Le Blog Piquant

My Top 5 Must-Haves pentru Bebelusi intre 0-3 Luni

2013-05-30T12:51:00.000+03:00

Dupa ce-am aflat ca o sa avem un ghemotoc mic si razacios, am inceput sa citesc liste peste liste de "Lucruri necesare pentru bebelusi", sa fac planuri, sa caut. Cascatul ochilor pe Amazon a devenit my favorite past-time. Am citit mii de review-uri, am bookmark-uit o multime de "lucruri necesare".

Multe dintre ele s-au dovedit a fi nu chiar asa de necesare, unele doar prostiute colorate, altele de-a dreptul inutile. Dar au fost si cateva pentru care m-am felicitat in fieacare zi ca le-am cumparat.

Si m-am gandit sa va impartasesc si voua topul meu de chestii utile intr-ale bebelusitului intre 0 si 3 luni. Ca sa keep it short, am zis sa ma limitez la 5. Putine, da' bune, right?

Here it goes:

1. Perna Boppy

E o perna de alaptare pe care am folosit-o de fiecare data cand am alaptat bestiuta. Imi place ca, spre deosebire de multe alte perne de alaptare, e ferma si se muleaza numa' bine pe mine si totodata sustine bebelusul intr-o pozitie super-comoda. Nu stiu ce m-as fi facut fara ea - cum el a fost mereu mai dolofan, mi-ar fi fost imposibil sa-l sustin doar cu bratele. Asa eram hands-free and happy amandoi.

Ce e tare la Boppy e ca are viata lunga. Chiar si dupa ce nu l-am mai alaptat, am folosit-o in continuare pe post de fotoliu bebelusesc (fara sa-l las singur in ea niciodata, ofc!), si acum, ca incepe sa stea in fund, e numai buna ca sa ii ofere putin sprijin si protectie pentru datile cand se dezechilibreaza si o ia amenintator spre podea :)

Are fete de bumbac, colorate si detasabile, usor de spalat.

2. Caruselul de la Bright Starts

E colorat, cu o girafa, o maimutica si un strut care danseaza frumos deasupra patului. Animalutele sunt orientate in jos, ca sa bucure ochii bebelusesti la maxim.

Canta 4 melodii: una de Mozart, una de Bach, una cu zgomote de natura si una cu Island Sounds (valuri si ciripit de pasarele) - care (remarcabil pentru muzicelele pentru bebelusi) nu sunt deloc enervante. Le aud inca de cateva ori pe zi si nu am ajuns inca sa le urasc, ceea ce e mare lucru.

Uneori adoarme uitandu-se la el, dar de cele mai multe dati doar le admira vrajit, dar sunt recunoscatoare ca pot sa il las acolo 10-15 minute cand am ceva treaba si sa-l stiu multumit si zambaret. So, totally worth the money, dupa parerea mea.

3. Salteluta de activitati Lamaze

S-a jucat sub ea 2 luni, in fiecare zi (poate "jucat" e o exagerare, dar a stat fascinat si s-a uitat la jucariile dansatoare, a chiuit, a zambit si a dat din toate membrele a fericire mare :)).

Ce e misto la ea e ca axele se misca, antrenand si jucariile dupa ele, asa ca e mult mai interesant de privit de ochii bebelusesti decat cele statice. Canta 2 melodii care sunt doar semi-enervante, dar totusi suportabile, una mai alerta si cealalta mai molcoma. Jucarilele sunt foarte simpatice si usor de detasat si reatasat la carucior/scaun de masina sau aruncat in geanta si luat in vizita sau la plimbare. Rachetica si martianul erau preferatele lui, le tragea un zambet stirb de fiecare data, iar in oglinda se admira minute bune.

Se spala usor in masina si e super-portabila. Ne-a placut!

4. Monitorul Angelcare

Aici am stat o gramada si m-am gandit si m-am razgandit. Era scumpicel si initial nu eram sigura ca merita banii. N-am vrut sa dormim cu copilul. E ceva ce merge de minune pentru unele familii si ii felicit din suflet, dar noi vroiam ca bebelinul sa invete sa doarma singurel, la el in pat, in camera lui, de la inceput. Alex oricum de cand il avem - desi niciodata nu a dormit cu noi - de fiecare data cand se trezeste brusc din somn, sare speriat: "unde e copilul? stau pe el? e ok??" Totodata, eram paralizata de frica ca o sa-l las singur si n-o sa-l aud, n-o sa stiu sigur ca respira, ca daca se intampla ceva, daca SIDS, daca tot felul de povesti de groaza?

Ce are in plus monitorul asta fata de altele, e senzorul de respiratie care se pune sub saltea. Simte miscarile respiratorii ale bebelusului si in caz de Doamne fereste (ceva foarte, foarte rau, de nici nu-mi vine sa scriu) suna alarma. Datorita lui, l-am stiut tot timpul insiguranta si am putut adormi si noi linistiti/

Acum, looking back, it was sooo worth it! Il folosim in continuare si probabil il vom folosi mult timp de-acum incolo.

5. Miracle Blanket

Noi l-am infasat pe Filipescu la somn din prima zi. Asa a dormit toate somnurile pana pe la 4 luni si-un pic. Am primit multe priviri oripilate ca "chinuim copilul?!" dar zau ca a fost una din cele mai destepte chestii pe care le-am facut.

Specialistii "zice" ca bebelusilor mici de tot le place sa se simta "contained", asa cum erau in burta mamei. Acolo era stramt rau si lor se pare ca le place sa se simta asa.. inconjurati de ceva. Ii linisteste si ii ajuta sa se relaxeze. Le face lumea asta mare si noua mai familiara. In plus, in primele luni nu-si controleaza deloc mainile si cand isi trag un pumn in ochi in tipm ce dorm, evident se trezesc. (Am testat asta in cele cateva somnuri pe care bebe le-a dormit neinfasat. Il priveam si-i vedeam cum isi da cu mainile in gura, nas, ochi, cum se sperie si se trezeste nedumerit: "Hey, who was that?")

De ce o paturica speciala si nu un finet obisnuit? Pentru ca e usor sa iasa din finet si pentru ca imi era frica de povesti cu copii sufocati de paturele :s

Miracle Blanket asta e o fasie mare de material care are un saculet pentru picioare (fara sa le stranga deloc - ii permite bebelusului sa stea pe cat de cracanat ii place, asa cum de altfel ii face si bine la picioruse), niste ariopioare care fixeaza bine mainile cele datatoare de pumni si care apoi sa infasoara in jurul corpului bebelusesc. Nu are arici, fermoar sau alte accesorii cusute. E super usor de pus once you get the hang of it si foarte usor de scos in toiul noptii, cand e nevoie de un diaper-change rapid.

Am avut 2 si le-am folosit la greu, iar ele, dragele de ele, au rezistat vitejeste. Le-am pus deoparte pentru next baby - imi place foarte mult ca au fost asa longevive.

Secretul Burgerilor Perfecti

2013-05-27T11:08:00.002+03:00

De ziua mea cel mai mult mi-am dorit sa petrec afara. La aer. Cu prieteni buni. Cu the most wonderful Husband ever. Cu copilul cel nou si minunat. Si cu mancare buna, ofc!

Unde? Cum?

My dearest friends Alexandra & Mihai au fost atat de draguti ca m-a primit in curtea lor frumoasa cu catel & purcel ca sa facem the best bbq ever si sa petrecem cu spor! Multumesc! (imi arat aprecierea deosebita abtinandu-ma sa pun poze cu ei - sunt mai camera-shy, asa, nu atention whores ca mine :p)

Aaaasaa. Odata ce-am rezolvat cu locatia toate s-au potrivit la fix. Meniul a fost pe model american, cu costite pe gratar, aripioare marinate in whiskey, pico de gallo, coleslaw, si o minunatie de burgeri despre care-i musai sa va povestesc, pentru ca cred ca am descoperit reteta perfecta.

Secretul? Pai asta e: nu pui sare in compozitie, pentru ca ii usuca, ci un amestec de sos de soia si lapte. Ce rezulta e o bunatate de burgeri zemosi si deliciosi de nu-ti vine a crede.

S-au intamplat asa:

Am luat 1,5 kg carne tocata de vitel si am amestecat-o cu 1 ceapa tocata marunt si calita cu un praf de sare intr-o lingura de ulei de masline pana devine sticloasa, 1 ou, 4 linguri de sos de soia, 4 linguri de lapte si piper proaspat macinat. Atat - keeping it simple ca sa aiba carnea ocazia sa cante si sa iasa in prin plan. Ea e vedeta aici :D

I-am format (au iesit 10 bugeri grosuti de vreo 2 cm), i-am uns cu putin ulei de masline si i-am bagat la frigider pana a doua zi cand urma sa sfaraie pe gratar. (asta ii ajuta sa devina fermi si sa nu se dezintegreze pe gratar).

In ziua cu pricina. au sfarait pe gratar vreo 8 minute pe fiecare parte (aici tre' sa fiti pe fata, ca in functie de cat e de fierbinte sau nu gratarul, timpul poate sa difere putin).

I-am servit pe chifle rumenite si ele putin pe gratar, cat sa fie putin crocante, putina maioneza, o frunza de salata, inele de ceapa, niste felii de castraveciori acri si ketchup picant.

And it was goooood!

Pate de Ficat cu Lapte de Cocos

2013-04-24T15:01:00.001+03:00

De mult de tot nu v-am mai povestit despre de-ale gurii, asa ca incerc sa recuperez acum c-a iesit soarele afara, am terminat cu dieta criminala si I'm high on spring and sunshine! Aaahh, ce poate fi mai frumos decat sa nu te infofolesti in 10 straturi cand iesi afara si sa fie totul verde in jur?

Primul in lumina reflectoarelor: o minune de pate de ficat with a twist: in rolul principal, in loc de unt, lapte de cocos => un pate matasos si aromat din cale-afara!

Ia cam 10 minute prepararea, adica exact atata timp cat sunt dispusa (sau cat am la dispozitie, for that matter) sa stau in bucatarie zilele astea.

Decurge in felul urmator povestea: se ia una caserola de ficatei de pui de 500 de grame, se spala frumos si se pun in tigaie sa se perpeleasca la foc mediu inre-o lingura de ulei de masline, impreuna cu 1 legatura de ceapa verde si 2 mere taiate cubulete (si sare si piper, ofc).

Dupa 5 minute, cand ficateii se albesc nitel, se toarna peste, 1 paharel de whiskey (sa fi fost vreo 50 ml, asa) si vitejeste flambeaza totul (adica se aprinde tigaia cu bricheta :)))

Dupa ce arde tot alcoolul (in cateva secunde; nu, nu riscati sa declansati un incendiu!) o sa ramana doar ficateii nostri in versiune upgradata, cu o aroma absolut geniala!

Transferati continutul tigaii in vasul robotului, mai adaugati 1/2 de legatura de patrunjel si 1 cutie de lapte de cocos, mixati la viteza mare cateva minute et voila: pate de ficat with a twist!

Ca sa reziste asa rozaliu si frumos ca-n poze, se toarna in boluri mici si se sigileaza cu un strat de unt topit de 2-3mm. Sta bine la frigider 3-4 zile sau la congelator pana la 1 luna ;)

Tot ce lipseste e o bagheta proaspata si crocanta, o sticla de vin si o patura groasa si gata picnicul in parc!
Happy spring <3

Invataturi recente

2013-04-19T12:19:00.001+03:00

Gata! M-am dat batuta! Dupa 3 luni de mancat pui si curcan, cartofi, salata, banane si avocado, orez si ocazional quinoa, de rugat la Dumnezeu ca laptele meu sa fie destul de bun pentru F. si sa nu il mai refuze, de muls si poftit si plans, m-am dat batuta si l-am trecut pe lapte praf. Trebuia sa fie o solutie temporara, dar cand am vazut cat de bine ii merge cu el, cum se intinde pofticios dupa biberon in loc sa intoarca capul scarbit, cum plange de foame (minune, el plangea ca NU VREA sa manance, nu de foame!) mi-am zis ca nu mai are sens sa insist si asta a fost! Ce-am invatat dupa 3 luni de dieta draconica? Cam asa:

poti sa slabesti mancand pui, orez si cartofi prajiti! Parol! 6 kg in 3 luni! Cine ar fi crezut?
breast isn't always best - dar merita sa incerci!
cand vine vorba de copii (mai ales ai altora) TOATA LUMEA are o opinie si mai mult ca sigur, ti-o va impartasi
am cel mai minunat sot din lume, care nu s-a plans nici macar odata ca m-am transformat din cooking-fairy in needy-whiny-wife care il trimitea la 11 noaptea dupa banane!
cartofii copti sunt ai naibii de buni, chiar si - unt (+ulei de masline ;)
zicala cu "you come to love the chains that bind you" e extrem de adevarata: desi nu mai era necesar sa tin dieta de vreo 2 saptamani am continuat, in parte de frica ca varianta cu laptele praf nu se va dovedi viabila, dar in buna masura si pentru ca nu mai pofteam la nimic din (multele) alimente interzise. Weird? I think so!
mamele - ca specie, in general - sunt niste muieri date naibii de misto si descurcarete! Multumesc mamelor din dotare - atat atat celor adevarate, cat si celor capatate pe parcurs - pe aceasta cale!
am (ma repet, stiu :) cel mai fabulos sot din lume, care atunci cand ma apuca disperarea si simteam ca nu mai pot, intotdeauna a fost langa mine, ready to step in & to give me time sa respir si sa ma reculeg
viata e buna fara unt da-i mai buna CU unt!
oricat de kko ar fi situatia, intotdeauna te simti ceva mai bine cand stii ca au mai patit si altii ca tine si ca, cu timpul, a trecut greul si ca a fost mai bine. Sharing really is caring!
branza cu rosii iz ze shit! la fel si laptele in cafea! si mamaliga cu smantana! Lucrurile simple sunt - pana la urma - cele mai bune!
un zambet de bebe propriu si personal face cat toti banii din lume si te ajuta sa treci peste muuuuulte greutati <3
nu e niciun lucru pe lume, cat de greu sau groaznic, pe care nu as fi dispusa sa-l fac ca sa-i fie bine lui F.

And the Winner is...

2013-03-05T21:50:00.000+02:00

Cand v-am lansat - alaturi de Transavia - saptamana trecuta, provocarea de a va lua la tranta in retete cu piept de pui gustoase si aratoase, nu ma asteptam sa primesc atatea mailuri pline de bunatati de la voi. Recunosc ca mi-a lasat gura apa la multe dintre pozele voastre - va multumesc pentru ideile bune pe care mi le-ati dat, musai o sa pun in practica cateva!

Toate pozele primite le-am incarcat pe toate in acest album pe FB, le puteti admira si voi acolo :)

M-am tot uitat la poze, m-am invartit si m-am rasucit, dar - sincer - mi-e imposibil sa aleg asa, tam-nesam, eu singura- singurica, o castigatoare. Sunt multe care mi-au facut cu ochiul si m-as simti tare vinovata ca am ales poza asta si nu alta. Of, tare-as vrea sa am cate un robot de dat pentru fiecare dintre voi, zau! Prin urmare, am decis sa-l las pe bunul si impartialul random.org sa aleaga in locul meu.

Felicitari asadar Lianei Regman, se pare ca 13 e numarul tau norocos! Sa folosesti robotelul cu mult spor si sa te bucuri de el pana la adanci batraneti alaturi de toti cei dragi :D

Scrisori pentru Filip: 3 luni

2013-02-26T15:35:00.000+02:00

Iti vine sa crezi? Au trecut 3 luni deja de cand esti al nostru si de cand noi suntem - in totalitate - ai tai :) Ultima luna a fost plina de aventuri, si pentru noi, si pentru tine.

Te-ai schimbat asa mult in ultima luna! Ti s-a alungit fata, falcutele s-au facut si mai dolofane, ti-a crescut parul blondut, ti s-au indesit sprancenele si genele ti-au crescut lungi-lungi. Doar ochii au ramas neschimbati: albastri-cenusii, mari si luminosi, mereu cu un zambet fermecat in ei.

A fost luna in care ai invatat sa-ti sugi degetul/mana/pumnul. De cand ai descoperit cum se procedeaza ai exersat skillul asta nou plin de rabdare si perseverenta mai tot timpul. Nu ti-au mai trebuit jucarii, cantecele, nimic. Tu si cu mana ta faceti echipa perfecta. Cand reusesti sa-ti pozitionezi degetul cel mare si grasun in gura, ai asa o fata satisfacuta si plina de mandrie ca ne pufneste rasul. Mai putin amuzant e cand il bagi asa adanc pe gat ca te faci singur sa vomiti. Dar, de, inteleg ca suptul degetului nu-i treaba usoara si ca se mai intampla si accidente :)

Tot luna asta am fost la doctori. La multi doctori. Ai fost asa cuminte de fiecare data, n-ai plans deloc si cel mai mult ti-a placut la ecografie, unde radeai cu gura pana la urechi in timp ce donmul doctor iti plimba transductorul pe burtica ta rotunda.

Luna asta ai invatat ca mancatul doare, apoi ai dezvatat asta si acum intram incet, incet in normal. Pe cuvant de onoare - asculta aici la mama: mancatul e o placere cum nu sunt multe in viata si o sa incerc sa te invat asta incet-incet. N-as vrea sa o ratezi, micutule, ca prea sunt multe bunatati pe lume!

Also, ai invatat ca somnul e treaba plicticoasa si ca lucrurile interesante se intampla cand esti treaz, asa ca te-ai decis sa cam zici pa-pa somnurilor de peste zi. 45 de minute sunt destule, se pare ca crezi tu, si apoi gata, faci ochii mari-mari si incepi sa conversezi cu ursuletii din pat.

Esti asa de dulce cand vezi oameni noi: te uiti la ei de la mine din brate, le ganguresti si le zambesti stirb, si apoi te rusinezi brusc si te ascunzi cu totul la pieptul meu! Mor de dragul tau cand faci asta! But then again, mor de dragul tau mai tot timpul!

Iti place sa te pupam pe gat, pe burta, pe maini si picioare. Chiui si hohotesti de mama focului cand facem asta.

Iti place sa scoti limba printre ~~dinti~~ gingii si apoi sa dai drumul la tot felul de sunete, care de care mai pitigaiate si caraghioase. Iti plac la nebunie si balonasele de saliva pe care le faci cand exersezi asta!

Iti place sa te impingi in picioare si reusesti intr-un fel inexplicabil mie sa te intorci pe loc cand faci asta, exact ca un titirez.

Iti place cand tati iti fluiera si cand eu iti cant Edelweiss la masa. Si mie imi place cand iti cant! Ma apuca chiar si admiratia pentru vocea mea - incep deja sa cred ca mi-am ratat o cariera de succes in muzica cand ma privesti asa fermecat in timp ce-ti cant.

Sambata o sa faci o baita speciala, cu multi, multi spectatori si am emotii mari cand ma gandesc la asta! Sa fii curajos, bebe frumos - mamai si tati o sa fie langa tine in fiecare moment! Si atunci, si pentru tot restul vietii :)

Concurs de la Transavia cu si despre PUI

2013-02-26T12:25:00.003+02:00

Lume, lume!!!

Daca ma uit putin in urma, nu pot sa nu observ ca luna asta v-am facut capul calendar cu pui in sus si in jos la tot pasul. Pui, pui, pui, pui, pui, pui, pui! Asa ca - m-am gandit, cu ajutorul celor de la Transavia - sa inversam rolurile si sa ma mai bombardati si voi pe mine cu retete cu si despre pui, nu doar eu pe voi.

Lucrurile se vor intampla in felul urmator: voi pregatiti 'a mai buna si mai aratoasa si mai jmechera reteta cu piept de pui din repertoriul personal, ii trageti cateva poze artistice si imi trimiteti rezultatul pe mail (poza, adicatelea ;) la leblogpiquant@yahoo.com

Eu apoi o sa aleg cea mai si cea mai frumoasa & inspirata poza si o desemnez castigatoare. Premiul vine de la Transavia, sub forma unui robot de bucatarie BRAUN K700 cu care apoi voi sa va faceti de cap in bucatarie pana la adanci batraneti :)

Aveti timp pana marti sa work your magic cu puiul, pentru ca marti voi posta toate pozele primite de la voi pe blogul aici de fata si voi alege castigatoarea!

Eh, ce ziceti? Ii dam drumul?

Ready, set, GO!

Supa de Pui cu Orez si Spanac

2013-02-22T17:16:00.002+02:00

Pe principiul "lucrurile simple sunt cele mai bune" musai trebuie sa va povestesc despre supa de pui cu orez si spanac cu care ne-am delectat in ultimele zile. Pe cat de usor si rapid se face, pe atat e de delicioasa! True comfort food, zau de nu!

Se intampla cam asa povestea:

Intr-o oala, am calit 1 ceapa alba, 1 morcov, 1 pastarnac, 1 ardei verde si o radacina de patrunjel. Le-am lasat sa asude la foc mic, cu un praf de sare si unul de piper timp de vreo 10 minute si apoi am turnat in oala 1L de supa de pui si am lasat totul sa fiarba.

Dupa ce s-au intamplat bulbucii, am adaugat 5 linguri de orez prefiert + 1 dovlecel taiat cubulete si - 5 minute mai tarziu - 1 caserola de cubulete de piept de pui de la Transavia.

Dupa inca 10 minute de bolboroseala, supa e gata - pieptul de pui e fraged si numa' bun de savurat, legumele patrunse dar nu facute terci (imagine the horror!), zeama aromata si fierbinte, cat sa-ti incalzeasca sufletul pe vremea asta scarboasa.

Tot ce mai lipseste din minunea de supa e - ce altceva?! - ceva verde :) Asa ca the final touch au fost vreo 6-7 guguloaie de spanac inghetat (si am mai lasat-o sa dea 4-5 clocote) si la sfarsit, cate o legatura de patrunjel si una de marar, tocate marunt.

Aaaaah, the good life! Sa ne fie de bine, si noua si voua! :)

Pui Copt - Varianta III: Thai Style

2013-02-19T12:26:00.000+02:00

Unul din felurile mele preferate de a pregati puiul este - cu siguranta - sa-l mozolesc pe toate partile cu diverse maglavaisuri si sa-l bag la cuptor. Uiti de el acolo o ora si-un pic si gata masa. Daca mai am timp sa incropesc langa el si o garnitura si-o gura de salata, cu atat mai bine - ne-am aranjat de o masa delicioasa cu efort aproape 0.

Pe lista de preferate era la loc de cinste puiul cu slaninuta afumata inserata gingas pe sub piele, si mai ales cel uns cu unt aromat, dar zilele astea aceste variante nu-mi mai sunt la indemana asa ca a trebuit sa inventez alt mod de a ma bucura de dragul nostru pui la cuptor. And I think I came up with something really awesome:

Ce-avem noi aici? Pai e simplu de tot: un pui baban, cremuit bine pe toate partile - si pe piele si mai ales, pe sub piele, cu un amestec format din:

- 1 cutie lapte de cocos
- 3 lingurite de pasta Red Curry
- sare & piper proaspat macinat

Puisorul astfel rasfatat, se culca intr-o tava si se da in cuptorul incins, la 180 grade C timp de 90 de minute. Il mai scoti din jumatate in jumatate de ora ca sa-l ungi cu sosul delicios care rezulta in tava si apoi il servesti frumusel cu niste orez salbatic (or whatever else strikes your fancy)

Piele crocanta? Check! Carne frageda si aromata? Check! O masa sanatoasa? Check again!

Cam asa :)

Despre Dragoste si alti Pui

2013-02-12T14:15:00.001+02:00

Va spuneam zilele trecute ca am descoperit (intr-un mod nu foarte placut) ca Filipescu nostru are intoleranta la proteinele din laptele de vaca. Si la soia. Posibil si la gluten, oua, peste si fructe de mare. Si la nuci si alune. De astea nu suntem siguri, dar cum protestele lui la masa erau asa vocale mi-am zis ca e mai bine sa le elimin si pe ele si sa ne rugam la Dumnezeu sa fie bine.

El pare intr-adevar sa fie mai bine, mananca cu spor la majoritatea meselor, dar pe mine eliminarile astea multiple m-au cam lasat intr-un fel de "no man's land" food-wise. Sunt in "no food land" mai bine zis. Eu. Pofticioasa pofticiosilor. Aia care cumpara cate 2 kg de branza pe saptamana, care bea macar un litru de lapte pe zi, care suspina de placere cand taia prima felie de paine calda de la Cuptorul Brancovenesc si care se usturoia la mai toate mesele. Life's a bitch sometimes, nu ziceti?

De 3 saptamani functionez exclusiv pe baza de pui, cartofi & alte radacinoase, quinoa, salata, banane, avocado si lapte de cocos. Toate sunt printre alimentele cu cel mai redus grad de alergenicitate ever. But it's no fun, really it's not. E cam greu si sincera sa fiu, mi-au cam lacrimat ochii de pofta unei mamaligi, prajituri etc, etc. Dar rezist pe metereze cu stoicism. Sper ca treptat-treptat sa pot introduce si alte ingrediente. Like usturoi <3 Aaaah, de abia astept!

Prin urmare, zilele astea, in bucataria mea se desfasoara experimente diverse cu cartofi si pui. N-ai zice, dar sunt niste ingrediente tare versatile! Ne-am ospatat pana acum cu puiul meu la cuptor cu slaninuta afumata si cartofi copti, cu pui la tigaie si cartofi prajiti, musaca de cartofi cu pui, pulpe de pui la cuptor cu cartofi si dovleac, ciorba de pui cu cartofi si tarhon, piept de pui fiert in bere cu piure. Si cate si mai cate! Pui all the way, baby!

Which brings me to my next point: un studiu interesant facut de Transavia despre carnea de pui. Zice asa studiul asta: ca se pare ca peste 65% din romani mananca pui in fiecare zi. Stiam ca puiul e cel mai popular tip de carne din Romania, dar cifra asta mi se pare impresionanta. In medie, majoritatea dintre noi consuma cam 2-3kg de pui pe luna! (desi eu acum clar sar mult peste medie :p) Also, mai zice studiul ca 77% din romani isi procura carnea din supermarket si ca cel mai popular printre consumatorii neaosi e pieptul de pui (peste 79% din romani il prefera). Pana acum cateva saptamani n-as fi fost de acord deloc cu asta, but I must say ca recent m-am specializat in piept de pui si se pare ca intr-adevar el poate fi zemos si suculent cand e facut cum trebuie. Nu credeam dar e adevarat - pieptul de pui poate fi un lucru tare delicios! {o sa va impartasesc secretul cat de curand!}

Cam asa stau lucrurile cu dieta mea si cu noua mea dragoste pentru pui!

Saptamana frumoasa sa aveti!

Despre Pediatri: Greu cu Ei dar mai Greu fara Ei

2013-02-05T13:25:00.000+02:00

M-am laudat. Ohooo, ce m-am mai laudat! Ca Filip doarme bine. Ca e mai usor decat ma asteptam bebelusitul. Ca ia in greutate cu spor. Ca e perfect bebelusul meu. Ca mananca. Perfect e in continuare, ca doar e bucatica din mine si-l iubesc mai mult ca orice. De mancat insa, s-a hotarat el de vreo 4 saptamani ca nu-i prea place.

Lucrurile au inceput sa se strice treptat. Asa de treptat ca la inceput nici nu mi-am dat seama ca ceva e in neregula. A inceput sa vomite. Pe gura si pe nas, in 3 jeturi amenintatoare, de cateva ori pe zi. Nu plangea dupa asta si am crezut ca e normal pentru un bebelus, ca doar da afara ce-i in plus. N-a mai vrut sa manance la san - sugea 2-3 minute, se desprindea si incepea sa planga. Am continuat sa incerc cateva saptamani, dupa care am trecut la pompat lapte si dat cu sticla. Cateva saptamani a mers bine treaba asa si m-am bucurat ca am rezolvat prolema. A inceput sa sughite dupa fiecare masa. Din nou, m-am gandit ca e normal, e micut inca, ii e frig cateodata, poate de asta sughite. Doar si in burta sughita de cateva ori pe zi. De asta il botezazem "Sughitila".

De vreo 3 saptamani insa, treaba s-a ingrosat. A inceput sa nu mai vrea sa manance nici din biberon. Se dadea pe spate, isi arcuia gatul, dadea din maini si din picioare, se facea rosu si plangea de mama focului. Cu mare rabdare si gingasie, cu cantat toate cantecelele pamantului si cu leganat, reuseam sa-l facem sa manance. Am zis ca e doar o faza si ca o sa-i treaca. Dupa cateva zile insa, mesele deja s-au transformat intr-o lupta continua si bebelusul nostru nu mai vroia sa manance deloc. Era de ajuns sa ii arat sticla sau sa-l pun in pozitia de mancat ca incepea sa planga. Sa tina tetina in gura era cel mai rau lucru. In rest era vesel, jucaus si zambitor dar cum ne apropiam cu biberonul de el cum incepea jalea. Nu-i trebuia si pace.

Asta a fost momentul cand am inceput sa ma panichez si sa ma gandesc ca ceva nu e ok. Arcuitul spatelui, refuzatul mesei, plansul - toate sunau prea mult a reflux, desi a unul atipic pentru ca el n-a vomitat niciodata prea mult. In ziua (groaznica) cand de la aproximativ 900ml cat bea el pe zi a scazut la 500ml + 3 vome in jet, am simtit fiori reci pe sira spinarii si am zis ca gata, trebuie sa facem ceva.

Aici intra in scena pediatrul nr. 1, cel care l-a vazut de la inceput. Mare vedeta in domeniu, recomandat de o multime de cunostinte, "pediatru de mare fitza", o sa ramana nenumit pentru ca postul asta nu e despre reclama negativa, ci doar despre povestea noastra. A venit sa-l vada cand a implinit 2 luni, ca sa facem vaccinurile, Era sambata, cand tocmai incepusem sa ne ingrijoram. I-am zis ca copilul nu vrea sa manance, ca plange cand e momentul mesei, ca nu cere niciodata de mancare, ca se trezeste dimineata la 7, nemancat de la 11 noaptea si nu ii trebuie nicio picatura de lapte. Ca suntem ingrijorati si nu stim ce sa facem. Ce-a zis: "Aaaa, pai a scazut in greutate? Nu? Atunci n-are chef sa manace. Lasati-l mai mult sa i se faca foame." Ii zic ca n-a scazut doar pentru ca noi am insistat cu mesele si am facut tot ce-am putut ca sa manance. Ii mai zic si ca mi se pare ca seamana cam mult a reflux silentios toata povestea asta. Replica lui: "Toti copiii au reflux, lasati-l nemancat ca ii trece sigur." Mda. De asemenea, ii arat iritatia de pe fata copilului, rosie si rugoasa si il intreb daca poate sa fie vorba de eczema si daca o avea alergie la ceva. "Nup, dermatita seboreica, n-are nimic, ii trece."

La 2 zile, luni a fost ziua mirifica cand copilul, cu toate insistentele, cantecelele si leganatul n-a mai vrut sa manance deloc si pace. Eram deja disperati si l-am sunat din nou ca sa-i dau raportul si sa ii cer sfatul. Ma intreaba daca face pipi. Ii zic ca da, inca face dar in ritmul asta o sa se deshidrateze cu siguranta foarte repede si ca nu vreau sa ajungem la urgenta cu el ca sa facem ceva. Din nou imi spune ca n-are nimic, ca nu ii e foame, ca trece. Da dom'ne, da' cum sa nu-i fie foame de o saptamana? Plange la masa, se da pe spate, vomita, e clar ca il doare. N-o fi reflux? "Neeeee, nici pomeneala, toti bebelusii au reflux. E normal. Daca nu vrea sa manance cu biberonul, dati-i cu siringa". M-a lasat masca. Chiar daca as fi reusit sa-i dau o masa de 140-150ml lapte cu siringa (ceea ce mi-e greu sa imi inchipui) cum ar rezolva asta problema? Sa continui sa hranesc copilul cu siringa pana introducem solidele? Mda.

A doua zi, mergem la consultatie la pediatrul nr. 2, specialist gastroenterolog, printre cei mai renumiti in Bucuresti. Spun povestea. Imi zice "Aaaa, pai tre' sa-l internam, ii facem perfuzii si un tranzit baritat sa vedem daca e reflux". Ne-a cazut cerul in cap. Ii explic ca totusi n-as vrea sa internam din prima copilul de doar 2 luni si o rog sa incercam acasa cu Ranitidina sau Nexium, sa vedem daca raspunde la ele, ceea ce ar confirma refluxul fara sa iradiem copilul si sa-l chinuim. "Hmmm, bine putem sa facem si asa" (D'oh, si atunci de ce ma panichezi fara rost?!) Cand ii spun ca am mancat peste, nuci, ceapa (ocazional, nu e ca si cum am trait doar cu asta) ia foc si schimba brusc macazul. Nu e reflux, e intoleranta, "Trebuie saa nu mai mancati asemenea lucruri periculoase, daca nu, ajunge sa nu mai mance nimic si sa-i dam Neocate" (o formula speciala de lapte total hidrolizat). Panica din nou! "Bine, bine, zic, renunt la ele, renunt la tot, nu-i problema, dar eu stiam ca la bebelusi cea mai frecventa intoleranta e la proteinele din laptele de vaca. N-ar fi bine sa renunt si la lactate?" "Eeee, astea-s ultimele la care sa va ganditi. Scoateti laptele de san si dati-i mucilagiu de orez cu glucoza o zi, apoi reveniti la lapte de san" imi zice si apoi incheie consultaia cu recomandarea - sau mai curand - amenintarea, ca daca nu isi revine in 2 zile sa-l internam.

Am dat din lac in put. De la "n-are nimic, nu-i e foame" la "Dezastru! Catastrofa! Internam copilul de 2 luni in spitalul nostru macabru si il chinuim cu tot felul de investigatii, desi nu e inca nevoie"

In timpul asta, bebe Filip continua sa nu vrea sa manance si urle la masa (deja incepea sa planga si sa se zbata cum il puneam in pozitia de mancat sau ii aratam biberonul). Ca in povesti insa, pediatrul numarul 3 a fost cu noroc! Asa cum mi-as dori sa fie toti pediatrii, toti doctorii din lume. Ne-a ascultat povestea, a consultat baiatul (a fost singurul care s-a uitat si la urechi, sa nu fie vreo otita, ceva), ne-a explicat foarte clar si convingator ca cel mai probabil e vorba de o intoleranta la proteinele din laptele de vaca pe care il consum eu, care trec in sange si apoi in lapte si ii irita tubul digestiv. Tot de aici si refluxul, tot de aici si eczema de pe fata (nu, nu dermatita seboreica a la pediatrul nr. 1 :| ) Mi-a recomandat sa continui cu alaptarea, dar sa exclud din dieta lactatele, pestele, fructele de mare etc. Discutia cu el a fost ca un pahar de apa dupa ce-am umblat o saptamana ca bezmeticii prin desert. Ne-a explicat frumos, calm, cu argumente valabile, fara sa semene panica sau fara sa ne dea la o parte ingrijorarile ca pe niste aiureli de parinti tampiti. E vorba de dr. Adrian Stanciu de la Marie Curie. Ii sunt extrem de recunoscatoare!

Filip e mai bine acum, in drum spre "bine de tot", sper. Ia ranitidina de 2 ori pe zi pentru reflux, iar eu de 2 saptamani n-am mai mancat lactate, oua, gluten, peste, fructe de mare, peste - mai nimic, de fapt :))) E greu, dar cand vad ca incepe sa-i fie bine it makes it all worth while. Eczema a disparut, vomele la fel si incet-incet se imprieteneste din nou cu biberonul. Mesele nu mai sunt cu lupte si urlete, ci din nou cu cantecele si zambete - slava Domnului!

V-am povestit toate astea in primul rand ca sa ma descarc. In al doilea rand insa - si cel mai important - ca sa va spun, voua parinti sau pacienti care cititi, sa aveti intotdeauna incredere in intuitia vostra. Daca simtiti ca ceva nu e in regula cu copilul, mergeti la doctor. Daca vi se pare ca nu va ia in serios/ca nu va da sfaturi competente, cautati alt doctor! Puneti intrebari, cereti explicatii, intelegeti despre ce e vorba! Intrebati despre optiunile de tratament, despre prognostic, despre tot ce va intereseaza. Aveti asteptari mari de la ei si poate incet-incet o sa inceapa si ei sa ridice la inaltimea asteptarilor noastre!

Scrisori pentru Filip: 2 luni

2013-01-17T12:35:00.003+02:00

Draga Filip,

Au trecut 2 luni. 2 luni de cand suntem cei mai bogati oameni din lume. De cand ti-am auzit prima data vocea, ce cand te-am tinut prima data in brate. De cand a inceput cea mai frumoasa aventura din viata noastra. Ce bungy jumping? O zi cu tine e de 1000 mai palpitanta :)

In ultima luna ai crescut mult. Mananci deja 170ml de lapte la o masa. Ai putin peste 6 kg si ma dor mainile si spatele mai toata ziua. Vestea buna e ca ma astept sa fac niste brate de fotomodel any day now. Asa ca iti multumesc pentru asta.

Iti multumesc si pentru ca dormi asa de bine in fiecare noapte si ca esti destul de milostiv ca ne lasi si pe noi sa dormim. Tare ne mai bucuram din cauza asta!

Iti multumesc pentru fiecare zambet pe care ni-l oferi ca un bogatas care arunca marinimos cu banii in stanga si-n dreapta. La inceput, acum cateva saptamani erai mai zgarcit cu ele, trebuia sa ne maimutarim in toate felurile ca sa-ti smulgem unul. Acum insa te-ai facut generos si ni le oferi din plin. Cand te trezesti si te ridic din patut. Cand te pup pe gat. Cand iti arat o jucarie colorata! Simt cum mi se umfla inima in piept mai-mai sa se sparga cand zambesti zambetul tau stirb la mine, copilule!

Tot luna asta ai avut parte si de primul tau Craciun ever. Nu ai fost deosebit de impresionat nici de brad, nici de cadourile de la Mosul. Cel mai putin impresionat ai fost de costumasul de Mos Craciun de la Maria. De cand te-am imbracat cu el in dimineata de Craciun am vazut ca nu esti prea incantat. Te-ai asigurat ca am inteles foarte bine indignarea ta avand grija intai sa vomiti pe el si apoi sa tragi si un poopie in el, for good measure. Te-ai inveselit dupa ce te-am schimbat in haine normale :)

Am fost in cateva vizite in ultima luna si te-ai descurcat exemplar. Cateva priviri fugare catre gazde si apoi ai tras cate un pui de somn sanatos. Iti multumim si pentru asta :)

Iti place sa simti apa calda scurgandu-ti-se pe spate in fiecare seara la baie.

Iti place sa te uiti cum se invarte caruselul de deasupra patului. Te uiti atent la jucariile atarnate de el si le povestesti pe limba ta diverse.

Iti place si sa stai pe salteluta cu jucarii si sa dai cu mainile dupa jucarii. Razi de te prapadesti cand faci asta.

Iti place sa stai cu nasul ingropat la pieptul meu. Uneori se mai nimereste cate o mana in gura ta cand stai asa si incepi imediat sa o molfai fericit! O singura data ai reusit pana acum sa-ti bagi degetul mare in gura si sa-l sugi si stiu ca tot incerci sa reproduci minunea. O sa se mai intample sigur zilele astea, micutule, keep trying!

Iti place cand tati se maimutareste la tine si face ochi mari-mari, cum numai el poate! Zambesti cu toate gingiile cand face asta :D

Dar cel mai si cel mai mult iti place sa te hlizesti la spirala ta. Cine s-ar fi gandit ca nu jucariile stiintific realizate special pentru bebelusi o sa te incante cel mai mult, ci niste amarate de cerculete asezate in spirala pe o foaie de hartie?! Oho, ce mai razi la ea! Recunosc ca nu odata am fost geloasa pe ea, as vrea sa-mi zambesti si mie asa darnic!

Iar mie? Mie ce-mi place? Imi place fiecare zi cu tine! Iubesc perioada asta si uneori ma apuca nostalgia cand ma gandesc ce repede o sa treaca, ce repede o sa cresti. Iubesc manutele tale micute si curioase si felul in care te uiti la ele fascinat. Iubesc sa vad cum te linistesti imediat cand stai cu capul pe pieptul meu si cum incerci sa-ti ingropi nasul cat mai adanc in mine. Iti iubesc fiecare zambet, fiecare ridicare curioasa din spranceana si fiecare planset.

Te iubesc pe tine, maimutica mea perfecta!

Tocana de Peste "Sageata"

2013-01-15T15:23:00.004+02:00

Ca tot imi rasuna in minte de la inceputul anului Sorcova...

V-am spus vreodata ca bunicul meu a fost cel mai tare bunic ever? Se juca cu mine table si tabinet fiecare dupa-amiaza... si suspectez acum ca ma lasa sa castig ca sa am motive sa chiui de bucurie. Ma lasa sa-i ciufulesc suvita asezata artistic peste chelie... si sa chiui din nou de bucurie. Si ma lasa pe 1 ianuarie sa-l bat strasnic cu sorcova peste umar cantand "Sorcova, vesela, tare ca piatra, iute ca sageata". Aici chiotele erau cele mai puternice :D

Anyway, revenind la subiect - tocana asta de peste chiar e "iute ca sageata". E din cartea noua a lui Jamie Oliver - 15 Minutes Meals, si daca lui i-a luat 15 minute sa o faca, mie mi-a luat 20. Afacere buna zic eu, nu?

Decurge asa treaba:

Se pun la calit intr-o lingura de ulei de masline o ceapa alba, un fenicul si 3 catei de usturoi, jumatate de ardei iute, toate feliate subtirel, + sare si piper

Se lasa sa se inmoaie la foc mediu 5-6 minute. Apoi se adauga o conserva de rosii + jumatate de pahar de vin alb. In timp ce sosul bolboroseste, se pregatesc creaturile marine care urmeaza sa se inece in tocana. In cazul meu

- 2 fileuri de pastrav & 4 fieluri de pollock, taiate in bucati de ~ 3 cm - ambii congelati de la Edenia (gasiti la Mega Image si sunt tare, tare buni!)
- 10 creveti (marca 365, tot de la Mega)
- niste langustine pe care le-am gasit pe fundul congelatorului

(adaptati in functie de ce aveti prin casa/ce va face cu ochiul la raionul de peste)

Dupa ce sosul a bolborosit vreo 10 minute, se adauga pestele si fructele de mare, se acopera tigaia cu un capac si se mai lasa pe foc inca 3-4 minute, nu mai mult ca pestele se face ultra-rapid si e pacat sa over-cook it si sa-l transformam in talpa de pantof.

Am servit bunaciunea cu un aioli facut dintr-un catel de usturoi frecat cu cateva firicele de sofran si cu un praf de sare in mojar si apoi amestecat cu 100ml de iaurt 0%.

Si cu felii de paine prajite, frecate cu - cu ce altceva? - tot cu usturoi, desigur!

Iaca cum sa mananci sanatos si repede si bun! Pam-pam!

Btw - cartea lui Jamie e redusa acum pe amazon.uk de la 26 lire la 12 lire, deci e afacere buna, zic eu. Aviz amatorilor :)

Reteta Noastra pentru Somn Bebelusesc

2013-01-11T09:47:00.000+02:00

Disclaimer: Vreau sa spun din start ca eu cred cu tarie ca fiecare mama stie ce-i mai bun pentru puiul ei si ca exista tot atatea variante de parenting cati parinti si copii. Nu cred ca e un singur fel bun de a-ti creste copilul si restul sunt proaste. Mai cred ca e vital ca puiul tau sa simta cat e de iubit de la inceput, si sa se balaceasca in iubirea asta in fiecare minut al vietii lui. De asemenea nu cred ca exista o singura reteta de a-ti arata iubirea, ci nenumarate. Acestea fiind zise, precizez ca ce va povestesc eu mai jos e doar despre cum am ales eu sa-mi fac meseria de mama, nu sa pretind ca asta ar fi singura solutie viabila si ca restul sunt le poop!

Booon, sa trecem la fapte atunci!

Control freak cum ma stiti, am inceput sa ma documentez despre bebelusheala cu mult inainte sa simt purcelinul miscand prima data in burta. Din toate cartile pe care le-am citit, cele mai folositoare mi-au fost astea:

No-Cry Sleep Solutions - Elisabeth Pantley
Healthy Sleeping Habbits, Happy Child - Dr. Marc Weissbluth
Superbaby - Dr. Jenn Berman

Si mai ales:
The Baby Whisperer Solves All Your Problems - Tracy Hogg, care as putea zice ca a functionat pana acum ca un fel de Biblie a mea in materie de mamiceala.

Toata lumea e de acord, in principiu, ca un bebe mic are 2 treburi importante - sa manance bine si sa doarma bine - si daca astea 2 aspecte merg bine, copilul o sa creasca vesel, sanatos si frumos. Se intampla ca tot astea sunt de obicei si cele mai mari 2 greutati pe care le intampina parintii cand se lovesc pentru prima data de bebeluseala (si din cate inteleg, si cand se lovesc a2-a, a3-a ...a n-a oara :)

Evident, ce m-a interesat intai si-ntai a fost cum sa-l ajut pe bebe sa indeplineasca cu succes astea 2 taskuri. Dupa ce-am citit si rascitit cartile astea + 1000 de mom-blogs si recomandari ale AAP (American Academy of Pediatrics) am decis ca cele mai utile lucruri pe care le pot face de la inceput sunt urmatoarele:

1. Sa am grija ca bebe sa manance mese complete, adica sa nu snack-uiasca.

De ce? Pai un bebe cu greutate normala la nastere (peste 3kg, situatia e putin altfel pentru prematuri sau bebelusi cu icter intens neonatal) poate sa reziste intre 2,5 si 3 ore intre mese - de la inceputul unei mese pana la inceputul mesei urmatoare - daca a mancat o masa completa. Asta-i tare bine pentru el, insemnand ca nu se va trezi din somn din ora in ora ca sa isi faca plinul din nou, prin urmare va avea timp sa doarma si sa se odihneasca vartos (stiti ca creierasele lor se dezvolta cel mai intens in somn, nu?) De asemenea, e bine si pentru mama, ca are si ea ceva timp sa-si traga sufletul, sa faca un dus sau sa puna geana pe geana.

Mini-Chilly al meu a mancat si mananca doar lapte de mama proprie, fie la san fie din biberon, fara completari de niciun fel. De asemenea, a mancat la cerere, nu dupa ceas. Ce-am facut ca sa ma asigur ca se satura bine? Am avut grija sa-i dau mereu de papa cand i-a fost foame, dar odata inceputa masa incercam sa ma asigur ca mananca o masa intreaga. Mai precis, daca incepea sa suga si - ca mai toti copii mici-mici - adormea dupa 10 minute de supt, faceam tot posibilul sa-l trezesc ca sa pape tot. Uneori era mai usor, alteori mai greu, pentru ca putoarea mica tragea la aghioase serios la san, dar nu ma dadeam batuta. Ii vorbeam, ii cantam, il mai gadilam, il mai trageam de degetele. In cazuri "disperate", il dezbracam pana la pampers - asta merge la sigur pentru alungatul somnului si terminatul mesei. Ii ofer intai un san, si dupa ce termina acolo, i-l ofer si pe al doilea. Daca mai vrea bine, daca nu, consideram oricum masa ca fiind completa :)Daca mi se parea ca nu a golit sanul, exprimam cu ajutorul pompei restul si i-l dadeam cu biberonul.

2. Am incercat sa urmam o rutina (atentie, zic rutina, nu program cu ore fixe!) care arata cam asa: dormit, mancat, activitate. Tracy Hogg o numeste rutina E.A.S.Y adica eat - activity - sleep - you ("you" as in time for yourself)

De ce? In primul rand pentru ca mai toti expertii se pun de acord ca bebelusii infloresc mai cu spor atunci cand viata lor se desfasoara intr-un cadru organizat si ca haosul nu le place deloc. In al doilea rand, pentru ca si eu infloresc cand viata mea se desfasoara intr-un cadru organizat si nimic nu ma sperie mai tare ca haosul. Si sa fim cinstiti - adusul unul bebe mic acasa are tot potentialul de a-ti arunca viata in haos. In al treilea rand, urmand o astfel de rutina, iti e mult mai usor sa citesti semnalele bebelusului: daca se trezeste din somn dupa 30 de minute, adica la vrea 40 de minute dupa ce- mancat, poti fi destul de sigura ca nu plange de foame (aici e esential ca punctul 1 sa fie respectat. Vedeti cum se leaga toate?). Poate plange din cauza gazelor, sau poate a fost supra-stimulat. Asa eviti sa incerci sa rezolvi fiecare problema cu ajutorul sanului, asa ca nu o sa transformi suptul intr-un sleep prop.

In primele saptamani de viata E.A.S.Y. functioneaza in cicluri de cca 3 ore (cu mici variatii evident). La noi arata cam asa: 35-40 de minute masa, apoi 5-10 minute de activitate (adica povestit, cantat, plimbat, uitat in oglinda sau la mami), schimbat pampers si apoi somn. Daca dadea semne de oboseala mai devreme (cascat), saream peste activitate direct la nani. Dormea si inca doarme 1,5-2 ore ziua.

Un foarte mare avantaj al acestui model e ca bebelusul nu se obisnuieste sa adoarma la san, ci il pui frumusel, satul dar treaz in pat si invata sa adoarma singur, fara proptele.

Prin urmare, sa zicem ca ziua lui Mini-Chilly incepe la 7, cand fie se trezeste singur, fie il trezesc eu ca sa incepem ziua. Mananca, facem burp, sta nitel si pe la 8-fara-un-pic il culc. Daca se trezeste singur (de obicei intre 9:30-10) foarte bine, ne mutam la urmatorul ciclu de EASY. Daca doarme peste 10, il trezesc eu si incepem. Asta ma aduce la my next point:

3. Nu am lasat bebelul sa doarma mai mult de 2 ore in timpul zilei. In primul rand pentru ca ar inseamna ca nu primeste toate caloriile de care are nevoie ca sa creasca frumos. Apoi, daca doarme prea mult ziua si nu mananca, evident ca se va trezi mai des noaptea ca sa recupereze. We don't want that. Stiu ca vorba din batrani zice "never wake a sleeping baby" dar pe cuvant ca noi n-am respectat-o si tare bine ne-a fost din cauza asta.

4. Am incercat sa nu supra-stimulam copilul: facand o medie intre diversele recomandari din carti/pediatri am dedus ca bebe sub 1 luna ar trebui sa fie treaz intr-un ciclu nu mai mult de 50 de minute. Acum, ca am mai crescut si ne apropiem de 2 luni, am lungit timpul asta la o ora. Chit ca e greu sa te desprinzi de comoara asa repede, am vazut pe propria piele ca daca il tii treaz prea mult se duce naiba si somnul si veselia si intram in (odioasa) zona a urletelor care nu mai trec cu nimic. Why go there?

5. Am evitat sa utilizam sleep-props pentru adormire. Asta inseamna ca nu am adormit copilul la san, in brate, pe mine, nu l-am leganat, nu l-am plimbat, dansat etc. (a nu se intelege ca nu am facut lucrurile astea cand e treaz!).

Ca sa pregatim bebe de somn am incercat sa creem o mica rutina care el sa inceapa incet-incet sa o asocieze cu ideea de somn. Decurge cam asa treaba: ne mutam la el in camera, il schimb si vorbesc cu el, apoi il infasez, dau drumul la white noise (in cazul nostru zgomote din uter - o sa radeti dar it works like a charm), il iau in brate si ma asez cu el in fotoliu. Ii cant cantecul de nani si apoi stam in liniste pana il simt ca se relaxeaza si mi se lasa tot moale in brate(cam 5-10 minute). Asta e momentul cand ma ridic si il pun in patut. Treaz! Seara, rutina se imbogateste cu baie si masaj (executat cu mare talent de tati), apoi san si nani.

Acum deja treaba merge in 90% din cazuri ca unsa si pot sa ies linistita din camera si sa stiu ca va adormi fara probleme. La inceput insa, intampinam uneori ceva rezistenta. In cazul asta, intai incercam sa-l linistesc fara sa-l iau din patut. Ma aplecam desupra lui, si cu gura langa ureche ii faceam "shhhh" in timp ce cu o mana il maingaiam pe burtica. Uneori functiona. In cazul asta ma indepartam de patut si il lasam sa adorma singur. Daca nu functiona, il luam in brate, cu burta pe pieptul meu si cu o mana il bateam usurel pe spate in timp ce cu gura la urechea lui il shushuiam. Tracy Hogg zice - si pe incercatelea, am vazut ca are dreptate - ca creierul unui bebelus nu se poate concentra pe 3 lucruri odata, asa ca daca tu il bati bland pe sparte si il shushui, i-ai ocupat deja mintea cu activitati si va uita sa mai planga. La noi exact asa se intampla. Dupa ce se linisteste, merge inapoi in patut treaz. Daca el o ia de la capat cu plansul, o luam si noi de la capat cu shhh/batutul pe spate. Lather-rinse-repeat. Incet si cu consecventa o sa mearga treaba ca pe roate.

6. Am incercat sa-l invatam cat mai devreme sa faca distinctia intre zi si noapte. Cercetatorii zic ca abia pe la 10-12 saptamani ceasul intern al bebelusului se aliniaza la ceasul nostru de toate zilele si ca pana atunci nu poate diferentia ziua de noapte. Totusi, poti sa il ajuti daca ai grija ca noaptea sa fie intunecoasa si linistita si ziua sa il expui bine (dar in limitele pe care le-am mentionat mai sus) la lumina, la zgomote, voci, ras, activitati.

La hranirile de noaptea nu aprindem lumina mare in camera lui, ci o aplica care da lumina slaba, cat sa vezi sa schimbi un scutec si sa-l hranesti si nu vorbim cu bebe mai deloc (si daca vorbim, o facem doar in soapta), nu radem, nu cantam, nu ne jucam. Distractia-i pentru zi, noaptea e pentru somn. Dupa ce termina de mancat, face burp si il pun inapoi in patut. De cele mai multe ori adoarme in timp ce mananca, mai deschide un ochi lenes cand ajunge in patut si se intoarce imediat la somn (desigur, noaptea nu mai respectam regula cu pusul in pat treaz - daca adoarme in timpul mesei sau in brate nu il trezesc, doar ca ma asigur ca termina de mancat inainte sa adoarma)

7. Am incercat sa mentinem orele de trezire si de culcare cat mai fixe. Daca in timpul zilei apar (in mod cat se poate de firesc) variatii - uneori doarme mai putin, mananca mai incet etc. orele de trezire si culcare sunt destul de usor de controlat de catre noi. Trezirea se da la ora 7:30 (asta daca nu ne-o da el mai devreme, in jur de 7) si rutina de culcare incepe la 18:30 si pana la 19:30, cel tarziu 20 bebe doarme.

8. Last but not least, am tinut (si tinem) in continuare un jurnal. Scriem aici in fiecare zi la ce ora se trezeste, cat mananca, cu ce umple pampersul, ce activitate are (salteluta de activitati, bouncer, mami/tati/musafiri), cand si cum adoarme, daca sunt probleme la adormit si ce facem ca sa le rezolvam. In felul asta am reusim sa ne aliniem rutina zlnica la orarul lui intrinsec si am descoperit la ce ore tinde el in mod natural sa se trezeasca, in ce perioada a zilei e mai activ/morocanos/flamand. De mare ajutor ne-a fost chestia asta pentru ca m-a ajutat sa am o idee (vaga si in continua schimbare, but still) despre cum va arata ziua mea si a lui, pe la ce ora pot sa-mi planuiesc un dus/pui de somn etc.

Cam asa stau lucrurile la noi :)

In primele saptamani Mini-Chilly manca de 8-9 ori pe zi (mai mult de 8 decat de 9), la intervale care se invarteau in jurul a 3 ore, si noaptea il trezeam sa manance la 23:30, apoi se trezea el singur in jur de 2 si de 5. Pe masura ce a inceput sa manance mai eficient, a eliminat singur una din trezirile din noapte si acum mananca la 23:30 si se mai trezeste doar odata in jur de 5.

Creste frumos baiatul. La nastere a avut 3700g, la 1 luna 5kg si acum, la 8 saptamani are deja 6 kg. Cand e treaz, e tot timpul alert, cu ochii in 14, curios si vesel. Adoarme usor singur si cand se trezeste ne saluta cu un zambet stirb. He's a real sweetie!

Sper sa va fie de ajutor acest post. Daca aveti intrebari sau comentarii, nu ezitati sa le impartasiti!

Furnici in Copac

2013-01-10T13:51:00.002+02:00

La loc de cinste in lista de retete go-to pentru serile alea cand iti ghiortaie burta de foame dar cu timpul stai mai prost trebuie musai sa se afle furnicile astea! Acu', de ce le zice "in copac" n-as sti sa va spun, n-am investigat problema. Cert e ca sunt bune, dom'ne! Bune-rau!

Aliniati la linia de start urmatoarele:
250g taietei de orez subtiri (de la Mega)
300g carne tocata de porc
2 linguri sos de soia
2 linguri otet de orez (dar merge si otet de vin)
cateva picaturi de ulei de susan
1 lingura amidon
1 bucatica cat un deget de gimbir proaspat, ras pe razatoarea mica
4 catei de usturoi feliati subtire
1/2 ardei iute, maruntit
3 cepe verzi, taiate feliute
Taieteii pun intr-un bol, se acopera cu apa fiarta si se lasa sa se inmoaie timp de 8-10 minute. apoi se scurg bine.
In timpul asta, amestecati carnea cu sosul de soia, otetul, uleiul de susan si amidonul si lasati-o deoparte, sa se aromeze bine.
Incingeti vreo 2 linguri de ulei de floarea soarelui in wok sau intr-o tigaie mare. Aruncati acolo ghimbirul, usturoiul, ardeiul iute si partea alba a cepelor verzi. Calitile la foc iute cateva minute si apoi puneti in tigaie si carnea. Amestecati vartos carnea, inca 5 minute. La sfarsit, adaugati in tigaie si taieteii si restul de ceapa verde!

All done!

Infulecati cu pofta si ziceti-mi mie ca nu va invat de bine! :D

Bine V-am Regasit in 2013!

2013-01-08T11:52:00.002+02:00

La multi, multi ani fericiti, picantilor care va faceti veacul pe aici! Va doresc sa aveti un 2013 minunat, plin de zambete, de aventuri si de multe, multe clipe frumoase langa cei iubiti!

Noi ne-am petrecut Revelionul in acelasi ritm tihnit cu care ne-am obisnuit deja in ultimele aproape 2 luni de cand cel mai dulce copil ne-a ales sa-i fim parinti. Imi dau seama ca poate adjectivul "tihnit" nu ar fi primul la care v-ati astepta de la o proaspata mamica, dar, chiar daca viata noastra s-a complicat considerabil, chiar daca bucatica de om se bazeaza pe noi in fiecare moment si chiar daca huzurul si leneveala care inainte imi erau relativ la indemana au cam disparut, totusi eu zic ca "tihnit" e exact cuvantul potrivit pentru noua noastra viata.

Zilele au asa un ritm bine definit in cicluri de dormit, mancat, zambit, jucat ca mi se pare ca trec ca fulgerul. Acum ne trezim si mancam prima masa din zi si aproape imediat e seara, facem baita, masaj, ne giugiulim si ne culcam :)

E drept ca probabil copilul nostru e probabil unul din cei mai cuminti copii ever si ma minunez in fiecare clipa de norocul nostru. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca ni l-a dat!

Inainte sa nasc aveam tot felul de probleme care acum mi se par de-a dreptul stupide, gen "o sa mai avem timp pentru noi?", "cum o sa se schimbe viata noastra?", "o sa reusesc sa ma adaptez la schimbarea asta, ea mai mare pe care am trait-o pana acum?". Apoi mi-am zis "Om trai si om vedea!". Well, inca odata intelepciunea populara isi dovesteste valabilitatea: am trait si am vazut: having a baby se dovedeste a fi cea mai palpitanta si frumoasa aventura de care am avut parte pana acum!

O sa va povestesc zilele astea mai pe larg ce si cum, dar pana atunci va las cu Mini-Chilly si cu rasul lui proaspat-aparut:

Curcan la Cuptor for Dummies

2012-11-30T15:45:00.001+02:00

Daca inainte de bebe imi placeau retetele simple si rapide, inchipuiti-va cat de mult le apreciez acum, cand am impresia ca trebuie sa fiu in 3 locuri deodata.

Am descoperit cu ocazia asta o lume intreaga a retetelor sub 10 minute, pe care le-ar putea pregati oricine, oricat neindemanatic ar fi. Sa-i spunem acestei lumi "Idiot-Proof-Cooking-World". Si - trebuie sa recunosc ca imi place! Aici s-ar incadra si curcanul de mai jos, care - spun cu multa mandrie - a iesit muuult mai bun decat m-as fi asteptat (nu sunt mare fan curan): super-fraged si delicios!

Treaba s-a intamplat astfel: Alex, ajutorul meu minune, a curatat si spalat 8 cartofi mici-spre-medii. Tot el a desprins cateii unei capatani de usturoi si i-a spalat nitel.

Eu am turnat 4 linguri de ulei de masline intr-o cratita cu fundul gros, am pus 2 copane de curcan (taiate pe jumatate), le-am botezat cu 200ml apa, sapre, piper, cimbru + cartofii si usturoiul, am acoperit cu un capac totul si am bagat cratita la cuptor, la 190 grade. Am uitat-o acolo timp de 1 ora, apoi am scos capacul si am mai lasat oratania la cuptor inca vreo 30 de minute, ca sa se aureasca frumos.

Done!

Marti - 3 Vesti Bune: Bebeluseala, Lapte si Prajituri

2012-11-27T15:25:00.003+02:00

1. Azi e o saptamana de cand am adus bulagarele de dragalaseala acasa. Dupa o prima noapte de plans al copilului/disperare si confuzie maxima a noastra/nesomn pentru toata lumea, lucrurile au inceput sa fie din ce in ce mai roz.

Bebe F plange din ce in ce mai putin si cand plange incepem sa intelegem ce vrea si cum sa-l impacam, noi ne pricepem din ce in ce mai bine la hranit, consolat si schimbat scutece. Ne cunoastem din ce in ce mai bine in fiecare zi si ne indragostim unii de altii tot mai mult. Suntem intr-o indragosteala perpetua: cand se uita la noi cu ochisorii lui mari si albastri ne topim ca untul intr-o tigaie incinsa (o metafora bucaterasca, ca sa nu ziceti ca sunt total pe langa subiect :))

2. Inainte sa apara Bebe F, mi-era mai frica de alaptat decat de nasterea in sine.

Nasterea a fost mai dureroasa decat mi-as fi putut inchipui. Totusi, ma surpind acum - la 10 zile - gandindu-ma la ea ca la o experienta mai mult decat placuta. L-am avut pe Alex aproape in fiecare secunda, am fost inconjurata de oameni calzi si priceputi care m-au incurajat la fiecare pas si la sfarsit, cand l-am simtit iesind in lume si am auzit pentru prima data plansul lui atat de amuzant, jumatate bebelus-jumatate purcel (gen waaa-waa-grog-groh-groh) m-am simtit cea mai fericita fiinta din lume!

Cat despre alaptat - am scapat usor: o singura ragada, angorjare care a durat vreo 2 zile dar n-a durut din cale-afara si mai departe - smooth-sailing: bebe mamanca cu spor si se rotunjeste pe zi ce trece tot mai tare. Deci se poate!

Circula multe povesti scary prin internetul asta mare-mare pe tema alaptatului (povesti care pe mine, una ma inspaimantasera grav) si va povestesc asta doar ca sa stiti - si de la mine - ca nu-i musai sa fie grea/dureroasa/insangerata experienta!

3. In muuuultele drumuri facute inspre Ikea/Maternitate saptamanile trecute am descoperit pe Alexandru Serbanescu (intre sediul Oracle si podul de la intrarea pe Aerogarii), pe partea dreapta cum mergi spre Baneasa, o cofetarie. O cheama Kristal. Si la cofetaria asta am descoperit cele mai fantastice si delicioase macarons cu fistic din lume! Maaari cat palma si crocante si umplute cu o crema fina si delicioasa!

Daca aveti drum pe-acolo, zic sa va opriti si sa incercati minunatia! Merita!

A Venit!

2012-11-18T11:17:00.002+02:00

Lume, el e Mini-Chilly! Dolofan si curios si dulce si cumiiiinte! Si incredibil de iubit!

Cum am Descoperit Chiftelele Perfecte

2012-11-16T09:34:00.000+02:00

Nu, inca n-am nascut! Si nu, NU imi indes perne sub tricou ca sa par insarcinata, asa cum am fost acuzata deja. Exista! E dolofan si bucalat. L-am vazut. Doar ca se hotaraste mai greu sa vina pe lume. E nehotarat, ca Alex. Sau poate doar e terifiat de schimbari, ca mine. Il asteptam. Vine el pana la urma :)

In the meantime, sa va povestesc cum am descoperit chiftelele perfecte.

Inainte insa, trebuie sa intelegeti: eu TREBUIE sa fac cele mai bune chestii. Nu sunt asa lipsita de modestie incat sa cred ca toata lumea le-ar numi perfecte. Dar, EU cred sincer ca fac cele mai bune sarmale, de exemplu. Mie asa mi se par! Cea mai buna banana bread. Cel mai bun pui la cuptor. Nu mai vorbesc de cei mai buni cartofi prajiti - nu exista nicio discutie aici :)

Credeam si ca fac chiftele bune. Asta pana mama lui Alex ne-a dat cateva chiftele facute de ea. Si - the horror - erau minunate! In comparatie cu ele, chiftelele mele pareau doar niste triste si palide imitatii! Oh, how I suffered! Din cauza ca exista chiftele mai bune ca ale mele pe lume, si, mult mai rau, din cauza ca nu ne-a dat decat vreo 5, le-am mancat in cateva minute si am ramas cu o pofta grozava. I wanted mooooore! :((

Trebuia sa descopar secretul. Asa ca am mers la sursa. Am intrebat soacra.

Soacra dixit: mult miez de paine, ca sa fie pufoase. Mult marar. Carne tocata - amestec. Tavalite prin faina si prajite. Done!

Gata, nu va mai aburesc - sunt gata sa va dezvalui secretul: cum am ajuns sa fac chiftelele perfecte (dap, m-as aventura sa spun - chiar mai bune ca ale mamei lui Alex ;)

Am amestecat:
500g carne tocata amestec
4 felii de franzela, inmuiate in lapte si bine scurse
1 ou
2 cepe mici, calite in puuutin ulei pana devin sticloase
5 catei de usturoi pisati
1 legatura de marar - tocata
sare, piper si cimbru

Din maglavaisul rezultat am format chiftelele, le-am tavalit prin faina si le-am prajit in vreo 5 linguri de ulei, pana s-au facut rumene si frumoase si ademenitoare de numa'

Abiiiia-abia am apucat sa le trag in poze - tot ce vroiam era sa le mananc cat mai repede!
(si nu, nu era din cauza ca sunt o gravida nebuna, si din cauza ca they really were THAT GOOD! :))

Banh Mi - Varianta Mea

2012-11-12T15:23:00.000+02:00

V-am zis ca m-am indragostit de Banh Mi, da?

Ce anume e acest Banh Mi cu care va tot innebunesc? Pai, e un sandwich vietnamez care - la fel ca toata bucataria vietnameza, in general - impreuneaza in cel mai fericit mod influente franceze cu arome asiatice.

Cum sa nu rezulte ceva delicios cand pui laolalta bagheta cu coaja crocanta, sos cremos din maioneza, sos de peste si ardei iute, porc suculent, morcovi si ridiche murate, toate acoperite de o tufa generoasa de coriandru?

Deja de 3 sambete, ne infiintam constinciosi pe Magheru, la Toan, pentru doza saptamana de bunaciune. However, am eu asa o boala, ca daca mananc ceva bun, musai vreau sa reproduc si acasa. Asa ca am inceput sa caut retete de Banh Mi. Am gasit variante multe - sa tot alegi dintre ele, dar pana la urma am facut un fel de struto-camila extra-simplificata din cauze de lene majora combinata cu dragiste eterna pentru oua ochi. Si anume: breakfast bahn mi cu salam de porc in loc de chiftelute si cu un ou-ochi in mijloc.

Ziceti voi, nu arata usor pornografic? Ma scuzati, dar mie oul-ochi moale mi se pare super sexy! (or could it be he pregnancy hormones?! hmm...)

Orisicum, treaba e simpla si 3 banh mi-uri delicioase s-au intamplat cam asa:

- ca sa nu ma indepartez mult prea mult de original, am murat niste morcovi si ridichi. E nevoie de ei pentru textura potrivita. Suna mai complicat decat e; de fapt muratul asta se intampla foarte rapid: tai un morcov in betigase subtiri si 3-4 ridichi in feliute si mai subtiri si le acoperi cu o solutie facuta din 5 linguri otet de vin + 1 lingura miere + 100ml apa calda. Le lasi sa se balaceasca aici timp de 1 ora si gata!

- am facut sosul din 3 linguri iaurt 2% (fara maioneaza, pour le silhouette) + 1 lingura sos de peste + 1 lingura sos chinezesc iute (da' merge si cu tabasco/ketchup iute/fulgi de ardei iute aruncati inauntru)

- am prajit 3 oua ochiuri, musai cu galbenusul inca moale si marginile uspr crocante - o minune!

- am aliniat pe blat:

o bagheta taiata in 3 segmente si apoi in jumatati, pe lung
felii salam de porc (vreo 12)
frunzele de la 1 ceapa verde, maruntite
frunze de coriandru (inlocuiti cu patrunjel daca nu aveti, dar coriandrul zau ca face tot schepsisul, asa ca merita cautat!)
morcovii si ridichile murate, scurse bine
sosul de iaurt

Bon! Si acum, pour le asamblare: am uns bagheta cu sos si peste am ingramadit cate 4 felii de salam, morcovi si ridichi, cate un ou si un mot de frunze de ceapa verde si coriandru deasupra. Am acoperit cu cealalta jumatate de bagheta si gata!

Voila ce frumusete a iesit:

Numai bun pentru un mic dejun mai cu alint, asa cum imi place mie in diminetile de weekend.

Asta a fost povestea pe ziua de azi. Ma duc sa ma conversez cu burta si sa incerc sa conving progenitura sa iasa afara, in lume!

S-aveti pofta si zi frumoasa!

Fettuccine Alfredo Slabanoage

2012-11-09T15:32:00.000+02:00

In varianta originala, Fettuccine Alfredo sunt asa un fel de "moartea in farfurie (delicioasa, e drept)": paste cu un sos facut din unt + smantana grasa + parmezan + (uneori) galbenusuri de ou! Functioneaza pe principiul: hai sa adunam laolalta alimentele cele mai bogate in colesterol si sa le amestecam cu niste paste - tre' sa rezulte ceva demential la final, right? Well, e adevarat - ce rezulta chiar e demential! Un sos cremos, onctuos, delicios. Ca mai toate lucrurile bune, insa - are si cateva dezavantaje.

Dezavantajul nr. 1 - eu am impresia ca mi se astupa arterele doar citind reteta
Dezavantajul nr. 2 - ma apuca accesele de vinovatie ca mancam asa nesanatos
Dezavantajul nr. 3 - arterele chiar se astupa cand mananci asa ceva si colesterolul o ia raaaazna de tot si iese prin acoperis.

Bun? Nu bun!

Nu zic nici eu pas vreodata la o felie de paine (sau 2) unsa cu unt sau la niscaiva mamaliguta cu branza si smantana, dar parca o combinatie asa criminala nu puteam sa fac cu manuta mea proprie! Asa ca atunci cand am primit comanda de la distinsul sot, m-am apucat imediat sa caut o varianta mai light.

Uite cum am procedat:

Am fiert pastele (cam 200g) al dente, cum zice la ambalaj. Le-am scurs si am pastrat 100ml (1 ceasca mica) de lichid.

Intre timp, intr-o tigaie am calit la foc mic 2 catei de usturoi tocati intr-o lingura de ulei de masline extra-virgin. Dupa ce au capatat putin culoare (2 minute) am adaugat in tigaie 200 ml smantana lichida (pt frisca) de 12%, apa ramasa de la paste amestecata cu 1 lingurita amidon, sare si piper.

Am lasat sosul sa clocoteasca la foc mediu vreo 5 minute si apoi l-am amestecat cu pastele si cu 60 g (2 linguri) de parmezan ras si cu o mana maaare de rucola (asta doar pentru ca nu-mi place mancarea alba deloc, deloc si sufar de lipsa de verde in farfurie ceva de speriat!)

Au iesit la fel de bune ca in varianta originala, mai putin doza de vinovatie si ateroscleroza, deci eu zic ca au fost un succes! La fel a zis si Alex, deci cataloghez experienta drept "mission accomplished!"

In other news, azi se fac 40 de saptamani de cand dospesc un pui de om inside me. Nu e incredibil? Mie asa mi se pare! Asteptam cu sufletul la gura the grand finale! Wish me luck :D

Imi place: Tesco pentru Haine de Bebelusi

2012-11-07T19:17:00.000+02:00

Normal, ca orice viitoare mamica cu hormonei topaind prin tot corpul, cum am aflat ca ne vom multiplica, am inceput sa ma uit dupa hainute de bebelusi - micute, colorate si ataaaat de dulci.

Distractia a fost scurta, insa. Voi ati vazut CAT COSTA hainutele astea dulci si mititele?!? O camasuta, o pereche de blugisori mici, un tricouas simpatic? Pai - tot cat costa o camasa, niste blugi sau un tricou pentru mine sau tatal odorului. Diferenta e ca in timp ce noi le purtam macar 1 an-2, puradelul din burtica le va afisa doar pentru 2-3 luni, in cel mai fericit caz. Good deal? I think NOT!

De aici rezulta pentru una-bucata-viitoare-mamica-hormonala angoasa mare, dom'ne! Vreau hainute mici si dragute, din bumbac, nu din plastic, bine facute siiii IEFTINE. Se poate, va rog?

Well, uite ca se poate. Mamele mele destepte de pe FB mi-au aratat calea si am vrut sa va impartasesc si voua revelatia: Tesco e un magazin englez care trimite produse in Romania (10 lire shippingul) si unde gasesti o multime de hainute de bebei, pe cat de frumusele, pe atat de rezonabile la pret, pe cat de colorate, pe atat de bine facute.

(toate bulendrele astea colorate de mai sus au fost 76lire, de exemplu, ceea ce e mai mult decat rezonabil, zic eu)

De aici i-am comandat lui bebe F si au ajuns toate repede, intregi, frumos ambalate si exact atat de frumusele pe cat aratau in poze. Aruncati un ochi daca va pasioneaza subiectul - merita!

Marti - 3 Vesti Bune: Burgeri, Aniversari si Contractii

2012-11-06T13:46:00.000+02:00

Hai ca m-am decis sa fac sectiunea asta una permanenta. Mi se pare un exercitiu frumos sa gasesc macar 3 lucruri bune, demne de impartasit cu onor-mariile-voastre in fiecare saptamana.

Nota: Nu exclud deloc ca in saptamanile viitoare aceste vesti bune sa fie pe modelul "azi bebe F nu a vomitat decat de 5 ori, nu a facut pipi pe mine nici macar odata + am dormit aproape 4 ore legate azi-noapte" (de ultima sunt constienta ca e kind of a strech but let a girl dream over here, why don't you?)

Dar eniuei, sa va impartasesc vestile cele bune pe saptamana asta:

1. Am descoperit burgerul perfect, dupa definitia mea. Chifla frageda, castraveti acri, salata, ceva rosii - toate bune si frumoase. Iar chifteaua... aaaah, chifteaua e extraordinara! In mod absolut uimitor - chelnerul a tinut minte si bucatarul a tinut cont ca vreau sa fie medium-done. Si - minunea minunilor - chiar a asa a ajuns pe farfuriea mea. Zemoasa, frageda, bine asezonaata, puuutintel roz - ireprosabila.

L-am testat deja de 3 ori si m-a surprins placut de fiecare data.

Descoperirea s-a intamplat la Biutiful, in centrul vechi. Locul - frumos aranjat si with a nice vibe, cu chelneri cam grabiti si nu neaparat foarte simpatici, preturi otzarshica cam mari (27 de ron mai sus-numitul burger) - dar dom'ne, a meritat, zau!

2. Ieri s-au implinit 9 (noua) ani de cand sunt cea mai norocoasa fata ever. De cand am impresia ca mi-am inceput viata cu adevarat. De cand mi-am gasit jumatatea. De cand suntem impreuna :)

Cand ma gandesc ca asta inseamna deja aproape o treime din viata mea, aproape ca nu-mi vine sa cred. Sa apucam sa crestem impreuna, sa fim cei mai buni prieteni, sa impartim aproape fiecare amintire, sa radem, sa plangem, sa planuim, sa descoperim lumea impreuna, sa ma tina in brate cand plang si sa ma incurajeze cand mi-e frica, sa facem un pui de om nou-nout from scrach - mi se pare fantastic si multumesc lui Doamne-Doamne pentru norocul meu!

3. Bebe F s-a tot fofilat si, de unde acum o luna doctorita ne zicea cum e el un bebe grasun si "sa speram ca asteapta pana la 37 de saptamani", iaca ca vineri se implinesc cele 40 de saptamani regulamentare si el inca se lasa asteptat.

Daaar, in ultimele 2 nopti am avut contractii cu carul - nu prea dureroase, dar nici prea usor de ignorat si multicele, nu gluma. Azi-dimineata chiar ne-am apucat sa le numaram, dar pana la urma n-au iesit la socoteala si se pare ca a fost doar (inca) o alarma falsa.

But still, nu cred ca mai dureaza mult. Ziua cea mare pare sa se apropie cu pasi mari de tot.

(I'm REALLY scared! shhhhh)

Va rog, tineti-ne pumnii :)

Blondies cu Dovleac

2012-11-05T13:23:00.001+02:00

Adica opusul lui brownies. Sau pi romaneste, un fel de negrese albinoase. Sau blondine. Dar de ce sa ne incurcam in nume? Important e ca sunt dense si parfumate, cu gust de toamna si de caramele, absolutamente delicioase!

Daca ma cunoasteti vreun pic, stiti ca eu sunt genul care nu se incurca cu prajituri la care prepararea dureaza mai mult de 10 minute. Nu-s de mine cremele, blaturile complicate si alte fitzosenii. Nu dom'ne - daca e sa ma apuc sa fac o prajitura, musai trebuie sa fie din aia unde amesteci toate ingredientele intr-un bol si apoi trantesti compozitia in tava si gata!

Keep things simple, you konw?

Evident, si blondinele aici de fata intra in aceiasi categorie. Se aduna la un loc urmatoarele:

500 g dovleac ras pe razatoarea mare si scurs bine-de-tot
3 cups (375g) faina
2 lingurite scortisoara
1/2 lingurita nucoasa
1/2 lingurita ghimbir
1 lingurita bicarbonat de sodiu
1/2 lingurita sare
1 cup ((220ml) ulei de floarea-soarelui
1 1/2 cup (300g) zahar brun
2 oua
1 lingurita extract de vanilie
100g ciocolata alba taiata cubulete mici
50g nuci tocate
50g caramele tocate

Toate se pun intr-un bol mare-mare si se amesteca vartos.

Compozitia se toarna intr-o tava (a mea are 20/30 cm) tapetata cu hartie de copt si unsa cu putintel ulei si se coace la 180grade C, in cuptorul gata incins, timp de vreo 35 minute, pana iese scobitoarea curata.

Se pune pofta-n cui inca putin si se lasa blondina sa se racoreasca nitel si apoi se taie in patrate si se infuleca cu pofta. Uneori, fix deasupra tavii. Tot uneori, cu 2 maini odata! Dar n-are nimic - we don't judge here!

Enjoy!