Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane. Si ii spunea asa:
Exista in fiecare dintre noi doi lupi.
Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..
Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.
Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
- Bunicule… si care lup castiga?
La care batranul ii raspunde simplu:

- Cel pe care il hranesti.

De poţi să faci pe prostul cînd altul te repede
Făcînd-o pe deşteptul şi c-un cuvînt nu-l cerţi,
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede,
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;

De nu amîni o clipă un rău să-l împlineşti,
Şi dacă minţi mai tare cînd alţii nu spun drept,
De-ţi place în iubire cu ură să loveşti,
Şi totuşi îţi pui mască de sfînt şi de-nţelept,

De te te tîrăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul,
Şi numai interesu-ţi îl sui la rang de ţel,
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul,
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amîndoi la fel;

De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite,
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi,
Cînd vorbele şi fapta în vînt ţi-s risipite,
Tu dîndu-le la dracu’, poţi altele scorni,

De poţi să faci întruna dintr-un cîştig, o mie,
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul, găseşti că-i drept şi demn,

De poţi să-ţi storci şi gîndul, şi inima, şi nervii
Îmbătrînite-n rele, să facă rele noi,
Şi sub nehotărîre, plecîndu-te ca servii,
Cînd toţi strigă: Nainte!, doar tu strigi: Înapoi!,

Dacă, stînd în mulţime, te-mpăunezi semeţ,
Dar lîngă cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Şi pe duşmani sau prieteni, tratîndu-i cu dispreţ
Te faci că ţii la dînşii, dar îi înşeli amarnic,

Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău,
Şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi Pămîntul, cu tot prinosul său,
Vei fi-ntre Domni întîiul, dar NICIODATĂ OM.

Versiunea lui Daca in format antitetic, scrisa de Kostas Varnalis.

Pana la varsta de 30 de ani, sau putin dupa aceea, poezia imi oferea o placere imensa. Dar de ani de zile nu mai suport sa citesc nici macar un vers. Parca mintea mi-a devenit un fel de masinarie care scoate legi generale din cantitati enorme de fapte. Daca mi-as putea retrai viata, mi-as impune, ca regula, sa citesc poezii si sa ascult muzica de cateva ori pe saptamana. Pierderea acestor gusturi inseamna pierderea fericirii. De asemenea, este posibil sa dauneze intelectului si, inca si mai probabil, caracterului moral, deoarece slabeste partea emotionala a firii noastre.

Charles Darwin

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr’a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!

Traducere de Dan Dutescu

Al doilea: Dragostea pentru frumusete in general

Al treilea: Dragostea pentru ceea ce este o persoana, nu pentru fizicul ei (faimoasa dragoste platonica)

Al patrulea: Iubirea pentru umanitate, pentru om in general

Al cincilea: Iubirea abstracta (pentru principii, idei, valori, creativitate)

Al saselea: Iubirea pentru bine (inteles ca BINELE in sine)

Oare vom fi vreodata capabili sa renuntam sa mai facem efortul de a arde focul, de a uda apa si de a colora trandafirii?

Jocul devine riscant daca aluneca in dihotomii. Exista, totusi, si simplitati veninoase.

(Andrei Plesu, Jurnalul de la Tescani)

Imi plac curbele cailor ferate. Sunt indeajuns de plecate pentru ca un tren in viteza sa nu cada in afara, dar si indeajuns de putin plecate pentru ca un tren fara viteza sa nu cada inauntru. Coexistenta contrariilor.
Stiu si inginerii ceva. Dar tot mai mult stie viata.

Constantin Noica, Jurnal Filozofic

Invata de la soare cum trebuie sa apui
Invata de la piatra cat trebuie sa spui
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.

Invata de la toate ca toate sunt surori
Cum treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat.

Invata de la vultur cand umerii ti-s grei,
Si du-te la furnica sa vezi povara ei
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti.

Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator

Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa inveti din tot ce piere, tu, sa traiesti in veci!

(Lirica norvegiana)

Atunci cand un calator se apropie de aceste locuri venind de oriunde, se mica tot mai incet. Bataile inimii se raresc, respiratia se diminueaza, temperatura scade, gandurile se imputineaza, pana ce ajunge in centru si se opreste. Din acest loc, timpul calatoreste in afara in cercuri concentrice -linistit in centru, accelerand pe masura ce se departeaza de el.

Cine s-ar duce in pelerinaj in centrul timpului? Parintii, alaturi de copii, si indragostitii.

(Visele lui Einstein, Alan Lightman)