Unii ar putea întrezări în acest comportament al “albaştrilor” naivitate şi s-ar grăbi să invoce frântura de înţelepciune populară cu “cine râde la urmă râde mai bine”, mai ales că distanţa dintre cei doi prezidenţiabili, Ianukovici şi Timoşenko e sub 3%. Contestaţiile din partea observatorilor “Blocului Iulia Timoşenko” curg în continuare, există premize suficiente pentru contestare. Mai mult, de la Revoluţia Portocalie din perimetrul Pieţei Independenţei (Maidan Nezalejnosti) din Kiev au trecut doar 5 ani.

Amintirea acelor alegeri prezidenţiale cu Ianukovici preşedinte precoce e încă vie şi de speranţe dătătoare pentru unii din susţinătorii fostei artizane a răsturnării de situaţie, actualul premier, Iulia Timoşenko. Partenerul revoluţionar al acesteia însă, fostul preşedinte Victor Iuşcenko, ştie, la fel ca toţi cei care au stat cu ochii pe sondajele din lunile dinaintea scrutinului prezidenţial, că lui Victor Ianukovici nu are cum să-i scapa victoria în 2010. Cu o mină melancolic-posomorâtă, Iuşcenko declara, ieri, după ce şi-a strecurat buletinul de vot în urnă, că ucrainenilor le va fi ruşine de felul în care au votat pe 7 februarie.

În plus, pentru a preveni repetarea scenariului cu un al treilea tur de scrutin, simpatizanţi şi membri ai Partidul Regiunilor au ocupat deja piaţa din faţa Comisiei Electorale Centrale din Kiev într-un miting care, pe lângă insuflarea senzaţiei de victorie iminentă, are şi conotaţia de semnal de prevenire că o nouă revoluţie colorată no passará (desfăşurarea evenimentelor poate fi urmărită prin intermediul unei camere web).

Nu în ultimul rând, toţi sunt conştienţi că revigorarea unui politician peste care mulţi lipiseră după 2005 eticheta de cadavru politic s-a datorat ineficienţei guvernamentale ale exponeniţilor Revoluţiei Portocalii, luptei dintre portocalii înşişi, crizei politice instaurate şi menţinute înainte şi după dizolvarea Radei Supreme în 2007 (criză reluată în iunie 2009 odată cu fricţiunile dintre parlamentari şi preşedinte cu privire la stabilirea datei alegerilor), politicilor economice fără palpabilitate la nivel de rezultate cărora li s-au adăugat efectele unei crize economice severe (PIB-ul a scăzut în 2009 cu 15%), relaţiilor proaste cu Moscova de-a lungul întregului mandat al lui Iuşcenko într-o ţară cu extrem de mulţi cetăţeni ruşi şi rusofoni care nu apreciat deloc rigiditatea administraţiei prezidenţiale de la Kiev faţă de fratele slav şi, nu în ultimul rând, dezamăgirii celor care se vedeau mai aproape de Uniunea Europeană şi de NATO, dar cărora nu le-au fost oferite suficiente motive de satisfacţie.

Cele 36.9 milioane de ucraineni cu drept de vot au ales. Unii au ales să nu se prezinte la urne, alţii au votat împotriva ambilor candidaţi (peste 4%). Cu o prezenţă la vot de 69.07%, asigurată în mare parte de votanţii disciplinaţi din est-ul rusofon şi Republica Autonomă Crimeea, ucrainenii au ales să se întoarcă în trecutul în care lumina Licuriciului se scurgea dintre razele stelei ce tronează pe Kremlin. Au ales Ianukovici. Un fost electrician şi fost membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Un om politic pe care unii îl compară cu fostul lider sovietic, Leonid Brejnev: gesturi de secretar de partid, constipaţie logică şi îngheţ intelectual, comparaţie atenuată în ultimul timp însă, graţie asiduităţii unui grup impresionant de consilieri americani. Un rusofon care are probleme cu limba ucraineană şi care a ţinut primul său discurs de după anunţarea rezultatelor exit-pollurilor în limba rusă, lucru condamnat de reprezentanţii formaţiunii politice “Naşa Ucraina”.

Acum 5 ani, acesta arăta ca un om disperat şi înspăimântat în acelaşi timp la văzul sutelor de mii de ucraineni care au ieşit în stradă pentru a contesta rezultatul unor alegeri pe care le-a câştigat în mod fraudulos. A fost o umilire publică ce l-a demonizat şi i-a atribuit infamul rol de marionetă a Kremlinului. Pentru Victor Ianukovici, un orfan crescut în cumplită sărăcie care, în tinereţea-i ahtiată de realizări, a poposit şi prin închisoare (de 2 ori), este o a doua şansă, una pe care acesta nu o credea posibilă după înfrângerea cumplită din 2005.

Victoria lui Ianukovici reconfigurează mapa geopolitică a Europei, readucând Ucraina în sfera de influenţă a Rusiei (nu doar politic, ci şi economic, noul preşedinte vorbind deja despre un concern de gaz ruso-ucrainean şi intrarea Ucrainei în Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, dar şi militar – rezolvarea problemei cu privire la contractul care prevede staţionarea flotei ruseşti la Sevastopol până în 2017), îndepărtând-o de NATO (aşa cum a şi promis în timpul campaniei) şi de un Bruxelles care oricum era extrem de circumspect la aspiraţiile de aderarea la Kievului. Acum însă, Uniunea Europeană va trebui să se îngrijească se trezeşte la est cu un vecin numărând 50 de milioane de oameni şi o armată bine pusă la punct.

Ruşii savurează momentul, mai ales că mulţi îşi mai aduc aminte de jenantul moment când după alegerile prezidenţiale precedente preşedintele rus, Vladimir Putin, s-a grăbit să-l felicite pe Ianukovici şi să se declare mulţumit de existenţa unui nou aliat al Rusiei ca apoi să vadă cum Curtea Constituţională a Ucrainei a anulat rezultatul alegerilor şi cum pro-rusul lider al Partidului Regiunilor a pierdut într-un al treilea tur în faţa lui Victor Iuşcenko. Analiştii politici au declarat la acea vreme că acesta a fost unul din cele mai mari eşecuri ale lui Vladimir Putin, comparabil cu ratarea semnării Memorandumului Kozak la Chişinău, document ce urmărea federalizarea Republicii Moldova şi intrarea în legalitate a regimului criminal de la Tiraspol.

Ruşii savurează momentul şi pentru că într-un alt fost satelit fidel al Moscovei, Republica Moldova, comuniştii obedienţi au fost schimbaţi de 4 partide politice mai puţin rusofile, chiar dacă Marian Lupu, candidatul pentru funcţia de preşedinte al acestei alianţe politice se dovedeşte, în multe momente, a fi mai rusofil în opţiuni şi declaraţii chiar decât mumia politică Vladimir Voronin. Poate tocmai de aceea Kremlinul a ales să nu să se impacienteze în ceea ce priveşte teatrul de păpuşi politice de la Chişinău, ţinând cont şi de faptul că în 2010, în Republica Moldova vor avea loc alegeri parlamentare repetate. Scenariul victoriei candidatului unui partid rusofil dorindu-se a fi aplicat şi în cazul Chişinăului.

Ruşii savurează momentul în condiţiile în care victoria viitorului aliat geopolitic vine la câteva zile după anunţul făcut de preşedintele român Traian Băsescu cu privire la instalarea elementelor scutului anti-rachetă american pe teritoriul României. Echilibrul puterii ruso-americane a căpătat o nouă variabilă, după ce anterior Washingtonul anunţase intenţia semnării unei Carte Strategice de Securitate cu Kievul şi Tbilissi.

Anticipând victoria candidatului Partidului Regiunilor, Moscova a trimis un ambsadaor la Kiev după o perioadă în care între cele două ţări au existat un conflict diplomatic de amploare. În februarie 2009, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în Ucraina la acea vreme, Victor Cernomârdin, a fost invitat la sediul Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei unde îi fusese înmânată o notă de protest. În nota respectivă, prezentată de ministrul de externe de la Kiev, Vladimir Ogrâzco, ambasadorul rus era atenţionat cu privire la “observaţiile, comentariile şi afirmaţiile neprietenoase şi extrem de nediplomatice la adresa Ucrainei şi a conducerii acesteia”. Cernomârdin a fost avertizat că ar putea fi expulzat din Ucraina, invocându-se în acest caz articolul 9 al Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice care prevede, printre altele, declararea persoanelor din corpul diplomatic persona non grata şi expulzarea acestora. Aceeaşi măsură diplomatică urmând să fie adoptată şi în cazul consulilor generali ai Federaţiei Ruse la Harkiv şi Odessa, plus o serie de funcţionari ai corpului diplomatic rusesc.

Ucrainenii fuseseră deranjaţi pe declaraţiile agresive ale diplomaţilor ruşi acreditaţi în Ucraina cu privire la politica de stat, în special, pe perioada războiului gazului cu Kremlinul. De exemplu, într-un interviu oferit de Cernomârdin pe 18 ianuarie postului rus de televiziune Vesti, acesta afirmase că politica Ucrainei este “o aberaţie” şi că guvernanţii ucraineni “fie nu ştiu ce fac, fie ştiu ce fac, dar o fac intenţionat”. Reacţia Moscovei? Previzibilă: “tot scandalul este artificial şi are ca scop creşterea încrederii populaţiei în preşedintele Victor Iuşcenco”. Ulterior, pe 11 iunie, Rusia îl recheamă pe Cernomârdin de la Kiev, acesta fiind numit de Medvedev consilier prezidenţial. În locul acestuia, Kievului îi este propus fostul ministru rus al Sănătăţii şi al Dezvoltării Sociale, Mihail Zurabov, candidatura căruia a fost examinată mai mult de o lună de către partea ucraineană. Totuşi, la începutului lui august, Zurabov este acceptat de Kiev, dar acum, na, Kremlinul s-a sucit în reflexele-i de superputere în revenire şi bate Ucraina diplomatic la cur.

La un an după invazia Georgiei de către forţele armate ale unei Rusiei, relaţiile proaste dintre Rusia şi Ucraina au cunoscut un punct culminant, preşedintele rus, Dmitrii Medvedev, făcând public un mesaj adresat omologului său ucrainean, Victor Iuşcenco, în care îl acuză pe acesta de “deviere de la principiile de prietenie şi parteneriat cu Rusia” şi anunţă Kievul că Moscova amână trimiterea ambasadorului său în Ucraina.

Mesajul lui Medvedev (disponibil pe site-ul RIA Novosti) trece în revistă o serie de puncte de fricţiune dintre cele două ţări. Printre acestea:

• sprijinul Ucrainei pentru preşedintele georgian Mihail Saakaşvili în timpul invaziei ruseşti a Georgiei din august 2009;
• cursul declarat pro-aderare-NATO al Ucrainei care vrea să se asigure astfel în faţa “falsei ameninţări ruseşti”;
• impedimentele create de ucraineni pentru flota rusească din Marea Neagră;
• încurajarea formaţiunilor neonaziste şi antiruseşti din Ucraina;
• crearea unei imagini false despre foamea din 1932-1933 şi inventarea termenului de “genocid al poporului ucrainean”;
• antagonismul faţă de reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse.

Mesajul în sine şi, în mod special, sfârşitul acestuia în care liderul de la Kremlin îşi exprimă speranţa că o nouă conducere politică în Ucraina va fi în măsură să stabilească relaţii conforme cu adevăratele aspiraţii ale celor două popoare şi ale securitaţii europene (sic!) a reprezintat o reacţie voit necumpătată a Rusiei, o declaraţie pe faţă a implicării ruşilor în bătălia prezidenţialelor din Ucraina.

Interesul Moscovei într-un Kiev cuminte, dacă nu obedient, e unul care datează de zeci şi sute de ani. În ultimele luni ale mandatului lui Iuşcenko însă, politrucii ruşi au redus motoarele implicării financiare şi au intensificate bombardamentele mass media şi influenţele politice indirecte asupra actualului regim pro-occidental al preşedintelui Iuşcenko. Rusia a marşat şi marşează în continuare pe polarizarea societăţii ucrainiene în pro-ruşi şi anti-ruşi, polarizare care, uneori, atinge apogeuri hilare ca în cazul bătăii din Rada Supremă dintre susţinătorii şi opozanţii lui Iuşcenko, de exemplu, sau manifestări morbide ca în cazul funerariilor aceluiaşi Iuşcenko la Moscova organizate de una din formaţiunile PutinJunge – Molodaia Rossiia (Rusia Tânără). Mitinguri ad-hoc de condamnare a politicii anti-ruse în Ucraina, a poziţiei pro-NATO, a discriminrăii investitorilor ruşi, a restricţionării utilizării limbii ruse şi promovarea unei istorii potrivit căreia Uniunea Sovietcă a comis împotriva ucrainenilor în anii 1930 etc.

Frecuşul dintre Rusia şi Ucraina, unul cu rădăcini istorice adânci, de altfel, pare să fi cunoscut un nou avânt în timpul intervenţiei ruseşti în Georgia din august 2008. Reacţia de atunci a Kievului a conturat măsuri care nu au fost pe placul ruşilor. Mai întâi, ucrainienii au cerut navelor ruseşti plecate din portul Sevastopol să prezinte “rapoarte de misiune” la întoarcerea dinspre Georgia. Apoi, au renunţat la un acord care stipula exploatarea în comun cu Rusia a instalaţiilor radar de pe teritoriul ucrainean. Autorităţie ucrainiene au mai interzis intrarea avioanelor militare rusesti în spaţiul aerian al Ucrainei. Şi să nu uităm că preşedintele ucrainean, Victor Iuşcenko, a venit la Tbilisi pentru a vorbi zecilor de mii de georgieni adunaţi într-un miting de susţinere a lui Saakalvili şi protest la adresa Rusiei. Acum Ianukovici s-a declarat dispus să discute recunoaşterea Abhaziei şi Osetiei de Sud.

A urmat apoi, în februarie 2009, ameninţarea cu procesul referitor la zonele conflictuale din Marea Azov şi Golful Kerci. Atunci, după ce Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) de la Haga a decis în favoarea României în disputa teritorială pe care aceasta o avea cu Ucraina pentru delimitarea platoului continental al Mării Negre, ucrainienii au declarat că vor să se judece la CIJ cu Rusia. Kievul examina la acea dată posibilitatea înaintării unei cereri la CIJ pentru judecarea în problema delimitării dintre Ucraina şi Rusia a zonelor conflictuale din Marea Azov şi Golful Kerci.

Şi lucrurile nu s-au oprit aici. A urmat recunoaşterea Golodomorului (foamea organizată de sovietici în Ucraina) şi, recent, decretul prezidenţial care îi recunoaşte pe cei care au luptat sub stindardul Armate Insurecţionale Ucrainene (Українська Повстанська Армія – UPA) împotriva Armatei Roşii, dar şi a Wermachtului în cel de-al doilea război mondial, iar, ulterior, s-au opus regimului sovietic până în anii 1960, drept “apărători ai independenţei Ucrainei”. Lucru care se întâmplă la doar câteva zile după ce Stepan Bandera (liderul UPA, un amestec de Corneliu Zelea-Codreanu şi Antonescu al ucrainenilor) a fost declarat erou naţional de acelaşi Iuşecnko. Ambele decrete au fost aprig contestate atât de Moscova cât şi de ruşii din interiorul Ucrainei.

Aşa cum spuneam, pesimişii spun că s-ar putea să asistăm la ultimele alegeri prezidenţiale într-o Ucraină pe care o cunoaştem după destrămarea Uniunii Sovietice, o Ucraină asupra căreia planează pericolul unei confruntări civile, o Ucraină a cărei singură scăpare ar fi crearea unor 2 Ucraini noi. Optimiştii spun însă că ucrainenii au forţa necesară pentru a îşi reveni şi pentru a echilibra disparităţile dintre Est-ul şi Vest-ul unei ţări în care viitorul ar trebui să însemne contopirea eforturilor unei naţiuni măcinată de simbioze provocatoare prin excelenţă de-a lungul istoriei.

“7 februarie este ultima zi a Epocii Oranj. Liderii regimului portocaliu vor fi victime ale uitării politice”. Aşa şi-a încheiat ultimul său miting electoral Victor Ianukovici. Acum, cu câteva ore înainte anunţării rezultatelor parţiale oficiale, declaraţia noului preşedinte al Ucrainei nu mai pare una deloc bombastic-electorală.

În ultima sa vizită externă în calitate de preşedinte de stat (în Polonia), Victor Iuşcenko spunea că Ucraina se afla în faţa unei decizii cruciale, având de ales între drumul spre democraţie, spre o Europă unită şi drumul înapoi, spre totalitarismul sovietic, reînviat de Moscova. Pe 7 februarie 2010, ucrainenii au modificat traseul prefigurat pe GPS-ul istoriei naţionale acum 5 ani, alegând spiralizarea acesteia şi căutând noi compromisuri cu o Rusie renăscândă în aspiraţiile sale de putere politică cu tentacule transfrontaliere extrem de înfometate în excercitarea influenţei. Vom asista, mai mult ca sigur, la o finlandizare a Ucrainei care îşi va accepta soarta de partener egal cu un coeficient de egalitate mai redus în relaţiile sale cu fratele slav. Chiar dacă nu a plecat, Rusia s-a întors la Kiev. Leagănul ruşilor, Rusia kieveană, a reînceput balansarea istorică!

[ IMG: yanukovych.com.ua, prognadzvy4ajn ]

• 2 cu Republica Moldova: 1. Vlad Filat între Băsescu şi Putin 2. Alegerile prezidenţiale vor avea loc pe 10 noiembrie
• Politolog rus: Memorandumul Kozak, ruşinea lui Putin şi “cvasistatul” Republica Moldova
• Alegeri prezidenţiale în Ucraina – între democraţie şi totalitarism?

Laura Chinchilla Miranda a câştigat ieri alegerile prezidenţiale din Costa Rica şi a devenit astfel prima femeie preşedinte din istoria acestei ţări. Candidând din partea Partidului Eliberării Naţionale (Partido Liberación Nacional), Chincilla a obţinut peste 60% din voturi, devansându-şi contracandidaţii din partea Partidului Acţiunii Civice (Partido Acción Ciudadana), Ottón Solís, şi a Mişcării Libertariene, Otto Guevara, care au înregistrat 22,46% şi, respectiv, 21,31% din sufragii.

Chinchilla, protejată a actualului preşedinte, câştigător al Premiului Nobil, Oscar Arias, în timpul mandatului căruia a deţinut funcţia de vice-preşedinte, şi-a concentrat campania pe promisiunea de a continua politicile bazate pe principiul economiei de piaţă ale actualului guvern. Printre alte puncte de interes ale platformei viitoarei preşedinte de 50 de ani a Costa Ricăi s-au numărat poziţia fermă anti-avort şi anti-căsătoria dintre homosexuali.

Femenizarea prezidenţială a devenit un adevărat trend în America Latină în ţări precum:

• Nicaragua (Violeta Barrios Torres de Chamorro – 1990-1997);
• Panama (Mireya Elisa Moscoso Rodríguez de Arias – 1999-2004);
• Chile (Verónica Michelle Bachelet Jeria – a câştigat alegerile prezidenţiale în 2006);
• Argentina (Cristina Elizabet Fernández de Kirchner – a câştigat alegerile prezidenţiale în 2007, bineînţeles, nu uităm de Isabel Martínez de Perón, 1974-1976. Diferenţa dintre cele două este că Fernández de Kirchner a fost aleasă în funcţia de preşedinte, în timp ce Peron a preluat funcţia după moartea preşedintelui, ea fiind vice-preşedinte).

[ IMG: laurachinchilla.com/blog ]

• Revanşa lui Ianukovici şi a Kremlinului în Ucraina. Rusia Kieveană redivivus!
• Ianukovici: “Ucraina nu va intra în NATO şi statut oficial pentru limba rusă”
• Alegeri prezidenţiale în Ucraina 2010 – prezenţă la urne mai redusă decât în 2004

• Victor Ianukovici: 49.37%;
• Iulia Timoşenko: 46.12%;
• împotriva ambilor candidaţi: 3.54%.

Toate cele 5 exit-polluri făcute publice după încheierea secţiilor de vot l-au dat câştigător pe candidatul Partidului Regiunilor, Victor Ianukovici.

UPDATE: După prelucrarea a 4.06% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 53.5%;
• Iulia Timoşenko: 41.78%;
• împotriva ambilor candidaţi: 3.69%.

UPDATE 2: După prelucrarea a 9.78% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 52.22%;
• Iulia Timoşenko: 42.55%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.17%.

UPDATE 3: După prelucrarea a 14.9% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 52.19%;
• Iulia Timoşenko: 42.52%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.22%.

UPDATE 4: După prelucrarea a 20.87% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 51.97%;
• Iulia Timoşenko: 42.64%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.3%.

UPDATE 5: După prelucrarea a 88.12% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.59%;
• Iulia Timoşenko: 45.76%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.46%.

UPDATE 6: După prelucrarea a 90.18% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.49%;
• Iulia Timoşenko: 45.86%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.45%.

UPDATE 7: După prelucrarea a 91.48% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.46%;
• Iulia Timoşenko: 45.88%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.45%.

UPDATE 8 (8 februarie, 10:06): După prelucrarea a 92.13% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.48%;
• Iulia Timoşenko: 45.87%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.44%.

UPDATE 9 (8 februarie, 11:16): După prelucrarea a 94.83% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.23%;
• Iulia Timoşenko: 46.14%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.42%.

UPDATE 10 (8 februarie, 12:54): După prelucrarea a 96.7% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.39%;
• Iulia Timoşenko: 46%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.4%.

UPDATE 10 (8 februarie, 14:44): După prelucrarea a 97.93% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.53%;
• Iulia Timoşenko: 45.88%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.39%.

UPDATE 11 (8 februarie, 16:44): După prelucrarea a 98.7% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.64%;
• Iulia Timoşenko: 45.77%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.38%.

UPDATE 12 (8 februarie, 22:44): După prelucrarea a 99.58% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.83%;
• Iulia Timoşenko: 45.59%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.37%.

• Revanşa lui Ianukovici şi a Kremlinului în Ucraina. Rusia Kieveană redivivus!
• Alegeri prezidenţiale Ucraina 7 februarie 2010
• Al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din Ucraina a început cu streaptease

1. ICTV: Victor Ianukovici – 49.80%, Iulia Timoşenko – 45.20%, împotriva ambilor candidaţi – 5%.

2. Inter (Soţis): Victor Ianukovici – 49.6%, Iulia Timoşenko – 44.50%, împotriva ambilor candidaţi – 5,9%.

3. Inter (FOM ISS) Victor Ianukovici – 49.78%, Iulia Timoşenko – 44.63%, împotriva ambilor candidaţi – 5.59%.

4. Savik-Şuster: Victor Ianukovici – 48.70%, Iulia Timoşenko – 45.60%, împotriva ambilor candidaţi – 5.5%.

5. Exit-poll naţional al R&B GROUP: Victor Ianukovici – 48.70%, Iulia Timoşenko – 45.50%, împotriva ambilor candidaţi 5.5%.

[ IMG: rian.ru ]

• Revanşa lui Ianukovici şi a Kremlinului în Ucraina. Rusia Kieveană redivivus!
• Laura Chinchilla Miranda – prima femeie preşedinte din istoria Costa Ricăi
• Rezultate alegeri prezidenţiale Ucraina 2010

- Un reprezentat de 48 de ani al lui Victor Ianukovici într-o secţie de vot din Crimeea a murit în urma unui stop cardiac.

- Tabăra lui Viktor Ianukovici, favorit în alegerile prezidenţiale din Ucraina, pregăteşte o manifestaţie cu 50.000 de persoane luni în faţa Comisiei electorale centrale din Kiev, a anunţat Ministerul de Interne.

- 3.84% dintre ucraineni vor vota la domiciliu.

-  Ca şi pe 17 ianuarie 2010, 2 ucraneni au murit. Spre deosebire de cei doi care au murit în drum spre vot acum 2 săptămâni, cei de azi au reuşit să voteze.

• Revanşa lui Ianukovici şi a Kremlinului în Ucraina. Rusia Kieveană redivivus!
• Rezultate alegeri prezidenţiale Ucraina 2010
• Al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din Ucraina a început cu streaptease

Setul complet de lozinci al reprezentantelor organizaţiei “Femen” a mai inclus: “Politicienii nu trebuie să violeze ţara!”, “Noi suntem pentru alegeri corecte!”, “Nu vă vindeţi voturile!”, dar şi “Astăzi începe războiul” şi “Ultimul raport înaintea războiului” (şi noi spuneam la fel).

Cele 4 activiste producătoare de streaptease încărcat politic au fost scoase din incinta secţiei de vot de organele de forţă.

Astăzi în Ucraina are loc cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale în care se confruntă rusofilul lider al Partidului Regiunilor, Victor Ianukovici, şi actualul premier, mai puţin rusofila, Iulia Timoşenko. Primul tur al scrutinului, din 17 ianuarie, a fost câştigat de Ianukovici (35.32%) cu mai mult de 10% în faţa lui Timoşenko (25.05%).

Datele celui mai recent sondaj îl dau pe Victor Ianukovici câştigător în faţa Iuliei Timoşenko în cursa pentru preşedinţia Ucrainei.

UPDATE: Fetelor cu pronunţat simţ civico-senzual le-au fost intentate procese verbale pentru nesupunerea faţă de organele de ordine. Portrivit alineatului 1 al Articolului 151 al Codului Ucrainei cu privire la infracţiuni administrative (nesupunere faţă de un reprezentant al miliţiei), cele 5 activiste riscă să fie amendate sau să stea 15 zile în arestul miliţiei.

UPDATE 2: Mai multe poze aici.

[ IMG: rian.ru ]

• Revanşa lui Ianukovici şi a Kremlinului în Ucraina. Rusia Kieveană redivivus!
• Rezultate alegeri prezidenţiale Ucraina 2010
• Alegeri prezidenţiale Ucraina 7 februarie 2010

În România, Turneul celor 6 naţiuni este transmis de Sport 1.

• VIDEO: Rugby, România-Spania
• VIDEO: Victoria mare a preşedintelui-jucător şi înfrângerea ruşinoasă a preşedintelui-jucărie
• VIDEO: Niţică dezinformare anti-Băsescu pe YouTube

1. Crazy, Alexandra Ungureanu. Număr de intrare în finala de pe 6 martie – 5;

2. Lay me Down, Zero. Număr de intrare în finala de pe 6 martie – 9;

3. Running Out of Time, Pasager. Număr de intrare în finala de pe 6 martie – 6;

4. JackPott, Razvan Krivach. Număr de intrare în finala de pe 6 martie – 1;

5. Surrender, Anda Adam & Connect-R. Număr de intrare în finala de pe 6 martie – 13;

6. Come Along, Lora feat. Sonny Flame. Număr de intrare în finala de pe 6 martie – 7;

7. Around, Around, Cătălin Josan. Număr de intrare în finala de pe 6 martie – 16;

8. Love is War, Tina G(eru). Număr de intrare în finala de pe 6 martie – 14;

9. I’m Running, Dalma. Număr de intrare în finala de pe 6 martie – 4;

10. Save Their Lives, Luminiţa Anghel, Tony Poptămaş & Adrian Piper. Număr de intrare în finala de pe 6 martie – 2;

11. It’s Not Too Late, Paula Seling & Kamara (Ghedi). Număr de intrare în finala de pe 6 martie – 11;

12. See You in Heaven, Lucia Dumtrescu. Număr de intrare în finala de pe 6 martie – 10;

13. Searching for the Perfect Emotion, Lulu (& The Puppets). Număr de intrare în finala de pe 6 martie – 12;

14. Playing with Fire, Paula Seling & Ovi. Număr de intrare în finala de pe 6 martie – 3;

15. Come as One, Hotel FM. Număr de intrare în finala de pe 6 martie – 8;

16. Baby, Alexa. Număr de intrare în finala de pe 6 martie – 15.

Ţinând cont de faptul că niciuna din piesesele prezentate nu excelează într-un mod aparte, mă gândesc la potenţialul uriaş de promovare de care ar putea beneficia piesa compusă de Adrian Romcescu şi cântată de Lucia Dumitrescu, See You in Heaven. Cu un show bun pus la punct şi cu condiţia ca nimeni altcineva să nu vină cu un “tribute to Michael Jackson”, piesa ar putea intra în primii 5 la Oslo, evident, dacă trece de finala din 6 martie.

În acelaşi timp, Baby de Alexa e de departe cea mai “aranjată” piesă, cu suficient de mult material de hit, având şi certitudinea unui live fără cusur.

Finala Eurovision România 2010, organizată de TVR şi Adevărul şi programată pentru 6 martie 2010, va fi prezentată de Horia Brenciu şi Valentina Pelinel şi va avea loc la Circul Variete Globus.

• Horia Brenciu şi Valentina Pelinel vor prezenta finala Eurovision 2010 România
• Lemnarul Pavel Turcu între estetica inocenţei şi Atac asupra Moldovei
• Fundaţia “Dinu Patriciu” oferă 100 de burse studenţilor basarabeni

Opozitia, televiziunile de stiri si cateva ziare au ratat magistral un moment istoric. Romania a adoptat poate cea mai importanta decizie de securitate din ultima jumatate de secol, dar o parte insemnata din elita ei pare total depasita de vremuri. Decizia adoptata joi, 4 februarie, de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, de a accepta invitatia presedintelui american Barack Obama ca Romania sa gazduiasca elemente ale scutului antiracheta, a avut parte de minimalizari si trivializari din partea unor jurnalisti si politicieni.

[...] Stupefiant ramane totusi modul in care presa a tratat un episod crucial din politica externa a Romaniei, cu semnificatii uriase si intindere pe cateva generatii. La televiziunile de stiri, Consiliul National al PSD, adica o tema interna de o importanta relativa, a ramas subiectul principal pe tot parcursul zilei de joi. Vineri, au ingropat subiectul, preferand vaste dezbateri despre divorturi, caini maidanezi sau femeile din PSD.

Razboiul dintre Geoana, Nastase, Mitrea, Vanghelie si Pandele a ciuruit scutul american-antiracheta. Apoi, televiziunile de stiri s-au raportat la decizia CSAT de pe pozitii ultra-populiste. Atat Realitatea TV, cat si Antena 3 au pus subiectul in oglinda cu drama din spitale: in Romania oamenii mor cu zile asteptand ambulanta, dar avem scut antiracheta. Unghiul de abordare la ambele televiziuni de stiri a incorporat urmatorul mesaj: de scut ne arde nou acum?

[...] In dezbaterea foarte romaneasca despre amplasarea elementelor scutului american pe teritoriul Romaniei, mutarea accentelor, apetenta pentru zvonistica in detrimentul informatiei verificate s-ar putea explica in mai multe feluri: avem de-a face cu o presa superficiala si politicieni provinciali, pierduti in subiecte minore si nerelevante; avem de-a face cu o actiune deliberata de minimalizare si ocultare al unui suces inregistrat de administratia Basescu; avem de-a face cu un anti-americanism latent, bine camuflat sub masca unui discurs aparent pro-occidental.

Scutul antiracheta. Cum a primit Romania o decizie istorica.

• Revanşa lui Ianukovici şi a Kremlinului în Ucraina. Rusia Kieveană redivivus!
• Senatorul UDMR Gyorgy Frunda critică decizia Guvernului de a aviza înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie
• România lansează la Bruxelles Grupul de sprijin pentru Republica Moldova

Anunţul a fost făcut de preşedintele ONU-AIU, Mihail Zelenciuk care i-a îndemnat pe “toţi patrioţii conştiincioşi ai Ucrainei să-şi dea voturile pentru candidatul la preşedinţia Ucrainei Iulia Timoşenko, contrbuind astfel la înfrângerea promoscotivului Victor Ianukovici, candidatul Partidului Regiunilor”. Zelenciuk şi-a exprimat speranţa că noul preşedinte şi nou parlament vor recunoaşte meritele ONU-UAI în lupta pentru o Ucraina independentă şi suverană.

Pe 29 ianuarie, preşedintele Victor Iuşcenko a semnat decretul care îi recunoaşte pe cei care au luptat sub stindardul Armate Insurecţionale Ucrainene (Українська Повстанська Армія) împotriva Armatei Roşii, dar şi a Wermachtului în cel de-al doilea război mondial, iar, ulterior, s-au opus regimului sovietic până în anii 1960, drept “apărători ai independenţei Ucrainei”. Lucru care se întâmplă la doar câteva zile după ce Stepan Bandera (liderul AIU, un amestec de Corneliu Zelea-Codreanu şi Antonescu al ucrainenilor) a fost declarat erou naţional de acelaşi Iuşcenko. Ambele decrete au fost aprig contestate atât de Moscova cât şi de ruşii din interiorul Ucrainei.

• Revanşa lui Ianukovici şi a Kremlinului în Ucraina. Rusia Kieveană redivivus!
• Costul alegerilor prezidenţiale din Ucraina – circa 200 de milioane de dolari
• Alegeri prezidenţiale în Ucraina – între democraţie şi totalitarism?