Jurnal d'abord

Ceva nou?

noreply@blogger.com (Valu) — Mon, 01 Dec 2008 21:39:00 +0000

As putea spune ca nu s-a mai intamplat nimic interesant cu mine dar ma simt schimbat fata de cum era cam acum o luna. Parca nu mai sunt incarcat de regrete. Dar cam aceeasi lene pe capul meu. Cica eu m-am apucat de invatat mate si fizica. Vineri am facut trei jumatati de probleme la fizica si azi am incercat o chestie la mate, dar pentru ca nu mi-a iesit am lasat totul balta.
Nu imi fac griji pentru BAC, dar admiterea la facultate ar trebui sa ma faca sa ma trezesc nitzel.
Poate ar trebui sa ma apuc iar de scris poezii daca nu merge faza cu fizica :))

Blog nou

noreply@blogger.com (Valu) — Fri, 07 Nov 2008 15:04:00 +0000

De azi (adica ieri) subsemnatul a reinstalat wordpress pe danvalman.110mb.com si probabil o sa ma ocup mai mult de el, ca e ceva mai flexibil decat Blogger... oricum acolo o sa scriu numai in engleza, deci nu o sa uit de blogul asta. Imi place romana si nu am ce face.

Intr-o zi cu soare...

noreply@blogger.com (Valu) — Fri, 24 Oct 2008 11:36:00 +0000

... s-a gandit sa vina toamna cum trebuie, deci cerul este plin de nori.
Pe langa toata chestia asta, marturirsesc faptul ca nu am nici ceam mai mica idee despre ce as putea scrie acum in acest articolas aici de fata.
Ma rog, aseara, pe cand ma uitam la Tekzilla si mai citeam feed-urile, m-am gandit ca ar fi bine sa imi caut ceva de lucru online. Deci cred ca o sa imi ocup dupa-amiaza cu chestia asta si mai scriu si alta data pe blog, ca nu pleaca de aici, sau de aici.
Now I'm gone.

Mi-e frica...

noreply@blogger.com (Valu) — Mon, 22 Sep 2008 03:30:00 +0000

...sa nu ma intorc la ceea ce am fost, de aceea nu pot sa schimb ceea ce sunt.

Remember martie 08

noreply@blogger.com (Valu) — Sun, 14 Sep 2008 13:46:00 +0000

Am gasit pe calculator cand incercam sa mai sterg cate ceva un .doc pe care l-am scris prin martie anul asta, incercand sa ma descarc... nu mai stiu prin ce chestii trecusem, stiu doar ca aveam chef de scris, deci iata-l:

"Toata seara au fost ganduri care imi tot veneau in minte si s-a aprins in mine o dorinta nestavilita de a scrie. Totusi in acest moment s-a intamplat un lucru foarte straniu. Cum am aprins calculatorul si am vrut sa incep sa scriu, toate ideile s-au dus. Tot ceea ce am simtit si gandit cu cateva minute mai inainte a disparut si nu imi mai pot aduce aminte decat dominantul sentiment de melancolie ce ma caracteriza in acele momente.
Unde este bucuria de a trai? Caci, asa cum zicea inteleptul Solomon, „totul este desertaciune si goana dupa vant”. Am incercat sa ma gandesc la ce imi foloseste sa invat, sa fac un lucru bun, sa am prieteni. Pana la urma, ma simt asa de singur, si asta conteaza. Pentru ce sa ma straduiesc sa fac ceva? Oricum nu imi foloseste la nimic.
Desigur, astea sunt gandurile care imi apar prima data in minte, si s-ar parea ca sunt corecte, intr-o oarecare masura. Totusi nu este asa. Pentru ca sunt spuse dintr-o perspectiva ingusta asupra vietii nu pot cuprinde ceea ce este dincolo de ea. Nu putem nega insa ca dupa viata este ceva pentru care merita sa luptam. Unii nu stiu exact ce este, sau poate nu vor sa creada ca este ceva dincolo de viata, dar simt asta in adancul lor.
De cele mai multe ori refuzam sa privim dincolo de viata, ne ingustam orizontul si suntem tulburati de orice lucru ce nu are legatura cu universul nostru miniaturizat. Poate ca lucrurile par simple dintr-o perspectiva mai ingusta, dar in realitate nu am reusit decat sa ne incurcam in propriile noastre idei. Oamenii incearca sa explice totul prin stiinta, pentru a pastra ideea unei lumi sigure, stabile, in care sa cunoasca toate variabilele. Dar atunci unde este farmecul vietii? Oricum, acest fel de a vedea lucrurile nu a adus decat tristete, sobrietate, o atitudine rece, astfel incat societatea s-a plafonat si au luat nastere o serie de fenomene negative in randul oamenilor.
Omul trebuie sa aiba o tinta finala pentru a se putea bucura de viata. Si aici ma refer la bucurie ca stare generala care sa il caracterizeze, nu euforii de moment care sa lase in urma un suflet gol, melancolic, tulburat.
Viata e complicata si nu prea! De ce sa incercam sa o facem mai complicata de atat?"

Marele meu "DE CE?"

noreply@blogger.com (Valu) — Sat, 13 Sep 2008 20:22:00 +0000

A venit o zi in care a trebuit sa intreb "De Ce?" si sa raman fara raspuns. Si cui i s-a intamplat stie ca nu e deloc placut.
Dar raspunsurile au inceput sa vina:
Pentru ca sunt prea mandru sa recunosc ce s-a intamplat
Pentru ca sunt prea incapatanat sa accept situatia pur si simplu
Pentru ca ma consider destul de intependent pentru a stii ce e mai bine pentru mine
Pentru ca... multe lucruri ar trebui schimbate in mine, si desi eu stiam asta, refuzam sa recunosc. Asa ca a fost nevoie sa se intample intamplarea intamplatoare ca sa ma trezesc si sa imi dau seama cam cine e tipul din oglinda si ca are nevoie de un remake. Daca tipul ala ar scrie acum, ar spune ca oricat de frumos ar suna oferta, el nu vrea sa se schimbe.
Numai ca acum eu sunt cel ce scrie, si eu spun ca vreau ca lucrurile vechi sa dispara. Da, imi e oarecum frica, pentru ca imi uneori imi place ceea ce sunt. Dar de cele mai multe ori nu.
Eh... nici eu nu stiu ce mai vreau, dar sa mai stiu si ce vor altii de la mine...
Raspunsul la marele meu "De ce?" a venit, dar nu prea stiu ce sa fac cu el...ramane de vazut

Singur

noreply@blogger.com (Valu) — Sat, 16 Aug 2008 15:11:00 +0000

Ma simt asa singur cand dintr-o data am trecut de la a fi incojurat de 100 de persoane la a fi doar cu mine. Dar singur m-am simtit si in mijlocul lor, atunci cand nu ma intrerupea nimeni. Deci singuratatea asta e de fapt in mine. Am incercat sa imi rezolv eu problema, dar nu a functionat, si acum sunt si mai singur.
Nu vreau sa raman asa. Il voi lasa pe Dumnezeu sa ma insoteasca in fiecare clipa, si astfel tot timpul va fi CINEVA cu mine.
Uneori singuratatea este buna... nu si acum!

Proverbul zilei

noreply@blogger.com (Valu) — Sat, 09 Aug 2008 20:48:00 +0000

"Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi ăn nenorocire ajunge ca un frate."
( Solomon, Proverbe 17:17)

Bucurie vs. Tristete

noreply@blogger.com (Valu) — Sat, 09 Aug 2008 20:34:00 +0000

Nimeni nu poate spune ca nu a simtit niciodata bucuria sau tristetea. Ceea ce mi-a atras atentia e faptul ca unii oameni sunt dominati de una din aceste stari de spirit (sunt tentat sa zic ca majoritatea sunt dominati de tristete si inclin sa cred ca este adevarat) dar nu isi dau seama cat de mult propriile lor decizii pot schimba aceasta stare.
Exista o categorie de ciudati ( inclusiv eu) care sunt tristi, dar le place asta (pana la un anumit punct, cand nu mai suporta). E placut sa asculti o melodie frumoasa, melancolica, iti dai seama ca iti aduce intristare, dar si o placere aparte. E frumos un film cu final nefericit, care surprinde aspecte emotionante; ai ce invata din el despre viata, dar iti aduce intristare. E o stare placuta pana la un anumit nivel cand nu mai stii cum sa scapi de ea. Vrei sa scapi dar ti-e frica de ce ai putea simti si trai cand parasesti aceasta stare.
Astazi, cand aveam destule motive sa fiu trist, am ales sa ascult si sa vad lucruri care sa imi produca bucurie. A functionat. Acum nu pot spune ca sunt trist, nu imi este greu sa rad, sa zambesc, sa cant.
Ce face diferenta? Alegerea de a-mi hrani mintea cu un anumit tip de lucruri, care imi induc o stare de spirit in conformitate cu esenta lor.
Deci, intr-o oarecare masura sta in puterea noastra sa alegem bucuria sau tristetea (si orice om - sa zicem si 'normal' - ar alege bucuria) dar viata nu ne pune la dispozitie in orice moment lucruri care sa provoace bucurie. Si in acele momente putem vedea daca suntem fericiti sau nu, avand in vedere reactia la cele ce sa intampla in jur.
Trebuie sa stim ce lucruri ne fac sa zambim si ce lucruri ne arunca in ceata tristetii. Apoi trebuie sa alegem, si sa alegem bine.
Pare complicat dar este simplu, este doar o alegere. Alegerea de a te bucura. Insa aceasta alegere este atat de complicata...
Oare ce voi alege maine? Voi avea timp sa aleg, sau viata ma va arunca in imprejurari care imi vor decide trairile fara a-mi da dreptul de a alege? Pot reactiona in vre-un fel?

Din "Cuvantul lui Dumnezeu

noreply@blogger.com (Valu) — Mon, 04 Aug 2008 21:46:00 +0000

ESTE TIMPUL PENTRU UN CONTROL SPIRITUAL

"..doresc ca .. sanatatea ta sa sporeasca tot asa cum sporeste sufletul tau" (3 Ioan 2)

Cu totii stim cat este de importanta sanatatea spirituala; iata un plan de a-ti mentine sufletul in forma: a) nu-ti pune sub semnul intrebarii credinta, ci indoielile. Ne pierdem prea mult timp cu indoielile noastre si experimentam credinta doar ca pe un foc ocazional. Promisiunile lui Dumnezeu sunt pentru "credinciosi"; b) nu fi un "hoinar singuratic". Nu este o intamplare ca Vechiul Testament contine istoria poporului lui Dumnezeu, iar Epistolele au fost scrise bisericilor. Noi crestem pe masura ce ne relationam – nu pe masura ce ne izolam! c) pazeste-ti lumea gandurilor. "Umblarea dupa lucrurile firii pamantesti, este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace" (Romani 8:6)! Practica managementul mintii! Culca-te si trezeste-te cufundat in multumire. Iti va schimba ziua. "Umblarea dupa lucrurile firii pamantesti, este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace" (1 Tesaloniceni 5:18); e) ascunde tot ce iti distrage atentia de la Dumnezeu. Arunca toate materialele murdare la gunoi si daca ai curajul, arunca-ti televizorul la gunoi! f) fa intotdeauna greseli pe partea milei. Philip Yancey scrie: "Ma minunez in fata smereniei lui Dumnezeu care Se coboara pentru a locui in mijlocul creaturilor Sale patate .. arat eu aceeasi atitudine fata de oamenii cu care nu sunt de acord?" g) fii concret si nu recurge la generalitati cand discuti despre credinta ta. Lui Pavel nu i-a fost rusine de Evanghelie (Romani 1:16); nici tie nu trebuie sa-ti fie; h) fii plin de bunatate cu oamenii care te enerveaza. Dumnezeu i-a ales si pe ei! Uneori este mai usor sa fii bun cu necrestinii decat cu crestinii integrii, moralisti. Dar asta te face sa gandesti diferit; i) iarta-i pe cei care te-au ranit. Inmagazinarea urii intarzie vindecarea, asa ca adu-ti ranile inaintea lui Dumnezeu.

Astept sa ma trezesc

noreply@blogger.com (Valu) — Fri, 01 Aug 2008 20:08:00 +0000

Dupa o perioada de o saptamana si jumatate cat am stat plecat, sa vezi minune, sunt inapoi acasa, in fata calculatorului, dormind in mine insumi din nou. Si eu care asteptam sa vin acasa pentru a relua viata cu entuziasm.
Ganditorul din mine doarme. Poetul nu s-a mai trezit de cateva luni. Filozoful are dureri groaznice de cap si prefera sa ramana tacut. Smecherul nu are cum sa sa se arate. EU mai rad la glumele trimise prin vesnic enervantul Yahoo!Messenger (de fapt enervanti sunt aia care il folosesc aiurea) in timp ce ascult niste muzica aiurea... adica ascultam, ca am oprit-o in acest moment. Si bineinteles m-am gandit sa mai vars cate ceva din mine pe minunatul blog.
Cred ca sunt putin (sau mai mult) desprins de realitate si cu cat realizez asta mai bine, cu atat imi e mai greu sa ma leg de lumea care se invarte in jurul meu. Azi, cand am coborat din tren, am mers pe jos pana acasa si orasul mi s-a parut atat de pustiu si dezolant incat am simtit ca locul meu nu e aici, ca nu ma atrage nimic... nu acum.
E derutant sa nu stii ce sa urmaresti. In viata, trebuie sa te concentrezi asupra unui lucru, o tinta, nu sa iti imprastii puterile peste tot si apoi sa nu mai stii cum sa te aduni.
Daca am simtit vreodata ca am nevoie de prieteni, acum a fost acel moment (adica zilele trecute). Trebuie sa mai iesim si noi la un gratar, la un cico, ceva acolo, ca tot n-avem ce face.
De asta e buna si scoala, ca te tine ocupat, te concentrezi asupra ei. dar in vacanta asta imprastiata ce sa faci? Sa te duci la bulgari la mare? La noi la mare? La munte? Prin Europa? Ar fi cateva optiuni, dar sa fim realisti, cat de mult sa stai si plecat?

Si daca imi e prea lene sa urmaresc ceva? Ma gandesc...

O noapte fara somn

noreply@blogger.com (Valu) — Sun, 13 Jul 2008 03:19:00 +0000

Da, e vacanta. Vacanta dinaintea clasei a XII-a. Deci colegii mei tot fac 18 ani si nu se mai satura. Asta inseamna petreceri. Petreceri ca cea la care tocmai am fost in noaptea asta, asa ca probabil asta o sa fie prima mea noapte fara somn. Si parca nu se mai termina...
De ce m-am dus? In naivitatea mea, m-am gandit doar la primele 2 minute atunci cand voi da cadoul si ii voi saluta pe ceilalti invitati. Am uitat sa ma gandesc si la urmatoarele 9 ore, timp in care nu am stat chiar degeaba, dar nu m-am simtit la fel de bine ca un peste in apa. Un peste pe uscat - nici chiar asa, as exagera.
Cineva spunea: "Atunci cand te simti in plus, sa stii ca esti in plus". Ei bine, nu putea sa lipseasca un astfel de moment. Dar m-am bucurat ca am mai schimbat cateva pareri cu unii si cu altii, nu am stat chiar degeaba.
Totusi, la final, ma intreb daca a meritat.

In timp ce stateam pe margine si toti ceilalti dansau (ca de obicei, am ales sa nu dansez, si bine am facut) nu am putut sa nu observ pe unii care se chinuiau sa se miste. Dansul fortat, nenatural, e de-a dreptul hilar. Si da, atunci cand te chinui sa dansezi, se vede!

Ciudat, nu ma simt deloc obosit acum. Uitasem ca urmatoarea zi e duminica, si cand mi-am adus aminte nu stiam cum sa plec mai repede. Pana la urma am plecat printre primii, dar nu asa repede cum voiam.

Anyway, pe langa faptul ca eu, ca un adevarat roman, am cam adormit pe muzica, acum am atata inspiratie ca as putea adormi pe oricine citeste ce am scris. Poate pentru ca mi-e mie somn :P

E o dimineata superba. Vantul adie lin, pasarile ciripesc, cerul rosiatic este lipsit total de albeata norilor, iar eu ma apuc de lucrat pe calculator...

Din "Cuvantul lui Domnezeu"

noreply@blogger.com (Valu) — Fri, 20 Jun 2008 11:46:00 +0000

http://cuvdumnezeu.blogspot.com

clipped from us.mg1.mail.yahoo.com

20 IUNIE GLOANTE SAU
SEMINTE

"Domnul
Dumnezeu Mi-a dat o limba iscusita, ca sa stiu sa inviorez cu vorba pe cel
doborat de intristare" (Isaia 50:4)

Richard Halverson
scrie: "Ideile tale pot fi oferite oamenilor sub forma de gloante sau de
seminte. Le poti impusca sau le poti semana. Ideile folosite ca gloante vor
ucide inspiratia si motivatia. Ideile folosite ca seminte vor prinde radacina,
vor creste si vor da rod in viata in care au fost plantate. Dar exista un risc:
odata ce ele devin parte din cei in care le-ai plantat, probabil nu vei fi
recunoscut drept sursa ideii. Dar daca esti dispus sa semeni fara aceasta
recunoastere .. recolta ta va fi bogata".

Dumnezeu iti da un nume

noreply@blogger.com (Valu) — Thu, 19 Jun 2008 15:19:00 +0000

clipped from us.mg1.mail.yahoo.com

19 IUNIE DUMNEZEU ITI DA
UN NUME

"..Voi
scrie pe ei Numele Dumnezeului Meu.." (Apocalipsa
3:12)

Cand Rahela, sotia
lui Iacov isi dadea duhul la nasterea unui copil, ea si-a numit fiul Benoni,
care inseamna "fiul durerii". In Biblie, numele vesteau o profetie; ele erau
date pentru a prevesti un destin. Asa ca dupa inmormantare, Iacov a anuntat: "Nu
se va mai numi Benoni, fiul durerii mele. Ci se va numi Beniamin, fiul dreptei.
El este taria mea, nu durerea mea!" Si ghici care nume a prevalat? Beniamin! Tu
esti ceea ce zice Tatal ceresc ca esti. Incearca sa tii minte lucrul
acesta!

Un eseu din vremurile bune

noreply@blogger.com (Valu) — Mon, 19 May 2008 08:21:00 +0000

Scotoceam azi prin calculator si am dat peste un eseu pe care l-am facut acum vreo doi ani. M-am gandit sa il pun pe blog, ca si asa in calculator sta degeaba.

Lumea alternativă a literaturii prin proiectia realităţii în fantastic

„Să ne gândim la ceea ce a spus Emerson despre o bibliotecă. El a spus că o bibliotecă este un cabinet magic, în care există multe spirite vrăjite. Aceste spirite se trezesc atunci când le chemăm. Cu alte cuvinte, dacă nu deschidem o carte, această carte – care, literal si geometric, este un volum – rămâne un lucru între lucruri. Însă când o deschidem, când cartea întâlneşte pe cititorul său, atunci are loc actul estetic; alminteri cartea este ceva mort.”
(Jorge Luis Borges, Căţile şi noaptea)

Literatura a reprezentat întotdeauna poarta spre o lume magică, a imaginaţiei, în care totul este posibil. Probabil cea mai importanta caracteristică a literaturii este libertatea cititorului de a alege modul de interpretare şi utilizare a informaţiilor pe care acesta le are la dispoziţie. În puterea scriitorului stă doar măiestria de a-şi îndrepta cititorii spre interpretarea iniţială, care da naştere cuvintelor, dar decizia este a lor.
Dar această magie nu e descoperită şi cu atât mai mult nu e trăită fără efort. O carte, până nu este citită, rămâne doar un obiect ale cărui taine nu se vor revela omului dacă acesta nu este dispus să cerceteze interiorul obiectului.
În momentul în care este deschisă, cartea se trezeşte la viaţă prin cititor, lasând liber spiritul ei. Prin săvârşirea actului de a citi, omul pătrunde într-un tărâm magic în care imaginaţia este ghidată de cuvântul scris, fiind liberă să-i dea acestuia forma dorită. Astfel în mintea omului cartea ia naştere sub o formă abstractă sau concretă, cuvintele materializându-se în imagini care ajută la o
mai bună înţelegere a mesajului transmis de carte. Odată pătrunşi în Universul cărţii, realizăm că literatura dă naştere unor lumi similare cu a noastră, în care totuşi avem libertatea de a trăi prin ceea ce aşternem pe hârtie ceea ce aici este doar imaginaţia noastră.
Astfel operele literare apărute în antichitate au un caracter idealist-ficţional în care artiştii au căutat să creeze o lume imaginară mai bună decăt aceasta, în care personajele erau înzestrate cu puteri magice folosite fie în scopuri bune fie în scopuri rele. Datorită intersectării lumii reale cu cea ficţională a luat nastere la nivelul minţii oamenilor interacţiunea cu aceste fiinţe, acestea luând denumirea de zei şi înlocuind în oameni locul adevăratului Dumnezeu.
Odată cu trecerea timpului, oamenii au început să consemneze evenimentele importante ale omenirii, istoria. Astfel în literatură au apărut opere cu un caracter realist-subiectiv şi realist-obiectiv în care scriitorii prezentau evenimentele istorice sau fragmente din viaţa reală a oemenilor, oferind sau nu o interpretare proprie asupra celor întâmplate. Caracterul subiectiv al unor opere literare a fost modul de răspândire a filosofiilor.
În literatură, în prezent, un loc important este ocupat de operele realist-obiective care pun cititorul în faţa faptelor şi îl lasă pe acesta să le interpreteze în profunzime, autorul fiind uneori foarte bogat în detalii pentru a sugera anumite direcţii ale interpretării. Astfel realismul lasă impresia că universul ficţional este o oglindă exactă a realităţii. Scriitorul are cuvântul final în interpretare, deoarece el conduce destinele personajelor pe care le-a creat si judecă pe fiecare obiectiv. Astfel de scriitori moralişti au apărut în literatura română în a doua jumătate a secolului XIX (Nicolae Filimon, Ioan Slavici, I. L. Caragiale, Liviu Rebreanu, Marin Preda). Tehnica folosită de autori evoluează astfel încât de la personajele tipologice din opera lui N. Filimon se ajunge la complexitatea personajelor lui Liviu Rebreanu.
Ficţiunea operelor parcurge un traseu ascendent în încercarea de a da naştere unei noi lumi a imagineaţiei. Evolutia universului literar a pornit de la o lume fantastică iniţială a personajelor fantastice (legende, mituri, basme: legendele Olimpului, ale Egiptului antic), evoluând spre o lume în care fantasticul se ascunde în spatele unei lumi aparent reale (basmul, nuvela fantastică: La Ţigănci, Mircea Eliade) şi atingând complexitatea unei lumi ficţionale confundate cu lumea reală (romanul realist-obiectiv: Ion, Liviu Rebreanu, Mara, Ioan Slavici). Deşi operele literare au cunoscut de-a lungul timpului diferite curente literare, speciile literare ale genurilor epic, liric şi
dramatic nu au dispărut ci s-au perfecţionat, scriitorii adaptându-şi creaţia nevoilor culturale.
În prezent literatura evoluează provocând deopotrivă scriitorii şi cititorii să creeze şi să descopere mistere ascunse ale universului imaginaţiei umane. Magia acestui univers se revelează celor ce işi lasă imaginaţia să pătrundă liberă înălţimile ameţitor de misterioase ale literaturii, atingând stelele, dar care în acelaşi timp rămân ancoraţi în lumea reală, dând naştere unui echilibru
între infinitatea posibilităţilor de visare a imaginarului şi curajul acceptării trăirii realului prin raţiune şi înţelepciune. Deci puterea raţiunii, înţelepciunea, experienţa vieţii reale şi experienţa magică a literaturii sunt coordonate direct proporţionale între ele ale vieţii individului.
Cartea însă capătă o valenţă superioară în experienţa individului când aceasta transmite experienţa acumulată a generaţiilor trecute. Această caracteristică deosebită a cărţii îi dă uneori o importanţă mai extinsă decât cea a experienţei personale, cartea devenind astfel, prin experienţa istorică un manual pregătitor pentru propria experienţă de viaţă. Fiecare generaţie nouă, chiar fiecare individ, are de confruntat experienţe noi pe care trebuie să înveţe să le înfrunte. Dacă nu ar cunoaşte ce s-a ivit în viaţa altora şi cum aceştia au trăit, ar fi extenuant procesul de a învăţa să trăieşti de la zero a unei vieţi ce se complică tot mai mult. Atitudinea omului, în special a celui înţelept, faţă de carte a făcut deosebirea dintre un om a cărui înţelepciune creşte şi capătă tot mai multe utilizări spre folosul omenirii şi un om a cărui înţelepciune devine egoistă şi duce la decădere. Totuşi cartea nu promite succesul practic în trăire. Ea doar oferă un suport teoretic, fiecărui individ revenindu-i responsabilitatea de a găsi metode înţelepte de aplicare a teoriei.
Cu toate acestea există o carte care oferă mai mult decăt suport teoretic pentru viaţă. Ea oferă şi destăinuie însăşi sursa vieţii – Dumnezeul cel Viu. Biblia combină într-o armonie perfectă diferite stiluri literare, descoperind cititorului ei o putere care întrece orice imaginaţie şi orice aşteptări, o lume a fantasticului în lumea reală.
De obice cărţile încearcă să ofere o lume mai frumoasă, nu perfectă, în care omul să se regăsească pe sine. Însă Biblia este cea care treatează adevărata condiţie a lumii materiale. „Totul este deşertăciune” susţine Împăratul Solomon în urma a ceea ce a trăit şi a observat în viaţa lui şi a alotora. Soluţia care ne este oferită este lumea spirituală, o lume mai frumoasă dar greu de atins. Din contactul omului cu această lume s-au născut cărţi în care legătura individului cu Dumnezeu şi implicit cu lumea spirituală este cu greu descrisă nu datorită lipsei de înţelepciune a scriitorului ci datorită complexităţii şi adâncimi acestei legături. Cartea Psalmilor surprinde mai multe stări ale sufletului uman în încercarea de a atinge lumea spirituală, luptăndu-se cu sine însuşi pentru a vedea lucrurile frumoase ale existenţei.
Omul a fost creat într-o lume supranaturală, dar datorită păcatului aceasta a ajuns în lumea pe care o vedem astăzi. Dorinţa omului de a evada din lumea pe care a dus-o la decădere, l-a făcut să caute posibile mijloace de a crea o lume perfectă, supranaturală, reflectare a celei iniţiale, dar de multe ori a găsit mijloace greşite. Uiversul literar este o astfel de încercare, dar departe de a fi perfect, acesta nu este „paradisul pierdut”.
O carte are valoare atunci când este întâlnită de un om, deschisă şi citită. Dar valoarea unei cărţi nu este dată de numărul exemplarelor tipărite, de numărul exemplarelor cumpărate, ci de ceea ce rămâne în om din ea în urma actului magic de întrepătrundere a sufletului cărţii cu al cititorului. Atît timp cât o carte rămâne închisă, lumea ei este un mister pentru om, poate chiar inexistentă, nefiind mai mult decât un volum într-o bibliotecă. Dar în momentul în care cartea e citită are loc genesa magică a unei noi lumi dată de legătura dintre spiritul vrăjit al cărţii şi sufletul cititorului, aceasta fiind o nouă lume cuprinsă în Universul cărţii a cărui frumuseţe nu constă în perfecţiunea lui ci în complexitatea prin care construieşte lucruri simple şi plăcute.
Omul care îşi deschide sufletul pentru a pătrunde în carte se poate asemăna cu ţăranul aplecându-se pentru a săruta pământul ca pe o ibovnică, tablou imortalizat în romanul Ion al lui Liviu Rebreanu. El nu mai vede cartea ca pe un simplu lucru între lucruri, aceasta prinzând viaţă şi fiind însuleţită, creându-se astfel o legătură între cei doi, între cele două suflete care se întâlnesc.
Creaţia literară are un rol important în dezvoltarea spiritului uman, dar condiţia acestei dezvoltări este rămânerea în realitate şi acceptarea faptului că nu astfel ajungem la nivelul de supranatural după care fiecare om însetează, fie că recunoaşte sau nu.
Literatura a încercat să ofere omului o alternativă a realităţii prin transpunerea acesteia în imaginar. În parte a reuşit, dar oferă numai soluţii de moment, omul fiind nevoit să înfrunte realitatea mai devreme sau mai târziu.
Explorat cu înţelepciune, universul literar este un mediu propice dezvoltării gândirii prin stimularea imaginaţiei, prin multitudine informaţiilor pe care le oferă şi prin necesitatea cititorului de a judeca raţional toate informaţiile pe care le primeşte pe această cale.
Arta de a scrie a reprezentat de multe ori o armă dar şi un mod de a obţine pacea. „Pana este mai puternică decât spada” şi poate pătrunde până în adâncul inimii individului, făcându-i rău sau bine. Mânuirea puterii că stă în pană este deosebit de importantă şi dacă este folosită greşit aceasta provoacă durere, suferinţă. De aceea artistul, dând naştere unei opere scrise, îşi însuşeşte o mare responsabilitate faţă de cititori.
De-a lungul timpului, artiştii au dat naştere prin scrierile lor unui univers populat de spiritele cărţilor, un spaţiu neutru, în care binele şi răul ţin de alegerea fiecărui artist şi cititor, în care fiecare individ ar trebui să ţină bine seama la sfatul desprins din versurile:

„Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.”
(M. Eminescu, Glossă)

Spot electoral Antena3...

noreply@blogger.com (Valu) — Fri, 09 May 2008 09:03:00 +0000

...Interzis de CNA pentru ca ar fi antisocial!

Urasc

noreply@blogger.com (Valu) — Tue, 29 Apr 2008 21:33:00 +0000

Multe lucruri si multi oameni. Urasc faptul ca nu ma deranjeaza acest sentiment. Mi-e scarba sa filozofez, pentru ca stiu ca nici macar eu nu ma intelg si ca de fapt aceste ganduri nu reprezinta ceea ce cred cu adevarat. Poate reprezinta ceea ce nu am reusit sa las in urma mea, o parte a gandurilor mele care refuza sa renunte la dreptul lor de a se face auzite, de a se materializa.
De ce nu ma pot bucura de verdele primaverii, de cantecul pasarilor, de armonia norilor, de farmecul ametitor al orasului? Niciodata nu mi-am explicat asta, dar de cate ori am incercat sa ma bucur, sentimentul ca acea clipa se va termina i-a adus sfarsitul.
Se prea poate ca acum sa fi devenit melancolic, dar mai degraba ma caracterizeaza indiferenta generala. Dar de fapt aceasta indiferenta e doar un scut in spatele caruia ma ascund, nici eu nu stiu de ce, si mi-e teama sa il dau la o parte.
Cu cat stii mai mult, cu atat iti dai seama cat de putin stii. Si aici ma refer in special la a te stii pe tine insuti.
Nu imi pasa daca ma contrazic, pentru ca oricum, eu nu am nici o parere, nu gandesc nimic si nu sunt interesat de nimic...
Si totusi iubesc!

Primul gand la 18 ani

noreply@blogger.com (Valu) — Tue, 29 Apr 2008 21:16:00 +0000

Mdap, se pare ca am devenit major. Toata lumea e incantata de chestia asta, mai putin eu. Adica ce e mare lucru? De ce e deosebit?
Nici nu ma asteptam sa simt ceva deosebit si nici nu am simtit. Pot spune insa ca de data asta nu am mai fost suparat la "petrecerea" de ziua mea... Ma bucur ca cei care au fost prezenti s-au simtit bine, si asta m-a facut si pe mine sa ma simt bine.
Dar good things don't last forever asa ca trebuia sa ma mai si supar, nu?
Acum sunt din nou in starea mea normala in care nu vreau sa filozofez pentru a nu ma speria de mine, dar nici nu vreau sa ies din starea asta, insa nu stiu motivul...poate tot frica, frica de a ma parasi pe mine insumi si de a atinge o stare superioara, mai buna, dar in conceptia mea instabila.
Asa ca deocamdata raman eu, acelasi, ca si la 17 ani, desi cu o mica diferenta.

Forum pentru Liceu

noreply@blogger.com (Valu) — Sun, 13 Apr 2008 09:58:00 +0000

In sfarsit cineva s-a gandit ca ar fi bine ca elevii de pe la LTTV sa nu mai stea toata ziua pe mess si pe hi5 ci sa isi mai diversifice putin activitatea. Asa ce de acum exista un forum si un blog pe care isi pot pierde timpul.
Si cum, ca niste elevi silitori, suntem interesati de tot ce e nou, forumul are deja o activitate bunicica, tinand cont ca abia a fost lansat. Cred ca este un proiect cu un viitor bun care o sa aiba succes atat in randul elevilor cat si al profesorilor.

Mancare....

noreply@blogger.com (Valu) — Wed, 19 Mar 2008 22:58:00 +0000

...sau poate mai mult de atat: Food with personality

Primavara

noreply@blogger.com (Valu) — Tue, 18 Mar 2008 10:37:00 +0000

Zilele trecute au inceput sa inforeasca pomii! Mai exact intai caisii. Orasul incepe sa arate bine, ca totul devine de un verde proaspat. Si ploicica de ieri a fost frumoasa, desi azi nu se mai vede nici o urma de-a ei... Soarele straluceste incantator!

Gand fara inspiratie

noreply@blogger.com (Valu) — Mon, 17 Mar 2008 23:01:00 +0000

Nu stiu de ce, dar am chef sa scriu ceva la ora asta. Si cum nu am nici o idee, probabil ca o sa scriu aiurea, ce imi trece prin cap. Asta daca mai imi trece vreo chestie prin cap la 1 noaptea...
Ei bine, as putea incepe de la vesnica problema care ne framanta pe noi, astia care vreo 6 ore pe zi nu au ce face si se duc la scoala. Zic ca nu au ce face, pentru ca la scoala vin degeaba, sau cel putin asa arata. Deci orice alt lucru mai interesant le-ar ocupa imediat atentia si nu s-ar mai chinui cu scoala. Totusi acel lucru intarzie sa apara.
Asa ca majoritatea se chinuie sa ia un 5 de trecere pe unde poate. Se pare ca unii au uitat ca exista note pana pe la 10. Si profesorii au facut un obicei din a ne aduce aminte ca trebuie sa uitam de notele mari, desi vina e a noastra in totalitae, nu a lor.
Imi aduc aminte ca mie mi-a prins bine sasele pe care l-am luat semestrul trecut la biologie... asta numai pentru urmatoarele ore.
Deci scoala nu mai e ce a fost odata, pentru ca elevii nu mai sunt ce au fost, si nici profesorii, si nici cei de deasupra lor.
Cam atat cu scoala, ca ce e mult strica.
Si cu asta cred ca mi-a pierit si cheful de scris, ca am aruncat o privire peste ce sa mai intampla in Romanica si mi-a pierit tot cheful. Dar asta e: "Za ducks cam from za trucks!" si daca nu "cam from za trucks", e de pork.
P.S. Asta e foarte tare! Adica uita-te la el saracul cum fuge de "Felix" ca un peste fara bicicleta!

Roxana Simion

noreply@blogger.com (Valu) — Mon, 25 Feb 2008 21:50:00 +0000

Roxana Simion – Tanjesc de Dorul Tau Isuse
Roxana Simion – In Adancul Inimii

Un gand

noreply@blogger.com (Valu) — Fri, 22 Feb 2008 19:06:00 +0000

Poetul german Herman Hesse a scris: "Dacă urăsti pe cineva urăsti ceva din lăuntrul lui care se regăseste si la tine. Ceea ce nu se află în noi însine nu ne deranjează".

"Prosti, dar multi!"

noreply@blogger.com (Valu) — Wed, 20 Feb 2008 21:03:00 +0000

Iata o expresie cu 2 fete: "Prosti, dar multi!"
Care sunt fetele? Pai in primul rand pentru ca sunt prosti, ii putem manipula, ceea ce ne convine de minune. In al doile rand, pentru ca sunt multi, daca sunt impotriva noastra am incurcat-o. Deci ramane o singura solutie: sa-i manipulam!! Pe cine? Cum adica, nu vezi lumea oamenii din jurul tau? Pe ei! Cine sa-i manipuleze? Cine e mai destept? Nuuu, ci acela care are mijloacele necesare. Ar putea fi destept, dar totodata prost... ar putea fi la randul lui manipulat.
Si atunci cum ramane cu cei destepti? Nu se lasa manipulati si cad drept prosti, deci nu rezolva nimic. Sau se prefac prosti deci intra in randul prostilor, fiind manipulati. Deci si cei destepti sunt prosti.
Si atunci ce ne facem? Poate reusim sa ramanem indiferenti, neincadrandu-ne in nici o categorie... hmmm... cam greu. Si ne intrebam ce e viata? Pai, cum sa zic, viata nu prea e asa cum ar trebui. Pentru ca omul a fost facut sa fie liber, dar el, ca un "destept" a preferat sa fie robit. Si acum toti traim cu o falsa impresie de libertate, intr-o societate in care suntem mai aserviti ca niciodata.
Te simti liber? Inseamna ca traiesti pe spinarea parintilor sau a altor persoane.
Te simti liber? Stai sa vina toate facturile si toate obligatiile pe care le ai.
Te simti liber? Probabil visezi un vis frumos.
Te simti liber? Esti prea mic pentru a nu te simti asa.
Deci nu esti liber, chiar daca te simti asa...cel putin nu esti liber in raport cu lumea aceasta si nu vei fi niciodata, nici macar dupa moarte.
Esti cu adevarat liber? Asta numai daca esti "cetatean al cerului" (si aici nu ma refer la a fi cu capul in nori, ci la ceea ce spunea apostolul Pavel intr-una din epistolele sale). Dar si aceasta libertate este intr-o oarecare masura irelevanta pe moment, pentru ca acum esti intr-un teritoriu strain, al carui cetatean nu esti, deci nu te vei simti niciodata ca acasa in acest loc.
"Liberte, fraternite, egalite...!" Ha Ha Ha... nici in visele tale cata vreme vor exista oameni "prosti, dar multi!"