De ceva vreme am descoperit o relativ nouă pasiune, fotografia. Incă nu mă pricep foarte bine, dar am zis să mă motivez puţin şi să fac o mică galerie. Se găseşte aici.

Momentan am pus numai cadrele care chiar mi s-au părut reuşite, încercări fiind cu sutele, bineînţeles.

Drop by and say hi!

Ăştia la mecdonălds au şi nişte ziare din ziua respectivă pe care le poţi răsfoi în linişte cât timp “savurezi” alesele opere gastronomice puse la dispoziţie de spelunca respectivă. Şi cum eu nu pot să asimilez gusturile fără lectură, am înşfăcat România Liberă şi m-am pus pe citit şi mâncat.

Pe prima pagină era un articol despre moldoveanul ăla cu presupusul glaucom care face pârnaie numai dacă are el chef. Mă rog, nimic special aici. Ce mi-a sărit însă în ochi a fost “fotografia” cu care era ilustrat articolul, adică asta de mai jos.

După cum se poate observa, focusul fotografiei este pe subiect, adică numerele de înmatriculare ale maşinilor din parcare. Ăia doi mascaţi şi cu chelu’ sunt pe post de background blurat, bokeh din ăla…

Cu ocazia asta anunţ că vreau şi eu să fiu fotograf la gazetă, posed aparat foto cu mulţi megapixeli d-ăia şi zoom mare şi fac minuni pe modul auto!

În viaţa mea monotonă şi plictisitoare, câteodată, mai apare ceva demn de luat în seamă. De fapt nu e de luat în seamă, dar e de râs…

Acum o săptămână vorbeam pe messenger cu un prieten mai vechi cu care nu mă văzusem de ceva vreme. Mă întreba când mai ajung în măreaţa urbe a Urziceniului, locul de baştină al subsemnatului. După evitarea răspunsului, pentru că asta e întrebarea pe care o urăsc cel mai mult din cauza faptului că niciodată nu pot spune ceva concret, au început celelalte clasice: cu slujba cum mai e? crezi că vine moşu’ anul ăsta? cum acţionează colgate dual fluoruri cu calciu?

La prima din ele, aia cu slujba, dintr-una în alta, s-a ajuns inevitabil la temuta, fioroasa, necruţătoarea criză. Ei bine, care credeţi că a fost întrebarea stimabilului?

Drum roll, please!!!

Hai mă, şi tu crezi în criză?

Poate n-aţi înţeles… CREZI ÎN CRIZĂ???

Am rămas mască, mă uitam ca viţelul la poarta nouă la fereastra aia de messenger şi mă minunam.

Cum adică “crezi în criză?” Să înţeleg că asta e ca religia? Trebuie să cred fără să cercetez sau cum? Asta e un fel de apocalipsă şi o să apară şi vreun Iisus care să ne împartă: tu cola, tu fanta, tu ţevian?

Acum dacă stai să te gândeşti cam aşa e… dacă ţi-ai făcut credite ca la balamuc, nu mai ai job şi nu poţi să renunţi la chestii cum ar fi mâncatul prin restaurante, tot la ţevian ajungi.

Oricum ar fi, omul rămâne în anale pentru întrebare

Ca premiu nu prea am ce să ofer în afară de câteva beri la o terasă celui care va răspunde primul :)\

Secret
Asculta mai multe audio Muzica »

Indiciu: 11 x 20

Mă uitam la posturile mele precedente. Vai, ce nasol a fost la hotel! Vai, ce nasol a fost la noaptea devoratorilor! Vai de mine şi de mine, ce oropsit sunt eu, bla bla bla…

Să dea naiba dacă n-am ajuns o naţie de plângăcioşi care se cred mari şi tari, dar nu fac nimic pentru drepturile lor.  Şi asta cu mine în frunte!

N-am mai văzut să iasă lumea în stradă pentru drepturile lor de vreo 10 ani. Şi aici nu mă refer la pensionarii care au pierdut banii la FNI. Ar trebui să se iasă în stradă pentru orice chestie care contravine oricărei minime doze de bun simţ. De exemplu pentru că se duce naibii un parc pentru că are chef “municipalitatea” să mai construiască un “mol”.

În State sunt văzuţi ăştia care demonstrează cu pancarte 3 zile pentru un câine care a fost călcat pe autostradă de o maşină ca nişte nebuni. Le pasă de asta? În nici un caz. Dimpotrivă, politicienii nu ştiu cum să facă să îi îmbuneze, poate-poate or pleca de acolo.

Acum nu afirm sus şi cu tărie că o să ies eu personal în stradă, dar măcar nu o să mă mai lamentez aci pe blog.

DIXIT!

Here it goes:

01. Intro - Churchill’s Speech
02. Aces High
03. 2 Minutes to Midnight
04. Revelations
05. The Trooper
06. Wasted Years
07. The Number of the Beast
08. Run to the Hills
09. Rime of the Ancient Mariner
10. Powerslave
11. Heaven Can Wait
12. Can I Play With Madness?
13. Fear of the Dark
14. Iron Maiden
—————————–
15. Moonchild
16. The Clairvoyant
17. Hallowed Be Thy Name

ROCK ON!

Ia să vedeţi dumneavoastră, dragă cetitorule, ce înseamnă pe-aci ăia 3 aştri.

După cum zicea poetul: “Şi la nunta ta, a căzut o stea”, aşa o să arăt şi eu mai jos cum se face ploaie de meteoriţi la ăştia.

Să începem cu începutul. Frate, camera asta are fix 3 metri pătraţi! Bine că sunt io mai slab de fel, că altfel aş fi avut o problemă mare dacă, doamne fereşte, aş fi mers niţel mai repede, aş fi rămas dracu’ blocat între pereţi!

Al doilea lucru care mi-a sărit în ochi a fost chestiunea de mai jos.

Nu i-am dat importanţă la început, dar din prima seară am avut în urechi un nino-nino de murea lumea. Să vă mai spun că sărăciile astea chiar înţeapă?

Şi să n-aud că nu se poate să nu fie ţânţari. În Bucureşti n-am văzut nici unul.

Aşa, am scăzut până acum 2 stele. Deci au rămas… hmm… una!

Dar ce? Credeţi că asta e tot?

Ia să mai vedem. Am ajuns însetat rău de tot şi am vrut să beau puţină apă, preferabil nu de la robinet. Bacterii, microabe, cloare, chestii d-ăstea interesante.

Iată ce găsesc în frigider:

Dap, o mulţime de lucruri acolo, nu ştiu de unde să aleg, la naiba!

Deci avem suc, apă, bere, sticluţe d-alea mici de whiskey… uite şi un Snickers şi un Mars. Hehe, au şi alune! Mmmm!

Ah, nu le vedeţi? La dracu’, mi s-a stricat aparatul foto şi vede numai lucrurile care funcţionează pe curent electric.

Am ajuns la zero stele.

Everybody now! CAN WE DO NEGATIVE STARS?

Bineînţeles că putem!

Hai la baie că venim după un drum lung şi ar merge un duş.

Ah, da, aici au inventat un nou sistem de scurgere.

Se numeşte crack in the floor. Cum de nu m-am gândit eu la asta?

Aş fi vândut ideea pe bani buni şi mi-aş fi deschis un hotel de 3 stele în Târgu Jiu, ce kilu’ mariţii?

Am ajuns la -1. Se poate face şi -3 dacă adaug jegul şi vopseaua de pe pereţi care e varză şi încă un amănunt important care nu ţi se spune atunci când faci rezervare. Anume că micul dejun este inclus, dar numai în limita a 10 lei, restul se plăteşte.

Păi dacă tot sunt în Târgu Jiu, să nu iau chestia de mai jos şi să le produc rupturi anale patronilor de la LexiStar?

Specimenul de care ziceam mi-a confirmat încă o dată că oamenii simpli au un umor incredibil şi că oricât de greu le-ar fi, mereu găsesc ceva de spus sau de făcut pentru a se amuza niţel.

Ei bine, uite ce a facut nenea ăsta.

La ei, parcurile sunt modernizate sau nemodernizate. Acum să nu vă închipuiţi că alea modernizate sunt extraordinare şi că le uşurează prea tare munca lor.

Vorbind niţel de lucrurile astea şi de ce se întâmplă prin parcurile lor, vine nenea ăsta şi spune:

“Da, dom’le, e modernizat. Apeşi pe buton şi-ţi sare lopata în mână.”

Pam, pam.

L.E.: Am scos comentariile ca tot intra spam la postul asta

Bineînţeles, acest lucru nu are nici cea mai mică legătură cu faptul că în Iran s-a descoperit un zăcământ de ţiţei de 1 miliard de barili brut.

Nu, domnule, asta n-are importanţă, dragul de Bush se gândeşte la securitatea lumii.

O fi asta varianta contemporană a Imperiului? Adică să poată face ce vrea şi lumea să pună botul la orice tâmpenie debitată de nenea ăsta?

Dacă da, nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla când îi va veni sfârşitul. Şi acesta va veni, istoria o răcneşte din toţi rărunchii.

Se pare că acum petrolul a devenit echivalentul cruciadelor. Ăsta este the holy grail, iar armamentul nuclear un simplu pretext. Dacă nu era armament nuclear, erau prea multe cămile. Dacă nici cămile, atunci n-aveau şapcă şi aşa mai departe.

Cu toate acestea, se pare că lumea nu mai are interes faţă de problemele astea. Într-adevăr, mai apar militanţi pentru pace, dar sunt văzuţi ca nişte nebuni, restul lumii îşi vede de treabă.

Încă o ştire, încă puţin entertainment, încă o victorie, încă un erou, încă un sfârşit, încă un început.

Mare greşeală!

Evenimentul a fost organizat de Zero Events. Zero defineşte perfect firma asta.

Păi cum altfel când tu organizezi aşa ceva într-o sală cu climatizare zero în mijlocul verii? Presupun că nu trebuie să mai spun că erau 50 de grade lejer înăuntru şi transpirai instant 3 litri de cum intrai.

Pe bilet scria mare şi citeţ: ora 20.00

Am ajuns acolo mai devreme, pe la 19.30.

“Nu se intră înainte de ora 20.00!” Aha, înţeleg… pe bilet scrie ora de la care se intră, nicidecum cea la care ar trebui să înceapă “ostilităţile”. Încă ceva demn de zero.

Am intrat pe la 20.10 în sală, la 20.15 mi se făcuse rău de la căldură, dar am îndurat. Uşurel, uşurel, s-a strâns lumea şi s-a format o mare de evantaie improvizate. Îmi pare rău că n-am avut cu ce filma că era tare mişto de arătat cum se vedeau steguleţele de la Orange şi diverse reviste fâlfâind prin toată sala.

În jur de 21.10 se urcă un Gigel pe scenă şi începe să urle că gata, a început marele spectacol. Punea întrebări inteligente de genul “Vă e cald?” Meseriaş, ce să mai.

După ce a plecat individul a trebuit să ascultăm pe Shukar Collective.

Mda, am venit aci să ascult electro-manele. Vis, vă spun eu. Mă mai duc la ei… NOT!

A venit şi Chişu să ne explice el cum e penibilă sala şi n-o să mai organizeze niciodată acolo. Mulţumim, dar asta trebuia să ştii dinainte. Nu trebuie să fii inginer să-ţi dai seama că sala aia fără climatizare poate stârni revoluţii în rândul publicului.

Am rămas numai la prima parte a programului că deja slăbeam vizibil.

Din câte am văzut, au fost multe campanii sociale, ceea ce a dat bine, dar şi reclame la detergenţi total aiurea. Au fost şi câteva surprize româneşti cum ar fi:


Mai jos sunt câteva spoturi care mi-au plăcut.

Primul e Guiness, iar următoarele trei sunt o serie de la Audi foarte mişto (Audi vs Dog).

GUINESS

AUDI vs DOG