Că vorbim despre cei care l-au crezut terminat, obosit, luat în brațe de FIFA, de NATO, de Stația Spațială Internațională. Că vorbim de cei care și-au dorit pur și simplu să împartă cu el, pe teren sau în tribună, măcar un minut din acest ultim mare spectacol fotbalistic la care Leo va mai încânta lumea cu magia sa.

Argentina, o echipă construită în jurul lui Messi, care trăiește doar pentru și prin Messi

Sistemele tactice folosite de Scaloni la acest turneu nu au fost multe: 4-4-2, 4-3-3 sau 4-2-3-1. Dar ele sunt, de fapt, doar niște poziții comunicate oficial la început pentru că, să cităm dintr-o nouă vedetă a online-ului, o firuță, Argentina joacă, de fapt, un 1-1-9. Cu Martinez în poartă, Messi liber și restul jucătorilor adaptându-se la ceea ce liderul, prietenul și mentorul lor din teren le cere. Mulți au vorbit că echipa se sacrifică pentru Messi. Și lucrurile nu sunt departe de adevăr. Pentru ca Leo să fie scutit de un efort inutil, are, totuși, 39 de ani, există un altcineva care trebuie să facă pressing în locul lui, un altcineva care trebuie să vină să acopere zona lăsată liberă de Leo când pleacă de acolo, altcineva care trebuie să dubleze apărarea. Există altcineva care trebuie să îi ofere o pasă sigură și un cinea care să atace spațiul pe care Leo Messi în creează.

Messi, pe tot terenul

Deși a fost supranumit ”The undisputed king of walking football” de către cei de le The Telegraph, ceea ce s-a vrut o ironie usturătoare cu o fărâmă de adevăr, realitatea este că, chiar și la 39 de ani, Messi ”merge” pe tot terenul: îl găsești fie lângă atacant, ca al doilea vârf. Sau între liniile adverse, în interiorul jumătății drepte sau poate în dreapta, dar pentru a primi cu fața spre centru. Coboară chiar foarte jos, lângă mijlocași și, bineînțeles, aproape de care, dar mereu părând că este în contratimp cu fundașii care caută să îl blocheze.

Mulți au spus, la începutul turneului, dar chiar și pe parcursul lui, că Argentina riscă să joace în 10 oameni. Pentru că Messi lipsește din zona de pressing, pentru că dozarea efortului său înseamnă dublarea efortului celorlalți. Numai că Scaloni a reușit să construiască un mecanism perfect. Dacă v-ați uitat cu atenție la meciuri, veți vedea că tot timpul, în jurul lui Messi este o mini-echipă din echipa mare: un atacant cu putere mare de pressing (fie că vorbim de Lautaro Martinez, Julian Alvarez sau surpriza Giulliano Simeone, cel care a băgat teroare în echipa Angliei). După aceea, lângă Messi a stat mereu Rodrigo de Paul, cel care și-a asumat rolul mijlocașului de travaliu. Iar mini-echipa lui Messi se completează cu 1-2 mijlocași care închid pasele interioare și o linie defensivă extrem de puternică, care lucrează și avansează compact.

Messi poate rămâne mai sus, într-o zonă din care Argentina să declanșeze contraatacul. Asta obligă adversarul să păstreze permanent unul sau doi jucători atenți la el. Chiar și când nu presează, prezența lui poate condiționa construcția adversă.

La recuperare

Prima pasă nu trebuie să ajungă obligatoriu la Messi. Uneori este mai eficient ca mingea să treacă prin De Paul, Enzo Fernández, Alexis Mac Allister sau Leandro Paredes, iar Messi să fie găsit abia după ce adversarul începe să se reorganizeze. Acesta este un detaliu important. Argentina nu îi oferă mingea lui Messi la întâmplare, ci încearcă să i-o ofere după ce spațiul a fost pregătit.

În tranziția defensivă

Când Messi pierde mingea într-o zonă centrală, colegii lui nu se pot împrăștia. De aceea, Argentina preferă deseori atacurile asociative, cu jucători relativ apropiați. În jurul lui se formează triunghiuri sau romburi, astfel încât:

• mingea să poată fi recuperată rapid;
• contraatacul advers să fie încetinit;
• Messi să nu fie obligat să alerge 30–40 de metri înapoi.

Așadar, libertatea lui este finanțată de compactitatea celorlalți

Lotul Argentinei poate fi privit și ca o structură pe două cercuri: protectorii și multiplicatorii lui Messi.

Protectorii

Sunt jucătorii care îi permit lui Messi să rămână proaspăt și liber.

Rodrigo De Paul

De Paul este, în sens tactic și emoțional, garda de corp a sistemului. El:

• acoperă spații laterale;
• sare la presing;
• aleargă după fundașii adverși;
• oferă agresivitate;
• menține intensitatea psihologică;
• se apropie de Messi pentru combinații scurte.

El nu este doar „omul care aleargă pentru Messi”. Este jucătorul care conectează privilegiul lui Messi cu disciplina colectivă.

Enzo Fernández

Enzo oferă progresie, schimbări de direcție, pase între linii și prezență la marginea careului. În semifinala cu Anglia a marcat golul egalizator, într-un moment în care Argentina transformase retragerea adversarului într-un asediu. Rolul său este esențial deoarece Messi nu trebuie să coboare de fiecare dată pentru a organiza. Enzo poate muta mingea din prima fază în zona în care Messi devine periculos.

Alexis Mac Allister

Mac Allister aduce inteligență pozițională, joc între linii și pătrunderi fără minge. Golul său cu Elveția, venit după un corner executat de Messi, a ilustrat și valoarea Argentinei la fazele fixe. Este un jucător care nu are nevoie de multe atingeri pentru a modifica geometria fazei.

Leandro Paredes

Paredes este util când Argentina are nevoie de:

• control mai bun la baza construcției;
• un pasator în fața fundașilor;
• superioritate numerică împotriva presingului;
• un ritm mai lent și mai calculat.

În sfertul cu Elveția, Paredes a coborât repetat pentru a sprijini prima fază și pentru a oferi superioritate împotriva presingului elvețian.

Multiplicatorii

Sunt jucătorii care transformă atenția atrasă de Messi în ocazii.

Julián Álvarez

Álvarez este probabil cel mai potrivit partener pentru această versiune a lui Messi.

El poate:

• presa fundașii;
• ataca profunzimea;
• coborî pentru combinații;
• ocupa fundașul central;
• schimba poziția cu Messi;
• finaliza de la distanță.

În sfertul cu Elveția, când Messi nu a mai marcat, Álvarez a produs momentul individual decisiv în prelungiri. Acesta este un element definitoriu pentru Argentina 2026: în momentele în care circuitul către Messi este blocat, echipa mai are jucători capabili să rezolve.

Lautaro Martínez

Lautaro oferă alt tip de atacant:

• agresiv în careu;
• excelent în atacarea primei mingi;
• puternic în duel;
• capabil să joace cu spatele;
• foarte valoros ca titular sau ca armă de final.

A închis sfertul cu Elveția și a marcat golul calificării în finală împotriva Angliei, în prelungirile partidei. Această alternanță Álvarez–Lautaro îi permite lui Scaloni să aleagă nu „cel mai bun atacant”, ci atacantul potrivit pentru starea meciului.

Thiago Almada și jucătorii mobili dintre linii

În unele formule, Argentina folosește un jucător suplimentar care poate primi în interior și combina cu Messi. Scopul nu este să dubleze rolul lui Messi, ci să împiedice adversarul să concentreze întreaga apărare asupra lui. Când un adversar aduce doi oameni spre Messi, un coleg trebuie să ocupe imediat spațiul eliberat. Aceasta este regula de aur a atacului argentinian.

Construcția: cum ajunge mingea în zona lui Messi

Argentina preferă să înceapă cu fundașii centrali deschiși și cu un mijlocaș care se oferă între sau în fața lor. În funcție de adversar, poate construi:

• într-un 2+1;
• într-un 3+2, cu un fundaș lateral mai prudent;
• cu Paredes coborât;
• cu Enzo apropiat de prima linie;
• prin atragerea presingului pe o parte și schimbarea rapidă pe cealaltă.

Scopul nu este posesia de dragul posesiei. Scopul este ca unul dintre mijlocași să primească orientat spre poarta adversă. La finalul optimilor, Argentina conducea toate echipele competiției la numărul total de pase: 3.446, dintre care 3.146 reușite. Această cifră arată volumul de control, dar și o problemă: în unele meciuri eliminatorii, a avut nevoie de foarte multe pase pentru a găsi puține spații curate. De aceea, Messi este important nu doar ca finalizator, ci ca accelerator al posesiei. O circulație lentă poate deveni ocazie printr-o singură pasă verticală, o combinație sau o schimbare de ritm.

Atacul pozițional: superioritate centrală, asociere și lipsă deliberată de rigiditate

Argentina nu este o echipă care trăiește în primul rând din centrări. Preferă să ocupe zona centrală și „half-space”-urile, adică acele coridoare dintre centru și bandă. În jurul lui Messi apar frecvent:

• un atacant în față;
• De Paul sau un alt mijlocaș în lateral;
• Enzo ori Mac Allister în spate;
• un fundaș lateral care oferă lățime.

Aceasta creează patru opțiuni:

1. pasă în profunzime;
2. combinație scurtă;
3. întoarcere spre mijlocaș;
4. transfer către flancul opus.

Problema apare împotriva blocurilor joase. Lipsa unei extreme clasice pe fiecare parte poate face Argentina prea îngustă. Guardian a remarcat înaintea semifinalei tocmai lipsa lățimii și energia fluctuantă a mijlocului drept posibile vulnerabilități.  Când adversarul închide centrul, Argentina poate deveni lentă, previzibilă, dependentă de o execuție sau vulnerabilă la contraatac, dacă riscă cu ambii fundași laterali urcați simultan. Capul Verde și Egiptul au demonstrat acest lucru.

Faza fixă: al doilea mare sistem ofensiv

Argentina nu a ajuns în finală doar prin jocul deschis al lui Messi. Înaintea semifinalei, echipa marcase deja cinci goluri din faze fixe, o componentă pregătită în detaliu de staff, inclusiv de Walter Samuel.

Messi este esențial aici prin:

• precizia cornerelor;
• loviturile libere directe;
• centrările cu traiectorie spre poartă;
• capacitatea de a obliga adversarul să apere foarte jos;
• reputația lui, care schimbă poziționarea zidului și a portarului.

La 39 de ani, o fază fixă este ideală: nu cere volum fizic, dar îi amplifică la maximum tehnica. Golul lui Mac Allister cu Elveția, după cornerul lui Messi, este exemplul perfect. Ca să nu mai vorbim și de cele două assist-uri de manual oferite în finalul meciului cu Anglia, care aveau să ducă Argentina în finală.

Mai presus de orice, dragostea, adorația unei întregi lumi pentru Messi.

Dar, dincolo de orice discuție despre tactică, poziționare, posesie, pressing și goluri, ”Por la ultima de Leo” ne vorbește despre altceva. Despre adulația, adorația nu doar a poporului argentinian, care trăiește fotbalul mai presus de o religie, ci a întregii lumi față de jucătorul care i-a marcat pentru totdeauna existența. Fotbaliști mari și foarte mari au tot fost. Vor tot fi. Chiar în finala din această seară îl vom vedea pe Lamine Yamal, copilul cândva îmbăiat de cel care avea să devină idolul său, gată să se repeadă spre sceptrul Regelui. Dar Messi va fi și va rămâne Singurul. Unicul. Irepetabilul. Nici măcar Greatest of All Times nu i se potrivește total. Pentru că Leo a fost cu adevărat tot ce a dat fotbalul mai frumos lumii.

Și poate sunt egoist, dar îmi doresc atât de mult ca Leo și albi-celeștii să câștige finala de diseară sperând ca apoi să ne anunțe că mai rămâne cu noi un pic. Că mai pot să caut meciuri cu el. Că mai pot să tremur de nerăbdare așteptându-i explozia care să aducă o fază magică și golul.

Eu nu sunt pregătit pentru un fotbal fără Leo. Chiar nu sunt. Probabil de aceea când cânt imnul acesta atât de pasional al argentinienilor, eu omit partea cu ”por la ultima de Leo”.

The post Por la ultima de Leo appeared first on IONUTIANCU.RO.

A fost o seară cu două povești diferite. Pe de o parte, Spania a arătat din nou de ce este una dintre cele mai complete echipe ale Mondialului: posesie, presiune, răbdare, calitate tehnică și o bancă de rezerve care schimbă meciuri. Pe de altă parte, Belgia a ieșit cu fruntea sus, după un sfert în care a rezistat mult, a lovit bine pe tranziție și a avut curaj să joace împotriva celei mai stabile echipe defensive a turneului.

Statistica meciului

Posesie: Spania 68% – Belgia 32%
xG: Spania 1.96 – Belgia 0.34
Șuturi pe poartă: Spania 8 – Belgia 2
Ocazii mari create: Spania 0 – Belgia 1
Pase reușite: Spania 598 – Belgia 243
Acuratețe pase: Spania 90% – Belgia 78%
Dueluri câștigate: Spania 42 – Belgia 41
Intervenții portar: Spania 1 – Belgia 6
Faulturi comise: Spania 13 – Belgia 18
Cartonașe galbene: Aymeric Laporte 90+3’, Axel Witsel 90+5’

Echipele folosite

Spania, 4-2-3-1:
Unai Simón – Pedro Porro, Pau Cubarsí, Aymeric Laporte, Marc Cucurella – Rodri, Fabián Ruiz – Lamine Yamal, Dani Olmo, Álex Baena – Mikel Oyarzabal.

Belgia, 4-2-3-1:
Thibaut Courtois – Timothy Castagne, Brandon Mechele, Nathan Ngoy, Maxim De Cuyper – Nicolas Raskin, Hans Vanaken – Leandro Trossard, Kevin De Bruyne, Jérémy Doku – Charles De Ketelaere.

Schimbări importante:
Spania: Pedri pentru Fabián Ruiz 55’, Ferran Torres pentru Álex Baena 55’, Nico Williams pentru Mikel Oyarzabal 79’, Mikel Merino pentru Dani Olmo 86’.
Belgia: Romelu Lukaku pentru Hans Vanaken 60’, Axel Witsel pentru Leandro Trossard 60’, Joaquin Seys pentru Maxim De Cuyper 61’, Senne Lammens pentru Thibaut Courtois 71’, Alexis Saelemaekers pentru Kevin De Bruyne 86’.

Cronica meciului:

Prima repriză a început cu Spania în registrul ei obișnuit: multă minge, circulație rapidă, atacuri poziționale și încercarea de a muta Belgia dintr-o parte în alta. Rodri a fost centrul de comandă, cu foarte multe pase și o poziționare care a împins jocul spaniol în terenul belgian. Pe dreapta, Lamine Yamal a început să creeze presiune constantă, atrăgând adversari și căutând șutul cu stângul spre colțul lung.

Belgia nu a intrat însă speriată. A acceptat să aibă mai puțină posesie, dar a încercat să iasă repede prin De Bruyne, Doku și De Ketelaere. Doku a fost, ca de obicei, principala amenințare în tranziție, încercând să atace spațiul din spatele lui Pedro Porro. De Bruyne a căutat pase rapide spre zona centrală, iar De Ketelaere a fost mobil, coborând și apărând între fundașii centrali spanioli atunci când Belgia putea ieși din presiune.

Spania a creat primele semnale serioase. Rodri a avut un șut blocat după o fază fixă, Baena a încercat să lovească de la marginea careului, iar Yamal l-a testat pe Courtois cu o execuție de la distanță. Belgia a replicat prin De Ketelaere, la o fază de tranziție, însă fără să-l pună cu adevărat în mare dificultate pe Unai Simón.

Golul Spaniei a venit în minutul 30. Dani Olmo a fost implicat în acțiune, mingea a ajuns la Fabián Ruiz, iar mijlocașul spaniol a finalizat cu precizie. A fost o fază care a răsplătit presiunea La Roja și care părea să confirme scenariul așteptat: Spania în control, Belgia obligată să iasă mai mult.

Dar Belgia a avut o reacție foarte bună. În loc să cadă, a găsit momentul potrivit înainte de pauză. În minutul 41, Timothy Castagne a livrat o minge excelentă, iar Charles De Ketelaere a atacat spațiul și a marcat cu capul. A fost primul gol primit de Spania la acest turneu și un moment foarte important psihologic. Nu doar că Belgia a egalat, dar a arătat că defensiva spaniolă, până atunci impecabilă, poate fi prinsă dacă mingea ajunge rapid în zonele potrivite.

Finalul reprizei a fost mai echilibrat. Spania a continuat să aibă mingea, dar Belgia intrase complet în meci. La pauză, 1–1 era un rezultat care schimba complet tensiunea partidei.

Repriza a doua a început cu o intensitate și mai mare. Belgia a prins curaj după golul egalizator și a avut câteva momente în care a încercat să iasă mai sus, să nu se limiteze doar la supraviețuire. De Cuyper și De Bruyne au fost printre cei care au încercat să ducă Belgia în zone periculoase, dar Spania a revenit treptat la control.

Luis de la Fuente a reacționat în minutul 55 cu două schimbări importante: Pedri a intrat în locul lui Fabián Ruiz, iar Ferran Torres în locul lui Álex Baena. Mutările au avut rolul de a aduce mai multă prospețime între linii și mai multă verticalitate în atac. Spania a început să preseze tot mai mult, iar Belgia s-a văzut nevoită să apere mai jos.

Rudi Garcia a răspuns și el în minutul 60, cu Romelu Lukaku și Axel Witsel. Belgia avea nevoie de forță în față și de experiență pentru a stabiliza centrul terenului. Lukaku a schimbat imediat profilul atacului belgian, oferind un reper fizic pentru mingile lungi și pentru duelurile aeriene. Totuși, Belgia nu a reușit să mențină suficient mingea sus pentru a reduce presiunea spaniolă.

Momentul care a schimbat complet datele finalului a venit în minutul 71, când Thibaut Courtois a fost înlocuit de Senne Lammens. Pentru Belgia, pierderea portarului titular într-un sfert de finală a fost o lovitură mare. Lammens a intrat într-un meci în care fiecare respingere, fiecare centrare și fiecare minge pe jos putea cântări decisiv.

Spania a continuat să împingă. Yamal a avut o seară foarte activă, cu șase șuturi și două pe poartă. Oyarzabal a fost implicat în zonele centrale, Olmo a încercat să lege jocul între linii, iar Cucurella a oferit susținere pe stânga. Belgia a rezistat prin blocaje, degajări și intervenții ale portarilor, dar presiunea devenea tot mai greu de dus.

În minutul 86, De la Fuente a făcut schimbarea care avea să decidă meciul: Mikel Merino a intrat în locul lui Dani Olmo. Două minute mai târziu, Spania a lovit. Pau Cubarsí a apărut într-o fază ofensivă și a trimis spre poartă, Lammens a respins greșit / a scăpat mingea în față, iar Merino a fost exact unde trebuia. A reacționat rapid și a trimis mingea în poartă, pentru 2–1.

Golul a declanșat explozia spaniolă și frustrarea belgiană. Pentru Merino, a fost încă un moment de rezervă decisivă în fazele eliminatorii. Pentru Belgia, a fost o lovitură dureroasă, cu atât mai mult cu cât venise pe o fază în care portarul de rezervă, intrat forțat, nu a putut controla mingea.

Finalul a fost tensionat. Belgia a aruncat mingi în careu, Lukaku a încercat să pună presiune pe Unai Simón, iar în minutul 90+6 a existat o fază periculoasă în care portarul spaniol a scăpat mingea sub presiune, dar belgienii au fost penalizați pentru fault. Spania a mai avut o șansă prin Cucurella în 90+7, dar Lammens a prins șutul.

După 90+8, fluierul final a confirmat calificarea Spaniei.

Statistici inedite

Spania a primit primul gol al turneului, după cinci meciuri fără gol încasat. Reușita lui Charles De Ketelaere a rupt seria defensivă perfectă a La Roja, dar nu și traseul impecabil al echipei spre semifinale.

Mikel Merino a devenit din nou omul marilor momente pentru Spania. După golul decisiv cu Portugalia, a marcat și contra Belgiei, la doar două minute după intrarea pe teren. Luis de la Fuente a primit astfel încă o confirmare că profunzimea lotului Spaniei este una dintre marile arme ale turneului.

Lamine Yamal a fost unul dintre cei mai activi jucători ai meciului, cu șase șuturi și două pe poartă. Chiar dacă nu a marcat, a ținut permanent defensiva Belgiei sub presiune și a fost desemnat unul dintre oamenii importanți ai partidei.

Thibaut Courtois a avut patru intervenții înainte să fie înlocuit, iar ieșirea sa a schimbat finalul meciului. Senne Lammens a intrat într-un context foarte greu, iar eroarea de la golul lui Merino a devenit momentul care a decis sfertul de finală.

Spania ajunge pentru prima dată în semifinalele Cupei Mondiale după 2010, anul în care a câștigat trofeul. Urmează o semifinală uriașă cu Franța, o confruntare între două dintre cele mai puternice echipe ale turneului.

Sursă foto: Mark J. Terrill / AP / Profimedia

The post Cronică de meci Spania–Belgia 2-1. ”Furia Roja” merge în semifinale pentru șocul cu Franța! appeared first on IONUTIANCU.RO.

Mbappé a fost din nou omul central al serii: a ratat penalty-ul din prima repriză, dar a revenit cu un gol spectaculos în minutul 60 și apoi a contribuit decisiv la golul lui Dembélé din minutul 66. Franța merge în semifinale, unde va întâlni câștigătoarea duelului Spania – Belgia.

Statistica meciului

Posesie: Franța 48% – Maroc 52%
xG: Franța 2.96 – Maroc 0.31
Șuturi totale: Franța 22 – Maroc 5
Șuturi pe poartă: Franța 9 – Maroc 1
Ocazii create: Franța 19 – Maroc 3
Acuratețe pase: Franța 92% – Maroc 89%
Centrări reușite: Franța 5 din 14 – Maroc 3 din 16
Cornere: Franța 5 – Maroc 5
Faulturi: Franța 10 – Maroc 12
Tackling: Franța 12 – Maroc 11
Intercepții: Franța 11 – Maroc 8
Blocaje: Franța 1 – Maroc 5
Degajări: Franța 26 – Maroc 21
Intervenții portar: Franța 1 – Maroc 7
Cartonașe galbene: Franța 0 – Maroc 1
Cartonașe roșii: Franța 0 – Maroc 0

Echipele folosite

Franța, 4-2-3-1:
Mike Maignan – Jules Koundé, Dayot Upamecano, William Saliba, Lucas Digne – Manu Koné, Adrien Rabiot – Ousmane Dembélé, Michael Olise, Désiré Doué – Kylian Mbappé.

Maroc, 4-2-3-1 / 4-5-1 în faza defensivă:
Yassine Bounou – Achraf Hakimi, Issa Diop, Noussair Mazraoui, Anass Salah-Eddine – Neil El Aynaoui, Ayyoub Bouaddi – Brahim Díaz, Azzedine Ounahi, Chemsdine Talbi, Bilal El Khannouss.

Cronică:

Prima repriză a fost o repriză de rezistență marocană și de presiune franceză. Marocul a intrat cu intenția de a nu repeta naiv greșelile altor adversari ai Franței. A încercat să țină liniile apropiate, să blocheze accesul spre Mbappé și Dembélé și să nu ofere spații mari în spatele defensivei. În multe momente, echipa africană a coborât într-un 4-5-1 compact, cu Brahim Díaz rămas sus ca punct de ieșire.

Franța nu a forțat haotic. A presat bine, a recuperat sus și a folosit foarte mult mișcarea lui Doué și Olise între linii. Koundé și Digne au urcat suficient cât să ofere lățime, iar Dembélé și Mbappé au încercat să atace din zone laterale spre interior. Marocul a avut posesie în unele secvențe, dar de multe ori acea posesie a fost împinsă lateral sau înapoi, fără progresie reală spre poarta lui Maignan.

Momentul mare al primei reprize a venit după o recuperare franceză și o fază în care Mbappé a fost lansat în careu. Noussair Mazraoui l-a faultat, iar după o așteptare lungă și verificare VAR, Franța a primit penalty. Era momentul perfect pentru ca Les Bleus să rupă meciul. Mbappé a executat însă slab, iar Bounou a ghicit direcția și a apărat. A fost o intervenție uriașă, care a ținut Marocul în viață și a reaprins speranța că echipa lui Mohamed Ouahbi poate duce partida spre un scenariu strâns, poate chiar spre prelungiri sau penalty-uri.

După penalty-ul ratat, Franța nu s-a prăbușit. Dimpotrivă, a continuat să preseze. Upamecano a avut o lovitură de cap respinsă de Bounou, Doué a avut o execuție scoasă jos de portarul marocan, iar Lucas Digne a trimis o minge puternică în bară. Marocul a scăpat de câteva ori cu mari emoții, dar a intrat la pauză cu 0–0, exact scorul pe care îl căuta.

După pauză, Franța a reluat meciul cu aceeași idee: presiune constantă, agresivitate la recuperare și atacarea rapidă a spațiilor mici. Mbappé a avut încă o șansă în primele minute ale reprizei secunde, dar nu a găsit cadrul porții. Pentru câteva minute, părea că Marocul poate continua să tragă de timp și de rezultat, cu aceeași răbdare care l-a ținut în meci în prima repriză.

Dar Franța are jucători care pot schimba o partidă dintr-o fază aparent fără ieșire. În minutul 60, după o minge jucată în careu de Lucas Digne, Mbappé a primit într-o zonă aglomerată, cu Issa Diop în față. Nu era o ocazie mare în sens clasic, nu era un unghi curat, nu era o fază deschisă. Dar Mbappé a folosit corpul fundașului ca să blocheze vizibilitatea portarului și a trimis o execuție excelentă, cu o traiectorie greu de citit, lângă bară. Bounou, care făcuse deja o partidă foarte bună, nu a mai putut interveni. Franța conducea cu 1–0.

Golul a schimbat totul. Marocul nu mai putea doar să reziste. Trebuia să iasă, să riște, să ducă mingea mai sus. Dar exact în acel moment, Franța a lovit a doua oară. Doar șase minute mai târziu, în minutul 66, Ousmane Dembélé a primit spațiu și a șutat excelent, folosind și el ecranul unui adversar pentru a masca execuția. Bounou a atins mingea, dar nu a putut să o respingă decisiv. 2–0 pentru Franța, iar meciul era aproape rupt.

Pentru Maroc, al doilea gol a fost lovitura care a schimbat complet finalul. Echipa care sperase să ducă Franța într-o zonă de nervi și răbdare a fost obligată să atace o defensivă excelent organizată, cu Saliba, Upamecano, Koundé și Digne în control. Ounahi și Brahim Díaz au încercat să găsească spații, Hakimi a încercat să ofere progresie pe dreapta, dar Marocul nu a avut suficientă prezență în careu și nici suficiente ocazii curate.

Deschamps a gestionat finalul matur. Mbappé a fost retras cu aproximativ un sfert de oră înainte de final, pentru a fi protejat pentru semifinală, iar Franța a coborât riscul fără să se retragă complet. Marocul a continuat să joace, dar nu a mai reușit să creeze presiunea care să schimbe emoțional finalul.

Statistici interesante

Kylian Mbappé a avut o seară completă ca tensiune: penalty ratat, gol spectaculos, assist și apoi odihnit înaintea semifinalei. Golul său a rupt rezistența Marocului într-un moment în care partida părea să intre într-o zonă periculoasă pentru Franța, cu presiune acumulată după ocaziile ratate.

Yassine Bounou a fost, paradoxal, unul dintre cei mai buni jucători ai meciului, deși Marocul a pierdut cu 0–2. A apărat un penalty și a avut 7 intervenții, ținând scorul strâns până în minutul 60.

Franța rămâne singura echipă perfectă a turneului, cu victorii pe linie și fără să aibă nevoie de prelungiri sau penalty-uri. Echipa lui Deschamps ajunge din nou în semifinalele Cupei Mondiale și continuă să arate ca una dintre marile favorite la trofeu.

Marocul se oprește în sferturi, dar confirmă că parcursul din 2022 nu a fost o întâmplare. A ajuns din nou între cele mai bune opt echipe ale lumii, a eliminat Țările de Jos și Canada, dar de data aceasta nu a mai putut trece de zidul francez.

The post Cronică de meci Franța–Maroc 2-0. ”Les Bleus” mărșăluiesc spre finală! appeared first on IONUTIANCU.RO.

Australia a intrat cu șase schimbări în primul 11, dar cu un plan clar: să controleze riscul, să folosească viteza lui Irankunda și Volpato și să nu ofere Paraguayului tranzițiile preferate. Reuters notează că Tony Popovic a mizat pe o formulă curajoasă, cu Irankunda, Metcalfe și Volpato introduși în primul 11.  Primele momente au fost mai bune pentru Australia. Volpato l-a găsit pe Jackson Irvine într-o poziție bună, dar șutul a mers spre Gill. Bos și Volpato au mai forțat intervenții ale portarului paraguayan, fără să îl pună însă sub presiune decisivă. Paraguay a avut foarte puțin ofensiv în prima repriză, Reuters notând că sud-americanii au fost limitați la un singur șut în primele 45 de minute.

Șah la gol și în repriza a doua.

După pauză, Paraguay a crescut. Gustavo Alfaro a introdus mai multă energie ofensivă, iar Julio Enciso a devenit omul care a început să rupă liniile australiene. Enciso a fost principala sursă de pericol în repriza a doua, dar că a ratat una dintre cele mai bune ocazii cu opt minute înainte de final, când șutul său a trecut pe lângă bară. Australia a avut și ea momentul ei mare pe final. Jordy Bos a pătruns în careu în minutul 89 și a trimis mingea pe lângă colțul lung. În cele din urmă, 0–0 a convenit perfect australienilor: locul 2, calificare directă în faza următoare, fără să depindă de alte rezultate.

Un egal avantaja ambele echipe în logica calificării, Australia sigur pentru locul 2, Paraguay cel puțin pentru zona locurilor trei.

Sursă foto: AP

The post Cronică de meci: Paraguay – Australia 0–0. Unii calificați, alții la mâna rezultatelor appeared first on IONUTIANCU.RO.

SUA a început excelent. În minutul 3, Auston Trusty a marcat, iar americanii păreau să continue ritmul bun din primele două meciuri. Chiar dacă Pochettino a rotit masiv, echipa a intrat cu energie și a lovit repede, susținută de un public numeros la Los Angeles.

Turcia a reacționat însă mult mai bine decât în celelalte partide ale grupei. Arda Güler a egalat în minutul 10, apoi Barış Yılmaz a dus scorul la 2–1 în minutul 31. Turcia a găsit în sfârșit primele goluri ale turneului și a profitat repetat de spațiile apărute în defensiva americană.

Victoria fără glorie a Turciei

La scurt timp după pauză, Sebastian Berhalter a egalat cu un șut de la distanță, iar SUA a recăpătat controlul emoțional al partidei. În minutul 58 a intrat Christian Pulisic, revenit după problema la gambă, a primit unele dintre cele mai puternice ovații ale serii și a arătat imediat cât de important este pentru echipă.

Finalul a fost deschis, cu ocazii de ambele părți. Pulisic a fost aproape de gol, Zendejas a avut acțiuni periculoase, iar Turcia a amenințat pe contraatac. În 90+8, Kaan Ayhan a apărut la bara a doua și a împins mingea în poartă, marcând golul victoriei la ultima fază. Guardian descrie faza ca pe o minge ajunsă la Ayhan după o acțiune purtată de Turcia până la bara îndepărtată.

The post Cronică de meci: Turcia–SUA 3-2. Victorie de palmares a turcilor! appeared first on IONUTIANCU.RO.

Prima repriză a fost tensionată și atentă. Japonia avea deja o poziție bună în grupă, Suedia avea nevoie de un rezultat care să o țină în viață, iar asta a dus la un meci cu mult calcul. Japonia a încercat să joace între linii prin Kamada și Nakamura, cu Ueda ca reper central. Suedia a mizat pe forța Isak–Gyökeres și pe alergarea lui Elanga, dar a avut grijă să nu se rupă defensiv după eșecul dur cu Țările de Jos.

Repriza golurilor și a calificării ambelor echipe

După pauză, Japonia a găsit golul prin Daizen Maeda. A fost momentul care părea să împingă Japonia spre o victorie de grupă și să pună Suedia sub o presiune majoră. Răspunsul suedez a fost rapid. Anthony Elanga, titularizat de Potter, a egalat după șase minute și a schimbat complet atmosfera. Reuters notează că golul lui Elanga a ținut Suedia în viață și a asigurat, în cele din urmă, calificarea ambelor echipe în șaisprezecimi.

Finalul a fost unul de tensiune și calcule. Japonia a terminat pe locul 2 în Grupa F, iar Suedia a prins calificarea ca echipă de pe locul 3. Elanga a avut un moment bizar după fluierul final: a fost confuz privind calificarea Suediei și a avut nevoie de explicații de la colegi, inclusiv Isak, pentru a înțelege că rezultatul era suficient.

The post Cronică de meci: Japonia – Suedia 1–1. Egalul care a convenit tuturor appeared first on IONUTIANCU.RO.

Țările de Jos au rezolvat rapid partea dificilă a meciului. În minutul 3, autogolul lui Skhiri a pus Tunisia în dezavantaj imediat, iar după doar patru minute Brian Brobbey a făcut 0–2. Pentru o echipă tunisiană deja eliminată, începutul a fost devastator.

Olanda a controlat apoi jocul cu calm. Frenkie de Jong și Gravenberch au gestionat mijlocul, Reijnders a venit între linii, iar Gakpo și Malen au ținut largă linia ofensivă. Tunisia a încercat să reacționeze, dar șocul celor două goluri primite în primele șapte minute a apăsat tot restul reprizei.

Tunisia nu s-a predat

Tunisia a avut meritul de a nu abandona meciul. În minutul 54, Hazem Mastouri a redus diferența și a oferit un moment de orgoliu unei echipe care avusese un turneu foarte greu. Doar că speranța a durat puțin. În minutul 62, Jan Paul van Hecke a refăcut avantajul de două goluri pentru Țările de Jos, iar de acolo partida a revenit la un control mai confortabil al olandezilor. Brobbey a fost din nou printre oamenii importanți ai Olandei și că victoria a trimis Țările de Jos în șaisprezecimi ca lideră a Grupei F.

The post Cronică de meci: Tunisia – Olanda 1–3. Olandezii zboară spre fazele eliminatorii! appeared first on IONUTIANCU.RO.

Coasta de Fildeș a avut însă mai multă forță fizică, mai multă calitate individuală și o presiune ofensivă mai constantă. Introducerea lui Nicolas Pépé în primul 11 a adus exact plusul de care africanii aveau nevoie: un jucător capabil să tragă, să atace spațiul și să creeze panică în apărarea adversă. Curaçao a rezistat o perioadă, dar diferența de nivel s-a văzut treptat. Coasta de Fildeș a deschis scorul și a intrat la pauză în avantaj, lucru esențial într-un meci în care un gol rapid putea schimba complet planul defensiv al debutantei.

Coasta de Fildeș merge mai departe

După pauză, Curaçao a fost obligată să iasă puțin mai mult, dar fără să riște total. Aici s-a văzut limitarea ofensivă a echipei: multă muncă, dar puține soluții reale pentru a pune presiune constantă pe Yahia Fofana. Coasta de Fildeș a controlat mai bine spațiile și a lovit din nou în minutul 64. Ibrahim Sangaré a contribuit decisiv, iar Nicolas Pépé a făcut 0–2, gol care a închis practic partida. Din acel moment, Curaçao avea nevoie de o revenire improbabilă, iar africanii au putut gestiona finalul cu calm.

Pentru Curaçao, drumul se oprește aici, dar rămâne imaginea unei echipe care a luptat peste așteptări.

The post Cronică de meci: Curaçao – Coasta de Fildeș 0–2. Povestea frumoasă s-a terminat appeared first on IONUTIANCU.RO.

Meciul a început aproape perfect pentru Germania. În minutul 2, Leroy Sané a marcat primul său gol la un turneu final major, într-un moment care părea să împingă partida spre un scenariu controlat de echipa deja calificată. Germania avea primul loc asigurat, dar golul rapid părea să confirme dorința lui Nagelsmann de a încheia grupa cu trei victorii.

Pentru Ecuador, începutul a fost aproape dramatic. Echipa intra în meci fără gol marcat în turneu și cu presiunea unei victorii obligatorii. Dar reacția a fost foarte rapidă. În minutul 9, Nilson Angulo a prins o execuție excelentă de la marginea careului și l-a învins pe Neuer. Acesta a fost momentul în care Ecuador a spart seceta ofensivă după 39 de încercări fără gol.

După 1–1, meciul a devenit mult mai intens. Germania a avut mai mult control, dar Ecuador a jucat cu o energie specială, împinsă de un public masiv sud-american în tribune. Nemții au avut posesie și au încercat să construiască prin Musiala, Wirtz și Sané, însă Ecuador a răspuns cu agresivitate, dueluri câștigate la mijloc și tranziții rapide prin Plata și Angulo.

Și a venit șocul cel mare după pauză

În repriza a doua, Germania a încercat să controleze mai mult ritmul, dar Ecuador a rămas periculos. Diferența a făcut-o intensitatea cu care sud-americanii au continuat să creadă în calificare. Germania a avut mingea, dar a părut vulnerabilă la pierderile din construcție, iar Joshua Kimmich a recunoscut după meci că echipa a continuat să invite adversarul în joc prin turnover-uri.

Momentul decisiv a venit în minutul 77. Gonzalo Plata a apărut perfect în careu și a împins mingea în poartă pentru 2–1, declanșând explozia tribunei ecuadoriene. Momentul care a completat revenirea dramatică și a trimis Ecuadorul în faza eliminatorie.

Germania a încercat să revină, dar fără claritatea necesară. Ecuador s-a apărat cu disperare, a tras de fiecare duel și a dus scorul până la capăt. Pentru Germania, rezultatul nu a schimbat locul 1 în grupă, dar a fost un avertisment serios înaintea fazei eliminatorii. Ecuador a reușit prima victorie mare a turneului exact când părea aproape eliminată. Germania, deși a rămas pe primul loc în Grupa E, a încasat gol în toate cele trei meciuri din grupă, vulnerabilitatea defensivă fiind arătată din nou de echipa lui Nagelsmann

The post Cronică de meci: Ecuador – Germania 2–1– surpriza Mondialului sau un mic blat? appeared first on IONUTIANCU.RO.

Coreea de Sud a început mai bine. Kim Min-jae a avut o lovitură de cap scoasă de pe linie de Aubrey Modiba după doar două minute, apoi Lee Kang-in a trimis peste din interiorul careului. Africa de Sud a rezistat acelui început și a crescut treptat în meci. În minutul 19, Maseko a fost aproape să scape spre poartă, dar Lee Gi-hyuk a intervenit excelent. Apoi, Kim Seung-gyu a avut o dublă paradă la Mbatha și Makgopa, ținând scorul la 0–0.

Maseko face istorie pentru Africa de Sud

Son a intrat la pauză, dar Coreea de Sud nu a reușit să își transforme posesia în ocazii clare. Africa de Sud a rămas compactă, a închis spațiile și a așteptat momentul. În minutul 63, Moremi a trimis o pasă precisă pentru Maseko, care și-a așezat mingea pe stângul și a șutat jos, în colțul din dreapta. A fost golul care a schimbat istoria fotbalului sud-african.

Africa de Sud nu trecuse de grupe la precedentele participări din 1998, 2002 și 2010. Hugo Broos a spus după meci că echipa a fost foarte bună tactic și că a fost dificil pentru Coreea să găsească spații.

The post Cronică de meci: Africa de Sud – Coreea de Sud 1–0–calificare istorică pentru sud-africani! appeared first on IONUTIANCU.RO.