Le Blog Piquant

Coaste de Porc - O Poveste de Dragoste

2012-02-23T12:09:00.000+02:00

Ca m-am saturat de iarna si ca nu mai am rabdare sa vina odata primavara, nici nu mai are rost sa va povestesc! Ohoo, cum ma mai gandesc la ghocei si la mugurasi in copaci, si la caldura (and by that I mean anything over 2 grade C) si mai ales la salata si usturoi verde in piata! Ce frumos suna, asa cam ca o utopie!

Pana atunci insa, m-am resemnat cu frigul si cu zapada si cu imbracatul a strat dupa strat de haine ca sa dam piept cu distractia de afara! Probabil de inima rea, iarna asta am inceput a guilty love affair! Yep, it's true! A love affair cu porcul. Bunul, grasutzul porc, care ne-a incalzit si ne-a tinut de foame si ne-a dat puteri sa infruntam gerul. Si cea mai tare experienta cu my new love au fost aceste costite, copate incet pana s-au fragezit bine, mozolite cu un sos minunat si apoi rumenite pe gratar pana la perfectiune!

I'm telling you, this is how true love looks like!

Povestea a inceput cu mine intrand (nemancata) intr-o macelarie si vazand niste scaricica de porc in vitrina! Asa imbietoare si frumoasa ma privea de dupa geam ca n-am rezistat si am plecat acasa cu 2 bucati :)

Le-am spalat, le-am uscat si apoi le-am frecat gingas cu o pasta formata din: 1 ceapa rosie mica, 3 catei de usturoi, 2 linguri de miere, 3 linguri de otet de vin, sare & piper + cate o lingurita de paprika afumata, chilli si chimion (toate aruncate in robot si blitzuite pana ametesc ;)

Dupa ce le-am mozolit bine pe sus numitele coaste, le-am invelit in folie de aluminiu si le-am dat la rece pana a2-a zi (da' daca ma grabeam, le-as fi lasat doar vreo 2 ore, asa ca nu-i bai daca va e foame AZI, merge treaba si in versiunea mai rapida ;).

A 2-a zi, am incins cuptorul la 140 grade C (adica foc miiiiic de tot) si am copt costitele, asa invelite in folie cu erau, timp de 2 ore.

Intre timp, am mesterit sosul barbeque din:

1 ceasca de ketchup,
2 lingurite de mustar,
2 linguri de zahar brun,
1/2 ceasca de otet de vin alb,
1 lingura de sos de soia
1 lingurita de paprika afumata,
cativa fulgi de ardei iute,
1/2 lingurita de chimion,
1/2 lingurita usturoi granulat,
sare & piper proaspat macinat.

Am transferat amestecul intr-o craticioara si i-am dat cateva clocote, timpde vreo 10 minute, pana s-au imprietenit bine toate aromele. A rezultat un sos asa bun ca am inceput sa-l mananc asa fierbinte cum era cu paine goala! Go ahead, judge me, I don't care! Indrazniti sa-l faceti si o sa patiti la fel!

...Don't say i didn't warn you!

Asaaaa, revenind la subiect, dupa cele 2 ore, am scos coastele din cuptor, le-am dezbracat de folie, le-am pus pe gratarul tavii magice de la Ikea si le-am uns pe toate partile cu sos. Apoi, inapoi in cuptor cu ele, pentru inca 30 minute. Din 10 in 10 minute, le-am mai mozolit cu cate o portie generoasa de sos!

Constant love and attention , asta e secretul oricarei relatii reusite, nu?

La sfarsit au iesit rumene si delicioase si oh, atat de fragede!

Jumate din distractie e sa dip them in the yummy sauce asa ca nu uitati de sos cand va apucati de mancat! Si nu, nu e nici un mod "curat" sa le mancati, asa ca aruncati tacamurile deoparte, luati cu mana niste coaste si roadeti-le cu pofta! I know that's what we did! And it was goooooood!

(sau "How to keep your man happy in five easy steps")

NOM NOM NOM!

Viza pentru SUA - care e reteta?

2012-02-20T13:29:00.000+02:00

Cum se ia viza pentru SUA a fost pentru mine tot timpul o nebuloasa totala. Dupa ce criterii te aleg/resping americanii? Oare m-ar considera demna de turist prin tara lor? Oare as putea indeplini miile de conditii (la prima si a doua si a n-a impresie cam atatea par) necesare?

Din cauza ca n-am gasit un raspuns satisfacator la toate aceste intrebari, mult timp am functionat dupa foarte sanatosul principiu "strugurii sunt acri si cine naiba vrea oricum sa mearga in America?" si am ingropat adanc chestiunea, sub zeci de planuri de calatorie in tari unde oamenii chiar se bucura sa incurajeze fluxul de turisti.

Buuut... se face ca acum vreo 2 saptamani Alex a fost invitat in State by his american boss si a inceput sa-si faca tacticos planurile de parasire a nevestei iubitoare si de mers in SUA pt o saptamana! Ce frumos ar fi, se gandea nevasta cea frumoasa si iubitoare, daca as putea sa merg si eu cu el... Ce frumos sa facem un roadtrip prin State, intr-un Mustang decapotabil, pe autostrazi prafuite, presarate cu moteluri dubioase si diner-e oldschool! Ce frumos sa ne plimbam prin New York si sa mancam un sandwich la Katz sau o cina fabuloasa la Le Bernadin! Ce frumos sa pierdem niste bani la o partida de Hold'em in Vegas!

In concluzie am decis - cu inima indoita de frica - sa intru in hora si sa incerc sa iau viza.

Procesul in sine nu e foarte complicat: trebuie sa platesti taxa de viza (140$) + taxa de pin (11$) la Banca Transilvania, sa completezi un chestionar online, sa-l decorezi cu o poza recenta si apoi sa suni sa faci programarea la interviu. Pe mine m-au chemat la 6 zile dupa ce-am sunat.

Dar dansul, distractia si, mai ales, stressul datator de ulcer, abia acum incep. In orice aplicatie pentru viza, Statele Unite pleaca de la ideea ca:

The presumption in the law is that every visitor visa applicant is an intending immigrant. Therefore, applicants for visitor visas must overcome this presumption by demonstrating that:

- ai casa si masina - n-am :|

- ai firme, salarii mari, conturi in banca - again, la mine nu se pune problema. Nu ma pot lauda decat cu generosul salariu de medic rezident, insumand de la 1 ian 2012 (cand s-a marit, vezi bine) 1100 ron

- ai copil sau alte treburi familiale care sa te tine in tara - nici aici nu stau mai bine, nu ma pot lauda decat cu my awesome huzband, dar cu taman cu el la brat vroiam sa ma plimb prin SUA, asta mai mult ma incurca decat sa ma ajute

- ai invitatie de la cineva din State - din nou, lipsa, pentru ca, desi aveam cunoscuti prin SUA care mi-ar fi putut da una, nici unul nu era o persoana cu adevarat apropiata si atunci am preferat sa go without one

Evident, pe masura ce data fatidica se apropia, stresul meu crestea exponential. All I had going for me, era ca intr-adevar ne-am plimbat destul de mult si poate-poate domnii de la ambasada o sa se gandeasca ca "deh, daca n-a ramas ea in toate tarile astea, poate avem sperante ca si-o lua talpasita si din "the land of dreams" si ca s-o intoarce acasa"

Cu o seara inainte, mi-am pregatit dosarul cu "dovezi". Teoretic aici pui acte de proprietate, extrase grase de cont etc. Al meu a iesit rusinos de anemic:

- extras "subtirel" de cont

- adeverinta de salariat (in romana, nu-i nevoie sa o traduceti)

- actul de proprietate al masinii (pe numele lui Alex) + certificat de casatorie

- rezervarile la hoteluri din State (le-am facut pe booking.com cu optiunea de free cancelation, just in case), fara bilete de avion, ca doar pe alea nu ai cum sa le dai inapoi

Mi-am luat dosarul in brate cu inima stransa, impreuna cu actele obligatoriu de prezentat:

- pasaport valabil

- pagina de confirmare a completarii formularului online

- chitanta de la Banca Transilvania care dovedeste ca am platit taxa de viza

...si m-am infiintat la usa ambasadei la ora stabilita.

Am trecut de security si am ajuns intr-o incapere luuunga, unde se intampla tot procesul. Un nene la intrare mi-a dat un bon de ordine si de acolo, totul s-a desfasurat cu viteza luminii.

Intai m-a chemat o tanti la primul ghiseu, unde mi-a inspectat pasaportul si pagina de confirmare si unde am lasat chitanta de la BT.

Nici nu m-am asezat bine inapoi pe scaun, ca mi-am auzit numele strigat ca sa ma prezint la ghiseul unde se iau amprentele.

Buuun, mi-am zis, sa ma asez si sa studiez procesul interviului, care se desfasura la mai multe ghisee langa mine. In inca vreo 3 minute, de nici n-am avut timp sa-mi repet in minte discursul pregatit de acasa cu de ce si cum vreau in America ca mi-am auzit numarul strigat, ca sa ma prezit la ghiseul unde se dadea interviul propriu-zis!

L-am salutat cu my most confident, charming smile pe domnul de la ghiseu, care m-a intrebat, cu un accent american gros, "De cew vrweti sa calatowriti in US?"

I-am spus, sperand sa ii intru mai repede in gratii, "We can talk in English in you want to". Neimpresionat, mi-a raspuns ca "It's your interview, I don't care!" Hmmm... e groasa treaba...

M-am lansat apoi in poezia invatata de acasa, cum vreau sa merg sa vizitez SUA, impreuna cu sotul meu, angajat la o companie americana, cum vrem sa stam 2 saptamani... M-a intrerupt intrebandu-ma scurt "So, you're a doctor?" Din nou, m-am lansat in raspuns cu aplomb, spunandu-i cum da, sunt rezident pe Gastroeneterologie in anul III, dar n-am apucat sa zic mai departe cand il aud intrebandu-ma "So, no kids?" "Not yet" zic, la care el, cu un zambet in sfarsit pe fata "So I guess that's why you're travelling so much". Abia acum m-am mai relaxat si am inceput sa respir normal "Yep, we're trying to cover everything before the children come" am indraznit eu sa glumesc. M-a mai intrebat daca avem casa - "No" si unde am mai calatorit. M-a apucat sa recit pomelnicul de tari rapid dar nici n-am apucat sa mentionez 3 tari ca m-a intrerupt cu "yeah, yeah, you're viza is approved, have a nice time in the States!"

Si asta a fost tot! Toata distractia a durat maxim un minut! And I got it! Nici macar n-am deschis dosareulul pe care il pregatisem.

Acum, la ce concluzii am ajuns cu prvire la viza de SUA?

Cred ca prima ar fi ca e o idee foarte tampita sa citesti toate paginile de forum referitoare la obtinerea vizei (asa cum am facut eu) pentru ca nu reusesti decat sa te stresezi si mai tare.

Cred de asemenea, ca e foarte important sa mai fi calatorit inainte.

Si, probabil cel mai important, e sa te duci acolo cat se poate relaxat si increzator si sa fii extrem de sincer si deschis. That's all I got so far!

Voi ce parere aveti? Ce experiente ati avut cu viza SUA?

'Neatza ♥

2012-02-12T10:43:00.004+02:00

Nu stiu daca e infectat cu febra "valentinistilor" sau daca a vrut sa-mi multumeasca ca I'm such a ray of sunshine lighting up his life everyday (spuse ea plecandu-si ochii cu modestie :p) dar de dimineata Alex m-a trezit cu o surpriza: cafea cu spuma de lapte si un shot de Baileys decorata cu o inimioara de caramel!

...Si nu orice caramel ci unul facut din zahar pus in lingurita si ars deasupra flacarii aragazului (a nu se subestima ingeniozitatea inginereasca!)

It's the small things in life that make you happy si cateodata ma simt asa fericita, ca un balon de sapun ready to burst! It's not about expensive dates or jewelry pentru mine (sau pentru majoritatea femeilor, mi-as putea permite sa adaug), doar despre un gest frumos ca o inimioara de zahar ars in cafeaua de dimineata :)

...Asa ca daca sunt si barbati rataciti cumva pe aici, cititi si luati aminte - suntem mult mai usor de fericit decat va asteptati! Just do something nice for us! Orice gest, cat de marunt, se pune la socoteala ;)

Iti multumesc, bita, you're the best ♥!

... And keep 'em coming :D

Cea mai Buna Prajitura cu Ciocolata !

2012-02-09T10:00:00.006+02:00

Best brownies ever? Le-am gasit! Zemoase si cremoase si gata in juma' de ora si asa ametitor de ciocolatoase ca am jurat ca n-o sa mai incerc alta reteta cate zile oi avea! Why change it if it's perfect, right?

Reteta e din Hummingbird Bakery si m-am indragostit iremediabil de ea! A fost un efort supraomenesc sa ma abtin cat sa o trag in poze inainte sa ma-nfig in ea cu amandoua mainile!

Mai simplu de atat nu se poate! Uite cum se-ntampla povestea:

* Adunati laolalta 200g ciocolata (eu am pus 72%), 175g unt, 130g faina (1/2 cup), 325g zahar (1 1/2 cups), 2 linguri de extract de vanilie, 3 oua si 3 linguri de lapte.

* Topiti ciocolata si untul in bain-marie si apoi amestecati-le cu zaharul, faina si extractul de vanilie. Adaugati apoi pe rand ouale si laptele si omogenizati bine (un tel isi face la fix treaba aici ;)

* Turnati compozitia intr-o tava (a mea are 18/27 cm) tapetata cu hartie de copt si unsa cu unt si coaceti-o la 170grade C timp de 25-28 minute, daca o vreti mosty si gooey, asa ca mine. Daca o preferati putin mai uscata si cu o crusta mai crocanta, o puteti lasa pana la 35 minute.

* Lasati-o sa se raceasca 10 minute inainte de a o taia and then eat away, my fellow chocoholics, eat away!

* O lingura de iaurt grecesc si niste fructe de padure langa merg la fix langa ea!

Note: dauneaza grav dietelor! Dar face bine la suflet, asa ca I say - go for it! :D

Guest Post: Monstretti sau Neuroni de Macaroane

2012-02-08T09:57:00.000+02:00

Azi avem musafiri: draga mea prietena Liana - da, geniala inventatoare a puiului umplut - s-a tinut de bucatareli in weekend! Uite ce a rezultat:

Se facea ca eram eu acasa si ma bucuram de o no-shower sunday. Stiti cum e: afara ninge, tu nu te-ai ridicat din pat decat pentru a merge la baie sau a aduce cafea, mic dejun, pranz, snacks, ahem..cele necesare.. si citesti si pierzi timpul la calculator, lene ne-stramutata fara nici o remuscare. Cand.. deodata.. gasesti asta: http://9gag.com/gag/2394193 si de aici, lucrurile nu au mai fost la fel. Niciodata!

(In poze, Mr Pukey da garantia calitatii)

Am sarit din pat (am cules fulgii de porumb care au saltat de pe plapuma), am tras o pereche de blugi pe mine si un hanorac peste bluza de pijama, am pus o oala cu apa pe foc (fire hazard my ass) si am.. zbughit-o, pt ca alt cuvant mai potrivit nici nu gasesc, catre supermarketul de la parterul blocului.

Ajunsa afara am luat-o mai incet, cu grija pe gheata, nu cumva sa cad, sa-mi pierd cunonstinta si sa ma trezesc la spital unde sa trebuiasca sa explic halul in care am iesit din casa (cred ca dupa asta sansele ca eu sa petrec mult mai multe no-shower every-day, intr-o camera pufoasa, ar fi crescut vertiginos). E un risc pe care incerc sa nu mi-l iau prea des, dar la naiba, atunci cand ai o misiune trebuie sa actionezi cat de repede posibil.

Drumul la Mega a durat fix 7 minute dus-intors, printr-un miracol nu era nici coada. Cosul meu continea: un pachet spaghete, un pachet vidat cu 5 cremwursti, o cutiuta mica de smantana si stiam ca in frigider mai este un borcan inceput de pesto.

Nu am avut nici un gand sa fiu originala cu sosul, this was all about the tiny spaghetti monsters. Sa va arat o poza cu ingredientele, Elena asa face:

* Stiati ca: pachetul de piscoturi din coltul dreapta sus este unul dintre cele 2 pe care trebuia sa le servesc la cununia civila a Elenei cu Alex dar.. well.. there they are, 2 ani mai tarziu (le-am gasit in camara de curand, sunt foooarte expirate, dar nu ma lasa sufletul sa le arunc. Stau pe masa de atunci, astept sa vina un elf cu pofta de tiramisu si un stomac puternic sa le ia.) N-au nici o legatura cu reteta, nici portocalele de asemenea, dar hey, am considerat necesar sa imi exprim crezul artistic punandu-le pe fundal. Problem?

Am taiat cremwurstii in jumate, apoi jumatea jumatatilor si apoi in jumatea jumatatii jumatatilor (ar fi fost mai simplu sa zic in optimi, dar viata nu e simpla). Am dat o bucatica pisicii ca sa o tin ocupata si afara din bucataria mea (awww, s-a jucat cu ea pe hol, bagand-o si scotand-o din cizma mea. ce..dragut.. *note to self: nu pleca prea in graba maine la munca*).

...Si apoi a inceput adevarata arta...

Acum.. la inceput am incercat sa urmez un model, sa infig spaghetele in forma de floricica sau steluta, bucata sa fie echilibrata din punct de vedere al compozitiei, sa gasesc si sa pastrez numarul perfect de spaghete, care poate sa fie chiar paralele..

Intentia mea remarcabila n-a durat prea mult. Se pare ca in lupta OCD vs ADD castiga detasat ADD :D

Oricum, munca asta a fost destul de satisfacatoare. Dupa cateva bucati am inceput sa multitaskez, sa pun cate 2 si apoi cate 3 spaghete deodata. Cool, stiu. Senzatia pendula undeva intre a coase niste degetele si a trage in tepa niste raufacatori in miniatura. Bucataria Tepes style. De fapt, produsul final, cumva, mi se pare ca arata ca niste neuroni: cremvurstii sunt axonii, spaghetele sunt dendritele (ce?.. am dat bacu' la biologie..). Neuroni de macaroare. Suna f bine si ca o insulta. “Hey, neuron de macaroane, taci din gura si mananca cina delicioasa pe care ti-am pregatit-o.” Hihihhh...

Pe urma le-am pus in oala si le-am scufundat incet incet cu o ligura. Cu grija sa nu le “tund” din greseala. Aici imaginea ducea mai mult la niste canibali care fac o supica, dar nu vor sa bage “ingredientele” cu capul la fund din prima, pt ca au nisip in par. *Note to self: seek counsel.* Hey, uite, niste poze:

Rezultatul finit este.. superb. E greu sa te abtii sa nu te joci cu ele, sa faci elicopteru sau sa incerci sa le impletesti codite. Adica.. eu chiar nu m-am abtinut. Arata ca niste caracatite mici. Sau ca masina de tocat carne. Sau ca un copil cu gura plina care impinge mancarea printre dinti. Ok, ok, ma opresc cu metaforele.

Desigur, sosul (complet ne-original, dar f bun) a constat in a amesteca repede (in timp ce chicoteam si topaiam de pe un picior pe altul f mandra de mine) cutiuta de smantana cu sare, piper, putin ulei de masline si 2-3 lingurite de pesto. Se amesteca cu grija, se trag jaluzelele, se asigura ca nu e nimeni prin preajma si se ridica bucata cu bucata intre degetul mare si artator, de partea carnoasa. Se porceste. Like a lady.

Pate de Ton cu Fasole

2012-02-07T09:56:00.001+02:00

Tot din ciclul: vin acasa si mi-e foame! sa v-arat ce-am mesterit acum cateva zile:

Un fel de pate/spread din ton + fasole + alte chestii ratacite prin frigider, gata in 5 minute si numa' bun pe post de pranz ultra-rapid! Trebuie sa recunosc ca desi e super-duper-simplu de facut, am fost foarte mandra de rezultat! Toate ingredientele aparent random alese s-au combinat intr-un fel extrem de fericit si a rezultat o chestie cu adevarat delicioasa! Yay me!

Am aruncat in vasul robotului urmatoarele: o conserva de fasole scursa bine, una de ton scursa mai putin bine (ca doar nu era sa arunc tot uleiul ala delicios, asa ca am pastrat 1 lingura ;), 3 catei de usturoi, 1/2 legatura de patrunel, zeama si coaja de la o lamaie mica, 4-5 linguri de ulei de masline + sare & piper.

Am mixat toate astea vreun minut si maglavaisul rezultat l-am amestecat cu vreo 10 masline des-samburite si cu 1/2 ceapa rosie tocata marunt.

L-am botezat cu putin ulei de masline, inca niste patrunjel tocat si putina boia - doar asa, ca doar ma stiti ca-mi place mancarea colorata - si l-am infulecat cu lipii arabesti:

Pam-pam!

Mac'n'Cheese

2012-02-06T09:12:00.002+02:00

Am ajuns de mult la o concluzie... un fel de adevar existential if you will: in life, everything is better with cheese on top! Profund, nu? Dar tulburator de adevarat :))

Asta e motivul pentru care, in orice moment mi-ai dechide frigiderul, vei gasi cel putin 5 feluri de branza lafaindu-se pe rafturi, motivul pentru care ne intorcem din concedii (ai ales cele din Italia sau Franta) cu valiza plina-ochi cu branza si motivul pentru care, mai devreme sau mai tarziu, trebuia sa pregatesc niste Mac'n'Cheese. Imi pare rau doar ca n-am facut-o mai devreme! The cheesy goodness totally got to me!

Am analizat cu multe atentie o gramada de retete inainte sa purced la drum si am concluzionat ca Mac'n'Cheese trebuie sa indeplineasca 3 conditii esentiale ca sa fie as close to perfect as possible:

1. Trebuie sa contina o tona de branza, si nu de un singur fel, ci un amestec cat mai variat. Eu am pus o mana de parmezan, niste resturi de Brie si inca niste resturi de Gorgonzola, cascaval de capra (pe post de Cheddar) si inca niste cascaval afumat pentru some smoky flavour.

(note to self: momentul s-o pui de niste Mac'nCheese e cand ai cat mai multe feluri de branza pe punctul de a expira in frigier ;)

2. Sunt cu atat mai bune cu cat sunt mai cremoase si... branzoase, asa ca trebuie sa ai grija sa nu ingrosi sosul prea tare!

3. Cel mai important, trebuie neaparat sa contina pudra magica de-i zice "bacon dust" (zau acum, nu suna cu adevarat magic?)

Cum obtii porcosenia magica? Simplu: iei 4-5 felii de bacon, le rumenesti intr-o tigaie la foc mic si apoi le pulverizezi in robotul de bucatarie, impreuna cu miezul de la 3 felii de paine + sare, piper, niscaiva cimbru si (evident ;) niste fulgi de ardei iute.

Ce o sa rezulte va fi cel mai magnific pesmet pe care l-ai vazut/gustat vreodata! So, pentru mac'n'cheese perfecte nu trebuie decat sa-l umezesti cu 2-3 linguri de unt topit si sa-l presari peste tava de macaroane branzoase si te-ai aranjat! Perfection? You'll have it!

Sa trecem la fapte:

- fierbi un pachet de paste al dente (pastele scurte gen fussili sau penne merg mai bine in afacerea asta)

- in timpul asta, pregatesti sosul: intr-o cratita incapatoare, topesti 4 linguri de unt si rumenesti in ele o ceapa alba, data pe razatoarea mica si scursa bine + sare & piper proaspat macinat.

- dupa 2-3 minute, cand ceapa a devenit aurie, adaugi 3 linguri de faina, amesteci bine 1 minut si apoi incepi sa adaugi lapte, putin cate, putin pana rezulta un sos subtire, cam ca aluatul de clatite (eu am pus vreo 400ml lapte)

- asta e momentul cand adaugi in sos toate soiurile de branza (eu am pus o mana mare de parmezan, cate 100g de Brie si Gorgonzola, 300g cascaval de capra si 200g cascaval afumat). Poti sa pui ce branza iti pofetste tie inima, dar ar trebui sa fie una care se topeste bine si sa fie in total vreo 800g ;)

- mai lasa sosul sa dea cateva clocolte, cat sa se imprieteneasca "branzele" una cu alta, si apoi stinge focul.

- toarna peste sos pastele scurse, amesteca bine, mai pune niste sare & piper daca e nevoie si transfera toata afacerea intr-o tava unsa cu unt.

- presara pastele cu pesmetul miraculos si cu niste extra-parmezan ras si da-le la cuptor, la foc mediu (180gradeC) timp de 25-30 minute, pana se rumenesc frumos deasupra.

Voila:

Nu-i mare scofala dar sunt tare bune! Cremoase si zemoase si delicioase... mmmmmmmmm! Confirma perfect principiul cu care am pornit la drum, desi - pentru a fi mai aproape de adevar - as spune asa:

Unt de Arahide de Casa

2012-01-30T10:23:00.003+02:00

Maglavaisul portocalio-toxic care se vinde sub numele de "unt de arahide" n-a reusit niciodata sa ma convinga ca ar fi bun de ceva. Sare, resturi de alune si mult prea multe calorii, pentru a caror existenta pur si simplu nu gaseam nici o explicatie. Or fi americanii complet nebuni, ma intrebam?!

Dar, cum in timp ce eu imi puneam asemenea intrebari existentiale, Alex - mare fan - ma tot imboldea in supermarket sa cumparam un borcan, I decided to make my own!

Ridic mainile sus si ma declar invinsa... si pe deplin convinsa! Stiu ei americanii ce stiu - untul asta de arahide poate fi ceva extrem de delicios, si - in varianta home made - chiar foarte hranitor. E adevarat, calorii tot are cu caru' deci nu e indicat sa mananci un borcan odata, dar e plin de grasimi bune, nesaturate care ard colesterolul, de proteine si de tot felul de minerale. Perfect for a breakfast on the go, intins pe o felie de paine integrala!

Unde mai pui ca am facut si-o afacere buna: 1 borcan gata cumparat costa 8-9 lei, in timp ce eu am luat 300g de alune crude (nesarate!) cu 4,5 RON si din ele am umplut borcanul cu o bunatate de peanut butter!

Aliniaza urmatoarele:

- 300g arahide crude, nesarate
- 1-2 linguri de ulei de floarea-soarelui
- 2-3-4 linguri de apa (cat sa-l ajute sa se lege si sa obtii o consistenta cremoasa)
- un praf de sare de mare

Cum procedezi:

* Mixeaza alunele in robotul de bucatarie (la viteza maxima) pana rezulta o pasta nu foarte fina

* Adauga uleiul, sarea de mare si apa, lingura cu lingura, mixand in continuare, pana obtii consistena potrivita: tre' sa fie cremos si "tartinabil" ;)

=> 1 borcan de 400g care rezista la frigider 2-3 saptamani

Mic-Dejunul Campionilor!

2012-01-28T12:03:00.000+02:00

E simplu si garantat sa va tina-n priza pana la pranz! Si sanatos! Si mai ales, usor de facut, ca daca n-ar fi nici nu v-as povesti, ca doar cine are chef sa gateasca nazdravanii cu noaptea-n cap?! Eu una, sigur n-am!

Se ia per bucata de om somnoros cate:
-1 iaurt (mie-mi place Oly 2% cel mai mult: are grasime doar cat trebuie ca sa nu fie total insipid si e plin de probiotice care fac bine la digestie ;)
-1 lingurita miere
-2 kiwi (feel free sa le inlocuiti cu fructul preferat! daca-r fi vara ar merge la fix niste capsuni/zmeura/afine... aaaah, ce dor imi e de ele!)
-4 linguri de musli de care va place voua

Intai amestecati iaurtul cu mierea. Apoi, intr-un bol turnati 1/2 din iaurt, acoperiti-l cu 1/2 din musli si apoi cu 1/2 din kiwi, dupa care reluati inca odata procesul: iaurt -> musli -> kiwi. Done!

Mancati cu spor! Si buna dimineata :D

Vineri intr-o Poza: Vine Primavara?!

2012-01-27T13:36:00.000+02:00

Am primit narcise de la Alex. Au inflorit azi-noapte, pe inturneric. Or sti ele ceva ce noi nu stim? Vine primavara? Ii spune cineva zapezii, ca sa-si faca bagajele si sa ne lase?

Ciuperci Delicioase: cu Usturoi si Patrunjel

2012-01-25T15:26:00.002+02:00

Adica un fel ciuperci AOP! Ca doar daca merge combinatia cu paste, m-am gandit eu, ar trebuie sa fie si mai si cu ciuperci, non? I was right! Au fost GE-NI-ALE! Si mie nici macar nu prea-mi plac ciupercile, asa ca that says a lot!

Am luat o caserola de Pleurotus de la Mega, am curatat si ciopartzit ciupercile si le-am aruncat in tigaie, impreuna cu 3-4 linguri de ulei de masline, sare si piper proaspat macinat + 5 catei de usturoi si-un varf de cutit de fulgi de ardei iute!

Le-am lasat sa se rumeneasca frumos la foc mediu, and in the mean time am pregatit o mamaliguta-polenta (adica mamaliguta + 2 linguri de ulei de masline + niscaiva parmezan ras adaugat la sfarsit)

Cand erau gata ciupercile, am adaugat in tigaie si o legatura de patrunjel tocat marunt (la sfarsit, nu mai degreme, ca sa ramana patrunjuelul verde, da?) and that was that!

Serviti-le peste polenta cu inca niste parmezan ras si-un pahar de vin! You'll love them, promit!

Pulled Pork - O Minune Americana!

2012-01-23T11:37:00.003+02:00

Porcu-i o treaba minunata in general - asta-i clar! Mai ales iarna, mi se pare ca uneori it can't get any better ca o bucatica suculenta de porc! Porcul asta "pulled" insa, e un fel de rege al porcilor din farfurie, va promit! We're talking about art here! Unde mai pui ca e asa de simplu de facut - foolproof yumminess!

Vine taman din Sudul Americii reteta asta - mi-o si inchipui pe Scarlett O'Hara savurand o portie in timp ce visa la Ashley (yes, big "Gone with the Wind" fan here ;). E prima data cand am incercat-o dar indraznesc sa spun ca a iesit exact cum trebuie si regret doar ca n-am descoperit minunatia mai devreme!

Treaba se intampla in felul urmator:

Se ia o bucata frumoasa de ceafa de porc (de 1 kg, asa - cat sa sature vreo 6 mancai) si se freaca bine cu un maglavais obtinut din:

1 ceapa rosie,
1 ardei iute mic,
3-4 catei de usturoi,
3 linguri de zahar brun,
1/2 ceasca de otet din vin,
3 linguri ulei de masline,
cate 1 lingurita de:
-oregano,
-paprika afumata,
-piper
+ cateva cuisoare
+ 1 lingura de sare.

Toate astea se mixeaza in robot pana rezulta o pasta putin iute, putin dulce, putin acrisoara si super-aromata.
Cum va zisei, se unge temeinic porcaria cu pasta asta pe toate partile, dupa care se tranfera intr-o punga de plastic si se lasa la rece sa se-mbete de arome. Bine-ar fi sa uitati de ea peste noapte, dar la noi a fost foamea cam mare si n-am lasat-o la odihna decat fro' 3 ore si tot delicioasa a iesit!

Puneti animalu' intr-o cratita cu peretii grosi (ceaunul primit zestre, in cazul meu ;), turnati o ceasca de apa peste, acoperiti bine cratita cu folie de aluminiu - ca sa se coaca incetisor in aburi si sa nu evadeze vreun pic de aroma - bagati-o la cuptor la foc miiiiic (vreo 150 grade) si uitati de ea timp de 4-5 ore.

Asta- i tot si sa vedeti numa' ce minune rezulta! Cand e gata porcaria, e asa de frageda si suculenta ca pur si simplu se dezintegreaza cand o atingi.

Dupa cum ii zice numele, pasul final e sa desprinzi porcu' in fasii cu o furculita => pulled pork.

Fasiile le servesti intr-o chifla, alaturi de salata de varza si niste castraveciori murati. American soul food at it's best!

Calatorie in Timp in Nepal

2012-01-20T09:45:00.001+02:00

Nepalul mi s-a parut o frantura de pamant inghetata in timp acum 3-4 sute de ani. Oamenii sunt prietenosi si zambitori, femeile se inghesuie in piete ca sa cumpere de-ale gurii, tatii isi invata copiii mestesugurile pe care si ei la randul lor le-au invatat de la parinti, negustorii isi striga marfa din toti rarunchii. Nimeni nu se grabeste.

Cele mai inalte cladiri pe care le-am vazut sunt templele - unele inalte cat un bloc de 3-4 etaje chiar. Locuintele se ascund de obicei in spatele pravaliei familiei - in Nepal (ca si in India, de altfel) mi s-a parut ca fiecare om avea ceva de vandut. Temple budiste am mai vazut prin plimbarile noastre, cu stupe inalte decorate cu stegulete colorate, din varful carora ochii lui Buddha te urmaresc neincetat. La tot pasul sunt tot felul de ritualuri pe care le indeplinesti "for good luck" - invarti de niste "cilindri ai dorintelor", scormonesti in focul sacru, aduci flori sau pigmenti colorati cu tine la templu... Budistii trebuie sa fie cei mai norocosi oameni din lume! Imi place la nebunie entuziasmul lor, credinta lor nestramutata ca norocul e ceva accesibil, pentru care exista nu una, ci nenumarate retete bine stabilite :)

Templele hinduse insa, s-au dovedit a fi alta mancare de peste... Pashupati Nath e unul din cele mai vestite temple hinduse, nu doar din Nepal, ci din lume. Doar templele din Varanasi il intrec in renume. De ce e vestit? Simplu: pentru ca, dupa Varanasi, un oras indian de pe malul Gangelui, Pashupati este cel mai de bun augur loc in care poti muri, ca hindus.

Sa va explic: regula in hinduism este ca un mort trebuie incinerat in maxim 24 de ore dupa deces, iar cenusa sa trebuie aruncata intr-un rau - in mod ideal in Gange, sau intr-un afluent al sau. In acest fel, ai toate sansele ca in viata viitoare sa te reincarnezi intr-o viata mai buna. Cum raul pe malul caruia se afla Pashupati Nath se varsa in Gange, este considerata o mare onoare sa fii incinerat aici. Long story short, acest templu are in dotare propriul spital, unde oameni bolnavi din toata tara vin sa astepte sa moara, unde exista un loc de incinerare al saracilor si, la un pod distanta, un loc special pentru familia regala si VIP, care primesc lemne mai frumos mirositoare, unde pe un mal al raului se plimba turistii cu cura cascata si pe celalt mal oameni morti ard pe ruguri din lemn parfumat, de santal. Socant? Da, foarte!

Baiatul de 14 ani pe care l-am intalnit la intrare si care a insistat sa ne fie ghid ne-a povestit ca regula e ca, dupa ce cadavrul arde 2 ore, on om special angajat (considerat chiar si in ziua de azi "de neatins" pentru ca are de-a face cu mortii) ii zdrobeste capul si inima cu un par lung (pentru a elibera sufletul din corp). Pe malul cel cu incinerarile un corp invelit atent in alb isi astepta randul la rug. Ghidul nostru ne intraba daca vrem sa asteptam, ca sa vedem ce si cum. Am zis slab "nu e nevoie". Socant? Si inca cum!

Pe cat se sumbra a fost experianta la Pashupati Nath, pe atat de haioasa a fost vizita la Baktapur, unde am cascat gura indelung la un templu plin de scene erotice mai mult decat explicite. Trebuie sa fie interesant ca sexul sa nu fie un subiect tabu, murdar, ci un mod de a ajunge una cu zeii :)

Marea faima a Nepalului si motivul pentru atrage o multme de turisti care sunt gata sa infrunte haosul si gunoaiele si saracia, este Everestul. Oamenii activi, in forma, pentru care nu am decat respect si pe care ii felicit, se aventureaza sa mearga in trekuri de cateva sapatmani prin Himalaya, pana la Everest Base Camp sau Anapurna. Noi, ca niste putori lenese ce suntem, am ales sa mergem cu masina pana la Nagarkot, o statiune montana de unde te poti bucura de o priveliste magnifica a muntilor. A fost cu adevarat spectaculos!

Ultimele 3 zile din Nepal le-am petrecut in Chitwan National Park, un parc unde cu putin noroc poti sa vezi tigri (n-am vazut), rinoceri (am vazut!) si o multime de alte vietati, intr-un setting de carte postala! Unde mai pui ca in restul zilei, cand nu mergeam in safari, leneveam in bataia soarelui pe veranda vilei noastre personale din gradina spatioasa a lodgeului, pe care am platit fabuloasa suma de 50$/noapte, cu tot cu mese incluse :p
Now that's the good life!

O mentiune speciala o merita drumul intre Kathmandu si Chitwan - 150 de kilometri amarati, parcursi de noi in 9 ore. Cu ce? pai, desigur am luat autobuxul "deluxe", special pentru turisti. Asa deluxe era ca ne-a hurducait continuu, ca atunci cand accelera maxim ca sa faca o depasire (cel mai frecvent ilegala) atingea viteza ametitoare de 60km/ora si ca dupa 50 km s-a stricat de tot in mijlocul drumului si am asteptat o ora pana soferul a alergat in satul din apropiere in cautarea piesei lipsa. Oh, well - a fost o experienta inedita, nu zic nu!

Pe acoperisul unui autobuz "deluxe" din fata noastra am vazut o capra legata printre bagaje :)

Mi-a placut in Nepal. Nu mizeria sau saracia care uneori ma umpleau de furie, ci atitudinea oamenilor. Sunt asa de impacati cu ei insisi, gata sa faca totul ca sa o scoata la capat in ciuda tuturor dificultatilor ...si fac asta cu zambetul pe buze si cu bucurie in sulfet!

Desi nu inteleg, respect faptul ca isi patreaza traditiile, ca nu isi arunca cu amandoua mainile cultura pe fereastra pentru ce vad in filmele de la Hollywood. Respect entuziasmul cu care infrunta saracia... Si viata! ..Si moartea!

Salata de Oua

2012-01-16T10:40:00.001+02:00

Pana sa va mai povestesc de aventurile prin India & Nepal, sa va arat primul lucru gatit pe anul asta:

Salata de oua - n-am mai incercat pana acum, dar de cand am dat peste reteta in River Cottage Everyday (grozava carte de bucate, btw - recomand cu multa caldura) mi-a sunat bine si i-am pus semn de "to do"

Cumva, desi e foarte simpla, aduce la gust cu salata de boeuf, dar in varianta mai sanatoasa.
Povestea decurge cam asa: se fierb 5 oua tari.
In robot, se paseaza 2 dintre oua impreuna cu 1 avocado bine copt, 2 linguri de suc de lamaie + sare si piper proaspat macinat => sos cremos si usor acrisor. Buuuun, mama lui de sos!
Celelalte 3 oua se toaca cubulete si se amesteca cu 2 cepe verzi taiate marunt, 2 lingurite de mustar boabe, 2-3 castraveciori murati maruntiti bine si 1/2 de legatura de patrunjel tocat. Se toarna peste sosul cel acrisor si asta-i salata!

Cel mai buna e servita pe felii de paine prajita - merge direct la suflet!

Sa gatiti bine in 2012 si sa va bucurati de fiecare imbucatura, zic! Bine v-am gasit, ca tare dor in fu de voi, zau ca da!

India intre Agonie si Extaz

2012-01-11T18:15:00.007+02:00

Ne-am intors de 2 zile si zau, Doamne, ca tare bine-i acasa! Ne-a fost extrem de dor de tot, mult mai mult decat in alte excursii... Nu stiu daca e din cauza ca we're getting old sau din cauza ca India & Nepal sunt atat de departe de viata noastra de zi cu zi... Si nu, nu ma refer la distanta, ci la stilul de viata de acolo. E ca o alta planeta, intr-un alt timp, atat de diferita incat inca stau si ma minunez ca acum, exact in acest moment in care eu dau in taste aici, undeva, acolo, oamenii traiesc asa cum traiesc.

Nu ma intelegeti gresit, nu-i vorba ca nu ne-a placut, chiar deloc! Doar ca viata in India se desfasoara pe super-fast-forward, si totul e atat de altfel incat pur si simplu statul la marginea strazii si privitul in stanga si-n dreapta ma epuiza total. Am vazut atatea lucruri extraordinare, am cunoscut atatia oameni frumosi si calzi, am ras si am plans si ne-am minunat aproape in fiecare clipa! Daca pot sa zic ceva despre India, e ca nu te lasa nimic rece aici - fiecare lucru nou pe care il vezi sau il auzi, fiecare senzatie iti trezeste un sentiment; nu poti sa fii indiferent nicio secunda - tot timpul e ceva care te incanta sau te uimeste sau te deprima! E intr-adevar o tara a constrastelor - citisem asta in multe locuri, dar abia cand am ajuns acolo am inteles cum sta treaba.

Sa vezi laolalta Taj Mahalul in toata splendoarea lui - si chiar e o priveliste extraordinara - si la 3 km mai incolo gramezi de gunoie peste care rama o trupa de porci; sa cunosti oameni prietenosi si zambitori, imbracati mereu in toate culorile curcubeului, dar uneori atat de saraci ca te-apuca jalea, care aproape ca traiesc la marginea drumului; sa vezi forturi ca-n povestile cu printese si cavaleri si temple vechi de cateva sute de ani, atat de perfect sculptate si pictate ca ramai cu gura cascata, iar afara sa dai de traficul infernal compus din masini, o droaie de tuk-tuk-uri si mii de motociclete, dar si carute trase de camile sau cai, la care se adauga zeci de vaci care se plimba alene pe mijlocul strazii, cate un Mercedes sau un Porche stingher, strecurandu-se cu mare grija prin haos, poate si-un elefant sau 2, totul avand drept coloana sonora claxoanele aproape neintrerupte care vin din toate directiile odata (un indian ne-a zis ca pentru a putea sa conduci in India iti trebuie 3 chestii: good horn, good breaks and good luck :p) - lucrurile astea luate laolalta te iau cu totul pe sus si te poarta cu ele pe niste culmi ale uimirii de nu mai stii nici incotro sa te uiti, nici ce sa crezi, nici macar unde esti.

Am ajuns sa apreciez lucruri pe care le luam inainte de-a gata, cum ar fi electricitatea si caldura (in Nepal, ai curent doar 3-4 ore pe zi, iar seara strazile sunt luminate doar de lumanarile din vitrina magazinelor; sa vad femei croitorese, care dupa lasatul serii lucrau in pragul pravaliei lor la lumina lumanarilor si oameni care se incalzeau seara facand cate un foc mic pe marginea strazii a fost undeva intre foarte emotionant si extrem de deprimant), apa potabila de la robinet, drumurile noatre (credeti-ma, ne plangem mult prea mult - tot in Nepal, un drum de 160km l-am parcurs in 8 ore) si cel mai si cel mai mult, invatamantul gratuit din Romania si faptul ca, de bine de rau, aici orice copil care vrea sa invete si sa se faca "ceva" cand o fi mare, poate sa faca asta!

Ne-a fost dor de casa, si de Zaza noastra scumpa, de familie si de prieteni, de o bucata de branza cu rosie, atat de perfecta in simplitatea ei, de traficul minunat din Bucuresti (yes, really, dupa traficul din India n-o sa ma mai plang nicioodata ca stam otzara blocati la stop), de curatenia de aici, de o cafea adevarata, tzeapana de te ia cu palpitatii, de aerul curat din Capitala (again, nu fac misto, I really, really mean it!), de liniste uneori, dar si de auzit romana in jurul meu si de pus la sfarsitul zilei capul pe perna noastra :)

La Multi Ani !!!

2011-12-31T11:08:00.000+02:00

Hai c-a fost un an bun! Zau - n-a fost perfect, dar a fost tare frumos: am avut ras cu lacrimi si suprize frumoase, bucurii marunte cu carul, mese pline de bunatati si nenumarate intalniri cu oameni dragi! A fost si plans, a fost si tristete, dar la urma urmei, daca n-ar fi si din astea, cum ai putea sa apreciezi cu adevarat cand ti-e BINE?

2012 sa fie si mai si - asta va doresc si voua si noua si sa ne bucuram inzecit de tot! La multi ani!

Adio & Craciun Fericit!

2011-12-19T11:01:00.000+02:00

Gata - azi decolam.. spre cel mai ciudat/diferit/extraordinar loc in care am fost pana acum : India si Nepal! Sunt undeva intre culmea entuziasmului si culmea nelinistii, cu rucsacul plin de antidiareice si capul plin de vise colorate! Sper sa fie totul bine si sa ne vedem sanatosi la anul!

Pana atunci, va doresc din inima un Craciun fericit, plin de colinde si bunatati si veselie! (noi il petrecem in jungla din Nepal pe-al nostru, asa ca va rog, ganditi-va si la mine cand infulecati o sarma!)

Big, big hug pentru toata lumea!

2 euro pentru Viata

2011-12-16T09:11:00.001+02:00

Atatia si atatia oameni cu suflet, din blogosfera si nu numai, si-au unit glasurile ca sa iti spuna povestea lui Bibi si ca sa ceara ajutor pentru el. La urma urmei, la ce bun ca "te aud" oamenii daca nu ai ceva important de spus? Daca nu ajuti pe cineva, cu cat de putin esti in stare, atunci cand ai ocazia?

Asa ca tine minte - azi e ultima zi cand poti dona pentru Bibi. Poti alege sa dai 2 euro printr-un SMS la 848 sau sa donezi prin RomTelecom formand:

0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel

Orice optiune ai alege, important este sa o faci - te rog din suflet! Desparte-te de o suma atat de marunta pentru tine (o cafea/un sanwich/o bere/1/2 de bilet la film) si sa bucura-te ca aduci un copil frumos cu un pas mai aproape de viata pe care o merita din plin!

Tine minte ca vine Craciunul, si ca e de 1000 de ori mai minunat sa dai decat sa primesti :) Asa ca da un SMS pentru un copil bolnav, dechide usa larg la colindatori, da niste papa-bun la prieteni si familion si un sarut apasat si umed jumatatii mai bune! O sa te simti grozav!

Cu ce se mananca Dieta Dukan

2011-12-08T10:43:00.004+02:00

Well, cum va povesteam zilele trecute, I'm on a diet. The Dukan Diet. Nenea asta, Dukan - un medic francez - s-a gandit in felul urmator: exista 3 principii alimentare esentiale: carbohidratii (adica zahar & fainoase), lipide (adica grasimi) si proteine (carne, peste, produse lactate si oua).

Carburantul principal al celulelelor corpului e glucoza, rezultata din carbohidrati. Prin urmare, cel si cel mai usor pentru corp e sa digere si sa foloseasca carbohidratii pe post de combustibil. Adica da, tu ii dai o prajiturica, o ciocolatica sau un biscuitel si corpul tau, marsavul, e ca o putoare care sta pe canapea si tai frunze la caini, si obtine tot ce-i trebuie cu minim de efort.

Also, cand mananci carbohidrati, e eliberata insulina, hormon care face ca tot ce depaseste necesarul imediat de calorii sa fie stocat frumusel in depozite, for future use. Exact - asta inseamna colacei pe burta si pernute pe fund & coapse. Nu-i asa ca-i strangator corpul uman? Nu-i asa ca ti-ai dori sa poti si tu sa faci asta cu salariul tau?

Lipidele - sunt digerate destul de usor si tot insulina, bat-o vina, se asigura ca excesul de lipide e salvat pentru zile negre. It makes sense pentru oricine ca sunt rele atunci cand vine vorba de slabit, mai ales avand in vedere ca de obicei sunt insotite, pe farfurie, de o gramada mare de carbohidrati: doar n-o sa manaci niste slaninuta goala, fara macar o amarata de bucata de paine...

[De tinut minte (desi nu asta e ideea postului) ca grasimile animale sunt rele in general, nu doar daca vrei sa slabesti, ca se depun pe peretii arterelor si duc la degradarea vaselor de sange, la boli de inima si la diabet. So, remember - grasimi animale, saturate: baaaaad!]

Proteinele on the other hand, au in primul rand rol structural (adica in formarea muschilor, in sinteza hormonilor etc) si in mai mica masura rol de carburant, din cauza ca transformarea lor in hrana pentru celule e un proces destul de complicat si corpul tau - ca oricare dintre noi - prefera the easy way out, adica sa foloseasca carbohidrati sau lipide, mult mai usor de procesat si pe care noi i le servim pe tava.

Ideea lu' nenea Dukan, in esenta, e sa alimentam corpul cu mai ales cu proteine, dar - fiti atenti - proteine sanatoase, fara grasimi: carne slaba (pui, curcan, vita)/peste/fructe de mare/lactate degresate/oua (2-3/saptamana). Proteinele sunt mult mai greu de digerat (ca sa digere 100calorii de proteine, corpul consuma 30 de calorii - sweet, nu?). In plus, ce-i trebuie in plus domnului corp, poate sa extraga frumusel din depozite. Da, alea de pe burta/coapse/whereever!

Inceputul e putin mai dificil, pentru ca presupune sa manaci cateva zile (2-3, maaaxim 10) doar proteine. Mai presupune si ca trebuie sa te hidratezi din plin, sa faci 20 de minute de miscare pe zi si, fooooarte important - sa incluzi in meniul zilnic 2 linguri de tarate de ovaz, ca sa nu ti se cimenteze prea tare intestinele ;)

Mai departe, alternezi intre zile de proteine si zile cu proteine + legume, deci corpul nu duce lipsa de nutrienti, nici nu e prea privat de fibre alimentare.

Dupa ce ti-ai atins greutatea tinta, urmeaza o faza de consolidare, in care se reintroduc, treptat si in cantitati mici, carbohidratii (sub forma de paste/paine integrala, fructe) dar si branzeturile, carnea de porc, miel si alte nebunii. Extra-sweet e ca o zi pe saptamana ai dezlegare la dezmat, adica poti manca orice vrei! Faza asta dureaza 10 zile pentru fiecare kg pierdut (eu, par example, daca reusesc sa slabesc cele 6 kg, va trebui sa o tin timp de 60 zile). In principiu, deci, dieta n-o se intoarca impotriva ta si n-o sa te trezesti cu un mare yo-yo effect on your hands.

(Dieta explicata pe larg o gasiti aici)

Mie una (in calitate de fata care vrea incapa in continuare in her skinny jeans, dar si in calitate de medic gastro-enterolog), toate astea mi s-au parut de bun simt. Vestea buna e ca ierburile aromatice, ceapa, usturoiul, condimentele, ba chiar ceva muraturi in cantitati mici sunt la liber, asa ca nu te plictisesti prea repede.

Cu ce se manaca, pana la urma, Dukan-ul?
Well, eu mananc cam asa:

burgeri de curcan/vita fara pesmet sau faina, dar cu patrunjel/oregano/cimbru si comdimente din belsug
scrambled eggs
omlete simple, sau cu ceapa verde & verdeturi, sau cu somon afumat
pui la cuptor cu rosii si busuioc
creveti trasi la tigaie intr-un strop de ulei de masline cu usturoi si lamaie
curry indian de pui/curry thai de creveti cu iaurt
peste la cuptor cu salsa de rosii, cu vin si tarhon, cu lamaie&usturoi
ficatei cu vin la cuptor
muuuuuult iaurt 0% cu usturoi si patrunjel si chilli
felii de branza degresata/sunca de curcan as a snack
cafea/limonada cu indulcitor artificial, muuult ceai verde si cel putin 2 L apa/zi (tre' sa ai mila de rinichi si de ficat, care lucreaza suplimentar cand sunt bombardati de atatea proteine)
cand am voie legume legume e easy si ma rasfat cu conopida, fasole verde, spanac, varza, ciuperci si cate si mai cate ...dar cel mai des imi fac salata mea preferata, cu rucola & andive & ceapa verde & ou fiert & branza de capra, fara crutoane ;)

Una peste alta, chiar nu e greu, desi OMG uneori visez ca am o prajitura in fata mea and that I start rubbing it all over my body... ba chiar m-am surprins azi poftind la un mar... EU!

Dar ritmul in care cad de pe mine kilogramele e destul de accelerat cat sa ma tin tare si sa infrunt cu stoicism toate poftele! Pana acum, in 7 zile, am slabit aproape 3 kg, ceea ce e minunat, zic eu, asa ca rezist pe baricade, cu gandul ca cu cat sunt mai cuminte acum cu atat pot sa-mi fac mai tare de cap in India (only 11 days to go!)

Burgeri de Curcan & Dieta

2011-11-29T16:34:00.002+02:00

Am cam lipsit in front pentru ca, de 3 zile, I'm on a diet!

Nu prea sunt eu genul care sa tina "cura de slabire", in primul rand pentru ca sunt super-pofticioasa & I LOVE eating (nu stiu daca v-ati dat seama :p) si in al2lea, pentru ca sunt destul de norocoasa si reusesc, in general - nu stiu prin ce minune, sa imi tin greutatea constanta fara sa-mi impun prea multe interdictii, doar mancand multe, multe salate si tinandu-ma la distanta de dulciuri... dar (probabil v-ati dat seama, misunand pe-aici) imi plac la nebunie legumele, iar dulciurile nu ma tenteaza mai deloc, asa ca de obicei nu-mi e prea greu.

Totusi, in ultimul an, m-am ingrasat 6 kg si ma indrept spre o zona unde nu ma mai simt tocmai confortabil cu mine insami si cu sunculitzele mele. So it was diet time! Cum urasc regimurile cu meniuri prestabilite si cu cantitati fixe - prea restrictive- astea au iesit din discutie. Montignac-ul l-am mai tinut acum vreo3-4 ani, si a avut rezultate minunate, dar vroiam ceva nou. So - Dukan Diet it was! Pe scurt, dieta asta a ajuns in lumina reflectoarelor anul asta, fiind dieta pe care a tinut-o Kate Middleton inainte de nunta. A devenit extrem de populara in foarte scurt timp si apparently, e si foarte eficienta!

Cum functioneaza, o sa va povestec peste cateva zile, cand pot sa va prezint si niste rezultate preliminare.

Long story short, e compusa din 4 faze: prima (faza de atac) dureaza 4-5 zile si ai voie sa mananci doar proteine (carne slaba de pui/curcan/vita, lapte, iaurt si branza cu <2% grasime si oua). Din faza a2-a, primesti din nou pe farfurie legumele, alternand: o zi doar proteine, o zi proteine + legume, si abia din faza a 3-a te faci pace si cu fructele si fainoasele. Faza a4-a = mananci orice vrei, dar o zi pe saptamana, pentru tot restul vietii, mananci doar proteine.

Vestea buna, pentru mine cel putin, e ca ai liber la condimente, usturoi (YAY!), ceapa, ierburi aromate si esti incurajat sa le folosesti din plin ca sa nu ajungi -cum se intampla asa des- sa mananci doar anostul si infernalul piept de pui la gratar (bleah!!!) si sa te plictisesti de-atata regim.

Hai ca v-am ametit destul cu dietele. Ideea e, ca acum trebuie sa gatesc in asa fel incat sa respect dieta + sa tin omu' fericit si satul. A bit of a challange, right?

Azi am executat burgeri de curcan like this:

500g carne de curcan amestecata cu 1/2 legatura de patrunjel, cimbru, putina boia iute, sare & piper + 1 ou + o mana de parmezan ras + 1 ceapa si 2 catei de usturoi caliti in puuuuutin ulei de masline pana se inmoaie. In mod normal as fi pus si 1-2 linguri de pesmet, ca sa absoarba apa din carne, dar Dukan nu te lasa sa-ti faci de cap cu carbohidratii deloc, deloc, asa ca am omis partea asta.

Am amestecat bine compozitia si am format chiftele rotunde si plate (cam de 1 cm) si le-am rumenit in cuptor, la 180grade, intr-o tava tapetata cu hartie-pergament unsa cu the tiniest drop of oil ;)

Eu le-am mancat asa:

Alex insa, a avut parte de the improved version, cu chifteaua infipta intr-o chifla pufoasa si acompaniata de mustar Dijon, feliute de castraveti murati, frunze de rucola & patrunjel si ketchup + a side of fries:

(lucky bastard!)

Amandoi am fost extrem de multumiti, so they must be damn good! In concluzie, se poate! Light & healthy & freakin' delicious!

Loft sau Unde Gasesti Tartar-ul Perfect

2011-11-26T11:54:00.000+02:00

Acum multe, muuulte joi, clubul bloggerilor infometati s-a strans in jurul unei mese mari, luminate fistichiu in mov-albastru la Loft. Despre seara cea frumoasa v-au poestit pe larg Florin, Madalin, Lavinia, Ana si Smaranda. N-o sa reiau toata povestea, dar tin mortis sa va spun un lucru: la Loft o sa gasiti (aproape sigur) cel mai bun tartar din Bucuresti.

Se ascunde sub numele de cod "There will be blood" si de cu adevarat uimitor: vita incredibil de frageda, asezonata cu castraveciori acri si capere si inca niste ingrediente neidentificate, se combina intr-un fel aproape perfect si rezulta cel mai delicios tartar pe care l-am incercat vreodata. Orgasmatic, as putea spune... :D

Asa ca daca sunteti ca mine, daca gustati mult mai mult decat ar fi cazul din compozitia pentru sarmale sau chitfele, just because raw, spicy meat is so freakin' awesome, daca va pierdeti cu totul capul in fata unei gramajoare de carne cruda, perfect asezonate, treceti Loft-ul pe lista restaurantelor de incercat din Bucuresti.

Mai sunt multe alte bunatati de incercat la Loft - aproape fiecare farfurie prin care mi-am plimbat furculita avea ceva bun in ea. Keep in mind, though, ca desi serviciul e prietenos din cale-afara, nu acelasi lucru s-ar putea spune si despre preturile de la Loft, care sunt destul de piperate. Totusi, e o alegere buna pentru cei care vor sa guste din mai sus-numitul tartar perfect sau pentru o seara mai speciala, de rasfatz :)

HomeMade Chips

2011-11-25T11:05:00.000+02:00

Cand eram mica, aveam o pasiune neostoita: Chipsurile Hali-Lulu. Le mai stiti? Primele chipsuri care au aparut in Ro si, muuuaaama, cat puteau sa fie de bune! Tin minte ca erau o multime de varietati, dar my all-time favourite erau cele cu sare si otet.

(de ce oare nici o marca de chipsuri e pe piata locala nu introduce din nou soiul asta? Mi se pare geniala combinatia si cand ajung prin Londra, primul lucru pe care-l fac e sa ma opresc la M&S din aeroport si sa inhat o punga de chispsuri cu sare & otet ♥)

Asa, back to Hali Lulu. Imi amintesc ca in fiecare seara imi primeam banii de buzunar si ma duceam cu sufletul la gura pana la chioscul de la coltul blocului ca sa-mi fac plinul de chipsuri. Mama, exasperata my Hali Lulu love affair, m-a amenintat ca intr-o zi o sa ma inchida intr-o camera plina cu pungi de chipsuri si o sa ma lase acolo, fara alta mancare, pana o sa mi se faca lehamite de ele. Mi s-a parut cel mai frumos lucru pe care l-am auzit vreodata si cativa ani am tot sperat ca o sa treaca in sfarsit la fapte... :p

Deci, m-am mirat si eu cand mi-am dat seama, asa mare iubitoare de chipsuri cum ma aflu (desi acum limitez mult aportul din motive legate de faptul ca in ultimul timp tind sa nu mai intru in haine), ca pana acum n-am incercat niciodata sa fac chipsuri in casa. Ieri am remediat aceasta lipsa, si, just to make it all more interestaing, m-am jucat nu doar cu cartofi, ci si cu 1 pastarnac, 1 cartof dulce si o sfecla. Toate le-a feliat subtirel de tot robotul, iar eu le-am spalat bine, si apoi le-am zvantat pe prosoape de hartie.

Am incins in ceaun ulei cam de 3-4 cm si am prajit chipsurile cateva minute la foc iute, pana s-au rumenit exact cat trebuie. (Avand in vedere ca iarna nu-i ca vara, iar cartofii nu-s ca sfecla/pastarnacul, am descoprit rapid ca cel mai bine e sa prajesti separat chipsurile de fiecare soi: pastarnacul si cartofii dulci s-au rumenit cel mai repede, cartofii ceva mai incet si sfecla a fost cea mai puturoasa, si, sincer vorbind, de-a dreptul refractara la a se rumeni cum vroiam eu. Next time, no sfecla!). Le-am scos pe farfurii tapetate cu hartie abdorbanta si le-am lasat sa se scurga bine, le-am sarat si, well, le-am infulecat in no time, simtindu-ma din nou copil. Au fost bune!

Paine cu Malai

2011-11-23T11:40:00.001+02:00

Iute ca sageata, buna ca... galeata? Hmm, something's not right here... Nu, buna cum poate fi doar doar painea proaspata, aromata, puuutin dulce, puuuutin iute, calda numa' cat trebuie ca sa se topeasca frumos untul pe ea! Pregatirea iti ia 5 minute, si apoi n-ai decat sa-ti pui pofta-n cui pentru inca 20, pana se bronzeaza frumos in cuptor.

Pune mana pe un bol mare si amesteca in el urmatoarele: 150g malai, 150g faina, 2 lingurite praf de copt, 1/2 lingurita bicarbonat de sodiu, 1/2 lingurita sare, 2 oua, 1 lingura de miere sau zahar brun, 150g iaurt, 150 ml lapte, 2 linguri ulei de masline.

Ca sa fie treaba, treaba si painea, buna-buna, mai arunca in bol si 3 cepe verzi tocate, 3-4 linguri de boabe de porumb, putin ardei iute rosu, fara nervuri sau seminte, ca alea-s mama si tata iutelii ;) Amesteca compozitia vartos, toarn-o intr-o tava unsa cu unt si rumeneste-o in cuptorul incins dinainte, la 180grade, timp de vreo 20-25 minute, pana se ridica frumos si se face rumena si aurie.

Simplu ca buenos dias si bun de nu-ti vine sa crezi! Zau daca va mint ;)

Chilli con Carne

2011-11-21T17:04:00.006+02:00

Cum vine frigul, parca mi se schimba si gusturile. Daca vara e pentru salate si verzituri, preparate cat mai simplu, cand vine frigul parca mi se face pofta de o bucata zdravana de porc, de o ciorba de burta sau de o tocana aburinda. Mancaruri de astea de mancat pe canapea, la caldurica, in timp ce te uiti pe fereastra si vezi cat e de ceata si urat afara si te bucuri ca ti-e cald si bine :)

With that in mind, in weekend am mesterit un chilli con carne de pomina. Daca vreti sa reproduceti minunatia, aliniati la linia de start urmatoarele:

500g carne tocata de vita
2 cepe albe
3 morcovi
2 bete de telina
1 ardei rosu
4 catei de usturoi zdrobiti
1 lingurita de chimion si 1 de coriandru, pisate in mojar
2 lingurite de paprika (sau paprika afumata, in cel mai fericit caz ;)
1/2 lingurita de scortisoara + 1/2 nuscsoara + 1/2 cuisoare
2 linguri de cacao (da, exact, n-ati citit gresit - trust me, cacao-a e tot schepsisul, go for it!)
2 linguri de zahar brun
2 linguri de otet balsamic
2 conserve de rosii
2 conserve de fasole rosie (sau 400g fasole rosie, inmuiata in apa o noapte si apoi fiarta si rasfiarta pana-i frageda si buna)
1,5 L apa sau supa de vita/legume

Pe langa tot pomelnicul asta interminabil de ingrediente (dar, zau, zau ca merita tot efortul),
va mai trebuie urmatoarele, de presarat peste chilli si adus totul in stadiu de perfectiune curata:

smantana
guacamole (e perfecta combinatia - guacamole racaoros si fresh si chilli-ul fierbinte si super-aromat - the yumm!)
cheddar/cascaval ras
patrunjel/coriandru tocate
ardei iute tocat, daca va poftesc papilele la niste senzatii tari ;)

Povestea decurge cam asa:

Intr-o cratita incapatoare, se rumenesc incet in 2 linguri de ulei ceapa, usturoiul, telina, morcovul si ardeiul, toate maruntite bine, timp de vreo 10 minute. Se rastoarna peste carnea + condimentele + sare & piper si se amesteca vanjos. Dupa vreo 5 minute, cand carnea s-a perpelit pe toate partile si nu mai e rosie, se adauga in cratita si rosiile, fasolea, cacaoa, zaharul, otetul balsamic si apa/supa, se mai amesteca o data asa, de ramas bun, se pune capacul peste toata afacerea si se lasa la bolborosit domol timp de 1/2 ora.

Daca aveti impresia ca ati trudit destul si parca va e cam foame, va bucurati prea devreme. Dupa ce fierbe acoperit juma' de ora, se da deoparte capacul si se mai lasa chilli-ul sa inca 30-45 de minute descoperit, la foc mediu, ca sa scada bine si sa se formeze sosul aromat si delicios. Greu, stiu, dar in final o sa merite pe deplin toata asteptarea!

Pana la urma, vine si momenul mult asteptat, cand totul e gata si nu mai trebuie decat sa va hotarati cu ce sa serviti asa bunaciune. E delicios si simplu, cu o felie de paine cu coaja crocanta, dar mult mai bun e cu putina smantana, niste cascaval ras si patrunjel presarat deasupra, sau, varianta mea preferata, cu un mot generos de guacamole!

Enjoy! I know we did!

Tartine cu Avocado, Somon Afumat & Ou Moale

2011-11-17T11:29:00.002+02:00

Sau ce numesc eu mic dejun peeeer-fect:

Nu sunt mare fan avocado de obicei pentru ca, desi e super sanatos si plin de grasimi bune, mi se pare ca n-are absolut nici un gust. Dar chiar nici unul! Totusi, recunosc cu o mana pe inima si cu cealalta indopandu-ma cu inca o tartina din asta minunata, ca in combinatia asta e al naibii de bun! Pe cuvant de cercetas!

Treaba e simpla: se scobeste miezul de avocavo, se zrobeste cu furculita, se amesteca cu sare, piper si ceva zeama de lamaie si se ung cu pasta rezultata 4 felii de paine (avocado butter ;)

Peste, se aseaza felii de somon afumat si on top of that, cate un poached egg ( numit de Sanda Marin sau Jurcovan "ochi romanesc" - nu stiu daca intr-adevar e inventia noastra, a romanilor, dar daca da, meritam o medalie ca tare's bune ochiurile astea romanesti!)

Treaba poate parea complicata, dar nu e deloc. Intr-o craticioara se fierb 300ml apa + un praf de sare si 2-3 linguri de otet. Ouale se sparg intr-un castronel mic si li se da pe rand drumul in apa clocotinda, unde se lasa sa bolboroseasca vreme de 2-3 minute (daca vreti sa va iasa un ou moale spre cleios spre absolut-perfect)

Pentru cine vrea sa vada fenomenul cu ochii lui:

In inchiere nu pot sa zic decat ca mi-as dori ca toate zilele mele sa inceapa asa! Si voua, va doresc la fel! Si also, sa fim sanatosi!