleg 2 de bază şi un condiment. Eu mi-am ales 3 de bază – carne/ou, legume şi lactate.
Pe baza celor 3 alimente alese, am primit o dietă franţuzească pre numele său Bordeaux (dar fără vin) pe care o voi urma săptămâna aceasta până vineri când schimbăm, că totul se schimbă şi nimic nu e la fel.

La această întâlnire care a durat o oră şi ceva am primit un cântar electronic să-mi cântăresc tot ce mănânc şi câteva sfaturi importante:

• - lactatele cu 0% grăsime sunt nocive pentru că în ele se pune amidon pentru a le păstra consistenţa cremoasă. Prin urmare, nu ajută la slăbit. A, da. Dacă nu scrie pe etichetă, nu înseamnă că nu e aşa.
• - înainte de a face sport trebuie să ridici un pic indicele glicemic, pentru că după 20 de min de efort susţinut, organismul începe să consume din muşchi în loc să consume din grăsime.
• - condimentele iuţi ajută la slăbit! Deci bobinaţi chilli, usturoi, piper şi alte nebunii iuţi, ajută la intensificarea arderilor.
• - e bine să ai o distanţă de 4-5 ore între mesele principale şi 2 gustări pe zi

Pot zice că sunt mândră că m-am decis să merg la nutriţionist. Sunt convinsă că voi slăbi mai uşor pentru că: mă văd cu dna doctor săptămânal, îmi dă regim în funcţie de nevoile organismului meu, trebuie să completez tot ce mănânc în jurnal şi mi-ar fi ruşine să trec o şaorma când eu am dietă cu legume, carne şi lactate. Plus că am o prietenă care merge la aceeaşi nutriţionistă şi ne susţinem una pe cealaltă.

Astăzi la ora 19.30 voi afla care este rata metabolică bazală a subsemnatei şi viteza undei de puls ca să aflu cum se prezintă vasele mele de sânge când am şaizeci şi de kilograme.

Mă bat pe umăr pentru ideea înţeleaptă de a merge la Kilostop şi abia aştept să aflu ce secrete îmi va împărtăşi dna doctor astfel încât să nu bobinez ca nebuna de sărbători.

Nu ştiu cum sunt alte persoane, dar pe mine mă deranjează să-mi simt şuncile de pe picioare sau de pe spate – ştiu că nu sunt excesiv de grasă, sunt plinuţă şi nu mă încadrez la obezi, încă. Şi nici nu voi ajunge acolo, pentru că sunt îndeajuns de conştientă pentru a nu mă lăsa.

Eh, în aprilie am rămas uimită când am văzut pe cântar cifra uriaşă de 70 şi partea amuzantă era că nici nu-mi dădeam seama cum am ajuns acolo, că parcă prin septembrie 2010 aveam 58 – 59. Deci cum te faci batoză aşa fără să ştii? Mănânci bine şi se depune într-o veselie.

Bineînţeles, când am văzut 70 am avut câteva momente în care m-am gândit: Ei bine, asta e. Am ajuns o grasă, nu mai am ce face, măcar să mănânc ceva. După care mi-am revenit şi am trecut la regim. Şi am slăbit până la 64.

Dar targetul meu final este acum 57-le de la care am plecat.

Să ştiţi că am citit suficientă literatură pe subiect şi mi-am dat seama de un lucru simplu. Pentru a slăbi în mod sănătos, trebuie să mergi la nutriţionist şi să vizitezi sălile de fitness. Şi le-am luat pe rând, mai întâi doctorul şi de marţi şi sala.

După toate aceste reflecţii şi aflând de la o prietenă, a cărei prietenă s-a dus la nutriţionist (pe principiul prietenul unui prieten, al unui prieten), mi-am făcut programare şi vineri am fost la prima întâlnire. Se vede bine backgroundul meu de online, în care am ales o clinică de nutriţie pe baza recomandării unei cunoştinţe.

La prima întâlnire pot spune că mi-a plăcut doctorul nutriţionist care mi-a fost alocat, deşi eu alesesem pe cu totul altcineva. O tipă slăbuţă (ar fi culmea să fie o tipă grasă!) cu vorba lina, poate prea lină, cu mişcări gingaşe, care mă trata ca pe orice alt pacient care bobinează în disperare. A trebuit să completez şi un chestionar de 9 pagini în care să îmi povestesc sănătatea şi stilul de viaţă.

Mi-a plăcut că domnişoara (sau doamna) doctor m-a întrebat de ce m-am decis să merg la un nutriţionist şi am putut să îi dau răspunsul meu deştept, pe care nu l-am repetat că nu am obiceiul să-mi repet replicile în faţa oglinzii şi anume: “vreau să învăţ să slăbesc sănătos, să îmi respect metabolismul şi să nu mă mai îngraş după”. Simplu, nu? Aşa zic şi eu.

Până la următoarea programare, adică pe 2 decembrie va trebui să completez un jurnal al meselor în care să trec fiecare prostie care-mi intră în cavitatea bucală, iar la cum arăt acum nu se mai pune problema decât de produse alimentare.

Se pare că până în februarie am şanse să ajung la 60, pornind de la 68.7 (cât arată aparatul lor, de care nu mi-a plăcut deloc), aşadar sper ca de ziua mea să fiu silfidă ca pe vremea când arătam aşa. Şi pentru toată distracţia aceasta voi plăti 1070 lei în 3 tranşe. Ceea ce mie mi se pare de bun simţ când e vorba de sănătatea mea.

Voi ce aţi vrea s-o întreb pe nutriţionistă? Că eu deja mi-am făcut listă

Şi cum o ascultam eu pe amica aceasta a mea, împinsă fiind de experienţa mea din ultimul an şi un pahar de vin roşu, am tras aer în piept şi am început o discurs, vehement aş zice în care îi explicam cum noi, ca societate şi specie de Homo sapiens sapiens, ne-am căca defeca în mai puţin de 2 secunde pe asemenea concepte absurde, pentru – să zicem – un os mai mare şi mai cărnos.

Acum, le cer scuze cititorilor mei pro – creaţie / 7 zile, dar eu cred că sunt mai puţine verigi lipsă între mine şi o maimuţă, versus io şi o bucată de pământ reavăn (mai mult, diferenţa e atât de mare încât eu mă pot pişa micţiona pe o bucată de pământ, dar analogul nu se poate întâmpla), prin urmare, dacă zic că suntem mai mult animale, decât fiinţe superioare conduse de sentimente pure precum altruismul, demnitatea şi sacrificiul de sine, ştiu despre ce vorbesc, pentru că mă uit în jur şi îmi resimt unicitatea.

Deşi cred cu tărie în asemenea concepte şi îmi conduc viaţa în funcţie de înţelegerea mea a acestora, cred cu şi mai mare tărie, aş zice erecţie, că dacă mâine s-ar tăia curentul în toată lumea (becuri, motoare cu aprindere electrică, telefoane şi Facebook) în 5, hai poate 10 minute după ce ne-am dumiri că s-a dus dracului civilizaţia, ne-am întoarce cu o lejeritate de pijama la rădăcinile noastre de bestii, iar basme precum demnitate şi ladys first ar dispărea cu desăvârşire. Şi dacă foamea ar fi mult prea mare, primii pe proţapuri ar fi handicapaţii pentru că nu s-au mişcat suficient de repede ca să ne dispară din raza vizuală.

Ce vreau să spun în acest articol uşor dezlânat pe care îl vedeam coerent şi plin de miez când l-am început? Vreau să spun că ar trebui să îi lăsam pe ceilalţi să se ghideze după propriile percepte, iar noi să le urmăm pe ale noastre, oricum dacă pică curentu’ o belim cu toţii.

PS: cum vi se pare mai ochiometric? Pe stânga sau pe dreapta? (like sau share, că nu mă priveşte poziţionarea voastră pe axa x).

Desi nu sunt mare bautoare de cafea, m-am bucurat cand Corina m-a invitat sa bem o cafea intre prieteni. Si nu era o simpla cafea, pe care o bei si de care uiti imediat, ci una artistica, sub semnul #latteart, intalnire organizata de Anca Duma, minunatia de fata care a pus la cale si #applepietweetmeet,

Am ajuns la Hobby Caffe & Shop dis de dimineata, pe un frig numai bun de anulat cu caldura din cafenea. Dupa ce am admirat machetele de masini de cursa si de raliu (care chiar functionau), si diversele cupe si trofee castigate cu ele, am fost surprinsi cu cate o cana de cappuccino (cu cafea illy) si mini croissante cu unt delicioase. Fiecare cana de cappuccino avea in spuma de lapte diverse imagini care de care mai fantastice: dragoni, frunze de feriga (dupa analiza indelungata si brainstorming), inimioare si altele si altele, realizate de Cristi, specialistul Flying Cocktails. Dupa ce ne-am baut canile de cafea, am trecut la realizarea propriilor modele. S-au realizat cesti de cafea in ceasca de cafea (cupception), imagini abstracte, chiar si vreo doua tentative de iepuri, toate cu sirop de ciocolata in spuma de lapte.

Ni s-a facut apoi la masa profilul psihologic de catre Cristi Sutu, cu un test de baza de la facultatile de psihologie, iar distractia a fost pe masura companiei.

Apoi am trecut la sesiunea de Q & A cu Cristi, cand am aflat foarte multe lucruri interesante despre cafea si derivate.

Astfel, cafeaua iese cel mai bine la ibric daca ai oprit imediat focul dupa ce ai adaugat cafeaua.
Mierea in lichide fierbinti (cafea, ceai) peste 45 de grade elimina o substanta numita fulfurol, cu rol de insecticid.
Si cafeaua fara cofeina contine cofeina, dar in proportie mai mica de 0,1%.
Cafeaua arabica are cofeina cam 1,8% iar cea robusta 3,5%.
Nessul se face prin macinarea unor bureti care au absorbit cafea. (Yuk?)
Cea mai scumpa cafea se face din excrementele unei maimute-pisici (sau era pisica-maimuta?) care se hraneste cu ceva cafea.
Espresso lung e mai toxic decat cel scurt.

All in all, intalnirea la cafea a fost cel mai bun motiv pentru care m-am trezit devreme intr-o dimineata de sambata in ultima vreme. Multumiri, Anca.