Totodată, au fost coborâte în bernă și legacele 3 drapele de la intrarea în sediul Primăriei: cel al Republicii Moldova, al Uniunii Europene și al municipiului Chișinău.

Primăria Chișinău este singura instituție a administrației publice locale care comemorează acest eveniment. În urmă cu 200 de ani, pe data de 16 mai 1812, la Bucureşti a fost semnată pacea între Imperiul Turc şi Imperiul Rus ca urmare a războiului ce a durat şase ani. În urma semnării acestui tratat, Imperiul Ţarist a anexat jumătate din principatul Moldovei, mai exact teritoriul dintre Prut şi Nistru care cuprindea şi Cetatea Albă, Ismail şi Chilia.

Duminică, 13 mai, la Chișinău a avut loc un Marș pentru a marca cei 200 de ani de la raptul din 1812.

• FOTO & VIDEO: Marş Unionist, 13 mai, Chişinău – Sunt fericit!
• 20 de parlamentari pentru o diasporă de 9 milioane de români şi constituirea unui fond de urgenţă pentru românii din afara graniţelor ţării
• FOTO & VIDEO: Moldovenii, pulile şi 9 mai

Aprilie 2012 a fost cea mai frumoasă lună din viața mea. Din varii motive și în mai multe domenii concomitent. Nu credeam că superlativul atins atunci poate cunoaște un nou crescendo. M-am înșelat. L-am atins în week-end.

Marșul de pe 13 mai a început pentru noi pe 12 seara. Nu intru în detalii, nu bag poze și video, spun doar că A.I. e băiat amuzant când bea, G.S. are calități vocale necunoscute de publicul larg, iar D.G. mi-a demonstrat o dată în plus că e om de nota 11. A fost ceva nemaipomenit, ne-am distrat de minune. Avem și martori – mesele și barmanul de la Offside căruia sunt sigur că o să-i sune mult timp de-acum încolo versurile și liniile melodice din “Treceți batalioane române Carpații”, “Pe pământul nostru drag”, “Cântă cucu-n Bucovina”, “Deșteaptă-te, române” și, mai ales, “Mă dusei să trec la Olt”. De repetiția generală care a vizat scandările pe care le-am auzit cu toții la Marș pe 13 nici nu mai vorbesc.

DEDUBLARE DE PERSONALITATE PENTRU CONSTANTIN CODREANU

Cred că a fost primul eveniment de acest gen în care fotografiatul a cedat în fața dorinței nestăvilite de a mă manifesta. Am vânat cu cele două obiective în fugă, stresat de ideea că în loc să cânt, să sar, să scandez, pierd vremea cu făcut poze și filmulețe. Soluția a fost să merg în fața grupului nostru, mai trăgând prin poze ce era de tras și fiind alături pentru a scanda atunci când dădeau semnul cele două megafoane. Dacă cineva a asistat pe fostul Stadion Național din Complexul “Lia Manoliu” la Steaua – Middlesbrough și ține minte atmosfera de atunci, ei bine, acum a fost cam de vreo 10 ori mai mișto pentru că nu era vorba de microbul fotbalului, ci de microbul românismului, mult mai puternic și mai de nestăvilit. Și asta o spune un stelist.

PATRIPROȘTII MOLDOVEI

Cei de la Patrioții Moldovei au obținut ce au vrut. În reportajele de la toate jurnalele de știri s-a vorbit despre două tabere, participanții la marș vs. opozanții marșului. Și asta chiar dacă la Arcul de Triumf se adunaseră doar vreo zece buimatici cu câteva drapele în mâna și cu avioane de hârtie pe care era scris “говно”, adică “rahat”, pe care le-au lansat spre PMAN, dar care, din păcate pentru ei, li s-au oprit tot lor la picioare.

Și iarăși din păcate, spre deosebire de 25 martie, ieri “banda lui garbuz” nu s-a aventurat în acțiuni la fel de agresive. Spre marele lor noroc, poliția și SIS-ul au fost cu ochii pe ei și i-a protejat, altfel nu mai scăpau teferi la cât de bine neintenționați eram de data aceasta.

ORGANIZAREA MARȘULUI – DE BINE

Noi, Acțiunea 2012, ne-am organizat exemplar. Meritul ne aparține fiecăruia în parte și tuturor în același timp.

Cei de la Ansamblul “Ștefan Vodă” merită avalanșe repetate de aplauze pentru prezență și pentru buciumele care au zbuciumat urechile românofobilor.

ORGANIZAREA MARȘULUI – DE RĂU

Aș fi preferat ca atunci când am ajuns în Piața Marii Adunări Naționale “omul cu muzica” să oprească CD-ul și să lase lumea să ne aplaude. Aș fi preferat ca Anatol Caraman, președintele Asociației “Tiras-Tighina”, să-și fi temperat pornirile de locotenent-colonel și să nu ne alerge pe Bănulescu-Bodoni în timp ce mergeam spre Ambasada Turciei. Aș fi preferat ca cei care au pus-o pe tanti cu icoana în față să aleagă în locul acesteia una din multele fete frumoase prezente la Marș. Lipsă de viziune. Oamenii nu înțeleg că inclusiv detaliul acesta, unul extrem de important, cel al imaginii transmise, contează enorm.

Nu mai vorbesc de bannerul bicolor (ce amintea de culorile pe care vrea să le impună PCRM-iștii cu prostiile lor de drapeluri) completat de un tricolor cu mov al PNL-iștilor Vitaliei Pavlicenco. Tâmpenie! Nu am văzut un alt banner, altul și mai și, cel cu drapelul Rusiei pe fundal. L-am văzut în schimb pe Dumitru Nicoară, această Elena Băsescu de Republica Moldova. Mergea în “pașuri” repezi pe trotuar, în față, fără a se alătura vreunui grup. Se comporta de parcă el a strâns toată lumea și acum mergea mulțumit în față pentru a savura din potența-i de abil organizator.

Prea multe însemne PNL. Era deranjant de data aceasta, chiar dacă data trecută spuneam că nu ar fi o problemă. Oricum, eu nu sunt nici membru, nici simpatizant, nici votant PNL dacă acesta o are în frunte pe Vitalia Pavlicenco. În rest, atât timp cât servește cauzei… Același lucru și despre Noua Dreaptă aka Mișcarea Național-Creștină.

CUPLURI ȘI COPII

Un capitol aparte la astfel de evenimente îl constituie pentru mine cuplurile și părinții cu copilași. Este un lucru minunat să vezi oameni ținându-se de mână care participă la așa ceva pentru că realizezi că dincolo de dragoste pe ei îi leagă cel puțin un set de valori care sudează și mai mult relația. Iar minunăția copiilor purtați pe umeri de părinți sau duși în brațe sau mergând pur și simplu alături sunt sigur că vă impresionează și pe voi de fiecare dată. Au fost mult mai mulți, dar dedublarea de care am vorbit mai sus m-a împiedicat să îi înregistrez fotografic pe toți.

FEȚELE MARȘULUI

LA AMBASADA RUSIEI

Evident, popasul la Ambasada Federației Ruse a fost marcat de o intensificare a decibelilor. Poliția a recurs la “cosmonauți” pentru orice eventualitate. Mai multe se văd în clipul vide de mai jos, inclusiv scandările cu mesaj special.

LA AMBASADA TURCIEI

La Ambasada Turciei am avut parte pe lângă scandarea “Țepeș Vodă de trăia/El în țeapă vă trăgea” și de un moment poetic.

TEATRUL DE VARĂ

După Ambasada Turciei, stația terminus a Marșului nostru care s-a întins pe câțiva kilometri buni, a fost Teatrul de Vară, acolo unde s-au ținut discursuri și s-a cântat.

POLIȚIA-I CU NOI, HULIGANII ÎS CU NOI ȘI NINJA TOT CU NOI ÎS!!!

Dincolo de ironii și glumițe, trebuie să le mulțumim organelor de forță pentru comportamentul exemplar. Chiar dacă știm cu toții – A.C.A.B.

BONUS

MARȘUL ÎN 16 MINUTE ȘI 55 DE SECUNDE

Coloana sonoră – SGSS, Oastea peste Prut și (iertată fie-mi lipsa de originalitate, dar mi se pare de neevitat piesa asta ca fundal sonor pentru așa ceva) Nimeni Altu’, Fii ai bravilor soldați.

CÂȚI AM FOST?

Cel mai vehiculat număr e cel de circa/peste 7000 de persoane. Cu siguranță am fost mai mulți decât pe 25 martie, deși eu eram sceptic în această privință sâmbătă. Unii spun că s-a ajuns chiar și la 10.000. Nu am de unde ști exact. Am încercat să filmez întreaga coloană, rezultatul – de la 08:04 în clipul video de mai sus. Să-i numărăm împreună!

SALUTĂRI CELOR CARE NU AU FOST CU NOI

Eugen Tomac (el comemorează cu americanii, cică! ), Dorin Chirtoacă, Mihai Ghimpu și compania. I-am văzut azi pe cei din organizația de tineret a PL în fața Ambasadei Rusiei cu balonașe negre. Amuzanți.

SILENZIO STAMPA ÎN ROMÂNIA

Televiziunile din România au ignorat subiectul. Inclusiv și mai ales TVR-ul. Lucru care ridică serioase semne de întrebare – Reunirea celor doua state românești cenzurată la TVR. Totuși, ulterior (15 mai) atât TVR, cât și Realitatea TV au difuzat imagini de la Marș.

M-AM BUCURAT SĂ VĂ CUNOSC

E extrem de plăcut să cunoști oameni pe care îi știi doar online în celălalt registru, offline. E flatant de-a dreptul să ți se  strângă mâna, să fii bătut părintește-aprobator pe umăr și să și se spună să mai scrii pe blog că n-o faci rău deloc.

VOI?

Vouă ce v-a plăcut, ce nu v-a plăcut, ce ați vrea să fie diferit pe viitor?

*****

Cam aici se oprește povestea cu Marșul de ieri. Mai jos sunt niște lucruri pe care nu știam sigur dacă să le păstrez sau nu dat fiind gradul ridicat de sinceritate la care am recurs pentru a doua oară pe acest blog după asta. Am ezitat până în ultimul moment, dar fără aceste rânduri cele de mai sus nu ar fi complete.

Astăzi fac 1 an de când sunt în Chișinău. Mulți m-au întrebat (inclusiv acum câteva ore) de ce m-am întors în Republica Moldova. Mi s-a adresat atât de des această întrebare în ultimul timp încât mă bate tot mai insistent gândul să plec, lucru care ar putea să se întâmple în iunie. Am fost întrebat de ce după 7 ani am lăsat Bucureștiul pentru Chișinău, de ce m-am întors printre rusofonii porci și moldovenii cu mentalitatea îmbâcsită, de ce am revenit dintr-o țară membră UE în cea mai săracă țară din Europa…

Trecând cu vederea motivul însă, important e că știu acum, la 1 an după, că nu am nicio părere de rău că m-am întors. E greu să trăiești printre mancurți, blegi care nu știu să își impună punctele de vedere, politicieni-curve și neoameni care nu doar că nu îmi respectă istoria, ci chiar o deformează și își bat joc fără nicio reținere de mine și de memoria strămoșilor mei. Eu însă refuz să fiu victimă, încerc să mă opun. Nu e ușor, dimpotrivă. Dar, dincolo de a fi dificil, nu am cum să nu spun că e un lucru care mă face să mă simt important. Încercările lor disperate de a da cu valorile noastre de pământ nasc reacții adverse. Am toate motivele să stau cu fruntea sus. Românismul din mine zvâcnește fără încetare și o va face mereu cât timp voi trăi.

În ultimii ani, am trecut prin momente în care nu aveam bani decât de o sticlă de apă minerală Izvorul Minunilor de 2 litri și niște sute de grame de alune pentru a povesti foametei despre cât de frumoasă e viața trăită într-un materialism indolent timp de 3-4 zile. În ultimul timp însă, am apucat vremuri în care banii s-au înmulțit suficient de mult încât să mi se demonstreze o dată în plus cât de puțin contează ei ca parte a imaginii generale. Am trăit momente în care eram pe culmea fericirii, simțind cum dragostea îmi desenează pe inimă trasee spre fericirea cocoțată pe piscuri ușor de escaladat. Mai nou însă, m-am trezit pe piscuri de unul singur, scăldându-mă în raze de dezamăgire. Au fost vremuri în care eram extaziat de discursurile politice ale cuiva suficient de mult încât să mă implic, să militez, să propovăduiesc “adevărul” prin materiale electorale în vederea pescuitului de suflete-voturi. În ultimul timp însă, neîncrederea în tot ce poartă zimții coroanelor politice pătate de nerușinea prostituării îmi provoacă grețuri. Am explorat stări în care suicidul părea o soluție mai mult decât acceptabilă. În ultimul timp însă am realizat că viață e imprevizibil de frumoasă pentru a-i curma cu brutalitate cursul. Ani la rând nu ieșeam dincolo de îngrădirea auto-impusă a unui apartament, lipsit de motivație și interes pentru tot ce mă înconjoară. Mai nou însă am ajuns să descopăr locuri de neuitat, am vizitat două cele mai frumoase orașe din lume, am pus piciorul pe un alt continent decât cel european, m-am gâdilat în valurile a câtorva mări diferite și în curând o să mai adaug alte frumusețuri la această listă extrem de încăpătoare. Au fost ani când mă simțeam izolat, deși aveam alături pe cineva, mă feream de cei din jur spunându-mi că oricum nu au ce să îmi ofere interesant. În ultimul an, am avut parte de multă lume cărora le-am deschis ușile atenției pentru a le face loc într-un fel sau altul în viața mea.

Altfel spus, nu sunt cu nimic special. Am cunoscut urcușuri și coborâșuri, bucurii și necazuri, satisfacții și nemulțumiri ca marea majoritate a “homosapienșilor”. Am avut însă o constantă în acest noian de variabile. Una singură – românismul meu pe care l-am sanctificat nu printr-un absolutism ilogic, fanatic și intolerant, ci printr-o explorare perseverentă a parcursului istoric, speranța într-un viitor mai bun și încrederea în resursele poporului căruia îi aparțin pentru totdeauna.

Românismul meu e cu atât mai frumos și mi-e cu atât mai drag pentru că știu că vă am alături de mine pe voi. Fără VOI, Constantin Codreanu nu își are rostul. România din sufletele voastre e contagioasă prin frumusețea ei nesecată. România voastră este, de fapt, România mea, iar România mea este, de fapt, România noastră. Mă simt parte a unui întreg, parte a unei forțe care de ieri sunt sigur că merge spre Unire.

Sunt un om fericit! Vă mulțumesc!

• FOTO & VIDEO: Marşul Unirii – Ciocnirea civilizaţiilor, modelul Ghandi în Basarabia şi ce ar trebui să înveţe unioniştii de la comunişti
• Provocări la Chişinău în ziua marşului ce marchează 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu România
• Referendumul de pe 5 septembrie din Republica Moldova – 1 pas înainte, 2 paşi înapoi că aşa se joacă democraţia pe la noi!

[ IMG: Cezar Salahor ]

Lumea de pe la Râșcani spune că în decursul acestei nopți, de la 2 la 4, a început demontarea monumentului ridicat homosexualului propăvăduitor de inepții utopice liderului bolşevic Vladimir Ilici Lenin. Ceea ce e îmbucurător și ciudat în același timp. Chiar dacă acum două zile Consiliul raional Râșcani a luat o decizie în acest sens (cu votul a 17 consilieri din cei 27 prezenți la ședință), monumentul urma să fie dat jos în decurs de o săptămână, deci, s-ar părea că decapitarea nu a fost una oficială sau poate… Nu contează. Important e că ne place, place, place. Aceeași bucurie ca după Dondușeni.

Primarul de Rîșcani, Victor Bogatico (PCRM, evident), a declarat că va ataca decizia în instanță. De asemenea, primarul susținea că monumentul va fi luat sub pază, pentru a asigura securitatea și a împiedica eventualele acte de vandalism.

Monumentul a fost reinstalat în 2003, în urma deciziei consiliului orășănesc. Pe parcursul ultimilor trei ani, consilierii raionali au avut mai multe tentative de a demonta monumentul lui Lenin din centrul oraşului.

Potrivit Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor, în 2010, în Republica Moldova, cu excepția UTA Găgăuzia, existau cel puţin 13 monumente ale liderului bolșevic, majoritatea din ele fiind edificate în nordul țării. Inclusiv acesta, de la Otaci, acolo unde teatrul absurdului cunoaște perfecționismul.

Click pentru a mări

Și în Chișinău există 2 monumente ale lui V.I. Lenin – unul situat la „Moldexpo” şi altul în curtea sediului PCRM. Pe primul au încercat unii să-l dea jos, dar s-au acoperit de multă rușine, pe al doilea…

Click pentru a mări

Propunerea – Dă 1 leu pentru viitorul copilului tău – Campanie pentru demolarea monumentelor lui Lenin din Basarabia
– e încă deschisă sugestiilor.

În rest, bună dimineața!!!

P.S. Este foarte important să nu uităm că Lenin e doar primul pas. Mai avem suficiente mizerii care mănâncă din sufletul memoriei noastre naționale.

• FOTO & VIDEO: 22 de ani de la Podul de flori
• FOTO & VIDEO: Marşul Unirii – Ciocnirea civilizaţiilor, modelul Ghandi în Basarabia şi ce ar trebui să înveţe unioniştii de la comunişti
• FOTO & VIDEO: Conflictul armat de pe Nistru. Dialog între generaţii după 20 de ani

Astăzi, grație unei întâmplări fericite, am ajuns împreună cu 2 oameni la fel de curioși ca mine, a căror identitate va rămâne necunoscută pe veci posterității , la conferința de presă a lui Eugen Tomac, Secretarul de stat al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, de la Hotel LeoGrand din Chișinău.

Conferința de presă extraordinară s-a dovedit a fi un balon mare de săpun. Cum spuneam și pe Facebook, no news is good news. No breaking news is bad news.

Eugen Tomac, cel care a avut la trecutele alegeri parlamentare șansa să intre în istorie ca primul basarabean trimis în Parlamentul României de votanții din Republica Moldova, a făcut un raport al celor realizate în calitate de Secretar de stat al DRP. Lucruri bune, de altfel, dar deloc neperfectibile. Dimpotrivă. Majoritatea jurnaliștilor și a fetițelor care descoperă jurnalismul de la înălțimea tocurilor ce se apropie ca lungime de vârsta lor au scurs din cele auzite știrea precum că Eugen Tomac o să-și dea demisia din funcția deținută. Bre, stați așa, nu mânați! Adică, asta-i știre? Faptul că Tomac își dă demisia? Păi, are de ales cumva dacă tot a preluat USL guvernarea? Ăăăăăăăăăăă, mda. Zici că vrea cineva să-l țină la guvernare, dar el, într-o pornire dictată de onoare, pleacă. Amuzant.

Ca să încheiem cu Eugen Tomac, sper că nu s-a supărat că l-am ajutat prin precizarea de la final să spună un lucru pe care nu și l-ar fi dorit să îl spună: “nu voi fi în PMAN la marșul din 13 mai, voi comemora cei 200 de ani de la anexarea de către Imperiul Țarist a Basarabiei în mijlocul comunității românilor din SUA”. Păi, na, printre americani nu ai parte de îmbulzeli și împins de coate cu alde Patrioții Moldovei and Co. Acolo-i ușor să te dai mare român.

În mod normal, Eugen Tomac ar trebui să ajungă un cadavru politic, dar statutul său de copil de suflet al lui Traian Băsescu s-ar putea să îl mențină pe linia de plutire și la următorul ciclu electoral. Poate. Dacă adăugăm și părerea mult prea pozitivă despre acesta a românilor cu drept de vot din Republica Moldova și, plusăm (fără număr, fără număr) lipsa unui alt candidat de pe alte partide care să atragă suficiente voturi pentru a se putea lua de piept cu Tomac.

*****

Revenim la oile noastre că tot urmează să vorbim de brânză în continuare.

Deputatul PD-L William Gabriel Brînză, preşedintele comisiei parlamentare pentru românii din străinătate și unul din cei 13 parlamentari cu nume exotice din Parlamentul României, a iniţiat două proiecte legislative prin care solicită:

1. creşterea numărului de parlamentari pentru diaspora de la 6 în prezent (2 senatori şi 4 deputaţi, pentru cele 4 colegii, care acoperă toate continentele) la minim 20 (16 deputaţi şi 4 senatori)

2. constituirea unui fond de urgenţă pentru românii din afara graniţelor ţării.

[ IMG: facebook.com ]

Deputatul şi-a exprimat încrederea în obiectivitatea şi maturitatea clasei politice româneşti care, dincolo de interesul politic, va întelege necesitatea creşterii numărului de parlamentari, în interesul direct al cetăţeanului român.

William Brînză:

Consider că 16 deputaţi şi 4 senatori, aleşi toţi, aşa cum au solicitat românii din străinătate, din rândurile lor, şi care pot face dovada că locuiesc de minimum cinci ani în străinătate, reprezintă un număr firesc, mult mai adecvat pentru acoperirea celor 4 colegii cu profesionalism şi răspundere. Cu 20 de parlamentari pentru diaspora, cei 9 milioane de cetăţeni români se vor simţi cu adevărat reprezentaţi în Parlamentul României. Este o datorie morală care va conferi legitimitate diasporei ale cărei probleme nu pot fi soluţionate doar de cei 6 parlamentari, câti sunt în prezent.

Totodată, deputatul a reluat proiectul de constituire a unui fond de urgenţă destinat cu predilecţie repatrierii trupurilor neînsufleţite ale românilor care îşi pierd viaţa în străinatate. Aceasta este una dintre problemele cel mai des semnalate de către românii din diaspora şi pentru care, statul român, nu a identificat încă pârghiile necesare soluţionării acesteia.

Sunt curios cine de la USL (adică PNL, PSD, PC), UNPR, UDMR, independenți sau minorități o să îndrăznească să nu susțină proiectele respective.

*****

Asta ar trebuie să fie știrea care să ne intereseze și care să conteze, nu cea despre o demisie dintr-un cabinet care deja nu mai deține pârghiile puterii.

• FOTO: Primii votanţi din Republica Moldova la alegerile prezidenţiale 2009
• VIDEO: Traian Băsescu la 60 de ani. Un pic despre viitor, mai mult despre trecut
• Alegeri prezidenţiale 2009: prezenţă record în Republica Moldova

Spuneam atunci că e mai bine cu, decât fără, realizând că parlamentarii moldoveni nu au cum să se interpună legiferării celor înscrise în proiect ținând cont de presiunile comunității internaționale și, mai ales, de condiționarea progresului pe calea liberalizării regimului de vize cu Uniunea Europeană de adoptarea acestei legi în mod expres. Presiunile opozanților se pare că au fost prea consistente pentru a nu fi luate în calcul de cei care formează Alianța pentru Integrare Europeană.

Ieri, Guvernul Republicii Moldova a aprobat varianta finală a proiectului „Legii cu privire la egalitatea de şanse” care anterior se numea „Legea cu privire la prevenirea şi combaterea discriminării”. Pe lângă faptul că documentul va avea o altă denumire, varianta lui finală prevede reglementări clare referitor la institutul familiei în Republica Moldova, la raporturile de adopţie a copiilor, la cultele religioase şi părţile lor componente în partea care vizează convingerile lor religioase. Din lista criteriilor de discriminare au fost excluse sintagmele: orientarea sexuală, dar, ceea ce e oarecum ciudat și cu adevărat deranjant, stare a sănătății, avere și origine socială. WTF?

Felicitări, ne-am întors înapoi în timp și facem front comun cu țări ca Belarus, Rusia și alte “democrații” involuate.

[ IMG: ussr4ever.org ]

• VIDEO: Legea antidiscriminare şi curcubeul valorilor la moldoveni
• FOTO & VIDEO: Marşul Unirii – Ciocnirea civilizaţiilor, modelul Ghandi în Basarabia şi ce ar trebui să înveţe unioniştii de la comunişti
• FOTO & VIDEO: Marş Unionist, 13 mai, Chişinău – Sunt fericit!

Nu am înțeles însă niciodată de ce omul politic Băsescu a cedat în fața omului Băsescu, a tatălui, mai exact, și a acceptat intrarea în vârtejul politic dâmbovițean a odraslei, Elena Băsescu. Atât tatăl, cât și omul politic au avut de pierdut, ținând cont de starea de insuficiență intelectuală a fiicei și a actualei eurodeputat, surpinsă de jurnaliști cu diverse ocazii. Așa cum nu o să scape niciodată încă primarul Sectorului 5 al Bucureștiului și figură proeminentă a PSD-ului, Marian Vanghelie, de etichetele “care este”, “goagăl” și “almanahe”, așa nu va scăpa niciodată EBA de eticheta “succesuri”.

Ideea este că, dle, dacă ai probleme capul, în sens că IQ-ul se zbate să se mențină pe linia de plutire, fără pretenții de escaladare a pragului de 80, nu-i mai bine să stai tu în banca ta și să nu deschizi gura siliconată în public? Se pare că așa cum nu a fost să fie în cazul Elenei Băsescu, așa nu e și în cazul unui nene care se crede mare om politic pe plaiurile prutonistrene.

Dumitru Nicoară crede că are cu ce, că are coaie de om politic și că cineva ar trebui să țină cont de ceea ce spune, doar că atunci când deschide gura sau încearcă să dea replici o dă serios în bară, așa cum a făcut-o ieri în timp ce încerca să explice gestul stupid al Vitaliei Pavlicenco.

Mai întâi, amuzant e că dl Nicoară se laudă că ar lucra la “Comisia de cenzuri” la PNL, da, “cenzuri”, bre, nu “cenzori”, ce-aveți? Apoi, același domn Nicoară ne surprinde prin viziuni similare geniului elenabăsescian privind pluralul în limba română: succes – succesuri, pas – pașuri. Logic!!! Și nu în cele din urmă, învățăm cu profundă umilință că un scop/obiectiv nu se atinge sau realizează sau…, el se continuă, ați înțeles?

Click pentru a mări

Sigur, nu îmi fac iluzii și sunt sigur că nici voi. Fie că vorbim de Republica Moldova sau de România, procentul majoritar al celor care ne conduc stau, cu notabile excepții, prost și la capitolul cultură generală, și la gramatică, și la altele. Doar că nu îmi place când prostia unora mă afectează direct și e păcat să nu le facem nițel PR.

Cu plăcere!

• FOTO & VIDEO: Marş Unionist, 13 mai, Chişinău – Sunt fericit!
• FOTO & VIDEO: Marşul Unirii – Ciocnirea civilizaţiilor, modelul Ghandi în Basarabia şi ce ar trebui să înveţe unioniştii de la comunişti
• FOTO & VIDEO: 22 de ani de la Podul de flori

[ IMG: wildkiller.livejournal.com ]

Câteva mii de ruși, membri și simpatizanți ai principalului partid de opoziție din Federația Rusă, KPRF (Partidul Comunist al Federației Ruse sau, dacă vreți, Partidul Comunist din Federația Rusă), au ales să sărbătorească victoria de acum 67 de ani ștergând pe jos cu drapelul unei alianțe din care fac parte foști aliați fără de care cu siguranță nu ar fi avut ce sărbători ieri. Prin acest gest comuniștii ruși și-au exprimat protestul față de construcția unei baze NATO în orașul Uliianovsk din Rusia.

Doar că, acoliții lui Ghenadii Ziuganov se pare că suferă din greu și nu au înțeles pe deplin că ceea ce vrea să construiască NATO pe teritoriul Rusiei nu e o bază militară, ci sunt niște simple depozite provizorii pentru încărcături nemilitare. Rusia şi NATO se pregătesc să semneze un acord de transport aerian şi feroviar de mărfuri provenind din Afganistan. Potrivit formulei asupra căreia s-a convenit, materialul vizat (cu caracter civil) trebuie să fie livrat cu avionul către Rusia. În plus, Moscova îşi deschide teritoriul pentru trenurile destinate reexpedierii acestui material către ţările membre NATO. Aerodromul oraşului rusesc Ulianovsk (Volga) a fost propus pentru a servi drept centru de transbordare. Atât și nimic mai mult. Dar cum să scapi prilej de puțină mângâiere electorală cu homo sovieticus prin preajmă, nu?

Lipsa de reacție a oficialilor NATO nu cred că ar trebui să ne mire. Ei sunt resemnați, sărmanii.

P.S. www.kprf.ru e bolnav la ora asta.

• FOTO & VIDEO: Marş Unionist, 13 mai, Chişinău – Sunt fericit!
• VIDEO & FOTO: Cea de-a 20-a comemorare a celor căzuţi în războiul de pe Nistru
• Condamnarea Pactului Ribbentrop Molotov. Protest în faţa Ambasadei Rusiei la Chişinău pe 23 august

La primărie ne așteptau primarul cu burta îmbujorată, secretara cu părul electrocutat și vreo zece veterani sprijinindu-și medaliile din piept în cârje. Am fost poftiți să ne așezăm lângă veterani, în timp ce domnul primar încerca să țină un discurs în care să înghesuie grija lui pentru evenimentele din localitate, atenția pentru cei în vârstă și preocuparea pentru generațiile viitoare. Un adevărat Ceaușescu în fața mulțimii în 1968 reloaded, nu alta! Dezamăgit că sfârșitul discursului nu i-a adus măcar priviri de admirație pentru eforturile sale extraordinare, dacă nu chiar vreo câteva aplauze apăsate, acesta l-a invitat la tribună pe nea’ Vasile Daraban să ne povestească despre “faptele vitejești de pe front”.

Gradul de solemnitate la care ne-a adus cu greu secretara ce se plimba cu niște mape în brațe printre noi s-a risipit la câteva fraze distanță în momentul în care nea’ Vasile a ajuns la episodul cu “…șî pulile zburau de-asupra noastrî din toati părțâli”. Explic: пуля – пули, adică rusescul pentru glonte/glonț – gloanțe, altfel spus, un rusism adoptat de bătrân declinărilor în română fără a bănui efectul subversiv al acestui demers traductologic-gramatical.

Au urmat, pe rând: nedumerirea de pe fața lui nea’ Vasile, zâmbetul sprințar al secretarei, pitit în dosul  mapelor din dotare și colorat, mai mult din complezență, decât din jenă, cu un pic de roșeață în obraji și intervenția promptă a primarului, sărit ca ars de pe scaun și recurgând la un hăhăit de învăluire. “Moș Vasâli, moș Vasâli, hă hă hă, nu puli, moș Vasâli, da’ asta, cum, ăăăă, patroane, gloanțe, moș Vasâli”.

Am retrăit astăzi atmosfera ridicolă a unei manifestații patriotice eșuate văzând poze și video cu oamenii politici de frunte ai republicii – speakerul Marian Lupu, premierul Vlad Filat, președintele Nicolae Timofti – înghesuindu-se să țină discursuri și să depună flori la monumente ridicate în cinstea “eliberatorilor”.

[ IMG: neadevarul.ro ]

Ridicolul a atins cote maxime atunci când am dat peste imagini ca cele de mai jos, cu preoți depunând flori la monumente ridicate în cinstea celor care au dărâmat sute de biserici și au prigonit zeci de mii de credincioși.

[ IMG: hotnews.md ]

Debilismul a decolat de pe pistele rațiunii atunci când pe toate televiziunile a apărut Secretarul General al PCRM, Iurie Muntean, îmbrăcat într-un tricou care avea inscripționat pe el următorul mesaj: Еу сынт молдован! Еу грэеск молдовенеште! (Eu sînt moldovan, eu grăiesc moldovenește). Oleacă de îndobitocire în zi de sărbătoare nu strică.

[ IMG: alexbordian.com ]

Așdar, distribuția: oamenii politici pe post de primar, veteranii pe post de, inevitabil, veterani, și televiziunile pe post de secretare.

Rolul nostru, al unor tineri sceptici cu privire la încărcătura patriotic-emotivă a zilei, l-au jucat:

• cei care știu de ce 9 mai nu este zi de sărbătoare – 9 mai şi ipocrizia Rusiei: victimă – da, agresor – nu! și Omoruri şi jafuri la ”eliberarea” Basarabiei sau Sovieticii judecau oameni morţi;
• cei care realizează că 9 mai este ziua unui stat inexistent – 9 мая – дата несуществующего государства;
• cei care știu câte minciuni sunt în spatele acestei sărbători – Молчание знаменосцев;
• cei care sunt deranjați de faptul că premierul unei țări ai cărei cetățeni suntem ajunge să se închine și să îi sărbătorească pe agresorii aceste bucăți de pământ – Pacea ”pe moldovenește” și delirul premierului
• și, pe final, cei cărora le este greață de discursuri ipocrite ținute an de an la Moscova.

Altfel spus, să sărbătorești 9 mai în Republica Moldova e ca și când vecinul îți violează soția, ea rămâne însărcinată, iar tu îl iei de cumătru în cele din urmă.

Mă bucur că în acest an liderii Partidului Liberal din Republica Moldova, Mihai Ghimpu și Dorin Chirtoacă, au avut suficientă înțelepciune încât să nu apară în public pentru a nu crea confuzie ca în anii precedenți purtând panglici ale Sfântului Gheorghe în piept.

Au fost și dintr-aceia care au dat dovadă de logică și de  bun-simț elementar. Un exemplu – vicepreşedintele Partidului Acțiunea Democrată, Viorel Chivrig:

Această zi nu poate fi celebrată ca zi a victoriei. Este imoral. Războiul nu are învingători, doar victime, tragedii umane şi multă tristeţe. Şi desupra toturor rămân eroii care şi-au dat viaţa pentru a-şi apăra patria, fie că au fost militari înrolaţi fie că au fost voluntari ori civili prinşi în vâltoarea istoriei.

În alte părți, oamenii sărbătoresc Ziua Europei sau declară ziua de 9 mai drept zi de doliu, așa cum a fost cazul Lviv-ului din Ucraina. În alte părți, oamenii nu au cum să nu înțeleagă faptul că un război, indiferent de învingător, aduce moarte în primul rând și e trist și degradant să te bucuri indirect, an de an, de milioanele de victime ale unei conflagrații mondiale. La noi însă și, de fapt, în întreg spațiul post-sovietic, e un alt prilej de acțiuni electorale și manifestări având alcoolul la mare cinste cu veterani cu vârste care ridică semne de întrebare ținând cont de faptul că suntem în anul 2012, adică la 67 de ani după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Oare ei de la ce vârstă erau pe front?

Scena memorabilă din adolescența mea, petrecută cu câteva zile înaintea unui alt 9 mai, s-a încheiat cu primarul invitându-ne pe toți la masa de după “întâlnire”, întinsă de angajații primăriei, promițându-ne că vorbește el cu domnul director ca să nu mai mergem la școală în acea zi. Cu o singură condiție – să nu le povestim părinților despre episodul cu “puli”. “Băi băieți, ei îs niști bătrâni care deam nu au nicî în cap, da’ treb’ cumva de le  închis gura ca să nu spună că iaca, primăria nu le-o făcut masă di 9 mai și să se ducă să se jălui’ la raion”. Cam așa cum a făcut astăzi Vlad Filat care după ce a depus flori la monumentele “eliberatorilor” și s-a mângâiat electoral cu veteranii, a tras fuga la București să prindă finala Europa League.

click pentru a mări

Dacă artiștii republicamoldoveni se prostituează pentru bani, de ce nu ar face-o și politicienii, nu? Într-un cuvânt, niște… gloanțe, dle, niște gloanțe!

P.S. Victorieeeeee!

• FOTO & VIDEO: Marş Unionist, 13 mai, Chişinău – Sunt fericit!
• Referendumul de pe 5 septembrie din Republica Moldova – 1 pas înainte, 2 paşi înapoi că aşa se joacă democraţia pe la noi!
• Provocări la Chişinău în ziua marşului ce marchează 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu România

Acuzată de unii că ar fi colaborat în trecut cu KGB-ul sovietic, urâtă de alții pentru poziția ei pro-unire cu România, președintele PNL și unul din fruntașii Consiliului Unirii ne servește astăzi o prostie impardonabilă.

Principiul de bază al managementului politic spune că în activitatea din domeniul respectiv importantă e o valorificare la maxim a trei resurse importante: bani, timp, oameni. Resursele respective trebuiesc apoi orientate spre un grup țintă ales cu grijă.

Cui servește prostia de banner de mai jos în care apare un text în rusă și care este promovat de către Pavlicenco pe profilul ei de Facebook? Mai mult, este profanat tricolorul al cărui albastru este înlocuit de mov, iar alături e plasat drapelul Federației Ruse peste care este trântit un slogan la care niciodată, repet, niciodată nu vor reacționa pozitiv rușii/rusofonii din Republica Moldova. Dimpotrivă, vor râde de prostia noastră, a celor care pledăm pentru unirea cu România. Dacă, prin absurd, admitem că există ruși care vor/at vrea, eventual, unirea cu România, sunt sigur că aceștia pot înțelege câteva cuvinte scrise în română fără să le fie servit un slogan în rusă. Și-atunci?

Femeia asta și cei care îi sunt alături sigur au luat-o razna.

Nu că ar fi prima dată. Înainte de Referendumul de pe 5 septembrie 2010, aceeași Pavlicenco apărea online cu următorul spot electoral.

Sper că duminică, 13 mai, la marș, nu o să văd vreun banner din acesta în PMAN pentru că nu cred că o să rezist tentației de a-l rupe.

• FOTO & VIDEO: Marşul Unirii – Ciocnirea civilizaţiilor, modelul Ghandi în Basarabia şi ce ar trebui să înveţe unioniştii de la comunişti
• Redobândirea cetăţeniei române. 1. Adoptarea măsurilor anticriză impuse de FMI face ca obţinerea unui paşaport românesc să dureze 18 luni 2. Basarabia Pământ Românofob
• Provocări la Chişinău în ziua marşului ce marchează 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu România

VIDEO: Parada 9 mai 2012 la Moscova (partea 1)

VIDEO: Parada 9 mai 2012 la Moscova (partea 2)

• FOTO & VIDEO: Marş Unionist, 13 mai, Chişinău – Sunt fericit!
• Provocări la Chişinău în ziua marşului ce marchează 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu România
• VIDEO & FOTO: Cea de-a 20-a comemorare a celor căzuţi în războiul de pe Nistru