Doar pentru cei care au ceva de spus!

Azi îmi doresc o umbrelă roşie.

Pentru că am mers desculţă pe jos de la Unirii până la Dristor.

Continuarea mai târziu. Acum mi-e somn.

Pentru toţi cei care au un Bac de dat în curând :D În special dacă e asezonat cu mate M1.
Poftă bună.

Nu tocmai fotbal. Uşor spre politică.

Era odată demult o melodie : Prostia-i la putere , ta na na na.

Norica Nicolai a demonstrat acest lucru astăzi cu un talent cum numai un politician român o poate face.
Într-o vizită în Brăila,vorbind despre dragostea ei nemărginită (but,of course) pentru acest oraş, despre multele lucruri pe care le ştie despre Brăila (moment în care înşiră vro doo tanti) mixează o replică spectaculoasă .. ‘Femeile sunt economia acestui oraş’. Bravos,cocoană..presupun că o astfel de exprimare nu poate împinge gândul decât la gagicile de la marginea centurii. Felicitări! Discursul despre prosperitate a evidenţiat o gândire profundă a lu matale.

Pe acelaşi principiu, EBA oferă scaune electrice bătrânilor, recunoaşte ea însăşi cu o convingere de neclintit că nu va fi vina ei dacă va pierde partidul, iar Vanghelie vrea blog (şi probabil o secretară care să îi pună cratimele necesare).

Doamne, sunteţi buni de împuşcat. Toţi,pe rând, încetu’ cu încetu’ că deh… meritaţi!

Via

Valabil oriunde pe Internet.

• May 21, 2009 — De ce nu-mi place Hotnews-ul (2)
• April 3, 2009 — Controlul si reducerea cheltuielilor (9)
• July 20, 2008 — Inutilitatea petitiilor (5)

Copyright 2008 L3st.com

Statisticile arata ca:

Trăiesc o dramă. Mare.

Deci ideea este că eu am o sesiune relativ uşurică semestrul ăsta (patru examene întinse pe trei săptămâni), fără prea multă materie la doua din ele.. ceea ce înseamnă că unu, am o groază de timp la dispoziţie şi doi, mi-e silă să învăţ oricum.

DAR!

Toţi oamenii din jurul meu sunt, de asemenea, în sesiune. Şi învaţă cu o dedicaţie care mă face să mă simt extrem de prost. Şi nu mai ies din casă pentru că stau să înveţe. Which is so sad, pentru că eu nu mai am ce face şi am o groază de timp la dispoziţie. Chestie care nu mă determină să mă apuc de învăţat, bineînţeles, deşi uneori mai am gânduri din astea.

Prin urmare, caut fiinţe la fel de inconştiente ca şi mine, preferabil să fie şi rezistente la căldură. Well?

Ziceam prin aprilie ca vreau sa incerc sistemul de afiliere de la Pc Garage. Am pus bannerul si l-am lasat acolo. Acu` 16 zile am avut prima comanda finalizata, dupa cum anuntam si pe Twitter. Pana acum am 3 comenzi finalizate, valoare totala 850 RON si doua in asteptare de ~600 RON. Comisionul este 2%. Nu este o avere, dar la urmatoarea comanda efectuata de mine pot genera un voucher pentru transport gratuit.

Eu zic ca sistemul de afiliere merge. N-am un blog specializat pe IT, despre hardware nu stiu daca am mai mult de 5 posturi. Dar oamenii cumpara si banuiesc ca sunt multumiti. Orice reducere este binevenita, uneori chiar face diferenta de pret fata de alte magazine. Ca eficienta, probabil pe un blog cu review-uri hardware ar merge foarte bine sistemul.

Promo: Pentru orice comanda facuta la PcGarage pana pe 31.12.2009 beneficiati de un discount de 1% urmand linkul urmator: Discount PcGarage.

• April 2, 2009 — Discounturi la PCGarage (1)

Copyright 2008 L3st.com

Afilierea de la Pc Garage

Dacă aveţi ocazia, mergeţi într-o zi să admiraţi basoreliefurile de la Academie. Într-o zi, spun, pentru că în primul rând e nevoie de lumină, iar în al doilea rând pentru că seara peisajul seamănă în mod ciudat cu ce se întâmplă în port la Constanţa vara, noaptea - adică maşini şmechere cu başi peste limita suportabilului. Spuneam de basoreliefuri, deci..

Se povesteşte în cartea Muzici şi faze (care este cartea preferată a perioadei mele de liceu) ceva despre Academie şi cum poţi să te caţeri pe figura lui Mihai Viteazul până sus.. aşa că am decis să investighez. Chestii după care să vă uitaţi:

+ Calul lui Mihai Viteazul care este mai mic de înălţime decât personajul din stânga lui.
+ Ştefan cel Mare care este, la propriu, MARE, mai înalt decât calul, cam la fel de înalt ca şi Mihai Viteazul (care stă pe cal)
+ Ţăranii din stânga lui Ştefan care par că sunt homosexuali (probabil chiar erau)
+ Traian şi Decebal (plus Burebista, pe fundal?) într-o confruntare de mare angajament
+ un soldat român care probabil nu mai are gloanţe, pentru că se pregăteşte să dea cuiva cu puşca în cap
+ un alt soldat care probabil ştie judo, pentru că are o poziţie dubioasă
+ un al treilea soldat care are trăsături puternic asiatice (tribut pentru Kim Il Sung?)
+ personajul din extrema stângă a basoreliefului din dreapta care ţine secera şi ciocanul în mână. Literally.
+ mama comunistă care vrea să dea ţării o echipă de fotbal.
+ personajul din extrema extremă dreaptă care arată ca omul munţilor (probabil că şi e)
+ în general muşchii de la picioare, care ne arată că românu’ e puternic (mă voi abţine să fac aici bancul cu unguru’ care are autonomie, pentru că datorită ungurilor am eu acum cursuri şi prezenţă la cursul de History of Political Thought de azi, cel puţin pe hârtie)

În altă ordine de idei, am decretat seară Jools Holland & Tom Jones.

Stirile lor sunt in general ok. Singura problema e ca nu sunt in stare sa scrie un articol fara sa revina asupra lui. Cam 1/3 din stiri se repeta, pe motiv de schimbare de titlu, mici editari in continut. La 100-200 de stiri pe zi chiar e stresant.

As paria ca la stirea asta s-a dat o palma dupa cap.

• May 23, 2009 — Statisticile arata ca: (1)
• April 3, 2009 — Controlul si reducerea cheltuielilor (9)
• July 20, 2008 — Inutilitatea petitiilor (5)

Copyright 2008 L3st.com

De ce nu-mi place Hotnews-ul

Am fugit. De blog,în special. Am luat în considerare opţiunea să îl închid, însă îmi e mult prea drag.

Am refuzat să mai scriu. O perioadă. Online.

În schimb,am avut marea plăcere de a reveni la pix şi hârtie şi momentan lucrez la un nou eseu. Da, revin la vechea mea dragoste - scrisul. Nu e tocmai cel mai uşor lucru pentru că am rupt legătura cu ‘cealaltă realitate’ destul de mult timp.Sper,în curând,să revin şi la cea de a doua dragoste (da,iubesc mult) - pictura. Însă aici e ceeeva mai complicat.

În altă ordine de idei, am reuşit să fac totuşi destul de multe în timpul ăsta.. pentru mine. And it felt soo good. Am fugit de 1 mai la mare (but,of course) cu colegii şi am revăzut (ghici ciupercă) o altă dragoste - marea. Plimbat şi dansat mult. Ceva momente de scârbă la vederea numărului şocant de Bentleyuri, Mercedesuri, BMVuri şi alte specimene din categorie. Nu am nimic cu maşinile în sine, de la mama lor sunt extrem de frumoase şi elegante şi ce mai vrei tu. Îmi întorceau stomacul în schimb personajele de la volan care arătau ca nişte nespălaţi cu prea mult gel şi cămaşă mulată şi cele din dreapta volanului care, pe lângă toate astea, aveau şi o cantitate impresionantă de sclipici pe ele , mult prea blonde sau mult prea brunete and that’s about all.

Am avut o discuţie destul de interesantă pe tema asta cu un prieten în una din seri.. şi se pare că nu sunt singura care gândeşte aşa. Mulţi muncesc, mulţi ar dori, mulţi cu bun simt… niciunul dintre ei nu se afla acolo.

Ceea ce mă bucură e că nu am văzut încă un Aston Martin prin Bucureşti. Îmi place mult prea mult maşina. A, şi că Honda Civic a rămas maşină de oameni normali.

Had a great evening zilele trecute în B52. Muzică extrem de bună şi oameni faini. Îndeajuns de surprinzător pentru acel club, nu am dat peste ciudaţi. Adică..nu în număr atât de mare ca de obicei. Doar un mic coca undeva prin dreapta mea (care ,sincer,cred că se rătăcise) şi fix opus lui un tip înalt,slab şi cu ochelari - toci like. Nu stăteam bine. Hence, a trebuit să îmi rotesc prietenii constant la un moment dat ca să nu mă mai nimeresc printre ei.

And now, tzup tzup şi sesiunea. În care trebuie să am rezultate foarte bune.
La vară rămân în preafrumoasa noastră capitală. Nu pentru frumuseţile pe care are să mi le acorde , ci pentru muncă. Oh,well.
Maintenant, revin către statistică economică….că deh.

Fara prea multe cuvinte: http://www.obiectivdesuceava.ro/index.php?page=articol&ids=54323

Va sfatuiesc sa puneti crucea aia mai grea chiar deasupra altarului, poate parte din unealta diavoleasca numita stiinta si anume legea gravitatiei va actiona corespunzator.

• March 27, 2009 — Educarea utilizatorilor de internet (0)
• March 4, 2009 — Scriu cum vreau, sunt pe Net (2)
• February 21, 2009 — Dupa ce emigrez, n-o sa ma uit in spate (2)

Copyright 2008 L3st.com

Muntii nostri aur poarta, poleit la hoti pe cruce

Tocmai am aflat de existenţa trupei Dwarf Planet, care aparent cântă - atenţie! - technical groove progressive death metal. N-am nimic cu trupa în sine, nici nu ştiu cine sunt, cum sună şi ce vor, dar mă distrează extrem stilurile astea unice auto-definite, chiar mai mult decât mă distra auto-etichetarea HIM ca trupă de love metal pe vremuri.

Dacă vreţi să vedeţi despre ce e vorba (eu, recunosc, sunt destul de curioasă, poate chiar destul de curioasă încât să ies din casă şi să ajung până acolo), Dwarf Planet cântă mâine (adică vineri) seară în Suburbia, în deschidere la Implant pentru Refuz. Detalii pentru interesaţi aici.

Oamenii de stiinta au elaborat prima baterie pe baza de aer, care are o capacitate de inmagazinare de 10 ori mai mare decat a bateriilor conventionale.

Continuare

Ideea suna foarte bine, dar ce-ar face pentru mediul inconjurator? Bine, una n-ar scoate oxigenul din nici o incapere. Dar sa presupunem ca avem: telefon mobil, laptop, mp3 player, camera foto, mouse (wireless ), PDA intr-o camera, toate mergand pe baterii care sug aerul din atmosfera. Si nu suntem singuri in camera, ci intr-un birou in care functioneaza 10 astfel de calculatoare. Este vara si turbam de cald. Care sunt sansele sa ne sufocam din cauza raportului monoxid de carbon/oxigen prea mare?

• May 11, 2009 — Noile grile de salarizare (1)
• May 6, 2009 — Si daca ma enervez (0)
• March 25, 2009 — De care parte a geamului esti? (8)

Copyright 2008 L3st.com

Baterii pe baza de aer

De când m-am mutat în Bucureşti, sunt o permanentă victimă a unui complot cu iz economic, tind să cred că ar fi comandat de părinţii mei. Pe scurt, sunt prinsă între bancnotele de 100 RON pe care mi le livrează bancomatul şi magazinele care n-au niciodată rest să îmi dea atunci când încerc să cumpăr ceva cu o bancnotă de gen. Chestie pe care nu pot să o pricep for the life of me. Şi îmi vine să le bat pe vânzătoarele care îmi trântesc sec un “n-am să vă dau rest”, trimiţându-mă, automat, să mă plimb prin jurul magazinului întrebând pe la toate celelalte magazine din jur dacă se poate să mă ajute, şi uite, domne, ca un făcut, NIMENI N-ARE! Chestie pe care n-o s-o cred în vecii vecilor amin şi voi continua să mă consider o victimă. Deci vreau să cumpăr, am banii, dar NU POT. Şi întotdeauna cei care n-au rest, n-au nici posibilitate de plată prin card.

Am găsit, totuşi, soluţia. De acum, o să îmi scot banii de pe card câte 10RON o dată. Zece tranzacţii dacă vreau un milion. Dacă mai vrea cineva să folosească bancomatul, să aştepte. Eu îmi duc războiul împotriva comercianţilor care nu vor să-mi ia banii.

Ce este şi mai enervant e că EU MEREU AM MĂRUNT. Întotdeauna am zece bani, cincizeci de bani, whatever, portofelul meu este PLIN cu monede. Bine, mai spun uneori că n-am, dar asta doar când vânzătoarea e acră peste limita suportabilului, caz în care o pun să scotocească după monede, pretind restul fix, îl iau până la ultimii 5 bani şi nu accept în ruptul capului gume sau mai ştiu eu ce.

Concluzionăm că şi anume karma is a bitch.

Aşa. M-am gândit, între timp, citind nişte arhive de pe un blog al unei gagici simpatice, că aş face ceva. Ceva constructiv. Că azi tot am fost constructivă. M-am dus la şcoală, for once. Chiar şi la cursul de sociologie. Mi-am făcut rost şi de toate cursurile la materiile la care am examene. Nici nu m-am enervat în RATB. Am fost şi prin piaţă, de unde am cumpărat salată verde şi roşii de grădină pe care o am dat o avere şi morcovi pentru ronţăit în loc de chipsuri (DA! nu mi-am luat chipsuri) şi cartofi noi pe care îi voi găti mai diseară, când mi se va face foame şi abia aştept. Şi pâine împletită bună, proaspătă de o rupi, nu jegul feliat şi ambalat din supermarketul de la colţ. Care chiar se cheamă (sau se chema) “La Colţ” şi de afară arată ca o baracă nenorocită, dar e chiar spaţios, chestie care surprinde pe absolut toată lumea care intră acolo. Cumpărăturile făcute au rezultat, deci, în salată. Deci fără KFC, deci sănătos, deci constructiv.

Şi-acuma parcă aş continua demersul. Pe de o parte, aş face curăţenie, dar mi-e groază de zgomotul aspiratorului. Pe de altă parte, aş dormi, dar parca nu-s nici destul de obosită şi nici n-aş vrea să pierd aşa timpul aiurea. La un moment dat, mă gândeam că aş ieşi să fac poze, partea amuzantă aici fiind că eu NU FAC poze în general, adică mă distrez doar cu instantaneele din momente dinamice ce merită imortalizate, primarily pentru că am talentul artistic al unei sacoşe mari de plastic (care, apropo, este GREU de găsit într-o piaţă, iar eu n-aveam sacoşa mea magică din material la mine ). Poate totuşi o să pun avântul ăsta muncitoresc la treabă şi o să mă apuc de învăţat pentru examenul de luni, dar până termin de citit arhivele de care ziceam la început probabil o să-mi treacă tot cheful şi o să mă duc să mă culc.

(deşi încep să cred că, in spite of all the events from the past year, nu e tocmai un return, ci doar un nou bufeu, se pare că I will never grow up)

Will somebody PLEASE stop me from over-analysing everything around me? It’s getting tedious and old. And won’t do me any good.

Over-analizez extrem zilele astea, I blame in on that time of the month - rollercoaster emoţional scrie pe mine. Mai nou, “parcă e prea bine, e perfect de bine, ceva sigur nu e în regulă“. Ziceţi şi voi, că mie îmi vine să dau cu fruntea de perete, poate-poate îmi mai vine mintea la cap. Da’ trece. Sper.