Acum găsești de toate, bani să ai. Îmi amintesc când am venit cu abțibildurile acasă de la Bricostore Baneasa, mamă, au pus ăștia bariera să treacă Ralucuța locomotiva, diesel, de fapt cu aburi frate. Luasem un alt fel de galerie pentru bucătărie, și mai scurtă pe deasupra. Deci omorâsem cel puțin o familie de pinguini imperiali mici și frumoși, așa se purta. Timpul a trecut, iar galeria este chiar bună, să nu mai vorbim de abțibilduri care atunci nu erau bune de nimic iar acum vrem să mai luăm câteva

Și azi ne-am distrat cu ele, că doar n-o să avem o casă serioasă, nu?

Articole similare:

1. Și se duce singurel
2. Ziua doi și ziua trei
3. Conştient însărcinaţi

Articole similare:

1. Jurnal de vacanță
2. 18 săptămâni
3. Căsuța cu trei pitici

M-am hotărât să fac ceva pe tema asta, așa că mi-am luat cardul Medlife și am sunat, mi-au dat nr din Ploiesti de la Almedica și am vorbit acolo cu o domnișoară drăguță. Era 12.30 (prânz) și mi-a spus că au program până la 13.00, ceea ce era realizabil dpdv ajuns acolo, dar exista o mică problemă: sâmbătă nu au doctor. Tare, nu? Și eu ce să fac, să merg să mă consulte centralista, sau cum?

Mă rog, m-am concentrat pe problema mea, m-am suit în mașină și am plecat la Mediurg, unde am dat peste un doctor folk, cu părul lung, dar nu asta este important nu? Mai important este că m-a ascultat la plămâni, s-a uitat în gâtul meu uscat și m-a întrebat ce antibiotice am mai luat. Eu nu prea folosesc, merg pe naturiste (țuică, pălincă și mai rafinatele verișoare din vest). Datorită faptului că nu mă simțeam nașpa doar așa fără motiv, mi-a prescris un cocktail intramuscular drăguț din două antibiotice.

Așa a apărut și singura parte bună a bolii, pentru că, dragilor, în premieră absolută, pe fundul meu pus la bătaie în mod deliberat și cu deosebită încredere, Ralucuța și-a început stagiul de pregătire în vederea intrării în domeniul medical, că oricum, din septembrie anul ăsta (2012), vrea să se înscrie la școala de asistente medicale. Partea nașpa a fost durerea care la Gentamicină este insesizabilă, dar la Cfort face furori. Acum că a trecut totul, este o amintire frunoasă, este încă un lucru peste care am trecut împreună. Deci am asistenta mea personală

Mulțumesc Mami că m-ai făcut bine.

Articole similare:

1. Căsuța cu pitici
2. Cum am îmbătrânit?
3. Artă în casă

15 Ianuarie 2012, zi frumoasă, 38-40 grade, ale mele, afară vreo 5-6 cred, dar senin, fără vânt. Pentru că nu mi-a fost chiar bine (a se citi am ajuns la urgențe), nașii au venit duminică dimineață, nu sâmbătă cum era planul anterior. Cu mici emoții am ajuns la timp la biserică, unde totul a mers ca pe roate mici, de bebeluși. Ilincuța, în ciuda palmaresului ei de note la trei octave peste orice profesionist, s-a arătat fascinată de melodicitatea corului din biserică pe care l-a ascultat fără întreruperi, până la startul cu apa.

Dezbrăcatul a mers și el foarte bine, nașa fiind la a treia experiență, doar cu noi Pe fundal se defășura în forță maximă colegul de cristelniță care probabil de alftel era cumințel. După ce a urmat sesiunea de bras și fluture în apa plăcut călduță, corul vânătorilor a fost redescoperit în zona laringelui micuței noastre, de unde a pus pe scenă câteva arii scurte, dar foarte celebre, pentru noi melomanii nocturni care ascultăm cu tremur de degete melodioasele triluri, noapte de noapte. Oricum, cuminte, prea cuminte, probabil că na, era și ea în biserică.

Îmbrăcat, împachetat, înfofolit, ceva poze într-o organizare haotică și apoi țup la restaurant, tot acolo, tot la aceeași oră, ca de fiecare dată. Dacă mai facem un copil, când invităm lumea, nici nu mai zicem unde, nici la ce oră, că probabil toți știu deja. Data o să fie suficientă. Hehe, dacă mai facem. Și acum îmi aduc aminte de ce-mi zicea Ralucuța zilele trecute:

- Ce-l distrează pe Dumnezeu cel mai tare? Oamenii care își fac planuri!

Sărim grațios peste etapa asta, și la restaurant gagica a făcut foarte tare față, mai ales la somn, dar a și dansat, a mâncat și pentru cei din împrejurimi a fost clar că a mai făcut și alte lucruri. Brădulețul maroniu odorizant al lui tăticu’.

Am observat (paralelă) și nu numai la mine, diferența anilor trecuți peste nuntă și cele trei botezuri pe care le-am făcut pe toate în același loc și majoritar împreună cu aceeași oameni. Eu eram cu mersul șchiopătat de la injecții (episodul următor), beam doar ceai și șpriț de Pepsi cu apă minerală, iar ringul era plin de copii zglobii, frumoși, curioși, jucăuși. Altădată era plin de tineri cam afumați zdruncinându-se mai cu spor.

A fost frumos, și asta datorită în principal celor pe care am avut privilegiul să-i avem lângă noi în aceste momente fericite.

Și viața e frumoasă, foarte frumoasă dom’le, ce să mai…

PS: după cum probabil observați, lumânarea nu are trandafiri siclam, sau ciclame, sau cum s-o scrie, iar asta a marcat pe toată lumea, în afară de nașa, care a fost foarte mulțumită.

Articole similare:

1. Povestire din viitor
2. 30
3. 18 săptămâni

Am fost destul de trist când mi-am dat seama că în planificarea călătoriilor de servici nu am luat în calcul serbarea (16.12.2011), dar Mami mi-a redat speranța când mi-a zis că va începe la 16.00, și aterizarea pe Otopeni era în jur de 14.30, deci chiar la timp ca să ajung. Asta da bucurie. Boon.

Ajung exact cu câteva minute înainte de 16.00 și Drăgoșelul s-a bucurat foarte tare să mă vadă acolo, și Mami, dar ea știa deja că vin.

Copiii minunați, dar părinții, au încercat cu tot dinadinsul să arate natura bovină a poporului român, așa că talanga se auzea destul de tare de fiecare dată:

1. după ce am stabilit la ședință că vor fi doi însoțitori pentru un copil, că și așa sala era mică, turmele au fost mai mari, cu sora, cu bunicul, cu bunica, mătușa și mai știu eu cine;
2. și dacă erau băncuțe special așezate ca să ne așezăm pe ele ce? Asta înseamnă că nu se pot îngrămădi marjoritatea mult în față unde să stea în picioare ca să nu se mai vadă nimic? Neeh;
3. vedeam cu toții cameramanul și fotografa, ambii profesioniști care veniseră special pentru eveniment, dar ce, asta înseamnă că nu trebuie să ne ridicăm sus de tot cu obositul aparat foto și să ne încăpățânăm să filmăm tot spectacolul, chiar dacă din spate, părinții nu puteau să-și vadă copii pentru care au venit? Neeh;
4. să învățăm oare unde e butonul care anulează soneria mobilului, nuuu? De ce? Nu e mai frumos să le cânte prohodul în geantă cinci minute până găsesc minunatul aparat? Și nu e și mai frumos că după ce sună uneia și momentul este penibil, să mai fie și altele în aceeași situație puțin mai târziu?

Articole similare:

1. Prima serbare
2. Poezie de ușă
3. Dimineața la grădi

Articole similare:

1. Sexy, sexy știu că mă vreeei
2. Are și Ilinca vârstă
3. Cercelusa

Articole similare:

1. Are tata domnişoară
2. De la nașa fără număr
3. Și stăm și stăm

I-am spus azi să ducă o hârtiuță la gunoi. Eram în sufragerie și pur și simplu a luat-o de jos, s-a ridicat, și cu mersul ei de scafandru amețit, s-a dus frumos la bucătărie, unde a aruncat-o la gunoi. Știe care este năsucul, urechiușa, părul, chiar dacă nu le nimerește ea tot timpul. Își dă drumul la muzică și apoi dansează,  ia telefonul lui mami îl pune la ureche și zie aaaooo, sau așa îmi place mie să aud, îmi aduce cablul de la încărcătorul laptopului când mă vede că scriu fără el. Chiar acum încearcă să-l și bage, doar că nu știe unde e mufa, oricum, e concentrată rău.

Deci: și frumoasă și deșteaptă și cuminte. Ceva îmi spune că nu e bine…

Articole similare:

1. Mică, mică, mititică
2. Dicţionar Drăgoşez-Român
3. Ziua doi și ziua trei

Articole similare:

1. Căsuța cu pitici
2. Trei ani, trei zile
3. Ziua doi și ziua trei

Articole similare:

1. Maia-arta
2. Mică, mică, dar ridică
3. Iepuraș, coconaș