Intelligent's Corner

My Android phone

noreply@blogger.com (Serban) — Wed, 14 Sep 2011 20:53:00 +0000

Incerc de cateva luni sistemul de operare Android cu ajutorul unui Samsung Galaxy I5500 pe care l-am achizitionat cu o oferta de la Vodafone cu 0 lei si un abonament smartphone.

La baza telefonul are sistemul de operare Android versiunea 2.1 (Eclair). Ulterior, prin KIES (programul oficial de update oferit) telefonul a primit un update (cam tardiv dupa parerea mea) la Android 2.2 (Froyo).

In timp ce asteptam update-ul nu am mai avut rabdare si am incercat pe cont propriu mai multe sisteme de operare bazate pe Android. In cele din urma insa am ramas la 2.2. Pe langa optiunea Move to SD care este mai mult decat necesara in conditiile in care ai ceva mai mult de 10 aplicatii instalate, versiunea 2.2 mi se pare mult mai stabila si mai user-friendly decat predecesoarea sa.

Telefonul este bun, dar are ecranul cam mic, nu are multi-touch si procesorul este cam incet. Isi face insa treaba. Optimizat asa cum trebuie, se comporta rezonabil.

In privinta acelor aplicatii si jocuri pe care am apucat sa le folosesc si pe care le pot recomanda voi alege sa nu comentez insa le voi lista mai jos intr-o ordine aleatoriu aleasa:)

1. 3G Watchdog (monitorizare trafic internet/foarte util + functie de limitare acces internet automata)

2. APN On/Off (pornire/oprire internet 3G/Edge)

3. Cut the Rope (un joculet foarte distractiv, cu plata)

4. Angry Birds (nu mai are nevoie de prezentare)

5. Facebook for Android (aplicatie care permite accesul la Facebook)

6. Fancy Widget Pro (vreme si ceas fancy cu zeci de skin-uri)

7. Funny Facts Free (chestii interesante in format text)

8. Google+ (aplicatie care permite accesul la Google+)

9. gStrings Free (acordare chitara)

10. Music Folder (player muzica direct din folder)

11. Note Everything (aplicatie de luat notite, similara cu Memo pe care il folosesc mult mai des)

12. Solo (chitara virtuala, aplicatie cu plata)

13. Tourist language (aplicatie care te scoate din incurcatura in strainatate)

14. YouTube (nu cred ca are sens sa detaliez)

15. Gmail (pentru verificarea e-mail-ului)

16. Dolphin Browser (alternativa la browserul implicit al telefonului)

17. Zedge (poze de fundal si sonerii)

Recomand!

Nimeni nu-i perfect

noreply@blogger.com (Serban) — Fri, 05 Nov 2010 12:29:00 +0000

Desi exista campanii care incearca sa protejeze motociclistii in trafic fata de conducatorii de automobile, de cele multe ori motociclistii sunt cei care se pun in pericol prin stilul de condus agresiv pe care il adopta, prin violenta si limbajul violent de care dau dovada.
Iata un clip surprins ieri, in trafic in Bucuresti. In momentul in care motociclistul a fost depasit, a reactionat violent incercand sa loveasca masina care il depasise.
Imaginile vorbesc de la sine.

ITP la C&I

noreply@blogger.com (Serban) — Tue, 28 Sep 2010 09:12:00 +0000

Acum ceva timp am fost la service C&I pentru realizarea Inspectiei Tehnice Periodice. Am riscat in prima instanta nestiind nimic despre acest service, singurul argument pro, fiind acela al distantei mici fata de zona in care locuiesc si atitudinea politicoasa a angajatilor pe care i-am intrebat despre ITP.
Am fost in consecinta acolo, am solicitat un ITP si peste aproximativ 30 de minute totul era gata. Fara batai de cap, fara mofturi de genul celor de la RAR si cu foarte mult profesionalism. Recomand si acest service cu caldura, cel putin pentru partea de ITP.

Toate bune.

La service...

noreply@blogger.com (Serban) — Tue, 28 Sep 2010 09:04:00 +0000

M-am dus la service cu Getz-ul. Nu m-as fi dus ca e si aglomerat prin oras cu toate grevele si traficul bucurestean insa mi-era teama. Franele incepusera sa nu mai tina, masina tragea spre dreapta...plus alte probleme insa siguranta ma intereseaza in principal.

Acum sunt la Service-ul Hyundai din Bulevardul Expozitiei si astept. E 11:53 si trebuie sa astept pana la 14 cel putin. M-am obisnuit cu asteptatul dar tot e putin cam stresant.

Despre service, numai de bine. De 2 ani vin aici si in afara de vreo 2 probleme la inceput, totul a decurs asa cum trebuie. Oamenii sunt seriosi si parolisti.

Am vazut multe comentarii contra acestui service pe internet insa eu recomand cu caldura locatia asta.

Raman sa astept:)

Toate bune.

Masina cu putin RAM

noreply@blogger.com (Serban) — Thu, 23 Sep 2010 04:09:00 +0000

Dupa cum probabil stiti, de ceva timp incoace, au aparut numerele de inmatriculare auto cu trei cifre. Acest lucru a generat si o creativitate deosebita in randul posesorilor de autoturisme astfel incat imagini ca cea de mai jos au devenit frecvente.

15 septembrie

noreply@blogger.com (Serban) — Thu, 16 Sep 2010 21:41:00 +0000

Prima zi de scoala. Asa tineam minte data de 15 septembrie. Atunci incepea toamna cu emotii, odata cu strugurii si gutuile, odata cu frunzele galbene si ploile interminabile.

De acum insa 15 septembrie va ramane in sufletul meu si mai adanc, fiind data la care pentru prima oara in 16 ani de scoala, in loc sa incep scoala, am terminat-o.
Cu un 9,8 pentru cunostinte tehnice si un 9,6 pentru cealalta parte (nu mai stiu exact despre ce era vorba), am obtinut nota 9,7 per total pentru licenta.
Sunt multumit, desi vroiam un 10 curat. De doua zile, sunt inginer. Cel putin pe hartie.
Este un sentiment ciudat, intotdeauna m-am gandit la altii ca fiind ingineri, insa niciodata la mine.
Pentru mine inginerul era cand eram mic un tip imbracat cu o vesta gri sau verde fosforescent, peste haine si cu o casca de protectie de tipul celor din constructii pe cap.
Nu ma atragea ideea de uzina sau de fabrica, iar utilajele mi se pareau chiar de groaza.
Lucrurile s-au schimbat insa in decursul celor patru ani de Politehnica. Am invatat multe si am trait multe lucruri. Au fost niste ani frumosi, pe care o sa ii tin minte.

Nu-mi place - Heidi Dark Mint & Lemon

noreply@blogger.com (Serban) — Fri, 03 Sep 2010 22:31:00 +0000

Mi-am cumparat o Heidi Dark Mint & Lemon din Cora bazandu-ma doar pe aspectul exterior al produsului si pe faptul ca de obicei ciocolata cu menta imi place.

Totusi, asta seara cand am mancat-o, nu mi-a placut deloc. De ce? E simplu, gustul acestei ciocolate este al naibii de asemanator cu vitaminele Cavit (pentru cei care le cunosc), vitamine care nu mi-au placut niciodata.

Concluzia? Desi Heidi are cateva sortimente bune, Dark Mint & Lemon nu se va mai afla pe lista mea de cumparaturi.

Pe cuvant ca nu "stiu de ce revin la Cora"...

noreply@blogger.com (Serban) — Thu, 19 Aug 2010 20:53:00 +0000

Ma duc astazi la Cora cu taica-miu, sa schimbam un scaun de birou al carui picior s-a rupt dupa 5 zile de la achizitionare (nu comentez pe subiectul asta, desi nu e normal ce s-a intamplat). In fine, spre surprinderea noastra, cei de la Relatii Clienti au fost foarte cooperanti iar in 5 minute, fara scandal cum se intampla de obicei in Romania cand vrei sa dai ceva inapoi sau sa iti ceri drepturile, a venit un angajat care ne-a dus la raionul cu scaune sa il inlocuiasca. La luat de pe raft, l-a pus la loc apoi ne-a condus din nou la Serviciul Clienti. Pentru cei care n-au fost la Cora, Serviciul Clienti este situat in afara spatiului comercial propriu-zis, dar se poate accesa si din interiorul magazinului, fiind situat pe un soi de colt, delimitarea facandu-se practic de niste porti cu senzori. In fine, am terminat formalitatile de schimbare a produsului, l-am intrebat si pe paznic daca e totul in regula si totul parea sa fie bine. Orice minune se termina insa repede, iar minunea din cazul de fata s-a terminat in momentul in care tata si-a dat seama ca ar fi bine sa cumparam si ceva de mancare din magazin. Politicosi din fire, l-am intrebat pe paznic daca se poate intra (specific faptul ca aveam bonul respectiv, care sa-mi justifice scaunul) cu pachetul in magazin. De asemenea specific faptul ca nu ma deplasasem decat 2 metri din fata biroului de Relatii cu Clientii si ca eram in campul vizual al paznicului.
Bineinteles, portarul mi-a spus ca nu pot intra in magazin cu obiecte voluminoase.
Am incercat sa ii explic faptul ca tocmai l-am cumparat, ca vazuse doar toata situatia. El nu si nu. Am incercat sa gasesc putin rationament la Relatii Clienti si sa intru totusi cu pachetul in magazin (cumparat practic de la ei). Raspunsul a fost si mai hilar, mi s-a spus ca scaunul nu a fost cumparat, a fost schimbat...?! In fine, am renuntat sa ma mai cert cu irationalii si m-am indreptat catre iesire cu gandul sa duc totusi scaunul in masina inainte sa le fac tot lor vanzare.
Ce mi-a venit mie in schimb, sa ii spun totusi ce ma apasa, portarului, paznicului sau cum o vrea el sa i se spuna.
M-am apropiat de el si i-am spus pe un ton politicos ca nu este suficient sa aplice niste reguli scrise, mai trebuie sa si gandeasca.
A facut o pauza de cateva secunde, timp in care apucasem sa ma indepartez, dupa care, probabil procesand mai greu imi spune: "Dumneavoastra asa faceti la servici la dumneavoastra?", spus asa cu un aer de "ba desteptule...eu sunt prost, eu sunt mai tare decat tine, nu e "cool sa fii destept"".
Bineinteles ca mi-a sarit tandara si i-am explicat umilului ca munca mea imi impune sa gandesc, si ca da, o fac destul de des. Nu a inteles el prea multe, bineinteles, incercand sa imi spuna ca subalternii mei nu imi spun mie ce sa fac...ca si cand eu as fi fost subalternul lui. In fine. Ceea ce m-a distrat in final a fost remarca lui la faptul ca i-am spus ca ar trebui sa aplice fraza: "clientul nostru, stapanul nostru" si in consecinta sa fie mai serviabil. Mi-a raspuns foarte direct ca "In Romania nu se poate asa ceva...poate in alte state...in Israel poate".
Tare. Absolut genial. Dragul meu portar Cora, daca ma citesti sa stii ca iti dau nota 20 (care este maxim in Franta) pentru ca mi-ai dovedit ca intr-adevar ai fost sincer. Nu te-ai prefacut deloc. Chiar nu te duce mintea...
Si apropo, firma pentru care lucrezi, este frantuzeasca, si da, in Franta clientul are in majoritatea cazurilor dreptate, chiar daca nu are, pentru ca pentru ei este mai important ca un client sa fie multumit si sa "stie de ce revine la Cora".
Asta inseamna economie si o afacere prospera. Lasi de la tine, te intereseaza, te arati preocupat si vii in intampinarea celui care te plateste pana la urma cu solutii.
Tu draga domnule insa, ai vrut sa intaresti metehnele societatii evidentiate foarte bine de I.L. Caragiale.
Poate ca daca l-ai citi, ti-ai da seama singur de ce te critic atat de virulent.
Sau poate ca nu. In orice caz, azi ai reusit. Te-ai facut de ras. Bravo!

Le tour Eiffel

noreply@blogger.com (Serban) — Wed, 11 Aug 2010 17:51:00 +0000

Cel putin in mintea mea, ramasesem dator cu niste poze si cateva relatari de acum o luna, de la intoarcerea mea in tara. O intamplare aparent nefericita in prima faza, m-a facut sa pot sa va si eu cateva din monumentele din Paris, din confortul unui taxi care m-a purtat cam peste tot pe unde am vrut. Noroc cu franceza dobandita in cele 4 luni in Franta, ca am putut sa ma fac inteles si sa inteleg ce vorbea soferul.
Am vazut multe lucruri frumoase, insa cel pe care imi doream cel mai mult sa il vad a fost turnul Eiffel. Mai multe comentarii sunt de prisos, pot spune doar ca e MARE si romantic:)

O seara buna.

Dragi unguri

noreply@blogger.com (Serban) — Sun, 25 Jul 2010 18:35:00 +0000

Dragi unguri,

De cateva zile vad readusa in discutie o problema veche legata de tinutul secuiesc. Inteleg mai nou, ca odata cu recunoasterea autonomiei KOSOVO, si voi va incercati norocul.
Nu o sa-mi racesc gura de pomana prea mult. Am un singur mesaj sa va transmit, sub forma unui cantec interpretat de Nicolae Furdui Iancu: "Noi suntem romani, noi suntem aici pe VECI STAPANI".

CM 2010: A castigat Spania

noreply@blogger.com (Serban) — Sun, 11 Jul 2010 21:14:00 +0000

A castigat Spania. Un 1-0 chinuit, in prelungiri, in fata Olandei.
Mie imi pare rau. Ii apreciez pentru munca depusa dar speram sa castige Olanda.
Sunt insa si mai trist ca Romania nici macar nu a participat...

Cica TVA de 24%

noreply@blogger.com (Serban) — Mon, 05 Jul 2010 21:16:00 +0000

Am spus ca nu mai fac politica pe blog. Daca nu v-am spus voua, cel putin mi-am spus mie. Nu e posibil insa asa ceva. Nu inteleg ce au acesti semi-analfabeti in cap. Spun ca sunt semi-analfabeti pentru ca pentru mine este imposibil sa concep cum un om cu scoala, fie ea si prost facuta, poate sa gandeasca asa.
Dupa ce ca oamenii din tara asta sunt atat de saraci. Dupa ce ca si asa omul de rand de abia se descurca, tu, guvern, tu, presedinte ales de popor pentru popor, ce faci?
Tai salariile, dai oameni afara si maresti TVA-ul.
Voi chiar nu realizati ca nu o sa mai avem din ce sa traim?
Nu va dati seama ca pentru o suma infima comparativ cu nevoile Romaniei, pe care o primiti de la FMI, sacrificati un popor intreg?
Ati bagat bani in toate porcariile posibile si oamenii nu au ce sa manance si unde sa doarma. Batranii nu au medicamente si hrana.
Nu va pasa?

Ma uitam acum la presedinte, la televizor. In ce hal poate sa vorbeasca acum, cu omul de rand. Omul caruia i-a cersit votul. Omul pe care ar trebui sa il ajute si sa il apere.

Este trist si frustrant sa vezi ce se intampla. Cutremurator de-a dreptul. Pacat.
O tara cu atatea resurse ca Romania, cu atata potential, este ingropata metru cu metru de o mana de oameni. Pacat

Doua USB-uri, o mica problema

noreply@blogger.com (Serban) — Mon, 05 Jul 2010 20:33:00 +0000

Pe principiul ala cu romanul care are doua bile, pe una o strica si pe una o pierde, si asta intr-o camera goala, asa am patit si eu cu USB-urile mele.
Dragul meu laptop cu numpad si cd-rom, fara camera web, cu doua USB-uri, un ATI Radeon HD nu mai stiu cat, 2 GB de RAM si o prostie de procesor, caruia cred ca ii ia vreo 10 minute sa prajeasca 2 cartofi, a ramas fara USB-uri.
Cum? Pai habar n-am. Prima oara, acum vreo saptamana, am incercat sa-mi pun mouse-ul la el. Aud un trosc, si cade o bucatica de plastic de dinauntru. Ma uit, un USB era compromis. Desi nu conectasem mufa invers, cred ca am impins prea tare sau ceva...in fine. Am zis, ma duc la garantie, si pana atunci mai am un port.
Ei bine, acum vreo doua zile, am incercat eu sa vad daca nu pot totusi sa folosesc USB-ul stricat. Concluzia? S-a stricat si celalalt. Cea mai logica varianta ar fi ca a facut un scurtcircuit.
Acum, mai am doar un card reader si un cd-rom(bine...d-ala cu dvd si chestii, dar tot cd-rom e pentru mine:P ) gata sa-mi furnizeze datele...La mai mare...
Ce ma supara cel mai tare este ca am o groaza de locuri in care puteau sa imi mai puna vreo 10-20 de porturi USB. Ei s-au limitat la doua.

LE: Scuze pentru calitatea pozei. E camera de filmat si mi-a fost lene sa scot Nikon-ul:P

Mi-e dor de tara

noreply@blogger.com (Serban) — Sun, 04 Jul 2010 21:01:00 +0000

Cand am plecat in martie, nu credeam ca o sa ajung sa spun ca imi este dor de Romania. Nu credeam ca o sa imi lipseasca altceva in afara de familie (cu tot ce inseamna ea).
Iata insa ca dupa patru luni spun tare, imi este dor de Romania. Indiferent cat de rau este in tara, cum nu merg lucrurile, si nu merg, asta n-am uitat, este acasa. Mi-e dor de graiul romanesc, mi-e dor de mancarurile noastre traditionale, mi-e dor de pamantul romanesc unde ma simt acasa. Si e acasa. Acolo m-am nascut, am radacini acolo.
Stiu, nu se poate trai bine, dar in suflet, orice roman cred ca are dorul asta de tara, simtamantul asta profund ca apartine de locurile alea.
In Franta e frumos, e chiar foarte frumos. Sunt locuri interesante, oamenii si obiceiurile sunt asa cum ar trebui sa fie intr-o lume civilizata, cum mi-am dorit. Totusi, nu ma pot implica sufleteste. Nu pot trai aici. Pot doar sa vin, sa vad, sa admir, dar speranta din adancul sufletului meu este sa ma intorc pe pamantul tarii mele.
M-am asezat pe iarba aici, pentru ca e voie. Nu m-am simtit in largul meu. Insa imi amintesc cum in tara, la cota 1400, m-am asezat in aceeasi pozitie pe iarba si puteam adormi. Eram linistit.
Mai sunt 9 zile si ma intorc. Stiu ca o sa regret multe insa ma voi bucura de altele.
Pana una alta, pentru ca tot s-a trezit spiritul patriotic in mine, va invit sa va bucurati si voi de una dintre cele mai frumoase melodii ale noastre.

St. Ettiene - HD

noreply@blogger.com (Serban) — Mon, 21 Jun 2010 10:45:00 +0000

Catedrala St. Ettiene in HD. Enjoy.

38 de secunde de liniste

noreply@blogger.com (Serban) — Tue, 25 May 2010 10:19:00 +0000

Proiectul asta cu linistea l-am inceput acum ceva vreme, dar l-am abandonat, doar ca sa il reiau acum. Prezentul film, este al treilea din serie si este realizat cu ajutorul tehnicii timelapse. Practic sunt cateva zeci de poze facute la interval de 10 secunde si redate sub forma de film la 30fps. Durata totala a "filmarii" a fost de aproximativ 3 ore. Sper sa va placa.

Liniste in imagini

noreply@blogger.com (Serban) — Sun, 09 May 2010 08:48:00 +0000

Niste ratuste mici, cautand de mancare pe raul Moselle.

Dupa "Ei" potopul:)

noreply@blogger.com (Serban) — Wed, 21 Apr 2010 15:51:00 +0000

Dupa ce zilele trecute va ziceam ca am fost citat de ziarul Gandul, intr-un articol despre extraterestrii, acum este momentul sa ascultam un cantec cu referire directa la Dumnezeu. Nu se leaga, nu?

Si totusi, in urma cu ceva timp, si Biserica Catolica a admis posibilitatea ca extraterestrii sa existe, bineinteles, ca fii ai lui Dumnezeu...

Am aparut in Gandul

noreply@blogger.com (Serban) — Fri, 16 Apr 2010 16:28:00 +0000

Cei de la Gandul, au publicat pe 9 aprilie un articol despre extraterestrii. M-au citat in paragraful 2:) Interesant.

De ce nu vizitează extratereştrii România?

[…]Printre cei care dezbat problema părerile sunt împărţite. Cel care se semnează cu pseudonimul Arckadii crede că România este interesantă pentru extratereştri, dar nu şi românii. "La noi există interese şi resurse materiale foarte mari. Din cauza asta cred că noi nu prea avem parte de răpiri/mutilări etc. Aici vin pentru aprovizionare. Cel puţin aşa văd eu problema", spune Arckadii.[…]

Tot articolul aici: http://www.gandul.info//reportaj/20-din-omenire-crede-ca-extraterestrii-se-afla-deja-pe-pamant-cum-trebuie-sa-reactionam-in-cazul-unei-intalniri-de-gradul-iii-5851352

Articolul mi se pare destul de banal. Ideile mele de atunci si mai banale. Puerile, copilaresti. Astept momentul in care o sa apar in ziar cu o realizare importanta. Pana atunci, ma amuz copios si cu prostioarele astea:) Numai bine din hexagon.

Lebede curajoase

noreply@blogger.com (Serban) — Fri, 26 Mar 2010 08:05:00 +0000

Pe Moselle, lebedele te pot lasa fara camera de filmat. Este mai bine sa ai niste paine la tine, in felul asta, poate scapi:)

Decolare

noreply@blogger.com (Serban) — Thu, 25 Mar 2010 12:39:00 +0000

Unul dintre momentele care m-au fascinat la zborul cu avionul. Decolarea.

Qu-est ce que c’est ca?

noreply@blogger.com (Serban) — Mon, 22 Mar 2010 20:46:00 +0000

Simplu. Timpul trece aici mult mai incet decat in Romania, dar totusi trece repede. E un paradox. Pare ca toata lumea e calma si linistita si ca e timp suficient si iata ca totusi a trecut o saptamana. Prima saptamana. Nu stiu cand. Am facut multe lucruri, dar parca nu am facut nimic asa de stresant.

Mancarea e buna aici. Coca-cola spre exemplu nu are arome artificiale si nici conservanti. Din 1886. Stau si ma gandesc. Are alt gust, intr-adevar. Nu stiu daca mai bun sau mai prost, dar e putin altfel.

De cand sunt aici nu am mai avut probleme cu aciditatea ridicata. Ajunsesem in ultima vreme in Romania sa am arsuri de la absolut tot ce mancam. De la iaurt la suc concentrat de portocale sau ceapa. Acum, am mancat si ceapa, am baut si suc 100% de fructe, si nu am mai avut nimic. Parca ar fi o gura de rai aici. Cunoscatorii stiu despre ce vorbesc. E alta viata. O viata cu care nu sunt obisnuit dar care incepe sa-mi placa pe zi ce trece. Mi-e dor de casa, dar mai degraba i-as lua pe ei aici decat sa ma intorc eu. Bineinteles ca o sa ma intorc. Dar probabil doar pentru a ma muta. Nivelul de civilizatie de aici este putin sub ce speram eu intotdeauna, dar este mult mai ridicat decat cel din Romania. In multe privinte. De la calcatul pe iarba, la sistemul de transport in comun. Toate sunt altfel, mai bune, asa cum ar trebui sa fie. Nu este locul perfect, repet. Doar ca in comparatie cu ceea ce eram obisnuit, locul asta pare cu mult mai bun. Ramane de vazut in 4 luni, care va fi parerea mea pana la urma. Acum e si ideea de nou. Dar oricum, sunt lucruri care nu se pot nega.

Lebede

noreply@blogger.com (Serban) — Sun, 21 Mar 2010 14:00:00 +0000

Vizualizare album complet

Mai tineti minte cum acum cativa ani, circula o stire conform careia niste tigani au prins si au mancat niste lebede intr-o tara d-asta civilizata, de prin Europa? Ei bine, cred ca stiu cum au facut. Lebede am vazut ca sunt mai prin toate orasele astea mari, strabatute de cate o apa curgatoare. Metz-ul nu e un oras mare, dar totusi are lebede. Pe Moselle, sunt peste 30, tot timpul, asta pe langa rate si pescarusi.

Ei bine, lebedele astea nu se sperie. vin pana aproape de tine, si cred ca daca te straduiesti putin iti mananca si din palma.

Zilele trecute spre exemplu am reusit sa fotografiez una de la mica distanta, pentru ca am avut niste paine la mine. A venit intai sfioasa, sa vada despre ce e vorba, dar s-a apropiat extrem de mult de mal.

Probabil ca asa au facut si compatriotii nostri in urma cu ceva timp. Ce sa zic…pe vremea lui, Iisus, din 2 paini si 2 pesti, a reusit sa hraneasca sute de oameni.

Astia sunt mai smecheri. Transforma painea in lebede. No comment.

Cu avionul

noreply@blogger.com (Serban) — Fri, 19 Mar 2010 00:00:00 +0000

Trebuie sa povestesc si despre calatoria mea cu avionul. Prima mea calatorie. Am plecat pe data de 15 martie de pe Baneasa, cu emotii in suflet. M-am cam fastacit la check-in si la vama, dar intr-un final am ajuns in sala de asteptare. Mi-a trecut os prin os pana am reusit sa ajung la autobuzul care sa ma duca la avion. Si la fel cu asteptarea in autobuz, apoi cu cea din avion pana la decolare. Dar sa revenim.

Odata ajuns in avion, mi-am gasit cu usurinta scaunul si m-am asezat. Era altul fata de cel inscris pe rezervare, dar tot la geam. Stresat peste masura, am tot asteptat sa decoleze avionul. Am facut cateva poze pentru amintire, cu turnul de control, cu celelalte avioane, etc.

Apoi am tot asteptat. M-am si speriat de doua ori, avand impresia ca avionul vrea sa decoleze dar are viteza prea mica. Pana la urma mi-am dat seama ca doar se pozitiona pe pista.

Apoi, am inceput sa aud un zgomot puternic si sa vad tot decorul trecand uluitor de repede pe langa mine, si in mai putin de 30 de secunde eram in aer. Primul lucru pe care l-am vazut au fost muntii. De deasupra aeroportului Baneasa, am vazut Carpatii. Un peisaj extraordinar, pe care nu cred ca o sa il uit. Apoi, m-am uitat in jos si am vazut o mica parte din Bucuresti, case si masini care deveneau tot mai mici.

Apoi, peste putin timp am vazut ceea ce imi doream mult sa vad. Albul pur al norilor. Nu mi-a venit sa cred cat de pufosi pot fi norii, si cat de albi. Parca era o mare de zapada infinita.

Zborul a fost bun, cu exceptia a doua zone de turbulente, dar peste care am trecut linistit. Nu mi s-a facut rau, desi credeam initial ca o sa simt ceva in neregula. Singura senzatie tampita care m-a tinut toata ziua de luni, a fost o durere groaznica de cap, probabil datorata presiunii crescute. Dar atat.

Ce mi-a placut foarte mult era cum se vede pamantul printre nori, de sus, si faptul ca la aterizare am ajuns intr-un punct in care raportat la pamant, corpul meu forma cu solul un unghi de 45-50 de grade:) Pe o fereastra vedeam cerul, pe alta pamantul. A fost haios.

Echipajul mi-a placut. Toti politicosi si amabili. Mi s-a permis sa fac poze si a fost totul ok. Chiar mai frumos decat ma asteptam.

Asta a fost zborul. Ma rog, in putine detalii. Oricum, senzatiile nu se pot descrie foarte bine. Dar mi-a placut. Tata imi povestise cum este cu avionul, si o imagine incepusem sa-mi fauresc in minte, dar in realitate, este mult mai frumos. M-a facut sa realizez cat de mici suntem de fapt.

Sa spulberam niste mituri

noreply@blogger.com (Serban) — Thu, 18 Mar 2010 21:29:00 +0000

Franta in primul rand, nu e chiar asa cum pare de la distanta, din multe puncte de vedere. In primul rand, oamenii, nu sunt gretosi cand e vorba de straini asa cum mi s-a spus cand am plecat, ci dimpotriva, sunt foarte amabili, rabdatori si binevoitori. Un exemplu simplu este cel al unui homeless, care a venit sa imi arate pe unde trebuie sa merg in momentul in care paream pierdut.

In al doilea rand, nu chiar toate lucrurile sunt frantuzesti. Au o groaza de lucruri de import.

Lucrurile la ei, sunt destul de scumpe, si trebuie sa cauti ceva mai mult pana sa gasesti lucruri mai ieftine decat cele de la noi. Dar gasesti.

Lucrurile ceva mai deosebite sunt urmatoarele: Biletele de transport in comun, desi costa 1 euro si 20 de centi, aici in METZ, pot fi folosite de 2 ori in decursul unei ore, pe orice linie de transport public.

Pe strada exista zeci de harti, pe care iti este aratat locul in care esti, traseele mijloacelor de transport in comun si punctele de interes, astfel incat este destul de greu sa te pierzi.

Autobuzele si metrourile (cele din paris, ca in metz nu sunt metrouri) vin cu precizie de secunda in statie, orarele fiind afisate pe panouri.

Ce mi-a placut foarte mult in Metz, a fost ca pe raul Moselle, care strabate orasul, sunt zeci de lebede salbatice, care traiesc linistite si nimeni nu le deranjeaza.

De condus se conduce exact ca la carte, fara claxoane, fara frane bruste, fara incalcat de reguli, fara sa turezi motorul la maxim. Mai sunt si exceptii dar rare. Totusi, in primele 4 zile de cand sunt aici am vazut 2 accidente rutiere. Bineinteles, minore. Lipsa de atentie probabil.

Per total, pana acum oamenii mi se par foarte civilizati si cumsecade. Atat momentan de aici.