Jōshō-an

Stupa tuturor Buddha la templul Amidaji

2025-12-23T23:34:00.007+02:00

Click here to read the English version

Chestiuni generale

După multe discuții, rugăciuni și contemplare a diverselor opțiuni am decis ca Stupa Tuturor Buddha ce urmează să fie construită la Amidaji să se inspire după Dhamek Stupa din parcul cerbilor (Sarnath, Uttar Pradesh, India imaginea din stânga 👈). Iată câteva motive:

- stilul ei este foarte potrivit pentru o stupa interconfesională și nonsectară: nu este nici tibetană, nici chineză, nici japoneză, ci o stupa simplă în stil indian la care se poate raporta orice buddhist. Nimeni nu ar putea afirma vreodată că această stupă aparține vreunei confesiuni tibetane, chinezești, japoneze etc. Așadar, o poate privi ca pe o stupă și nimic mai mult

- forma ei este simplă și ușor de construit local, fără arhitectura sofisiticată a unui chorten[1] Tibetan ori a unei pagode japoneze sau chinezești.

- deoarece stupa Dhamek celebrează prima învățătură a lui Buddha (prima învârtire a roții Dharmei) mi se pare foarte potrivită să inspire Stupa Tuturor Buddha care reprezintă învățăturile tuturor Buddha.

Cum poți ajuta?

Oricine poate ajuta la construirea acestei stupe printr-o donație la această căsuță PayPal:

sau la conturile bancare prezentate la acest link

Cei care trimit o donație pentru construirea acestei stupe trebuie să menționeze cuvântul STUPA atunci când donează, astfel încât să pot folosi fondurile exclusiv pentru acest proiect. Progresul proiectului, precum și modul în care sunt cheltuite donațiile (inclusiv fotografii cu materialele cumpărate din donații) vor fi menționate în articolele viitoare pe acest subiect.

În funcție de generozitatea cititorilor și a prietenilor Dharma, sper să adun toate materialele necesare (ciment, cărămizi, statuete, imagini, mantre, dharani, texte sutra, precum și diverse alte materiale de umplutură) până la începutul primăverii, astfel încât să pot începe construcția cât mai curând posibil.

schema Stupei tuturor Buddha

Scopul Stupei Tuturor Buddha și aspirația noastră

Îmi place să descriu o stupa ca pe o bombă nucleară pozitivă. Prezența ei pacifică, binecuvântează și influențează mediul înconjurător, precum și pe ființele umane și nonumane care locuiesc acolo. Îi conectează pe cei care o văd cu Buddhașii, cu Dharma lor, protejează, hrănește, purifică și plantează semințele eliberării în cei care o văd, o ating ori stau în umbra ei. Nu e necesar ca cineva să fie buddhist pentru a se manifesta asupra lui binecuvântările vederii, atingerii, rotirii în jurul unei stupa ori a unei statui/imagini cu Buddha. Iată câteva pasaje din sutre pe această temă:

„Oricine înconjoară sau aduce ofrande unei stupe va fi binecuvântat de Tathagata (Buddha), va ajunge la Iluminarea supremă printr-o cale fără de întoarcere și își va purifica toate obstacolele karmice.”

Sutra Luminii curate

„Chiar și numai dacă umbra unei stupe atinge păsări, animale, căprioare sau orice altă ființă, niciuna dintre ele nu va mai renaște în zonele de jos ale existenței.”

Sutra Luminii curate

„Oricine intră în contact cu o astfel de stupă va dobândi mare înțelepciune și viață lungă iar când va muri va renaște în tărâmurile superioare, într-un clan regal și nu va mai cădea niciodată în zonele de jos ale existenței.”

Tantra rădăcinii Manjushrimitra

„O stupa este un palat unde locuiesc toți Buddha. Ființele care nu au karma necesară pentru a vedea un Buddha au nevoie de obiectele sfinte ale corpului, vorbirii și minții sale - statui, scripturi, stupe – ca și câmp fertil pentru acumularea de merite.”

Guhyasmaja Tantra

Cred cu tărie în faptul că, în această epocă întunecată când multe practici nu mai sunt eficiente din cauza capacităților reduce ale ființelor și în care nimeni nu mai este în stare să respecte 100% preceptele, este vital să umplem lumea și în mod special țările unde buddhismul se află la început, cu cât mai multe stupe și imagini/statui ale Buddhașilor. Aceasta nu este o epocă a virtuților și realizărilor spirituale, ci a agitației, tulburării, lipsei de timp și răbdării, când oamenii nu au capacitatea unei practici constante iar mulți nici măcar nu se încred în Buddha Amida (Amitabha) pentru nașterea în Tărâmul său iluminat. Iată cum, în timpurile noastre, cea mai potrivită metodă (upaya) de a ajuta cât mai multe ființe să scape de zonele de jos ale existenței este să le facem să intre în legătură cu obiecte sacre care conțin binecuvântările și Puterea Buddhașilor. Stupele, imaginile cu diverși Buddha, statuile, precum și Numele lor, mantrele și dharaniurile asociate cu ei plantează semințele eliberării în cei care le văd, le aud sau intră în orice fel de contact cu ele. Nu întâmplător îi sfătuiesc pe colegii mei să rostească Numele lui Amida în prezența animalelor și să ajute de fapt, pe oricine, să-l audă ori să-i vadă forma scrisă măcar odată.

Așadar, aspirațiile noastre legate de construcția acestei stupe sunt următoarele:

- să ajutăm toate ființele umane și nonumane să creeze legături indestructibile cu toți Buddha și Dharmele lor (învățăturile și practicile asociate cu ei), să accepte acea formă de buddhism (Poartă Dharma) cu care au afinitate karmică și este cea mai potrivită pentru ei

- să susținem din punct de vedere karmic stabilirea în această parte de lume a tuturor școlilor buddhiste și liniilor autentice de transmisie; să distrugem orice obstacol ce ar putea apărea înaintea lor

- pentru victoria Dharmei lui Buddha pe aceste meleaguri

- pentru a opri intrarea și răspândirea viziunilor greșite referitoare la buddhism; pentru distrugerea acestora dacă au apucat deja să apară în această parte de lume

- pentru a opri renașterea ființelor în zonele de jos ale existenței

- pentru a purifica și pacifica ființele și mediul

- pentru a aduce pace

- pentru creșterea energiei vitale a ființelor umane și nonumane, pentru viață lungă, protecție împotriva bolilor

- pentru creșterea prosperității pământului și a ființelor

- ….

Toate aspirațiile de mai sus, precum și altele, vor fi scrise și puse în interiorul stupei sacre împreună cu imaginile, mantrele, dharaniurile, numele tuturor Buddha, plus texte sacre, deoarece vrem ca ea să devină o cauză karmică pentru împlinirea acestora.

Conținutul stupei

Multe lucruri vor fi puse în Stupa tuturor Buddha, printre care menționez: imagini, statuete, mantre, dharani, nume ale diverșilor Buddha (inclusiv Numele lui Amida) și Bodhisattvașilor iluminați[2], sutre din canonul Pali și Mahayana (chinez, Tibetan) precum și tantre.

Ce nu va conține această stupa

Deși stupele tibetane au multe relicve aparținând diverșilor fondatori și Maeștri moderni[3], precum și mantre asociate cu aceștia stupa noastră va evita folosirea lor. Motivul este simplu – această stupa este non-confesională și nu vrem să fie asociată cu nicio școală buddhistă.

De asemenea, din cauză că mulți lideri buddhiști ai zilelor noastre sunt criticați (pe bună dreptate sau într-un mod fals – nu e treaba noastră să judecăm aici pe cineva) și există multe conflicte de opinie cu diverse grupuri care se atacă reciproc, vrem ca oricine să se simtă acasă în prezența acestei stupe. Nimeni să nu poată spune vreodată că nu dorește să viziteze această stupă din cauză că deține relicvele, mantrele sau numele cutărui Maestru pe care nu-l place sau pentru că este o stupa Jodo Shinshu, Gelugpa, Nyingmapa, Kagyu, Sakya sau aparținând vreunei confesiuni chinezești sau japoneze etc

După cum spune și numele ei, Stupa tuturor Buddha va fi o stupa ce va conține elemente legate de toți Buddha, precum și sutre din toate canoanele buddhiste. Acestea fiind spuse, ce fel de buddhist sincer, indiferent de confesiunea de care aparține, poate refuza să-și arate respectul înaintea ei și să o venereze, din moment ce în ea se află sute de imagini, nume, mantre, dharaniuri ale tuturor Buddha, precum și texte sacre?

Posibile critici ale acestui proiect

Cea mai importantă critică a acestui proiect poate apărea din partea celor care pretind că nu am autoritatea, cunoașterea sau puritatea de a construi o stupa.

În primul rând, nu fac acest proiect singur, ci împreună cu cei ce rezonează cu el. Numele lor vor fi menționate la momentul potrivit. Orice maestru, lama, călugăr buddhist sau laic din orice confesiune buddhistă sunt bineveniți să participe.

Prin ”autoritate” unii ar putea invoca faptul că nu sunt lama tibetan sau călugăr ce respectă cu puritate preceptele morale. Însă din moment ce aceasta nu este o stupa tibetană și nici nu are legătură cu vreo școală de buddhism tibetan, nu e necesar să fiu lama. De asemenea, ideea de puritate în această epocă întunecată mă face să răd și chiar sunt curios cine îndrăznește să afirme despre el însuși că este pur și curat. Referitor la călugării ultimei epoci Dharma (Mappo)[4], Buddha Shakyamuni spunea în Sutra Marii Colecții[5]:

”Dacă, datorită Dharmei pe care o predau, ființele sensibile își rad părul și barba și se îmbracă cu hainele de călugăr, deși s-ar putea să nu respecte preceptele, toate poartă deja sigiliul Nirvanei. Acești călugări arată calea către Nirvana diverșilor oameni și ființe cerești. Ei sunt deja în cele Trei Comori, au dat naștere credinței și respectului în mintea lor și sunt mai presus de cele nouăzeci și cinci de căi nebuddhiste. Acești călugări vor intra repede și negreșit în Nirvana. Ei sunt mai presus de toți laicii și oamenii de lume, cu excepția celor care au dobândit perseverența[6]. Din acest motiv, ființele cerești și oamenii ar trebui să îi venereze, chiar dacă încalcă preceptele.”[7]

De asemenea, haideți să vedem ce stă scris în Sutra Lotusului despre ideea așa-zisei ”autorități” în cazul construirii de stupe:

”Oricine construiește o stupă din pietre, lemn de agar sau de santal sau oricine construiește cu bucurie o stupă din lemn medicinal sau chiar din lemn simplu, pământ, cărămidă și așa mai departe, oricine construiește o stupă folosind doar grămezi de pământ într-o zonă îndepărtată, în timp ce se gândește la Buddha sau chiar și copiii care fac o stupă jucându-se cu nisip în timp ce se gândesc la Cel Victorios, oricine desenează forme (ale lui Buddha) – toți aceștia vor atinge Iluminarea.”

Atenție aici! În conformitate cu Shakyamuni, o stupa este autentică și binevenită chiar dacă este făcută în joacă de niște copii care se gândesc la Buddha! Acești copii și oricine desenează foma unui Buddha – prin oricine se înțelege nu doar lamași, guru, călugări care păstrează cu puritate preceptele – vor atinge Iluminarea într-o bună zi.

Iar legat de cunoaștere, într-adevăr, nu am cunoștințele necesare pentru a construi o stupa tibetană, însă eu nu sunt tibetan iar tibetanii NU au monopol pe buddhism și stupe care provin de fapt, din vremea lui Buddha și sunt de mai multe tipuri. Nefiind lama tibetan, nu voi face o stupa în stil tibetan și nu voi face ceremonii tibetane de consacrare. În schimb am devoțiune, aspirații sincere, credință și bun simț care cred eu că sunt suficiente pentru a duce la bun sfârșit acest proiect.

Cine va consacra stupa?

Răspuns: Puterea Buddhașilor.

Fiind un om ignorant, plin de patimi oarbe și atașamente nu cred că am ceva bun în mine cu care să consacru/sfințesc o stupa, așa că voi invoca pe Amida și toți Buddha să o binecuvânteze și să o consacre (sfințească). Sunt sigur că dacă îi voi ruga frumos și cu devoțiune, aceștia își vor da binecuvântarea. Numele, mantrele, dharaniurile, imaginile și sutrele sacre pe care le voi așeza respectuos în această stupă conțin deja binecuvântările Buddhașilor și sunt sigur că aceștia lucrează prin ele pentru binele tuturor ființelor.

Eu și colegii mei nu suntem altceva decât niște copii care construiesc o stupa în joacă cu gândul la toți Buddha. Oricine dorește este binevenit să se joace cu noi.

Alte stupe din România

Nimeni nu trebuie să aibă monopol asupra buddhismului, stupelor, statuilor și imaginilor diverșilor Buddha. După cum știți deja, eu vizitez destul de des stupa buddhistă de la Tranișu care a fost construită de centrul Mahakala Cel Alb din Cluj Napoca. Recomand tuturor s-o viziteze așa cum eu însumi o vizitez în fiecare an și îi fac publicitate.

De asemenea, există o stupa foarte mică în cimitirul calvin din București, îngrijită de Drolma Veronica Anghelescu, reprezentanta FPMT București, plus alte două stupe la centrul Merigar East din comuna 23 August[8]. Altele vor fi construite în viitor în această parte de lume pentru binele tuturor ființelor și vă încurajez să le vizitați pe fiecare din ele. Într-o țară și parte de Europa unde se află deja stupe specifice unor școli buddhiste, cred că există loc și pentru o stupa care să conțină doar lucruri legate exclusiv de Buddhași și texte sacre, fără niciun fel de elemente confesionale.

De ce nu o statuie?

Voi face și o statuie în viitor – din câte vedeți, sunt un optimist incurabil :) Nu am renunțat la ideea de a avea o statuie mare cu Buddha Amida în curtea Amidaji. Totuși, acel proiect este strict legat de buddhismul Jodo Shinshu, pe când acesta cu Stupa tuturor Buddha e nonconfesional.

Întrebare: Ce ar fi dacă nimeni nu vizitează această stupa, mai ales că diverse confesiuni au propriul mod de a construi una?

Răspuns: Nu-mi pasă :)

De ce vrea un călugăr buddhist Jodo Shinshu

să construiască o stupa non-confesională ?

Scriu acest fragment pentru a răspunde celor care prezintă atitudinea mea nonsectară

într-un mod rău intenționat, ca un fel de îndepărtare

de la credința în Buddha Amida

Deoarece cred cu tărie în faptul că buddhiștii trebuie să colaboreze unii cu alții ori cel puțin să găsească un teren comun din când în când, mai ales în țări unde buddhismul este la inceput. Cred că fiecare trebuie să se concentreze pe învățăturile și practicile specifice confesiunii de care aparține și să nu le amestece la nivelul la care sunt acum de ființe samsarice, dar în același timp să nu cadă în extrema de a considera că ei și școala lor sunt proprietarii Dharmei lui Buddha.

Pentru că vreau ca cei ce nu sunt încă pregătiți să accepte Legământul Principal al lui Buddha Amida să rămână în cadrul Dharmei lui Buddha și să fie capabili să aleagă una din multele căi propovăduite de Buddha istoric. Înțelepciunea și compasiunea infinită a lui Buddha Shakyamuni (Buddha istoric) este vizibilă în faptul că nu a predat o singură Cale. E vital să ne aducem aminte de acest lucru și să nu cădem în extrema sectarianismului care face imposibilă orice colaborare și duce la competiție, aroganță și tratarea ființelor ca obiecte ce trebuiesc posedate de o școală anume. Scopul discipolilor buddhiști și al confesiunilor buddhiste trebuie să fie eliberarea tuturor ființelor iar pentru împlinirea acestuia trebuie să le călăuzim în conformitate cu afinitățile lor karmice, ajutându-le să învețe fundamentele învățăturii buddhiste și să descopere ce Poartă Dharma li se potrivește mai bine în prezent.

Ca buddhist Jodo Shinshu cred cu tărie că toți Buddha slăvesc Numele lui Amida, așa cum El însuși a promis în al-17-lea legământ care a fost prezentat de Buddha Shakyamuni în Marea Sutră. Asta înseamnă că toți Buddha călăuzesc ființele către rostirea acestui Nume, astfel încât ajutând ființele să facă legături cu toți Buddha și toate Porțile Dharma, îi ajutăm de asemenea, indirect, să-l întâlnească pe Buddha Amida și Dharma despre salvarea necondiționată oferită de acesta. Ca buddhist Jodo Shinshu știu că am ajuns să întâlnesc Amida Dharma în această viață și să mă încred în Amida pentru că ceilalți Buddha, cărora le-am fost devotat și le-am oferit ofrande în trecut (această viață și celelalte), m-au călăuzit către El. Așa cum a spus Shinran Shonin (fondatorul școlii Jodo Shinshu):

”Shakyamuni și toți ceilalți Buddha
sunt cu adevărat părinții noștri cei plini de compasiune.
Prin diferite metode ei ne ajută să se trezească în noi
credința supremă care este adevărată și reală."[9]

”Credința (în Amida) este oferită prin metodele pline de compasiune ale lui Shakyamuni, Amida și toți Buddha din cele zece direcții.”[10]

Buddha Shakyamuni însuși a vorbit în Marea Sutră despre influența celorlalți Buddha în acceptarea în credință a învățăturii lui despre Buddha Amida:

”Cel care a întâlnit un Buddha în trecut
poate accepta această învățătură.
El se închină cu respect, aude,
susține, urmează și dansează de bucurie.

Oamenii aroganți, corupți și indolenți

nu pot accepta cu ușurință această învățătură.

Dar cei care au întâlnit Buddhași în viețile lor anterioare

se bucură să o audă.”[11]

De asemenea, ca devot al lui Amida cred în protecția tuturor Buddha, așa că nu există nicio contradicție doctrinară în a-mi arăta recunoștința față de ei:

”Fără îndoială că toți Buddha îl protejează pe cel care are shinjin (credință)”.[12]

”Sutra Nirvanei spune:

Buddha i-a spus lui Kasyapa: ‘Dacă există undeva fii și fiice de familie bună[13] care spun mereu cu sinceritate numai Nembutsu, indiferent că locuiesc în pădurile de la munte ori în sate, fie că practică în timpul zilei sau noaptea ori așezați sau întinși, toți Buddha și Cei mai Onorați din lume îi veghează întotdeauna ca și cum s-ar afla înaintea ochilor lor, fiind mereu gata să le accepte ofrandele și să le ofere merite”.'”[14]

Când spunem Namo Amida Butsu,

nenumăraţii Buddha de-a lungul celor zece direcţii,

ne înconjoară de o sută de ori, de o mie de ori,

se bucură şi ne protejează."[15]

”Shakyamuni, Amida și toți Buddha din cele zece direcții se află întotdeauna aproape de ființele care recită Nembutsu asemenea umbrei care nu-i părăsește niciodată.”[16]

[1] Stupele din Tibet și din regiunile Himalaya cu influențe tibetane, cum ar fi Bhutanul, sunt de obicei numite „chorten”, reflectând termenul din limba tibetană. Există opt forme diferite de chorten în buddhismul tibetan, fiecare referindu-se la un eveniment major din viața lui Buddha. (wiki)
[2] În conformitate cu buddhismul Mahayana sunt două tipuri de Bodhisattva:
1) Bodhisattva în aspirație care au făcut legămintele de a deveni Buddha pentru ei şi toate fiinţele, dar care sunt încă pe cale şi neiluminaţi (ne-Buddha). Oricine îşi asumă cele patru legăminte de Bodhisattva poate fi numit un bodhisattva în aspiraţie. Unii bodhisattva pot fi mai avansaţi decât alţii, din punct de vedere spiritual şi pe diferite nivele de dezvoltare, însă atât timp cât încă nu au atins Iluminarea perfectă, îi includem totuşi, în această categorie.
2)Bodhisattva care au atins Buddheitatea sau Iluminarea perfectă dar care nu rămân retraşi în propria Iluminare. Aceştia sunt de fapt, Buddha străvechi care se manifestă ca Bodhisattva. În această categorie îi găsim pe Avalokitesvara, Mahasthamaprapta, Samantabhadra, Manjushri, Maitreya și mulți alții. În timp ce Avalokitesvara (Kannon în japoneză) și Mahasthamaprapta (Seishi în japoneză) sunt cei doi Bodhisattva care îl însoțesc pe Buddha Amida, ceilalți trei – Samantabhadra, Manjushri și Maitreya au fost de asemenea, prezenţi pe vârful Vulturului când Shakyamuni a propovăduit Marea Sutră.
Pentru mai multe informații pe această temă, plus diverse citate și pasaje care susțin clasificarea de mai sus, vă rog să citiți ”secțiunea a- 2-a din Marea Sutră - calitățile Bodhisattvașilor care au ascultat Marea Sutră” din cartea mea Comentariul Sutrei despre Buddha al Vieții Infinite.
[3] De exemplu, orice stupa aparținând școlii Gelugpa poate conține, printre alte elemente, mantra lui Dalai Lama și a lui Tsongkhapa – Maestrul fondator (pe care îl respect foarte mult și din ale cărui scrieri citez adeseori în cărțile mele), pe care însă noi nu le vom folosi deoarece stupa noastră nu aparține niciunei școli. Din același motiv evităm să punem în ea imagini ale Maestrului nostru Fondator – Shinran Shonin (chiar dacă unii dintre noi îl considerăm manifestarea lui Amida), Maestrului Rennyo sau Honen Shonin. Din moment ce proiectul nostru a fost mereu unul non-sectar/non-confesional, vrem ca această stupă să conțină exclusiv elemente aparținând Buddhașilor care sunt prezenți în sutre și cu care orice buddhist poate relaționa. Nu negăm faptul că unii fondatori de școli buddhiste pot fi manifestări ale Buddhașilor, însă decidem să nu includem în stupa nimic legat de vreun fondator anume pentru a nu-i da acesteia niciun fel de nuanță confesională.
[4] Vorbind la modul general, doctrina celor trei epoci Dharma se referă la declinul treptat al capacităţii fiinţelor de a practica Dharma şi a atinge Iluminarea. Există aşadar, o diferenţă între timpul când Buddha Shakyamuni era în trup şi influenţa direct prin exemplul personal şi prezenţa sa („câmpul său de Buddha/câmpul său energetic”) pe cei adunaţi în jurul lui şi perioadele mult îndepărtate din istorie când numai învăţătura rămâne dar nu şi Învăţătorul. Este o şansă rară aceea de a întâlni un Buddha faţă în faţă şi a primi instruire directă, fiind tot timpul în prezenţa şi sub influenţa sa. Cât de rapidă şi sigură este dezvoltarea spirituală, chiar şi numai privindu-i chipul şi având devoţiune faţă de El în fiecare zi! De asemenea, în perioada imediat următoare dispariţiei fizice a unui Buddha (Parinirvana), influenţa lui este încă simţită şi rămâne activă prin lucrarea celor mai apropiaţi discipoli sau discipolii discipolilor săi direcţi. După cum se spune în Mahamaya Sutra:
”În timpul primei perioade de cinci sute de ani după Parinirvana lui Buddha, şapte călugări sfinţi, toţi posedând mare înţelepciune, inclusiv Mahakasyapa, vor menţine Dharma cea corectă în succesiune pentru ca aceasta să nu piară. După cinci sute de ani, Dharma cea corectă va dispărea complet.”[1]
Prima perioadă de cinci sute de ani după moartea fizică a lui Buddha (Parinirvana) este numită epoca corectă a Dharmei. Aceasta este o perioadă caracterizată de practica şi înţelegerea corectă a Dharmei în toate aspectele sale (meditaţie, înţelepciune şi preceptele morale) cu dese atingeri ale Eliberării din partea practicanţilor.
A doua perioadă este numită epoca de decădere a Dharmei, adică o mie de ani de la terminarea celei dintâi. Ea este caracterizată de o scădere graduală în hotărârea cu care practicanţii, laici şi călugări deopotrivă, urmează Calea. Auto-indulgenţa ocupă treptat mintea şi inima adepţilor. Încălcarea preceptelor morale devine din ce în ce mai obişnuită printre călugări şi călugăriţe în timp ce „numai câţiva ating fructul Iluminării.”
A treia şi ultima epocă Dharma se spune că durează zece mii de ani după cea de-a doua. În ea „numai învăţătura verbală rămâne”, în timp ce nimeni nu mai este capabil să respecte preceptele morale şi să practice cu adevărat meditaţia sau alte metode buddhiste bazate pe puterea personală. Descrieri precum, „Dharma corectă nu mai există” sau „învăţătura va fi depozitată în palatul nagaşilor”, ce se găsesc în Mahamaya Sutra, Sutra Regelui Binevoitor, precum și în scrierile lui Shinran, înseamnă că deşi textele sacre pot fi citite şi studiate, Dharma învăţăturilor bazate pe puterea personală este ca şi inexistentă sau practic inexistentă, deoarece nimeni nu mai poate atinge Iluminarea prin ea. Cerinţele căilor puterii personale din învăţătura buddhistă nu mai corespund capacităţilor fiinţelor. Aceasta este situația în ultima epocă a Dharmei.
[5] Despre călugării și călugărițele ultimei epoci Dharma și autenticitatea ordinației în aceste vremuri întunecare puteți citii capitolul ” Călugării și călugărițele epocii din urmă a Dharmei (baza doctrinară pentru ordinațiile Amidaji)” din cartea mea Despre călugării și călugărițele ramurii Amidaji a buddhismului Jodo Shinshu, disponibilă pentru download gratuit la acest link, https://josho-adrian.blogspot.com/2023/05/despre-calugarii-si-calugaritele.html
[6] Perseverența (ksanti) este una dintre cele șase paramita (perfecțiuni) pe care le-am explicat deja în contextul buddhismului Jodo Shinshu în noua mea carte - Jodo Shinshu Buddhist Teachings, second revised edition, in curs de traducere în limba română cu titlul Învățături buddhiste Jodo Shinshu, a doua ediție reviziuită și adăugită. Pe scurt, cel care se încrede în Buddha Amida are o perseverență naturală în sensul că nu va fi niciodată oprit în credința sa. Oricine, călugăr sau laic, poate avea această perseverență în credință deoarece credința în Amida poate apărea în inimile tuturor ființelor, indiferent dacă sunt ordinate sau nu.
[7] Acest fragment a fost tradus după o combinație între edițiile în limba engleză ale Hongwanji din The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p. 251 și cea făcută de BDK în the BDK English Tripitaka Vol. 107-III.
[8] Despre acestea două nu știu nimic deocamdată, însă plănuiesc să le vizitez în curând.
[9] Shinran Shonin, Hymn of the Two Gateways of Entrance and Emergence, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.629
[10] Shinran Shonin, Lamp for the Latter-Ages, letter 2, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.527
[11] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.40
[12] Shinran Shonin, Shoshinge, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.305
[13] Expresia ”fii și fiice de familie bună” se referă la discipolii bărbați și femei ai lui Buddha.
[14] Nirvana Sutra, as quoted by Shinran in his Kyogyoshinsho, chapter III, Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 127-128
[15] Shinran Shonin, Hymns of the Pure Land (Jodo Wasan) - Hymns of the Benefits in the Present, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.352-355
[16] Shinran Shonin, Lamp for the Latter-Ages, letter 2, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.526

Al treilea pelerinaj Nembutsu la stupa buddhistă de la Tranișu cu ocazia lansării proiectului Stupei tuturor Buddha la templul Amidaji

2025-11-01T11:59:00.002+02:00

Slavă lui Amida și tuturor Buddha!

Click here to read the English version of this article

Click aici pentru a citi despre primul pelerinaj la stupa de la Tranișu

Click aici pentru a citi despre al doilea pelerinaj la stupa de la Tranișu

Am dedicat acest pelerinaj la stupa buddhistă de la Tranișu tuturor ființelor, inclusiv protectorilor noștri și zeităților care stăpânesc aceste locuri, buddhiștilor din această țară și celor care au ajutat la construirea și consacrarea stupei de la Tranișu, membrilor FPMT, Amidaji și binefăcătorilor mei, în mod special lui Drolma Veronica Anghelescu.

Fie ca energia lor vitală să crească, să fie mereu sănătoase la minte și la trup, să primească din belșug tot ceea ce au nevoie, inclusiv apă, mâncare, haine și adăpost, toate obstacolele să dispară dinaintea lor, să nu se mai nască niciodată în zonele de jos ale existenței, să creeze legături indestructibile cu Amida și toți Buddha și să atingă cât mai repede Iluminarea supremă.

De asemenea, fie ca proiectul nostru cu Stupa Tuturor Buddha să fie realizat fără niciun fel de obstacole. Fie ca toate liniile autentice de transmisie să se răspândească în România pentru ca oricine să poată practica în funcție de specificul și afinitățile lui karmice. Fie ca toți buddhiștii din această țară să colaboreze mereu între ei în spirit nonsectar și pentru binele tuturor ființelor. Fie ca viziunile greșite ce contravin învățăturii lui Buddha să nu pătrundă niciodată în aceste locuri ori dacă au pătruns deja să dispară definitiv și să nu aibă nicio putere asupra ființelor de aici. Fie ca această țară să devină o mandala a tuturor Buddha și un loc unde ființele umane și nonumane să evolueze ușor, fără niciun fel de obstacole!

Cu aceste rugăciuni în minte (precum și alte aspirații și dedicații personale) am început și am încheiat al treilea pelerinaj la stupa buddhistă de la Tranișu.

A fost o călătorie dificilă deoarece rucsacul conținea statuia mea preferată (și grea) a lui Buddha Amida împreună cu alte imagini sacre dar și din cauza vântului și a temperaturilor de 1-2 grade dimineața. Acum, când scriu aceste rânduri, încă mă tratez de răceala obținută în pelerinaj.

Am început ca data trecută din Cluj, apoi am trecut prin Baciu, Rădaia, Gârbau, Dorolțu, Inucu, Dumbrava, Izvoru Crișului, Huedin, Sâncraiu. Din Sâncraiu am urmat drumul către Alunișu, Săcuieu și Tranișu. Între aceste sate și orășele sunt câteva locuri pustii și deluroase, unele dificil de urcat precum zona dintre Inucu și Dumbrava unde google maps nu funcționează, însă acum după ce am mai dobândit experiență, pot călători la stupa fără hartă.

Prima zi, Cluj – Izvoru Crișului a fost cea mai grea, deoarece am făcut 42 km in circa 11 ore jumate. Ca să fiu sigur că ajung înainte de apusul soarelui am fost nevoit să merg încontinuu cu pauze foarte mici de 5 minute și doar una mai lungă de 15-20 minute în satul Gârbău unde am mâncat și am stat de vorbă cu niște localnici. În timpul verii, când ziua este mai lungă și pauzele pot fi mai lungi dar în sezonul rece nu-mi permit să mă opresc prea des. Așadar, efortul a fost mult mai mare ca în al doilea pelerinaj. În mod special între Inucu și Dumbrava am fost nevoit să urc niște dealuri care păreau că nu se mai termină niciodată printr-un loc pustiu și noroios iar rucsacul părea și mai greu ca de obicei. Apoi a trebuit să îmi mențin atenția trează încă două ore nesfârșite pe drumul national E60 plin de tiruri și camioane grele care treceau pe lângă mine la 1-2 metri. Adeseori pe acest drum national am mers prin șanțuri pline de cioburi și lucruri murdare aruncate de idioți pe geamul mașinilor. Multe cruci de-a lungul drumului îi amintesc pe cei care au pierit în accidente auto, ocazie foarte bună de a contempla impermanența și moartea care poate lovi în orice clipă.

Călătoria e dificilă nu doar din cauza efortului constant, ci și pentru că după atâția kilometri de mers pe jos și urcat dealuri, când zici că gata te poți relaxa puțin, ești nevoit să te concentrezi foarte bine pe drumul national E60. Un singur paș greșit, un moment de neatenție și poți cădea în fața unui tir sau te poți răni grav prin șanțuri.

Sincer, am avut câteva momente, în mod special în ultima parte a primei zile pe E60 când ajunsesem atât de epuizat încât îmi era greu să mă concentrez. Atunci am strigat A MI DA, A MI DA, A MI DA! cât am putut de tare și m-am simțit imediat energizat. Ori de câte ori părea că mă părăsește puterea strigam către Amida.

Totul este în minte, dragi prieteni, totul este în minte. Întotdeauna merg atât de mulți kilometri cu gândul foarte bine fixat în minte că NU am încotro decât să continui. Este ca și cum nu știu decât o singură direcție – ÎNAINTE. Astfel, mintea și corpul meu știu că picioarele trebuie să se miște, că spatele trebuie să susțină greutatea. Ce simt, cum mă simt, nu are nicio importanță, durerea nu este importantă, gândurile de asemenea, nu contează – doar merg înainte pentru binele tuturor ființelor, pentru victoria Dharmei lui Buddha în această parte de lume. Ființele non-umane, zeitățile ancestrale și spiritele locului trebuie să mă vadă cum îndur greutățile drumului și că mă rog pentru ele pentru a fi convinse să privească cu ochi buni activitățile Dharma pe care le facem în această țară, să creeze conexiuni indestructibile cu Buddha Amida și poate chiar să încreadă ele însele în El. Uneori mă prezint acestor ființe (Josho, discipolul lui Amida și al tuturor Buddha), le doresc numai bine în toate și le rog să nu pună nicio piedică stabilirii buddhismului în această zonă.

Faptul că toți Buddha ne protejează mereu pe noi, cei care spunem Nembutsul credinței în Amida, m-a susținut mereu în pelerinajele mele:

”Fără îndoială că toți Buddha îl protejează pe cel care are shinjin (credință)”.[1]

”Sutra Nirvanei spune:

Buddha i-a spus lui Kasyapa: ‘Dacă există undeva fii și fiice de familie bună[2] care spun mereu cu sinceritate numai Nembutsu, indiferent că locuiesc în pădurile de la munte ori în sate, fie că practică în timpul zilei sau noaptea ori așezați sau întinși, toți Buddha și Cei mai Onorați din lume îi veghează întotdeauna ca și cum s-ar afla înaintea ochilor lor, fiind mereu gata să le accepte ofrandele și să le ofere merite”.'”[3]

Într-unele din cele mai grele momente ale mele am înțeles spontan că Amida și ceilalți Buddha, precum Hayagriva, Tara, Mahakala mă ajută efectiv, ca de exemplu, întinzându-mi mâna să urc un deal sau energizându-mi trupul și mintea. Odată, când urcam un deal, am auzit un nechezat de cal și m-am gândit automat la Hayagriva – manifestarea puternică a lui Amida (în buddhismul Vajrayana) care are trei cai deasupra capului său. De asemenea, păsările negre care zburau uneori deasupra capului îmi aduceau aminte de protecția lui Mahakala. La un moment dat mi-a apărut spontan în minte faptul că Tara îmi trimite o frânghie ca să urc un deal noroios. Tututuror acestor manifestări le-am răspuns mereu cu Numele lui Amida (Nembutsu) care conține meritele infinite ale tuturor Buddha, tuturor practicilor buddhiste și este, de asemenea, slăvit de toți Buddha [4].

Cel care se încrede în Amida și spune Numele lui cu credință este automat protejat și lăudat[5] de toți Buddha fără ca el să practice altceva, deoarece Numele lui Amida conține deja meritele tuturor practicilor. Cât de minunat este acest lucru! A rosti Numele lui Amida și a fi înconjurat și protejat de manifestările tuturor Buddha!

Lama Gendun s-a oprit și mi-a oferit o kara albă

slujba de consacrare a stupelor mici de către Lama Gendun

La stupa de la Tranișu și la centrul buddhist tibetan construit lângă ea, m-am întâlnit cu Lama Gendun și alți membri care ajunseseră mai devreme cu mașina, precum și cu Drolma Veronica și doi membri Amidaji - Jiryu Doru și Jikai Mihaela din Cluj. Lama Gendun a făcut o ceremonie de consacrare pentru niște stupe mici, copie a celei de la Tranișu, dintre care una mi-a fost oferită mie iar eu am ținut mai târziu o slujbă Jodo Shinshu înaintea stupei. Cu această ocazie am recitat jumătate din liturghia Nembutsu și Amidakyo (Mica Sutră despre Buddha Amida).

slujbă religioasă înaintea stupei de la Tranișu
În timp ce eu recitam, Drolma Veronica
făcea ofranda mandalei

recitarea Amidakyo
(mica sutră despre Buddha Amida, propovăduită de Shakyamuni)

mica stupă oferită de Lama Gendun
alături de statuia lui Buddha Amida
pe care am luat-o cu mine în pelerinaj

Câteva discuții aprinse dar politicoase au avut loc între mine, Lama Gendun și alți membri ai centrului tibetan în care am explicat câteva aspecte importante ale învățăturii buddhiste Jodo Shinshu, ca de exemplu, existența reală a lui Amida și a Tărâmului său Pur pe baza învățăturii lui Shakyamuni (Buddha istoric) din Marea Sutră, cele trei epoci Dharma și specificul acestei epoci întunecate, morala buddhistă și Jodo Shinshu,

discuții Dharma

diferențele dintre JodoShinshu și creștinism:

- credința e o atitudine umană fundamentală, nu doar specifică unei religii anume

- în cazul nostru, obiectul credinței este un Buddha – anume Buddha Amida, despre care a propovăduit însuși Buddha istoric (Shakyamuni),cel care ne-a și încurajat să acceptăm în credință învățătura despre Amida

- doctrina fundamentală Mahayana a transferului de merit care stă la baza salvării despre care se vorbește în buddhismul Jodo Shinshu unde ni se spune că ajungem în Tărâmul Pur datorită transferului de merit de la Amida către cei care ne încredem în El

- Tărâmul Pur ca mediu iluminat ce conduce în mod natural la Iluminare vs mediul samsaric în care ne aflăm acum și unde totul este prilej de iluzie, atașamente și suferință

- importanța credinței așa cum apare ea în multe sutre buddhiste și în alte școli, inclusiv în buddhismul tibetan, etc

De asemenea, am explicat câteva aspecte istorice despre școlile buddhiste japoneze și ordinațiile de călugări în buddhismul japonez și Jodo Shinshu.

A fost așadar, o buna ocazie pentru cei prezenți acolo să afle perspectiva dharmică a școlii buddhiste a Tărâmului Pur așa cum apare ea în Jodo Shinshu. Am explicat de asemenea, atitudinea mea nonsectară și importanța Stupei Tuturor Buddha pe care eu și Drolma Veronica vrem s-o construim la Amidaji și care poate fi vizitată de practicanții tuturor școlilor și chiar de nonbuddhiști. Lama Gendun a oferit rugăciuni pentru succesul proiectului nostru și am discutat împreună multe detalii importante.

Drolma Veronica, reprezentantul FPMT în București și eu însumi, credem că a fost de bun augur să lansăm proiectul Stupei Tuturor Buddha cu o vizită și pelerinaj la stupa de la Tranișu. Acesta este primul proiect important interconfessional buddhist din România și sperăm că va fi un exemplu pentru viitoare colaborări între buddhiștii din toate școlile.

Voi reveni în curând cu mai multe informații despre Stupa Tuturor Buddha. De asemenea, un site special dedicat acestui proiect va fi lansat până la sfârșitul anului de către Drolma Veronica.

Numai bine tuturor!

Namo Amida Bu

Iată câteva fotografii diverși oameni pe care i-am întâlnit pe drum:

înainte de a începe pelerinajul m-am
întâlnit cu Jiryu Doru și Jikai Mihaela, membri Amidaji din Cluj
care au participat de asemenea, la evenimentul de la stupă

cu Elena care m-a invitat la ceai și
mi-a zis să am grijă la drum și să
mă rog pentru ea

în satul Gârbău alături de doi săteni

si un Bodhisattva deghizat care vă
arată nectarul nemuririi ☺

un exemplu de manifestare a karmei bune din trecut
când m-am întâlnit cu un grup de buddhiști din Sri Lanka
cu care care am cântat și discutat Dharma

o doamna simpatică din satul Dumbrava

a devenit deja o tradiție ca la finalul primei zile
de pelerinaj, în Izvoru Crișului, să ma cazez la
pensiunea Kalotaszeg Vendeghaz deținută de această doamnă
care îmi oferă de fiecare dată o ciorbă și zacuscă foarte bună, făcută de ea.
Vă rog, stați la ea dacă aveți drum prin zona. Dânsa m-a cazat și m-a tratat foarte bine
inclusiv în primul și al doilea pelerinaj.

Daniel și soția lui au oprit cu mașina să mă întrebe
dacă am nevoie de ceva. Am râs, am vorbit despre
Universitatea Craiova și mi-au promis că mă
vor vizita la templu

Da, am comis-o din nou ☺
Cu binecuvântarea lui Amida
și a tuturor Buddha
voi reveni cu alte pelerinaje!

Vă rog susțineți cu o donație activitățile mele Dharma, pelerinajele și templul Amidaji!

[1] Shinran Shonin, Shoshinge, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.305

[2] Expresia ”fii și fiice de familie bună” se referă la discipolii bărbați și femei ai lui Buddha.

[3] Shinran Shonin, Shoshinge, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.305

[4] “Dacă, după ce voi atinge Buddheitatea, nenumăraţii Buddha din tărâmurile celor zece direcţii nu vor lăuda şi slăvi Numele meu, fie ca eu să nu ating perfecta Iluminare.”

Al-17-lea Legământ al lui Buddha Amida, făcut pe vremea când era Bodhisattva Dharmakara.

[5] ”În al Șapteseprezecelea Legământ, Amida declară că nu va intra în Iluminarea perfectă dacă cei care-i rostesc Numele nu vor fi lăudați de nenumărații Buddha din toate cele zece direcții. Pasajul referitor la împlinirirea acestui legământ spune: ‚asfel de persoane sunt lăudate de toți Buddha și au mare bucurie.’’’

Shinran Shonin, Lumină pentru epoca din urmă, scrisoarea a patra, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.529

Vezi capitolul ”Cele zece avantaje în această viață a celor care au credință în Buddha Amida: 5. Avantajul de a fi lăudați de toți Buddha” din cartea mea Credință și Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu.

Reflecții cu ocazia celui de-al doilea pelerinaj la stupa buddhistă de la Tranișu

2025-07-27T11:44:00.002+03:00

Click here to read

the English version of this article

Click aici pentru a citi despre primul pelerinaj la stupa buddhistă de la Tranișu

Totul a început cu un gând puternic apărut spontan în minte – pleacă într-un nou pelerinaj ACUM!

Imediat după primul pelerinaj la stupa de la Tranișu am decis că e musai să revin, însă nu aveam nimic planificat pentru vara asta și de aceea am fost luat prin surprindere de nevoia urgentă de a pleca IMEDIAT, fără nicio amânare. Călătoream cu trenul de la Amidaji la București și mă relaxam la o cafea de doi lei și un film când acest gând puternic asemenea unei porunci mi-a apărut în minte. În următoarea jumătate de oră deja organizam lucrurile iar în două zile eram pe drum.

O astfel de călătorie pe jos e foarte incomfortabilă, însă a vizita o stupa ori statuie a lui Buddha nu trebuie să fie asemenea mersului la mall, așa că cei ce sunt în putere și sănătoși ar fi bine să-și exprime devoțiunea și recunoștința făcând cel puțin câteva ore pe jos până la un loc sacru. De asemenea, cred că noi, buddhiștii care locuim în zone fară o majoritate buddhistă și mai ales dacă suntem ordinați, trebuie să ieșim din zona noastră de comfort și să fim văzuți de oameni, să vorbim cu ei, să-i ajutăm să creeze conexiuni cu noi și Dharma lui Buddha, să-i inspirăm prin exemplul nostru și să-i ajutăm în acest fel să știe de existența templelor, stupelor și statuilor care se găsesc în țara noastră. Acestea sunt câteva din motivele pentru care fac astfel de pelerinaje.

Știu că există multe locuri de pelerinaj în India, Nepal, Bhutan, China, Japonia, etc și înțeleg nevoia multor noi convertiți să le viziteze. Totuși, cred că nu e deloc bine și nici util pentru cauza buddhismului în țara noastră să ne concentrăm prea mult pe ele. Sunt destui buddhiști asiatici care pot avea grijă de acele locuri sacre iar noi ne putem focaliza atenția pe propria țară unde Buddha Dharma este abia la început. Așadar, ar trebui să construim propriile stupe și statui cu Buddha[1], să ne stabilim rute de pelerinaj care, în timp, vor deveni venele buddhismului în această parte de lume.

Românii trebuie să se obișnuiască încet-încet să vadă buddhiști (laici sau ordinați) călătorind prin sate și orașe, munți și păduri, către diverse temple, statui și stupe. Este important ca acești pelerini să aibă suficiente cunoștințe despre buddhism, să fie exemple de devoțiune care să-i inspire pe alții să își dorească să afle mai multe despre învățăturile buddhiste și chiar să viziteze ei înșiși templele, stupele, statuile unde se îndreaptă aceștia.

De exemplu, în timpul acestui al doilea pelerinaj la stupa de la Tranisu, când mai aveam două ore până la destinație, m-am împrietenit cu un cuplu de turiști (👈fotografia din stânga). Văzându-mă în robe au devenit curioși, ceea ce m-a făcut să le povestesc despre stupa și binecuvântările pe care oricine o vizitează le primește, indiferent că este buddhist sau nu, așa că au decis să mi se alăture.

În timpul acelor două-trei ore petrecute pe drum și apoi la stupa unde am mâncat și băut un ceai oferit de Kalden Marius (responsabilul cu stupa), le-am oferit multe învățături buddhiste utile. Sunt sigur că a fost o întâlnire crucială pentru ei și o ocazie unică de a crea o conexiune cu Buddha Dharma. Chiar dacă nu vor practica buddhismul în viața aceasta, semințele au fost deja plantate în fluxul lor mental iar la momentul potrivit acestea vor crește cu siguranță în copaci ai Iluminării.

Bineînțeles, astfel de întâlniri nu sunt întâmplătoare. Mulți au în trecut cauzele întâlnirii cu Dharma lui Buddha însă pentru ca o cauză trecută să se poată manifesta în prezent trebuie să existe condiții favorabile și exact asta este ceea ce facem noi construind temple, statui, stupe, deschizând centre și fiind noi înșine exemple de credință. În acest caz, condițiile favorabile pentru cei doi turiști să audă și probabil să practice Buddha Dharma au fost stupa și întâlnirea cu mine, un pelerin buddhist.

Iată de ce este foarte important ca noi, cei convertiți la buddhism din afara Asiei, să avem propriile rute de pelerinaj în țările unde locuim. Dacă vrem ca Buddha Dharma să se răspândească trebuie să ne asumăm un spirit misionar și o atitudine non-sectară. În timp ce urmăm învățăturile și practicile propriei școli (confesiuni) să rămânem deschiși la colaborare cu buddhiștii altor confesiuni și să ne susținem reciproc. Un mod simplu de a face asta este, de exemplu, să ne vizităm unii altora centrele/templele, stupele și statuile. Un pelerinaj devine o metodă extraordinară de a dedica timp propriei noastre practici în timp ce contribuim subtil la răspândirea buddhismului sau cel puțin facem oamenii conștienți de existența acestuia, îi ajutăm să facă conexiuni, etc. Pelerinii pot împărți flyere cu scurte explicații ale fundamentelor învățăturii buddhiste, precum și informații despre propriul centru și centrele/stupele/statuile/templele pe care le vizitează.

Genialitatea buddhismului constă în faptul că are multe Porți Dharma pentru ca ființele aflate pe diverse niveluri de dezvoltare spirituală și cu afinități karmice diferite să poate fi ajutate și conduse către Eliberare. De aceea nu trebuie să fim geloși și nici să ne fie frică de faptul că alte centre ar putea avea mai mult success decât noi ori că ne-ar lua membrii. NU suntem proprietarii Dharmei lui Buddha iar ființele NU sunt proprietatea noastră. Rolul discipolilor lui Buddha este să slujească ființele, ajutându-le pe fiecare în parte să își găsească propriul loc în Dharma lui Buddha. Iată de ce e bine ca templele și centrele buddhiste să se recomande unul pe altul pentru ca orice căutător spiritual să își găsească practica și școala (confesiunea) cu care are cele mai bune afinități karmice. În ceea ce mă privește, eu port mereu cu mine această rugăciune aspirațională în inima mea încă de la primul pelerinaj de anul trecut:

Fie ca Amida Dharma și celelalte Porțile Dharma, dimpreună cu toate liniile autentice
de transmisie să fie mereu prezente în această țară pentru ca ființele de aici să practice în armonie cu afinitățile lor karmice.
Fie ca toate, fără nicio excepție, să atingă Iluminarea perfectă!

Data trecută călătoria a fost foarte periculoasă deoarece am mers cam 95% din pelerinaj pe drumul European E60. Acum însă am ales o rută diferită din care doar patru ore am făcut pe acelasi E60, restul prin pustietăți sau prin sate. Uneori am fost nevoit să-mi găsesc drumul fără ajutorul Google maps, întrebând localnici sau urmând poteci mici printre dealuri, însă majoritatea pelerinajului desi a fost dificil și obositor, a fost făcut fără incidente majore.

Unii șoferi m-au salutat cu claxonări prelungite când treceau pe lângă mine, alții au oprit și s-au oferit să mă ducă la destinație ori mi-au dat mâncare și apă. Diversele gesturi de simpatie și bunătate m-au smerit și m-au inspirat să mă rog pentru fiecare dintre ei dorindu-le să nu ducă niciodată lipsă de mâncare, apă, adăpost și sănătate, energia lor vitală să crească, toate obstacolele să le fie înlăturate, să facă legături indestructibile cu Buddha Amida, să se încreadă în El și să ajungă în Tărâmul său Pur. Sunt convins că toți au făcut conexiuni karmice excelente prin faptul că au arătat respect față de robele unui călugăr buddhist, primind astfel multe beneficii karmice și binecuvântări. Fiecare semință plantată în fluxul lor mental prin acest pelerinaj Nembutsu va crește la un moment dat, în viața asta sau în celelalte, într-o stare a minții deschisă față de Buddha Dharma în general și Legământul Principal al lui Buddha Amida în particular.

De exemplu, un țigan pe care l-am întâlnit în Huedin 👇era îngrijorat de situația mea și s-a oferit să-și împartă mâncarea cu mine. Avea o căruță și se ocupa de vaci, fiind cunoscut în zonă ca băiat muncitor. Fie ca foamea lui să fie pe deplin stinsă de hrana Dharmei lui Buddha!

Această doamnă 👇mi-a oferit din propriul izvor o apă proaspătă atât de bună încât ziceai că e nectar divin. Fie ca setea ei să fie mereu satisfăcută cu apa Dharmei!

În timp ce treceam prin satul Dorolțu am întâlnit doi copii 👇

care mi-au făcut cadou o pereche de ochelari de soare👇. Fie ca ei să aibă mereu vederea bună și viziunea corectă a Dharmei lui Buddha!

Acest șofer 👇mi-a dat apă minerală și m-a onorat cu un sunet prelungit de claxon când a trecut cu camionul lui imens pe lângă mine. Fie ca el să devină un Buddha extraordinar în Tărâmul Pur al lui Amida!

Am întâlnit chiar și un cuplu de buddhiști👇 din Marea Britanie stabiliți în România pe care i-am invitat să viziteze stupa și să țină legătura cu mine.

Această doamnă amabilă 👇m-a cazat la pensiunea ei Kalotaszeg Vendeghaz din Izvorul Crișului și mi-a oferit mâncare seara după cei 42 km și dimineața înainte de a continua drumul. Vă rog să vă cazați mereu la această pensiune dacă vizitați vreodată Izvorul Crișului. Tot ea m-a ajutat și în primul pelerinaj.

Dimineața de a doua zi am pretrecut-o alături de soțul dânsei la o cafea, înainte de a porni la drum.

Dânsul este un bun meșteșugar local. Îi puteți vedea atelierul 👇 dacă vă cazați la această pensiune.

Acest domn 👇 m-a ajutat cu unele dificultăți legate de cazare. Fie să renască în curând pe Lotusul Iluminării perfecte!

Și nu în ultimul rând, țin să-l prezint pe Jiryu Doru Someșan👇, fratele meu Dharma din Amidaji Cluj care m-a ajutat să-mi fac rost de provizii pentru drum. Lui nu am ce să-i doresc deoarece este deja un om credincios și asigurat de nașterea în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida.

Visele pe care le-am avut în timpul pelerinajului au fost calme, dându-mi mereu senzația că totul va fi bine. Deși am parcurs 42 km în prima zi și am cărat mereu un rucsac de 10 kg în spate, picioarele și corpul în general s-au comportat bine. Sunt recunoscător lui Buddha Amida că m-a inspirat să am o dietă echilibrată și să merg la sala de sport în mod regulat. De asemenea, le mulțumesc tuturor Protectorilor iluminați și neiluminați care mă însoțesc în fiecare zi. Shinran Shonin însuși a spus că cei ce rostesc Nembutsul credinței sunt protejați de toți Buddha și de diverse tipuri de zei și spirite[2]:

„Când spunem Namo Amida Butsu,

Avalokitesvara şi Mahasthamaprapta,
împreună cu toţi Bodhisattvaşii nenumăraţi precum nisipurile Gangelui,
ne însoţesc mereu asemenea umbrei noastre.

Nenumăraţi Amida Buddha se află
în lumina lui Buddha al Luminii fără de oprelişti;
fiecare dintre aceşti Buddha ai transformării[3]
îl protejează pe cel care are shinjin (credință).

Când spunem Namo Amida Butsu,
nenumăraţii Buddha de-a lungul celor zece direcţii,
ne înconjoară de o sută de ori, de o mie de ori,
se bucură şi ne protejează."[4]
”Shakyamuni, Amida și toți Buddha din cele zece direcții se află întotdeauna aproape de ființele care recită Nembutsu asemenea umbrei care nu-i părăsește niciodată.”[5]

Dacă Bodhisattva Avalokitesvara îi protejează pe adepții Nembutsu, înseamnă că inclusiv manifestările lui se comportă la fel. Experiența mea personală mă face să cred că Mahakala cel Negru și Mahakala cel Alb – ambii manifestări illuminate ale lui Avalokitesvara, sunt protectorii mei personali și ai Amidaji. În conformitate cu unele texte, apariția unor ființe negre la culoare precum câini negri, cai negri, corbi, etc indică prezența protectoare a lui Mahakala cel Negru. În pelerinajul meu anterior am avut câteva semne - de exemplu un câine mare și negru stând calm pe drum și uitându-se la mine în timp ce treceam pe lângă el. De data aceasta culoarea neagră m-a însoțit și mai des, ca de exemplu cei doi africani care mi-au vândut falafel și baklava în Cluj (mâncarea mea din prima zi de pelerinaj) și cărora le-am dat un bacșiș generos, precum și diverșii țigani care mi-au arătat un respect natural, mi-au oferit mâncare, etc Știu că unii dintre voi probabil nu veți lua aceste lucruri în serios, însă în ceea ce mă privește cred că nimic nu e întâmplător, mai ales în timpul unui pelerinaj buddhist când mintea e mai concentrată, mai deschisă și mai dedicată decât de obicei.

Tot ceea ce fac bun pentru trezirea celorlalți către credință sau cel puțin pentru a-i ajuta să facă o mică legătură benefică se datorează influenței lui Buddha Amida asupra mea și tot ceea ce fac rău e din cauza personalității mele neiluminate și limitelor pe care le am. Întotdeauna spun asta elevilor mei – orice credincios întru Amida, laic sau călugăr, este o reflecție a Luminii lui Amida și este folosit de Amida pentru a-i trezi pe ceilalți către credință. Iată de ce este foarte important ca fiecare dintre noi să fie un exemplu de credință și de cunoaștere a învățăturii buddhiste.

Nu fiți triști dacă semnele succesului[6] nu apar imediat, deoarece nicio activitate Dharma nu e în zadar dacă e făcută cu intenție corectă și cu suficientă cunoaștere doctrinară. Când eram pescar, înainte de a trece la buddhism, obișnuiam să momesc locul unde urma să pescuiesc, folosind mămăligă și pâine iar apoi așteptam cu răbdare să vină peștii. Cred că trebuie procedat asemănător și în ceea ce privește buddhismul – să cream cele mai bune condiții cu temple, centre, statui, stupe, rute de pelerinaj, cărți, activități, publicitate, membri dedicați cu credință și cunoaștere, etc iar mai devreme sau mai târziu oamenii vor deveni curioși, unii dintre ei vor face câțiva pași către Cale, creând primele conexiuni în timp ce alții vor accepta Buddha Dharma în totalitatea ei. Trebuie să învățăm să fim mulțumiți cu cel puțin un singur om care face cea mai mică conexiune cu Buddhașii ori cu Dharma, aprinde o lumânare sau un bețișor parfumat, face o singură plecăciune, deoarece niciun gest nu este în zadar. Statuile Buddhașilor, stupele, textele buddhiste, robele și kesa, etc, toate au o putere imensă care îl fac pe oricine intră în contact cu ele să intre pe Calea către Buddheitate.

Să nu fiți ahtiați după rezultate imediate și să nu credeți că totul trebuie să se întâmple în timpul vieții voastre, asta fiind o atitudine egoistă ce poate dăuna cauzei buddhismului în țara noastră. Nu grăbiți lucrurile, nu acceptați membri foarte ușor și nu-i puneți în poziții importante sau de conducere fără să le verificați cu atenție cunoștințele și mai ales, fiți foarte drastici cu cei care au viziuni contrare Dharmei lui Buddha sau care amestecă religiile (de ex. cei care cred că pot fi creștini și buddhiști în același timp, etc). Construiți centre și temple care să fie deschise tuturor, indiferent de opiniile lor religioase pentru că oricine trebuie ajutat să creeze o conexiune dar sub nicio formă NU acceptați pe nimeni ca membru oficial dacă nu urmează exclusiv buddhismul și dacă nu se refugiază exclusiv în Buddha, Dharma și Sangha [7].

Atât deocamdată. Voi spune mai multe cu ocazia altor pelerinaje.

Namo Amida Bu

PS: Unul din motivele pentru care am făcut acest pelerinaj și cel dinainte la stupa din satul Tranișu, construită cu instrucțiunile și aprobarea regretatului Lama Zopa Rinpoche, a fost să atrag atenția asupra importanței de a traduce în limba engleză (și apoi în română) cartea acestuia cu învățături buddhiste împotriva fumatului – The Effects on Smoking and Living a Healthy and Happy Life. Sper că discipolii săi din FPMT vor lua în seamă eforturile mele sincere și îi vor onora memoria începând IMEDIAT traducerea cărții respective. Oamenii au nevoie să cunoască învățăturile buddhiste conținute în ea.

Dacă tu, cititorul acestor rânduri, vrei să-mi susții activitățile Dharma în România și pelerinajele, poți lăsa o donație aici. Orice ajutor este binevenit și apreciat:

La acest link puteți găsi alte modalități de donație

[1] Una din cele mai arzătoare dorințe ale mele este să am o statuie cu Buddha Amida în curtea templului Amidaji de câțiva metri înălțime care să fie inclusă într-un astfel de circuit de pelerinaj.

[2] ”Zeii cerului şi ai pământului pot fi cu toţii numiţi buni

pentru că îl protejează mereu pe adeptul Nembutsu."

Shinran Shonin, Hymns of the Pure Land (Jodo Wasan) - Hymns of the Benefits in the Present, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.354

[3] Manifestări ale lui Buddha Amida în funcţie de specificul fiecărei fiinţe.

[4] Shinran Shonin, Hymns of the Pure Land (Jodo Wasan) - Hymns of the Benefits in the Present, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.352-355

[5] Shinran Shonin, Lamp for the Latter-Ages, letter 2, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.526

[6] Aici mă refer la succesul buddhismului în România.

[7] Cele Trei Refugii sunt, aşa cum spune însuşi termenul, un refugiu, dar şi un angajament, un legământ, un jurământ că de acum înainte ne vom refugia mereu în Buddhași, în Dharma și Sangha .

Când spunem ”mă refugiez în Buddha”, înseamnă exclusiv în Buddha, când spunem ”mă refugiez în Dharma”, înseamnă exclusiv în Dharma iar când spunem ”mă refugiez în Sangha” înseamnă exclusiv în Sangha. Cele trei refugii sunt legăminte (jurăminte) exclusive. Adeptul trebuie să înceteze orice activități religioase nebuddhiste după ce a primit cele Trei Refugii. Dacă se roagă unor divinități nebuddhiste, se angajează în practici nebuddhiste și are învățători religioși nebuddhiști, încalcă automat legămintele de refugiu și din acel moment nu se mai poate considera buddhist. Acest aspect este foarte important.

Iată câteva pasaje din sutre pe care le folosesc adeseori:

”Dacă cineva s-a refugiat în Buddha, să nu se mai refugieze în zei.”

(Nirvana Sutra citată de Shinran capitolul VI din Kyogyoshinsho)

“Cei care se refugiază cu adevărat şi din toată inima, eliberându-se de toate ataşamentele iluzorii şi de preocupările legate de momente favorabile sau nefavorabile, să nu îşi caute niciodată refugiul în spirite false ori în învăţături nebuddhiste”

(Sutra celor zece roţi ale lui Ksitigarbha citată de Shinran în capitolul VI din Kyogyoshinsho)

“Fiii cei buni şi fiicele bune[7] ale credinţei curate nu trebuie să îi slujească niciodată pe zei până la sfârşitul vieţii lor”

(Sutra legămintelor lui Buddha Vindecătorul citat de Shinran în capitolul VI din Kyogyoshinsho)

Așadar, nu poți fi buddhist practicant și creștin! Cei care cred că pot se situează de fapt, în afara buddhismului și creștinismului. Aceștia mint și desconsideră ambele căi.

Toate practicile sunt incluse în Nembutsu (călugărița de la templul Ninnaji)

2025-05-07T11:25:00.000+03:00

Click here to read the English
version of this article

“Odată o călugăriță de la templul Ninnaji a venit la Honen și, cu o voce tristă, a spus că a jurat să citească Hokke Sutra (Sutra Lotusului) de o mie de ori. O citise deja de șapte sute de ori până atunci, dar, fiindcă acum îmbătrânise destul de mult, nu reușea să obțină meritul de a-și ține promisiunea. Honen i-a spus: ‘Într-adevăr, ai făcut bine că, în ciuda vârstei tale, ai citit sutra de șapte sute de ori însă în ceea ce le privește pe celelalte trei sute, cel mai bine ar fi să te concentrezi exclusiv pe Nembutsu’.
Ea i-a urmat sfatul, a abandonat citirea sutrei și nu a mai făcut altceva decât să rostească Numele sacru în tot restul vieții ei până când a atins Ojo (nașterea în Tărâmul Pur).

În satul Shiraku, din provincia Tango, era o mănăstire numită Mirokuji, al cărei stareț a fost în trecut un cărturar Tendai și care ulterior, după retragerea din funcția sa preoțească, a devenit discipol al lui Honen, dedicându-se exclusiv practicii Nembutsu. A locuit la Tomino-koji, Gojo Bomon (în Kyoto). Într-o zi, când a tras un pui de somn în mijlocul zilei a avut un vis în care i s-a părut că vede nori violet pe cer și o călugăriță în mijlocul lor cu o față plină de zâmbete, care i-a spus: ‘Datorită învățăturii lui Honen Shonin m-am născut în Tărâmul Pur. În trecut am fost călugăriță la templul Ninnaji.’
După asta s-a trezit. Apoi l-a vizitat pe Honen la reședința lui din Kujo și i-a povestit visul pe care îl avusese, zicând că trebuie să fi fost o iluzie mentală. Honen, după o mică reflecție, a răspus: ‘Chiar a existat o astfel de persoană’.
Mai târziu s-a gândit să trimită un mesager la templul Ninnaji, dar, pentru că era deja întuneric, l-a trimis abia a doua zi dimineața. Mesagerului i s-a spus că acea călugăriță murise cu o zi în urmă la ora Calului. Nu-i așa că a fost o întâmplare foarte ciudată?”[1]

Comentariu:
După cum observăm în citatul de mai sus, Maestrul Honen nu a denigrat practica bazată pe puterea personală pe care a ales-o călugărița înainte de a veni la el, n ici nu a spus că recitarea sau citirea Sutrei Lotusului ar fi greșită. Nu a făcut asta deoarece știa că Sutra Lotusului reprezintă o Poartă Dharma autentică propovăduită de Buddha Shakyamuni. Ceea ce a vrut Honen să accentueze este dificultatea acelei practici pentru cineva în vârstă și de aceea a călăuzit-o cu blândețe către Nembutsul credinței care conține meritele tuturor practicilor și împlinește toate aspirațiile spirituale.

Trebuie așadar, să ne amintim din nou și din nou cum el și Maestrul Shantao a explicat meritele conținute în Numele lui Amida. În ceea ce mă privește țin foarte aproape de inima mea următorul pasaj pe care îl arăt celor care le este frică de faptul că refugierea în Amida ar însemna cumva renunțarea la legămintele lor anterioare (samaya) când, de fapt, rostirea Nembutsului este cea mai sigură Cale de a le împlini și de a atinge Buddheitatea pentru ei și toate ființele[2]:

”Denumirea japoneză pentru Amitabha - Amida - conține doar trei caractere (A-MI-DA). În cadrul acestui Nume se află însă meritele realizării interioare a lui Tathagata Amida și a activităților sale exterioare, precum și meritele învățăturilor extrem de profunde ale lui Buddha Shakyamuni (inclusiv Lotus Sutra!) care sunt la fel de numeroase ca grăunțele de nisip din râul Gange. Cine poate înțelege asta?

Maestrul Shan-tao, în capitolul ‘Esenţa Comentariului la Sutra Contemplației’ a interpretat acest Nume în felul următor:

‚Termenul chinezesc pentru Buddha Amida, ‚A-mi-t’o-fo’, este o transliterare a limbii vorbite în India. A fost interpretat în chineză ca ‘Cel Iluminat a cărui viață este Infinită (Wu-liang-shou-chiao)’. ‚Viața infinită (Wu-liang-shou) indică spre Dharma, iar ‚Cel Iluminat (chiao)’ este o persoană. Atât Dharma, cât și persoana sunt combinate în ‚Cel Iluminat a cărui viață este infinită’. De aceea, El este numit A-mi-t’o-fo’”. […]

Așadar, toate meritele învățăturilor (inclusiv ale sutrei Lotusului!), practicilor meditative asupra aspectului fenomenal al Realității și principiului noumenal, puterea de neegalat dobândită prin meditație și înțelepciune, înțelepciunea realizării interioare și meritele activităților exterioare, precum și toate virtuțile și Iluminarea neîntinată a lui Tathagata Amida, Bodhisattva Avalokitesvaras, Bodhisattva Mahasthamaprapta, Bodhisattva Samanthabhadra, Bodhisattva Manjusri, Bodhisattva Ksitigarbha, Nagarjuna, precum și toți Bodhisattva[3] și Sravaka[4] din Tărâmul Pur sunt cuprinse în cele trei caractere ale Numelui lui Buddha Amida. Așa stând lucrurile, ce Dharma nu ar fi inclusă în învățătura pentru nașterea în Tărâmul Pur?”[5]

A spune că toate Porțile Dharma sunt incluse în învățătura pentru nașterea în Tărâmul Pur (”ce Dharma nu ar fi inclusă în învățătura pentru nașterea în Tărâmul Pur?”) înseamnă că Legământul Principal al lui Amida și Numele lui aduc toate ființele către atingerea Buddheității care este, de fapt, scopul tuturor Porților Dharma, inclusiv al Sutrei Lotusului.

Călăuzind-o către Nembutsu pe acea călugăriță, Honen i-a schimbat mintea de la acumularea de merite prin puterea personală către depozitul de merite infinite oferit gratuit de Amida tuturor ființelor și pe care l-a manifestat în Numele lui. Rostind Nembutsul credinței ea a primit automat meritele Sutrei Lotusului și a devenit un splendid Buddha în Tărâmul Pur al lui Amida.

[1] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume III, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 378-379
[2] Cuvintele din paranteză îmi aparțin.
[3] Bodhisattvașii din Tărâmul Pur sunt cei care au atins Iluminarea acolo și sunt acum Buddha care se manifestă ca Bodhisattva. Pentru o mai bună înțelegere a acestei idei, citiți capitolul ”calitățile Bodhisattvașilor care au ascultat Marea Sutră” din cartea Comentariul sutrei despre Buddha al Vieții Infinite.
[4] Aici ”sravaka” nu e folosit în sensul unui adept Hinayana, ci a unui discipol iluminat al lui Amida din Tărâmul său Pur.
[5]Honen Shonin, Commentary on the Three Sutras of Pure Land Buddhism, The Promise of Amida Buddha - Honen's Path to Bliss, The Promise of Amida Buddha - Honen's Path to Bliss; English translation of the Genko edition of the works of Honen Shonin - Collected Teachings of Kurodani Shonin: The Japanese Anthology (WagoToroku), translated by Joji Atone and Yoko Hayashi, Wisdom Publications, Boston, 2011, p.81-82

Nu-i denigrați pe alți Buddha, alte Porți Dharma și alte învățături buddhiste pentru că aveți credință în Amida

2025-04-12T12:02:00.005+03:00

Click here to read the English version

of this article

Honen Shonin a spus:

Cei care se încred exclusiv în Buddha Amida și spun doar Nembutsul credinței să nu discrediteze, nici să jignească legămintele pline de compasiune ale diverșilor Buddha și Bodhisattva ori să ponegrească și să gândească de rău alte sutre precum Sutra Lotusului ori Sutra Perfecțiunii Înțelepciunii.
Karma defăimării nenumăraților Buddha, a îndoielii și ponegririi multor învățături sacre nu este în armonie cu inima lui Buddha Amida. Astfel de fapte ne exclud automat de la salvarea oferită de Legământul plin de Compasiune al lui Amida chiar dacă recităm Nembutsu”.[1]

Comentariu:
Această învățătură extraordinară a lui Honen Shonin este fundamentală pentru Amidaji. A crede în existența lui Amida în timp ce negăm existența altor Buddha sau a accepta Marea Sutră în timp ce denigrăm alte sutre Mahayana este o imposibilitate logică și karmică. Cel care neagă existența altor Buddha nu poate avea karma bună de a deveni deschis față de Legământul Principal al lui Buddha Amida. De asemenea, nu poate fi călăuzit de ceilalți Buddha și Bodhisattva Iluminați către Amida.
Mai mult decât atât, a-i denigra pe alți Buddha, legămintele lor și metodele asociate cu ei sau alte sutre poate fi considerat un act de denigrare a Dharmei celei adevărate care duce la autoexcluderea de la Legământul Principal. Asta e logic deoarece cum poate cineva care negă existența altor Buddhași să accepte existența lui Amida? Sau dacă ponegrește sutrele și metodele asociate cu ei, cum ar putea el să considere a fi reală și eficientă metoda lui Amida ori sutra despre Amida?
De exemplu, dacă cineva nu crede în existența ființelor umane, cum poate crede în existența ta, cititorul acestor rânduri? Este la fel cu alți Buddha și metodele lor. Dacă nu crede în existența Buddhașilor transcendenți și a Bodhisattvașilor Iluminați, cum poate crede în Amida sau cum poate accepta Marea Sutră care este ea însăși parte a canonului Mahayana? Vă rog aduceți-vă aminte de explicațiile Maestrului T’an-luan despre caracteristicile ponegririi Dharmei celei adevărate: ”a spune că nu există Buddha, că nu există Buddha-Dharma” – adică a nega existența oricărui Buddha, nu numai a lui Amida și a nega diversele metode ale Dharmei buddhiste, nu doar Amida Dharma.

Shinran Shonin a spus:
"Dacă cineva vorbește jignitor sau depreciativ despre Buddhași atunci e clar că nu se încrede în Nembutsu și nu spune Numele lui Amida într-un mod autentic”[2].

Cel care ponegrește alte Porți Dharma precum și pe alți Buddha și Bodhisattva Iluminați se exclude automat de la salvarea oferită de Buddha Amida și nu are ce căuta în sangha Amidaji.

Toți Buddha și Bodhisattva Iluminați sunt părinții noștri spirituali și călăuzele noastre din trecutul fără de început, ajutându-ne în diverse moduri să ne apropiem din ce în ce mai mult de Legământul lui Amida așa că este o imposibilitate karmică pentru cel care se încrede în Amida să-i ponegrească și să le nege existența:

”Shakyamuni și toți ceilalți Buddha
sunt într-adevăr tatăl și mama noastră cei plini de compasiune.
Prin diverse metode ei fac să se trezească în noi
suprema credință (shinjin) care este adevărată și reală."[3]

De asemenea, un om credincios nu alege ce-i place din Buddha Dharma și nu respinge ce nu se potrivește cu ideologiile la modă ale lumii în care trăiește. Un adevărat discipol al lui Amida acceptă în credință chiar și acele învățături ale lui Shakyamuni pe care nu le poate urma din cauza patimilor și limitărilor personale. Așadar, nu va nega preceptele morale buddhiste deoarece nu e în stare să fie o persoană morală, mai ales când știe că este salvat așa cum e de către Buddha Amida și nici nu va nega renașterea și viața de după moarte deoarece ateismul și materialismul sunt foarte populare în vremea lui. El își recunoaște limitele și nu va critica ceea ce nu înțelege încă, ci va aștepta cu răbdare momentul în care va avea Înțelepciunea infinită de Buddha în Tărâmul Pur al lui Amida.

Adevăratul discipol al lui Amida și al tuturor Buddha este relaxat în ceea ce privește Dharma și nu găsește niciun conflict între propria minte și învățătura lui Buddha. El știe că din moment ce Shakyamuni a avut dreptate când a propovăduit despre Buddha Amida, atunci nu s-a înșelat nici în celelalte învățături ale sale. Din păcate însă, există mulți în Occident, chiar printre cei ce poartă robele și kesa Nembutsului credinței, care sunt mereu în război cu Dharma, încercând în mod constant să o schimbe ori să o adapteze la viziunile lor limitate. E păcat că își epuizează inutil karma nașterii în lumea umană pentru că ceea ce fac ei se numește îndoiala și ponegrirea ”multor învățături sacre” și nu sunt ”în armonie cu inima lui Buddha Amida”.

[1] Honen Shonin, Instruction in seven articles, The Promise of Amida Buddha - Honen's Path to Bliss; English translation of the Genko edition of the works of Honen Shonin - Collected Teachings of Kurodani Shonin: The Japanese Anthology (Wago Toroku), translated by Joji Atone and Yoko Hayashi, Wisdom Publications, Boston, 2011, p.136-137
[2]Shinran Shonin, A Collection of Letters, Letter 4, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.563
[3] Shinran Shonin, Hymn of the Two Gateways of Entrance and Emergence, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.629

Unicitatea și universalitatea Căii Nembutsu

2025-03-29T18:49:00.002+02:00

Click here to read the English version

of this article

”Când spunem că Jodo (Tărâmul Pur) este superior tuturor celorlalte școli și că Nembutsu este superior tuturor disciplinelor religioase ne referim la faptul că este capabil să salveze toate ființele simțitoare.

Desigur, meditația asupra Absolutului, inima care aspiră cu înflăcărare la cunoașterea perfectă (Bodhi)[1], citirea și recitarea sutrelor Mahayana, practicile mistice Shingon, meditația Tendai și așa mai departe, toate aparțin Dharmei Buddhașilor, dezvăluie superioritatea lor și ne spun cum să traversăm oceanul nașterilor și morților repetate. Totuși, pe de altă parte, ele sunt cu mult peste capacitățile ființelor care trăiesc în aceste vremuri degenerate. După ce vor trece și cei zece mii de ani ai epocii întunecate în care ne aflăm acum, durata medie a vieții omenești va fi scurtată la zece ani și mulți vor degenera în așa hal încât vor face într-una cele zece păcate grave și cele cinci păcate de moarte. Cu toate acestea, absolut toți, fără nicio excepție, tineri și bătrâni, bărbați și femei, sunt incluși în scopul Legământului Principal, se află în grija lui Amida și nu vor fi niciodată abandonați dacă rostesc Nembutsul credinței chiar și numai de zece ori sau măcar o singură dată. Acesta este motivul pentru care insist că Nembutsu depășește toate celelalte discipline și școli (confesiuni) buddhiste.”[2]

Comentariu:
Așa cum vedem în textul de mai sus, Honen a folosit cuvântul ”superior” de două ori, prima oară în legătură cu școala Nembutsu a Tărâmului Pur - ”Jodo (Tărâmul Pur) este superior tuturor celorlalte școli” și a doua oară cu referire la alte confesiuni (școli) Mahayana care, de asemenea, își ”dezvăluie superioritatea lor” deoarece au metode specifice pentru a traversa oceanul nașterilor și morților repetate. Acest aspect și explicațiile lui ulterioare clarifică faptul că scopul său nu e de a ponegri alte confesiuni buddhiste și Porți Dharma, ci de a arăta relevanța universală a Nembutsului și a Legământului Principal al lui Buddha Amida în comparație cu relevanța limitată a altor practici. Shinran a fost și el de acord cu Maestrul său Honen, când a spus:

”Cele două moduri de relevanță sunt: relevanță limitată și relevanță universală. Tărâmul Pur este învățătura de relevanță universală.”[3]

În timp ce toate practicile și metodele buddhiste sunt bune și excelente deoarece au fost propovăduite de Buddhași, nu toate pot fi urmate de oricine pentru că unele cer din partea noastră calități speciale, timp, disciplină și înțelepciune. Nu mulți pot practica vizualizări complicate, medita asupra Absolutului (natura de Buddha), sta într-o postură riguroasă pentru o lungă perioadă de timp, urma diversele practice mistice ale școlilor esoterice ori să-și petreacă timpul recitând și studiind sutre Mahayana, etc. Pe de altă parte, oricine poate înțelege mesajul simplu de ”vino așa cum ești” al lui Buddha Amida, rosti Numele lui cu credință și să se încreadă în El pentru nașterea în Tărâmul său Pur după moarte.

Nimic nu este mai ușor decât să spui Namo Amida Bu (mă refugiez în Buddha Amida/slavă lui Buddha Amida). Acest Nembutsu nu este o disciplină religioasă în sensul că nu trebuie spus în timp ce stăm așezați într-o anumită postură a corpului și cu o atitudine specifică a minții. Numele lui Buddha Amida poate fi rostit în multe feluri, în orice circumstanță, indiferent că stăm sau mergem și chiar cu o minte împrăștiată. Asta deoarece eficiența Nembutsului nu depinde de noi ci de Puterea lui Amida investită în Numele său. Chiar și cuvântul ”recitare” este cumva deplasat deși îl folosim adeseori când ne referim la Nembutsu. Motivul este că recitarea presupune o anumită disciplină în pronunție și sunet pe care Amida nu ne-a cerut-o niciodată, în Legământul său Principal fiind menționată foarte clar doar rostirea Numelui -”rostesc Numele meu”. Așadar, Nembutsu nu este o disciplină sau practică (deși folosim acest cuvânt uneori) precum înalte școli unde o mantra trebuie recitată într-un anumit fel și cu o anumită atitudine a minții sau de cât mai multe ori.

Chiar și cei ce trăiesc în ultima epocă a Dharmei (Mappo) asemenea nouă sau în perioada care-i va urma când durata de viață umană va scădea la zece ani din cauza războaielor, foametei și epidemiilor, pot fi salvați dacă spun Namo Amida Bu[4] chiar și o singură dată. Repet – doar Nembutsul credinței ne poate salva din oceanul nașterilor și morților repetate. Într-adevăr, ce cale poate fi mai ușoară decât asta? Iată de ce ”Nembutsu depășește toate celelalte discipline și școli (confesiuni) buddhiste”.

Dacă acum, în epoca modernă, ni se pare foarte greu să urmăm practici ale puterii personale, imaginați-vă cât de greu va fi când oamenii vor trăi doar zece ani de suferință inimaginabilă! Iată în ce constă superioritatea de care vorbea Honen și care arată unicitatea și universalitatea căii Nembutsu.

Diversele metode buddhiste pot fi măsurate după nivelul de aplicabilitate la toate timpurile și circumstanțele. Mașinile care merg doar pe autostrăzi sunt minunate dar cele care se pot deplasa pe orice teren sunt și mai bune datorită eficienței lor universale. Căile buddhiste care-i duc la Iluminare doar pe cei care pot practica cu succes diverse tehnici de meditație și vizualizare, respectă preceptele și au o viață morală perfectă sunt adevărate și minunate însă nu sunt universale în sensul că nu-i pot salva pe păcătoși sau pe idioți. Îmi pare rău că mă repet și știu că multora nu le sună bine, dar toți suntem păcătoși și idioți în comparație cu un Buddha, așa că toți avem nevoie de ajutorul lui Amida.

[1] Se referă la aspirația de a atinge Buddheitatea și implicit Înțelepciunea infinită a unui Buddha pentru binele tuturor ființelor. Aceasta este mintea Bodhi care în Jodo Shinshu este același lucru cu credința (shinjin).
[2] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume V, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 734-735
[3] Shinran Shonin, Lumină pentru epocile din urmă, scrisoarea 8, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.535
[4] Pentru o bună înțelegere a conceptului de Mappo vă rog să citiți capitolele ”Cele trei epoci Dharma” și ”Jodo Shinshu – singura Cale eficientă în această ultimă epocă Dharma” din cartea mea Învățături buddhiste Jodo Shinshu – a doua ediție revizuită și adăugită.

Superioritatea căii Nembutsu în conformitate cu Honen Shonin

2025-03-27T12:58:00.004+02:00

Click here to read the English version

of this article

Honen a avut următorul dialog cu Shinjakubo din Harima:

„’Să presupunem că au fost trimise două ordine imperiale, unul pentru provinciile vestice și celălalt pentru provinciile din est. Ce ar fi dacă ordinul destinat vestului ar fi dus din greșeală în provinciile estice, sau invers? Le-ar mai putea respecta oamenii?’ După ce s-a gândit puțin, Shinjakubo a răspuns: ‚Chiar dacă sunt ordine imperiale, cum ar putea oamenii să le respecte?’ ‚Ai dreptate’, a spus Honen.

În cazul nostru, prin cele două ordine imperiale mă refer la învățăturile pe care le moștenim de la Shakyamuni aparținând așa-numitelor trei perioade, cea a epocii corecte a Dharmei, epocii decăzute și ultimei epoci Dharma.

Practica așa-numitei Căi Sfinte (Shōdō) aparține epocilor corecte și decăzute a Dharmei și poate fi urmată doar de oameni cu capacități și înțelepciune superioară. Vom numi această Cale ordinul imperial destinat provinciilor vestice.

Practica așa-numitului Tărâm Pur (Jodo) aparține epocii ultime a Dharmei în care până și cei mai lipsiți de valoare pot găsi calea salvării. Vom asemui acest lucru cu ordinul imperial destinat provinciilor din est. Așadar, nu e deloc bine să confundăm cele două căi, dintre care doar una este potrivită pentru toate cele trei perioade.

Am discutat odată despre doctrinele Căii Sfinte (calea puterii personale) și ale Tărâmului Pur cu mai mulți învățați de la Ōhara și am fost cu toții de acord că ambele sunt autentic buddhiste, la fel cum cele două coarne ale unui bou sunt în egală măsură ale lui. Apoi am continuat să arăt că, din punct de vedere al capacităților umane, doctrina mea despre Tărâmul Pur este mult superioară și are de departe cel mai mare succes[1].

Deși Calea Sfântă este într-adevăr profundă, ea aparține unei epoci deja trecute și nu se potrivește oamenilor din ziua de azi. În același timp, calea Tărâmului Pur pare superficială însă este foarte potrivită timpurilor noastre. Când am câștigat dezbaterea în acest fel, audiența a aplaudat, profund convinsă de adevărul zicerii următoare: ‚în perioada ultimei epoci a Dharmei, care va dura zece mii de ani, toate celelalte sutre vor dispărea, însă învățătura lui Amida va rămâne singură să reziste și să binecuvânteze oamenii.’” [2]

Comentariu:
Fragmentul de mai sus este foarte clar și nu are nevoie de multe explicații. Vreau doar să insist puțin pe această propoziție: ”doctrina mea despre Tărâmul Pur este mult superioară și are de departe cel mai mare succes” și pe ultima: ”în perioada ultimei epoci a Dharmei, care va dura zece mii de ani, toate celelalte sutre vor dispărea, însă învățătura lui Amida va rămâne singură să reziste și să binecuvânteze oamenii.”
Aici termenul ”superior” nu este folosit de Maestrul Honen pentru a jigni învățăturile și practicile buddhiste care se bazează pe puterea personală ori pe adepții acestora. Ce a vrut el să spună prin superior este ușurința și universalitatea căii Tărâmului Pur. Așa cum știm, scopul tuturor Buddha este să aducă TOATE ființele către atingerea Iluminării perfecte. Repet – TOATE ființele, nu doar elitele spirituale, nu doar pe cei capabili să se retragă într-o mănăstire și să practice austerități, ci TOATE ființele, inclusiv pe cei mai ignoranți și mai răi, inclusiv pe TINE, cititorul acestor rânduri care nu poți sta toată ziua în meditație. Care dintre metodele inventate de diverși Buddha este cu adevărat capabilă să facă asta, dacă nu Legământul Principal al lui Buddha Amida? Orice altă învățătură și practică în care este implicată puterea personală presupune diverse capacități spirituale pentru a fi eficientă, în timp ce Buddha Amida nu ne cere altceva decât o credință simplă în Puterea lui salvatoare.
Idiotul sau înțeleptul, păcătosul ori virtuosul, familistul sau celibatarul se pot naște în mod egal în Tărâmul Pur dacă se încred în Buddha Amida, rostesc Numele lui cu credință și își doresc să se nască acolo. Nicio capacitate specială nu este necesară, nicio virtute, nimic. Iată de ce este numită superioară – deoarece împlinește scopul principal al venirii tuturor Buddha în această lume – de a duce TOATE ființele către Eliberarea finală. Și are într-adevăr cel mai mare succes, așa cum a spus Honen, deoarece nu depinde de noi.
Dacă pentru a ajunge într-un oraș îndepărtat sunt necesare îndemânări speciale pe care doar unii le au, vor fi foarte mulți cei care nu vor putea ajunge acolo, dar dacă un autocar de lux le este oferit gratis tuturor, fără nicio cerință anume, atunci oricine urcă în acesta va fi dus în siguranță la destinație.

Dispariția sutrelor în ultima epocă a Dharmei cu excepția Marii Sutre despre Buddha Amida nu înseamnă că nu mai putem găsi ori citii sutre online sau în format tipărit ci că nimeni nu poate folosi practicile bazate pe puterea personală descrise acolo pentru a atinge Iluminarea perfectă (asemenea lui Shakyamuni) în timpul acestei vieți. Așadar, ele sunt ca și inexistente pentru această ultimă epocă a Dharmei. Celui care argumentează că internetul e plin de sutre îi putem răspunde foarte simplu: ”ok, du-te și atinge Buddheitatea prin ele”. Cuvintele lui Honen sunt similare cu ale lui Shinran Shonin din Shozomatsu Wasan:

„... învăţăturile pe care Shakyamuni le-a lăsat în urmă
au intrat toate în palatul nagaşilor.”

A intra ”în palatal nagașilor” înseamnă a nu fi eficiente sau a fi ca și inexistente. El a mai spus, de asemenea, în același spirit cu Maestrul Honen:

„Deşi avem învăţăturile lui Shakyamuni,
nu există nimeni care să le practice;
de aceea, se spune că în ultima epocă Dharma
nicio fiinţă nu va atinge Iluminarea prin ele.”

„Nicio fiinţă nu va atinge Iluminarea prin ele” este o afirmaţie foarte puternică dar Shinran și Honen nu au venit în această lume pentru a fi politically corecți. Nicio ființă nu poate practica eficient[3] vreo cale buddhistă, alta decât Nembutsul credinței în Buddha Amida. Iar asta nici măcar nu este o practică, ci doar o simplă rostire a Numelui său.

Nicio fiinţă – asta trebuie foarte bine înţeles! Nicio ființă nu poate practica într-un mod eficient învăţăturile buddhiste în afară de medoda credinţei în Buddha Amida.

[1] Are succes în sensul că duce toate ființele către atingerea Buddheității.
[2] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume II, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 189-190
[3] A practica eficient în cazul practicilor bazate pe puterea personală înseamnă a atinge Iluminarea perfectă în această viață asemenea lui Shakyamuni. A practica eficient în cazul căii centrate pe Puterea lui Amida este a rosti Nembutsul credinței în această viață și a atinge Buddheitatea după moartea trupului fizic, odată cu nașterea în Tărâmul Pur.

Puterea personală și Puterea lui Buddha Amida

2025-03-17T18:30:00.003+02:00

Click here to read the English version

”Este imposibil să știm cât de mult vom trăi și, cu toate că s-ar putea să avem o viață lungă, trecutul este în cele din urmă asemenea unui vis fantomatic. Prin urmare, ține minte că vom ajunge împreună în același tărâm al lui Buddha Amida. Pe floarea de lotus a iluminării vom depăna amintirile tristeții din această lume spurcată a suferinței, ne vom aduce aminte de legăturile karmice din trecut și vom jura să salvăm și să conducem toate ființele către Iluminare. Ți-am vorbit deja despre importanța acestui lucru când ne-am întâlnit prima dată.

Să crezi din toată inima ta în Legământul Principal al lui Buddha Amida și să nu te îndoiești nici măcar o clipă că vei atinge nașterea în Tărâmul său Pur. Să crezi că dacă rostești Namo Amida Butsu chiar și numai de zece ori te vei naște acolo prin Puterea Legământului Principal, indiferent cât de multă karmă negativă ai avea. Te rog așadar, să te focalizezi pe Nembutsu.

Nașterea în Tărâmul Pur nu va depinde niciodată de virtuțile noastre sau de lipsa acestora, ea fiind posibilă doar prin Puterea Legământului Principal. Indiferent cât de strălucitori și admirabili am fi, este extrem de dificil în această ultimă epocă a Dharmei să ne naștem imediat în Tărâmul Pur prin propriile eforturi. Deoarece Puterea Legământului Principal este factorul crucial, nu există niciun motiv pentru care chiar și cei păcătoși și incompetenți să nu se poată naște în Tărâmul Pur. Singura condiție necesară acestei nașteri este credința în Legământul Principal al lui Buddha Amida”. [1]
Comentariu:
Maestrul Honen este foarte clar în ceea ce privește cauza nașterii noastre în Tărâmul Pur, a Iluminării și a capacității de a salva toate ființele – credința în Puterea Legământului Principal: ”să crezi din toată inima ta în Legământul Principal al lui Buddha Amida”. Credința în Legământul Principal înseamnă a crede că vom merge în Tărâmul Pur (”să nu te îndoiești nici măcar o clipă că vei atinge nașterea în Tărâmul său Pur”) dacă ne încredem în Amida să ne ducă acolo. Exprimăm această credință rostind Numele lui într-un mod relaxat, fără să ne facem griji de numărul recitărilor [2] - "să crezi că dacă rostești Namo Amida Butsu chiar și numai de zece ori te vei naște acolo prin Puterea Legământului Principal, indiferent cât de multă karmă negativă ai avea”.

Shinran Shonin a fost în armonie cu Maestrul Honen când a spus:

”A avea credință este a fi fără nicio îndoială și a crede profund că Legământul Principal al lui Amida este adevărat și real.”[3]

Atât Shinran cât și Honen au fost convinși că nașterea în Tărâmul Pur depinde în exclusivitate de Puterea Legământului Principal al lui Amida iar nu de așa-zisa noastră bunătate. Puterea Legământului Principal este Puterea Celui care l-a făcut, adică Buddha Amida. Acest lucru este menționat în textele Maeștrilor noștri cu diferite expresii: ”Puterea care nu ne aparține”, ”Puterea Celuilalt” (Tariki), etc și este în contrast cu puterea personală. Honen Shonin explică această diferență în următorul mod:

”Întrebare: Este posibilă nașterea în Tărâmul Pur pentru toți cei care recită Nembutsu?
Răspuns: Nembutsul care se bazează pe Puterea Celuilalt face posibilă nașterea în Tărâmul Pur, dar Nembutsu care se bazează pe puterea personală nu va duce niciodată la nașterea în Tărâmul Pur.
Întrebare: Explică te rog, ce înseamnă Puterea Celuilalt.
Răspuns: Chiar și o piatră mare, dacă este pusă într-o corabie, va fi dusă pe țărmul îndepărtat în cel mai scurt timp. Acest lucru este posibil nu prin mobilitatea pietrei, ci prin capacitatea navei. De asemenea, rezultatul (nașterea în Tărâmul Pur/Buddheitatea) va apărea prin Puterea lui Buddha Amida care este numită și Puterea Celuilalt (Tariki).

Întrebare: ce se înțelege prin puterea personală?
Răspuns: Dacă oamenii obișnuiți, plini de patimi lumești vor să se elibereze de ele și se străduiesc să atingă Buddheitatea, oricât s-ar munci ei zi și noapte, tot nu vor putea scăpa de acestea pentru foarte mult timp. De ce? Pentru că sunt prinși în patimile lăcomiei și mâniei din trecutul fără de început.

Așadar, este extrem de greu pentru noi, cei dominați de cele trei otrăvuri, să scăpăm de patimile noastre a căror cauză este ignoranța[4]. Ar fi o sarcină la fel de formidabilă precum golirea oceanului cu o oală de mărimea unei semințe de mac ori ciobirea Muntelui Meru cu un ac minuscul. Chiar dacă am fi destul de norocoși încât să ciobim Muntele Meru cu un ac și să golim oceanul cu o oală de mărimea unei semințe de mac, nenumărați eoni de samsara nu ne-ar ajunge să atingem Budeitatea.

Acest lucru se datorează faptului că am acumulat multă karmă negativă și patimi lumești. Fiind atât de absorbiți de gândurile noastre, fiecare moment ne face să cădem atât în cele trei zone de jos ale existenței, cât și în cele opt condiții dificile. Fiecare gând din starea de trezie ori somn este un lanț care ne leagă de cele șase lumi amăgitoare și cele patru moduri de naștere.
Din cauza asta, nicio practică sau studiu nu ne vor face să atingem Buddheitatea. Încercare de a atinge Budheitatea prin eforturile noastre este ceea ce numesc eu puterea personală."[5]

Școala Tărâmului Pur nu este idealistică. Deși acceptă doctrina generală Mahayana că toate ființele au natura de Buddha și toate pot deveni Buddhași (își pot descoperi natura înnăscută de Buddha), Jodo Shinshu începe cu adevăratele noastre capacități spirituale care sunt de fapt, inexistente.

Toate Porțile Dharma autentice au trei aspecte: 1.BAZA – cu toții avem natura de Buddha, 2 CALEA – diverse metode pentru a descoperi această natură de Buddha și 3. FRUCTUL sau REZULTATUL – adică descoperirea acestei naturi de Buddha. Al treilea aspect mai este numit și Iluminarea perfectă sau Buddheitatea/Nirvana.

Toate Porțile Dharma au aceeași bază și rezultat, însă diferă în ceea ce privește Calea. Aceasta conține diverse practici și învățături. Vorbind la modul general, toate învățăturile și practicile buddhiste au ca fundament: 1) puterea personală sau 2) Puterea Celuilalt.

Prima reprezintă încrederea în propria capacitate de purificare a karmei negative, respectarea preceptelor, cutare sau cutare practică meditativă, etc, în timp ce a doua înseamnă dependența totală și exclusivă față de Puterea lui Buddha Amida. Sunt unii care combină ideea de putere personală cu Puterea lui Amida (Shinran numește asta ”puterea personală din interiorul Puterii Celuilalt”), însă făcând acest lucru nu pot fi așezați în categoria adepților autentici ai Căii Puterii Celuilalt pentru că aceasta presupune a ne baza exclusiv și total pe Buddha Amida pentru nașterea în Tărâmul Pur, fără a ne gândi nicio clipă că am putea adăuga ceva din personalitatea noastră neiluminată.

A crede că poți atinge rezultatul Căii (Buddheitatea) bazându-te parțial sau total pe puterea personală înseamnă a nu-ți cunoaște limitele și a nu fi conștient de influența karmei habituale din trecut. Înseamnă, așa cum zic adeseori, a te comporta ca un dependent de droguri care pretinde că poate renunța la ele imediat după douăzeci de ani de consum. La fel cum acesta va sfârși cel mai probabil luând o supradoză după câteva ore de abstinență și noi putem cădea pradă unui singur moment de furie și pierde astfel tot binele karmic acumulat în multe luni sau ani de practică bazată pe puterea personală. Iată de ce a zis Honen că dacă ne bazăm pe capacitățile noastre limitate fiecare moment e un prilej de a cădea ”în cele trei zone de jos ale existenței” și în loc să atingem Eliberarea ”fiecare gând din starea de trezie ori somn e un lanț care ne leagă de cele șase lumi amăgitoare și cele patru moduri de naștere.”.

Învățătura tărâmului Pur ne luminează și ajută să ne conștientizăm limitele, punându-ne la locul nostru. Ea este oglinda în care ne vedem pe noi înșine așa cum suntem și ne face să înțelegem că avem nevoie de ajutorul lui Amida.

[1] The Promise of Amida Buddha: Honen’s Path to Bliss, translated by Joji Atone and Yoko Hayashi, Wisdom Publications, Boston, 2011, p. 246-247
[2] Iată un alt pasaj din Honen care dovedește faptul că numărul rostirilor nu este important: ”Întrebare: care e mai merituoasă: o singură rostire a Numelui sau zece rostiri?
Răspuns: Ambele sunt la fel în ceea ce privește nașterea în Tărâmul Pur. Numărul recitărilor nu este o problemă. Așa cum se spune foarte clar în Legământul Principal, una sau zece rostiri sunt la fel de bune pentru nașterea în Tărâmul Pur. De ce ne-am îndoi de acest lucru?"
Honen Shonin, Essential Discourse on Birth in the Pure Land through Nembutsu. The Promise of Amida Buddha - Honen's Path to Bliss; English translation of the Genko edition of the works of Honen Shonin - Collected Teachings of Kurodani Shonin: The Japanese Anthology (Wago Toroku), translated by Joji Atone and Yoko Hayashi, Wisdom Publications, Boston, 2011, p.124-125
[3] Shinran Shonin, Comentarii ale inscripțiilor de pe scrolurile sacre, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.493
[4] Cauza tuturor patimilor este ignoranța sau lipsa înțelepciunii care vede lucrurile așa cum sunt.
[5] Honen Shonin, Essential Discourse on Birth in the Pure Land through Nembutsu, The Promise of Amida Buddha - Honen's Path to Bliss; English translation of the Genko edition of the works of Honen Shonin - Collected Teachings of Kurodani Shonin: The Japanese Anthology (Wago Toroku), translated by Joji Atone and Yoko Hayashi, Wisdom Publications, Boston, 2011, p.119-121

Despre necesitatea de a fi instruit personal de un învățător autentic

2025-03-03T11:10:00.006+02:00

Click here to read the English version

Honen Shonin a spus:

”Un om care citește despre învățăturile Jodo (Tărâmului Pur) fără a primi instruire verbală va rata ceea ce este cu adevărat necesar pentru atingerea nașterii în Tărâmul Pur. Ființe extraordinare, precum Nagarjuna și Vasubandhu și, pe de altă parte, oamenii cei mai de jos, păcătoșii obișnuiți ai zilelor din urmă vinovați de cele zece păcate grave și cele cinci păcate de moarte, sunt îndemnați deopotrivă de Buddha Shakyamuni să intre în Tărâmul Beatitudinii Perfecte. Însă noi, oamenii obișnuiți de pe cel mai de jos nivel spiritual, când auzim pe Buddha îndemnându-i pe cei buni, începem imediat să ne desconsiderăm și să credem că nu avem cum să ne naștem în Tărâmul Pur și astfel, prin propriile îndoieli, ne împiedicăm noi înșine să ajungem acolo după moarte. De aceea, este foarte important să facem o distincție foarte clară între învățătura destinată celor buni și virtuoși și cea aplicabilă celor răi și păcătoși precum noi înșine. Dacă procedăm astfel credința în certitudinea propriei nașteri în Tărâmul Pur va deveni neclintită și, prin puterea Legământului Principal al lui Buddha, ne vom duce acolo în momentul morții.”[1]

Comentariu:Adeseori mă întâlnesc cu oameni care, după ce aud învățătura Tărâmului Pur se duc direct la texte dificile gen sutre ori la Kyogyoshinsho și se blochează în diverse fraze care par că se contrazic unele cu altele. Există o vorbă veche dar aplicabilă și azi, că nu trebuie să li se dea săbii celor tineri deoarece se rănesc pe ei și ceilalți cu ele. În același mod, începătorii fără prea multe cunoștințe, care nu sunt stabili în credință și au o minte haotică nu trebuie să studieze sutrele sau alte texte sacre fără o călăuzire potrivită din partea unui învățător adevărat. Nu neg faptul că unii pot avea karma bună de a înțelege rapid esențialul tradiției noastre prin ei înșiși, dar aceia sunt foarte puțini în comparație cu majoritatea care au nevoie de ajutor în a-și rezolva îndoielile și înțelegerile greșite.

Calea noastră este ușoară, dar osbtacolele pe care oamenii le au de obicei când intră în contact cu ea vin din propriile minți care sunt obișnuite cu o paradigmă total diferită decât cea a învățăturii Tărâmului Pur. Este foarte greu să fie depășită obișnuința mentală de a gândi că trebuie să faci neapărat ceva pentru a fi demn de un anumit scop. Această atitudine poate fi utilă în viața de fiecare zi dar este complet inutilă pe Calea Nembutsu unde Amida face totul. Din cauza obiceiului nostru de a nu-i ierta pe cei care ne-au greșit și nici chiar pe noi înșine, avem tendința de a crede că nu e corect ca ființele rele asemenea nouă sau altele să fie salvate atât de ușor de Amida. Totuși, Compasiunea Infinită nu are nimic de-a face cu concepțiile noastre limitate despre bine și rău iar Buddha Amida nu e un judecător, ci Părinte iubitor și Salvator.
Ce mamă sau tată ar refuza să-și salveze copii de la înec pentru că sunt răi? Pentru ochii noștri neiluminați oamenii se impart în buni și răi, între cei care merită sau nu merită salvarea, dar în ceea ce-l privește pe Buddha Amida noi suntem cu toții copiii lui care suferă și rătăcesc în samsara. Acolo unde noi vedem buni sau răi, El vede ființe aflate în suferință care trebuie salvate.
Mulți dintre noi ”discutăm doar despre bine şi rău, neluând în seamă bunăvoinţa lui Amida”[2], așa cum se spune în Tannisho, uitând că ”Legământul Principal al lui Amida nu face nicio diferenţă între tineri şi bătrâni ori între buni sau răi” și că ” acesta este Legământul care salvează pe cei a căror karmă negativă este grea şi adâncă şi ale căror patimi oarbe sunt numeroase."[3]
Uităm faptul că ”doar shinjin (credința) este important”, însă un învățător adevărat ne va aminti mereu de acest lucru prin instrucțiunile lui verbale și ne va ajuta să ne depășim orice obstacol mental.

Nu e nevoie să ne comparăm cu alții, să cădem în depresie ori să ne descurajăm din cauză că ar putea fi mai buni decât noi. Mai degrabă să ne concentrăm pe relația personală cu Buddha Amida deoarece Legământul său Principal a fost făcut pentru fiecare dintre noi în parte. Acesta este sensul cuvintelor lui Shinran:

”Când mă gândesc profund la Legământul lui Amida care a apărut din cinci kalpa de contemplaţie profundă, îmi dau seama că a fost făcut în întregime doar pentru mine, Shinran.”

Înlocuieşte cuvântul „Shinran” cu numele tău și spune:
„când mă gândesc profund la Legământul lui Amida care a apărut din cinci kalpa de contemplaţie profundă, îmi dau seama că a fost făcut în întregime doar pentru mine, Ion, Mărin, Ioana, Maria, Mihai, etc. Este inutil să te îngrijorezi ori să fi gelos că alții ar putea fi mai buni decât tine deoarece numai un Buddha poate fi cu adevărat bun.

Honen Shonin a spus:

”Nu îți face griji dacă patimile tale rele sunt puternice sau dacă păcatele îți sunt ușoare sau grele. Doar spune Numele lui Amida cu gura ta și lasă-ți credința să însoțească sunetul vocii tale, deoarece cu siguranță te vei naște în Tărâmul Pur”.”[4]

Shinran, discipolul său, a spus:

”În ceea ce mă priveşte, eu doar accept şi cred ceea ce venerabilul meu învăţător mi-a spus, ‘doar spune Nembutsu şi vei fi salvat de Amida; nimic altceva nu mai este necesar’.”[5]

Orice învățător adevărat vă va zice același lucru iar voi chiar aveți nevoie de un învățător care să vă simplifice înțelegerea și să vă ajute să vă focalizați pe Amida.

Namo Amida Bu

Doar spune Nembutsu fără să mai adaugi nimic altceva

2025-02-26T20:52:00.001+02:00

Click here to read the English version of this article

”Odată un adept din districtul Chinzei a venit la Kyoto pentru a-l vizita pe Honen la coliba unde locuia.
Înainte să-l întâlnească l-a întrebat pe unul din discipolii lui dacă e bine să mediteze asupra semnelor de desăvârșire ale lui Buddha în timp ce recită Nembutsu. Discipolul i-a răspuns afirmativ și a lăudat această idee.

Honen, care stătea în camera alăturată înaintea altarului său, a auzit conversația, a deschis ușa glisantă și a făcut următoarea remarcă: „Nu e adevărat. Așa cum spune Zendo (Maestrul Shan-tao), ‚dacă o singură ființă din cele zece direcții nu se va naște în Tărâmul Pur prin rostirea Numelui meu chiar și numai de zece ori, atunci nu voi atinge Iluminarea supremă (spune Bodhisattva Dharmakara)’ Adevărul este că El a atins Iluminarea și există acum ca Buddha Amida”.
Așadar, suntem siguri că marele său Legământ Principal nu a fost în zadar. Prin urmare, dacă vreo ființă simțitoare rostește acum Numele lui, va atinge cu siguranță Ojo (nașterea în Tărâmul Pur). Indiferent cât de mult am putea medita asupra lui Buddha, nu avem cum s-o facem la modul perfect așa cum a explicat Shakyamuni (în Sutra Contemplației). Așadar, nu putem decât să ne încredem din toată ființa noastră în Legământul Principal și să-i rostim Numele sacru cu buzele noastre. Acesta este singurul mod de a ne practica religia.[1]’”[2]

Comentariu:
Întotdeauna trebuie să revenim la Legământul Principal ori de câte ori apare ceva ce nu înțelegem. Așadar, unde în Legământul său a spus Amida că trebuie să-i rostim Numele în timp ce medităm la semnele desăvârșirii sale? Nicăieri! Întrebarea din pasajul de mai sus a fost pusă pe baza celor treisprezece contemplații din Sutra Contemplației care este o învățătură provizorie pentru cei care încă se agață de puterea lor personală. Totuși, asta nu are absolut nicio legătură cu Nembutsul Legământului Principal sau cu Nembutsul centrat pe Puterea lui Amida. În Legământul său Principal Amida ne-a cerut să ne încredem în El și să-i rostim Numele ”chiar și numai de zece ori” ceea ce înseamnă că rostirea noastră relaxată a Nembutsului (fără să fim obsedați de numărul recitărilor) trebuie să fie o expresie a credinței în Puterea Sa. Adică o simplă rostire a Numelui fără să adăugăm nimic la ea.

Legământul Principal menționează o rostire simplă și cu credință a Numelui deoarece Amida vrea ca aceasta să fie cea mai ușoară dintre toate metodele Dharma. Atât timp cât El nu a considerat că trebuie să adăugăm nimic la rostirea Numelui său cu credință și la dorința de a ne naște în Tărâmul său Pur, de ce credem că suntem mai deștepți decât El încât să adăugăm ceva în plus? Sigur Legământul Principal nu are nevoie de niciun fel de îmbunătățire.

Mai mult decât atât, Amida a legat această Cale a nașterii în Tărâmul Pur cu propria atingere a Iluminării supreme:

”Dacă după ce voi atinge Buddheitatea, ființele sensibile din cele zece direcții care se încred în mine cu o credință sinceră, doresc să se nască în tărâmul meu și rostesc Numele meu chiar și numai de zece ori, nu se vor naște acolo, fie să nu ating Iluminarea supremă.” (Legământul Principal)

Din moment ce Bodhisattva Dharmakara a atins de fapt Iluminarea și a devenit Buddha Amida, ar trebui să nu avem nicio îndoială că rostirea cu credință a Numelui său duce la nașterea acolo. Un Buddha nu își încalcă niciodată promisiunea și El este singurul care cunoaște cauzele karmice ale nașterii în propriul Tărâm Pur, așa că trebuie să avem încredere în Amida și să facem exclusiv ceea ce ne-a spus El să facem. Aceia care cred că cerințele lui Amida din Legământul său Principal nu sunt suficiente pentru a cauza nașterea în Tărâmul său Pur, se îndoiesc de Înțelepciunea lui și nu au credință autentică.

[1] Cuvintele din paranteză îmi aparțin.
[2] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume III, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 442-443

Cauza nașterii în Tărâmul Pur poate apărea oricând

2025-02-22T11:14:00.000+02:00

Click here to read the English version of this article

Honen Shonin a spus:

”Karma necesară nașterii în Tărâmul Pur poate apărea în orice moment al vieții sau în momentul morții. Nu există nicio distincție între cele două în limbajul Legământului Principal.”[1]

Comentariu:
În chiar momentul în care cineva se încrede în Buddha Amida intră în stadiul de non-retrogresiune pentru nașterea în Tărâmul Pur unde va atinge Iluminarea supremă. Karma necesară nașterii acolo apare în chiar secunda în care ne încredem pentru prima oară în Amida și exact atunci primim și meritele karmice curate ale lui Amida [2] care fac posibilă ajungerea în Tărâmul Pur.

Acest pasaj îi contrazice pe cei care cred că starea minții în momentul morții este de cea mai mare importanță pentru nașterea în Tărâmul Pur. Întotdeauna insist pe faptul că suntem o școală a Legământului Principal și că tot ceea ce avem nevoie să știm se găsește în acest Legământ. Honen Shonin a gândit la fel când s-a referit la ”limbajul Legământului Principal” în care Amida ne-a cerut să ne încredem în El, să-i rostim Numele și să ne dorim să ne naștem în Tărâmul său Pur. Unii fac asta când sunt puternici și sănătoși, tineri sau bătrâni iar alții în momentul morții. Amida nu a specificat un moment anume când să ne încredem în El, să-i rostim Numele și să ne dorim să ne naștem în Tărâmul său, așa că nu avem de ce să ne îngrijorăm asupra acestui aspect. Oricând e un moment potrivit pentru a rosti Nembutsul credinței.

Următorul citat ne arată și mai mult că Honen Shonin nu a adăugat vreo semnificație specială Nembutsului din momentul morții:

”Întrebare: Care din ele este mai profund: Nembutsu din momentul morții sau Nembutsu din viața de fiecare zi?
Răspuns: Nembutsul de fiecare zi și Nembutsul din momentul morții nu sunt deloc diferiți. Când suntem vizitați de moarte, Nembutsul de fiecare zi devinde Nembutsul din momentul morții; dacă viața ne este însă prelungită, Nembutsul din momentul morții devine Nembutsul vieții de fiecare zi".[3]

[1] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume III, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 398
[2] Transferul de merite de la Amida către noi are loc în momentul în care ne încredem pentru prima oară în Amida.
[3] Honen Shonin, Discurs esențial despre nașterea în Tărâmul Pur prin Nembutsu, The Promise of Amida Buddha - Honen's Path to Bliss; English translation of the Genko edition of the works of Honen Shonin - Collected Teachings of Kurodani Shonin: The Japanese Anthology (Wago Toroku), translated by Joji Atone and Yoko Hayashi, Wisdom Publications, Boston, 2011, p.125

Adu-ți aminte să spui Nembutsu

2025-02-22T10:21:00.000+02:00

Click here to read the English version

of this article

”Trebuie să credeți că Nembutsu posedă virtuți supreme și că Buddha Amida, în marea lui compasiune manifestată în Legământul Principal, îl ține strâns în brațele sale pe cel care spune Nembutsu chiar și numai de zece ori sau doar o singură dată. Cu o astfel de credință să rostiți Nembutsu toată viața voastră și să nu-l uitați niciodată.”[1].

Comentariu:
Așa cum am arătat, citând multe texte sacre, în capitolul ”Doar Nembutsu este adevărat și real” din cartea mea Învățături simple despre Vacuitate și natura de Buddha, Numele conține meritele lui Amida și ale tuturor Buddha, precum și virtuțile tuturor învățăturilor și practicilor buddhiste. În conformitate cu explicațiile lui Shinran, Numele lui Amida ”este oceanul virtuților adevăratei Așaități și a Realității ultime”[2].

De asemenea, Buddha Amida îi protejează și îmbrățișează pe cei care se încred în El, atât în viața asta cât și în momentul morții când îi întâmpină în Tărâmul său Pur.

După ce arată că numărul recitărilor nu este important pentru nașterea noastră în Tărâmul Pur, Maestrul Honen ne încurajează să rostim Numele toată viața noastră. La fel cum cineva salvat din foc va fi întotdeauna recunoscător salvatorului său, nici noi să nu fim delăsători în a ne exprima recunoștința față de Buddha Amida pentru că ne salvează din nașterile și morțile repetate. Iată motivul pentru care uneori Honen dar și Maeștrii Shinran și Rennyo au insistat să ne aducem aminte să spunem Nembutsu. Nu pentru că numărul recitărilor ar fi important (nu este!), ci pentru că e frumos să ne aducem aminte să spunem ”mulțumesc” celui care ne asigură eliberarea din samsara. Nembutsu este de asemenea, expresia credinței, așa că dacă ne încredem cu adevărat în Amida, ne va plăcea să exprimăm această credință spunându-i Numele.

[1] Teachings of Honen, translated by Yoko Hayashi and Joji Atone, Bukkyo University, Los Angeles, p 243-245
[2] Shinran Shonin, Kyogyoshinsho, chapter II, Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 9

Spuneți Nembutsu din tot sufletul vostru

2025-02-21T09:59:00.004+02:00

Click here to read the English version

of this article

”Vă rog să aveți o credință din ce în ce mai puternică și să vă dedicați Nembutsului din tot sufletul vostru.”[1]

Comentariu:
Aici vedem din nou cum Honen leagă rostirea Numelui cu credința (shinjin), așa că Nembutsul pe care el ne încurajează să-l spunem este Nembutsul credinței – Nembutsul bazat pe Puterea lui Amida. Acest Nembutsu este rostit din tot sufletul în sensul că nu este amestecat cu alte credințe și practici.

Salvarea oferită de Buddha Amida are loc în cadrul legii necreate și naturale a karmei, așa că, pentru a fi salvați trebuie să intrăm în legătură karmică cu El. Acest lucru poate fi făcut doar dacă avem credință exclusivă în Amida și rostim doar Numele lui. Iată ce înseamnă expresia ”din tot sufletul” pe care o folosește Honen. Focalizați-vă doar pe Amida în viața voastră religioasă și abandonați orice încredere și legătură cu alte personaje religioase dinauntrul și dinafara buddhismului. Toți Buddha sunt demni de respect la fel ca și Amida, însă ei sunt slăviți automat când rostim Numele lui Amida și ne îndeamnă cu toții să ne focalizăm exclusiv pe Amida pentru că El este creatorul Tărâmului său Pur și Calea către nașterea acolo depinde de El. De asemenea, toți Buddha îl slăvesc pe Amida.

Honen spunea Nembutsu ca și cum ar fi deja salvat de Amida

2025-02-20T09:22:00.000+02:00

Click here to read the English version

Honen Shonin a spus:

”Când cineva trebuie să primească ceva de la altcineva, cum este mai bine, să fi primit deja ori să nu fi primit încă? Eu, Genku (Honen), spun Nembutsu ca și cum aș fi primit deja.”[1]

Comentariu:

Există două tipuri de Nembutsu: 1) Nembutsul celor care nu au credință și 2) Nembutsul celor care au credință.

Nembutsul celor care nu au credință este spus fără a fi siguri de salvarea lor – nu este ”primit încă”, adică nu sunt asigurați de nașterea în Tărâmul Pur. Asta deoarece omul care se bazează pe puterea personală nu poate avea nicio certitudine.

Nembutsul credinței sau Nembutsul lui Honen este rostit de cel care știe că este deja asigurat de nașterea în Tărâmul Pur din chiar secunda în care s-a încrezut prima oară în Amida – el a ”primit deja”. Acesta este Nembutsul centrat pe Puterea lui Buddha, singura prin care se poate atinge Ojo (nașterea în Tărâmul Pur). Nembutsul credinței este, de asemenea, Nembutsul lui ”mulțumesc Buddha Amida că mă salvezi așa cum sunt.”

Nembutsu și viața personală

2025-02-19T11:25:00.000+02:00

Click here to read the English version of this article

Honen Shonin a spus:

”’Dacă avem credință exclusivă în Legământul Principal al lui Buddha Amida nu există nicio îndoială cu privire la destinul nostru viitor (ne vom naște în Tărâmul Pur), dar ce să facem cu viața care ne-a mai rămas în lumea de aici?’

‚Trebuie să faci din Nembutsu cel mai important lucru din viața ta și să lași deoparte tot ceea ce crezi că poate interfera cu el.
Dacă nu poți sta într-un singur loc și să urmezi Calea Nembutsu, atunci spune Nembutsu când mergi și urmează Calea precum un nomad. Dacă nu poți urma Calea Nembutsu ca preot, atunci urmeaz-o ca laic. Dacă nu poți merge singur pe Calea Nembutsu, atunci fă-o în compania altora. Dacă nu poți urma Calea Nembutsu și în același timp să ai suficientă mâncare și îmbrăcăminte, acceptă ajutorul celorlalți și continuă să urmezi Calea Nembutsu. Sau dacă nu are cine să te ajute, atunci ai grijă de tine dar nu abandona Calea.

Soția, copiii și tot ceea ce ține de gospodăria și casa ta nu ar trebui să aibă decât acest scop, de a te ajuta să urmezi Calea Nembutsu dar dacă realizezi că toate acestea sunt obstacole mai bine te lipsești de ele. Prietenii și proprietățile sunt bune dacă se dovedesc utile pe Calea Nembutsu dar dacă devin obstacole ar trebui abandonate. Pe scurt, orice poate fi folositor atât timp cât nu ne tulbură și nu devine un obstacol pe Calea către nașterea în Tărâmul Pur.’”[1]
Comentariu:
Scopul buddhismului nu este să fim fericiți aici și acum, lucru de altfel imposibil în samsara care este ea însăși efectul karmic al propriilor iluzii și patimi oarbe. Totuși, asta nu înseamnă că trebuie să ne neglijăm nevoile personale. Credincioșii lui Amida au și ei nevoie să mănânce, să bea, să facă sex, să se căsătorească, să aibă un acoperiș deasupra capului, etc. Nu e nicio problemă în asta. Ceea ce ne sfătuiește Honen Shonin este să privim toate aspectele vieții noastre ca susținători pe Calea Nembutsu. Legământul Principal al lui Buddha Amida nu ne cere ascetism ci doar Nembutsul credinței, așa că e important să ne aranjăm viața personală astfel încât să putem urma Calea Nembutsu.

Sfatul lui Honen se referă nu doar la rostirea Nembutsului, ci și la toate aspectele incluse în viața religioasă a unui adept Nembutsu, precum ascultarea și studiul textelor Dharma referitoare la Legământul Principal, precum și la predarea și ajutorarea celorlalți să rostească acest Nembutsu al credinței. Este important să ne creăm cele mai bune condiții în această viață pentru a putea urma Calea în acest mod fără niciun obstacol intern sau extern. Orice obstacole sunt atât externe cât și interne deoarece tot ceea ce interferează cu nevoile corpului nostru ne va afecta automat și starea mentală interioară. Celui care îi este sete sau foame, ori nu poate trăi fără sex sau fără persoana pe care o iubește, va avea mintea afectată și probabil nu va putea să se focalizeze cum trebuie pe ascultarea învățăturii ori să-i învețe pe alții Calea către salvare. Dacă așa stau lucrurile, atunci să bea, să mănânce, să facă sex și să se căsătorească. Din exact acest motiv s-a căsătorit Shinran. Din contră, dacă cineva crede că viața de familie cu copii este un obstacol pentru a urma Calea Nembutsu, atunci să nu se căsătorească, să nu aibă copii și să trăiască în izolare.

De curând am sfătuit o femeie buddhistă să divorțeze de soțul ei deoarece nu o lăsa să spună Nembutsu, o forța să meargă la slujbele de la biserică, să se împărtășească și să primească diverse sacramente specific creștinilor.
Cred așadar, că nu trebuie să facem nicio concesie celorlalți în chestiunile care privesc nașterea noastră în Tărâmul Pur. Nu ar trebui să renunțăm niciodată să spunem Nembutsu deoarece familia noastră, prietenii sau colegii de servici nu sunt de acord cu asta. Nu trebuie să permitem nimănui să devină un obstacol pe Calea către Tărâmul Pur. Cel mai bine e să plecăm din preajma lor știind că îi putem salva și ajuta cu adevărat după ce atingem Buddheitatea în Tărâmul Pur al lui Amida.

În loc să devenim obsedați de puritate și să ne judecăm prea aspru pe noi înșine, să fim mai degrabă practici și să ținem cont de faptul că suntem oameni obișnuiți cu nevoi și atașamente. E mult mai bine să ne cunoaștem limitele și să avem o strategie pentru viața religioasă care nu implică eforturi supraomenești, mai ales că urmăm o Cale pentru ființe cu capacități spirituale reduse ori de-a dreptul inexistente. De exemplu, știu pe cineva care face mereu planuri pentru retrageri Nembutsu ideale dar nu poate trăi fără nevastă și fără comfortul vieții moderne așa că l-am sfătuit să nu mai viseze inutil, să vină la templu din când în când și să spună Nembutsu acasă în timp ce se bucură de comfort și de prezența soției. Precizez că doamna nu are nimic împotriva faptului că soțul ei e buddhist, așa că poate rosti Nembutsu ori de câte ori dorește la altarul său personal.

Repet, fiți sinceri cu voi înșivă și cu limitele voastre și aranjați-vă viața în așa fel încât să puteți spune Nembutsul credinței, să studiați Amida Dharma și eventual să-i ajutați pe ceilalți să se încreadă în Amida. Tratați Calea Nembutsu ca pe centrul vieții voastre și orice altceva ca pe un mijloc de o putea urma.

[1] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume V, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 737

Salvarea nediscriminatorie oferită de Buddha Amida nu este o încurajare la rău și nici o justificare a imoralității

2025-02-17T11:13:00.001+02:00

Click here to read the English version

”Sunt unii care spun că efortul de a evita păcatul și de a te îmbunătăți pe tine însuți înseamnă a nu lua în serios Legământul lui Amida [...] Să nu cumva să vă lăsați păcăliți de astfel de viziuni greșite! Poate găsi cineva o sutră sau un pasaj în care Amida îi încurajează pe oameni să păcătuiască? Bineînțeles că nu! Astfel de afirmații vin de la cei care nu depun niciun efort să se abțină de la fapte rele și care continuă să facă rău ca înainte. Prin astfel de cuvinte absolut nerezonabile și false îi rătăcesc pe bărbații și pe femeile ignorante îndemnându-i să păcătuiască în continuare și stârnindu-le și mai mult patimile rele. Genul acesta de oameni nu sunt altceva decât prieteni ai diavolilor și ar trebui să-i considerați dușmani ai nașterii voastre în Tărâmul Pur”.[1]

Comentariu:
Este extrem de important să înțelegem că Amida Dharma NU este un instrument de justificare sau instituționalizare a patimilor noastre oarbe. Într-adevăr, în activitatea de salvare a ființelor, Buddha Amida nu face nicio diferență între virtuoși sau păcătoși. Însă a nu face, din Compasiune, nicio distincție între ei, NU înseamnă că susține sau încurajează răul. Niciun Buddha și deci nici Shakyamuni sau Amida, nu au susținut vreodată fapte rele. Să nu confundăm faptul de a fi salvați așa cum suntem cu ideea că toate faptele noastre sunt acum bune și virtuoase sau că nu ar trebui să mai facem niciun efort de a avea un comportament bun. În loc să ne lăudăm ori să ne justificăm patimile oarbe, ar trebui mai degrabă se ne rușinăm de ele și să fim recunoscători salvării necondiționate oferite de Amida. Așa cum spunea Shinran: ”nu luați otravă pentru că aveți antidotul”, adică faceți tot ce puteți să vă abțineți de la rău chiar dacă sunteți salvați de Amida.
Păcătoșii sunt salvați dacă se acceptă pe sine ca fiind păcătoși care vor să fie salvați, însă nimeni nu poate fi salvat dacă nu face altceva decât să-și justifice faptele rele sau dacă se folosește de Amida Dharma și de templele buddhiste pentru a promova și instituționaliza comportamentul imoral.

Preceptele buddhiste sunt o oglindă în care putem vedea limpede cât suntem de nenorociți și cât de mult avem nevoie să ne încredem în Buddha Amida. A citi despre precepte este ca și cum egoului nostru arogant ce umblă încolo și încoace făcând, spunând și gândind ceea ce nu trebuie făcut, spus și gândit, i s-ar da o palmă puternică peste față. Bineînțeles, moralitatea buddhistă nu e ceva ce poate fi ușor îndrăgit de mințile noastre samsarice care adeseori se complac în găsirea de scuze și fac eforturi în a uita faptele rele ori pretind că au avut numai intenții bune.

Întotdeauna mă plec cu smerenie și rușine când citesc despre idealul înalt al moralității buddhiste Mahayana. Preceptele îmi aduc aminte nu doar de cine sunt cu adevărat, ci și de cât de mult am nevoie de Amida, cât de plin de Compasiune este Legământul său Principal.

Chiar nu avem nevoie să schimbăm moralitatea buddhistă din moment ce suntem salvați de Buddha Amida atât de ușor. Sunt sigur că nimănui nu-i place să i se spună că e păcătos însă asta este exact ceea ce avem nevoie să ni se amintească adeseori. Cineva trebuie să ne spună că nu suntem atât de buni pe cât credem, că bunătatea nu are legătură cu vreo ideologie sexuală, socială sau politică și că moralitatea buddhistă nu se schimbă odată cu moda și timpurile. Avem nevoie de preceptele buddhiste ca să ne scoată din automulțumirea noastră și să ne zică ceea ce nu vrem să auzim pentru a putea deveni conștienți de răul din noi înșine și a accepta ajutorul oferit de Amida.

Cei care nu iau în seamă ori vor să schimbe moralitatea buddhistă în funcție de opiniile personale îi încurajează pe oameni să păcătuiască fără conștiința păcatului. A păcătui fără a fi conștient de păcat înseamnă a face rău și diverse fapte imorale în timp ce te minți pe tine însuți și pe ceilalți că răul e bun și că imoralitatea e morală și normală. Când cineva prezintă răul ca fiind bun și imoralitatea ca fiind morală îi încurajează de fapt pe ceilalți să facă rău și îi face incapabili să privească spre salvarea oferită de Amida, înecându-i și mai mult în iluzia că sunt oameni buni fără nicio nevoie de a fi salvați ori îi influențează să creadă în erezii de genul că Amida îi susține în a face fapte rele și imorale. De aceea, în zilele noastre mulți se folosesc de Legământul Principal al lui Amida pentru a justifica diverse tipuri de comportamente nenaturale și pentru a transforma templele în platforme pentru diverse ideologii deviante[2].

”Genul acesta de oameni”, spune Honen, ”nu sunt altceva decât prieteni ai diavolilor și ar trebui să-i considerați dușmani ai nașterii voastre în Tărâmul Pur”

[1] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume III, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 404-405
[2] De exemplu, unii se folosesc de Compasiunea nediscriminatoare a lui Buddha Amida ca și cum Amida ar încuraja ori susține căsătoriile homosexuale, nebunia transgenderismului și alte asemenea spurcăciuni ideologice.

Maestrul Honen şi prostituata din Muro

2025-02-15T10:22:00.000+02:00

Maestrul Honen predicând prostituatei din portul Muro

Click here to read the English version

„Când Honen a trecut prin portul Muro în drum spre exilul din Shikoku, în primăvara anului 1207, o mică barcă purtând o femeie a nopții (prostituată) s-a apropiat de el. Aceasta i-a spus: ‚Am auzit că ești aici și am venit să te văd. Există multe moduri prin care un om se poate descurca în lume, dar mă întreb, ce fapte oribile aș fi putut face într-o viață anterioară de am ajuns să trăiesc acum atât de mizerabil? Ce poate face o femeie ca mine, cu o karmă atât de grea, pentru a fi salvată în viața viitoare?’

Honen a răspuns plin de compasiune: ‚Vina ta pentru că duci o astfel de viață este cu siguranță foarte mare și efectul karmic este imposibil de calculat. Dacă poți găsi un alt mijloc de trai, renunță imediat la cel de acum. Dar dacă nu poți sau nu ești pregătită să-ți sacrifici viața pentru calea cea adevărată, începe exact așa cum ești și invocă Numele sacru (Namo Amida Bu). Tocmai pentru astfel de oameni rătăciți și aflați în iluzie ca tine a făcut Buddha Amida Legământul său Principal, minunat și atot-cuprinzător. Asa că încrede-te în El din toată inima ta, fără nicio șovăială. Dacă ai încredere în Legământul Principal și rostești Nembutsu nașterea ta în Tărâmul Pur este absolut sigură.’

Fiind îndrumată în acest fel cu blândețe, femeia a început să plângă de bucurie. Mai târziu, Honen a spus despre ea: ‚Este o femeie cu credință puternică. Sigur se va naște în Tărâmul Pur.’
Un an mai târziu, când se întorcea în capitală după exil, Honen a trecut din nou prin acel loc și a întrebat despre ea. Așa a aflat că, după ce i-a dat învățătură, femeia s-a retras într-un sat de lângă munți și s-a dedicat rostirii Nembutsului. La scurt timp după aceea a murit senină și a renăscut în Tărâmul Pur. Când i s-a povestit asta, Honen a spus: ‚Da, s-a întâmplat exact așa cum mă așteptam.’"[1]

Comentariu:
Așa cum am văzut, mai întâi Honen a încurajat-o să-și schimbe ocupația. Nu i-a spus că este bine să fie prostituată, ci din contră: ”vina ta pentru că duci o astfel de viață este cu siguranță foarte mare și efectul karmic este imposibil de calculat. Dacă poți găsi un alt mijloc de trai, renunță imediat la cel de acum”.
Amida Dharma nu este o încurajare pentru a face rău sau pentru a duce o viață imorală (ocupația ei putând fi încadrată din punct de vedere buddhist la categoria comportament sexual incorect/nepotrivit) așa că oricine dintre noi trebuie să facă efortul de a se schimba în bine.

Totuși, intenția lui Honen nu era de a o judeca, nici de a o face să dispere, motiv pentru care a îndrumat-o imediat către Legământul Principal al lui Buddha Amida care nu discriminează pe nimeni și se adresează în mod special celor mai de jos ființe: ”dar dacă nu poți sau nu ești pregătită să-ți sacrifici viața pentru calea cea adevărată, începe exact așa cum ești și invocă Numele sacru (Namo Amida Bu). Tocmai pentru astfel de oameni rătăciți și aflați în iluzie ca tine a făcut Buddha Amida Legământul său Principal, minunat și atot-cuprinzător”.

Aceasta este frumusețea Căii pe care o urmăm – nu suntem răsfățați și nici nu ni se spune că modul nostru de viață este bun atunci când nu este, ci ni se arată consecințele alegerilor pe care le facem, arătânduni-se în același timp singura Cale de scăpare pentru cei asemenea nouă – Legământul Principal în care Buddha Amida ne cere să ne încredem în El, să rostim Numele lui și să ne dorim să ne naștem în Tărâmul său Pur.
Namo Amida Bu 🙏

[1] Sursa acestui pasaj http://jsri.jp/English/Main.html

Uită-te la Numele lui Amida, nu la mintea ta schimbătoare

2025-02-13T12:20:00.003+02:00

Click here to read the English version of this article

”Întrebare: ‚Ce să fac dacă gândurile rele vor continua să-mi apară în minte’?
Honen Shonin a răspuns: ‚Singurul lucru care merită făcut este să continui să spui Nembutsu.’”[1]

Comentariu:
Iată ceva ce repet adeseori în cărțile, articolele și discuțiile cu prietenii mei Dharma. Nu ne putem repara definitiv mințile noastre samsarice. Nu putem elimina gândurile negative. Nu putem să ne oprim din gândit. Tot ceea ce putem face este să schimbăm atenția de la ce apare în minte către Amida prin rostirea Numelui său.
La fel cum nu iei în serios o maimuță, nu ai de ce să-ți iei în serios propria minte. Nu suntem salvați datorită vreunei așa-zise calități din mintea noastră și nu suntem împiedicați să ne naștem în Tărâmul Pur de către patimile și gândurile negative. Salvarea vine dinafara minții noastre samsarice așa că nu avem de ce să ne batem capul cu ea.
Acceptați-vă pe voi așa cum sunteți deoarece sunteți salvați de Buddha Amida exact așa cum sunteți.[2]
Acceptați faptul că este imposibil să nu aveți gânduri negative atât timp cât vă aflați încă în acest mediu samsaric, el însuși efectul karmei personale și colective. Aici totul este tentație și osbtacol, așa că e imposibil ca diverse atașamente, dorințe, aversiune, etc, să nu apară în mintea voastră. Dacă nu ați fi avut niciun fel de gând negativ atunci ați fi fost deja Buddhași iar pentru un Buddha, Legământul Principal ar fi fost inutil. În acel Legământ Principal, Amida v-a cerut să vă încredeți în El, să-i rostiți Numele și să vă doriți să vă nașteți în Tărâmul său Pur. Nu a menționat nimic despre faptul că ar trebui să avem gânduri curate ori să dezvoltăm în noi înșine anumite calități speciale. Pur și simplu, Amida ne-a cerut să venim așa cum suntem, cu toate problemele și patimile noastre oarbe, să-i spunem Numele exact așa cum suntem și să ne dorim să ne naștem în Tărâmul său Pur. Nu are niciun rost să ne autoexcludem de la salvarea lui inventând obstacole pe care El însuși nu le-a pus niciodată pe Calea către Tărâmul său Pur, așa că e necesar să-i rostim Numele fără să ne îngrijorăm de mintea noastră schimbătoare.

Nu este nicio problemă dacă avem o minte agitată sau haotică. Nembutsu NU depinde de mintea noastră și nu este îmbunătățit sau afectat de nimic din ceea ce s-ar afla în ea. De ce? Pentru că Numele AMIDA îi aparține lui AMIDA! Nu noi am inventat acest Nume sacru!

”Doar Nembutsu este adevărat și real” a spus Shinran Shonin, ceea ce înseamnă că Nembutsu nu aparține lumii iluzorii a samsarei, ci realității Iluminării. Repet acest lucru deoarece este foarte important – desi îl rostim cu buzele noastre, Nembutsu nu ne aparține și nu este îmbunătățit sau afectat de noi. Nu putem murdări Nembutsu cu gândurile noastre. Mai mult de atât, Nembutsu a fost creat special pentru ființe asemenea nouă. Nu e o mantra care trebuie recitată într-o stare specială a minții, ci un Nume care poate fi rostit de către oricine, indiferent cât de jos ori de sus ar fi acesta pe scala evoluției spirituale. Acesta este Numele care nu exorcizează demoni, deoarece chiar demonii îl pot rosti cu credință și să fie salvați și transformați în Buddhași în Tărâmul Pur al lui Amida. Este Numele pe care ființele de cel mai jos nivel precum noi înșine îl pot spune așa cum sunt și să intre automat în stadiul de nonretrogresiune pentru nașterea în Tărâmul Pur. Este expresia ultimă și cea mai profundă a Compasiunii infinte a lui Amida și a tuturor Buddha. Indiferent unde ați merge în cele zece direcții ale universului și oricât ați căuta în toate religiile nu veți găsi un Nume atât de puternic și totuși atât de plin de Compasiune și accesibil tuturor.
Namo Amida Bu

[1] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume III, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 426
[2]Hoin Jogon, starețul templului Chikurimbo, l-a întrebat pe Honen: „’Ce ar trebui să facă cineva dacă gânduri și patimi rele continuă să-i treacă prin minte?’. Honen a răspuns: ‚Aceasta se datorează dispoziției naturale malefice a omului, iar noi ființele obișnuite nu avem puterea să o controlăm. Dar sunt sigur că eliberarea și nașterea în Tărâmul Pur pot fi obținute prin credința totală în Legământul Principal al lui Amida, rostindu-i Numele sfânt și lăsându-ne purtați de Puterea acestui Buddha’”.

Moralitatea sau imoralitatea NU au nicio legătură cu nașterea în Tărâmul Pur

2025-02-12T09:28:00.003+02:00

Click here to read the English version

”Niște discipoli vorbeau despre viața viitoare, unii din ei spunând că mâncătorii de pește se vor naște în Tărâmul Pur iar alții că nașterea lor ar fi imposibilă. Honen, auzindu-i, a spus: „Dacă ar depinde de mâncatul de pește, cormoranii s-ar naște în Tărâmul Pur iar dacă ar depinde de abținerea de la pește, atunci maimuțele s-ar naște acolo. Dar sunt sigur că, indiferent dacă cineva mănâncă sau nu pește, se va naște în Tărâmul Pur dacă invocă Numele sacru al lui Amida.’”[1]

Comentariu:
Există o propoziție în Tannisho care explică inutilitatea discuțiilor despre mâncarea sau abținerea de la carne:

”De fapt, eu însumi şi alţii ca mine, discutăm doar despre bine şi rău, neluând în seamă bunăvoinţa lui Amida”.[2]

Este foarte important să înțelegem că salvarea noastră nu depinde de ceva bun care ar exista în noi înșine și nu poate fi împiedicată de faptul că suntem păcătoși. Shinran Shonin a spus:

”Celor care se încred în acest fel în Legământul Principal nu le este necesară nicio faptă bună deoarece niciun bine nu este mai presus de Nembutsu. Nici să nu cadă în disperare din cauza răului pe care îl fac, deoarece niciun rău nu poate împiedica lucrarea Legământului Principal al lui Amida."[3]

Dacă comparăm karma rea acumulată în toate universurile samsarice cu Numele lui Amida care este plin de meritele și virtuțile sale infinite, e ca și cum am pune în balanță o pană și un luptător de sumo. Așadar, nu suntem salvați pentru că facem cutare sau cutare lucru, mâncăm sau nu mâncăm carne, bem sau nu bem alcool, ci pentru că Buddha Amida ne iubește necondiționat. Rostind Nembutsul credinței nu facem altceva decât să intrăm în conexiune karmică cu Puterea lui salvatoare.

Este inutil să implicăm noțiunile de bine și de rău în chestiunile legate de salvarea noastră deoarece ele nu sunt cauza nașterii în Tărâmul Pur (Ojo). Dacă bunătatea sau răutatea ar fi fost cauza nașterii în Tărâmul Pur atunci numai cei buni sau numai cei răi ar ajunge acolo. Însă deoarece Tărâmul Pur este creația/manifestarea lui Amida se poate atinge numai prin Amida, așa că atunci când spunem Nembutsul credinței ne abandonăm Puterii sale care ne va duce în siguranță în Tărâmul lui la sfârșitul acestor trupuri samsarice.

De asemenea, este foarte important să înțelegem că răspunsul lui Honen NU a fost o încurajare a indulgenței sau o justificare pentru faptele rele[4]. El a sfătuit mereu oamenii să facă fapte bune și să își îmbunătățească comportamentul în viața de fiecare zi. Totuși, nașterea în Tărâmul Pur NU are nicio legătură cu binele sau răul, cu virtutea sau păcatul, ci exclusiv cu Puterea lui Amida. Faptele noastre bune sau rele sunt combustibil pentru samsara (pentru nașterea în zonele de sus ori de jos ale existenței), în timp ce meritele supralumești și infinite ale lui Amida care au fost manifestate în Numele lui sunt combustibil pentru nașterea în Tărâmul Pur.
Când ne încredem pentru prima oară în Amida și rostim Nembutsul credinței primim de la El energia karmică pentru a merge în Tărâmul Pur.

Iată două pasaje din Honen pe același subiect. Vă rog să le citiți cu atenție:

”Nu este nevoie să reflectați într-una asupra virtuții sau viciului și nici să discutați despre gravitatea karmei voastre negative. În schimb, trebuie să aveți o credință de nezdruncinat că, dacă pur și simplu rostiți Namo Amida Butsu cu aspirația de a vă naște în Tărâmul Pur, veți atinge cu siguranță nașterea acolo. Karma acestei nașteri va fi determinată de gradul de credință. Din momentul în care ați înțeles acest lucru, nașterea în Tărâmul Pur va fi atinsă cu ușurință.

Nașterea în Tărâmul Pur va fi nesigură numai dacă vă îndoiți de ea[5] și va fi sigură dacă credeți în această naștere. La urma urmei, credința profundă este credința neclintită și fără nicio urmă de îndoială că Legământul Principal nu abandonează niciodată pe nimeni, indiferent de gravitatea karmei sale și că oricine se va naște cu siguranță în Tărâmul Pur doar cu o singură rostire a Numelui lui Buddha Amida."[6]

”Cei care cred cu fermitate în atingerea definitivă a nașterii în Tărâmul Pur (prin Puterea lui Amida) și repetă Namo Amida Butsu, Namo Amida Butsu - atât cei virtuoși, cât și cei păcătoși, bărbați și femei, zece din zece sau o sută din o sută - vor ajunge în Tărâmul Pur."[7]

[1] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume III, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 401
[2] The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.679
[3] The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.661
[4] ”Din păcate sunt mulți cei care spun că a te comporta prudent și a depune eforturi pentru a face bine și a nu da naștere la o karmă rea înseamnă a nu lua în seamă Legământul Principal. Nu plecați urechea la astfel de viziuni greșite. În primul rând, unde anume în textul sacru (în Marea Sutră) te încurajează Buddha Amida să faci rău?”
Honen Shonin, Instruction in the Seven Articles - The Promise of Amida Buddha - Honen's Path to Bliss; English translation of the Genko edition of the works of Honen Shonin - Collected Teachings of Kurodani Shonin: The Japanese Anthology (Wago Toroku), translated by Joji Atone and Yoko Hayashi, Wisdom Publications, Boston, 2011, p.137
[5] Dacă vă îndoiți că nașterea în Tărâmul Pur are loc prin Puterea lui Amida.
[6] Honen Shonin, An Outline of the Doctrine for Birth in the Pure Land; The Promise of Amida Buddha - Honen's Path to Bliss; English translation of the Genko edition of the works of Honen Shonin - Collected Teachings of Kurodani Shonin: The Japanese Anthology (Wago Toroku), translated by Joji Atone and Yoko Hayashi, Wisdom Publications, Boston, 2011, p.109
[7] Honen Shonin, Essential Discourse on Birth in the Pure Land through Nembutsu; The Promise of Amida Buddha - Honen's Path to Bliss; English translation of the Genko edition of the works of Honen Shonin - Collected Teachings of Kurodani Shonin: The Japanese Anthology (Wago Toroku), translated by Joji Atone and Yoko Hayashi, Wisdom Publications, Boston, 2011, p.118 - 119

Hotărârea unui adevărat discipol al lui Buddha Amida

2025-02-08T23:22:00.000+02:00

Click here for the English version

Honen Shonin a spus:

”Când o căprioară este urmărită de vânători, nu se oprește să se uite în jur după semenii săi ori înapoi la cei care o hăituiesc, ci fuge tot înainte. De aceea, indiferent cât de mulți se țin după ea, ajunge să scape de pericol. Cu aceeași hotărâre discipolul se încrede pe deplin Puterii lui Buddha și, fără a ține cont de nimic altceva, rămâne neclintit în decizia de a se naște în Tărâmul Pur.”[1]

Comentariu:

Unui adevărat discipol al lui Buddha Amida nu-i pasă de alte practici și nu ia în seamă învățăturile false ale ereticilor moderniști sau nebuddhiștilor. Chiar dacă gânduri precum, ”ce ar fi dacă Amida nu ar exista” sau ”dacă Legământul Principal nu ar fi adevărat” i-ar apărea deodată în minte, nu le-ar acorda nicio atenție ci ar continua să se bazeze pe Nembutsul credinței. În loc să se uite la acești ”urmăritori” care apar sub forma nebuddhiștilor, ereticilor sau chiar a gândurilor rătăcitoare, el merge înainte către Tărâmul Pur, încurajat de Shakyamuni și de Maeștrii liniei noastre de transmisie.

A fi mulțumit cu Nembutsu și a crede că Nembutsu este suficient, a nu avea nevoie de nimic altceva decât de Numele lui Buddha Amida – acestea sunt caracteristicile unui credincios. El rămâne surd la promisiunile altor practici și religii deoarece urmează exclusiv cerințele Legământului Principal: credință în Buddha Amida, rostirea Numelui său și dorința de a se naște în Tărâmul Pur.

Chiar dacă cei din jurul lui urmează alte căi și chiar dacă pietrele și stâncile, cerul și copacii ar proclama într-un singur glas că Amida nu există sau că cutare sau cutare zeu are o învățătură mai bună, adevăratul discipol nu va șovăi în hotărârea lui de a avea credință numai în Buddha Amida, de a rosti exclusiv Numele lui și a-și dori să se nască doar în Tărâmul său Pur după moarte. Asemenea căprioarei urmărite de vânători, el nu vede nimic, nu aude nimic și nu este interesat de nicio altă cale în afară de Nembutsul credinței în Buddha Amida. Numai un astfel de discipol va ajunge cu siguranță în Tărâmului Pur.

Nu-i ascultați pe învățătorii care neagă nașterea în Tărâmul Pur prin Nembutsu

2025-02-08T00:19:00.004+02:00

Click here to read the English version of this article

”Este jalnic și regretabil faptul că unii neagă posibilitatea nașterii în Tărâmul Pur. Vă rog, nu vă lăsați niciodată influențați de astfel de persoane. Deși ar putea fi oameni învățați și respectați pe căile lor, totuși instrucțiunile celor cu înțelegeri și practici diferite sunt nepotrivite pentru cei care aspiră la nașterea în Tărâmul Pur. Acești susținători ai altor practici sunt numiți ”învățători nepotriviți care-i împiedică pe aspiranți să aibă o relație karmică cu Buddha Amida”. Nu plecați urechea la astfel de oameni rătăciți, ci continuați să vă încredeți cu hotărâre în Legământul Principal prin care vă veți naște în Tărâmul Pur”.[1]

Comentariu:
Nu putem înțelege în detaliu, la nivelul la care suntem acum de ființe neiluminate, toate căile buddhiste, mai ales că nu noi le-am creat. Situația noastră este asemănătoare cu a unor călători rătăciți prin junglă în căutarea siguranței oferită de plajă. Deoarece nu putem zbura și nu avem cum să vedem toată jungla de sus, trebuie să alegem una dintre multele cărări făcute pentru noi de către Călăuză.

Buddhașii văd și înțeleg cu ochii lor divini și cu Înțelepciunea neîmpiedicată de nimic, întreaga junglă samsarică și sunt capabili să taie prin ea diverse cărări, fiecare cu elementele ei specifice, pentru a călăuzi diverse tipuri de ființe cu înțelegeri, afinități și capacități diferite. Așadar, ei predau căile buddhiste Zen, Theravada, ezoterice și multe altele, inclusiv calea Tărâmului Pur a credinței exclusive în Legământul Principal al lui Buddha Amida.
Călătorii care aleg să meargă pe o anumită Cale nu pot oferi indicații celor care merg pe alta și pe care ei înșiși nu o văd și nu o urmează. Un învățător nu trebuie să facă pe deșteptul cu aceste căi Dharma precum acela care dă sfaturi celor ce merg prin deșert desi el a trait toată viața la munte și a mers numai pe cărări de munte. Să te dai cu părerea despre Buddha Amida și Tărâmul său Pur când nu ai credință în El este ca și cum, orb fiind, ai vorbi despre lucruri pe care nu le-ai văzut niciodată.

Într-adevăr, cel care nu rostește Nembutsul credinței nu poate urma Calea Legământului Principal și nu le poate preda altora despre el. Mai mult decât atât, este un semn de aroganță spirituală să-i spună unui credincios al lui Amida că nașterea în Tărâmul Pur este imposibilă ori că această Cale Nembutsu nu funcționează. Chiar așa, cum ar putea un învățător al unei căi diferite să știe că Nembutsul credinței nu funcționează din moment ce nu s-a încrezut niciodată în Amida și nu și-a dorit niciodată să se nască în Tărâmul său Pur?

Am văzut această tendință la unii învățători contemporani ai altor căi buddhiste de a interpreta diverse elemente specifice tradiției noastre prin conceptele propriilor porți Dharma. Din păcate, această atitudine dă naștere la multă confuzie și duce la viziuni greșite precum aceea că Tărâmul Pur nu ar fi atins după moarte, ci ”aici și acum” sau în mintea noastră, etc. Uneori chiar diverși erudiți care poartă robele și kesa Jodo Shinshu[2] dar în sinea lor le e rușine că aparțin unei școli a credinței simple, contribuie la rândul lor la această confuzie. Aceștia se pun bine cu astfel de învățători ai altor porți Dharma în speranța că vor fi priviți mai binevoitor decât noi țăranii care credem că mergem în Tărâmul Pur după moarte. Acestora nu le place Jodo Shinshu așa cum este el, adică așa cum a fost transmis de către Honen, Shinran și Rennyo, ci și l-ar dori ceva mai Zen ori mai pe placul altor învățături sau chiar filosofii lumești.

Sfatul din inimă pe care îl dau colegilor mei țărani (a se citi oamenilor obișnuiți cu o credință simplă) este să fie ochi și urechi numai pentru cerințele exclusive ale Legământului Principal dacă vor să intre în relație karmică cu Buddha Amida și să fie siguri că vor ajunge în Tărâmul său Pur. Nașterea acolo este posibilă deoarece Amida însuși a zis că este iar Shakyamuni a confirmat-o dimpreună cu marii noștri Maeștri din trecut. Numai proștii a căror viață în trup uman este trăită degeaba s-ar încrede în cuvintele învățătorilor neiluminați ai căilor puterii personale în locul lui Shakyamuni și Amida!

”Dacă cei care se încred în mine, rostesc Numele meu și își doresc să se nască în Tărâmul meu nu vor ajunge acolo, înseamnă că nu sunt un Buddha” – aceasta este esența Legământului Principal al lui Amida. Deoarece un Buddha își ține mereu cuvântul dat, vorbele lui Amida nu sunt promisiuni deșarte.
Namo Amida Bu

[1] The Promise of Amida Buddha - Honen's Path to Bliss; English translation of the Genko edition of the works of Honen Shonin - Collected Teachings of Kurodani Shonin: The Japanese Anthology (Wago Toroku), translated by Joji Atone and Yoko Hayashi, Wisdom Publications, Boston, 2011, p.248
[2] Aceștia nu fac parte bineînțeles, din Amidaji, ci din alte ramuri (subșcoli/confesiuni) buddhiste Jodo Shinshu.

Practicile și învățăturile bazate pe puterea personală nu sunt potrivite timpurilor noastre

2025-02-06T10:12:00.002+02:00

Click here to read the English version

”Indiferent dacă este vorba de buddhismul Mahayana sau Hinayana, nu putem îndura antrenamentul în aceste învățături sacre ale celor patru vehicule deoarece nu sunt învățături adecvate timpului nostru.
Nu cred că mai este cazul s-o spun din nou, însă în această ultimă epocă a Dharmei marile realizări spirituale sunt imposibile mai ales pentru noi cei cu
capacități limitate. Așadar, e de la sine înțeles că în ultima epocă a Dharmei în care ne aflăm acum, dar și în epocile corectă și decăzută ale Dharmei, nicio ființă nu este și nu a fost vreodată exclusă de la nașterea în Tărâmul Pur.”[1]
Comentariu:
Așa cum am explicat înainte, practicile bazate pe puterea personală care au fost propovăduite în epoca corectă a Dharmei (când Buddha istoric era prezent în trup uman) nu mai corespund cu capacitățile spirituale ale ființelor din ultima epocă a Dharmei în care ne aflăm acum. Când învățăturile și practicile nu corespund cu capacitățile ființelor înseamnă că ele sunt ca și inexistente. Cei care par că au mari realizări spirituale ori au atins Iluminarea sunt de fapt, Bodhisattvași care vin în această lume în diverse școli pentru a-i menține pe Calea buddhistă, prin exemplul personal, pe cei care nu se pot încrede încă în Legământul Principal al lui Amida. Deoarece sunt deja Iluminați sau pe unul din cele zece stadii (bhumi) de Bodhisattva în aspirație, ei nu o iau de fapt de la zero sau de la capacitățile extrem de limitate ale ființelor din epoca noastră. Toate așa-zisele lor realizări nu sunt altceva decât puneri în scenă pentru a-i ajuta pe buddhiștii care se bazează mai mult sau mai puțin pe puterea lor personală până când va veni o epocă mai bună (epocile viitorilor mari Buddha) iar ființele vor putea să avanseze din nou mai ușor pe orice Cale buddhistă sau până când devin deschiși față de Amida. Totuși, până atunci, singura metodă Dharma care este potrivită pentru orice epocă și orice capacitate spirituală este cea oferită de Legământul Principal al lui Buddha Amida. A spune Numele lui cu credință a fost eficient în epoca corectă a Dharmei, în epoca decăzută a Dharmei și în ultima epocă a Dharmei în care ne aflăm acum. Chiar și după această ultimă epocă a Dharmei[2], când nu va mai fi disponibilă nicio altă învățătură buddhistă, Nembutsul credinței va mai putea încă să mai elibereze ființele. De aceea, cu toate că orice cale buddhistă este minunată și perfectă în ea însăși, doar vehiculul Legământului Principal este universal și suprem în sensul că numai el poate duce toate ființele la eliberare, indiferent de capacitățile lor spirituale.

Deoarece a ajuta toate ființele să atingă Buddheitatea este scopul oricărui Buddha iar Legământul Principal al lui Amida este cea mai ușoară Cale de a-l atinge, toți Buddha ne încurajează să ne încredem în Amida și să-i rostim Numele cu credință. Chiar dacă toți Buddha au diverse învățături și practici asociate cu ei pe care le predau celor care nu se încred încă în Amida, cu toții susțin și slăvesc Legământul Principal și Numele lui Amida.

Toate metodele Hinayana și Mahayana, inclusiv Vajrayana (buddhismul esoteric) au fost în mod special inventate de către Buddhași pentru cei care nu se pot încrede încă în Amida. Unii au atins eliberarea prin ele în timpul epocii corecte a Dharmei și foarte puțini în epoca decăzută a Dharmei. Totuși, în ultima epocă a Dharmei și în cea întunecată care îi va urma, niciun om obișnuit ca mine și ca tine nu poate atinge eliberarea prin ele, așa că ar fi mai bine să ne recunoaștem limitele și să acceptăm ajutorul oferit de Amida.

[1] The Promise of Amida Buddha - Honen's Path to Bliss; English translation of the Genko edition of the works of Honen Shonin - Collected Teachings of Kurodani Shonin: The Japanese Anthology (Wago Toroku), translated by Joji Atone and Yoko Hayashi, Wisdom Publications, Boston, 2011, p.95-97
[2] Ultima epocă a Dharmei va dura în jur de zece mii de ani, după unele scripturi.

Testamentul de o singură pagină al lui Honen Shonin

2025-02-03T21:00:00.004+02:00

Click here to read the English version of this article

”Metoda salvării absolute pe care am propovăduit-o toată viața mea nu este niciun fel de meditație în genul celei practicate de diverși erudiți din China și Japonia și nici vreo repetare a Numelui lui Buddha de către cei care au studiat și au înțeles sensul profund al acestuia. Calea aceasta nu este altceva decât simpla repetare a lui ‚Namo Amida Butsu’ cu credință neclintită în mila și compasiunea lui Amida prin care oricine se poate naște în Tărâmul Beatitudinii Perfecte.

Această simplă repetare cu credință neclintită include toate detaliile practice, cum ar fi tripla pregătire a minții și cele patru reguli ale practicii. Dacă eu personal aș urma vreo doctrină mai profundă decât aceasta, aș rata mila celor Doi Onorabili, Shakyamuni și Amida și aș rămâne în afara Legământului lui Buddha Amida.

Cei care au aceeași credință ca mine, deși înțeleg foarte bine toate învățăturile pe care Shakyamuni le-a predat de-a lungul vieții sale, să se comporte ca niște oameni simpli și analfabeți sau ca niște călugărițe sau călugări ignoranți cu o credință simplă.
Astfel, fără aere pedante[1], să repete cu devoțiune doar Numele lui Amida și să nu practice nimic altceva."[2]

Comentariu:
Mai întâi Honen Shonin ne spune ce nu este Calea Nembutsu, adică nu o formă de meditație, nu vreo cale ezoterică ori dependentă de erudiție. Apoi explică ce este Nembutsu – o simplă rostire/repetare cu credință a Numelui. Cel care spune Nembutsul credinței în Amida este sigur de nașterea în Tărâmul Pur după moarte. Această rostire a Numelui cu credință include TOT ceea ce este necesar nașterii acolo, precum și TOATE practicile buddhiste. Dacă spui Numele lui Amida atunci nu are niciun rost să îți bați capul cu ”tripla pregătire a minții și cele patru reguli ale practicii” deoarece ele sunt oricum incluse automat și împlinite în Nembutsul credinței. De aceea nici nu stau să le explic.

Cei care duc oamenii în confuzie afirmând că această simplă rostire a Numelui cu credință nu este suficientă, nu sunt în armonie cu Legământul Principal și cu învățătura lui Shakyamuni despre Amida. Nu e vorba aici că Amida și Shakyamuni refuză să-i binecuvânteze ori să-i salveze, ci că ei înșiși se pun într-o situație în care aceste binecuvântări și salvarea oferită de Amida nu-i poate atinge. Este ca și cum cineva și-ar închide ferestrele casei și ar opri razele soarelui să ajungă la el.
Salvarea oferită de Amida are loc în cadrul legii cauzei și efectului. Dacă vrem să ne naștem în Tărâmul său Pur trebuie să urmăm cerințele menționate în Legământul Principal. A urma cerințele Legământului Principal (credința în Amida, rostirea Numelui cu credință și dorința de a ne naște în Tărâmul său Pur) înseamnă a intra în conexiune karmică cu Amida (a putea fi salvat de către El/ a fi asigurat de salvarea lui). Cei care nu fac asta se așează singuri în afara Legământului Principal și nu pot primi (pentru că nu se deschid către) binecuvântările și mila lui Shakyamuni și Amida.

Cei care înțeleg și urmează această Cale, indiferent cât de deștepți sunt ori câte cunoștințe ar avea, să rămână smeriți deoarece Nembutsul pe care-l rostesc funcționează numai datorită Puterii pe care Amida a manifestat-o în Numele său. Din moment ce nimic din personalitatea noastră neiluminată nu este implicată în actul salvării nu avem niciun motiv să ne considerăm speciali. Chiar și cei mai inteligenți sau erudiți dintre noi trebuie să se comporte asemenea oamenilor obișnuiți deoarece chiar suntem cu toții oameni obișnuiți în ceea ce privește chestiunea de cea mai mare importanță a nașterilor și morților repetate. Ce poate ști cu adevărat o minte neiluminată despre orice în comparație cu mintea unui Buddha? Suntem cu toții ignoranți până când atingem Iluminarea iar cunoștințele noastre limitate nu ne pot salva din oceanul samsarei. Din acest motiv nu ar trebui să ne complicăm inutil ori să ne dăm mari, ci să avem o credință simplă în Amida și să-i rostim exclusiv Numele.

De ce doar Numele lui și să abandonăm orice altă practică? Deoarece în Legământul său Principal, Amida NU a menționat nimic altceva decât Nembutsul credinței și pentru că El știe mai bine decât noi ce avem nevoie pentru a ajunge în Tărâmul Pur pe care tot El l-a creat pentru binele nostru.

Shinran Shonin, cel mai important dintre discipolii lui Honen și cel care i-a dus misiunea mai departe, a spus de asemenea, în acord cu testamentul Maestrului său:

”Dacă vă închipuiţi că veţi găsi la mine vreo ştiinţă specială a unei căi pentru această naştere [în Tărâmul Pur]alta decât Nembutsu sau a vreunor scripturi care să o susţină, vă înşelaţi amarnic. În ceea ce mă priveşte, eu doar accept şi cred ceea ce venerabilul meu învăţător mi-a spus, ‘Doar spune Nembutsu şi vei fi salvat de Amida’; nimic altceva nu mai este necesar.”[3]

Pentru Shinran logica salvării este simplă:

”Dacă Legământul Principal al lui Amida este adevărat, învăţătura lui Shakyamuni [4] nu poate fi falsă. Dacă învăţătura lui Buddha este adevărată, comentariile lui Shan-tao[5] nu au cum să fie false. Dacă comentariile lui Shan-tao sunt adevărate cum pot să fie minciuni cuvintele lui Honen? Dacă cuvintele lui Honen sunt adevărate atunci cu siguranţă că ceea ce eu spun nu pot fi vorbe goale.”

Amida este un Buddha viu și real iar un Buddha nu-și încalcă niciodată Legământul. Shakyamuni – Buddha istoric al epocii noastre, știa despre Amida și Legământul său Principal și a propovăduit despre El în Marea Sutră, îndemnându-ne să acceptăm acea învățătură în credință. Apoi, mulți Maeștri din India, China și Japonia, inclusiv Shantao și Honen, ne-au încurajat la rândul lor să avem credință în Amida și să-i rostim Numele. Asta ar trebui să ne fie suficient nouă, discipolilor din timpurile moderne, să facem la fel.

[1] Fără aere pedante, adică fără pretenții de erudiție și competență deosebită. Nașterea în Tărâmul Pur depinde de Puterea lui Buddha Amida iar nu de cultivarea personală.
[2] Coates and Ishizuka, "Honen the Buddhist Saint", pp. 728-29, English translation presented in "The Buddhist Tradition in India, China and Japan" by Wm. Theodore de Bary, NY 1969, p. 331
[3] Tannisho, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.662
[4] Shakyamuni este Buddha istoric, fondatorul buddhismului şi cel care l-a propovăduit pe Amida.
[5] Shan-tao (613-681) este al cincilea dintre cei şapte patriarhi ai buddhismului Jodo Shinshu, unul dintre cei mai importanţi învăţători ai şcolii Tărâmului Pur din China.

Argumentul lui Honen de a fonda o confesiune separată a Tărâmului Pur și motivația mea de a fonda Amidaji

2025-02-01T15:53:00.005+02:00

Click here to read the English version

”Honen a spus odată: ‚Motivul pentru care am fondat școala Jodo (Tărâmul Pur) a fost acela de a-i arăta omului obișnuit cum să atingă nașterea în adevăratul tărâm al împlinirii (hōdo) al lui Buddha. Potrivit școlii Tendai, omul obișnuit se poate naște în așa-numitul Tărâm Pur, dar acela este privit ca un loc inferior.

Deși școala Hossō l-a privit într-adevăr ca pe un loc superior, ei nu cred că îi este permis omului de rând să se nască acolo. Chiar toate școlile, deși diferă în multe puncte, sunt de acord că omul obișnuit nu se poate naște în tărâmul împlinirii (centrul Tărâmului Pur); în timp ce, în comentariul Maestrului Zendo (Shan-tao), care a pus bazele școlii Jodo (Tărâmului Pur), se spune foarte clar că nașterea în acel tărâm este posibilă chiar și pentru omul obișnuit.
Mulți însă mi-au spus: ‚Cu siguranță poți promova metoda Nembutsu de a obține Ojo (nașterea în Tărâmul Pur) fără a înființa o nouă școală (confesiune buddhistă), însă faci asta din ambiție, pentru a te da superior celorlalți. Dacă noi, oamenii obișnuiți, putem atinge doar această naștere, ar trebui să fie suficient că ajungem astfel în tărâmul în care Buddha apare în corpul său temporar (provizoriu). De ce trebuie să vorbești despre nașterea lor în tărâmul împlinirii (centrul Tărâmului Pur) unde se află doar Buddhașii și cei mai înalți Bodhisattva?’
La prima vedere acest lucru pare destul de plauzibil, dar dacă ne gândim mai bine, pierde din vedere ideea principală. Dacă nu fondez o școală (confesiune) separată, adevărul că omul obișnuit se poate naște în tărâmul împlinirii va rămâne ascuns iar sensul profund al Legământului Principal al lui Amida va fi dificil de înțeles. Prin urmare, în conformitate cu interpretarea dată de Zendo (Shan-tao), proclam fără ezitare doctrina tărâmului împlinirii. Aceasta nu este nicidecum o chestiune de ambiție personală.”[1]

Comentariu:
Există multe moduri de a interpreta învățătura Tărâmului Pur și Tărâmul Pur însuși, în funcție de diverse școli.[2] Totuși, atât Maestrul Honen cât și Maestrul Shinran au vrut ca oamenii obișnuiți să-l înțeleagă ca fiind locul Iluminării unde oricine poate renaște indiferent că este bun sau rău, înțelept sau idiot. În conformitate cu acești doi Maeștri, oamenii ca noi se pot naște direct în centrul Tărâmului Pur, numit de asemenea ”adevăratul Tărâm al recompensei” ori ”tărâmul împlinirii din Tărâmul Pur”, unde odată ajunși devenim imediat Buddhași. Alți Maeștri au considerat însă că ființele pline de patimi nu se pot naște decât într-un fel de Nirmanakaya a Tărâmului Pur și nu chiar în centrul acestuia (Sambhogakaya) unde se află Buddhașii și Bodhisattvașii Iluminați și unde numai cei virtuosi pot merge după moarte. Alții au considerat că Tărâmul Pur al lui Amida este doar un fel de tărâm Nirmanakaya (al adaptării/zonă provizorie) pentru oamenii obișnuiți.

Înțelegând adevărata intenție a lui Amida Tathagata, Shinran și Honen au considerat că nu există nicio diferență între cei virtuosi și cei păcătoși deoarece cauza nașterii în Tărâmul Pur nu se află în capacitățile noastre spirituale, ci în Puterea lui Buddha Amida. Cel care se bazează pe acea Putere și spune Nembutsul credinței în Amida (Nembutsul Legământului Principal) este asigurat de întâlnirea față în față cu Amida, Avalokitesvara și Mahasthamaprapta după moartea fizică și nașterea acolo.
Dintr-o zonă a elitelor spirituale cum îl înțelegeau mulți în acea vreme, Tărâmul Pur a ajuns să fie cunoscut, datorită acestor doi Maeștri, ca o țară unde oricine poate emigra dacă spun Numele lui Amida cu credință și își doresc să se nască acolo. În acel centru al Tărâmului Pur orice fost țăran sau analfabet poate vedea nu un Nirmanakaya sau corp temporar al lui Amida, ci pe Amida însuși în Trupul lui de Slavă (Sambhogakaya). Chiar și acum, după atâta timp noi, discipolii acestei din urmă ere, ne bucurăm de efectele revoluției spirituale a lui Honen Shonin.

Sute de ani au trecut din vremea lui Honen și alte elite arogante au apărut pentru a bloca nașterea în Tărâmul Pur a oamenilor obișnuiți în căutarea unei credințe și a unei Căi simple.
În trecut, predecesorii lor erau supărați că Honen a curățat ușa spre Sukhavati pentru toți păcătoșii iar în vremea noastră sunt supărați că luăm existența lui Amida și a Tărâmului său Pur prea în serios și de aceea încearcă să introducă tone de rahaturi spirituale străine de școala noastră, numindu-l simbol, personaj fictiv sau metaforă și susținând că nașterea în Tărâmul Pur nu se atinge după moartea trupului fizic așa cum Shakyamuni, Honen, Shinran și Rennyo au propovăduit, ci ”aici și acum”. Logica simplă a salvării și a legămintelor lui Amida care menționează foarte clar calitățile iluminare ale celor născuți în Tărâmul Pur nu contează pentru acești erudiți aroganți care ignoră orice dovadă doctrinară pentru a-și promova reinterpretările lor ateiste și materialiste ale buddhismului Jodo Shinshu.

Așa cum Honen a creat o nouă școală Jodo (a Tărâmului Pur) iar Shinran mai târziu și-a numit învățătura Adevărata (Shin) Învățătură (Shu) a Tărâmului Pur (Jodo) a Maestrului Honen – adică Jodo Shinshu, pentru a o diferenția de interpretările greșite ale altor discipoli ai Maestrului său, la rândul meu am fondat Amidaji ca o ramură nouă a Jodo Shinshu pentru păstra și proteja moștenirea religioasă a Maeștrilor noștri împotriva aroganței și viziunilor greșite ale diverșilor falși învățători din zilele noastre. La fel cum acțiunile lui Honen și clarificările lui Shinran făcute asupra învățăturilor Maestrului său au fost necesare la vremea lor, tot așa fondarea Amidaji a fost necesară și imposibil de evitat în timpurile noastre.

Asemenea unui copac străvechi ce pare uscat și despre care toată lumea crede că e terminat, însă un nou lăstar apare din puternicele rădăcini de sub pământ, noi cei de la Amidaji începem un nou capitol al unei transmisii străvechi a învățăturii Tărâmului Pur.

Ca să-l parafrazez pe Honen voi spune că dacă nu aș fi început o ramură separată a Jodo Shinshu, adevărul că Amida este un Buddha viu și real iar Tărâmul său Pur un loc iluminat și real unde se poate ajunge după moartea trupului samsaric, ar fi rămas ascuns. Fără o nouă școală care să insiste pe existența reală a lui Buddha Amida și a Tărâmului său Pur, ar fi greu să înțelegem Legământul Principal în conformitate cu care credința nu poate exista fără un obiect real al credinței și nicio aspirație autentică pentru nașterea în Tărâmul Pur fără o destinație reală și iluminată.
De asemenea, dacă nu aș fi început o ramură separată a Jodo Shinshu, Marea Sutră însăși unde Shakyamuni a spus istoria lui Amida ar fi prezentată ca o invenție ulterioară a unor călugări, doctrina generală despre renaștere și viața de după moarte ar fi fost de asemenea negată și nu în ultimul rând, dacă nu aș fi început o nouă ramură a buddhismului Jodo Shinshu, templele și centrele Dharma ar fi fost subjugate diverselor ideologii lumești și folosite nu pentru salvarea păcătoșilor, ci pentru promovarea răului și pacatului ca bun și frumos.

Nu mă înțelegeți greșit, deoarece NU cred că Amidaji deține monopolul adevăratei Dharma sau că este singurul loc unde se pot întâlni învățături buddhiste generale și Jodo Shinshu autentice, însă fondarea ei îmbunătățește considerabil șansele ca această Cale a Tărâmului Pur să continue să ajute ființele sensibile. Noi cei din Sangha Amidaji avem propriul rol important de jucat în această epocă ultimă a Dharmei și vom rămâne loiali misiunii noastre sacre.

[1] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume II, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 188-189
[2] Voi explica la un moment dat, probabil într-o viitoare carte, diferențele dintre diverse interpretări ale Tărâmului Pur în școlile buddhiste din China și Japonia, altele decât Jodo Shinshu.

Transmisia Nembutsului credinței de la Maestrul Shantao la Maestrul Honen

2025-01-28T11:30:00.001+02:00

Click here for the English version of this article

”Într-o noapte Honen a visat că a văzut înspre vest un munte imens care se întindea de la nord la sud. Un râu adânc trecea pe la poalele muntelui dinspre nord cu valurile bătând către sud. Părea nesfârșit iar pe partea de est erau păduri neumblate. Când s-a urcat până la jumătatea muntelui și s-a uitat către vest a văzut o mulțime de nori purpurii la o înălțime de aproximativ cincisprezece metri de pământ plutind prin aer și venind la locul unde se afla el.

În timp ce se mira de această priveliște ciudată, a observat că din nori ieșeau nenumărate raze de lumină, iar din aceste raze, în toate direcțiile, zburau păuni, papagali și o mare varietate de păsări. Unele dintre ele după ce au coborât, s-au plimbat în sus și în jos pe plajă. Din trupurile lor ieșeau de asemenea, nenumărate raze de lumină. După un timp, tot acest cârd de păsări și-a luat zborul și s-a întors înapoi în nori. Apoi norul, întorcându-se spre nord, a acoperit muntele și râul. La această priveliște, Honen și-a zis: ‚Cu siguranță, trebuie să fie cineva aici pe cale să se nască în Tărâmul Pur’, când deodată norul s-a întors și s-a oprit chiar în fața lui, întinzându-se în cele din urmă pe tot cerul.
Apoi a ieșit din nor un călugăr care s-a îndreptat spre locul unde se afla Honen. Era îmbrăcat într-o haină aurie de la brâu în jos și în haine negre de la brâu în sus. Înclinându-se respectuos către el, cu mâinile la piept, Honen a spus: ‚Cine ești tu?’ Călugărul a răspuns: ‚Sunt Zendo (Shantao)’. ‚Și de ce ai venit?’ ‚Ca să-mi arăt aprecierea față de devotamentul cu care practici și răspândești calea exclusivă a Nembutsului’”[1]

Comentariu:
Rolul acelui vis a fost să confirme autenticitatea învățăturii lui Honen și să arate că transmisia Nembutsului de la Maestrul Shantao la Maestrul Honen s-a încheiat cu succes. După cum știți, Maestrul Shantao a trăit în dinastia Tang din China, între anii 613-681, iar Maestrul Honen în Japonia între 1133-1212, așa că nu s-au întâlnit în timpul vieții lor fizice. Totuși, după cum voi arăta în această serie de articole, Honen a primit credința prin cuvintele lui Shantao și a citat mult din textele acestuia, transmițând în acest fel, esența învățăturilor lui. Ca Buddha în Tărâmul Pur al lui Amida, Maestrul Shantao a observant munca întru Dharma a Maestrului Honen și a confirmat-o apărându-i acestuia în vis.

Bineînțeles, asta nu înseamnă că oricine are nevoie de vise speciale pentru a i se se confirma credința sau stilul de predare, așa că învățătorii și laicii zilelor noastre nu trebuie să creadă că e ceva în neregulă cu ei dacă nu astfel de experiențe deosebite. Un om credincios știe întotdeauna că se află pe Calea corectă deoarece credința este cea care îi oferă această certitudine.
Totuși, respectivul vis a fost important pentru generațiile viitoare deoarece a arătat transmisia Nembutsului din China în Japonia și de la Maestrul Shantao la Maestrul Honen, motiv pentru care a fost pictat de Jodai într-un tablou celebru care a ajuns la noi cu numele de ”Zendo (Shantao) în visul lui Honen” (vezi imaginea de la inceputul acestui articol ☝). A fost un eveniment miraculos și o confirmare din Tărâmul Pur că ceea ce propovăduia Honen era adevărat și a fost mai târziu folosit de discipolii lui, inclusiv de Shinran, ca punct de referință și confirmare a propriei învățături pe care o vedeau ca parte a acestei transmisii. Să ne aducem aminte că Shinran nu a considerat niciodată că este fondatorul unei noi școli (confesiuni), ci doar un transmițător al adevăratei învățături a Tărâmului Pur a Maestrului Honen care la rândul lui a primit-o de la Maestrul Shantao. Fiecare confesiune buddhistă are o linie spirituală de transmisie iar a noastră începe cu Buddha Amida însuși, apoi continuă cu Shakyamuni (Buddha istoric) și toți Buddha[2], cu Nagarjuna,
Vasubandhu, T’an-luan, Tao’ch’o, Shantao, Genshin, Honen, Shinran, Rennyo și diverși învățători și Maeștri cunoscuți sau necunoscuți care ne-au ajutat să primim această minunată învățătură.

[1] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume II, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 205-206
[2] Orice Buddha și Bodhisattva Iluminat sunt incluși în linia spirituală a Dharmei lui Amida (Jodo Shinshu) deoarece toți Buddha slăvesc Numele lui Amida și ne încurajează să-l rostim cu credință.