Le Blog Piquant

Fritatta cu Verzituri de Primavara

2012-05-26T15:44:00.005+03:00

Este exact ce ii spune numele - verde si simpla si cu gust de primavara cu soare (pentru amagit oamenii deprimati de ploaia neintrerupta, asa ca mine)

Treaba sta cam asa: calesti timp de cateva minutele, intr-o lingura de ulei de masline extravirgin partile albe de la 3 usturoi verzi, tocate feliute.

In the meantime, bati 5 oua si le amesteci cu vreo 3 linguri de lapte, o mana de rosii cherry taiate-n sferturi, sare si piper + un varf de cutit de bicarbonat de sodiu (musai - for the extra fluffiness!) + partea verde de la usturoi, 1/2 legatura de marar si 1/2 legatura de patrunjel tocate.

Ba chiar - daca esti fan tarhon asa ca noi, si alergi prin toata piata dupa tanti aia smechera care vinde asa ceva - arunca si niste tarhon tocat in the mix.

Toarna ouale + toate cele peste coditele rumenite de usturoi, sfarama niste telemea de ce-ti place tie deasupra (de capra in cazul nostru) si da toata afacerea la cuptor (incins in prealabil la 180 grade) pentru vreo 10 minute, pana sunt inchegate bine ouale.

Taa-daaaaa:

Mananc-o cu paine prajita, frecata intr-o doara cu un catel de usturoi! Aaahhh, perfection!

Bun in the Oven

2012-05-21T11:52:00.001+03:00

Am amanat si iar am amanat si apoi am amanat inca putin... (nu stiu de ce - in mare parte de frica, dar si dintr-o placere oarecum egoista de a ne bucura in voie de "secret") - but no more!

Today I'm coming out - no, not out of the gay closet, but out of the pregnant one :)
Dap, e adevarat, de vreo 16 saptamani incoace in bucataria noastra se coace ceva - ceva total diferit de tot ce am mai "gatit" pana acum si cum e really, really slow cooked, ne asteptam sa fie gata candva pe la sfarsitul lui octombrie:)

Aaand, joi am aflat si ce fel de ceva e, si anume {insert drumroll here}

...a sweet baby boy!

Nu tineam sa fie ceva anume - doar sa fie sanatos, cu cate 10 degete la maini si la picioare, inima cu toate cele 4 camarute, 2 rinichi and so on, dar sentimentul ala cand am aflat, cand m-am uitat la Alex si am vazut cum i se coloreaza fata in mandrie pura si m-am gandit "wow, noi 2 o sa facem ceva total nou, care nu a existat pana acum" - e.... magic, pur si simplu!

Pana acum sarcina a fost blanda cu mine: faca greturi (mai putin maratonul de Paste cu 4 ospete in 3 zile, dar suspectez ca as fi vomitat si sans baby la ce hal de dezmat s-a intamplat acolo), pete pe fata sau roller-coastere emotionale. If anythying, copilul asta pare sa ma faca mai chibzuita, mai calma si mai echilibrata... clar seamana cu Alex!

Speaking of food - mai la inceput pofteam non stop la fructe. Acum, mi-as dori o dieta formata exclusiv din gogosi cu ciocolata si merdenele (preferabil de la metrou de la Victoriei - toata lumea stie ca acolo-s cele mai bune ;)

Cam astea sunt vestile de la noi... voi ce faceti? cum o mai duceti? Va doresc o saptamana minunata!

Road Trippin' USA

2012-05-09T12:08:00.005+03:00

8 zile, 3000km de la 0grade C la 34, de la -300m sub nivelul marii la 1700m, prin campuri verzi sau paduri dar cel mai des prin desert si munti, cateodata prin aglomeratie but most of the time through the middle of nowhere - it was like nothing else we ever did!

(Yosemite National Park - minunat!)

(road to nowhere)

(la inceputul unui drum nepavat in Death Valley - am zis ca ... mai bine nu :p)

(Zion National Parl in Utah - AMAZING!)

(Chillin' @ Horse Shoe Bend in Page, Arizona)

(Grand Canyon)

(pentru curajosi- cum sa impresionezi o fata/commit suicide)

(offroad)

Prajitura cu Cafea si Nuca

2012-05-04T11:49:00.000+03:00

E vineri! Nu va vine cateodata vinerea sa burst into song? Like a "Yay, it's Friday" happy song? Si copacii sunt plini de frunze si pasarelele canta si in sfarsit pot sa port all my pretty summer dresses :D

I feel goooooood! Ta-na-na-na-na-na-na!

Weekendul asta planuim dimineti lenese si beri baute la terase umbroase si poate si un picnic in parc. Voi ce planuri aveti? Dar pana una-alta, ca sa-ne treaca timpul mai repede, sa va povestesc ce am mai mesterit saptamana asta! Voila:

Tot din seria prajiturilor "Idiotproof" faceti cunosctinta cu ultima mea creatie: mirosind delicios a cafea, super-moisty, cu o crusta de nuci crocante - e o placere sa incepi dimineata infigandu-ti dintii intr-o felie, va promit!

Pentru o reproducere fidela, aliniati asa:

2 cups faina (250g)
2 cups zahar brun (400g)
1/2 cup ulei (de floarea soarelui e perfect)
200ml iaurt (eu am folosit Oly 2% - my absolute favourite ;)
1 ou
2 linguri de ness dizolvate in 2 linguri de apa fierbinte
1 lingurita scortisoara
1 lingurita bicarbonat de sodiu
1/2 lingurita sare
1cup nuci tocate

Incingeti cuptorul la 180grade si mozoliti o tava (a mea avea 30/20cm) cu putin unt. Amestecati toate ingredientele (mai putin nucile) intr-un bol si rasturnati tot maglavaisul in tava cea unsa. Presarati deasupra nucile maruntite si dati prajitura la cuptor, la 170grade timp de 30 min (pana iese scobitoarea curata)

Taa-daaaaa:

A mers de minune dimineata pe post de mic dejun 2-in-1: cafea + ceva de digerat pentru stomacele noastre adormite!

Salata Fantastica de Primavara!

2012-05-02T15:06:00.000+03:00

De cand pandesc prin piata cartofii noi...! Asa frumusei si rotunzi si deliciosi, cred ca sunt unul dintre my favourite spring-related things ♥ ...Cartofii noi si ridichile si verdeturile proaspete - n-as manca nimic altceva tot anul (desi come to think of it - cred ca repejor de tot n-as mai intra pe usa cu asa un regim :p)

Anyway... m-am gandit ca daca luate separat toate chestiile astea de-ale gurii primavaratice sunt delicioase, impreuna tre' sa fie si mai si! Next thing you know - s-a nascut aceasta salata mirifico-fabuloaso-primavaroasa, asa buna ca mai ca mi-a adus lacrimi in ochi in timp ce-o mancam... Opera de arta dom'ne, si toata lumea stie ca arta emotioneaza :p

So, cum s-a-ntamplat minunea:

Am frecat nemilos cu o carpa aspra 1kil de cartofi noi, pana i-am exfoliat ca la carte si apoi i-am fiert in apa sarata "al dente".

I-am scurs bine pe sus numitii cartofi si i-am amestecat intr-un bol incapator cu urmatoarele: 4 cepe verzi tocate, 1 legatura de ridichi feliate subtirel, 1/2 legatura de tarhon + 1 legatura de marar maruntite bine, 8 felii de bacon rumenite in puuuutin ulei si tocate bucatele si 100g branza veche de oaie sfaramata.

Am sarat si piperat toata situatia, apoi am presarat-o cu ulei de masline extravirgin si cu niscaiva zeama de lamaie si am mancat ghebos!

{Insert belly smile here}

My Foodie New York Top 5

2012-04-24T15:30:00.001+03:00

Ne-a placut la New York. Hmmmm... nu, nu e bine asa! Ne-a PLACUT la New York! Desi Manhattan-ul pare o insulita asa mica pe harta, cred ca poti sa stai lejer 1 an acolo fara sa te plictisesti, fara sa mergi la acelasi restaurant/bar/musical de 2 ori. E nebunie si haos si asa multa aglomeratie pe strazi ca uneori ma enervam in timp ce ramanean blocata in mijlocul trotuarului, incalcita in pungile de cumparaturi ale cuiva si in lesa cainelui altcuiva.

Dar cu siguranta e plin de viata si de distractie si de aventura! Si de mancare fabuloasa! OOoo da, mancarea e ceva de pomina! ♥

Noi n-am avut decat 7 zile la dispozitie sa exploram NYC asa ca abia pot sa spun ca am zgariat suprafata... As fi vrut sa avem mai mult timp sa take it all in, mi-as fi dorit din suflet sa mai ajungem la inca un musical pe Broadway (primul a fost legendary - scump dar oh-so-worth-it!), sa avem timp sa exploram si alte cartiere, gen Brooklyn-ul sau Harlem-ul si cate si mai cate!

O sa ne intoarcem cu siguranta acolo candva dar pana atunci, o sa ma uit la acest top si o sa imi plimb papilele gustative down memory-lane si odata cu ele, si pe voi! Nu cred sa fi dat gres cu ceva food-wise in NYC - pana si hot-dog-ul de la coltul strazii a fost delicios, dar astea 5 de mai jos au fost experientele mele preferate si vi le recomand din suflet daca aveti drum prin the Big Apple! Enjoy:

1. Cel mai bun burger : SHAKE SHACK

Parerile sunt impartite in legatura cu locul unde gasesti cel mai bun burger in NYC. Unii zic ca ar fi la Burger Joint, in hotelul Parker Meridien, altii ca ar fi altundeva. Pentru noi nu exista insa nici o indoiala: cel mai bun burger - si nu doar din NYC ci EVER - l-am mancat la Shake Shack.

Exista mai multe locatii, dar pe oricare ai alege-o te-ai aranjat de un burger ca-n povesti. O chifla proaspata, deloc sfaramicioasa si cu crusta crocanta, umpluta cu o chiftea suculenta, facuta din carne proaspata, tocata chiar la fata locului, din vita Angus hranita doar cu iarba + branza, salata crocanta, castraveciori murati, ceapa si rosie + sosul secret absolut delicios!

Varianta cea mai smechera insa, e si mai si, pentru ca pe langa toate astea, in burger se mai inghesuie inca o chiftea - din ciuperci si umpluta cu branza topita si atoasa si perfecta. Alex a suspinat intr-una cat l-a mancat si inca mai povesteste si acum de el!

2. Cea mai buna pizza: JOHN'S Pizzeria in the Village

E a three way tie - din cate inteleg eu - in legatura cu locul care serveste cea mai buna pizza din New York. Unii zic ca ar fi Lombardi's de pe Spring Street, altii te sfatuiesc sa mergi taman pana-n Brooklyn, la Grimaldi's, in timp ce ultimii se jura cu mana pe inima ca la John's, de pe Bleeker Street o sa gasesti Sfantul Graal al pizzei new-yorkeze.
Noi n-am avut timp sa ajungem decat aici deci nu va pot zice cum sunt celelalte. Ce va pot zice e ca aici, in locul asta mititel, cu doar vreo 10 mese si cu toti peretii/bancile/mesele scrijelite cu numele clientilor anteriori am mancat o pizza de pomina. Blat subtire si crocant, dar deloc uleios (asa cum frecvent am vazut ca se intampla cu pizza americana), un sos de rosii fenomenal, mozzarela si pepperoni => pizza perfecta! Am zis! :p

Ca o bila alba suplimentara (nu ca ar avea nevoie) pizza de la John's era si preferata lui Lorelai Gilmore (yes, I'm the hugest fan) si daca nici ea nu se pricepe la izza then who does?! :p

3. Cel mai bun sandwich KATZ'S DELI

Aici am mancat - hands down - cel mai fabulos pastrami sandwich. Aveam asteptari mari de la locul asta: l-am vazut prima data in When Harry met Sally (cand Meg Ryan mimeaza un orgasm) si a primit binecuvantarea lui Anthony Bourdain, in episodul cu New York-ul din No Reservations + o multime de prieteni si cunostinte plimbate inaintea noastra prin New York ni l-au recomandat calduros. Cum la pomul laudat nu te duci cu foamean gat, aveam ceva indoieli... dar it was amazing! Cross my heart & hope to never eat it again daca nu!

Asa cum vi-l recomand si eu: calduros, fierbinte, in clocote! Faceti drumul pana in Lower East Side si comandati the pastrami sandwich (if you tip the guy 1$, vi-l face nu mare, ci urias - si credeti-ma, o sa vreti sa fie urias! Eu una, speram sa nu se termine niciodata!). Mai sunt o multime de bunatati de incercat aici: the corned beef si the brisket alte specialitati de vita evreiesti - sincer, nu stiu care e traducerea, dar stiu ca toata carnea e incredibil de frageda si de suculenta si fiecare feliuta care iti umple sandwichul e taiata de mana, oldstyle, lucru rar prin NYC in zilele noastre.

4. Cel mai bun (si affordable) restaurant fancy-schmancy JEAN-GEORGE
Sunt multe restaurante up-scale in New York - foarte posibil mai ceva ca oriunde altundevca in lume. Aveam o lista lunga cat o zi de vara cu restaurante de incercat dar timpul a fost prea scurt asa ca a trebuit sa alegem doar unul. Tough one, I know!

...Si am ales Jean George. Nu doar ca se lauda cu 3 stele Michelin si cu recenzii extrem de bune, dar s-a remarcat de departe ca cel mai affordable dintre restaurantele fancy: 38 $ pentru un pranz cu 2 feluri (pe care ti le alegeai dintr-o lista destul de generoasa). Cu tot cu niste fizzy drinks si cu desert, nota de plata a fost 120 $ ceea ce mi s-a parut extrem de ok avand in vederea calitatea mesei si a serviciului.

Restaurantul e fix la Columbus Circle, intr-un colt al Central Park si e destul de business-y. Decor in culori neutre, multa lumina naturala, chelneri extrem de atenti si mancare geniala! Ideea din spatele meniului e un fusion asiatico-frantzuz care ii iese de minune chef-ului.

Ne-am delectat cu sashimi de ton cu ghimbir si avocado, scallops cu conopida si o emulsie de capere cu stafide (pe cat de wierd-sounding, pe atat de surprinzator de buna), sweetbreads cu o salata de papaya si radicchio, dar cel mai fabulos a fost pestele meu: Black Bass cu crusta de nuci, perfect gatit si servit cu o supa de rosii incredibil de aromata - o adevarata revelatie

{pause to wipe drool of keyboard... Now resume}

Daca puinem la socoteala si deserturile dementiale - s-au remarcat the lava cake de ciocolata cu ingretata de vanile si o tarta cu rubarba super racoroasa si nu e de mirare ca am plecat de acolo in culmea fericirii! Recomand calduros!

5. Cel mai bun cheesecake JUNIOR'S

Hai ca dupa atata povestit despre mancare deja devin hipoglicemica, asa ca inchei scurt dar convingator: cheesecake-ul asta e BUN (observati literele mari, da?) BUN-BUN-BUN-BUN-BUN! E super cremos si aromat, scaldat in sos de capsuni, pacatos de-a dreptul! Daca ajungeti pe acolo - un mic sfat: nu la limitati la o singura felie, ar fi o crima! Mancati una, si mai mancati inca putin de la sotul nebanuitor si, cand v-ati saturat, mai mancati inca o felie! O sa va fie dor de el restul vietii :D

Mmmmm... concluzia? New York = papa tare, tare bun! Of...

Paste Ultra-Extra-Mega-Fericit !!!

2012-04-14T16:38:00.000+03:00

Stiu ca m-am dat la fund grav de tot, stiu ca bate vantul pe aici de aproape o luna si ca aveti dreptate sa va ganditi ca sunt cam neserioasa, dar zau ca n-am uitat de blog... sau de voi :)

Ma intorc cu forte proaspete in curand... si de asemenea, cu o scuza foarte convingatoare pentru lunga absenta, dar pana atunci vreau sa va urez din suflet Sarbatori Fericite! Sa ciocniti multe oua si sa mancati drob bun si cozonac pufos (eu una, de abi astept!), sa radeti si sa va bucurati din plin!

(photo credit)

Big, huge hug from me >:D<

Nu ne mai Vedem la Mic Dejun de Bucuresti

2012-03-13T13:57:00.001+02:00

Imi pare asa rau ca va dezamagesc ca nici nu stiu de unde sa incep sa va spun...

Azi dimineata am primit un mail destul de ambiguu de la organizatoarea Mic Dejunului de Bucuresti, care spune ca "din motive obiective" evenimentul a fost anulat. Atata tot... fara alte explicatii sau detalii. So that was that

Ma entuziasmasem extrem de tare gandindu-ma la ce sa va pregatesc bun si ajunsesem la un mini-meniu de care eram tare mandra! Imi pare tare-tare rau ca n-o sa va mai pot delecta cu cheesecake-ul cu lemon curd sau cu biscotti cu ciocolata si fistic planuite si ca nu o sa va pot convinge cu dovada palpabila ca prajitura cu ciocolata chiar e cea mai buna ever!

Ideea suna tare bine si mi-ar placea mult sa fac asta odata si odata: sa pregatesc bunatati multe si sa ma intalnesc undeva cu voi, astia pofticiosii de baliti tastatura citind ce aberez eu pe-aici sa imi puteti gusta creatiile de-adevaratelea, nu oar virtual!

Aveti ceva idei? Stie cinve un spatiu unde am putea pune la cale o asa intamplare? I am definitely IN!

Ne Vedem la Mic Dejun de Bucuresti! Da..?

2012-03-12T13:44:00.000+02:00

C-am tras chiulul fara rusine de pe blog zilele astea, e mai mult decat evident!
Sa nu credeti ca n-am mai mancat dar ne-am facut de cap cu mamligute cu branza si smantana (miam!), salate si cu pui la ceaun inecat in mujdei - toate chestii minunate, la loc fruntas pe lista mea de favourite foods, doar ca not very blog worthy!

Dar, sa stiti ca duminica asta (18.03) compensez absenta nerusinata cu participarea la editia a2-a a Mic Dejun de Bucuresti, unde nu doar ca puteti sa-mi vedeti creatiile culinare, ci sa le si gustati! ...Si nu doar pe ale mele, ci si pe ale altor food-bloggeri super-talentati, deci all-in-all se anunta a fi o experienta interesanta si extrem de delicioasa la care mi-as dori din suflet sa va am alaturi!

Iata si invitatia oficiala:

"Mic dejun de Bucuresti Food Fair # 2

Odata cu primavara vine si cel mai gustos mic dejun din Bucuresti!

Te asteptam duminica, 18 martie, in Papiota, sa te convingi ca cele mai bune tarte, briose, placinte, cheesecake-uri, clatite si multe alte bunatati se gasesc la Mic Dejun de Bucuresti Food Fair Editia a II-a!

De la ora 11.00 te asteptam si te ademenim din strada cu miros de cafea proaspat pregatita si tarte cum nu ai mai gustat!

Si pentru ca primavara nu-i ca toamna, nici Mic Dejun de Bucuresti Food Fair 2 nu e ca primul asa ca organizam si un Fashion Sale care o sa te incante, cu siguranta!

Unii dintre cei mai talentati bloggeri culinari te asteapta la un mic dejun prelungit pana la orele 18.00, in Centrul Vechi al capitalei.

Ne gasesti pe Lipscani 43 (intrarea prin gang), dar te poti ghida dupa mirosul de briose si banana bread daca nu gasesti adresa!"

Va astept cu mult drag acolo! ♥

Later edit: acum definitivez meniul , asa ca daca poftiti la ceva anume, asta e momentul perfect sa-mi spunet, ca sa pun pe lista de to do :D

Cartofi Copti cu Malai, Rozmarin si Usturoi

2012-02-28T11:47:00.000+02:00

La cererea expresa a publicului, va povestesc despre colegii de farfurie ai magnificelor coaste de porc, si anume acesti cartofi minunati!

{si aici, v-as fi arat o poza super-ultra-apetisanta cu sus-numitii cartofi, dar sa vezi minune - se pare ca dragul meu sot a reinstalat Windows-ul (one of his biggest hobbies - don't ask!) si mi-a sters toate pozele facute luna asta :(( }

Anyway, take my word for it, golden, chuncy perfection, asta au fost!

Dupa cum bine ati ajuns sa ma cunoasteti si sa ma iubiti, stiti ca imi place mancarea texturata & crocanta! M-am gandit de multe ori how to increase the crunch-factor al cartofilor copti la cuptor! Well, cred ca am gasit o solutie geniala: cartofi copti, tavaliti prin o tzarica de malai!

Uite cum se-ntampla fenomenul: cureti cartofii, ii speli si ii tai in cuburi/felii maricele. Ii fierbi in apa gata clocotita vreo 15 minute si ii scurgi bine.

Separat, incingi 4-5 linguri de ulei de masline extravirgin si adaugi catva crengute de rozmarin si 4-5 catei de usturoi feliati. Lasi inca 1 minut pe foc mic, sa se infuzeze bine uleiul cu aroma rozmarino-usturoiata si te-ai facut cu un super ulei aromat, numai bun de mozolit cartofii cu el.

Pui cartofii in tava tapetata cu hatie de copt, picuri uleiul aromat peste ei, presari deasupra vreo 3 linguri de malai si niste sare grunjoasa si ii amesteci bine, cat sa se distribuie uniform toate bunataturile peste ei :)

Ii bagi la cuptor sa se rumeneasca frumos, la foc mediu, timp de 30-40 de minute, intorcandu-i de cateva ori intre timp... et voila: cartofi aurii, super deliciosi, super crocanti and totally guilt free!

(poza reciclata de la coaste - singura dovada supravietuitoare)

Pam-pam!

Coaste de Porc - O Poveste de Dragoste

2012-02-23T12:09:00.000+02:00

Ca m-am saturat de iarna si ca nu mai am rabdare sa vina odata primavara, nici nu mai are rost sa va povestesc! Ohoo, cum ma mai gandesc la ghocei si la mugurasi in copaci, si la caldura (and by that I mean anything over 2 grade C) si mai ales la salata si usturoi verde in piata! Ce frumos suna, asa cam ca o utopie!

Pana atunci insa, m-am resemnat cu frigul si cu zapada si cu imbracatul a strat dupa strat de haine ca sa dam piept cu distractia de afara! Probabil de inima rea, iarna asta am inceput a guilty love affair! Yep, it's true! A love affair cu porcul. Bunul, grasutzul porc, care ne-a incalzit si ne-a tinut de foame si ne-a dat puteri sa infruntam gerul. Si cea mai tare experienta cu my new love au fost aceste costite, copate incet pana s-au fragezit bine, mozolite cu un sos minunat si apoi rumenite pe gratar pana la perfectiune!

I'm telling you, this is how true love looks like!

Povestea a inceput cu mine intrand (nemancata) intr-o macelarie si vazand niste scaricica de porc in vitrina! Asa imbietoare si frumoasa ma privea de dupa geam ca n-am rezistat si am plecat acasa cu 2 bucati :)

Le-am spalat, le-am uscat si apoi le-am frecat gingas cu o pasta formata din: 1 ceapa rosie mica, 3 catei de usturoi, 2 linguri de miere, 3 linguri de otet de vin, sare & piper + cate o lingurita de paprika afumata, chilli si chimion (toate aruncate in robot si blitzuite pana ametesc ;)

Dupa ce le-am mozolit bine pe sus numitele coaste, le-am invelit in folie de aluminiu si le-am dat la rece pana a2-a zi (da' daca ma grabeam, le-as fi lasat doar vreo 2 ore, asa ca nu-i bai daca va e foame AZI, merge treaba si in versiunea mai rapida ;).

A 2-a zi, am incins cuptorul la 140 grade C (adica foc miiiiic de tot) si am copt costitele, asa invelite in folie cu erau, timp de 2 ore.

Intre timp, am mesterit sosul barbeque din:

1 ceasca de ketchup,
2 lingurite de mustar,
2 linguri de zahar brun,
1/2 ceasca de otet de vin alb,
1 lingura de sos de soia
1 lingurita de paprika afumata,
cativa fulgi de ardei iute,
1/2 lingurita de chimion,
1/2 lingurita usturoi granulat,
sare & piper proaspat macinat.

Am transferat amestecul intr-o craticioara si i-am dat cateva clocote, timpde vreo 10 minute, pana s-au imprietenit bine toate aromele. A rezultat un sos asa bun ca am inceput sa-l mananc asa fierbinte cum era cu paine goala! Go ahead, judge me, I don't care! Indrazniti sa-l faceti si o sa patiti la fel!

...Don't say i didn't warn you!

Asaaaa, revenind la subiect, dupa cele 2 ore, am scos coastele din cuptor, le-am dezbracat de folie, le-am pus pe gratarul tavii magice de la Ikea si le-am uns pe toate partile cu sos. Apoi, inapoi in cuptor cu ele, pentru inca 30 minute. Din 10 in 10 minute, le-am mai mozolit cu cate o portie generoasa de sos!

Constant love and attention , asta e secretul oricarei relatii reusite, nu?

La sfarsit au iesit rumene si delicioase si oh, atat de fragede!

Jumate din distractie e sa dip them in the yummy sauce asa ca nu uitati de sos cand va apucati de mancat! Si nu, nu e nici un mod "curat" sa le mancati, asa ca aruncati tacamurile deoparte, luati cu mana niste coaste si roadeti-le cu pofta! I know that's what we did! And it was goooooood!

(sau "How to keep your man happy in five easy steps")

NOM NOM NOM!

Viza pentru SUA - care e reteta?

2012-02-20T13:29:00.000+02:00

Cum se ia viza pentru SUA a fost pentru mine tot timpul o nebuloasa totala. Dupa ce criterii te aleg/resping americanii? Oare m-ar considera demna de turist prin tara lor? Oare as putea indeplini miile de conditii (la prima si a doua si a n-a impresie cam atatea par) necesare?

Din cauza ca n-am gasit un raspuns satisfacator la toate aceste intrebari, mult timp am functionat dupa foarte sanatosul principiu "strugurii sunt acri si cine naiba vrea oricum sa mearga in America?" si am ingropat adanc chestiunea, sub zeci de planuri de calatorie in tari unde oamenii chiar se bucura sa incurajeze fluxul de turisti.

Buuut... se face ca acum vreo 2 saptamani Alex a fost invitat in State by his american boss si a inceput sa-si faca tacticos planurile de parasire a nevestei iubitoare si de mers in SUA pt o saptamana! Ce frumos ar fi, se gandea nevasta cea frumoasa si iubitoare, daca as putea sa merg si eu cu el... Ce frumos sa facem un roadtrip prin State, intr-un Mustang decapotabil, pe autostrazi prafuite, presarate cu moteluri dubioase si diner-e oldschool! Ce frumos sa ne plimbam prin New York si sa mancam un sandwich la Katz sau o cina fabuloasa la Le Bernadin! Ce frumos sa pierdem niste bani la o partida de Hold'em in Vegas!

In concluzie am decis - cu inima indoita de frica - sa intru in hora si sa incerc sa iau viza.

Procesul in sine nu e foarte complicat: trebuie sa platesti taxa de viza (140$) + taxa de pin (11$) la Banca Transilvania, sa completezi un chestionar online, sa-l decorezi cu o poza recenta si apoi sa suni sa faci programarea la interviu. Pe mine m-au chemat la 6 zile dupa ce-am sunat.

Dar dansul, distractia si, mai ales, stressul datator de ulcer, abia acum incep. In orice aplicatie pentru viza, Statele Unite pleaca de la ideea ca:

The presumption in the law is that every visitor visa applicant is an intending immigrant. Therefore, applicants for visitor visas must overcome this presumption by demonstrating that:

- ai casa si masina - n-am :|

- ai firme, salarii mari, conturi in banca - again, la mine nu se pune problema. Nu ma pot lauda decat cu generosul salariu de medic rezident, insumand de la 1 ian 2012 (cand s-a marit, vezi bine) 1100 ron

- ai copil sau alte treburi familiale care sa te tine in tara - nici aici nu stau mai bine, nu ma pot lauda decat cu my awesome huzband, dar cu taman cu el la brat vroiam sa ma plimb prin SUA, asta mai mult ma incurca decat sa ma ajute

- ai invitatie de la cineva din State - din nou, lipsa, pentru ca, desi aveam cunoscuti prin SUA care mi-ar fi putut da una, nici unul nu era o persoana cu adevarat apropiata si atunci am preferat sa go without one

Evident, pe masura ce data fatidica se apropia, stresul meu crestea exponential. All I had going for me, era ca intr-adevar ne-am plimbat destul de mult si poate-poate domnii de la ambasada o sa se gandeasca ca "deh, daca n-a ramas ea in toate tarile astea, poate avem sperante ca si-o lua talpasita si din "the land of dreams" si ca s-o intoarce acasa"

Cu o seara inainte, mi-am pregatit dosarul cu "dovezi". Teoretic aici pui acte de proprietate, extrase grase de cont etc. Al meu a iesit rusinos de anemic:

- extras "subtirel" de cont

- adeverinta de salariat (in romana, nu-i nevoie sa o traduceti)

- actul de proprietate al masinii (pe numele lui Alex) + certificat de casatorie

- rezervarile la hoteluri din State (le-am facut pe booking.com cu optiunea de free cancelation, just in case), fara bilete de avion, ca doar pe alea nu ai cum sa le dai inapoi

Mi-am luat dosarul in brate cu inima stransa, impreuna cu actele obligatoriu de prezentat:

- pasaport valabil

- pagina de confirmare a completarii formularului online

- chitanta de la Banca Transilvania care dovedeste ca am platit taxa de viza

...si m-am infiintat la usa ambasadei la ora stabilita.

Am trecut de security si am ajuns intr-o incapere luuunga, unde se intampla tot procesul. Un nene la intrare mi-a dat un bon de ordine si de acolo, totul s-a desfasurat cu viteza luminii.

Intai m-a chemat o tanti la primul ghiseu, unde mi-a inspectat pasaportul si pagina de confirmare si unde am lasat chitanta de la BT.

Nici nu m-am asezat bine inapoi pe scaun, ca mi-am auzit numele strigat ca sa ma prezint la ghiseul unde se iau amprentele.

Buuun, mi-am zis, sa ma asez si sa studiez procesul interviului, care se desfasura la mai multe ghisee langa mine. In inca vreo 3 minute, de nici n-am avut timp sa-mi repet in minte discursul pregatit de acasa cu de ce si cum vreau in America ca mi-am auzit numarul strigat, ca sa ma prezit la ghiseul unde se dadea interviul propriu-zis!

L-am salutat cu my most confident, charming smile pe domnul de la ghiseu, care m-a intrebat, cu un accent american gros, "De cew vrweti sa calatowriti in US?"

I-am spus, sperand sa ii intru mai repede in gratii, "We can talk in English in you want to". Neimpresionat, mi-a raspuns ca "It's your interview, I don't care!" Hmmm... e groasa treaba...

M-am lansat apoi in poezia invatata de acasa, cum vreau sa merg sa vizitez SUA, impreuna cu sotul meu, angajat la o companie americana, cum vrem sa stam 2 saptamani... M-a intrerupt intrebandu-ma scurt "So, you're a doctor?" Din nou, m-am lansat in raspuns cu aplomb, spunandu-i cum da, sunt rezident pe Gastroeneterologie in anul III, dar n-am apucat sa zic mai departe cand il aud intrebandu-ma "So, no kids?" "Not yet" zic, la care el, cu un zambet in sfarsit pe fata "So I guess that's why you're travelling so much". Abia acum m-am mai relaxat si am inceput sa respir normal "Yep, we're trying to cover everything before the children come" am indraznit eu sa glumesc. M-a mai intrebat daca avem casa - "No" si unde am mai calatorit. M-a apucat sa recit pomelnicul de tari rapid dar nici n-am apucat sa mentionez 3 tari ca m-a intrerupt cu "yeah, yeah, you're viza is approved, have a nice time in the States!"

Si asta a fost tot! Toata distractia a durat maxim un minut! And I got it! Nici macar n-am deschis dosareulul pe care il pregatisem.

Acum, la ce concluzii am ajuns cu prvire la viza de SUA?

Cred ca prima ar fi ca e o idee foarte tampita sa citesti toate paginile de forum referitoare la obtinerea vizei (asa cum am facut eu) pentru ca nu reusesti decat sa te stresezi si mai tare.

Cred de asemenea, ca e foarte important sa mai fi calatorit inainte.

Si, probabil cel mai important, e sa te duci acolo cat se poate relaxat si increzator si sa fii extrem de sincer si deschis. That's all I got so far!

Voi ce parere aveti? Ce experiente ati avut cu viza SUA?

'Neatza ♥

2012-02-12T10:43:00.004+02:00

Nu stiu daca e infectat cu febra "valentinistilor" sau daca a vrut sa-mi multumeasca ca I'm such a ray of sunshine lighting up his life everyday (spuse ea plecandu-si ochii cu modestie :p) dar de dimineata Alex m-a trezit cu o surpriza: cafea cu spuma de lapte si un shot de Baileys decorata cu o inimioara de caramel!

...Si nu orice caramel ci unul facut din zahar pus in lingurita si ars deasupra flacarii aragazului (a nu se subestima ingeniozitatea inginereasca!)

It's the small things in life that make you happy si cateodata ma simt asa fericita, ca un balon de sapun ready to burst! It's not about expensive dates or jewelry pentru mine (sau pentru majoritatea femeilor, mi-as putea permite sa adaug), doar despre un gest frumos ca o inimioara de zahar ars in cafeaua de dimineata :)

...Asa ca daca sunt si barbati rataciti cumva pe aici, cititi si luati aminte - suntem mult mai usor de fericit decat va asteptati! Just do something nice for us! Orice gest, cat de marunt, se pune la socoteala ;)

Iti multumesc, bita, you're the best ♥!

... And keep 'em coming :D

Cea mai Buna Prajitura cu Ciocolata !

2012-02-09T10:00:00.006+02:00

Best brownies ever? Le-am gasit! Zemoase si cremoase si gata in juma' de ora si asa ametitor de ciocolatoase ca am jurat ca n-o sa mai incerc alta reteta cate zile oi avea! Why change it if it's perfect, right?

Reteta e din Hummingbird Bakery si m-am indragostit iremediabil de ea! A fost un efort supraomenesc sa ma abtin cat sa o trag in poze inainte sa ma-nfig in ea cu amandoua mainile!

Mai simplu de atat nu se poate! Uite cum se-ntampla povestea:

* Adunati laolalta 200g ciocolata (eu am pus 72%), 175g unt, 130g faina (1/2 cup), 325g zahar (1 1/2 cups), 2 linguri de extract de vanilie, 3 oua si 3 linguri de lapte.

* Topiti ciocolata si untul in bain-marie si apoi amestecati-le cu zaharul, faina si extractul de vanilie. Adaugati apoi pe rand ouale si laptele si omogenizati bine (un tel isi face la fix treaba aici ;)

* Turnati compozitia intr-o tava (a mea are 18/27 cm) tapetata cu hartie de copt si unsa cu unt si coaceti-o la 170grade C timp de 25-28 minute, daca o vreti mosty si gooey, asa ca mine. Daca o preferati putin mai uscata si cu o crusta mai crocanta, o puteti lasa pana la 35 minute.

* Lasati-o sa se raceasca 10 minute inainte de a o taia and then eat away, my fellow chocoholics, eat away!

* O lingura de iaurt grecesc si niste fructe de padure langa merg la fix langa ea!

Note: dauneaza grav dietelor! Dar face bine la suflet, asa ca I say - go for it! :D

Guest Post: Monstretti sau Neuroni de Macaroane

2012-02-08T09:57:00.000+02:00

Azi avem musafiri: draga mea prietena Liana - da, geniala inventatoare a puiului umplut - s-a tinut de bucatareli in weekend! Uite ce a rezultat:

Se facea ca eram eu acasa si ma bucuram de o no-shower sunday. Stiti cum e: afara ninge, tu nu te-ai ridicat din pat decat pentru a merge la baie sau a aduce cafea, mic dejun, pranz, snacks, ahem..cele necesare.. si citesti si pierzi timpul la calculator, lene ne-stramutata fara nici o remuscare. Cand.. deodata.. gasesti asta: http://9gag.com/gag/2394193 si de aici, lucrurile nu au mai fost la fel. Niciodata!

(In poze, Mr Pukey da garantia calitatii)

Am sarit din pat (am cules fulgii de porumb care au saltat de pe plapuma), am tras o pereche de blugi pe mine si un hanorac peste bluza de pijama, am pus o oala cu apa pe foc (fire hazard my ass) si am.. zbughit-o, pt ca alt cuvant mai potrivit nici nu gasesc, catre supermarketul de la parterul blocului.

Ajunsa afara am luat-o mai incet, cu grija pe gheata, nu cumva sa cad, sa-mi pierd cunonstinta si sa ma trezesc la spital unde sa trebuiasca sa explic halul in care am iesit din casa (cred ca dupa asta sansele ca eu sa petrec mult mai multe no-shower every-day, intr-o camera pufoasa, ar fi crescut vertiginos). E un risc pe care incerc sa nu mi-l iau prea des, dar la naiba, atunci cand ai o misiune trebuie sa actionezi cat de repede posibil.

Drumul la Mega a durat fix 7 minute dus-intors, printr-un miracol nu era nici coada. Cosul meu continea: un pachet spaghete, un pachet vidat cu 5 cremwursti, o cutiuta mica de smantana si stiam ca in frigider mai este un borcan inceput de pesto.

Nu am avut nici un gand sa fiu originala cu sosul, this was all about the tiny spaghetti monsters. Sa va arat o poza cu ingredientele, Elena asa face:

* Stiati ca: pachetul de piscoturi din coltul dreapta sus este unul dintre cele 2 pe care trebuia sa le servesc la cununia civila a Elenei cu Alex dar.. well.. there they are, 2 ani mai tarziu (le-am gasit in camara de curand, sunt foooarte expirate, dar nu ma lasa sufletul sa le arunc. Stau pe masa de atunci, astept sa vina un elf cu pofta de tiramisu si un stomac puternic sa le ia.) N-au nici o legatura cu reteta, nici portocalele de asemenea, dar hey, am considerat necesar sa imi exprim crezul artistic punandu-le pe fundal. Problem?

Am taiat cremwurstii in jumate, apoi jumatea jumatatilor si apoi in jumatea jumatatii jumatatilor (ar fi fost mai simplu sa zic in optimi, dar viata nu e simpla). Am dat o bucatica pisicii ca sa o tin ocupata si afara din bucataria mea (awww, s-a jucat cu ea pe hol, bagand-o si scotand-o din cizma mea. ce..dragut.. *note to self: nu pleca prea in graba maine la munca*).

...Si apoi a inceput adevarata arta...

Acum.. la inceput am incercat sa urmez un model, sa infig spaghetele in forma de floricica sau steluta, bucata sa fie echilibrata din punct de vedere al compozitiei, sa gasesc si sa pastrez numarul perfect de spaghete, care poate sa fie chiar paralele..

Intentia mea remarcabila n-a durat prea mult. Se pare ca in lupta OCD vs ADD castiga detasat ADD :D

Oricum, munca asta a fost destul de satisfacatoare. Dupa cateva bucati am inceput sa multitaskez, sa pun cate 2 si apoi cate 3 spaghete deodata. Cool, stiu. Senzatia pendula undeva intre a coase niste degetele si a trage in tepa niste raufacatori in miniatura. Bucataria Tepes style. De fapt, produsul final, cumva, mi se pare ca arata ca niste neuroni: cremvurstii sunt axonii, spaghetele sunt dendritele (ce?.. am dat bacu' la biologie..). Neuroni de macaroare. Suna f bine si ca o insulta. “Hey, neuron de macaroane, taci din gura si mananca cina delicioasa pe care ti-am pregatit-o.” Hihihhh...

Pe urma le-am pus in oala si le-am scufundat incet incet cu o ligura. Cu grija sa nu le “tund” din greseala. Aici imaginea ducea mai mult la niste canibali care fac o supica, dar nu vor sa bage “ingredientele” cu capul la fund din prima, pt ca au nisip in par. *Note to self: seek counsel.* Hey, uite, niste poze:

Rezultatul finit este.. superb. E greu sa te abtii sa nu te joci cu ele, sa faci elicopteru sau sa incerci sa le impletesti codite. Adica.. eu chiar nu m-am abtinut. Arata ca niste caracatite mici. Sau ca masina de tocat carne. Sau ca un copil cu gura plina care impinge mancarea printre dinti. Ok, ok, ma opresc cu metaforele.

Desigur, sosul (complet ne-original, dar f bun) a constat in a amesteca repede (in timp ce chicoteam si topaiam de pe un picior pe altul f mandra de mine) cutiuta de smantana cu sare, piper, putin ulei de masline si 2-3 lingurite de pesto. Se amesteca cu grija, se trag jaluzelele, se asigura ca nu e nimeni prin preajma si se ridica bucata cu bucata intre degetul mare si artator, de partea carnoasa. Se porceste. Like a lady.

Pate de Ton cu Fasole

2012-02-07T09:56:00.001+02:00

Tot din ciclul: vin acasa si mi-e foame! sa v-arat ce-am mesterit acum cateva zile:

Un fel de pate/spread din ton + fasole + alte chestii ratacite prin frigider, gata in 5 minute si numa' bun pe post de pranz ultra-rapid! Trebuie sa recunosc ca desi e super-duper-simplu de facut, am fost foarte mandra de rezultat! Toate ingredientele aparent random alese s-au combinat intr-un fel extrem de fericit si a rezultat o chestie cu adevarat delicioasa! Yay me!

Am aruncat in vasul robotului urmatoarele: o conserva de fasole scursa bine, una de ton scursa mai putin bine (ca doar nu era sa arunc tot uleiul ala delicios, asa ca am pastrat 1 lingura ;), 3 catei de usturoi, 1/2 legatura de patrunel, zeama si coaja de la o lamaie mica, 4-5 linguri de ulei de masline + sare & piper.

Am mixat toate astea vreun minut si maglavaisul rezultat l-am amestecat cu vreo 10 masline des-samburite si cu 1/2 ceapa rosie tocata marunt.

L-am botezat cu putin ulei de masline, inca niste patrunjel tocat si putina boia - doar asa, ca doar ma stiti ca-mi place mancarea colorata - si l-am infulecat cu lipii arabesti:

Pam-pam!

Mac'n'Cheese

2012-02-06T09:12:00.002+02:00

Am ajuns de mult la o concluzie... un fel de adevar existential if you will: in life, everything is better with cheese on top! Profund, nu? Dar tulburator de adevarat :))

Asta e motivul pentru care, in orice moment mi-ai dechide frigiderul, vei gasi cel putin 5 feluri de branza lafaindu-se pe rafturi, motivul pentru care ne intorcem din concedii (ai ales cele din Italia sau Franta) cu valiza plina-ochi cu branza si motivul pentru care, mai devreme sau mai tarziu, trebuia sa pregatesc niste Mac'n'Cheese. Imi pare rau doar ca n-am facut-o mai devreme! The cheesy goodness totally got to me!

Am analizat cu multe atentie o gramada de retete inainte sa purced la drum si am concluzionat ca Mac'n'Cheese trebuie sa indeplineasca 3 conditii esentiale ca sa fie as close to perfect as possible:

1. Trebuie sa contina o tona de branza, si nu de un singur fel, ci un amestec cat mai variat. Eu am pus o mana de parmezan, niste resturi de Brie si inca niste resturi de Gorgonzola, cascaval de capra (pe post de Cheddar) si inca niste cascaval afumat pentru some smoky flavour.

(note to self: momentul s-o pui de niste Mac'nCheese e cand ai cat mai multe feluri de branza pe punctul de a expira in frigier ;)

2. Sunt cu atat mai bune cu cat sunt mai cremoase si... branzoase, asa ca trebuie sa ai grija sa nu ingrosi sosul prea tare!

3. Cel mai important, trebuie neaparat sa contina pudra magica de-i zice "bacon dust" (zau acum, nu suna cu adevarat magic?)

Cum obtii porcosenia magica? Simplu: iei 4-5 felii de bacon, le rumenesti intr-o tigaie la foc mic si apoi le pulverizezi in robotul de bucatarie, impreuna cu miezul de la 3 felii de paine + sare, piper, niscaiva cimbru si (evident ;) niste fulgi de ardei iute.

Ce o sa rezulte va fi cel mai magnific pesmet pe care l-ai vazut/gustat vreodata! So, pentru mac'n'cheese perfecte nu trebuie decat sa-l umezesti cu 2-3 linguri de unt topit si sa-l presari peste tava de macaroane branzoase si te-ai aranjat! Perfection? You'll have it!

Sa trecem la fapte:

- fierbi un pachet de paste al dente (pastele scurte gen fussili sau penne merg mai bine in afacerea asta)

- in timpul asta, pregatesti sosul: intr-o cratita incapatoare, topesti 4 linguri de unt si rumenesti in ele o ceapa alba, data pe razatoarea mica si scursa bine + sare & piper proaspat macinat.

- dupa 2-3 minute, cand ceapa a devenit aurie, adaugi 3 linguri de faina, amesteci bine 1 minut si apoi incepi sa adaugi lapte, putin cate, putin pana rezulta un sos subtire, cam ca aluatul de clatite (eu am pus vreo 400ml lapte)

- asta e momentul cand adaugi in sos toate soiurile de branza (eu am pus o mana mare de parmezan, cate 100g de Brie si Gorgonzola, 300g cascaval de capra si 200g cascaval afumat). Poti sa pui ce branza iti pofetste tie inima, dar ar trebui sa fie una care se topeste bine si sa fie in total vreo 800g ;)

- mai lasa sosul sa dea cateva clocolte, cat sa se imprieteneasca "branzele" una cu alta, si apoi stinge focul.

- toarna peste sos pastele scurse, amesteca bine, mai pune niste sare & piper daca e nevoie si transfera toata afacerea intr-o tava unsa cu unt.

- presara pastele cu pesmetul miraculos si cu niste extra-parmezan ras si da-le la cuptor, la foc mediu (180gradeC) timp de 25-30 minute, pana se rumenesc frumos deasupra.

Voila:

Nu-i mare scofala dar sunt tare bune! Cremoase si zemoase si delicioase... mmmmmmmmm! Confirma perfect principiul cu care am pornit la drum, desi - pentru a fi mai aproape de adevar - as spune asa:

Unt de Arahide de Casa

2012-01-30T10:23:00.003+02:00

Maglavaisul portocalio-toxic care se vinde sub numele de "unt de arahide" n-a reusit niciodata sa ma convinga ca ar fi bun de ceva. Sare, resturi de alune si mult prea multe calorii, pentru a caror existenta pur si simplu nu gaseam nici o explicatie. Or fi americanii complet nebuni, ma intrebam?!

Dar, cum in timp ce eu imi puneam asemenea intrebari existentiale, Alex - mare fan - ma tot imboldea in supermarket sa cumparam un borcan, I decided to make my own!

Ridic mainile sus si ma declar invinsa... si pe deplin convinsa! Stiu ei americanii ce stiu - untul asta de arahide poate fi ceva extrem de delicios, si - in varianta home made - chiar foarte hranitor. E adevarat, calorii tot are cu caru' deci nu e indicat sa mananci un borcan odata, dar e plin de grasimi bune, nesaturate care ard colesterolul, de proteine si de tot felul de minerale. Perfect for a breakfast on the go, intins pe o felie de paine integrala!

Unde mai pui ca am facut si-o afacere buna: 1 borcan gata cumparat costa 8-9 lei, in timp ce eu am luat 300g de alune crude (nesarate!) cu 4,5 RON si din ele am umplut borcanul cu o bunatate de peanut butter!

Aliniaza urmatoarele:

- 300g arahide crude, nesarate
- 1-2 linguri de ulei de floarea-soarelui
- 2-3-4 linguri de apa (cat sa-l ajute sa se lege si sa obtii o consistenta cremoasa)
- un praf de sare de mare

Cum procedezi:

* Mixeaza alunele in robotul de bucatarie (la viteza maxima) pana rezulta o pasta nu foarte fina

* Adauga uleiul, sarea de mare si apa, lingura cu lingura, mixand in continuare, pana obtii consistena potrivita: tre' sa fie cremos si "tartinabil" ;)

=> 1 borcan de 400g care rezista la frigider 2-3 saptamani

Mic-Dejunul Campionilor!

2012-01-28T12:03:00.000+02:00

E simplu si garantat sa va tina-n priza pana la pranz! Si sanatos! Si mai ales, usor de facut, ca daca n-ar fi nici nu v-as povesti, ca doar cine are chef sa gateasca nazdravanii cu noaptea-n cap?! Eu una, sigur n-am!

Se ia per bucata de om somnoros cate:
-1 iaurt (mie-mi place Oly 2% cel mai mult: are grasime doar cat trebuie ca sa nu fie total insipid si e plin de probiotice care fac bine la digestie ;)
-1 lingurita miere
-2 kiwi (feel free sa le inlocuiti cu fructul preferat! daca-r fi vara ar merge la fix niste capsuni/zmeura/afine... aaaah, ce dor imi e de ele!)
-4 linguri de musli de care va place voua

Intai amestecati iaurtul cu mierea. Apoi, intr-un bol turnati 1/2 din iaurt, acoperiti-l cu 1/2 din musli si apoi cu 1/2 din kiwi, dupa care reluati inca odata procesul: iaurt -> musli -> kiwi. Done!

Mancati cu spor! Si buna dimineata :D

Vineri intr-o Poza: Vine Primavara?!

2012-01-27T13:36:00.000+02:00

Am primit narcise de la Alex. Au inflorit azi-noapte, pe inturneric. Or sti ele ceva ce noi nu stim? Vine primavara? Ii spune cineva zapezii, ca sa-si faca bagajele si sa ne lase?

Ciuperci Delicioase: cu Usturoi si Patrunjel

2012-01-25T15:26:00.002+02:00

Adica un fel ciuperci AOP! Ca doar daca merge combinatia cu paste, m-am gandit eu, ar trebuie sa fie si mai si cu ciuperci, non? I was right! Au fost GE-NI-ALE! Si mie nici macar nu prea-mi plac ciupercile, asa ca that says a lot!

Am luat o caserola de Pleurotus de la Mega, am curatat si ciopartzit ciupercile si le-am aruncat in tigaie, impreuna cu 3-4 linguri de ulei de masline, sare si piper proaspat macinat + 5 catei de usturoi si-un varf de cutit de fulgi de ardei iute!

Le-am lasat sa se rumeneasca frumos la foc mediu, and in the mean time am pregatit o mamaliguta-polenta (adica mamaliguta + 2 linguri de ulei de masline + niscaiva parmezan ras adaugat la sfarsit)

Cand erau gata ciupercile, am adaugat in tigaie si o legatura de patrunjel tocat marunt (la sfarsit, nu mai degreme, ca sa ramana patrunjuelul verde, da?) and that was that!

Serviti-le peste polenta cu inca niste parmezan ras si-un pahar de vin! You'll love them, promit!

Pulled Pork - O Minune Americana!

2012-01-23T11:37:00.003+02:00

Porcu-i o treaba minunata in general - asta-i clar! Mai ales iarna, mi se pare ca uneori it can't get any better ca o bucatica suculenta de porc! Porcul asta "pulled" insa, e un fel de rege al porcilor din farfurie, va promit! We're talking about art here! Unde mai pui ca e asa de simplu de facut - foolproof yumminess!

Vine taman din Sudul Americii reteta asta - mi-o si inchipui pe Scarlett O'Hara savurand o portie in timp ce visa la Ashley (yes, big "Gone with the Wind" fan here ;). E prima data cand am incercat-o dar indraznesc sa spun ca a iesit exact cum trebuie si regret doar ca n-am descoperit minunatia mai devreme!

Treaba se intampla in felul urmator:

Se ia o bucata frumoasa de ceafa de porc (de 1 kg, asa - cat sa sature vreo 6 mancai) si se freaca bine cu un maglavais obtinut din:

1 ceapa rosie,
1 ardei iute mic,
3-4 catei de usturoi,
3 linguri de zahar brun,
1/2 ceasca de otet din vin,
3 linguri ulei de masline,
cate 1 lingurita de:
-oregano,
-paprika afumata,
-piper
+ cateva cuisoare
+ 1 lingura de sare.

Toate astea se mixeaza in robot pana rezulta o pasta putin iute, putin dulce, putin acrisoara si super-aromata.
Cum va zisei, se unge temeinic porcaria cu pasta asta pe toate partile, dupa care se tranfera intr-o punga de plastic si se lasa la rece sa se-mbete de arome. Bine-ar fi sa uitati de ea peste noapte, dar la noi a fost foamea cam mare si n-am lasat-o la odihna decat fro' 3 ore si tot delicioasa a iesit!

Puneti animalu' intr-o cratita cu peretii grosi (ceaunul primit zestre, in cazul meu ;), turnati o ceasca de apa peste, acoperiti bine cratita cu folie de aluminiu - ca sa se coaca incetisor in aburi si sa nu evadeze vreun pic de aroma - bagati-o la cuptor la foc miiiiic (vreo 150 grade) si uitati de ea timp de 4-5 ore.

Asta- i tot si sa vedeti numa' ce minune rezulta! Cand e gata porcaria, e asa de frageda si suculenta ca pur si simplu se dezintegreaza cand o atingi.

Dupa cum ii zice numele, pasul final e sa desprinzi porcu' in fasii cu o furculita => pulled pork.

Fasiile le servesti intr-o chifla, alaturi de salata de varza si niste castraveciori murati. American soul food at it's best!

Calatorie in Timp in Nepal

2012-01-20T09:45:00.001+02:00

Nepalul mi s-a parut o frantura de pamant inghetata in timp acum 3-4 sute de ani. Oamenii sunt prietenosi si zambitori, femeile se inghesuie in piete ca sa cumpere de-ale gurii, tatii isi invata copiii mestesugurile pe care si ei la randul lor le-au invatat de la parinti, negustorii isi striga marfa din toti rarunchii. Nimeni nu se grabeste.

Cele mai inalte cladiri pe care le-am vazut sunt templele - unele inalte cat un bloc de 3-4 etaje chiar. Locuintele se ascund de obicei in spatele pravaliei familiei - in Nepal (ca si in India, de altfel) mi s-a parut ca fiecare om avea ceva de vandut. Temple budiste am mai vazut prin plimbarile noastre, cu stupe inalte decorate cu stegulete colorate, din varful carora ochii lui Buddha te urmaresc neincetat. La tot pasul sunt tot felul de ritualuri pe care le indeplinesti "for good luck" - invarti de niste "cilindri ai dorintelor", scormonesti in focul sacru, aduci flori sau pigmenti colorati cu tine la templu... Budistii trebuie sa fie cei mai norocosi oameni din lume! Imi place la nebunie entuziasmul lor, credinta lor nestramutata ca norocul e ceva accesibil, pentru care exista nu una, ci nenumarate retete bine stabilite :)

Templele hinduse insa, s-au dovedit a fi alta mancare de peste... Pashupati Nath e unul din cele mai vestite temple hinduse, nu doar din Nepal, ci din lume. Doar templele din Varanasi il intrec in renume. De ce e vestit? Simplu: pentru ca, dupa Varanasi, un oras indian de pe malul Gangelui, Pashupati este cel mai de bun augur loc in care poti muri, ca hindus.

Sa va explic: regula in hinduism este ca un mort trebuie incinerat in maxim 24 de ore dupa deces, iar cenusa sa trebuie aruncata intr-un rau - in mod ideal in Gange, sau intr-un afluent al sau. In acest fel, ai toate sansele ca in viata viitoare sa te reincarnezi intr-o viata mai buna. Cum raul pe malul caruia se afla Pashupati Nath se varsa in Gange, este considerata o mare onoare sa fii incinerat aici. Long story short, acest templu are in dotare propriul spital, unde oameni bolnavi din toata tara vin sa astepte sa moara, unde exista un loc de incinerare al saracilor si, la un pod distanta, un loc special pentru familia regala si VIP, care primesc lemne mai frumos mirositoare, unde pe un mal al raului se plimba turistii cu cura cascata si pe celalt mal oameni morti ard pe ruguri din lemn parfumat, de santal. Socant? Da, foarte!

Baiatul de 14 ani pe care l-am intalnit la intrare si care a insistat sa ne fie ghid ne-a povestit ca regula e ca, dupa ce cadavrul arde 2 ore, on om special angajat (considerat chiar si in ziua de azi "de neatins" pentru ca are de-a face cu mortii) ii zdrobeste capul si inima cu un par lung (pentru a elibera sufletul din corp). Pe malul cel cu incinerarile un corp invelit atent in alb isi astepta randul la rug. Ghidul nostru ne intraba daca vrem sa asteptam, ca sa vedem ce si cum. Am zis slab "nu e nevoie". Socant? Si inca cum!

Pe cat se sumbra a fost experianta la Pashupati Nath, pe atat de haioasa a fost vizita la Baktapur, unde am cascat gura indelung la un templu plin de scene erotice mai mult decat explicite. Trebuie sa fie interesant ca sexul sa nu fie un subiect tabu, murdar, ci un mod de a ajunge una cu zeii :)

Marea faima a Nepalului si motivul pentru atrage o multme de turisti care sunt gata sa infrunte haosul si gunoaiele si saracia, este Everestul. Oamenii activi, in forma, pentru care nu am decat respect si pe care ii felicit, se aventureaza sa mearga in trekuri de cateva sapatmani prin Himalaya, pana la Everest Base Camp sau Anapurna. Noi, ca niste putori lenese ce suntem, am ales sa mergem cu masina pana la Nagarkot, o statiune montana de unde te poti bucura de o priveliste magnifica a muntilor. A fost cu adevarat spectaculos!

Ultimele 3 zile din Nepal le-am petrecut in Chitwan National Park, un parc unde cu putin noroc poti sa vezi tigri (n-am vazut), rinoceri (am vazut!) si o multime de alte vietati, intr-un setting de carte postala! Unde mai pui ca in restul zilei, cand nu mergeam in safari, leneveam in bataia soarelui pe veranda vilei noastre personale din gradina spatioasa a lodgeului, pe care am platit fabuloasa suma de 50$/noapte, cu tot cu mese incluse :p
Now that's the good life!

O mentiune speciala o merita drumul intre Kathmandu si Chitwan - 150 de kilometri amarati, parcursi de noi in 9 ore. Cu ce? pai, desigur am luat autobuxul "deluxe", special pentru turisti. Asa deluxe era ca ne-a hurducait continuu, ca atunci cand accelera maxim ca sa faca o depasire (cel mai frecvent ilegala) atingea viteza ametitoare de 60km/ora si ca dupa 50 km s-a stricat de tot in mijlocul drumului si am asteptat o ora pana soferul a alergat in satul din apropiere in cautarea piesei lipsa. Oh, well - a fost o experienta inedita, nu zic nu!

Pe acoperisul unui autobuz "deluxe" din fata noastra am vazut o capra legata printre bagaje :)

Mi-a placut in Nepal. Nu mizeria sau saracia care uneori ma umpleau de furie, ci atitudinea oamenilor. Sunt asa de impacati cu ei insisi, gata sa faca totul ca sa o scoata la capat in ciuda tuturor dificultatilor ...si fac asta cu zambetul pe buze si cu bucurie in sulfet!

Desi nu inteleg, respect faptul ca isi patreaza traditiile, ca nu isi arunca cu amandoua mainile cultura pe fereastra pentru ce vad in filmele de la Hollywood. Respect entuziasmul cu care infrunta saracia... Si viata! ..Si moartea!

Salata de Oua

2012-01-16T10:40:00.001+02:00

Pana sa va mai povestesc de aventurile prin India & Nepal, sa va arat primul lucru gatit pe anul asta:

Salata de oua - n-am mai incercat pana acum, dar de cand am dat peste reteta in River Cottage Everyday (grozava carte de bucate, btw - recomand cu multa caldura) mi-a sunat bine si i-am pus semn de "to do"

Cumva, desi e foarte simpla, aduce la gust cu salata de boeuf, dar in varianta mai sanatoasa.
Povestea decurge cam asa: se fierb 5 oua tari.
In robot, se paseaza 2 dintre oua impreuna cu 1 avocado bine copt, 2 linguri de suc de lamaie + sare si piper proaspat macinat => sos cremos si usor acrisor. Buuuun, mama lui de sos!
Celelalte 3 oua se toaca cubulete si se amesteca cu 2 cepe verzi taiate marunt, 2 lingurite de mustar boabe, 2-3 castraveciori murati maruntiti bine si 1/2 de legatura de patrunjel tocat. Se toarna peste sosul cel acrisor si asta-i salata!

Cel mai buna e servita pe felii de paine prajita - merge direct la suflet!

Sa gatiti bine in 2012 si sa va bucurati de fiecare imbucatura, zic! Bine v-am gasit, ca tare dor in fu de voi, zau ca da!

India intre Agonie si Extaz

2012-01-11T18:15:00.007+02:00

Ne-am intors de 2 zile si zau, Doamne, ca tare bine-i acasa! Ne-a fost extrem de dor de tot, mult mai mult decat in alte excursii... Nu stiu daca e din cauza ca we're getting old sau din cauza ca India & Nepal sunt atat de departe de viata noastra de zi cu zi... Si nu, nu ma refer la distanta, ci la stilul de viata de acolo. E ca o alta planeta, intr-un alt timp, atat de diferita incat inca stau si ma minunez ca acum, exact in acest moment in care eu dau in taste aici, undeva, acolo, oamenii traiesc asa cum traiesc.

Nu ma intelegeti gresit, nu-i vorba ca nu ne-a placut, chiar deloc! Doar ca viata in India se desfasoara pe super-fast-forward, si totul e atat de altfel incat pur si simplu statul la marginea strazii si privitul in stanga si-n dreapta ma epuiza total. Am vazut atatea lucruri extraordinare, am cunoscut atatia oameni frumosi si calzi, am ras si am plans si ne-am minunat aproape in fiecare clipa! Daca pot sa zic ceva despre India, e ca nu te lasa nimic rece aici - fiecare lucru nou pe care il vezi sau il auzi, fiecare senzatie iti trezeste un sentiment; nu poti sa fii indiferent nicio secunda - tot timpul e ceva care te incanta sau te uimeste sau te deprima! E intr-adevar o tara a constrastelor - citisem asta in multe locuri, dar abia cand am ajuns acolo am inteles cum sta treaba.

Sa vezi laolalta Taj Mahalul in toata splendoarea lui - si chiar e o priveliste extraordinara - si la 3 km mai incolo gramezi de gunoie peste care rama o trupa de porci; sa cunosti oameni prietenosi si zambitori, imbracati mereu in toate culorile curcubeului, dar uneori atat de saraci ca te-apuca jalea, care aproape ca traiesc la marginea drumului; sa vezi forturi ca-n povestile cu printese si cavaleri si temple vechi de cateva sute de ani, atat de perfect sculptate si pictate ca ramai cu gura cascata, iar afara sa dai de traficul infernal compus din masini, o droaie de tuk-tuk-uri si mii de motociclete, dar si carute trase de camile sau cai, la care se adauga zeci de vaci care se plimba alene pe mijlocul strazii, cate un Mercedes sau un Porche stingher, strecurandu-se cu mare grija prin haos, poate si-un elefant sau 2, totul avand drept coloana sonora claxoanele aproape neintrerupte care vin din toate directiile odata (un indian ne-a zis ca pentru a putea sa conduci in India iti trebuie 3 chestii: good horn, good breaks and good luck :p) - lucrurile astea luate laolalta te iau cu totul pe sus si te poarta cu ele pe niste culmi ale uimirii de nu mai stii nici incotro sa te uiti, nici ce sa crezi, nici macar unde esti.

Am ajuns sa apreciez lucruri pe care le luam inainte de-a gata, cum ar fi electricitatea si caldura (in Nepal, ai curent doar 3-4 ore pe zi, iar seara strazile sunt luminate doar de lumanarile din vitrina magazinelor; sa vad femei croitorese, care dupa lasatul serii lucrau in pragul pravaliei lor la lumina lumanarilor si oameni care se incalzeau seara facand cate un foc mic pe marginea strazii a fost undeva intre foarte emotionant si extrem de deprimant), apa potabila de la robinet, drumurile noatre (credeti-ma, ne plangem mult prea mult - tot in Nepal, un drum de 160km l-am parcurs in 8 ore) si cel mai si cel mai mult, invatamantul gratuit din Romania si faptul ca, de bine de rau, aici orice copil care vrea sa invete si sa se faca "ceva" cand o fi mare, poate sa faca asta!

Ne-a fost dor de casa, si de Zaza noastra scumpa, de familie si de prieteni, de o bucata de branza cu rosie, atat de perfecta in simplitatea ei, de traficul minunat din Bucuresti (yes, really, dupa traficul din India n-o sa ma mai plang nicioodata ca stam otzara blocati la stop), de curatenia de aici, de o cafea adevarata, tzeapana de te ia cu palpitatii, de aerul curat din Capitala (again, nu fac misto, I really, really mean it!), de liniste uneori, dar si de auzit romana in jurul meu si de pus la sfarsitul zilei capul pe perna noastra :)