Ionut Gradeanu Blog - IGB

De ce fb?

2011-04-06T16:23:00.003+03:00

Pai in primul rand s-o luam asa: toata lumea stie ce e fb, ceea ce ma scuteste intr-o oarecare masura de raspunsul la intrebarea din titlu. Kinda kinky, raspuns continut in intrebare, hehe..

Deci da, intr-adevar, fb = facebook. Ca si in cazul altor descoperiri uluitoare, inovatoare, gen internet, telefonia mobila, google search, habar n-am, roata, pixul etc, intrebarea primordiala este: ce faceam eu inainte de a se intampla treaba asta? Sau faceam ceva?

Daca fara internet o ardeam mai pe carti, pe televiziune, daca fara telefonia mobila stateam si asteptam ore in sir cate o zana care venea, zambea frumos si spunea ca a intarziat putin (treaba de care si telefonia mobila nu m-a salvat intru totul nici in ziua de azi), daca fara google search habar n-am ce dracu faceam pe internet (de fapt n-am prea prins internet fara google search, din ce-mi aduc aminte), deci daca fara toate astea imi amintesc cum era viata mea inainte, si era mai saraca, sau mai complicata, mai grea, despre fb nu prea stiu ce sa zic.

Adica traiam si fara fb, ba chiar destul de bine, zic eu, dar e clar ca umple un gol pe care il aveam, poate-l si constientizam, inainte, motiv pt care mor de ciuda ca nu mi-a venit mie ideea asta. Pe de alta parte nu prea-i vad rostul total, complet.

Ce face lumea pe fb? Pai s-o luam pe rand:

- in primul si-n primul rand se uita la poze cu oameni (de preferinta femei si cat mai dezbracate). Presupun ca se merge pe ideea ca o poza e 1000 cuvinte, deci dupa 10 min de privit poze pe fb am obosit de atata vorba.

- alta idee ar fi ca se promoveaza o gramada de cacaturi, produse, localuri, servicii. Dupa cum ati observat, in reclamele de la tv, sau chiar si pe strazi, nu mai vezi siteul adidas.com, ci facebook.com/adidas. Ceea ce sustine punctul asta destul de puternic. Apropo, unde credeti ca o sa postez articolul asta cand o fi gata?

- ce se mai face pe fb? se zice la multi ani unor persoane care iti sunt suficient de apropiate incat sa nu ignori ziua lor, dar nici atat de apropiate incat sa ii suni. Fb mi se pare mediul perfect in care tu sa-i zici LMA, ca oricum nu-ti prea pasa de ea, iar ea sa-ti multumeasca din tot sufletul in timp ce nu stie exact cine esti si, culmea, nici n-o prea intereseaza. Nici macar nu e convinsa ca o sa-ti intoarca urarea, doar ca de asta are grija tot fb.

- hmmm, sa, vad, ce altceva: se completeaza oarecum nevoia de socializare, respectiv interrelationare intre oameni, cu tot ce presupune, frumos si urat: complimente, dragalasenii, barfe, certuri, like, unfriend etc. Cate dintre ele sunt sincere e o alta discutie, avand in vedere ca, in aceeasi masura ca si cu toate treburile dezvoltate online, n-ai feelingul pe care-l ai cand privesti pe cineva in ochi. Probabil, cum zicea cineva, ura e singurul sentiment sincer. Chiar si pe fb.

- da,mai era ceva: se creaza interactiunea intre oameni asa-zis celebri, vedete (de cele mai multe ori niste schiopi care nu leaga 2 vb) si publicul larg, anonim. Avand in lista de prieteni pe Natalia Mateut, Sabrina Manoliu, Victor Ponta sau Matei Chiliman (nu va repeziti, nu am pe niciunu din ei, ziceam doar asa..), cred ca iti hraneste ego-ul intr-o oarecare masura, te face cumva sa pari si tu mai apropiat de o lume in care de fapt nu esti, dar te satisface la nivel de realizari individuale, desi astea-s pseudo-realizari. De treaba asta nu sunt inca sigur, e doar o teorie si astept comentariile voastre.

- ar mai fi si partea in care mai afli diverse chestii, stiri, informatii, idee pt care a fost creat de fapt fb.

- si, nu in ultimul rand, stupidele de jocuri de pe fb, din care unii fac incredibil de multi bani, iar altii, noi, pierdem incredibil de mult timp. Glad to be cured.

Ar mai fi un pct de vedere care ma streseaza despre fb. Deci toata lumea se uita pe pozele altora. Ei bine, toata lumea, fara exceptie, comenteaza de bine, flateaza, lauda, isi declara uimirea pt cat de frumoasa e pers respectiva, cat de mult a slabit, cat de bine si-a revenit (dupa nastere, divort, cacare, habar n-am) etc. Intrebarea este: cam cat de multi mint cu nesimtire in declaratiile astea? Daca toti barbatii care fac comentariile astea din motive evidente, mai ales unor persoane de sex frumos tocmai in speranta obtinerii unor clipe de sex frumos, ca sa zic asa, iar femeile se flateaza cu falsitatea cu care ne-au obisnuit si-n viata reala, ma intreb ce s-ar intampla daca ai face commenturi reale, in care sa le spui ca le sta ca dracu cu machiajul ala, ca le atarna burta pe afara, ca in loc sa dea banii la solar, mai bine-si iau o bicicleta etc. De fapt am si incercat timid astfel de abordari. Rezultatul: unfriend, sau in cazurile mai fericite, raspunsuri de genul: daca nu-ti place, nu te uita, sau, bine ca esti tu frumos etc. Oare este asta o dovada ca oamenii, sau majoritatea lor, nu suporta adevarul, sau parerile sincere spuse in fata (calculatorului)? oare pozele puse pe fb sunt exclusiv pt a-si reface, recladi, sau ridica self-esteem-ul, iar orice raspuns in afara asteptarilor nu poate fi acceptat?

Aceeasi poveste se repeta si la limba romana, la care cred ca jumatate de fb n-ar trece niciun fel de examen, cat de basic. Le zic una, alta, evident, se lasa cu rafuieli, explicatii, scuze in cele mai fericite cazuri, dar niciodata cu acceptarea tacita si eleganta. Ba da, mint, chiar ieri mi s-a intamplat asa ceva, respect pentru persoana respectiva, daca se stie ea.

Voi ce ma sfatuiti, mai ales cu prietenii? Sa fiu sincer, sa zambesc tamp si sa laud, sau sa tac de-a dreptul?

Mai este discutia despre intimitatea pe fb. preferati itimitatea, completati datele de genul: nume, prenume, sex si atat? Sau va afisati viata in cat mai multe detalii, cuvinte si poze? Cum e mai bine?

Si intrebari ar mai fi: ce e cu grupurile astea, in care fiecare se inscrie, dar dupa aia nu stiu cat de mult ii foloseste faptul ca se afla in acel grup? Ce inseamna "in a relationship with"? E ca si cand intr-un bar vii de mana cu sotul/sotia? De ce e nevoie de asa ceva? De ce ar trebui consoarta sa se frustreze daca pe fb la status scrie single? E ca si cand i-ai nega existenta, sperand la ceva mai bun?

La dracu, se vroia a fi un articol mai pe caterinca, dar n-a iesit. Avand in vedere ca e primul in jumatate de an, asteptati-va la mai multe in viitorul apropiat, mai ales ca vin si muzele, inspiratia, vezi VV 2011, sequel dupa VV 2009, deja dezbatut pe undeva pe aici (Nu mai stiu in ce sertar am pus dosarul).

Filme (Edited 15.08.2010)

2010-07-13T01:10:00.004+03:00

M-am gandit eu asa sa fac o lista cu filme, indiferent de gen, care m-au impresionat, mi s-au parut interesante, sau chiar mi-au placut foarte mult. Nu o sa fac o lista cu toate filmele de genul asta pe care le-am vazut, ci doar cu cele care o vor face cu incepere din acest moment. Mi-as dori, daca vreti, nu sa adaugati si voi alte filme impresionante, sunt convins ca sunt enorm de multe, unele le-am vazut, altele cu siguranta nu. Mi-ar placea sa comentati doar daca ati vazut vreunul din lista si sa scrieti nu mai mult de 2-3 randuri despre el, ce v-a impresionat, concluzia pe care ati tras-o, ideea filmului, sau de ce nu v-a impresionat in caz in care nu s-a intamplat. Pentru usurinta comentariilor voastre, o sa le si numerotez. Deci:

7. The Air I Breathe (2007) - Kevin Bacon, Forest Whitaker, Brendan Fraser, Sarah Michelle Gellar, Andy Garcia

- ce cred: movie about luck, faith, choices and most of all about life. Film usor, dar in functie de starea de moment poate fi generator de ganduri, idei, unele chiar pozitive.

6. You Don't Know Jack (2010) - Al Pacino, Al Pacino, Al Pacino...

- ce cred: un film foarte interesant, if not sad pe alocuri, dar care te pune pe ganduri. Sper sa nu va confruntati cu dileme de genul ala in viata reala ever. Worth it! Iar Pacino...

5. Almost Famous (2000) - Kate Hudson, Philip Seymour Hoffman

- ce cred: un film foarte dragut si lung (2h40') despre un adolescent care insoteste o trupa rock in turneu.

- quote: "I'm home. I'm always home. I'm uncool."

4. Balieue 13 (2004) & Banlieue 13 Ultimatum (2009) - Cyril Raffaelli, David Belle

- ce cred: filme frantuzesti de actiune, foarte dinamice, avandu-l in distributie pe David Belle, inventatorul unei discipline numite Parkour, bazata pe miscarea rapida si judecata rapida pentru evitarea obstacolelor. Foarte spectaculos!

3. The Boat that Rocked (2009) - Philip Seymour Hoffman, Kenneth Branagh

- ce cred: este un film superb, o comedie foarte draguta despre puterea muzicii. Rock and Roll!

2. The Guardian (2006) - Kevin Costner, Aston Kutcher

- ce cred: Aston Kutcher is simply... sweet...

- quote: "nevasta te-a parasit, cel mai bun prieten ti-a murit, esti ca intr-o melodie country. Daca aveai un caine, dadea masina peste el." :))

1. Powder Blue (2009) - Jessica Biel, Ray Liotta, Forest Whitaker, Patrick Swayze

- ce cred: e nevoie de mai multa dragoste in lume. regretele ulterioare sunt imense...

Cel mai bun prieten

2010-07-10T17:59:00.004+03:00

Spre deosebire de articolele de pana acum, unde eram (sau paream) destul de sigur pe parerile mele, lasand foarte putin loc la discutii, subiectul din titlu imi este relativ neclar, sau de fapt cred ca nu m-am gandit niciodata la el pana recent, cand o persoana, un prieten (nu cel mai bun :d) mi-a pus intrebarea si m-a facut sa ma gandesc.

Deci intrebarea ar fi: care este, cum iti dai seama, cum alegi sau cum stii care iti este cel mai bun prieten? Il alegi in functie de... durata prieteniei (tre sa-l stii din generala), il alegi dupa intensitatea contactelor (on a daily basis etc.), il alegi dupa nivelul discutiilor si a confidentelor facute intre voi? Sau il alegi in urma unor teste serioase, situatii de viata in care te-a ajutat cand nimeni altcineva nu avea de gand s-o faca?

O alta intrebare legata de subiectul asta ar fi: daca nu poti sa definesti, sa te decizi asupra unui singur prieten cel mai bun, se poate spune ca ai mai multi sau ca nu ai niciunul?

Este nevoie sa ai un prieten cel mai bun pentru a-ti asigura o stabilitate de ordin.. mental, psihic, habar n-am?

Este mai usor pentru un barbat sa aiba cel mai bun prieten tot un barbat, sau e mai usor sa il considere cel mai bun prieten pe o femeie? La fel si reciproca.

Sunt intrebari la care va invit sa raspundeti. Bineinteles, daca ma intrebati pe mine, nu am un cel mai bun prieten. Eu consider ca am mai multi, nu ca n-as avea niciunul.

Deci, any psiholog out there, o definitie la cel mai bun prieten se poate, va rugam?

Stilul de munca la roman

2010-05-06T02:24:00.003+03:00

La roman stilul de munca nu exista. Romanului nu-i place munca. Decat munca multa si rasplata pe masura, el prefera munca putina, situatie de care sa se planga in continuu, remuneratie mica, pe care s-o bea. Caci, vorba aia, de o bere se gasesc oricand bani, nu?

La romani, conceptele de project plan, design, planning etc nu exista. A auzit de ele in treacat, dar in mod evident, el, care este mult mai inteligent (si mai ales mai smecher) decat restul populatiei de pe glob, o poate face si fara detaliile astea, ba chiar mai repede. Romanii reusesc sa faca 150 km de autostrada in 20 ani si sa li se strice in urmatorii 2. Romanii reusesc sa faca un pod peste o cale ferata, dar care sa nu treaca peste stalpii de inalta tensiune. Romanii reusesc sa faca o masina in care sa ploua, careia sa-i curga benzina la alimentare si ale carei jiglere sa fie curatate ca un tabiet de dimineata, imediat dupa breakfast. Iar cand totul pare disperat, lucrurile, in natura lor fireasca, se strica, romanul vine cu o solutie: o bucata de lita. Cu o bucata de lita romanul ar fi in stare sa repare si un reactor nuclear. Chiar nu conteaza ca ceea ce repara azi cu bucata de lita sau un kil de prenadez produce maine pagube de milioane, sau omoara zeci de oameni. El si-a demonstrat maiestria si ingeniozitatea.

Existau povesti mai demult care explicau cat de destepti suntem noi romanii comparativ cu alte natii si ca odata scapati intr-o tara civilizata, le rezolvam oamenilor alora problemele din 3 miscari si fara sa ne zbatem. Bine, nimeni nu mi-a povestit si continuarea povestii, in care, probabil eram luati la spituri de care acei oameni carora am reusit sa le producem un haos permanent pentru o solutie aparenta si temporara. Apropo, eu chiar am locuit printre ei, printre unii afara si romanii nu erau nicidecum renumiti pentru inteligenta, ingeniozitate, inventivitate, salvatore de la patria. Erau in cel mai rau caz recunoscuti drept linistiti, muncitori, atat timp cat reuseai sa ii dezveti de obiceiurile stramosesti cu portofele, carduri bancare etc.

Nu stiu daca ati observat, dar romanul fura chiar si daca nu are nici cea mai vaga idee ce fura. Atat timp cat apartine cuiva, iar acel cineva nu este atent, romanul baga in buzunar pe principiul ca vede el acasa daca-i trebuie. Daca nu, il arunca, ce are de pierdut.

Cele mai interesante exemple de acest gen ne sunt date de istorie, in care romanul, evident mai slab pregatit si inferior numeric (cred ca tot de lene), evident evita lupta, dar nu uita inainte sa fuga sa dea foc la ogoare, glii, sa otraveasca fantanile etc. Adica baietii aia veneau 3000 km din Turcia (sau cati erau pe vremea aia) cu ditai tunurile dupa ei, iar romanu, relaxat, o ardea la padure, la gratare, cu vinutu, femeia-n pula, iar pe saracii turci ii oropsea pe toate partile. Si daca totusi aia erau suficient de incapatanati sa ne alerge, le dadeam si cu pietre-n cap. Ei bine, traba asta romanul o numeste strategie. Daca totusi se ajungea pana acolo incat ne puneau cu spatele la perete, mergeam pe planul B, alternativ, conform zicalei: capu plecat sabia nu-l taie! Si cand reuseam sa-i convingem ca le suntem supusi si ca buze ca ale noastre n-au mai simtit ei niciodata pe pula, incat ne lasau in pace, evident, in cel mai smecheresc mod cu putinta, cum se intorceau cu spatele, scoteam pula la ei, enervandu-i groaznic. De aici si istoria noastra bogata: stolurile de turci, tatari, unguri, libelule, ursi, tigri etc veneau sa ne asupreasca din nou, moment in care istoria se repeta. In cazul in care dupa ce ne-au calcat unii veneau totusi altii mai mari si mai tari sa ne dea-n gura, ne declamam sus si tare boala pe cei dintai si simpatia pentru cei din urma. Miscarea asta o puteam face la nesfarsit, ducandu-i in eroare si pe cei mai abili strategi militari. De acolo si prietenia cu nemtii si cu rusii, care pana la urma n-a prea fost nici cu unii, nici cu altii, si-am ramas in pula goala fara Basarabia. Asta daca nu am citit eu gresit printre randurile cartii de istorie.

Dar sa ne intoarcem la stilul de munca al romanului. Romanul, chiar si la un nivel inalt, vede rezolvarea unei probleme cu totul altfel decat restul lumii. Si sa va dau un exemplu: daca tu ma trimiti pe mine sa montez ceva in casa la Popescu, care, dintr-un motiv sau altul, este usor suparat pe tine si-mi spune ca-mi rupe picioarele daca intru la el in curte, sfatul tau sincer catre mine nu e sa astept pana rezolvi tu diferendul tau cu Popescu, ci ca o sugestie ar fi sa incerc prin spate unde ai observat tu ca nu e lacat, sa montez ce am de montat si sa o tai elegant, salvand astfel si timp, si nervi si gasind si o rezolutie romaneasca la o problema generala. Iar asta e o poveste la nivel de firme, deci pe juridic.

La romani diviziunea muncii este atat de precis pusa la punct incat in 99% din cazuri daca te apropii de grupuri de muncitori care sapa sau asfalteaza, unul face cat de cat ceva, restul sunt fie pe partea de consulting, fie isi vad de bericioaica lor Neumarkt la pet de 2l.

Romanul cand termina un pasaj subteran si-l da in folosinta, acesta nu are lumini in interior, iar cateva canale nu sunt astupate. Evident, dintr-un prea mare zel de a deservi masele de cetateni pentru care, nu-i asa, se fac aceste eforturi. Cand termina un pasaj suprateran (pod), prin crapaturile de la imbinarile de asfalt te poti pisa pe cetatenii de dedesubt fara a da gres vreun pic. Romanul cand termina si da in folosinta un mall, in ziua in care se inaugureaza ploua in atat de multe locuri inauntrul lui (desi afara e soare) incat galetile de acumulare par niste ciuperci multicolore, de diverse dimensiuni, menite sa te intampine.

Din ce am observat eu, romanul incepe sa paseasca pe calea lui inca de la gradinita. In gradinita, copilul roman stie sa innumere, cei germani nu rup culorile. In clasa a 5a romanul stie matematica, nemtii au prins cifrele pana la 10. Intr-a 8a romanul face derivate si integrale, nemtii o ard pe ecuatia de gradul 1. In tot acest timp, parintele roman este profund nemultumit de slaba pregatire a celor din Occident si isi declama odrasla geniu, savant de renume mondial. Evident, peste 10 ani neamtul face Audi si BMW, romanul se mira de ce a vrut sa faca masina si i-a iesit o barca. Dar, nu-i asa, toate se rezolva cu o bucata de lita...

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus ce mi-a trecut mie prin cap la ora asta.

PS. Romanii care nu se regasesc in descriere, ba chiar se innegresc un pic citind cele de mai sus, nu puneti la inima sa nu dati in vreo boala nasoala, luati-le in ras, ca si mine. Un ras trist insa...

IGB Online Radio

2010-04-27T02:19:00.011+03:00

Ei bine, dupa o noapte de stors mintea la nivel tehnic asa ca pentru un noob ca mine (Google, da-ti-ar Dzeu sanatate!!!), am reusit sa ajung la versiunea 1.0 a ceea ce cu mandrie am decis sa numesc IGB Online Radio (daca aveti sugestii de un nume mai potrivit, sariti la cap).

Se vrea a fi un radio online, adica eu fac streaming de acasa la niste muzica, iar voi, daca vreti, o ascultati. Nu e chiar ideal, nu e nici macar in totalitate legal, ma gandesc, dar e tot ce mi-a trecut prin minte deocamdata.

Ca si features, ar trebui sa fie relativ simplu sa fac si emisiuni in sensul ca pot sa folosesc un microfon si sa ma auziti (nu, n-o sa transmit ora exacta). Mai departe, mai vedem, dar asta am vrut eu sa fac de ceva vreme si abia acum am avut curajul tehnologic sa-mi bat capul.

Evident, nu va emite non-stop (ar insemna sa las Winamp acasa sa mearga continuu), dar, cine stie, poate cat nu sunt langa el sa aleg eu muzica, poate o sa gasesc o solutie de redirectionare spre un radio de internet sau mai stiu eu ce... Cum am zis, veniti cu sugestii daca va place ideea...

And I'm out, sa ma culc!!!

PS. Daca chiar nu ati reusit sa il identificati, e in dreapta sus. Teoretic daca faceti click acolo pe poza si deschideti linkul in winamp, ar trebui sa se intample niste chestii misto. Cu media player se pare ca nu merge, cel putin asa pare deocamdata, deci va sugerez winamp, bsplayer sau altceva. Spor!

EDIT: Metoda alternativa:

a. Browse catre http://ionutz6.dyndns.org:8000.
b. Acolo scrie cine canta etc... E si un buton pe care scrie m3u. dreapta maus pe el, copy link address, open winamp, ctrl-u, ctrl-v, enter.
c. Enjoy!!!

Femeia

2010-04-27T01:48:00.000+03:00

Femeia - ce creatura ciudata, si nu zic ciudata doar pentru ca noua, barbatilor, ne vine greu sa o intelegem.. E ciudata din toate punctele de vedere, logic, emotional, mental, oricum ai privi-o. Nu stiu sa zic daca e tare sau slaba, daca e proasta sau al naibii de inteligenta, le imbina pe toate intr-un mod atat de impecabil, incat singura explicatie pe care o vad este ca a fost facuta in ciuda noastra, a barbatilor. Ca sa ne condimenteze viata, dar intr-un mod in care nu i-am fi dus lipsa daca nu o cunosteam de atata vreme.

E slaba in cele mai simple situatii, in moduri in care nici nu te astepti, dar infrunta cele mai grele chinuri cu zambetul pe buze, chinuri prin care noi, barbatii, eu cu siguranta, n-as putea sa trec.

Se joaca cu noi ca soarecele cu pisica, ne respinge, ne pune la incercare, iar cand inclinam sa credem ca totul e doar o joaca pentru ea, ne dezvaluie drumul catre inima ei. De ce asa complicat? Ca sa fie frumos, striga femeile din lumea intreaga. Noi am spune: ar fi fost la fel de frumos daca ziceai din prima da sau nu, noi asa suntem obisnuiti, e suficient de frumos pentru noi asa.

Am descoperit atat de multe ipostaze la aceeasi femeie (nicio aluzie la una anume) incat mi-e foarte greu sa mai privesc vreo femeie si sa nu ma sperii instinctiv de ceea ce poate fi ea in interior.

Si ce mi se pare mai diabolic este ca am senzatia ca evolueaza pe vreme ce inainteaza in varsta.. Parca intreaga comunitate de femei mai trecute prin viata au grija ca si aia mica sa nu cumva sa se dezvolte altfel, sa ajunga femeie normala si sa le dea in fapt pe toate celelalte.

Este ca intr-o poveste pe care am auzit-o, cam lunga pentru a fi povestita aici, dar totusi hai sa incerc:

Erau 3 maimute intr-o cusca, iar in mijloc o scara la capatul careia se afla o banana. De cate ori o maimuta se urca pe scara sa ia o banana, ingrijitorii le udau pe toate cu un furtun cu apa. Dupa cateva incercari, celelalte 2 s-au prins si de cate ori se ducea una din ele sa ia banana, din reflex o luau la bataie ca sa nu mai fie udate. La un moment dat o maimuta a fost inlocuita cu una noua. Cand maimuta noua s-a urcat sa ia banana, celelalte 2 au luat-o la bataie. Treptat au fost inlocuite toate cele 3 maimute. De fiecare data cand una dintre ele se urca sa ia banana, celelalte 2, cu regularitate, o luau la bataie pe indrazneata. Evident, niciuna dintre cele 3 maimute nu stia exact de ce o luau la bataie pe cealalta, intrucat nu fusesera niciodata udate cu furtunul cu apa. Cel mai probabil, daca le-ar fi intrebat cineva pe maimute de ce fac asta, de ce o bat pe a 3a cand se urca sa ia banana, probabil ca ar fi raspuns toate in cor: dom'le, nu stim foarte exact, dar, vezi mata, asa merg treburile aici la noi si e ok asa... :)

Ce legatura are povestea asta cu femeile? Hmm, asa am senzatia ca se educa si ele intre ele, incat nu mai stiu exact de ce sunt asa in ciuda barbatilor, dar cam asa merge lumea lor si le e ok asa. Or fi si alte asemanari cu povestea de mai sus, dar va invit sa le enumerati voi...

Intindeti mana, atarnatorilor!

2010-04-25T14:12:00.005+03:00

Ideea e mai veche, dar o reiau, pentru simplul fapt ca se pare ca e mereu de actualitate.

Ca si voi toti, probabil, am tot vazut prin oras (si sunt convins ca e plina tara) reclame de genul celei din poza alaturata. Apropo, poza a fost facuta cu telefonul intr-un stop pe seara, deci e mai neclara, dar ea zice: "Aici ar putea fi o parcare subterana. Daca s-ar colecta la bugetul de stat 1 miliard de euro, cat se pierde anual din contrabanda cu tigari." Ea mai apare si in alte versiuni, gen: "Aici ar putea fi strazi fara gropi...", sau "Aici ar putea exista semafoare sincronizate..." etc.

Lasand la o parte faptul ca presupun ca e o minciuna totala, avand in vedere ca nu poti sa le faci pe toate dintr-un milion de euro (tineti cont, in toata tara), ci eventual numai 1-2 din ele, mi se pare efectiv de o nesimtire dusa la extrem cerinta sau pretentia asta. Dar, nu-i asa?, e Romania, locul unde nimic nu-i prea exagerat, prea dus la extrem, ci este doar normalitatea zilnica.

Deci cum citesc eu reclamele astea: guvernantii (sau primaria, sau presedintele, oricum cineva din politica, pentru ca nu e semnata reclama) ne zic: fratilor romani, va rugam noi frumos: v-am tot luat bani cu impozite, v-am lasat in pula goala ca sa ne facem si noi acolo ceva frumos, o vila, 2, 3, 10, o casuta la munte, un cont de cateva milioane de euro, dar, iata, nu prea ne mai descurcam. Am reusit sa furam cam tot ce era si nu prea mai avem de unde. Chiar am mai avea nevoie si de banii aia pe care nu ni-i dati prin faptul ca luati tigari mai ieftine de la altii decat de la stat, ca nu prea ne mai ajung sa terminam si garduletul ala frumos de la vila si parca totusi pe coasta la Mediterana chiar mi-ar prinde bine o casuta amarata a mea in care sa ma destind 2-3 saptamani pe an (sau pe luna) dupa ce muncesc epuizant pentru acest popor. Iar aceasta campanie a fost initiata pentru a sensibiliza publicul, ma gandesc, in ideea ca n-o sa mai luam tigari cu 70 mii la negru, ci o sa dam 100 mii si sa le luam de la stat, gandindu-ne ca din banii aia statul chiar ne va face viata mai usoara, nu? Mars ma de-aici!

Deci insasi ideea de a face acest tip de reclame (bineinteles, platite tot din banu public) mi se pare sfidatoare si daca l-as vedea pe cel care a venit cu ideea, m-ar umple de bucurie sa-i dau o flegma-n gura, foarte sincer de altfel. Toate astea in contextul in care in fiecare zi auzim (si asta e doar 2% din ce se intampla cu adevarat, evident) despre DNA, mita, spaga, furt, cercetari penale etc in randul politicienilor. Deci sa vii intr-un context d-asta si sa ne rogi frumos sa va mai dam niste bani sub pretextul ca faceti voi ceva pentru noi, in conditiile in care de 20 ani ati facut pula pentru noi si totul pentru voi, mi se pare nu doar tupeu, nesimtire, ci chiar... o atitudine fireasca si bine meritata in Romania. Da, o meritam, face parte din normalitate.

Apropo, citind gsp am aflat si ca au reusit guvernantii (lua-i-as pe cric!) sa construiasca un patinoar de mare senzatie la Brasov. Pentru suma de 12 milioane de euro. Din investigatiile gsp, acelasi tip de patinoar a fost construit la Budapesta pentru 4 milioane de euro. Mai mult decat atat, o firma din Finlanda a vrut sa participe la licitatie cu un pret de 4 milioane de euro. A fost respinsa si nu i-a fost permisa participarea la licitatie. Ba, deci nu 5, nu 6, nu 7 milioane, ci 12. De 2 ori mai multi bani spaga decat constructia in sine. Si asta e doar un exemplu. Altul ar fi: un prieten de-al meu cu o firma face, uneori, afaceri cu statul. Astfel a ajuns prieten cu fiul unui politician. Intrebat fiind cam in cati bani poate sa faca o treaba pentru stat, s-a gandit el asa si a zis: pe mine ma costa 200k eur. In mod normal as zice 250k sa imi iasa si mie profit. Dar fiindca treaba a venit de la fiul lui..., sa zic 500k, ca trebuie sa impart si cu el profitul. Dupa ce ii spune 500k respectivului, el il roaga sa astepte juma de ora dupa care il suna si-i zice: auzi, m-am gandit: hai sa zicem 1000k, ii facem jumi-juma si nu trebuie sa faci lucrarea. Cat e lucrarea in garantie eu iti garantez ca nu vine nimeni sa iti ceara socoteala, Dupa aia, daca e ceva, o faci si le mai iei banii o data, S-a ajuns la situatia comica in care prietenul meu i-a zis sa-l lase macar sa faca lucrarea in banii astia.

I rest my case...

M-am lepadat de Satana!

2010-04-13T23:25:00.005+03:00

Am fost sambata la botez. Am fost de toti banii. Adica de vreo 10 milioane, that is. La 2 botezuri. Trecand peste frustrarea ca nu am reusit sa beau de toti banii ca sa inteleg ceva din actiuni, mai ales ca era prima zi de dupa cura (unii stiti despre ce vb.), cea mai interesanta parte a celor 2 botezuri a fost, evident, timpul petrecut la biserica.
Ca unul care venise aproape neinvitat in casa lu Barbosu (de preot), am avut rabdarea, chiar si indrazneala, daca nu chiar obraznicia sa studiez mai indeaproape lacasul cu pricina. In afara vitraliilor inalte cu diverse desene cu semnificatii mai mult sau mai putin indoielnice (pentru mine), stralucea din cand in cand, nemascata, cate o minune a tehnicii, gen aer conditionat LG sau calorifer de aluminiu, semn ca pana si in casa lu Barbosu, caldura si racoarea sunt destul de apreciate, chiar daca sursa nu este chiar divina.
Anyway, unele dintre cele mai importante personaje au fost, fara doar si poate, cei din corul bisericii. Corul bisericii fiind niste unii ascunsi undeva sus la balcon, ca un fel de surround sound (chiar 5.1 as adauga, ca erau 6, din care unu clar era subwofer) bine camuflat (chiar ziceai ca un cor de ingeri ne susurau pe la ureche, in stransa conlucrare cu preotii). O data identificati insa, isi tradau relativ rapid obarsia pamanteasca prin vestmintele de sorginte pamanteasca, namely blugi de la en-gros Europa, pullover (de la englezescul trage-l peste) crosetat de maica-sa lor si vag ros pe la coate, precum si celebrii basketi Adidos, Mike sau Plima. Aici am fost usor rautacios si am speculat, nu le-am vazut basketii pentru simplul fapt ca nu am avut acces la balconul cu pricina. In orice caz, era unu acolo, la al 2lea botez (care cor de altfel a castigat competitia de karaoke cu primul), cred ca era lider de cor, sau cum s-o numi la ei seful acolo, un fel de tarabostes al trubadurilor. Mai vere (ca la olteni), canta baietasul asta pe o voce de zici ca-l strangeau toti ceilalti cu putere si cu ambele maini de coaie. Adevaru-i ca de jos de unde ma aflam nu bateam mai jos de pieptul lor, iar din cand in cand mai dispareau asa ca tot ce se poate. Cred ca daca erau pe vreun nor ceva, undeva oarecum mai aproape de Barbosu, ii spargeau geamurile. Sau vitraliile, sau termopanele, ce-or avea acolo sus.
Singura chestie pe care am remarcat-o la procesul in sine, in afara de scaldarea lu' ala mic intr-un cazan de dimensiuni considerabile, ce chiar imi aducea aminte cu usoara nostalgie de povestile lui Jules Verne despre bastinasi si cum faceau ei focul pentru a-i incalzi pe diversii vizitatori mai civilizati (chiar am fost tentat sa dau o mana de ajutor si sa aduc un brat de lemne), au fost anumite pasaje din cartile celea mari, cu coperti aurite, in incercarea de a da senzatia ca ce-i acolo e treaba serioasa, adica nu e de gluma, viata ulterioara a lu' ala micu', precum si posibil a tuturor celor prezenti depinzand in mare masura de raspunsurile la niste intrebari cheie (cu raspuns cel putin sugerat, daca nu chiar insistent repetat de preot).
Si ca sa exemplific, in afara de faptul ca a repetat de cel putin 3 ori (in cazul meu 6 pentru cele 2 botezuri) intrebarea "Va lepadati de Satana?", de parca vroia sa-i prinda pe cei 2 nasi cu minciuna (desi raspunsul le fusese sugerat anterior tot de preot), a continuat desfasurarea de forte cu intrebarea: "V-ati lepadat de Satana?", evident, tot in 3 exemplare. Sincer, daca as fi fost nas, cred ca (cel putin la a 6a intrebare de genul asta) m-as fi intors la preot si i-as fi zis: "Prietene, ai senzatia ca dupa ce m-ai invatat ce sa zic si am si zis-o de 2 ori, as avea taria, rabdarea si stupizenia sa ma sucesc a treia oara? Sper ca nu intrebi pana cand ti-o raspunde asta micu', ca pierdem restaurantul..." Dar am observat ca la ei cam totul se invarte in jurul cifrei 3. O avea ceva cu Fantoma aia sfanta (Holy Ghost). Eu totusi inclin sa cred ca au mers pe ideea ca daca prima data repeti automat, a doua oara esti atent la intrebare si te prinzi, a treia oara oricum o dai in fapt si raspunzi ce-ti trece prin cap si ei aici vor sa ajunga. :)
O alta chestie pe care nu am inteles-o pe deplin ar fi foaia ceea de hartie cu titlul pompos: Certificat de Botez. Oare are vreo utilitate ulterioara in lumea asta de pagani? Se trece in CV? Se intra la facultate pe baza lui? Sau o fi vreun fel secret de intrajutorare al preotilor: cand te duci sa te insori, daca nu ai certificatul de botez, te trimite inapoi sa faci si botezul, ca un fel de prerequisite. As fi curios, intr-o astfel de situatie, cum ar rezolva problema cu scaldatul in caldare. Cred ca ar trebui facut botezul direct la piscina.
In mare parte cam astea au fost experientele de relatat din cadrul acestui ritual spiritual, o singura intrebare as mai avea: Satana se scrie tot cu litera mare pe principiul ca frica ne face sa-l respectam si pe el/ea? Chiar asa, de ce Satana e de gen feminin in limba romana? In orice caz, aici cine a zis-o a nimerit-o, trebuia sa fie ceva de gen feminin, la cum se intampla lucrurile in lume.

Peace, peace, peace!

PS. De 1 Mai ma duc la mare, ocazie ca dupa revenire (din toate punctele de vedere) sa va mai relatez despre ce a fost acolo, sau despre ce-mi mai aduc aminte de acolo. Totodata o sa constat cu uimire ca blogul asta pe care oricum n-am mais cris in ultima vreme face un an, daca tin bine minte ca primul articol a fost despre 1 Mai de anul trecut. Sa beau la aniversare!!! :))

Adevar sau provocare?

2010-01-27T03:40:00.011+02:00

In cazul in care viata pe care o traiti vi se pare uneori buna, alteori trista, uneori de cacat, nedreapta, alteori rupta dintr-un film, mai bun, mai rau, va prezint mai jos versiunea UNCUT, UNCENSORED a unui dialog pe care l-am avut azi-noapte pe mess cu o persoana perfect necunoscuta (poate stiti ca userul meu de mess fiind foarte comun am "oportunitatea" de a fi futut la cap de min 50 persoane necunoscute pe ora, majoritatea copile intre 12-24 ani care au cunoscut candva in viata lor un Ionut). Trebuie totusi sa fac mai intai unele precizari/WARNINGS:
1. Limbajul, cat si subiectele in sine sunt destul de... socante, to say the least. Inclusiv limbajul meu (si, credeti-ma, am eliminat inceputul dialogului, care a fost ceva mai dur). Ar fi trebuit sa editez mai multe, dar mi-a fost lene. Plus de asta, nu mi-am cenzurat niciodata gandurile de dragul vostru.
2. Ideea de a pune asta pe blog mi-a venit mai pe final, deci nu a fost nimic premeditat
3. Nu stiu si nu am verificat veridicitatea celor spuse si, implicit, nu bag mana-n foc pentru ele.

4. Fata a presupus cumva (fara sa-i fi alimentat eu aceste supozitii) cum ca eu as fi din Bacau. Bine, a mai presupus ea mai multe, vedeti mai jos...

Acestea fiind spuse, va las sa savurati un dialog inedit cu cineva dintr-o lume cel mult paralela cu cea in care va invartiti (sau ne invartim):

---------------
Elena Loredana Cristofan: eu nu sunt in tara acum si vreau sa te intreb de 3 baieti daca sti ceva
Elena Loredana Cristofan: sau daca ii cunosti
ionutz: fa, da te mananca pizda rau de tot.. bagati pumnun pizda, poateti trece pofta
Elena Loredana Cristofan: dute naibi
Elena Loredana Cristofan: acum iti spun numele lor
Elena Loredana Cristofan: toti 3 sunt hoti de buzunare
Elena Loredana Cristofan: 1 e talent
Elena Loredana Cristofan: 2 e irinel poreclit crizatu
Elena Loredana Cristofan: iar al treilea e hilitianu ciprian si sta in izvoare
Elena Loredana Cristofan: ii cunosti?
BUZZ!!!
Elena Loredana Cristofan: bai ii cunosti sau nui cunosti?
BUZZ!!!
Elena Loredana Cristofan: dracule dar nu mai zici nimic?
BUZZ!!!
ionutz: luamiai pulan gura cu manelistii tai.. te manaca pizda dupa niste cocalari? in ce tara esti acum?
Elena Loredana Cristofan: bai pe bune team intrebat daca ii cunosti pe astia
Elena Loredana Cristofan: dar nu mai fii curios in ce tara sunt ca curiosi in ziua de azi sug pula
Elena Loredana Cristofan: pe care cunosti din astia 3 te rog frumos sa imi spui
BUZZ!!!
ionutz: ee, sa ma iei in gura si sa mio vezi maine in ciorba atunci, daca numi zici de unde esti
Elena Loredana Cristofan: in spania iubire
Elena Loredana Cristofan:
ionutz: iubire sai zici lu pulamea, ca cu ea te iei in gura
ionutz: unde in spania?
Elena Loredana Cristofan: cunosti spania bine
Elena Loredana Cristofan: ?
BUZZ!!!
ionutz: nu, mata o cunoaste bine, ca supt pula la romanii din toata spania.. mia zis mie..
Elena Loredana Cristofan: daca nu o cunosti nam cum sa iti explic
BUZZ!!!
Elena Loredana Cristofan: te rog frumos sa imi spui pe care din aia 3 cunosti
BUZZ!!!
Elena Loredana Cristofan: dar nu mai vb dragoste?
BUZZ!!!
ionutz: nu cunosc pe niciunu din aia..
Elena Loredana Cristofan: mersi frumos
ionutz: cu placere
Elena Loredana Cristofan: ce naiba fc iubi de nu mai scri?
Elena Loredana Cristofan: a gata stiu ce fc o ei pe mata la umeri craci nu?
Elena Loredana Cristofan: zii ca nu am dreptate
Elena Loredana Cristofan: ?
ionutz: taci ca venit mata.. sai zic ceva de la tine? in afara ca esti o curva penala, ca asta stie, ca ai iesit din ea..
ionutz: aa, auzi cica sa te dau in pulamea, ca oricum tea facut din greseala, ia curs din guran pizda sloboz..
ionutz: si mata zice ca esti urata cu crengi
Elena Loredana Cristofan: da vreau sa ii spui ceva ca o fut in gura de panarama si ca nu ma intereseaza persoana ei
ionutz: iam zis.. a zis sa ies de pe mess sa trec sai dau la gaoaza.. asai place, nam mai pomenit..
Elena Loredana Cristofan: ok
ionutz: aa, si cica se pisa pe tine.. bine, imprastiat dupa cata pula o sai dau
Elena Loredana Cristofan: bai frumusete rara ce discoteci mai sunt prin bacau?
ionutz: pulamea, tot alea din centru, dar sunt pline de curve.. nu mai gasesti o fata serioasa, toate vor pula si bani
Elena Loredana Cristofan: bai vrei sa te invat cum sa iti fc bani? vb serios
BUZZ!!!
Elena Loredana Cristofan: iubi mai esti?
ionutz: iubi... luamai in gura sa ma iei pe 3 euro
Elena Loredana Cristofan: esti prost vreiam sa te invat cum sa iti fc bani
ionutz: ia invatama..
Elena Loredana Cristofan: eu unu am 21 de ani si nu depind de nimeni ma refer financiar
ionutz: nu, doar pula iti place..
ionutz: o faci ca hobby
Elena Loredana Cristofan: prosteste o fata fai capul mare si adatio aici cu ea ma jur pe viata mea de nu iti faci 1000 de euro pe putin pe noapte sau te voi invata eu chiar daca mai injurat te invat la cartii de credit
ionutz: tu ii faci cu pizda ta sau ai pe alta?
Elena Loredana Cristofan: am 5 ani de cand ma ocup cu proxenetism si trfic de persoane
ionutz: ce trafic de persoane?
ionutz: in ce oras?
Elena Loredana Cristofan: eu vin des acasa gasesc fete le fac capul mare le fac acte si le aduc aici asta inseamna trafic de persoane
Elena Loredana Cristofan: in orasul granada sau almeria
ionutz: aha
ionutz: si tu nu pui pizda la bataie?
Elena Loredana Cristofan: dar eu sunt maritata
ionutz: asa, si? nai pus alta pulan gura de cand teai maritat?
Elena Loredana Cristofan: chiar daca sunt cam vulgara la vocabular nu sunt o panarama
Elena Loredana Cristofan: uite eu trbuie sa vin neapatat in tara daca vrei vii aici odata cu mine si te invat cum se fac cu femeile
Elena Loredana Cristofan: dupa ce inveti o fc singur dar vezi in aeroport sa nu te sui cu 2 sau 3 ca bate la ochi
Elena Loredana Cristofan: vii cu una nu iti trebuie o suta una si buna
ionutz: pai si alea pun botu chiar asa, vin cu mine cate 3 sasi rupa pizda in spania?
Elena Loredana Cristofan: nu iti aduci cate una si loc de stat nu iti fc griji ca se rezolva
Elena Loredana Cristofan: oricum am si eu 2 de adus acum aici
ionutz: cate ai cu totul?
Elena Loredana Cristofan: aici am 5
Elena Loredana Cristofan: in anglia am 3
Elena Loredana Cristofan: alea 3 din anglia sunt cu barbatamiu
ionutz: si la alea le iese vreun ban? sau mananca de pe jos si banii ii tragi tu?
ionutz: si barbatatu da si el la ele?
Elena Loredana Cristofan: nu fetele au 30 la suta din castig
Elena Loredana Cristofan: nu ma mai intereseaza de barbatamiu
Elena Loredana Cristofan: poate sa fc ce vrea
Elena Loredana Cristofan: cu mine nu va mai fii
ionutz: pai nu ziceai ca esti maritata, ca nu futi altceva etc?
Elena Loredana Cristofan: intrun an iam facut lui barbatamiu casa si iam luat masina si el in 2 zile lea jucat la barbut
Elena Loredana Cristofan: ba da sunt maritata dar nu mai traiesc cu el de vb vb cu el dar intre noi doi nici odata nu va mai fii nimic
ionutz: ce imbecil
Elena Loredana Cristofan: am pe rol divortul meu
ionutz: si de ce nu divortezi?
ionutz: aha
Elena Loredana Cristofan: pai ma judec mia dat instanta termen de 6 luni
Elena Loredana Cristofan: eu ieri am ajuns aici am fost in tara
Elena Loredana Cristofan: la proces
ionutz: aha. el e tot roman?
Elena Loredana Cristofan: e tigan
ionutz: si cum ai ajuns sai dai pizda unui tigan? tu esti tot tiganca?
Elena Loredana Cristofan: sta in ura il cheama valter
ionutz: sal iau in pula
Elena Loredana Cristofan: da sunt tiganca
Elena Loredana Cristofan: cunosti valutistii?
ionutz: de cand esti in spania?
Elena Loredana Cristofan: am vreo 5 ani si ceva
Elena Loredana Cristofan: dar in timpul asta am fost de foarte multe ori in tara
ionutz: si nu teau prins aia deloc? nai facut parnaie acolo?
Elena Loredana Cristofan: nu nam fc aici
ionutz: da in ro pt ceai facut?
Elena Loredana Cristofan: am fc in tara pt carti de credit
Elena Loredana Cristofan: si valuta falsa
ionutz: da cu cartile de credit cum era?
ionutz: cat ai facut parnaie?
Elena Loredana Cristofan: 2 ani ca eram minora
Elena Loredana Cristofan: de la 14 la 16
ionutz: pai si a fost parnaie, nu scoala de corectie?
Elena Loredana Cristofan: si cand mam eliberat am venit aici si am inceput cu femeile
ionutz: si in ro stii niste pizde unde sa ma duc sa fut?
Elena Loredana Cristofan: nu nam fc scoala de corectie am fost direct pe puscarier dar pe camera de minori
ionutz: aha
Elena Loredana Cristofan: da stiu il cunosti pe valutistul mihai nederi are el un club langa stadion
ionutz: aha, da..
Elena Loredana Cristofan: ok
ionutz: sii zic ca vin de la tine, sau cum?
ionutz: si fetele sunt curate etc?
Elena Loredana Cristofan: de curate sunt curate dar sfatul meu e sa nu saruti nici o femeie care lucreaza in cluburi sau in striptisuri credema ca stiu ce spun cunosc femeile mai bine decat pe mama sunt satula de 5 ani de femei
ionutz: de ce?
ionutz: no sug cu prezervativ?
Elena Loredana Cristofan: hai ca ma duc sa fumez o tigara
ionutz: hai ca ma duc sa ma culc, pa..
Elena Loredana Cristofan: de ce nu vrei sa mai vb?
ionutz: pai e 3 si ceva, ma culc
Elena Loredana Cristofan: eeeeeeeeeeeeeeee
Elena Loredana Cristofan: nu nu o sug cu prezevativ
Elena Loredana Cristofan: ele prezevativele le folosesc cand se freaca ca sa nu ia vreo boala
ionutz: oau, nasol..
ionutz: si pun gura pe pula asa, fara retinere?
Elena Loredana Cristofan: de ce e nasol
ionutz: pai nu iau boli si la gura?
Elena Loredana Cristofan: nu ma intereseaza
ionutz: da, corect
Elena Loredana Cristofan: dar sa vezi daca le intrebi daca suge pula sti ce zice? ca asta le fascineaza cel mai mult
ionutz: da?
Elena Loredana Cristofan: daca tu le auzi cum vb cazi jos de ras
ionutz: ce tare.. si carei pretul in general?
Elena Loredana Cristofan: 30 de euro muia
ionutz: si pizda?
Elena Loredana Cristofan: 100 de euro
ionutz: stai ma, aici sau in spania?
Elena Loredana Cristofan: aici in spania ma refer ca asta e pretul
ionutz: si aici?
Elena Loredana Cristofan: in tara nustiu
ionutz: la alea ale lu nederi?
Elena Loredana Cristofan: dar daca o fata are 10 15 clienti pe noapte iti pot aduce si 2000 de euro credema ca pe baza lor eu una am 2 case in tara aici am inca 2 case in care in una locuiesc eu si in cealalta casa fetele de produs
Elena Loredana Cristofan: si mai am si o masina un mercedes clasa c
ionutz: si de futut alea unde fut?
ionutz: in casa aia a doua?
Elena Loredana Cristofan: nu
Elena Loredana Cristofan: acolo doar locuiesc
ionutz: si aia, vecinii tai, etc, nu se intreaba de unde ai banii? nu tea dat nimeni in gat?
Elena Loredana Cristofan: nu are nimeni grija mea
Elena Loredana Cristofan: mai intrbat unde se fut nu?
ionutz: da
Elena Loredana Cristofan: tata are aici un club de noapte el e arestat in tara eu am grija de el aici se fut fetele ca au camere
Elena Loredana Cristofan: pt asa ceva
ionutz: aaa, pai zi asa...
ionutz: si tactu cat sta la parnaie?
Elena Loredana Cristofan: 10 ani mai are de facut
ionutz: cat a avut?
Elena Loredana Cristofan: a cazut cu trafic de droguri
ionutz: si cat a luat?
Elena Loredana Cristofan: are condamnare de 20 de ani din care a fc vreo 3 si mai are vreo 10
ionutz: si ce ia trebuit? nu faceati destui bani cu pizdele?
Elena Loredana Cristofan: dar tu nu il cunosti pe chisalau?
ionutz: am auzit, dar nul cunosc personal
Elena Loredana Cristofan: el nu are treba cu ale mele
Elena Loredana Cristofan: pai eu is fata lui chisalau
ionutz: aha..
ionutz: si clubu ala de noapte produce? in afara de asta cu pizdele?
Elena Loredana Cristofan: da produce
ionutz: tot droguri?
Elena Loredana Cristofan: e drogurile la mijloc
ionutz: chiar asa, cu ce droguri lau prins? ca nuti da 20 ani pt orice..
Elena Loredana Cristofan: 3 kg de cocaina
Elena Loredana Cristofan: 25 de extazi
Elena Loredana Cristofan: si o suta de grame de ciocolata
ionutz: 3 kile de coca? da de unde le aducea, frate.. pai aia era marfa de... zeci de mii de euro..
ionutz: si cum e in parnaie? lai mai vazut de cand a intrat?
Elena Loredana Cristofan: toata marfa venea din canada
ionutz: o aducea cineva pe avion? sau cum?
Elena Loredana Cristofan: da lam vazut acum cand am fost acasa
ionutz: si cum era?
Elena Loredana Cristofan: cum sa fie?
ionutz: adica suparat? ca mai are 10 ani? se descurca acolo?
Elena Loredana Cristofan: ia da webul sa te vad te rog
Elena Loredana Cristofan: normal ca se descurca in fiecare luna ii trimit eu 1000 de euro
Elena Loredana Cristofan: plus ca il cauta si fratimiu din tara cu pachet
ionutz: nam web.. am pe alt laptop, dar nul am langa mine..
ionutz: pai si ce face cu 1000 eur/luna?
Elena Loredana Cristofan: ok
Elena Loredana Cristofan: ma intrebi pe mine ce fc ?
ionutz: nu, tactu ce face cu 1000 eur/luna in parnaie.. pe cei da?
Elena Loredana Cristofan: cred ca isi ia droguri sau cine stie ce
ionutz: aa, baga si el droguri?
Elena Loredana Cristofan: da
ionutz: coca?
Elena Loredana Cristofan: ma crezi ca tata mama si fratii mei ma mancat de bani?
ionutz: pai te cred..
Elena Loredana Cristofan: da coca si iarba mi se pare nustiu sigur
Elena Loredana Cristofan: una doua la mine venea la bani mam saturat si eu am si eu un copil de crescut
ionutz: pai napuca sa mai iasa, se curata inainte de 10 ani atunci
ionutz: ai copil? la ce varsta lai facut?
Elena Loredana Cristofan: poate nu am oferit la copilul meu cate leam dat lor si tot nu sunt buna
Elena Loredana Cristofan: am baiat de 2 anisori
ionutz: sati traiasca...
ionutz: cu barbatu lai facut?
Elena Loredana Cristofan: mersi la fel daca ai
ionutz: nu am
ionutz: lai facut la 19 ani?
Elena Loredana Cristofan: da
ionutz: ai vrut? sau din greseala?
Elena Loredana Cristofan: lam vrut
Elena Loredana Cristofan: ca am posibilitati sal cresc
Elena Loredana Cristofan: as dori la multi copii sa traieasca cum traieste al meu
ionutz: si o sal cresti in spania? sau te intorci in ro?
Elena Loredana Cristofan: ma refer financiar
ionutz: si in rest? ceai vrea sa faca?
Elena Loredana Cristofan: dar baiatul nui cu mine aici
ionutz: adica cand se face mare?
Elena Loredana Cristofan: nustiu nu mam gandit
ionutz: wee, lasa ca mai e timp
ionutz: ee, lasa ca mai e timp
ionutz: sati traiasca si vezi tu
ionutz: si barbatu sta in anglia acum cu pizdele alea?
Elena Loredana Cristofan: dar oricum nu il las sa fc ce fac si eu el o sa stea cu pula in sus si eu ii voi oferi tot ce are nevoie
ionutz: da baiatu unde e?
Elena Loredana Cristofan: tu ce crezi ca nu pot sa cresc si singura
ionutz: ba cred ca da..
Elena Loredana Cristofan: la sormea
ionutz: in ro?
Elena Loredana Cristofan: dar din 2 in 2 luni eu ma duc acasa
ionutz: de ce nul tii cu tine?
ionutz: nu tie dor de el?
Elena Loredana Cristofan: nu pot sa il tin cu mine din cauza cu ce ma ocup
Elena Loredana Cristofan: ma ocup cu femei cu droguri
Elena Loredana Cristofan: cu carduri etc
ionutz: pai si nu tie dor de el?
Elena Loredana Cristofan: ba da dar ieri am plecat de langa el
ionutz: aaa, da, miai zis
ionutz: si cu barbatatu de ce teai certat?
Elena Loredana Cristofan: ca isi bate joc de munca si de bani mei
ionutz: aa, ca ia pierdut la barbut.. da cu cinea jucat el barbut acolo?
ionutz: sau aici?
Elena Loredana Cristofan: hai sa nu mai vb de el te rog
ionutz: ok, scuze
Elena Loredana Cristofan: hai ca ma duc la nani vb maine ok
ionutz: k, noapte buna, bafta cu fetele!
Elena Loredana Cristofan: mersi
ionutz: poate trec prin alemria si te caut, imi dai si mie ceva bun!
ionutz: de futut..
Elena Loredana Cristofan: pt tine oricare doresti
ionutz: si nu la 100 eur pizda..
Elena Loredana Cristofan: stai calm ca esti de la bacau si nu iti iau un ban
ionutz: merci, noapte buna!
Elena Loredana Cristofan: ms la fel
Elena Loredana Cristofan: stai 2 sec
ionutz: cei?
Elena Loredana Cristofan: nimic
ionutz: ce vroiai sa zici?
Elena Loredana Cristofan: nimic
ionutz: ok
Elena Loredana Cristofan: ciao
ionutz: pa
Elena Loredana Cristofan: bai eu cred ca minti si orfanul doarme
ionutz: ce?
ionutz: care orfan?
Elena Loredana Cristofan: nu cu tine
ionutz: aaa..
ionutz: k, noapte buna
Elena Loredana Cristofan: hai ciao

--------------

Vreti o parte a doua? Nu exista inca, but there's always tomorrow...

Iar dau in voi

2010-01-24T07:19:00.003+02:00

Sub egida celebrului festival autohton: "Cu sumanul si caciula/Sunt roman arat ca pula" va propun sa mai comentam un pic atributele acestui popor atat de deosebit, ca daca n-ar exista nu i-ar simti nimeni altcineva lipsa.

O data cu invitatia de a completa chestionarul din dreapta va voi nara cateva intamplari menite sa imi intareasca speranta, convingerea chiar, ca niciuna din "calitatile" enumerate nu vor ramane nebifate cel putin o data.

Si as incepe cu povestirile unde altundeva decat pe scara blocului meu, un fel de Romanie la scara mai mica, cu oameni pe care nu i-am ales eu, dar parca m-au ales ei pe mine ca sa imi demonstreze o paleta larga a virtutilor si caracteristicilor acestui popor.

Cumpar apartamentul, iau cheile, dau sa intru in scara. Ma opreste vecina de la parter si ma intreaba daca sunt cel care se muta in bloc. Ma asigura de bunele ei intentii si de dorinta de a ne intelege civilizat, dupa care imi povesteste ca ea cu barba-su s-au despartit la un moment dat, au si un copil, dar cum nu a avut unde sa se duca unul din ei (n-ar fi vandut 2 camere pt 2 garsoniere in alta zona), au decis sa ramana in acelasi apartament de 2 camere si sa creeze un zid intre cele 2 camere pentru a accentua faptul ca s-au despartit. Bineinteles, intrau pe aceeasi usa, se pisau cel mai probabil in aceeasi baie, dar in rest traiau in universuri diferite. Barbatul, spirit inventiv si pragmatic, si-a construit nici mai mult, nici mai putin decat un balcon. Intr-adevar, uitandu-ma mai atent de afara, am realizat asimetria blocului in zona balconului lor. Dupa aceasta autentica declaratie de simpatie emisa la prima intalnire pe scarile blocului in care ma mutam, i-am multumit, i-am dat dreptate si m-am felicitat ca am cumparat apartament in blocul asta. - prostie, incultura, taranie.

3 luni mai tarziu pun problema sa reparam cutiile postale, treaba pe care o si face un vecin, tigan de felul lui (mi-a marturisit el sincer). Bineinteles ca nu au fost de acord ceilalti de pe scara cu plata a 20 RON pt asa o inutilitate, asa ca la 2 zile dupa ce au fost montate (platite de mine, urmand sa se stranga banii de la ceilalti locatari ulterior, la insistentele tiganului) pe a mea au smuls-o din perete pentru a demonstra punctul lor de vedere despre subiect. - invidie, prostie, ura, lipsa educatiei.

3 ani mai tarziu s-a pus, in sfarsit, problema sa reparam luminile de pe scara, motiv de alte dezbateri, certuri, neintelegeri. Toata scara a fost perfect de acord sa punem, ca in orice bloc normal, lumina cu termostat, care sa se stinga la 2-3 min dupa ce apesi intrerupatorul. Bineinteles, s-a gasit o persoana de la parter (sa fi fost tot vecina din povestea de mai sus?) care a decis ca ea vrea o lumina care sa fie aprinsa non-stop, pentru ca ei ii e frica sa intre in scara pe lumina stinsa, ca poate o fura, fute, trage de par, nu stiu, cineva. Evident, o nasoala de 45 ani de la sat.. Bineinteles ca nu s-a putut ajunge la o intelegere de bun simt si anume mai pune un bec jos pe care sa-l tina aprins nebuna si restul sa le facem cu termostat. Au decis sa faca luminile cu termostat, iar vecina a decis sa strice fizic (sa smulga cu surubelnita) toate intrerupatoarele de la parter pana la etajul 3 de pe scara, reactie de altfel fireasca in capul ei. - prostie, invidie, mitocanie, ura etc.

Daca la toate astea adaugam faptul ca s-au certat atat de mult pe 2 tomberoane de 2 milioane bucata incat au creat 2 asociatii diferite pentru cele 2 scari ale blocului (le-o purta ghinion cifra 2), ca acum cateva saptamani au inceput sa-si lase ravase pe peretii scarii cu niste carioci, evident ravase care nu au mai disparut de acolo, ba chiar s-au intensificat, restul vecinilor preluand din zbor ideea si participand cu sarg la caterinca si ca au schimbat administratorul blocului de 3 ori in 3 ani continuand operatiile si cu darile in judecata aferente, ne dam seama ca sunt intr-o elita a poporului roman, iar daca extrapolam treaba asta la scara nationala, nu stiu de ce naiba mai fac chestionarul din dreapta. Si astea toate sunt doar pe scara mea, scara cu 10 apartamente!!!

Am pomenit de bormasinile care ma trezesc pline de optimism dimineata la 7? Aaa, nu mai conteaza, nu adauga nimic in plus, imaginea era deja creata...

2010 - Te saluta cine trece!

2010-01-24T07:00:00.005+02:00

Bineinteles ca titlul este o parafraza a unui refren destul de clasic, chiar replica de film, daca nu ma insel. Si cum la romani (la mine cel putin), cele 2 activitati coincid de mult prea multe ori, hence titlul...

Anyway, in primul rand o urare: hai sa va traiti care cui va doriti si s-o ducem si anu asta, ca simt eu ca dupa 2010 restul devine rutina si merge de la sine.

Cu jena si scuzele de rigoare ca n-am mai scris nimic (n-a picurat in izvorul creatiei, ce sa-i faci), revin cu o idee, banala la origine, dar care, sper eu, s-ar putea dovedi eficienta prin urmarile ei, dac-ar exista (ele, urmarile). Si anume, ce va doriti pentru anul asta si cam ce faceti in sensul asta? Sper sa nu vin cu intrebarea prea tarziu si sa va fi epuizat stocul de dorinte si indeplinirea lor aferenta.. Si chiar daca da, scrieti-le si treceti-le un X in dreptul lor sa stiu sa va trec in caiet cu planul facut.

Si ca sa incep, ca un bun cetatean, cu exemplul propriu, eu mi-as dori sa imi fac operatie de varice si un tatuaj. E tot ce mi-a putut fute mintea pentru anul asta. Asa cum anul trecut mi-am dorit sa invat o limba straina si am fost la spaniola 3 luni (radeti voi, dar decat nimic tot e ceva...), anul asta tre sa ma operez de varice (bine, trebuia s-o fac de prin facultate) si am zis ca daca ma operez de varice, o sa imi fac si un tatuaj. Cu ce, unde, nu stiu, nu ma intrebati, sa ajung eu acolo. Eventual dati sugestii decat sa carcotiti. Ar mai fi asa, ceva: sa fac un curs de antrenor de baschet, dar asta e un obiectiv secundar, pot sa ma iert daca nu mi se indeplineste. Cred ca imi propun mai multe ca sa-mi sporesc sansele de a realiza un procentaj cat de cat...

Ideea pt care va intreb este ca, peste un an, cand tot aici vom fi, sa ne uitam in spate si sa ne hahaim unii de altii cu nerealizarile noastre. Tineti pariul?

PS. Nu va intrebati ce e poza aia, pur si simplu n-am stiut ce poza sa pun, dar stiam ca vreau sa pun o poza ca da mai bine..

Patron sau angajat?

2009-12-02T15:26:00.001+02:00

Da, intrebarea este deja celebra, sper ca macar dezbaterea pe care o vom face sa nu fie atat de clasica, ci chiar sa venim cu argumente pro/contra de bun simt, reale si care sa ma lamureasca si pe mine, in special in vremurile astea mai dificile, cum e mai bine?
Deci intrebarea pe care o fac este: mai bine angajat la o firma internationala, cariera de succes, munca multa, 2-3 sefi peste, rapoarte, meetinguri, deplasari etc? Sau mai bine firma proprie, angajati, responsabilitate mai mare, munca multa, meetinguri, deplasari, dar toate dupa dorinta si cheful personal?
Si ca sa deschid discutia, sa-mi spun parerea mea, si anume ca desi intotdeauna mi-am dorit sa am firma mea (nu din vreo vanitate anume de a fi sef), sa simt ca fac EU ceva, nu ca fac ce zic altii, ca-mi planific timpul, ca deciziile mele pot conta si pot aduce lucruri bune, am descoperit ca sunt mai mult facut pentru munca intr-o internationala, ba chiar nici macar nu sunt facut pt munca de sef. Cred ca sunt un model de angajat, hmm, nici ala prea reusit, ca-s prea lenes. Cred ca sunt modelul de angajat care trebuie mereu stimulat, care ar da rezultate bune daca si-ar pune capul, dar nu prea si-l pune, sau n-a fost nevoie pana acum. Ca sef, nu cred ca as putea sa fiu autoritar cu angajatii, nu as fi eficient cu sefii de deasupra, unde pui ca urasc teribil intalnirile la costum si glumele de lobby facute ca sa fie facute.
Care sunt diferentele intre cele 2 tipuri de joburi? Mie mi se par rather alike, cel putin prin faptul ca volumul de munca este oricum destul de ridicat, daca vrei sa faci cariera, bani etc.. Aaa, evident, excludem tiganiile cu statul care te umplu de bani peste noapte, ca ajungem la articolul anterior. Si asa, pt ca sa elimin dubiile, n-am votat, nici n-o s-o fac in turul 2. Daca in primul parca tot as mai fi tras un 10%, acum chiar mi-ar pica unghiile pe foaia aia daca as vota.
Dar sa revenim la poveste.. Mi se pare ca avantajul intr-o companie multinationala e ca nu prea iti bati capul, cel putin tu, ca simplu angajat.. Moare, moare, traieste, traieste, tu tot cam aia faci. E adevarat ca ideal ar fi sa nu moara, ca altfel mori si tu cu ea, dar chiar si daca mori cu ea, tie ca individ ti-e mult mai usor sa renasti. Cel putin asa pare sa-mi fie mie vs. firma la care am lucrat pana si-a dat obstescul sfarsit.
Ascultam pe cineva, un Regional Director de la Cisco pe Europa de Est, mare baiat, se vedea pe el, care ne tot povestea si ne insufla diverse idei, povestindu-ne de intalnirile lui cu tot board-ul de le Alpha Bank din Rusia miercuri, cu CEO, CFO si CIO de la Unicredit Italia joi etc.. Si ma gandeam cam cat de nebun tre sa fii sa faci asa ceva, adica sa nu stai decat weekendurile acasa, iar in rest sa stai in discutii si costum si avioane si hoteluri? Cam care ar trebui sa fie satisfactiile alea profesionale, materiale, ca sa faci asa ceva? Daca mi-ar oferi cineva asa ceva, as accepta? NU!
Deci, pareri anyone? Difera de la job la job? Presupun ca da, ca la chirurgi poate e altfel, la avocati altfel... Conteaza domeniul? Ce v-ati dori mai mult, o firma proprie cu care sa aveti succes, sau CEO la o firma multinationala, fie si doar Country Manager la sucursala de aici?

Haideti la vot!

2009-11-10T03:05:00.006+02:00

Haideti la vot in ideea in care haideti duceti-va la vot. Pe mine cu siguranta nu ma prindeti pe acolo, cel putin in contextul in care mincinosii astia chiar sunt atat de stupizi sau de indiferenti incat incearca cu aceleasi povesti vechi de 20 ani de zile sa ne prosteasca.

Treceam azi pe DN1 de la Carrefour Feeria (ce nume... feeric!) spre casa, sau cel putin acolo as fi vrut sa ajung. Si cat mai repede daca se putea. Evident, nu se putea. Construiau minunea de tunel care evident blocase orice incercare a mea de a face stanga pe Vacarescu, sau orice alta strada in cat de cat apropiere. Am reusit sa merg pana la Casa Scanteii ca sa pot sa fac stanga, dar asta presupun ca stiti. In timp ce le luam mortii la verificat cu sarg si le uram pentru vreo 4 generatii de acum incolo sa aiba o stransa legatura cu tunelul ala, mai exact cu pamantul, ce-mi vede ochiu' pe stalpii din stanga drumului? Poze cu un candidat (pot sa-i zic si numele dar e irelevant, sunt toti la fel) care indemna la o revolutie a bunului simt, in timp ce pe stalpii de pe dreapta drumului un altul tinea cu Romania si ne indemna sa-l votam in ideea... nu stiu exact care idee, ca nu zicea mai mult.

Saptamana trecuta eram in Milano. Intr-un context sau altul ma intrebau niste italieni cum e treaba cu politica la noi, cu guvernul, a cazut, n-a cazut, de ce a cazut, cine e la putere, stanga, dreapta, etc. In afara de o clipa de usoara jena ca habar n-aveam sa le spun nimic, jena care a trecut lejer si rapid, am incercat sa le baigui cate ceva, din ceea ce acumulasem din zile in sir de citit gsp.ro. Evident, dupa vreo 2 fraze i-a bufnit rasul, si nu sunt sigur ca din cauza talentului meu de orator, cat a situatiei depictate in sine. Am incercat sa indrept discutia in directia lui Berlusconi, ca sa am si eu, la randu-mi, despre ce rade. Si da, am avut.

Anyway, avand in vedere ca despre cei mai multi dintre politicienii romani stiu din surse cat de cat sigure (prieteni de-ai mei care s-au lovit de situatiile respective) cam cat de mult fura si cam cat de tigani sunt, la modul pe fata si foarte direct, ideea de a merge la vot sa aleg pe vreunul dintre ei, fie si pe politica (ce cuvant de cacat, cel putin in ro) raului mai mic, imi repugna in asa hal incat singurul indemn ce vine dinauntru e sa merg la scrutinul ala cu reducerea numarului de camere ale parlamentului de la 2 la 1, respectiv de la 471 la 300 parlamentari (daca asa o fi, ca tot pe stalpi am vazut-o). Mai mult decat atat, daca s-ar efectua un scrutin popular cu privire la lipsa parlamentului in totalitatea sa, as face coada de la 6 dimineata sa votez. Nu de alta, dar sunt convins ca chiar ar fi cozi la asa ceva. Evident, nici lipsa unui presedinte nu m-ar lasa indiferent, as vota si pentru asa ceva.

Apropo, ce parere aveti, as putea sa scriu aici ceea ce stiu/am auzit din surse cat de cat credibile despre unii politicieni? Sau e atat de public blogul asta incat m-ar lega astia?

Chestia asta imi aduce aminte de altceva: intr-unul din desele si intensele drumuri spre vama veche, intotdeauna si inevitabil ajungeam prin celebra localitate Mircea cel batran (una dintre ele, inventivitatea poporului roman a dat rateuri, sunt cel putin 5 sate cu numele asta). De fiecare data cand le traversam cetatea ma intrebam cam cum ar fi sa ma fi nascut acolo, in special in cele 2 blocuri arse la propriu, negre si cazute de la intrarea in localitate, in fata carora scria falnic: Bine ati venit in comuna Mircea cel Batran! Mai mult decat atat, uitandu-ma la compatriotii de pe marginea drumului care priveau masinile cum trec cu o expresie la fel de tampa cam ca precum a curcii facing un motostivuitor, imi dadeam seama ca baietii aia nu se joaca, chiar vor vota, ba chiar au aceeasi putere de vot ca si mine. Ei bine, in momentele alea ma cuprindea o deznadejde, care, evident, dadea rapid intr-o relaxare pe masura ce ma apropiam de VV.

Mergeti la vot!

Take me back to the stars...

2009-10-24T08:46:00.007+03:00

Ce preferati? Minciuna din romania, sau viata adevarata? Unii dintre voi sper ca ati cunoscut si alternativele... Ce alegeti? Romania? Poporul asta de cacat? Mergem in Turcia si strigam: "Muie Hagi!" iar turcii ne replica cu "I love you, Hagi!" Sau viata reala, cu tot ce poate aduce ea, bun sau rau, din orice alt colt al lumii? Preferati sa alegeti intre un trai spectaculos intre jegosi sau o viata decenta intre oameni la fel de decenti ca voi, dar in al carora context sa nu mai puteti iesi in evidenta decat prin valoare, pe care o sau nu o aveti? Preferati un Audi cu geamuri fumurii la mamaia, sau un plimbat cu bicicleta pana in cel mai apropiat sat din Elvetia?

Ascult Bolero. La munte, singur, la rasarit... Care si mai ales unde e libertatea?

Care pe care?

2009-10-09T16:43:00.004+03:00

Hmm, stiu ca o sa ma cam urati pentru subiectul asta, cel putin o parte dintre voi, dar chiar trebuia sa deschid discutia.

Din toate timpurile, s-a plecat pe ideea ca femeile trebuie cucerite, convinse, atrase, vrajite. De ce asta? De ce trebuie sa fie ELE cele cucerite si nu noi, de exemplu? De ce sexul trebuie privit ca o placere exclusiv masculina? De ce daca un barbat vrea sa fute o femeie, neaparat trebuie sa se lege cu trandafiri, cu cadouri, cu BMW etc? De ce nu invers? In definitiv sunt doar vreo 60 milioane mai multi barbati pe lume decat femei, la o populatie de 6 miliarde, deci nu cred ca ar fi asa bataie pe ele, zic. Plus ca barbatii se duc mai repede, mai un razboi, mai un accident de munca. Plus, life expectancy difera si ea, astfel incat, mai devreme sau mai tarziu o sa ramaneti singure, cica:

Women almost always have higher life expectancies than men. Currently, the worldwide life expectancy for all people is 64.3 years but for males it's 62.7 years and for females life expectancy is 66 years, a difference of more than three years. The sex difference ranges from four to six years in North America and Europe to more than 13 years between men and women in Russia.

Mai mult decat atat, in Romania sunt mai multe femei decat barbati. Mai ales avand in vedere ce se zice, ca la femeie conteaza mult si frumusetea fizica, pe cand barbatul trebuie sa fie un pic mai frumos ca dracu.

Intotdeauna am incercat sa privesc situatia asta la modul normal, sau cel putin normal pentru mine, dupa cum percep eu situatia. Si anume ca treaba e la modul egal, dorinta exista si la noi si la voi, sau nu exista, fiecare are drept de veto, la fel cum fiecare are drept de a-si dori, iar celalalt nu trebuie sa priveasca situatia asta la alt mod. Nu, o femeie care fute foarte multi barbati (bine, nu pe bani) nu e curva. Asa cum un barbat care fute multe femei nu e smecher. E doar... vrea sa fute.
E clar ca sexul e foarte important in societate, in viata de zi cu zi a oamenilor, chiar si a popoarelor, in politica etc. E clar ca aia mai reusiti din punct de vedere fizic sunt avantajati in situatiile astea, pentru ca pana la urma treaba asta cu sexul este intr-o mare masura de ordin fizic. Dar mi se pare total pervers, perfid, nedrept sa consideri ca femeile sunt alea care ne dau noua cu lingurita daca si cand vor ele, ba chiar ca ne fac o favoare ca ne lasa acolo, pe taramul lor. Din pacate cam asa este perceputa situatia, cel putin asa o vad eu. Astept contraargumente eventual.

Adica pana la urma de ce perceptia la prima vedere a unei femei foarte bune, de exemplu, este ca noi toti suntem disperati s-o futem si trebuie sa trecem 1000 teste ca sa ajungem acolo (nu ca n-am fi :))? Iar ea e printesa care selecteaza candidatii pentru ca la final, eventual, sa aleaga unu cu care sa faca o treaba care-i produce cel putin la fel de multa placere precum si masculului. Si nu vreau aici sa intru in detalii tehnice gen orgasmul feminin vs. cel masculin.. Daca esti acolo, inseamna ca-ti place oricum.

De ce daca unui barbat ii place o femeie trebuie sa se duca sa vorbeasca, sa fac niste tumbe (fizice sau intelectuale), sa para funny, inteligent, gentil, atragator, atent, cu potential de dezvoltare, tandru, iubitor de parcuri, natura si telenovele sau mai stiu eu ce, iar cand o femeie place un barbat tot ce incearca in sensul asta este sa il priveasca si sa-i zambeasca eventual? De ce si daca i-ar veni sa sara pe el si sa-l fute sa-l indoaie, pentru ca "nu se cade", trebuie doar sa stea intr-un colt si sa zambeasca, eventual sa dezveleasca o parte din trup mai mult sau mai putin accidental?

De ce femeile nu invita barbatii la dans?

De ce imediat dupa casatorie femeia se schimba complet, de parca e un joc de strategie, iar pentru ea s-a terminat jocul, ultimul nivel si a castigat toata harta, a rapus armata inamica, a castigat toate cetatile, MISSION ACCOMPLISHED? De ce dupa divort redescopera coaforul, cura de slabire, cluburile, viata? Damn, i fuckin' hate that!

Evident, nu veniti cu exemple de situatii particulare care nu sunt asa, eu vorbesc aici de perceptia generala, nu de cazurile particulare cand poate fi si altfel.

Noroc bun!

2009-10-01T14:56:00.004+03:00

Mi-a mai dat mie prin cap acum sa vorbim despre noroc... noroc, bulan, nesimtire, bagat mana-n cacat, genul ala...
Si intrebarea initiala care se pune este: credeti in noroc, sau doar in coincidente? Si chiar mi-as dori sa nu va dati in citate si filozofii ale altora.. Doar ce credeti, sau ce stiti, toate prin prisma experientelor personale. Faceti abstractie de cartile alea multe pe care le-ati citit si care v-au bagat diverse chestii in cap.
Si ca intotdeauna, sa-ncep prin a emite propria parere, cu rugamintea de a nu va lasa influentati de ea in nicio directie.
Parerea mea e ca nu exista noroc, sau daca exista, este doar o chestie punctuala, de moment. Parerea mea e ca in viata oamenilor, "cantitatea" de noroc e relativ egala, dar se manifesta pe diferite planuri. Un om care are mereu noroc la bani, la zaruri, in general la lucruri in viata, dar apoi se accidenteaza si-si rateaza o cariera in sport, unde, culmea, era si extrem de talentat, este norocos sau nu? Un om care este extrem de norocos la bani, la jocuri, castiga mereu tot ceea ce are legatura cu conceptul clasic de noroc, dar se accidenteaza la coloana vertebrala incat toata viata nu are voie sa faca sport in diferite variante si trebuie sa faca tratament este norocos sau nu? Un om care ajunge la o varsta relativ frageda sa lucreze undeva foarte bine, interesant, la un nivel cel putin decent, sa vada toata lumea, sa experimenteze, dar dupa cativa ani sa ajunga cam de unde a plecat, cel putin ca nivel material, e norocos sau nu? Hmm, ce exemple sa mai dau? De fapt intrebarea care se pune este daca stiti pe cineva care este si a fost norocos in toate imprejurarile, in toate contextele, si mai mult decat atat, daca aveti increderea ca asa va fi pana la sfarsitul vietii (evident, cu mentiunea ca sfarsitul va veni undeva in viitorul departat)?
De asemenea nu pot sa inteleg optimismul asta in mizerie, pur romanesc, de genul: unu are un accident, mai are un pic si moare, isi pierde o mana, un picior, e alimentat din tuburi, dar romanul vede norocul in situatie ca n-a murit de tot, sau asa ceva... Ati observat ca intr-o situatie de genul asta intotdeauna discutia cu doctorul incepe prin: mare noroc a avut ca a scapat... Se pare ca tot ce nu e moarte directa e mare noroc. Cred ca si moartea, daca intervine rapid, tot un noroc e.. De fapt noroc e tot ceea ce ni se intampla cand inca ne putem imagina ceva mai rau. Nu-i asa?
Revenind, cred ca norocul este partea aia din intamplarile vietii care ne convine noua cand nu am facut mai nimic ca sa meritam asa ceva. Iar unii care s-au prins de treaba asta o speculeaza cu relaxare, evident, pe urma unora care n-au inteles-o. Daca am intelege cu totii treaba asta (asta presupunand ca teoria mea e corecta), cine ar mai juca la loto, stiind ca daca trag lozul cel mare vine logic si implacabil ca pe alta parte pierd cam la fel de mult? Hmm, uite ca m-am confuzat acum, nu mai stiu ce sa cred.. Si daca nu joaca, n-o sa li se mai intample sa piarda pe alta parte? Hmm, credeti in destin, soarta etc? :)) hai c-am dat-o in alte alea...
Sa v-aud!

Despre Last.fm

2009-09-28T15:50:00.006+03:00

Am descoperit acum cateva zile, probabil mult mai tarziu decat multi dintre voi, un site care se cheama last.fm. Last.fm este un internet radio ca si altele, ceea ce m-a atras insa foarte tare a fost faptul ca au un field de search unde poti sa cauti orice nume de artist, piesa, sau gen muzical, urmand ca, in cazul fericit in care gasesti asa ceva (si, credeti-ma, gaseste cam orice, inclusiv muzica romaneasca), sa iti propuna sa asculti XXX Radio (unde XXX - numele pe care l-ati cautat), asta insemnand ca aveti posibilitatea de a asculta genul ala de muzica, cantat de diverse formatii in acelasi stil. Ati fi surprinsi sa ascultati keane radio, placebo radio, sau parazitii radio.

In orice caz, cu aceasta ocazie am reusit sa ascult o formatie, IAMX, a caror piesa Kiss and Swallow mi-a placut mult, mi s-a parut plina de energie. Ulterior am aflat ca vin in Fratelli in concert joi, 01.10.2009, adica saptamana asta.

Ce mai este interesant despre last.fm e ca, desi nu sunt si videoclipurile pieselor respective, sunt o gramada de poze la fiecare melodie cu artistul respectiv. De asemenea, dedesubt sunt date si cateva informatii despre trupa respectiva, informatii care vin foarte la indemana mai ales cand aveti de a face cu o formatie de care nu ati mai auzit.

Daca va conving cele 30 piese pe care le puteti asculta gratis pe baza unui cont creat prin email, trebuie sa le dati 3 USD/luna pentru a beneficia de toate functionalitatile siteului. Pe mine m-au convins repede.

Mai stiti si alte siteuri de acest gen, eventual si mai reusite? Am auzit ceva de Yahoo Music, care ar fi free. E mai reusit ca last.fm?

Nationalism sau patriotism?

2009-09-24T02:03:00.007+03:00

"Naţionalismul este o ideologie care creează şi susţine o naţiune ca un concept de identificare comună pentru un grup de oameni."
"Patriotismul este legătura emoţională faţă de o ţară şi de o naţiune din motive etnice, politice, culturale sau de altă natură."

...sau cel putin asa zice bajetii de la wikipedia si par bajeti seriosi, din cate mi-am dat eu seama.
Acum pana la urma dilema mea nu este exact care este diferenta dintre cele doua concepte, desi nici asta nu mi-e foarte clar; dilema mea este ce anume ma defineste pe mine mai exact: a NU FI nationalist, sau a NU FI patriot? Parca suna mai rau a doua, desi realitatea este una singura. Dar sa va povestesc...
Chiar daca pe undeva prin interior mi-au ramas cate ceva sentimente pentru Romania, cel mai probabil dobandite in anii de imposibilitate rationala din scoala generala, tot ce a venit peste aceste sentimente aproape native, le-as putea spune, m-a indemnat la niste trairi total opuse. Cam ce inteleg eu prin opuse: scarba, lehamite, dorinta de a-mi baga spitzul in cam tot ce se intampla pe aici, neparticiparea la vot nici chemat cu frumosul, ideea de a desfiinta cam toate posturile TV romanesti, dorinta de a ma disocia (prin exterminare, a lor, daca s-ar putea) de majoritatea personajelor din tara, incepand cu manelisti (locul 1 in inima mea merge la voi!), tarani cu dacie, trening de fas Reybok si maieu de plasa, politicieni (toti, all of them, pe principiul ca mai bine ne-ar cuceri Ungaria, sau alta natie cat mai scarboasa), pizdele care isi baga pula si mesteca guma cu gura deschisa (nu suport astea la o pizda), tiganii care atarna la fiecare loc de parcare sa le dai 10 mii, da-le-as bâte-n dinti. Sigur sunt mai multe, nu-mi vin in cap acum, dar ati prins ideea. Aaa, desigur, aceste categorii se si intrepatrund fin intre ele, asa ca nu vreau sa va pomenesc cam ce-mi trezeste un taran manelist cu dacie si trening de fas care atarna la 10 mii intr-o parcare.
Un lucru e cert si anume ca eu asociez Romania cu baietii astia. Stiu, puteti sa-mi povestiti de oamenii saraci, cinstiti, de locurile minunate, de munti, de mare, puteti chiar sa-mi scoateti ochii ca merg la mare la Vama, nu in Bulgaria, dar toate astea nu au legatura cu patriotismul sau nationalismul, in capul meu. Pur si simplu sunt oameni care-mi plac si oameni care nu-mi plac. Daca totusi as vrea sa ma definesc cumva, mi-as spune ca sunt un cetatean european, vest-european mai exact, cred ca e stilul care mi se potriveste cel mai mult, imi plac cele mai multe lucruri de acolo.
In schimb bagarea de pula, indiferenta fata de cei din jur in trafic, bucata de liţa cu care romanul repara orice Dacie, aruncatul tigarilor din masina in mers, nonsalanta cu care se striga 'Cioara' oricarui negru care trece pe aici (dovada de gandire preistorica), conceptul conform caruia daca ti-ai pus termopane si ai dat jos doi pereti, chiar nu conteaza ca pute de seaca pe scara pana la etajul 9 al unui bloc de cacat in care stai, la tine IN CASA e bine, vitrinele cu statuete de portelan la care cei mai in varsta nu renunta nici daca le cad in cap (le lipesc cu superglue si le pun la loc), felul refractar de a fi la orice e nou sau schimbare, conceptia total muista conform careia: daca mie mi-e bine, sa merg mai departe, da-i in pulamea (alt cuvant inventat de mine, macar ortografic) pe ailalti, conceptul de PR sau organizator de evenimente pe care fiecare pizda il are de cand se naste, dar daca are si un job pe tema asta nu te mai intelegi cu ea, pizdele care nu sug pula de placere, ci doar ca sa ajunga cantarete si te fac sa intelegi asta inca dinainte de a o suge, mentalitatea de cacat conform careia daca intr-un fel sau altul l-ai rupt pe tac-tu de bani si ti-ai tras masina trebuie inevitabil sa fie alba, peste 200cp si sa freci soseaua Nordului si Dorobanti de joi dimineata pana duminica pana faci santuri, parcatul efectiv unde te doare pe tine pula, indiferent de semne, alte masini, dorinta unora, bunul simt (am vazut asta si-n Austria, la Parndorf, toate de pe iarba aveau numar de RO), in fine, toate astea ma scarbesc pana la modul la care nu prea vad legatura mea cu ele (desi stiu, simt, ca in interiorul meu am cate putin din fiecare de mai sus si lupt ca dracu sa ma schimb, sa ma controlez, daca firea e de roman de cacat).

O gura de aer dupa asa o fraza...
Imi plac multe chestii aici, in special prietenii mei si de restul locuri si cativa oameni pe care nu-i cunosc personal, dar foarte putini. Cred ca imaprtirea asta pe natii e total tampita. De ce sa il iubesc, sa ma inteleg, sa incerc sa ma inteleg cu ala de langa mine doar pentru ca e langa mine? De ce ar trebui sa tin cu Rapid, echipa plina de tigani de la primul cornet de seminte din strada pana la loje (n-am nimic cu Rapid, chiar imi sunt simpatici, culmea!), cand mie mi se pare ca mi se potriveste mai bine spiritul Barcelona, de exemplu? Doar pentru ca m-am nascut la 30 min de Giulesti si vreo 3 ore de Barca? De fiecare data cand am tinut cu echipa adversa unei echipe romanesti mi s-a reprosat: cum, tu nu tii cu echipa romaneasca, nu esti patriot? Hmm, daca asa vedeti voi situatia, nu, nu sunt patriot. Cred ca ma intereseaza mai mult valoarea din interior a omului decat chestiile astea pe care eu nu le-am cerut, altii le-au impus. Am un prieten neamt care, desi nu ne vedem decat foarte rar, e mai aproape de sufletul meu decat vreo 20 milioane de aici.
As vrea sa fac o tara formata din oameni pe care sa-i aleg eu. Aveti vreo idee cum sa fac treaba asta? Sau macar un oras, unde lumea sa se poarte normal, sau macar cum vad eu normalitatea.

Si acum vin si va intreb, NU sunt patriot, sau NU sunt nationalist? Cu siguranta sunt multe alte opinii, asa ca... enlighten me! Certati-ma, combateti-ma, dar cu argumente, pls. Si cand ne intalnim, nu va bazati ca suntem romani si nu va fac nimic rau. :D

Si ca sa aduc un argument in plus in favoarea mea, sau mai degraba o explicatie asupra a ceea ce simt, cititi aici.

Marius inca Copil

2009-09-24T01:16:00.010+03:00

Dintr-o evidenta lipsa de alte activitati pe placul meu, am purces astazi pentru prima data anul asta catre arenele BNR sa vada si ochiul meu ce-ncearca baietii aia de acolo sa execute cu pretentia de tenis.

Dupa un prim meci in care Pavel si-a luat bataie foarte impacat in 2 seturi si totodata ramas bun de la public in ultimul meci al carierei la simplu, mult prea usor si fara interes dupa parerea mea (ba chiar cred ca era mai castigat daca venea in slapi si o palariuta de soare, pe relaxare si caterinca), a urmat un meci care chiar nu promitea nimic spectaculos intre Marius Copil - 18 ani, Romania, locul 546 ATP si Ruben Ramirez Hidalgo - 31 ani, Spania, locul 125 mondial.

Fiind si singurul meci pe care l-am vazut integral, sa va povestesc despre asta, fara pretentia ca m-as putea macar exprima cat de cat decent in cadrul acestui sport, cu atat mai mult pricepe cine stie ce subtilitati tactice, altele decat cele trase cu urechea de la toti expertii care ma inconjurau in arena. Ei bine, ce m-a impresionat pe mine, in afara de desfasurarea meciului, un 6-3; 6-7; 6-4 pentru spaniol intr-un meci de 3h18'', a fost faptul ca domnul Child chiar s-a descurcat aproape admirabil, avand in vedere ca era al doilea lui meci in circuitul ATP. Castigase pana la aceasta data 6.700$ din tenis, chestie care nu prea ii incuraja nici macar gesturile de aruncare a rachetei de pamant la nereusitele dese ce l-au insotit pe tot parcursul partidei. Insa, in aceeasi partida el a reusit 11 asi (adversarul niciunul), s-a certat si incurajat pe tot parcursul, aproape la fiecare minge (e.g. "Cum naiba, asta da si cu mobila si-o pune in teren?!?" referitor la o minge pe care spaniolul o lovise cu marginea rachetei, dar totusi castigase punctul), a tipat la fiecare minge in aut de zici ca era arbitru, nu jucator, a incercat sa joace inteligent, respectiv daca nu-i intra primul serviciu, pe al doilea il dadea cat mai liftat, ca sa sara mingea la gat spaniolului, motiv pentru care asta statea foarte pe fund, chiar si la al doilea serviciu al lu' Kind. E adevarat, cu aceeasi exuberanta specifica varstei, si cand s-a apucat sa greseasca a reusit sa piarda vreo 10 mingi la rand, ca sa stie ca a rezolvat si setul cu ocazia asta. Au fost mai multe ghemuri in care conducea cu 40-0 si pierdea relaxat la avantaje, dupa 5 mingi consecutive date peste gard.

Interesant e ca daca la inceput venisem montat pe soare, plaja si caterinca, ulterior, lipsit si de prezenta lu' Sparlac, care ma mai incuraja in directia asta, am ramas singur si nu numai ca am incetat cu caterinca, dar chiar am inceput sa-mi doresc sa castige Enfant. Nu pentru ca ar fi roman, n-am sentimente d-astea, mi se pare chiar o natie de cacat (despre asta intr-un articol viitor), dar imi placea incapatanarea cu care, in pofida greselilor stupide de multe ori, reusea sa se agate de meci si chiar, la un moment dat, sa dea senzatia ca poate sa si castige. A salvat vreo 6 mingi de meci, a revenit in ghemul final de la 40-0 pe serviciul spaniolului la 40-40, a mai salvat 3 mingi de meci, ca sa cedeze apoi ultima minge. Asta, e adevarat, si in conditiile in care Hidalgo juca intr-un picior in urma unor intinderi sau rupturi musculare. Culmea e ca de cand s-a rupt spaniolul, a inceput sa dea in ea mult mai bine si mai sigur. Stia probabil ca daca pierde ghemul ala, s-a dus si meciul, ca ar fi abandonat, nu mai putea juca un ghem, asa ca a dat in ea pe principiul atat de clasic si universal: ori la bal, ori la spital! Se pare ca pana la urma a ales balul, desi nici o vizita la spital nu i-ar strica. La sfarsitul meciului pana au ajuns la centrul terenului a durat cam 5 minute, ziceai ca veneau de la razboi, nu de la un meci de tenis amandoi. Au solicitat interventia unui masor, terapeut, ce era el acolo, de vreo 6 ori impreuna, ba chiar Nino a si iesit din arena o buna bucata de vreme, eu crezand ca chiar l-a luat pisarea la modul instantaneu.

Despre spaniol, ce pot sa spun e ca pentru el tenisul parea ca e cam la fel de simplu ca-n prima zi cand s-a inventat (chiar asa, Ciofi, sa nu-mi spui ca si p-asta tot englezii l-au inventat; cel putin la cat de prost il joaca nu cred), respectiv prinsese regula elementara a jocului: da-o peste plasa aia de la mijloc si de cate ori baiatul ala ti-o da inapoi, incearca sa n-o tii prea mult, da-i-o din nou si e bine, la final o sa iti spuna cineva sa te opresti si-ai castigat meciul! Aidca: returna formidabil cam tot ce venea la el in teren...

M-am gandit la titlul articolului inca de la arene, eram 50/50 intre "Marius inca Copil" si "Marius BARBAT". El l-a ales pe primul. In orice caz, mi-a placut de baiatul asta, chiar l-as vedea jucand la un nivel mai ridicat in viitor, in pofida recordului nebun pe care il are in ATP: 1-1 (o victorie, o infrangere). Asta daca nu cumva, ca orice sportiv roman, sau majoritatea lor, nu este pe final de cariera, adica termina junioratul, deci se pierde la prima suta de mii de dolari castigata. Om vedea...

Deloc de neglijat atmosfera placuta, soarele cald si femeile de mare senzatie, aflate chiar in numar mare la arenele BNR (mai exact in lojele de la arene, ca doar n-or sa stea ele in tribune, cu meltenii) pentru o zi de miercuri. Probabil criza asta chiar a facut victime dintre cele mai diverse...

PS. Ma duc si maine, keep you posted!

IGB - nou design

2009-09-23T02:42:00.005+03:00

In primul rand ce-i IGB. Intrebare fireasca, decenta si corecta. Raspunsul il gasiti in bara de sus a browserului. Cel mai de sus. Adica pe bara aia unde aveti si butonul de inchidere a ferestrei, dar in partea stanga... :D

In al doilea rand: in dorinta mea de a ma mai prinde cum sta treaba cu HTML, Java etc, motiv de la care a si pornit toata joaca asta, am ales alt template, am schimbat si eu pe ici, pe colo, cat mi-a permis tehnica precara si a iesit ce vedeti.

Intrebarea mea este daca vi se pare mai reusit decat era inainte (cei care ati mai intrat si va aduceti aminte), sau mai rau m-am complicat.

In aceeasi masura, sau chiar mai tare, mi-as dori sa aud sugestii, ce sa mai apara, ce nu e clar, ce culori, nuante sa fie (femei, va rog fara siclam, cyan, bej, grena, magenta etc.), ce trebuie marit (femei, va rog din nou...), micsorat, cate poze cu femei bune si goale sa pun etc.

Ia sa va vad!

Bono - filantrop sau ipocrit?

2009-09-22T00:25:00.013+03:00

Vorbeam de curand, la un pahar de bere si tocat timpul aiurea, cu cineva despre Bono si apucaturile lui de a milita pentru diverse organizatii umanitare, imagini pe sticla de mana cu papa, cu bush, cu nelson mandela, cu alte acte de genul asta, toate fiind puternic mediatizate, in care Bono solicita ajutorul tuturor pentru acele cauze, cauze de altfel extrem de respectabile sisau (cuvant nou, inventat de mine acum) nobile. cauze cum ar fi: Amnesty International, World Hunger, Child Abuse, Apartheid etc. Precizez ca astea sunt doar ce am retinut sau mai bine zis ce mi-a ajuns la ureche despre Bono din diverse surse, nu am rupt Google acum dupa asta, am zis intai sa supun atentiei voastre.

O a doua parere ar fi ca e un ipocrit, ca vrea doar publicitate, ca de fapt daca chiar vrea sa convinga lumea de o anumita cauza si sa stranga fonduri pentru acea cauza cel mai bine ar fi sa doneze intai el si dupa aia sa solicite altora sa faca aceste gesturi.

Ideile pe care le-am sustinut eu........... dar mai bine nu le spun deloc pentru a nu va influenta in niciun fel. Astept parerile voastre, precum si un vot in dreapta... Chiar sunt curios!

PS. Dintr-o regretabila eroare, in sondaj am reusit sa scriu mizantrop in loc de filantrop. ce sa zic, mai incurc eu termenii astia, ca doar n-oi fi lingvist.. :) Dar voi cititi cum trebuie, da?

Left Right Left Right London

2009-09-21T17:31:00.024+03:00

Titlul asta, va dati seama, a fost pus asa ca sa va agate. Daca ati ajuns aici se pare ca a functionat. :D

De fapt povestea este una destul de soft, nu ca cele anterioare, si se refera la intamplari din Londra, de unde taman ce m-am intors de la un concert Coldplay. Si avand in vedere ca mai fusesem de cateva ori, plus ca nu am fost in da mood, nu am prea multe povestiri, nici cu muzee, nici cu discoteci si facut baie cu norvegience.. Nu ca n-ar fi fost norvegiencele, ci nu eram eu prea entuziasmat de data asta.

Deci am ajuns la un hotel, Warwick House, pe 60 Warwick Road (casa alba din mijloc), cam cum ne asteptam, respectiv destul de mic, camera foarte mica, dar cat de cat in parametri, adica tv cu 5 canale de cablu, telecomanda care nu functiona, cearsafuri curate, un pat single pentru o camera double, foen montat deasupra patului din dormitor, nicidecum in baie, femeia de serviciu facea curat in fiecare zi, chestie de apreciat, dupa care nu mai functiona nicicum cardul cu care se deschidea usa de la intrare, wifi in camere (3 lire/ora), adaptoare UK-EUR pt prize la receptie (RESPECT 4 that!), vreo 5 indieni la receptie care se roteau intre ei cu turele, iar principala lor preocupare era privitul pe net al meciurilor de cricket (sau asa am dedus noi). Ok, cam asta este ce e acolo in realitate. Daca vreti sa vedeti si commercial bullshit, bagati un ochi aici: http://warwickhouselondon.com/location-warwick-house-london.asp.

Despre ce s-a petrecut cu adevarat in Londra nu sunt foarte multe de povestit, asa ca nu disperati, nu aveti iar 5 episoade.. A fost destul de calm, de fapt a fost cam asa cum o lasasem anul trecut, sau acu 2 ani, cand am mai fost. Nu a plouat, ceea ce chiar cred ca ar trebui scrijelit pe-un pom, ca nu se intampla asa des acolo sa nu ploua 5 zile la rand.

Program de voie, plimbat pe strazi, Oxford, Picadilly, Victoria, Paddington, Earl's Court, Chelsea, South Kensington. Baut bere de 20 tipuri din supermarket, puburi, fie ea regular pils, ale, cider beer (se bea cu gheata), Stella la 660ml, Leffe blonda la sticla de sampanie, Guiness Extra Cold, Guiness Red si alte demuniri la care Ciofi' (aka Prietenu') a aprofundat latura bahica a tuturor bisericilor, parohiilor, staretiilor si abatiilor din Belgia, care parca fac din asta un scop primordial, e de trecut in CV, altfel nu intri acolo: sa faca bere, sa se imbete pula, sa futa niste copii si, eventual sa faca bani vanzand-o unor alcoolici din puburile englezesti sau de pretutindeni. Apropo, supermarketul era deschis non-stop, iar de piuit articolele pe benzile alea o faceai singur, dupa care bagai banii sau cardul undeva in niste fante si... evident, trebuia sa astepti un tovaras de acolo de la ei, de cele mai multe ori alt indian de mare angajament, ca sa-ti dea ok-ul final. Nu cea mai desteapta metoda, dar de apreciat ca era non-stop, incat puteam face refill cu bere oricand se terminau. macar primele 2 drumuri au fost limpezi...

In rest am mai bifat un muzeu, Science Museum, plin mai mult de povesti decat de chestii reale, dar cu toate astea interesant, evidentul palat unde regina cel mai probabil dadea un solitaire sau lua un film de pe torente ("steagul era ridicat, deci regina era acasa" cugeta Donciulica "aia dubla"). Apropo de asta, sunt curios daca fata aia (ma rog, mai trecuta ea asa) are vreo varianta sa pacaleasca vigilenta paznicilor si sa dispara fara sa lase aia steagul cat sa n-o stie tot regatul :)...

Am mai verificat 2 parcuri, hyde park si inca unul (o sa editez cand imi aduc aminte cum il cheama). Treaba cea mai fascinanta aici, in afara de niste bajeti calare care cica avusesera o alergare mai devreme undeva in apropiere, de niste biciclisti pe care cica primarul londrei ii scosese din case in ziua aia, treaba cea mai fascinanta ziceam, a fost ca era un colt de parc, cam pe genul tablagiilor din Cismigiu. Ei bine, asemanarea se cam oprea aici, incepand acum diferentele: nu o ardeau pe table sau sah, nu erau chiar asa trecuti, sau nu numai, plus de asta erau de foarte multe rase, nu neaparat si nationalitati. Ei, ce faceau ei acolo? O ardeau intelectual, dezbatand niste subiecte, evident alese temeinic din cele usor contradictorii, cat sa starneasca interesul public. Principalele subiecte erau, evident, religia, imperialismul USA, salvarea Angliei prin diverse metode. Se atingeau si subiecte colaterale ca Irak, Coca-Cola, McDonalds, Harrods, dar ce era cel mai fascinant era numarul mare de personaje (cel putin naive dupa parerea mea) care puneau botul si stateau minute, daca nu ore in sir acolo, spunandu-si parerea, ba pro, ba contra. Evident, cel mai mare succes il avea un negru (afro-american, ma rog...) care o ardea cu ura impotriva USA si care, tipand cel mai tare, evident avea cea mai mare afluenta de public. see below:

Trebuie sa recunosc ca muzica era buna spre foarte buna cam peste tot unde am fost, mai ales daca te atragea genul brit pop-rock, care pe noi ne atragea...

Si-nca o chestie care chiar mi-a atras atentia si mi-a dat de inteles cam cum stau lucrurile in lumea reala si cum suntem noi pozitionati fata de acea lume ar fi si afisul de mai jos, lipit pe perete intr-un Burger King, care lasa de inteles ca ideea de cersit nu este agreata la ei, mai mult decat atat, scria explicit in romana si in rusa, pentru a evita eventualele dubii ale celor doua rase care, probabil, i-au obosit cu apucaturile astea: "Cersitul interzis. Fara nicio exceptie. Cei care cersesc pot fi deferiti organelor abilitate si pusi sub acuzare". Poza e facuta cu telefonul mobil, dar pentru cei care nu cred ca cele 2 randuri scrise mai jos sunt in rusa si romana, am si poza de calitate care sa dovedeasca. Ceva imi spune, totusi, ca nu va contesta nimeni autenticitatea pozei, though...

Hmm, not so many things to say anymore, sa trec si fugitiv pe la capitolul preturi, atat de sensibil these days: Bus de la/spre aeroport fo' 40 lire, metrou zilnic, zonele 1-2 daily card 5.60 lire, pint de Guiness cam 4 lire in pub, de-ale gurii pe la 15 lire/masa pentru mine (voi probabil 7-8, nu si tu, mng...), intrarile la majoritatea muzeelor gratis.

CONCERTUL COLDPLAY: ...ca de fapt aici vroiam sa ajung, ca de asta am fost acolo... Ei bine, in afara de trupele de entry care au fost de asemenea reusite, cu un plus pentru Jay-Z care chiar s-a descurcat excelent fie si ca prezenta de scena si ca a fost baiat, chiar daca nu ma atrageau toate piesele lui, concertul a fost superb, chiar mult mai placut decat ma asteptam, avand in vedere asteptarile mele la un concert destul de linistit, cu melodii spre adormire si un public asemanator. Ei bine, a fost chiar foarte frumos si chiar daca unele din melodii nu m-au atins (destul de putine, vreo 3-4), cele clasice, pe care le stiam, imi placeau, gen Clocks, Yellow, God Put a Smile Upon My Face, Everything Not Lost, Parachutes, Viva la Vida chiar m-au atins intr-un fel, intr-un mare fel, close to tears. Tot timpul concertului, Chris Martin a fost incredibil de vivace, a fugit pe scena, a cantat la pian, la chitara, vocal, a fugit, s-a dat chiar peste cap, a sarit peste toate alea, iar pe melodia Yellow au inceput sa curga din senin baloane galbene peste public si toata scena s-a transformat intr-o mare de culoare galbena, ceva de genul revelionului, cu artificii si confeti. La un moment dat a aparut, de fapt reaparut jay-Z pe scena si au cantat impreuna Lost+, care chiar a sunat foarte bine, iar surpriza a fost pe masura. Cea mai mare surpriza insa a venit pe final, cand Chris ne-a marturisit ca au incercat sa faca un gest pentru noi si la iesire ne asteapta cate un CD gratis de la ei pentru noi, pe numele lui Left Right Left Right Left, chestie care, culmea, s-a si verificat, obtinand un CD live cu 9 piese de pe ultimul album, Viva la Vida, cantate live si care chiar suna intr-un fel deosebit.

Ei bine da, a fost mult muuult mai mult decat ma asteptam de la concertul asta si mi-au intrat grav de tot la inima! Cumparati albumele! Mai multe detalii si poze mult mai reusite, dar care in principal imi confirma spusele, aici.

PS. La Multi Ani!!! din toata inima pentru o prietena draga mie, Ina!

I'm Your Man

2009-09-07T17:16:00.011+03:00

Am vrut sa scriu mai multe despre concert, am vrut sa spun cat de mult m-a impresionat, care a fost atmosfera, cum erau oamenii, cum percepeau ei muzica in viziunea mea, cum a diferit sau nu de concertul de anul trecut, dar m-am sucit. Spun atat: ati avut vreodata sentimentul ca ati da 1-2 ani din viata cuiva despre care v-ati dori sa mai fie tanar, sa nu moara si sa va mai incante prin ceea ce face? Dupa MJ, mie mi-a trecut prin minte si duminica seara treaba asta despre Leonard Cohen.

--------------

If you want a lover
I'll do anything you ask me to
And if you want another kind of love
I'll wear a mask for you
If you want a partner
Take my hand
Or if you want to strike me down in anger
Here I stand
I'm your man

If you want a boxer
I will step into the ring for you
And if you want a doctor
I'll examine every inch of you
If you want a driver
Climb inside
Or if you want to take me for a ride
You know you can
I'm your man

Ah, the moon's too bright
The chain's too tight
The beast won't go to sleep
I've been running through these promises to you
That I made and I could not keep
Ah but a man never got a woman back
Not by begging on his knees
Or I'd crawl to you baby
And I'd fall at your feet
And I'd howl at your beauty
Like a dog in heat
And I'd claw at your heart
And I'd tear at your sheet
I'd say please, please
I'm your man

And if you've got to sleep
A moment on the road
I will steer for you
And if you want to work the street alone
I'll disappear for you
If you want a father for your child
Or only want to walk with me a while
Across the sand
I'm your man

If you want a lover
I'll do anything you ask me to
And if you want another kind of love
I'll wear a mask for you

--------------

Sentimente, nimic mai mult decat sentimente

2009-08-28T13:03:00.008+03:00

Ce declanseaza sentimentele umane? Ce influenteaza intensitatea trairilor lor? Este oare vreo legatura intre nivelul intelectual al unei persoane si nivelul sentimentelor acesteia? Iata intrebari la care va invit sa raspundeti, eu stimulandu-va printr-o scurta povestioara care, de altfel, m-a facut sa-mi formulez aceleasi nedumeriri, inca neelucidate.

Nu mai departe de martea trecuta, in ziua meciului Poli - Stuttgart, ca sa va dau un reper mai exact, am fost silit de buna voie sa merg la petrecerea de burlaci a unui prieten bun, care, ce-o fi fost in capul lui?, tinea mortis sa se insoare joi. Se speculeaza ca tocmai petrecerea cu pricina ar fi fost motivul intregii sarbatori cu public. Speculatii...

Anyway, ajung acolo. Frustrant, exact in timpul meciului cu pricina de care va mentionam mai sus. Si mai frustrant, petrecerea, care se tinea intr-o casa de tip bordel clasic (se vroia asezamant de masaj erotic, n-am vazut nimic sa aiba vreo legatura cu masajul, si nici cu erotismul, sa fiu sincer), era bazata exclusiv pe niste sticle de Jack, putine, daca ma intrebati, si pe niste pahare de plastic mici de tip Nescafe. Sincer ma si vedeam peste cateva ore dupa juma de kil de Jack si 400 de pahare consumate, mai multe drumuri la bar decat caterinca cu fetili. Eficienta ma macina, adica... Problema pe care am rezolvat-o cu ajutorul unui amabil baiat de la bar, care facea parte din mobilierul local. M-a rezolvat cu o halba de incredere, de la masa zici ca eram gulliver printre ceilalti nu numai in picioare, cat si stand.

Am fost 10 tovarasi, dintre care stiam doar din vedere vreo 5, iar bine vreo 3. Fetele - vreo 6, desi daca le luai cu atentie, selectai vreo 2-3. Dar sa va povestesc...

In mod firesc, pentru baiatul serios din mine, cu mare experienta in astfel de situatii si cu niste prioritati foarte bine definite in viata, am ales: halba cu jack cu redbull si meciul lui Poli. Totul parea conform dorintei mele pana cand Fifi (sa-i spunem), 23 ani, din Iasi, machiata in cel mai grotesc mod cu putinta, cu argintiu la ochi si intens, imi vine in brate, marturisind ca vorbea cu prietena ei (Titi, cel mai probabil) si se gandeau ele asa, ca fetele, ca cel mai simpatic baiat de acolo a plecat din randul lor ca sa se uite la meci. Situatie care i s-a parut inacceptabila si a venit sa se lamureasca. Drept pt care a luat-o sistematic urcandu-se la mine in brate, vorbindu-mi despre cat de discret e machiata azi, ca a tinut sa fie mai naturala (sic!!!), prezentandu-mi detalii despre cercelul din lindic si insistand sa nu cred fara sa cercetez locul, timp in care chiar nu vedeam meciul din cauza ei, situatie care, pe langa faptul ca Timisoara isi tot lua goluri, m-a indispus si mai tare. M-a pus sa-i promit ca sunt al ei in seara aia, insista sa ma linisteasca ca nu ma va viola (nu stiu ce altceva ar fi putut sa-mi faca, ceva-mi spune ca StarCraft in retea nu-si dorea cu mine). In tot acest timp, baietii ceilalti deja erau pe situatie, se crease deja un dute-vino pe scarile dintre parter, unde era lounge-ul (2 canapele de piele sintetica odioase, o masuta si niste tablouri cu pizde - as in vagine, ca sa fiu mai clar - stilizate pe pereti) si etaj, unde era cuibusorul de nebunii: 2 camere cu niste saltele pe jos, o ambienta creata pe genul discret din cateva lumanari, niste prezervative aruncate la neglije prin camera si un ventilator ieftin pe post de aer conditionat. Deci dupa cum va spuneam, pana sa termine Poli de incasat cele 2 goluri acasa, in local era deja o forfota, o agitatie, aparusera primele zambete satisfacute, desi senzatia mea, dupa ardoarea cu care ne alergau fetele pe acolo, era ca ele erau cele care dadusera banii. In fine, poate e doar o impresie de-a mea.

La dracu, iar ma lungesc, si mi-am promis ca n-o mai fac. Pe scurt, am reusit intr-un final sa scap de Fifi si sa ma apuc serios de cealalta ocupatie prioritara, golirea sticlelor de Jack. In fact, s-au mai dus baietii de vreo 2 ori sa mai ia Jack, gurile rele spunand ca eu as fi oarecum rootcause pentru treaba asta. Speculatii, oricum, nedovedite stiintific. Anyway, cel putin cei 5-6 pe care nu ii cunosteam mai deloc erau impresionati cata bere pot sa beau cu halba, in timp ce ei beau cu paharele alea mici. Multumirea lor venea din satisfactia ca macar ei beau ceva de calitate, nu se umfla-n burta ca prostii. Nu mica le-a fost mirarea cand le-am povestit, pe final, ca chiar nu a fost nimic altceva de baut decat jack. Cred ca s-au simtit usor tradati.

In goana mea din colt in colt ca o papusa timida ce ma aflam intre gurile alea flamande de (na ca era sa zic si flamande de ce), exista o domnisoara deosebita, un fel de sufletul petrecerii, care anima intreaga atmosfera si, din cand in cand, cand treceam pe langa ea, ma mai apuca de pula, asa, in gluma, ca mandu cand jucam basket. Trebuie sa admit ca mi-era un pic mai placut decat in timpul unui meci de basket, dovada ca mi-a atras atentia usor si m-am decis s-o cuceresc. Mi-am dat seama ca gresesc fatal, deja platisem pentru asta, nu mai era nevoie, asa ca am intrat in vb cu ea, eu un suflet sensibil, ea o domnisoara tanara, in plin elan profesional. Si nu mult mi-a luat pana sa patrund prin perdeaua de superficialitate care o inconjura si sa imi povesteasca ca ea are o sora care are o fetita, un inger, mi-a aratat si poze din laptop cu ea, sa-mi povesteasca ca ea trimite bani parintilor acasa etc. Cel mai probabil mi-a dat si alte detalii, dar cum si halbele se scurgeau una cate una, am inceput sa mai scap din nuantele pe care mi le evoca. Toate aceste povestiri pline de duiosie m-au induiosat pana la maxim, m-au facut sa realizez ca am in fata un suflet sensibil pe care viata o tarase intr-un ungher nedemn de ea, mai ales ca mi-a precizat ca ea e de fapt manager, dar trebuie sa munceasca si cu clientii (parca era la alimentara la galantar, asa am vazut-o in momentul ala), drept pentru care m-am hotarat s-o fut. Am pasit plin de gratie in urma ei spre unul din lacasurile de cult de la etaj, in privirile admirative, dar usor ironice (ca baietii) ale mai fericitilor mei tovarasi, care erau deja pe revenire storcand sticlele de Jack care mai ramasesera. O data ajunsi aici, treburile s-au intamplat relativ repede. Evident ca n-o sa povestesc chiar in detaliu, ci doar elementele care m-au atras, surprins... Din categoria celor din urma face parte si faptul ca, ea intrand prima, ca o lady, eu m-am intors pentru o clipa sa inchid usa, clipa care, spre uimirea mea, i-a fost suficienta ca sa sara din hainele ce destul de sumar ii acopereau feminitatea (damn, am fost poet aici), ba chiar usor intrigata de faptul ca nu am facut acelasi lucru in timp ce inchideam usa. Neglija, saraca, faptul ca daca ea avea doar o rochie, extrem de scurta si de usor de parasit, la mine povcestea se lega cu blugi cu curele, cu adidasi, sosete, ghiuluri, esarfe, pinteni, tot tacamul.. cert e ca cu o usoara intarziere am reusit sa redevin un fel de Adam in fata Evei (sau Mimi, daca vreti), care ma astepta cum asteapta diabeticul o portie mare de baclava. Si trecand peste alte detalii, pot sa va spun ca s-a facut 4.30 dimineata, timp in care timpul acordat noua contra unei modeste sume de bani expirase de pe la 2, toti ceilalti plecasera, ma lasasera ca un fel de prada de razboi in casa aceea. Singura mea multumire, consolare a fost faptul ca Mimi, suflet sensibil dupa cum o citisem inca de cu seara, dupa prima sticla de Jack, mi-a marturisit ca s-a simtit foarte bine cu mine (credeam ca accentul ar fi trebuit sa se puna invers), ca sunt altfel decat ceilalti (pe principiul pe care fiecare e altfel in felul lui, i guess) si ca si-ar dori sa ne mai vedem, dar in alte circumstante (nu m-am lamurit exact, in parc sau la opera), drept pentru care mi-a dat cu generozitate numarul de telefon, precizand ca nu face lucrul asta pentru oricine.

Ei, fetii mosului, si acum revin la intrebarea sau dilema initiala, primordiala: are vreo legatura intensitatea sentimentelor unei persoane cu capacitatea intelectuala a acelei persoane? Este oare o legatura direct sau indirect proportionala? Cate persoane asa zis intelectuale, sau cu pretentii de asa ceva, m-ar fi privit astfel intr-o circumstanta ca cea de mai sus? Dati-va cu parerea...

PS. Mi-a mai scris un sms dupa cateva zile si mi-a marturisit ca venea acasa dupa 48h de munca si ca era rupta. Nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc la o gramada de lucruri...

PS2. Orice asemanare cu persoane din viata mea reala sunt pur intamplatoare si nu pot constitui obiectul unor suparari copilaresti ulterioare. In timpul acestui eveniment nu au fost provocate daune de natura fizica sau sentimentala niciunui personaj implicat, viata merge inainte. Cine se mai insoara?

Despre mine

2009-07-27T22:49:00.009+03:00

Mi-a mai venit o idee: mi-ar placea sa-mi spuneti/marturisiti/strigati/defulati, sub protectia anonimatului sau nu, cum doriti, parerile voastre despre latura/ile mele negative.

Ideea de la care plec sunt doua:

1. Orice caracteristica negativa a caracterului unui om se agraveaza, sau accentueaza in timp, cel putin asa am constatat uitandu-ma la cei din jur, adica la voi. Mi-ar placea sa cred ca pot inca sa mai corectez cate ceva, dar trebuie sa ma ajutati pentru asta.

2. Cei mai in masura sa iti poata spune partile tale negative sunt prietenii care iti sunt aproape si te observa aproape zilnic, adica tot voi.

De exemplu, ca sa va dau un imbold, ca stiu ca de acolo plecati usor mai departe, incep eu despre mine: sunt lenes, cam egoist... gata, am deschis lista, va dau cuvantul la comentarii...

Aaa, am mai gasit ceva: superficial si incapatanat...

PS. Numai de suflet si de detenta sa nu va luati... :P